Sunteți pe pagina 1din 87

Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

S.I.5. Circuitul R, L, C serie în r.p.s. Impedanţa. Rezonanţa de tensiuni Fie circuitul reprezentat în fig.1.a, obţinut prin conectarea în serie a elementelor ideale liniare, rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C şi alimentat cu tensiunea sinusoidală, u de la o sursă ideală de t.e.m.

a sinusoidală, u de la o surs ă ideal ă de t.e.m. Fig. 1 . Curentul

Fig. 1.

Curentul i prin toate elementele înseriate ale circuitului este acelaşi şi se consideră cunoscut, cu formă de undă sinusoidală, având următoarea expresie a valorii instantanee:

(1)

Presupunând cunoscute valorile parametrilor R, L, C şi curentul i, în cele ce urmează se determină valorile instantanee ale tensiunii u la bornele circuitului şi ale căderilor de tensiune u R , u L şi u C la bornele elementelor notate prescurtat R, L, respectiv C. În acest scop se aplică legea conducţiei (legea lui Ohm) generalizată (numită şi teorema lui Joubert) sau teorema a II-a a lui Kirchhoff în circuitul dat şi se obţine relaţia:

(2)

în care, aşa cum s-a arătat anterior (Curs2) căderile de tensiune la bornele elementelor de circiut au expresiile următoare:

i =

2
2

I

sin(

ωt +γ

i ).

u = u

R

+ u

L

+ u

C

u

u

u

  C

R

L

=

Ri

=

d i

= L

1

=

C

d t

i

RI

=

d

t

R L = Ri = d i = L 1 = C d t ∫ i

2 sin(

X

L

ω γ

I

L 1 = C d t ∫ i RI = d t 2 sin( X L

2 sin(

t

t

+

i ),

+

ω γ

i

+

π

/ 2),

=

X

C

I

X L ω γ I 2 sin( t t + i ), + ω γ i

2 sin(

t

+

ω γ

i

π

/ 2).

(3)

Substituind (3) în (2) rezultă pentru circuitul analizat o ecuaţie integro- diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:

i

(4)

t

a cărei soluţie, dificil de obţinut direct (în valori instantanee), se poate determina

simplu prin aplicarea metodei de reprezentare simbolică în complex simplificat (R.C.S.).

d

1

C

i

d

t

,

u

=

Ri

+

L

d

+

2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

Rezolvare utilizând reprezentarea analitică în complex simplificat (RCS) Se adoptă fazorul polar complex – f.p.c. (valoarea efectivă comlplexă – v.e.c.) a curentului i, mărime cunoscută, (rel.(1)) pe care o alegem ca referinţă, (origine de fază), de forma următoare:

(5)

Înlocuind (5) în (4) şi aplicând corespondenţa operaţiilor, ecuaţia integro- diferenţială a circuitului se transformă într-o ecuaţie algebrică, în valori efective complexe (v.e.c.) :

i

I =

Ie

i

j

γ

în care

U =

RI

+

(

j

ω

)

LI

+

(

j

1

ω

)

C

I

=

[R

+

j

(

X

L

 
U = Z I ,
U
= Z I
,
 

Z

=

R

+

j

(

X

L

X

C

) =

R

+

jX

=

Ze

j

ϕ

Z

X

C

)

]I

= Z I

(6)

(7)

se numeşte impedanţa complexă a circuitului R, L, C serie şi este caracterizată prin modulul Z (numit simplu impedanţă, mărime măsurată în Ohmi) şi

argumentul

ϕ

Z

(surat în rad):

 2 2 2 2 Z = R + ( X − X ) =
2
2
2
2
Z
=
R
+
(
X
X
)
=
R
+
X
;
[
Z
]
=Ω
L
C
 ϕ
X
− X
L
C
=
arg
Z = arctg
;
ϕ
=
[0;
±
π / 2] rad.
Z
Z
R
= arg Z = arctg ; ϕ = [0; ± π / 2] rad. Z Z

Fig. 2

a circuitului RLC serie

se reprezintă geometric în planul complex prin afixul şi vectorul său de poziţie (fig.2). Partea reală a impedanţprin afix ul şi vectorul său de poziţie (f ig.2). P ei este rezistenţa circuitului, R, ei este rezistenţa circuitului, R, iar partea imaginară este reactanţa totală a circuitului

Impedanţa complexă

Z

RLC serie, X = X L - X C ,

conform relaţiilor:

R = Z

X

=

Z

cos

sin

ϕ ≥

Z

ϕ ≥

Z

0,

sau

0.

(9)

Pentru caracterizarea f.p.c. tensiune, U , se identifică expresia obţinută, (6) cu forma normală a acestui fazor,

U

=

Z e

U

=

j

ϕ

Z

U e

I e

j

j γ

u

γ

i

=

ZI e

j (

ϕ +γ

Z

i

)

,

(10)

obţinându-se relaţiile pentru modulul său, U şi argumentul său, γ u :

U = ZI γ u = γ i + ϕ Z
U = ZI
γ u = γ i +
ϕ
Z

- modulul fazorului U ( valoarea efectivă a tensiunii u),

- argumentul fazorului U (faza iniţială a tensiunii u)

şi se deduce:

ϕ = γ − γ = ϕ

u

i

Z , ϕ ∈ [0;± π / 2]

- defazajul dintre tensiune şi curent.

Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

Relaţiile:

U = Z I U = ZI
U = Z I
U = ZI

şi

constituie legea conducţiei (legea lui Ohm) scrisă cu valori efective complexe, respectiv cu valori efective pentru un circuit dipol pasiv RLC serie . Valoarea instantanee a tensiunii, u se obţine din fazorul U, aplicând regula trecerii inverse :

{ j ω t u =ℑ m 2 e U } =ℑ = U 2
{
j
ω
t
u
=ℑ
m
2
e
U
} =ℑ
= U
2 sin(
ω+γ t =
)
u
{ j ω t j γ u } m 2 e U e = ZI
{
j
ω
t
j γ
u }
m
2
e
U e
=
ZI
2 sin(
ω+γ t +ϕ
i

Z ).

(11)

Fazorii căderilor de tensiune pe elementele înseriate,

funcţie de curent şi parametrii R, X L , X C rezultă din forma fazorială a ecuaţiei de tensiuni, (2) a circuitului RLC serie,

(12)

, în

U

R

,

U

L

,

U

C

U

= U

R

+U +U

L

C

. Termenii sumei sunt fazorii căderi de tensiune pe elementele înseriate, de forma:

U

U

U

R

L

C

=

=

=

j γ

RI e

X

X

L

C

I e

I e

i

j (

j (

=

γ

γ

i

i

RI ,

+ π / 2

)

− π / 2 )

= jX

=− jX

L

I ,

C

I ,

(13)

iar ecuaţia de tensiuni (12) este reprezentată fazorial în planul complex, prin diagrama fazorială din fig.1.b. Pentru simplitate, de regulă, curentul i (comun tuturor elementelor RLC înseriate) se adoptă ca mărime origine de fază (γ i = 0). Evident, în acest caz, diagrama fazorială trasată în fig.1.b se roteşte în sens orar cu unghiul γ i , iar γ u = ϕ, (ca în fig.3.a, .b, .c)

Triunghiul OAB al v.e.c. ale tensiunilor (fig.1.b), permite scrierea

fazorului tensiunii la borne U cu ajutorul componentelor activă şi reactivă,

sub forma:

 

U

=

U

a

+

U

r

=

U

a

+

în care:

jU

r

U a = U R = RI = U cos ϕ

U

r

=

U

L

U

C

= (

X

L

X

C

)

I

=

XI

,

(14)

,

(15)

=

U

sin ϕ

(16)

constituie: - modulul componentei active (în fază cu curentul I ) , respectiv

- modulul componentei reactive (în cuadratură cu I ) ale tensiunii U .

Prin

impedanţei complexe Z a circuitului RLC serie (fig. 2.).

împărţirea

laturilor

-lui

OAB

(fig.1.b)

cu

I

se

obţine

triunghiul

2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

În funcţie de ponderea reactanţelor X L şi X C , în pot realiza următoarele trei situaţi

i

:

circuitele RLC serie se

a) X L > X C , respectiv ϕ = γ u - γ i > 0; caracter preponderent inductiv,

b) X L < X C , respectiv ϕ = γ u - γ i < 0; caracter preponderent capacitiv,

c) X L = X C , respectiv ϕ = γ u - γ i = 0 ; rezonanţa tensiunilor (serie).

U = jX I +j LLL L LL U U U U = -jX =
U = jX
I
+j
LLL L
LL
U
U
U
U
= -jX
= -jX
= -jX
= -jX
I I I I
C
C
C
C
C
C
C
C
X
X
X
= X - X
= X - X
= X - X
>0
>0
>0
L
C
C
ϕ>0 ϕ>0
UU
== RR II
R
II +1
U
U
= Z I
= Z I
+j U = jX I LLL L LL UU == RR II R ϕ<0 ϕ<0
+j
U
= jX
I
LLL L
LL
UU == RR II
R
ϕ<0 ϕ<0 ϕ<0
I +1
U U
= = Z Z I I
U
= = -jX -jX
I I
U C
C C
I +1 U U = = Z Z I I U = = -jX -jX I

+j

I +1 U U = = Z Z I I U = = -jX -jX I

U

L = jX

I

L 0

= Z Z I I U = = -jX -jX I I U C C C

U

U

C C

= = -jX -jX

C C

0

I

I

C C +j U L = jX I L 0 U U C C = =

U= UU R

ϕ=0

R

I L 0 U U C C = = -jX -jX C C 0 I I

+1

a)

X L > X C

b)

X L < X C

c)

X L0 = X C0

Circuit activ-inductiv,

Circuitactiv-capacitiv,

Circuit pur activ, ϕ=0 ( ϕ Z = 0) rezonanţa tensiunilor (serie).

 

ϕ> 0 (ϕ = ϕ Z ).

 

ϕ<0 (ϕ = ϕ Z ).

Fig. 3 Diagrame fazoriale de tensiuni ale circuitului RLC serie.

Rezonanţa tensiunilor ( Rezonanţa serie )

În cazul particular când reactanţele X L şi X C ale circuitului RLC sunt egale,

X

L0

= X

C0

(17)

Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

în circuitul RLC se produce fenomenal de rezonanţă a tensiunilor (serie). În practică, condiţia poate fi realizată reglând unul din parametrii L, C sau frecvenţa de alimentare; pentru valori fixate ale parametrilor L şi C, valoarea frecvenţei de rezonanţă, f 0 , are expresia dedusă din condiţia de rezonanţă:

L=const.,C=const.,ω = var.,

1 din care: ω

ω

0

C

, 0

=

1 1 . (18) ; = f 0 LC 2 π LC
1
1
. (18)
;
=
f 0
LC
2 π
LC

ω

0

L =

Realizarea condiţiei de rezonanţă serie, X

L

0

=

X

C

0

, are următoarele consecinţe:

1. Defazajul dintre tensiunea u şi curentul i prin circuit, la rezonanţă, este egal

cu zero, circuitul rezonant având caracter pur rezistiv (activ):

ϕ =

0

arctg

ω

0

L

1/

R

ω

0

C

=

0;

cos

ϕ

0

=

1

.

(19)

2. Impedanţa Z a circuitului devine minimă, egală cu rezistenţa R, respectiv:

Z

0

=

minim ă , egal ă cu rezisten ţ a R , respectiv: Z 0 = R

R

2 )

+ C 0

L 0

(

X

X

2

=

R

= min.

(20)

3. Valoarea efectivă a intensităţii I 0 curentului prin circuit devine maximă, :

I

0

=

U

Z

0

=

U

R

= max

(21)

4. Căderile de tensiune reactive ( pe bobină şi condensator) U L 0 şi U C 0 au valorile efective egale, şi fiind în opoziţie de fază se anulează reciproc :

U L

(22)

5. Valoarea efectivă a căderii de tensiune pe rezistenţă, U R este egală cu valoarea efectivă a tensiunii aplicate circuitului, U :

(23)

U L

0

=

X

L

0

I

0 =

U

C

0

=

X

C

0

I

0

U R 0

,

şi

=

Z

0

0

I

+ U = 0

C

0

0

=

U

( u L +u C = 0)

=

RI

0

6. Pentru X L0 = X C0 > R, căderile de tensiune pe bobină şi condensator,

U L0 = U C0 sunt amplificate, devenind mai mari decât tensiunea aplicată, U , U L0 = U C0 > U ; la bornele bobinei şi condensatorului apar supratensiuni, de unde şi denumirea de rezonanţă a tensiunilor. Raportul dintre valorile efective ale tensiunilor reactive, U L 0 = U C 0 şi tensiunea aplicată, U se numeşte factor de calitate al circuitului serie rezonant şi este supraunitar în acest caz:

ω 0 L L / C U L 0 U C X L X C
ω 0
L L
/ C
U L 0
U C
X L
X C
Z C
0
0
0
Q =
=
=
=
=
=
=
,
(24)
U
U
R R
R
R R
Mărimea Z L C
/
se numeşte impedanţă caracteristică a circuitului RLC
C =

serie. Fenomenul de supratensiuni poate avea, în situaţii necontrolate, efecte negative (de exemplu: străpungerea izolaţiilor) dar poate fi folosit şi în mod util prin aplicaţii în tehnica măsurărilor electrice, în tehnica transmiterii informaţiei la distanţă etc

S.1.6. Circuitul R, L, C derivaţie în r.p.s

Admitanţa. Rezonanţa de curenţi

2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

Se consideră un circuit ( Fig.1.a) format prin conectarea în paralel a elementelor ideale liniare rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C şi având aplicată la borne tensiunea sinusoidală, u cunoscută, de forma :

u =U 2 sin(ω t +γ . u )
u =U
2 sin(ω
t +γ
.
u )

(1)

Fig. 1 Se consideră cunoscuţi parametrii R, L, C şi trebuie determinaţi curenţii i R , i L , i C şi i. Teorema I-a a lui Kirchhoff aplicată în nodul M furnizează relaţia:

(2)

, în care , conform celor stabilite anterior, expresiile curenţilor funcţie de tensiunea cunoscută, sunt:

i

= i

R

+ i

L

+ i

C

 u U  i = = 2 sin(ω t + γ u ), R
u U
i
=
=
2 sin(ω t
+ γ
u ),
R
R
R
1
U
i
=
u
d
t
=
2 sin(ω
t +
γ
π / 2),
L
u
L
X
L
d u
U
i
= C
=
2 sin(ω t
+
γ
u + π / 2).
C
d t
X
  
C

(2.1)

Substituind (2.1) în (2), rezultă pentru circuitul R L C derivaţie analizat o ecuaţie integro-diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:

u

1

i =

u

d t + C

d

u

d

t

.

(3)

Ca şi anterior, rezolvarea ecuaţiei (3) se poate efectua uşor prin utilizarea simbolurilor (v.e.c. /f.p.c.) din reprezentarea în complex simplificat (RCS).

R

+

L

Rezolvare folosind reprezentarea simbolică în complex simplificat (RCS)

Se adoptă v.e.c. corespunzătoare tensiunii cunoscute u, (rel.(1)), de forma:

Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

(4)

. Substituind (4) în ecuaţia integro-diferenţială (3) a circuitului şi aplicând corespondenţa operaţiilor se obţine:

U

=

U e

j

γ

u

U

I = +

R

U

j

ω L

j

CU

Se introduc următoarele notaţii şi definiţii:

G =

1

R

- conductanţa rezistorului ideal, R ;

B

L

=

1

X

L

- susceptanţa inductivă a bobinei ideale, L ;

B

C

=

1

X

C

- susceptanţa capacitivă a condensatorului ideal,C;

B = B

L

B

C

- susceptanţa rezultantă (totală) a circuitului .

Astfel, ecuaţia (5) devine:

unde:

I

=

[G

j

(

B

L

B

C

)

]U

= (

G

)

jB U

=

YU

   

Y

=

G

jB

=

Y e

j

ϕ

Y

 

,

se numeşte admitanţa complexă a circuitului RLC derivaţie. Modulul şi argumentul admitanţei Y sunt date de relaţiile:

2 2 G + B ,
2
2
G
+
B
,

)

 =

Y

G

 =  Y G 2 + ( B L − B C ) 2 =

2 +

(

B

L

B

C

)

2

=


(

B

B

ϕ

Y

=

arg(

Y

)

=

arctg

L

G

C

, ϕ

y

[

=−

π

/ 2

0

π

]

/ 2 .

(5)

(6)

(7)

(8)

(9)

Fig. 2
Fig. 2
π ] / 2 . (5) (6) (7) (8) (9) Fig. 2 Triunghiul admitan ţ ei

Triunghiul admitanţei complexe Y a circuitului RLC derivaţie (Fig. 2), furnizează relaţiile pentru părţile

reală şiimaginară: :

G =

=

B

Y cos

Y

ϕ

Y

ϕ

Y

sin

> 0,

>

sau

<

0.

(10)

Y modulul admitanţei complexe, mărime numiadmitanţa circuitului, precum

şi G, B C şi B L se măsoară

în Siemens,

1S=1/ .

Se determină astfel v.e.c. a curentului necunoscut, I şi se identifică cu forma sa normală pentru a evidenţia modulul şi argumentul obţinute:

I

=

Y e

j

ϕ

Y

U e

j

γ

u

=

YU e

j (

ϕ +γ

Y

u

)

2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

I

=

Ie

j γ

i

din care:

 

I = YU

 

γ

i

= γ + ϕ

u

Y

ϕ=γ −γ =−ϕ

u

i

Y

- modulul curentului I (valoarea efectivă pentru i,)

- argumentul curentului I ,faza iniţială pentru , iar

; ϕ ∈ [0;± π / 2] - defazajul dintre U şi I .

(11)

Relaţiile

respectiv în valori efective complexe, pentru un circuit R, L, C derivaţie. Alicând regula trecerii inverse de la imagine la valoarea instantanee, rezultă:

I = YU
I = YU

şi

I = YU
I
= YU

exprimă legea conducţiei (Ohm) în valori efective,

i

{ j ω t =ℑ m 2 e j ω t =ℑ m{ 2 e
{
j ω
t
=ℑ
m
2
e
j
ω t
=ℑ
m{ 2 e
} { j ω t j γ i } ⋅ I =ℑ m 2 e
}
{
j
ω
t
j
γ
i }
⋅ I =ℑ
m
2
e
Ie
=
j (
γ ϕ
+
)
YU e
u
Y
} = =
YU
2 sin(
ω γ
t
+
+
ϕ
)
u
Y

(12)

Ecuaţia (5) a circuitului RLC derivaţie, exprimată în valori efective complexe, este reprezentată în planul complex, în fig.1.b.respectiv:

I = I

R

+ I

C

+ I

L

,

(13)

i

i

i

R

L

C

I

⇔ =

I

I

⇔ =

R

L

C

=

GU e

B U e

j

γ

u

j (

γ

L

u

B U e

C

j (

γ

u

=

GU ,

π

/ 2)

π

/ 2)

=−

jB

=

jB

C

L

U ,

U ,

(14)

,

permite evidenţierea componentelor activă şi reactivă ale curentului I obţinute prin proiecţia f.p. a curentului I pe direcţia tensiunii şi pe direcţia perpendiculară acesteia sub forma:

Triunghiul OAB al fazorilor curenţi (Fig.1c), în care

ϕ∈

[

0; ±π / 2

]

I

I a

= I

a

= I

+ I

r

= I

a

+ jI

r

,

R

= GU

= I cos ϕ

I

r

= I

L

I

C

= (B

L

B

C

 

(15)

,

(16)

)U

= BU

= I sin ϕ

(17)

unde: I a

- modulul componentei active (în fază cu tensiunea U ), iar:

I r

- modulul componentei reactive (în cuadratură cu U ) a curentului I .

Componenta activă I a a curentului prin admitanţa Y reprezintă curentul care parcurge conductanţa G a circuitului, iar componenta reactivă, I r - corespunde curentului care străbate susceptanţa totală, B (diferenţa curenţilor capacitiv minus inductiv) din circuit.

În funcţie de ponderea susceptanţelor B L şi B C , circuitele R, L, C derivaţie pot înregistra una din următoarele trei situaţii posibile:

a) B L > B C , (X L < X C ) ,

ϕ

> 0; caracter inductiv;

b) B L < B C , (X L > X C ) ,

ϕ

< 0; caracter capacitiv;

Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

, (X L0 = X C0 ), ϕ = 0; Rezonanţa curenţilor (derivaţie) se

obţine în acest caz particular când susceptanţele B L şi B C ale circuitului R, L, C derivaţie sunt egale.

c)

B

L0

= B

C0

Tensiunea u (comună elementelor R,L,C conectate în derivaţie) se adoptă ca origine de fază (γ u = 0). Drept urmare, diagrama fazorială din fig.1b se roteşte, în sens orar, cu unghiul γ u (iar γ i = - ϕ), ca în fig.3.a, .b,.c

+j I =jB U C C I R =GU U +1 ϕ>0 -B I =
+j
I
=jB U
C
C
I R =GU
U
+1
ϕ>0
-B
I = Y U
I
=-jB U
L
L
+j I =jB U C C I =-jB U L L ϕ<0 I =GU U
+j
I
=jB U
C
C
I
=-jB U
L
L
ϕ<0
I =GU
U
+1
R
I =Y U
+j I C =jB C 0 U I =-jB U L L 0 I=I =GU
+j
I C =jB
C
0 U
I =-jB
U
L
L
0
I=I =GU
U
+1
R

a)

B L > B C ,

(X L < X C )

b)

B L < B C ,

(X L > X C

c)

B L = B C ,

(X L = X C )

Circuit activ-inductiv,

)

Circuit pur activ, ϕ=0 (-ϕ Y =0) rezonanţa curenţilor(paralel)

 

ϕ>0; (ϕ= - ϕ Y )

Circuit activ-capacitiv,

   

ϕ<0; (ϕ = - ϕ Y )

 

Fig.3. Diagrame de curenţi ale circuitului RLC paralel.

Ca şi în cazul rezonanţei de tensiuni, condiţia de rezonanţă poate fi realizată prin reglarea inductanţei L, capacităţii C sau a frecvenţei f; valoarea frecvenţei de rezonanţă, f 0 , rezultă a avea expresia:

2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

L=const., C=const.,

ω =

0

var .

:

L

ω =

0

1

ω

0

C

,

din care: ω

0

=

1

; LC
;
LC

f

0

=

1

. 2 π LC
.
2 π
LC

Consecinţe ale rezonanţei curenţilor în circuitul RLC derivaţie:

1. Defazajul ϕ dintre tensiunea u aplicată circuitului şi curentul i, în momentul

reonanţei, este zero:

ϕ 0

=−ϕ

Y

=− arctg

(

B

L

0

B

C

0

)

G

=

0;

cos

ϕ 0

=

1.

(18)

2. Admitanţa circuitului, Y 0 este minimă, egală cu conductanţa sa, G:

Y

0

=

G 2 + ( B L 0 − B C 0 ) 2 =

G

2

+ (

B

L

0

B

C

0

)

2

=

G

= min.

(19)

3. Intensitatea curentului absorbit de circuit de la sursă devine minimă:

(20)

În situaţia particulară în care conductanţa circuitului RLC derivaţie este

neglijabilă (G 0 R ), la rezonanţă curentul absorbit este zero

.

Circuitul se comportă în acest caz ca un filtru de frecvenţă, “blochează

frecvenţa

I 0

= Y U

0

=

GU

= min .

I

0

0

1

f

0

=

. 2 π LC Y = G 0
.
2
π
LC
Y
= G
0

şi se numeşte “circuit dop”:

0 ;

Z

0

1

= →∞ ;

Y

0

I

0 =

(21)

GU 0 .

fiind în opoziţie de fază, se

anulează reciproc:

(22)

5. Valoarea efectivă a curentului prin rezistor, I R devine devine egală cu valoarea efectivă a curentului total absorbit de circuit, I :

(23)

6. Factorul de calitate al circuitului RLC paralel rezonant se defineşte ca

raportul valorilor efective ale curenţilor reactivi,

şi curentul absorbit,

4. Curenţii i L şi i C au valori efective egale şi

I

L

0

=

B

L

0

U

=

I

B

C

R

0

0

U

=

=

GU

I

C

=

0

Y

0

,

U

I

=

L

I

0

.

+ I

I

C

0

L

0

=

0

= I

C

0

I

0

şi reprezintă factorul de amplificare a curenţilor la rezonanţa de curenţi:

Q =

I

L

0

I

0

=

I

C

0

I

0

=

B L

0

G

=

B C

0

G

,

(24)

Atunci când factorul de calitate este supraunitar, Q >1, (la îndeplinirea condiţiei B L0 = B C0 > G ) valorile efective ale curenţilor I L0 şi I C0 prin bobină, respectiv condensator, sunt mai mari decât curentul I 0 absorbit de la sursă, I L0 = I C0 > I 0 , producându-se o amplificare a curenţilor reactivi (fenomenul de supracurenţi) în raport cu curentul absorbit de la sursă. Rezonanţa de curenţi, ca şi cea de tensiuni, are numeroase aplicaţii în tehnica măsurării parametrilor RLC, în tehnica transmiterii informaţiilor şi în mod deosebit în compensarea factorului de putere etc.

S.I.7. a) Relaţii de echivalenţă între Z şi Y

Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

Două circuite sunt echivalente dacă aplicând aceeaşi tensiune la bornele lor, se absoarbe acelaşi curent de la sursă. Curentul absorbit se poate exprima cu ajutorul impedanţăei Z sau al admitanţei Y :

I =

U

Z

, I = Y U

Pentru ca două circuite cu elemente ideale , unul serie de impedanţă Z şi altul

paralel de admitanţă Y existe relaţia:

să fie echivalente, între cele două mărimi trebuie să

1

Y

.

(1)

Întrucât Z = R + jX iar Y = G - jB, ţinând cont de (1), între parametrii R şi X, respectiv G şi B, rezultă următoarele relaţii de echivalenţă. Dacă se cunoaşte impedanţa complexă a unui circuit atunci admitanţa sa complexă se obţine cu relaţiile:

Z =

Z

= R + jX,

Y =

1

G

jB

G =

Z

R

R

=

R

2

+

X

2

Z

2

;

B

=

X

X

=

R

2

+

X

2

Z

2

(2)

şi respectiv invers: dacă se cunoaşte admitanţa se poate deduce impedanţa complexă a circuitului, după cum urmează:

Y = G jB,

Z =

1

Y

=

R

+

jX

R

=

G

G

=

G

2

+ B

2

Y

2

;

X =

B

B

=

G

2

+

B

2

Y

2

(3)

Din (2) şi (3) se constată că numai impedanţa complexă Z şi admitanţa

complexă

respectiv reactanţa şi susceptanţa sunt mărimi inverse numai în cazul particular al circuitului cu un singur element de circuit ideal.

Y

sunt mărimi inverse una alteia . Rezistenţa şi conductanţa,

şi admitanţa

complexă

instantanee ale tensiunii şi curentului, respectiv curentului şi tensiunii la borne deoarece, în general, acest raport este o funcţie de timp. Z şi Y sunt parametri complexi care intervin în ecuaţiile circuitelor ca

operatori de înmulţire. Relaţiile (2. şi (3) permit scrierea parametrilor R şi X, respectiv G şi B ai elementelor reale de circuit pentru orice schemă echivalentă serie, sau derivaţie adoptată şi transfigurarea echivalentă între aceste scheme.

nu constituie o reprezentare simbolică a raportului valorilor

De asemenea, trebuie reţinut că impedanţa complexă

Y

Z

Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal

S.I.8. Puteri în circuite electrice de c.a. monofazat, în r.p.s.:

puterea instantanee, p; puterea activă, P; puterea reactivă, Q; puterea aparentă, S; puterea aparentă complexă, S

Fie un dipol receptor, liniar, pasiv, de impedanţă coplexă Z (Fig.1.a cu regula de asociere a semnelor u şi i la receptoare), alimentat cu tensiunea u şi parcurs de curentul i, mărimi sinusoidale variabile în timp, cunoscute, de forma:

 u = U 2 sin ω t ,   i = I 2
u
= U
2 sin
ω t ,
i = I
2 sin(
ω ϕ
t −
).

(1)

Puterea instantanee este puterea schimbată la un moment dat de receptorul Z cu sursa şi are expresia:

(2)

Ţinând cont de relaţia de definiţie (2) şi de transformările trigonometrice uzuale :

p = ui

În r.p.s. , p

sin

cos( α−β )

α sin β=

=

(1/ 2)[cos(

α

α−β− )

α

cos

cos

β+

sin

cos(

β

sin

α+β

)]

poate fi scrisă sub una din formele:

I.




II.

p

p

sin

2

UI

=

=

= P + p

UI

cos

f

ω

ϕ−

t sin(

ω−ϕ=

t

)

UI

cos (2

ω−ϕ=

t

)

= ϕ−

(1

=

=

=

UI

UI

cos

UI

(cos 2

cos 2

ω −

t )

Q

ω

t)

ω −

t cos

UI

sin 2

ϕ+

sin

ω=

t

sin 2

ω

ϕ

sin 2

t sin

ω=

t

P

p

cos

(1

p

+

p

o

,

ϕ

cos 2

)

ϕ=

(3)

în care se evidenţiază următoarele componente:

P = UI cos ϕ

- putere activă,

Q = UI

sin ϕ

- putere reactivă

p

p

f

p

p 0

= −UI cos (2ωt − ϕ)

=

P(1 cos 2ωt)

= −Q sin 2ωt

- putere instantanee fluctuantă,

- putere instantanee de pulsaţie,

- putere instantanee de oscilaţie,

(4)

(5)

(6)

Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal

Puteri în circuite electrice monofazate în regim sinusoidal Fig. 1 Atât din rel aţiile (3), cât

Fig. 1

Atât din relaţiile (3), cât şi din graficul p = f(ωt), trasat în fig.1.b, rezultă că puterea instantanee , p este o mărime variabilă în timp, periodică, de pulsaţie dublă, 2ω, faţă de mărimile u şi i şi care poate lua valori atât pozitive cât şi negative. Nu este o mărime sinusoidal variabilă în timp.

Conform relaţiei I din (3), p este privită ca având o componentă constantă,

P = UI cos ϕ - puterea activă şi o componentă