Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

S.I.5. Circuitul R, L, C serie în r.p.s. Impedanţa. Rezonanţa de tensiuni

Fie circuitul reprezentat în fig.1.a, obţinut prin conectarea în serie a
elementelor ideale liniare, rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C şi
alimentat cu tensiunea sinusoidală, u de la o sursă ideală de t.e.m.

Fig. 1.
Curentul i prin toate elementele înseriate ale circuitului este acelaşi şi se consideră
cunoscut, cu formă de undă sinusoidală, având următoarea expresie a valorii
instantanee:
i  2 I sin(t   i ). (1)
Presupunând cunoscute valorile parametrilor R, L, C şi curentul i, în cele
ce urmează se determină valorile instantanee ale tensiunii u la bornele circuitului
şi ale căderilor de tensiune uR, uL şi uC la bornele elementelor notate prescurtat R,
L, respectiv C. În acest scop se aplică legea conducţiei (legea lui Ohm)
generalizată (numită şi teorema lui Joubert) sau teorema a II-a a lui Kirchhoff în
circuitul dat şi se obţine relaţia:
u  u R  u L  uC (2)
în care, aşa cum s-a arătat anterior (Curs2) căderile de tensiune la bornele
elementelor de circiut au expresiile următoare:

u R  Ri  RI 2 sin(t   i ) ,
 di
u L  L  X L I 2 sin(t   i   / 2) , (3)
 dt
u  1 i d t  X I 2 sin(t     / 2).
 C
C C i

Substituind (3) în (2) rezultă pentru circuitul analizat o ecuaţie integro-

diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:
di 1
u  Ri  L
dt C
  idt , (4)
a cărei soluţie, dificil de obţinut direct (în valori instantanee), se poate determina
simplu prin aplicarea metodei de reprezentare simbolică în complex simplificat
(R.C.S.).

Rezolvare utilizând reprezentarea analitică în complex simplificat (RCS)

 2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

Se adoptă fazorul polar complex – f.p.c. (valoarea efectivă comlplexă – v.e.c.) a

curentului i, mărime cunoscută, (rel.(1)) pe care o alegem ca referinţă, (origine
de fază), de forma următoare:
i  I  Ie j i (5)
Înlocuind (5) în (4) şi aplicând corespondenţa operaţiilor, ecuaţia integro-
diferenţială a circuitului se transformă într-o ecuaţie algebrică, în valori efective
complexe (v.e.c.) :
1
U  R I  ( j ) L I  I   R  j ( X L  X C ) I  Z I
 j  C (6)
U  ZI ,
în care (7)
j Z
Z  R  j ( X L  X C )  R  jX  Z e
se numeşte impedanţa complexă a circuitului R, L, C serie şi este caracterizată
prin modulul Z (numit simplu impedanţă, mărime măsurată în Ohmi) şi
argumentul  Z (măsurat în rad):

Z  R 2  ( X  X ) 2  R 2  X 2 ; [ Z ]  
 L C
 XL  XC (
 Z  arg Z  arctg ;  Z  [0;  π / 2] rad. 8
 R )
Impedanţa complexă Z a circuitului RLC serie se
reprezintă geometric în planul complex prin afixul şi
vectorul său de poziţie (fig.2). Partea reală a
impedanţei este rezistenţa circuitului, R, iar partea
imaginară este reactanţa totală a circuitului RLC
serie, X = XL - XC , conform relaţiilor:
Fig. 2
 R  Z cos  Z  0,
 (9)
 X  Z sin  Z  sau  0.
Pentru caracterizarea f.p.c. tensiune, U , se identifică expresia obţinută, (6) cu
forma normală a acestui fazor,
U  Z e j Z I e j  i  ZI e j ( Z   i ) , (10)
U  U e j u
obţinându-se relaţiile pentru modulul său, U şi argumentul său,  u :
U = ZI - modulul fazorului U ( valoarea efectivă a tensiunii u),
 u = i +  Z - argumentul fazorului U (faza iniţială a tensiunii u)
şi se deduce:
   u   i   Z ,    0;  / 2 - defazajul dintre tensiune şi curent.
Relaţiile: U  Z I şi
U = ZI
Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

constituie legea conducţiei (legea lui Ohm) scrisă cu valori efective complexe,
respectiv cu valori efective pentru un circuit dipol pasiv RLC serie .
Valoarea instantanee a tensiunii, u se obţine din fazorul U, aplicând regula
trecerii inverse :
  
u  m 2e jt U  m 2e jt Ue j u   (11)
 U 2 sin(t   u )  ZI 2 sin(t   i   Z ).

• Fazorii căderilor de tensiune pe elementele înseriate, U R , U L , U C , în

funcţie de curent şi parametrii R, XL, XC rezultă din forma fazorială a ecuaţiei de
tensiuni, (2) a circuitului RLC serie,
U  U R U L U C . (12)
Termenii sumei sunt fazorii căderi de tensiune pe elementele înseriate, de forma:
U  RI e j  i  RI ,
 R
U L  X L I e j (  i   / 2)  jX L I , (13)
 j (  i   / 2)
U C  X C I e   jX C I ,
iar ecuaţia de tensiuni (12) este reprezentată fazorial în planul complex, prin
diagrama fazorială din fig.1.b. Pentru simplitate, de regulă, curentul i (comun
tuturor elementelor RLC înseriate) se adoptă ca mărime origine de fază ( i = 0).
Evident, în acest caz, diagrama fazorială trasată în fig.1.b se roteşte în sens orar
cu unghiul  i, iar  u = , (ca în fig.3.a, .b, .c)

 Triunghiul OAB al v.e.c. ale tensiunilor (fig.1.b), permite scrierea

fazorului tensiunii la borne U cu ajutorul componentelor activă şi reactivă,
sub forma:
U  U a  U r  U a  jU r , (14)
în care:
Ua = UR = RI = U cos  , (15)
U r  U L  U C  ( X L  X C ) I  XI  U sin  (16)
constituie: - modulul componentei active (în fază cu curentul I ) , respectiv
- modulul componentei reactive (în cuadratură cu I ) ale tensiunii U .
Prin împărţirea laturilor -lui OAB (fig.1.b) cu I se obţine triunghiul
impedanţei complexe Z a circuitului RLC serie (fig. 2.).
 2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

• În funcţie de ponderea reactanţelor XL şi XC, în circuitele RLC serie se pot

realiza următoarele trei situaţi

i:
a) XL > XC, respectiv  =  u -  i > 0; caracter preponderent inductiv,
b) XL < XC, respectiv  =  u -  i < 0; caracter preponderent capacitiv,
c) XL = XC, respectiv  =  u -  i = 0 ; rezonanţa tensiunilor (serie).

+j UL = jXL I +j
+j
UL= jXL I
0
UC = -jXC I
UL = jXL I
I
=Z X = XL- XC>0
U
>0 UC= -jXC0 I
UR = R I
UR = R I I +1 0 I +1 U= UR I +1

U =ZI 0
UC = -jXC I

a) XL > XC b) XL < XC c) XL0 = XC0

Circuit activ-inductiv, Circuitactiv-capacitiv, Circuit pur activ, =0 ( Z = 0)
> 0 ( = Z). <0 ( = Z). rezonanţa tensiunilor (serie).

Fig. 3 Diagrame fazoriale de tensiuni ale circuitului RLC serie.

 Rezonanţa tensiunilor ( Rezonanţa serie )

În cazul particular când reactanţele XL şi XC ale circuitului RLC sunt egale,
X L0  X C 0 (17)
în circuitul RLC se produce fenomenal de rezonanţă a tensiunilor (serie). În
practică, condiţia poate fi realizată reglând unul din parametrii L, C sau
Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

frecvenţa de alimentare; pentru valori fixate ale parametrilor L şi C, valoarea

frecvenţei de rezonanţă, f0, are expresia dedusă din condiţia de rezonanţă:
1 (18)
L=const.,C=const.,   var . , 0 L  , din care:
0C
1 1
0  ; f0  .
LC 2 LC
Realizarea condiţiei de rezonanţă serie, X L 0  X C 0 , are următoarele consecinţe:
1. Defazajul dintre tensiunea u şi curentul i prin circuit, la rezonanţă, este egal
cu zero, circuitul rezonant având caracter pur rezistiv (activ):
 L  1 / 0C (19)
0  arctg 0  0; cos 0  1 .
R
2. Impedanţa Z a circuitului devine minimă, egală cu rezistenţa R, respectiv:
Z 0  R 2  ( X L 0  X C 0 ) 2  R = min. (20)
3. Valoarea efectivă a intensităţii I0 curentului prin circuit devine maximă, :
U U (21)
I0   = max..
Z0 R
4. Căderile de tensiune reactive ( pe bobină şi condensator) UL0 şi UC0 au
valorile efective egale, şi fiind în opoziţie de fază se anulează reciproc :
U L 0  X L 0 I 0  U C 0  X C 0 I 0 , şi U L 0  U C 0  0 ( uL+uC = 0) (22)
5. Valoarea efectivă a căderii de tensiune pe rezistenţă, UR este egală cu
valoarea efectivă a tensiunii aplicate circuitului, U :
U R 0  RI 0  Z 0 I 0  U (23)
6. Pentru XL0 = XC0 > R, căderile de tensiune pe bobină şi condensator,
UL0 = UC0 sunt amplificate, devenind mai mari decât tensiunea aplicată, U ,
UL0 = UC0 > U ; la bornele bobinei şi condensatorului apar supratensiuni, de unde
şi denumirea de rezonanţă a tensiunilor.
Raportul dintre valorile efective ale tensiunilor reactive, UL0 = UC0 şi tensiunea
aplicată, U se numeşte factor de calitate al circuitului serie rezonant şi este
supraunitar în acest caz:
U L0 U X X  L L / C ZC
Q  C 0  L0  C 0  0   , (24)
U U R R R R R
Mărimea Z C  L / C se numeşte impedanţă caracteristică a circuitului RLC
serie. Fenomenul de supratensiuni poate avea, în situaţii necontrolate, efecte
negative (de exemplu: străpungerea izolaţiilor) dar poate fi folosit şi în mod util
prin aplicaţii în tehnica măsurărilor electrice, în tehnica transmiterii informaţiei la
distanţă etc..
S.1.6. Circuitul R, L, C derivaţie în r.p.s.. Admitanţa. Rezonanţa de curenţi

Se consideră un circuit ( Fig.1.a) format prin conectarea în paralel a

elementelor ideale liniare rezistor, bobină şi condensator, de parametri R, L, C şi
având aplicată la borne tensiunea sinusoidală, u cunoscută, de forma :
 2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

u  U 2 sin(ω t   u ) . (1)

Fig. 1
Se consideră cunoscuţi parametrii R, L, C şi trebuie determinaţi curenţii iR,
iL, iC şi i. Teorema I-a a lui Kirchhoff aplicată în nodul M furnizează relaţia:
i  iR  iL iC , (2)
în care , conform celor stabilite anterior, expresiile curenţilor funcţie de tensiunea
cunoscută, sunt:
 u U
i R   2 sin(ωt  γ u ),
 R R
 1 U
i L   u d t  2 sin(ωt  γ u  π / 2), (2.1)
 L XL
 du U
iC  C d t  X 2 sin(ωt  γ u  π / 2).
 C

Substituind (2.1) în (2), rezultă pentru circuitul R L C derivaţie analizat o

ecuaţie integro-diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:
u 1 du
i   udt C . (3)
R L dt
Ca şi anterior, rezolvarea ecuaţiei (3) se poate efectua uşor prin utilizarea
simbolurilor (v.e.c. /f.p.c.) din reprezentarea în complex simplificat (RCS).

Rezolvare folosind reprezentarea simbolică în complex simplificat (RCS)

Se adoptă v.e.c. corespunzătoare tensiunii cunoscute u, (rel.(1)), de forma:

U  U e j u . (4)
Substituind (4) în ecuaţia integro-diferenţială (3) a circuitului şi aplicând
corespondenţa operaţiilor se obţine:
Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

U U
I   jCU
R j L (5)
Se introduc următoarele notaţii şi definiţii:
(6)
1
G - conductanţa rezistorului ideal, R ;
R
1
BL  - susceptanţa inductivă a bobinei ideale, L ;
XL
1
BC  - susceptanţa capacitivă a condensatorului ideal,C;
XC
B  BL  BC - susceptanţa rezultantă (totală) a circuitului .
Astfel, ecuaţia (5) devine:
I   G  j ( BL  BC )U  (G  jB )U  Y U , (7)
unde:
Y  G  jB  Y e j Y (8)
se numeşte admitanţa complexă a circuitului RLC derivaţie.
Modulul şi argumentul admitanţei Y sunt date de relaţiile:

 Y  G 2  ( BL  BC ) 2  G 2  B 2 ,

  ( BL  BC ) (9)
Y  arg( Y )  arctg ,  y     / 2...0... / 2.
 G

Fig. 2
Triunghiul admitanţei complexe Y a circuitului RLC derivaţie (Fig. 2),
furnizează relaţiile pentru părţile reală şiimaginară:

G  Y cos  Y  0,
 (10)
 B  Y sin  Y  sau  0.

Y – modulul admitanţei complexe, mărime numită admitanţa circuitului, precum

şi G, BC şi BL se măsoară în Siemens, 1S=1/  .

Se determină astfel v.e.c. a curentului necunoscut, I şi se identifică cu forma sa

normală pentru a evidenţia modulul şi argumentul obţinute:
I  Y e j Y U e j  u  YU e j ( Y   u )
I  I e j i din care:
 2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

I  YU - modulul curentului I (valoarea efectivă pentru i,)

 i   u  Y - argumentul curentului I ,faza iniţială pentru , iar
   u   i  Y ;    0;  / 2 - defazajul dintre U şi I . (11)

Relaţiile I  YU şi I  Y U exprimă legea conducţiei (Ohm) în valori

efective, respectiv în valori efective complexe, pentru un circuit R, L, C
derivaţie.
Alicând regula trecerii inverse de la imagine la valoarea instantanee, rezultă:

  
i  m 2 e jt  I  m 2 e jt  I e j  i   (12)
 m 
2 e jt YU e j ( u  Y )  YU 2 sin(t   u  Y )

Ecuaţia (5) a circuitului RLC derivaţie, exprimată în valori efective complexe,

este reprezentată în planul complex, în fig.1.b.respectiv:
I  IR  IC  IL , (13)
i R  I R  GU e j  u  GU ,
 j (   / 2 )
i L  I L  BLU e u   jBL U , (14)
i  I  B U e j ( u   / 2)  jB U ,
C C C C

 Triunghiul OAB al fazorilor curenţi (Fig.1c), în care

  0;   / 2
, permite evidenţierea componentelor activă şi reactivă ale
curentului I obţinute prin proiecţia f.p. a curentului I pe direcţia tensiunii şi
pe direcţia perpendiculară acesteia sub forma:
I  I a  I r  I a  jI r , (15)
I a  I R  GU  I cos  , (16)
I r  I L  I C  ( BL  BC )U  BU  I sin  (17)
unde: Ia - modulul componentei active (în fază cu tensiunea U ), iar:
Ir - modulul componentei reactive (în cuadratură cu U ) a curentului I
.
Componenta activă Ia a curentului prin admitanţa Y reprezintă curentul care
parcurge conductanţa G a circuitului, iar componenta reactivă, Ir - corespunde
curentului care străbate susceptanţa totală, B (diferenţa curenţilor capacitiv
minus inductiv) din circuit.

 În funcţie de ponderea susceptanţelor BL şi BC, circuitele R, L, C

derivaţie pot înregistra una din următoarele trei situaţii posibile:
a) BL > BC, (X L < XC ) ,  > 0; caracter inductiv;
b) BL < BC, (X L > XC ) ,  < 0; caracter capacitiv;
 Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

c) BL 0  BC 0 , (X L0 = XC0 ),  = 0; Rezonanţa curenţilor (derivaţie) se

obţine în acest caz particular când susceptanţele BL şi BC ale circuitului R, L, C
derivaţie sunt egale.

Tensiunea u (comună elementelor R,L,C conectate în derivaţie) se adoptă ca

origine de fază ( u = 0). Drept urmare, diagrama fazorială din fig.1b se roteşte,
în sens orar, cu unghiul  u (iar  i = - ), ca în fig.3.a, .b,.c

+j +j IC =jBC U +j IC =jBC0 U

I L=-jBL U
IC =jBC U
YU
I=
0 I L=-jBL 0U
I R=GU
>0 U +1 I R=GU U +1 I=IR =GU U +1
-B
I =Y U
I L=-jBL U

a) BL > BC, (XL < XC) b) BL < BC , (XL > XC ) c) BL = BC, (XL = XC )
Circuit activ-inductiv, Circuit activ-capacitiv, Circuit pur activ, =0 (-Y =0)
>0; (= - Y) <0; ( = - Y) rezonanţa curenţilor(paralel)

Fig.3. Diagrame de curenţi ale circuitului RLC paralel.

 Ca şi în cazul rezonanţei de tensiuni, condiţia de rezonanţă poate fi

realizată prin reglarea inductanţei L, capacităţii C sau a frecvenţei f; valoarea
frecvenţei de rezonanţă, f0, rezultă a avea expresia:
 2. Circuite electrice liniare de curent alternativ

1
L=const., C=const.,  0  var . : 0 L  , din care:
0C
1 1
0  ; f0  .
LC 2 LC
Consecinţe ale rezonanţei curenţilor în circuitul RLC derivaţie:
1. Defazajul  dintre tensiunea u aplicată circuitului şi curentul i, în momentul
reonanţei, este zero:
( BL  BC ) (18)
 0  Y  arctg 0 0
 0; cos  0  1.
G
2. Admitanţa circuitului, Y0 este minimă, egală cu conductanţa sa, G:
Y0  G 2  ( BL  BC ) 2  G = min. (19)
0 0

3. Intensitatea curentului absorbit de circuit de la sursă devine minimă:

I 0  Y0U  GU = min . (20)
În situaţia particulară în care conductanţa circuitului RLC derivaţie este
neglijabilă (G  0  R   ), la rezonanţă curentul absorbit este zero I 0  0 .
Circuitul se comportă în acest caz ca un filtru de frecvenţă, “blochează” frecvenţa
1
f0  . şi se numeşte “circuit dop”:
2 LC
1 (21)
Y0  G  0 ; Z 0    ; I 0  GU  0 .
Y0
4. Curenţii iL şi iC au valori efective egale şi fiind în opoziţie de fază, se
anulează reciproc:
I L  BL U  BC U  I C , I L 0  I C 0  0 (22)
0 0 0 0

5. Valoarea efectivă a curentului prin rezistor, IR devine devine egală cu

valoarea efectivă a curentului total absorbit de circuit, I :
I R0  GU  Y0 U  I . (23)
6. Factorul de calitate al circuitului RLC paralel rezonant se defineşte ca
raportul valorilor efective ale curenţilor reactivi, I L0  I C0 şi curentul absorbit,
I 0 şi reprezintă factorul de amplificare a curenţilor la rezonanţa de curenţi:
IL IC BL BC (24)
Q 0  0  0  0
,
I0 I0 G G
Atunci când factorul de calitate este supraunitar, Q >1, (la îndeplinirea
condiţiei BL0 = BC0 > G ) valorile efective ale curenţilor IL0 şi IC0 prin bobină,
respectiv condensator, sunt mai mari decât curentul I0 absorbit de la sursă,
IL0 = IC0 > I0 , producându-se o amplificare a curenţilor reactivi
(fenomenul de supracurenţi) în raport cu curentul absorbit de la sursă.
Rezonanţa de curenţi, ca şi cea de tensiuni, are numeroase aplicaţii în
tehnica măsurării parametrilor RLC, în tehnica transmiterii informaţiilor şi în
mod deosebit în compensarea factorului de putere etc.
Elemente ideale de circuit în regim permanent sinusoidal

S.I.7. a) Relaţii de echivalenţă între Z şi Y

Două circuite sunt echivalente dacă aplicând aceeaşi tensiune la bornele

lor, se absoarbe acelaşi curent de la sursă. Curentul absorbit se poate exprima cu
ajutorul impedanţăei Z sau al admitanţei Y :
U
I  , I Y U
Z
Pentru ca două circuite cu elemente ideale , unul serie de impedanţă Z şi altul
paralel de admitanţă Y să fie echivalente, între cele două mărimi trebuie să
existe relaţia:
1
Z  .
Y (1)
Întrucât Z = R + jX iar Y = G - jB, ţinând cont de (1), între parametrii
R şi X, respectiv G şi B, rezultă următoarele relaţii de echivalenţă.
Dacă se cunoaşte impedanţa complexă a unui circuit atunci admitanţa sa
complexă se obţine cu relaţiile:
1 R R X X
Z = R + jX,  Y   G  jB  G   ; B  
Z R2  X 2 Z 2 R2  X 2 Z 2
(2)
şi respectiv invers: dacă se cunoaşte admitanţa se poate deduce impedanţa
complexă a circuitului, după cum urmează:
1 G G B B
Y = G – jB,  Z   R  jX  R  2; X 2 2  2
Y 2 2
G B Y G B Y
(3)
Din (2) şi (3) se constată că numai impedanţa complexă Z şi admitanţa
complexă Y sunt mărimi inverse una alteia . Rezistenţa şi conductanţa,
respectiv reactanţa şi susceptanţa sunt mărimi inverse numai în cazul particular
al circuitului cu un singur element de circuit ideal.

De asemenea, trebuie reţinut că impedanţa complexă Z şi admitanţa

complexă Y nu constituie o reprezentare simbolică a raportului valorilor
instantanee ale tensiunii şi curentului, respectiv curentului şi tensiunii la borne
deoarece, în general, acest raport este o funcţie de timp.
Z şi Y sunt parametri complexi care intervin în ecuaţiile circuitelor ca
operatori de înmulţire.
Relaţiile (2. şi (3) permit scrierea parametrilor R şi X, respectiv G şi B ai
elementelor reale de circuit pentru orice schemă echivalentă serie, sau derivaţie
adoptată şi transfigurarea echivalentă între aceste scheme.