Transformatoare de Masura

DISTRIBUTIE ENERGIE OLTENIA
CE 110 kV TG-JIU
TRANSFORMATOARE DE MASURA
1. Rolul transformatoarelor de masura
 reducerea tensiunii si a curentului alternativ din instalatiile de forta la valori convenabile

pentru alimentarea aparatelor de masurat, a protectiilor si a automatizarilor (100 sau
110V respectiv 5 sau 1 A);
 izolarea aparatelor de masurat, de protectie, a automatizarilor de tensiunea inalta
ceea ce asigura protectia acestora precum si securitatea personalului de exploatare
 combinarea, in anumite moduri, a marimilor transformate in prealabil pentru a obtine o
marime care sa ilustreze cel mai potrivit o stare de defect sau de functionare anormala.
 Imbunatatirea preciziei de masurare prin scoaterea aparatelor de masura de sub
actiunea perturbatoare a campurilor electromagnetice datorate circuitelor principale.
2. Domeniul de utilizare
Transformatoarele de masura se folosesc in principal in instalatiile de inalta si foarte inalta
tensiune. De asemenea se folosesc si in instalatii de joasa tensiune precum si in laboratoare
de incercari.
Marimile primare(curentul si tensiunea) se transforma pe partea secundara cu o anumita

eroare. Fiecare transformator de masura poate sa transforme cu o precizie convenabila
(adica cu erori admisibile)numai una din cele doua marimi primare. De aceea se realizeaza
transformatoare de current si transformatoare de tensiune.
Transformatorul de curent
A. Parti constructive, principiu de functionare
Transformatoarele de masura de curent au rolul de a schimba, intr-un raport dat, valoarea

curentului care parcurge infasurarea primara. In acest sens infasurarea primara se conecteaza in
serie cu circuitul primar si se compune dintr-un numar mic de spire. Infasurarea secundara se
compunde dintr-un numar mai mare de spire, de sectiune corespunzatoare curentilor care o
strabat.
1|Page
Transformatoare de masura
Fig. 1. Schema de principiu a unui transformator de curent
I – curentul primar
I – curentul secundar
W – nr de spire ale infasurarii primare
w – nr de spire ale infasurarii secundare
Principalele caracteristici tehnice ale transformatoarelor de curent sunt urmatoarele:
- Curentul primar nominal I1n este curentul primar pentru care este determinat regimul
nominal de functionare. Poate avea una din valorile: 5; 10; (12,5) 15; 20; (25); 30; 40; 50; (60); 75 A
precum si multiplii zecimali ai acestor valori.
- Curentul secundar nominal I2n reprezinta curentul secundar pentru care este
determinat regimul nominal de functionare si poate avea una din valorile, 1 sau 5 A.
- Tensiunea maxima de lucru Um reprezinta valoarea efectiva cea mai mare a tensiunii
intre faze la care transformatorul de curent poate functiona in regim de lunga durata in conditii
normale de exploatare.
- Raportul de transformare nominal Kn este raportul dintre curentul primar nominal si
curentul secundar nominal
2|Page
Kn=I1n/I2n
Raportul de transformare nominal este inscris de fabrica constructoare pe placuta
indicatoare a transformatorului sub forma de fractie: la numarator curentul primar nominal si la
numitor curentul secundar nominal.
- Eroarea de curent (eroare de raport) εi este eroarea pe care transformatorul de
curent o introduce la masurarea curentului si care se datoreste faptului ca raportul de transformare
real nu este egal cu raportul de transformare nominal. Este exprimata prin relatia:
εi = Kn(I2-I1)/I1
in care:
Kn – este raportul de trasformare nominal;
I2 – curentul secundar corespunzator la I 1;
I1 – curentul primar
- Eroarea de unghi δi este unghiul de defazaj dintre vectorul curentului primar si
vectorul curentului secundar. Eroarea de unghi se considera pozitiva atunci cand vectorul
curentului secundar este defazat inainte fata de vectorul curentului primar. Este exprimata de
regula in minute.
- Clasa de precizie reprezinta notarea conventionala a limitelor erorilor pe care
transformatorul de curent trebuie sa le respecte in conditiile date.
- Sarcina secundara Z2 este impedanta circuitului secundar cu indicarea factorului de
putere.
- Sarcina secundara nominala Z2n este sarcina secundara pentru care sunt garantate
conditiile de precizie si functionare ale transformatorului de curent, Z2 si Z2n se exprima in ohmi.
- Puterea secundara nominala S2n este puterea absorbita de sarcina secundara
nominal in regim nominal de functionare si este data de expresia:
S2n=Z2n*In2
Infasurarile secundare ale transformatoarelor de curent se executa pentru puterile
nominale indicate in tabelul 1
Tab 1
Puterile nominale ale secundarelor transformatoarelor de curent
Destinatia Domeniul tensiunii nominale

infasurarii Clasa de precizie 60…220 [kV]
secundare Puterea [VA]
0.2 15; (20); 30
Masurare 0.5 15; 30; (45); (50); 60
1 30; (45); (50); 60
Protectie 5P, 10P 30 + (45); (50); 60
3|Page
- Curentul primar nominal de saturatie I1sn reprezinta valoarea maxima a curentului
primar pentru care eroarea de curent a transformatorului la sarcina nominala si la cosϕ=0,8 este 5%
sau 10%.
- Curentul secundar nominal de saturatie I 2sn reprezinta curentul secundar
corespunzator curentului primar nominal de saturatie.
Se defineste coeficientul de saturatie “n” raportul . Acesta se inscrie pe placuta

indicatoare a transformatorului de curent. Valorile standardizate ale ceficientului de saturatie “n”
sunt indicate in tabelul 2
Tab 2
Valorile coeficientului de saturatie “n” la transformatoarele de curent
Destinatia infasurarii Domeniul tensiunii nominale

secundare 60…220 [kV]
Masurare n < 10 sau n < 5
Protectie n > 30; n > 15; n > 10
- Stabilitatea termica defineste capacitatea transformatorului de curent de a suporta

actiunea termica a curentilor de scurtcircuit in decursul unui interval de timp. Se exprima prin
curentul limita termic It reprezentand curentul maxim garantat pentru care se asigura stabilitatea
termica de 1 secunda, infasurarile secundare fiind scurtcircuitate. Se exprima in kA.
- Stabilitatea dinamica stabileste capacitatea transformatorului de curent de a rezista
la actiunea mecanica a curentilor de scurtcircuit care trec prin infasurarile sale. Se exprima prin
curentul limita dinamic Id care este valoarea de varf a primei alternante a curentului primar de
scurtcircuit pentru care se asigura stabilitatea dinamica, infasurarile secundare fiind scurtcircuitate.
Se exprima in kAmax. Valorile standardizate ale curentilor limita termic si dynamic sunt indicate in
tabelul 3.
Tab 3
Valorile admisibile ale curentilor limita termici si dinamici la transformatoarele de curent
Domeniul tensiunilor Curenti limita
nominale (kV) Termic It [kA] Dinamic Id [kA]
60…220 120xIpn 2.5It
In tabelul 4 sunt indicate erorile admisibile ale transformatoarelor de curent.
Tab 4. a
Erorile transformatoarelor de curent: pentru infasurarile secundare de masura
Erori tolerate Limitele sarcinii

Curent primar in secundare Zs,
Clasa de precizie % din valoarea De unghi δi fata de cea
De curent εi (%)
nominala (minute) nominala la
cosϕ=0,8*
4|Page
120…100 ±10 ±5
0.1 20 ±0.20 ±8
10 ±0.25 ±10
120…100 ±0.20 ±10
0.2 20 ±0.35 ±15
10 ±0.50 ±20
25…100
120…100 ±0.50 ±30
0.5 20 ±0.75 ±40
10 ±1.00 ±60
120…100 ±1.00 ±60
1.0 20 ±1.50 ±80
10 ±2.00 ±120
3.0 100…50 ±3.00 - 50…100
Tab. 4 . b
Erorile transformatoarelor de curent pentru infasurarile secundare de protectie
Clasa de precizie Eroarea de curent Defazajul pentru curentul Eroarea compusa

pentru curentul nominal pentru curentul
nominal εi (%) I1=n*INP-εc(%)
minute centiradiani
5P ±1 ±60 ±108 5
10P ±3 - - 10
Erorile de curent si de unghi cresc cu cat curentul primar este mai mic in raport cu curentul
primar nominal; astfel, la un curent primar de 10…20% din curentul primar nominal erorile de curent
sunt mai mari decat in cazul in care curentul primar ar fi egal sau mai mare decat 20% din curentul
primar nominal. La o depasire a curentului primar nominal de peste 20%, erorile cresc rapid datorita
saturatiei circuitului magnetic al transformatorului.
Transformatoarele de curent pot avea doua regimuri de functionare, si anume: regimul

normal de functionare si regimul de supracurent, cand functioneaza la suprasarcina sau cand in
retea exista un regim de avarie.
Precizia transformatorului de curent in functionarea normala este determinata de clasa de

precizie, iar in regim de supracurent este determinata de coeficientul de saturatie “n” sau de
caracteristica supracurent.
Clasa de precizie pentru un transformator de curent este indicate prin acea cifra care
corespunde erorilor maxime tolerate in conditiile stabilite. Clasa de precizie a transformatorului de
curent este indicata in concordanta cu eroarea de curent maxima tolerata εi – tabelul 4.
Indicatorul clasei de precizie reprezinta chiar eroarea de curent admisa in conditiile nominale de
functionare.
Caracteristica de supracurent reprezinta relatia dintre curentul secundar si curentul primar

in regim de functionare de supracurent. Aceasta caracteristica, nelineara din cauza propietatiilor
de nelinearitate ale circuitului magnetic, este reprezentata grafic in fig. 2.
5|Page
In abscisa este reprezentat curentul primar ca multiplu al curentului primar nominal, iar in
ordonata – curentul secundar ca multiplu al curentului secundar nominal.
Caracteristica ideala de supracurent a transformatorului de curent este situata pe dreapta

εi=0 (curba 2) pana la un multiplu mic (3…5) din valoarea curentului primar nominal si apoi pe linia
I2=const. In acest fel aparatele de masurat din secundarul transformatorului de curent sunt
protejate impotriva efectelor daunatoare ale supracurentilor din retea.
La secundarele pentru protectie ale transformatoarelor de curent, caracteristica de

supracurent ar trebui situata pe linia εi=0 pana la valorile cele mai mari ale curentului primar pentru
ca aparatele de protectie sa actioneze sigur si la curentii cei mai mari de scurtcircuit.
In realitate, caracteristicile de supracurent sunt niste curbe care difera de cele ideale, vezi
fig 2.
Coeficentul de saturatie, conform definitiei date anterior, este definit de raportul n= .
In fig 2, coeficientul de saturatie reprezinta intersectia dintre caracteristica de supracurent

cu linia εi=10% luata pe abscisa.
6|Page
Fig. 2 Caracteristica de supracurent a transformatorului de curent:
1 – caracteristica ideala pentru masurare
2- caracteristica ideala pentru protectie
3 – caracteristica reala pentru masurare
4- caracteristica reala pentru protectie
Transformatoarele de curent se clasifica dupa urmatoarele criterii:
a) Dupa principiul constructiv

 cu circuit magnetic inchis
 cu circuit magnetic deschis
 cu circuit magnetic in aer
b) Dupa tensiunea de izolatie: 0,5(3); 6; 10; (15); 20; (25); 30; 35; 60; 110; 220; 400 kV;
c) Dupa curentul primar nominal: 5; 10; (12,5); 15; 20; (25); 30; 40; 50; 75 A si multiplii
zecimali ai acestor valori;
d) Dupa curentul secundar nominal: 1 si 5 A;
7|Page
e) Dupa clasa de precizie la cele cu secundarul pentru masura: 0,1; 0,2; 0,5; 1; 3; 5;
f) Dupa clasa de precizie la cele cu secundarul pentru protectie: 5P; 10P;
g) Dupa puterea nominala: 1; (1,25) 1,5; 2,5; 5; 10; 15; (20); 30; (45); (50); 60; 90
VA;
h) Dupa locul de montaj: in instalatii interioare si exterioare;

i) Dupa felul izolatiei de baza: in portelan, in rasina, in ulei;
j) Dupa modul de montare: transformatoare de curent tip suport si transformatoare de
curent tip trecere;
k) Dupa constructia infasurarii primare: transformatoare de curent cu infasurare
monospirala si transformatoare de curent cu infasurarea multispirala;
l) Dupa posibilitatea de comutare a infasurarii primare sau secundare:
 Cu infasurarea primara sau secundara necomutabila;
 Cu infasurarea primara sau secundara comutabila;
 In doua sau mai multe trepte;
m) Dupa numarul infasurarilor secundare: cu o infasurare cu doua sau mai multe
infasurari
In ceea ce priveste transformatoarele cu izolatie de baza in ulei, ele pot fi:
 cu respiratie libera, cand uleiul din cuva transformatorului sau carcasa izolanta este
in contact direct cu aerul atmosferic;
 etanse, cand uleiul din cuva transformatorului sau carcasa izolanta nu este in
contact direct cu aerul atmosferic, etanseitatea fiind realizata cu un burduf sau o
membrana din cauciuc care preia variatiile de volum ale uleiului din interior;
n) Dupa tensiunea nominala de functionare:
 joasa tensiune
 medie tensiune
 inalta tensiune
Scheme de conexiuni ale transformatoarelor de curent.
Pentru conectarea aparatelor de masurat si protectie, infasurarile secundare ale

transformatoarelor de curent se pot lega intre ele in diferite moduri.
Deoarece multe aparate de masurat si protectie sunt sensibile la valoarea amplitudinii

curentului si la sensul, respectiv la defazajul vectorilor acestor marimi, este necesar sa se dea o
atentie deosebita modului in care se executa conexiunile la transformatorul de curent. Din aceasta
cauza bornele transformatoarelor de curent sunt marcate dupa anumite reguli stabilite prin norme
de fiecare tara.
La transformatoarele de curent de fabricatie romaneasca bornele infasurarii primare sunt

marcate cu literele “P1” si “P2”, iar bornele infasurarii secundare cu literele “s1” si “s2”. In instalatii se
gasesc transformatoare de curent, marcate cu notatii mai vechi: “L1” si “L2” sau “L” si “K” pentru
bornele infasurarilor primare respective “l1” si “l2” sau “l” si “k” pentru bornele infasurarilor
secundare. Indicele “1” este folosit pentru a indica, in mod conventional, inceputul infasurarlor, iar
8|Page
indicele “2” sfarsitul infasurarilor. In cazul transformatoarelor cu mai multe infasurari, inaintea literelor
“s1(l1, l)” si “s2(l2, k)” se inscriu cifrele 1…4 functie de numarul infasurarilor.
In schemele electrice transformatorul de curent se reprezinta simplificat ca in fig 3, in care

P1, P2 reprezinta infasurarile primare, iar 1s1, 1s2….4s1, 4s2 reprezinta infasurarile secundare.
Fig. 3 Reprezentarea unui transformator in schemele electrice:

a – schema detaliata
b – schema simplificata
c – simbolizare generala
In general se respecta urmatoarea regula de legare in schemele electrice a

transformatoarelor de curent (fig 4): aparatul sau releul se leaga la bornele infasurarii secundare,
astfel incat sensul de curgere a curentului prin bobina aparatului sau releului sa fie acelasi ca in
cazul cand acesta ar fi legat direct in circuitul primar – cand curentul circula in infasurarea primara
de la borna P1 la borna P2, in infasurarea secundara curentul circula de la borna s2 la borna s1,
adica in circuitul exterior legat la infasurarea secundara, curentul circula de la borna s1 la borna s2.
9|Page
Fig. 4 Marcarea bornelor transformatoarelor de curent in schemele electrice
a – legare directa
b – legare prin transformator de curent
Schemele de legare ale transformatoarelor de curent sunt reprezentate in fig. 5.
10 | P a g e
Fig 5 Schemele de conexiune ale transformatoarelor de curent
a – stea completa; b – stea incompleta; c – trunghi stea; d – diferentiala
e – filtru de secventa homopolara; f- serie; g – parallel
Schema de conectare in stea a transformatoarelor de curent si a releelor (fig. 5 a)

foloseste transformatoare de curent pe toate fazele. Prin bobinele releelor inseriate pe cele trei
conductoare de faza circula curentii secundari pe faza i n=IR/nc etc., iar prin bobina releului inseriat
pe conductorul de nul circula triplul curentului de secventa homopolara 3i h=1/nc(IR+ IS+ IT). In
aceasta schema, releele legate de faza sunt sensibile la toate categoriile de scurtcircuite, iar releul
legat pe conductorul de nul numai la scurtcircuite monofazate, de aceea, schema este utilizata in
retelele cu punctul neutru legat direct la pamant, unde pot aparea toate felurile de scurtcircuite.
Schema de conectare in stea incompleta a transformatoarelor de curent si a releelor (fig 5
b) foloseste transformatoare de curent numai pe doua faze. Schema se poate realiza cu doua
relee, legate pe fazele cu transformatoare sau cu trei relee, legate pe fazele cu transformatoare si
11 | P a g e
pe conductorul de intoarcere. Prin conductorul de intoarcere circula curentul i0s=-1/nc(IR+ IT),
adica curentul fazei S, egal cu I s/nc.
In aceasta schema, releele legate pe conductoarele de faza sunt sensibile la toate
scurtcircuitele polifazate, cum si la scurtcircuitele monofazate pe fazele respective, iar releul legat
pe conductorul de intoarcere este sensibil numai la scurtcircuitele bifazate intre fazele R si S sau S si
T. Schema se utilizeaza de regula perntru protectia contra scurtcircuitelor intre faze in retelele cu
neutral izolat sau compensate.
Schema de conectare a transformatoarelor de curent in triunghi si a releeelor in stea (fig. 5
c), prezinta urmatoarele caracteristici in functionare:
- Releele sunt parcurse de curenti si deci actioneaza la orice fel de scurtcircuite intre
faze;
- Relatia dintre curentii secundari pe faza si curentii prin relee depinde de felul
scurtcircuitelor, de exemplu, in cazul unui scurtcircuit trifazat (ca si in regim normal), curentii prin
relee sunt de √3 ori mai mari decat curentii pe faza si defazati fata de acestia cu 30°;
- Curentii de secventa homopolara se inchid in infasurarile legate in triunghi si deci nu
trec prin relee, astfel ca, la scurtcircuitele monofazate, prin relee circula numai componentele de
secventa directa si inversa ale curentului de scurtcircuit.
Schema din fig. 5 c se foloseste la protectiile contra scurtcircuitelor polifazate.
Schema cu doua transformatoare de curent si cu un releu alimentat cu diferenta curentilor

(fig 5 d), se foloseste de asemenea pentru protectia contra scurtcircuitelor polifazate. Curentul prin
releu este ir=1/nc(IR- IT)=iR-iT. In regim normal sau in cazul scurtcircuitelor trifazate, diferenta
geometrica IR- IT este de √3 ori mai mare decat curentul pe faza. In cazul scurtcircuitelor bifazate,
curentul prin releu depinde de fazele defectate, astfel:
- la scurtcircuit R-T, ir=2IR/nc;

- la scurtcircuit R-S sau S-T, ir=iR sau ir=iT
In cazul scurtcircuitelor monofazate, pe faza fara transformator de curent, prin releu nu

circula nici un curent. Aceasta schema este in mod special contraindicata pentru
transformatoarelor de forta cu conexiunea stea-triunghi.
Schema de conectare a transformatoarelor de curent ca filtru de secventa homopolara

(fig. 5 e) se realizeza cu transformatoarele de curent de pe cele trei faze legate in paralel in
secundar si cu releul inseriat pe conductorul care uneste bornele lor. In regim normal si in cazul
scurtcircuitelor trifazate sau bifazate, suma curentilor pe cele trei faze este nula si de aceea prin
releu nu circula decat curentul de dezechilibru cauzat de neidentitatea caracteristicilor
transformatoarelor de curent. In cazul scurtcircuitelor monofazate, apare numai prin faza avariata
un curent de scurtcircuit care, prin transformatorul respectiv, se transmite releului.
Schema se utilizeaza la protectiile contra scurtcircuitelor monofazate, in retelele cu neutrul

legat direct la pamant si pentru semnalizarea punerilor la pamant monofazate in retelele cu neutrul
izolat sau compensat.
Aceleasi rezultate se obtin si cu schema reprezentata in fig 5 a, care are releul pe

conductorul neutru.
12 | P a g e
La legare in serie a infasurarilor secundare ale transformatoparelor de curent (fig. 5 f),
schema folosita la transformatoarele de puteri mici, incluse in barele capsulate sau in izolatoarele
transformatoarelor de forta, sarcina ce revine fiecarui transformator este 50% din sarcina secundara
totala, deci se mareste sarcina secundara utila.
Legarea in paralel a infasurarilor secundare ale transformatoarelor de curent (fig 5 g) face

ca sarcina ce revine fiecaruia sa se dubleze (ceea ce constituie un dezavantaj), iar raportul de
transformare sa se micsoreze de doua ori fata de cazul montajului cu un singur transformator.
Conform normelor de tehnica securitatii, circuitele infasurarilor secundare ale

transformatoarelor de curent se leaga intotdeauna la pamant.
B. Verificarea transformatoarelor de curent
Pregatirea transformatoarelor pentru probe: Verificarea preventiva a transformatoarelor de

curent se executa pe baza de autorizatie de lucru, cu scoaterea de sub tensiune a instalatiei.
a) Separarea transformatoarelor trebuie efectuata atat pe partea de inalta tensiune

(prin separarea lui vizibila din ambele parti cu ajutorul separatoarelor si prin demontarea legaturilor
la bornele primare ale transformatoarelor), cat si pe partea secundara
b) Verificarea aspectului exterior – Operatiile de verificare difera in functie de tipul
transformatorului de masura:
 Pentru transformatoarele cu izolatie de hartie impregnate in ulei, in cuva metalica
sau in carcasa izolanta
 Controlul nivelului de ulei, prin urcarea pe scara la nivelul indicatorului de ulei;
 Verificarea starii garniturilor la capacul trafo si la baza;
 Verificarea lipsei fisurilor in carcasa de portelan sau in cazul bornelor primare
si secundare din portelan;
 Verificarea lipsei scurgerilor de ulei la capacul trafo sau la baza si controlul
strangerii suruburilor de fixare;
 Verificarea starii bornelor de joasa tensiune (lipsa scurgerilor de ulei pe la
garniture si lipsa fisurarii bolturilor).
 Pentru transformatoarele cu izolatie din rasina epoxidica (uscate):
 Controlul starii exterioare a carcasei in rasina epoxidica, pentru
depistarea unor eventuale fisuri, crapaturi sau urme de arc electric pe
suprafata transformatorului;
 Controlul starii bornelor primare si secundare
 In cazul in care se constata urme de rugina, clemele se curate, iar
suruburile si piulitele se inlocuiesc cu altele noi.
c) Curatarea transformatoarelor se face si in functie de tipul lor, astfel:
 Pentru transformatoarele in ulei, curatarea consta in simpla stergere cu o carpa
curata si uscata atat a capului trafo, cat si a carcasei de portelan. In cazul scurgerilor de ulei pe
carcasa, o curatare buna se poate obtine prin stergerea portelanului cu o carpa inmuiata in
benzina de extractie (neofalina) sau alcool industrial. Stergerea va fi efectuata pana la
indepartarea oricarei urme de umezeala de pe suprafata carcasei de portelan.. In ce priveste
bornele secundare, acestea se vor sterge cu o carpa uscata, pana la indepartarea completa a
prafului si a umiditatii.
13 | P a g e
 Pentru transformatoarele in rasina epoxidica, operatia de curatire consta in
stergerea lor cu o carpa curata si uscata, pana la indepartarea totala a prafului si a umiditatii de
pe suprafata acestora si de pe bornele secundare.
Executia probelor de verificare a transformatoarelor de curent
Probele se executa de preferinta, in ordinea indicata in normativul PE116/94
1. Incercarea uleiului din cuva
1.1. Scopul probei
La transformatoarele cu izolatie interna formata din hartie si ulei electroizolant se executa,

dupa caz, controlul curent sau analiza redusa a uleiului electroizolant, in vederea depistarii
urmatoarelor cauze posibile de degradarea acestuia:
- umezirea lui in contact cu umiditatea ambianta, mai ales in cazul transformatoarelor

de curent cu respiratie libera sau a celor cu filtru cu silicagel incorect exploatat
- oxidarea (imbatranirea) uleiului, datorita oxigenului din atmosfera ambianta sau
oxigenului dizolvat in ulei, urmata de aparitia rezidurilor;
- poluarea lui, ca urmare a lipsei acuratetei de executie a transformatorului in fabrica,
dizolvarii in timp a unor materiale care intra in componenta transformatorului sau a contaminarii lui
cu particule solide sau gaze existente in mediul ambient.
In asociere cu celelalte probe care au in vedere starea izolatiei globale a transformatorului

(rezistenta de izolatie si tgΔ), verificarea uleiului permite tragerea unor concluzii corecte si in privinta
starii izolatiei solide din hartie electroizolanta a transformatorului
1.2. Conditii specifice impuse la recoltarea probelor
Recoltarea probelor se face de regula in sezonul cald, la temperaturi ambiante intre 10° si
30°C, pe timp uscat si frumos (umiditate atmosferica relativa, sub 80%), pentru a se evita
contaminarea probei.
Se interzice recoltarea probelor pe timp de ploaie, ceata, bruma, vant puternic si praf.
Recoltarea probelor de ulei se face, de preferinta imediat dupa deconectarea

transformatorului (transformatorul de masura este inca in stare calda). In aceasta situatie, este de
presupus ca eventuala umiditate in transformator mai este inca cedata de mediul mai cald
(bobinajul), mediului mai rece (uleiul de transformator).
1.3. Modul de recoltare a probei. Dispozitivul de recoltare
Probele se recolteaza numai de la busoanele speciale de golire si luare a probelor de ulei,

situate la baza transformatorului.
1.4. Metodologia de masurare
Masurarea se realizeaza cu trusa de rigiditate dielectrica tip MEGGER.
Valorile admisibile pentru rigiditatea uleiului sunt indicate in tabelul 5
14 | P a g e
Tab 5
Momentul efectuarii Rigiditatea dielectrica minima admisibila [kV/cm]

probei 60 – 110 kV
Inainte de umplere 200
Dupa umplere 200
PIF 160
In exploatare 140
2. Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilor
2.1. Scopul probei
Masurarea are drept scop determinarea modificarilor care intervin in izolatia

transformatorului de masura ca urmare a transportarii, depozitarii necorespunzatoare sau solicitarii
ei in exploatare.
In curent continuu, ca orice dielectric industrial, izolatia formata din hartie electrotehnica si
ulei electroizolant are o rezistenta de izolatie finita, permitand trecerea unui curent de conductie
permanent, chiar dupa ce fenomenul de polarizare instantanee sau lenta a dielectricului s-a
produs (curentul de absortie prin dielectric a devenit nul).
In exploatare, in locul curentului care strabate dielectricul, se prefera masurarea rezistentei

in curent continuu, la o tensiune de masura data, care este denumita rezistenta de izolatie.
Scaderea rezistentei de izolatie in exploatare se poate datora urmatoarelor cauze:
- umezirea partiala sau totala, in timp, a izolatiei;

- impurificarea izolatiei interne a transformatoarelor de masura cu produsele rezultate,
ca urmare a degradarii uleiului electroizolant in timp;
- existenta unei cai conductoare, sub forma unui traseu carbonizat, al unei conturnari
sau strapungeri.
2.2. Aparatura si metodologia de masurare
Masurarea rezistentei de izolatie la PIF si in exploatare se executa in principal cu

megohmetrul de 2500V timp de un minut, respectand urmatoarele indicatii:
 Se conecteaza inductorul intre infasurarea primara si cuva transformatorului de

masura conform schemei din fig 6
15 | P a g e
Fig 6 Schema de montaj a inductorului
 Se conecteaza inductorul intre fiecare infasurare si cuva transformatorului de

conform schemei din fig 7
 Se conecteaza inductorul intre infasurarea primara si fiecare infasurare secundara

conform schemei din figura 8
 Se conecteaza inductorul intre infasurarile secundare conform schemei din figura 9
16 | P a g e
Pentru conectarea megohmetrului la transformatorul de masura verificat se utilizeaza

cordoanele proprii ale aparatului. Acestea vor fi prevazute cu papuci la ambele capete, iar pentru
operativitate, masurarea se poate efectua prin atingerea bornelor obiectului verificat. In acest caz
se pot utiliza testeri speciali confectionati, care se conecteaza la cordoanele de masura.
2.3. Interpretarea rezultatelor
Atat curentul de conductie, cat si rezistenta de izolatie a unui dielectric, depind de

dimensiunile lui geometrice. Din acest motiv, pentru compararea valorilor obtinute la PIF si in
exploatare ar trebui normate valori limita nu numai pentru fiecare tip de transformator de masura in
parte, dar si pentru fiecare schema de masura posibila. Avand in vedere acest aspect, valorile
masurate pentru rezistenta de izolatie nu se pot compara decat cu valori masurate anterior pe
acelasi aparat sau pe aparate de acelasi tip.
In interpretarea rezultatelor trebuie sa se tina seama de temperatura transformatorului in

momentul masurarii, stiut fiind ca rezistenta de izolatie scade relativ mult cu cresterea temperaturii.
Din acest motiv, se recomanda efectuarea masuratorilor la temperaturi cuprinse intre 10°C si 30°C.
Rezultatele obtinute se compara cu cele de la PIF, nefiind tolerate fata de acestea,

scaderi sub:
- 50%, la transformatoarele de curent cu UN≤110kV;

- 70%, la transformatoarele de curent cu UN≥110kV.
In exploatare, daca datele de la PIF lipsesc, pot fi luate in considerare urmatoarele valori
minime ale rezistentei de izolatie:
- pentru infasurarea primara 5000 MΩ la transformatoarele de curent de 110-400kV;

2000 MΩ la transformatoarele de curent de 6-35 kV
- pentru infasurarile secundare 50 MΩ intre infasurari sau fata de cuva.
17 | P a g e
3. Masurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tgΔ) ale izolatiei principale
3.1. Scopul probei
Conform normativului PE 116/94, proba se executa la transformatoarele de curent de 110-

400 kV, cu respiratie libera sau etanse.
Ca si celelalte probe care au drept scop stabilirea modificarilor intervenite in starea
generala a izolatiei transformatoarelor cu izolatie hartie-ulei (rezistenta de izolatie si calitatea uleiului
electroizolant), masurarea tgΔ are drept scop depistarea, in principal, a unei eventuale umeziri a
izolatiei interne a transformatoarelor cu respiratie libera, la care uleiul intra in contact direct cu aerul
atmosferic sau a transformatoarelor etanse, la care variatiile de volum ale uleiului sunt preluate de
catre un burduf.
Tangenta unghiului de pierderi dielectrice, cunoscuta in literatura de specialitate si sub
denumirea de factorul de pierderi dielectrice, este definita prin raportul dintre componenta activa
si reactiva a curentului care strabate un material electroizolant:
tgΔ=Ia/Ir
In cazul hartiei electroizolante impregnate cu ulei si umezita, componenta activa a

curentului ce strabate izolatia creste mult, conducand la o crestere proportionala a tgΔ.
Intrucat, in functie de conditiile ambiante si de incarcarea transformatorului, mediul cel
mai umed poate fi izolatia de hartie sau uleiul electroizolant, este necesar ca toate probele care
vizeaza umezirea transformatorului, si anume:
- rezistenta de izolatie;
- prelevarea uleiului pentru verificarea rigiditatii dielectrice;
- masurarea tgΔ
sa se faca asociat.
La echipamentele cu izolatia interna formata din hartie electroizolanta impregnate cu ulei,

tgΔ pune in evidenta, in egala masura, modificarile intervenite ca urmare a imbatranirii termice a
hartiei electroizolante.
Factorul de pierderi dielectrice global al izolatiei transformatoarelor de masura este

influentat de calitatea uleiului electroizolant cu care acestea sunt umplute, care poate prezenta
valori foarte ridicate in exploatare, ca urmare a oxidarii lui in prezenta oxigenului atmosferic sau a
umezirii lui peste anumite limite, in prezenta umiditatii ambiante.
Din acest motiv, analiza rezultatelor verificarilor de izolatie trebuie facuta pe ansamblul
probelor nedistructive.
3.2. Scheme care permit masurarea factorului de pierderi dielectrice la

transformatoarele de curent
Conexiunea cea mai des utilizata la masurarea factorului de pierderi dielectrice la

transformatoarele de curent este infasurarea de inalta tensiune scurtcircuitata fata de secundarele
scurtcircuitate legate la soclul metalic (cuva), la care se conecteaza si eventualele ecrane
existente, adica:
18 | P a g e
IT-(jt+C+E)
Aceasta conexiune permite determinarea unei tgΔ globale, cuprinzand atat starea hartiei
electroizolante, cat si a uleiului. Conexiunea este foarte avantajoasa din urmatoarele motive:
- necesita un numar redus de masuratori;

- permite utilizarea unei scheme normale la puntea de masura, mult mai usor de
ecranat si manipulat, determinariile fiind mult mai putin eronate de influentele electrostatice si
electromagnetice exterioare. Singura conditie impusa de aceasta schema este izolarea
transformatorului fata de pamant, pe durata probei.
O schema similara se poate adopta si in cazul masurarii transformatoarelor reparate sau

reconditionate in atelier, avand in vedere ca, pentru a nu influenta rezultatele, este suficienta
introducerea sub soclul transformatorului a unei placi de sticlotextolit sau pertinax de 1 cm grosime
si care sa asigure urmatoarele conditii de izolare:
- o rezistenta de izolatie fata de pamant a transformatorului de 10MΩ;

- o tensiune de tinere de 50Hz – 1min de 2kV.
In figura 10 este data schema normal a puntii de inalta tensiune tip Schering
Fig 10 Schema normala a puntii Schering : T – Transformatorul de alimentare;

G – Indicatorul de echilibru; Zx – obiectul de masurat; CN – condensatorul etalon;
C’1p, C’’1p, R’1p, R’’1p – capacitatile si rezistentele parazite datorate conductorului de
inalta tensiune; C’2p, C’’2p, R’2p, R’’2p – capacitatile si rezistentele parazite dintre
conductoarele de legatura ale obiectului si condensatorului etalon la punte,
fata de ecrane, precum si ale bratelor R3 si R4 ale puntii fata de ecran
19 | P a g e
In aceasi figura au fost indicate si curentii paraziti care se scurg, sub influenta tensiunii
proprii de alimentare a puntii, prin capacitatile parazite, dintre firul de inalta tensiune si bratele
ecranate R3 si R4 ale puntii (I’1p si I’’1p), precum si curentii I’2p si I’’2p care se scurg prin capacitatile
parazite ale firelor de legatura cu puntea ale obiectului de incercat, si ale condensatorului etalon.
In privinta curentilor I’1p si I’’1p, in cazul puntilor actuale in care bratele actuale 3 si 4 ale puntii sunt
ecranate printr-un invelis metallic pus la pamant, acestia se scurg direct la pamant, fara a mai
produce o falsa dezechilibrare a puntii, prin inchiderea lor la pamant prin bratele R3 si R4 ale puntii.
Ecranarea conductorului de inalta tensiune reduce aproape in totalitate erorile de masurare ale
trusei la tensiunea de alimentare a puntii de 10 kV.
Pentru adaptarea aceleasi conexiuni la determinarea tgΔ la transformatoarele de curent
din exploatare, care nu au soclul izolat fata de pamant, utilizarea schemei normale nu mai este
posibila.
In astfel de cazuri se utilizeaza schema “rasturnata” a puntii de inalta tensiune care
permite masurarea obiectelor cu un electrod pus la pamant.
Fig 11 Schema rasturnata a puntii Schering
20 | P a g e
Fig 12 Masurarea tgΔ la transformatorul de curent CESU – 110 kV,
in schema rasturnata a puntii Schering
3.3. Conditii in care se excuta masurarea
Conditiile in care se executa masurarea tgΔ la transformatoarele de masura sunt date in

normativul PE116/94. Fata de acesta, trebuie facute in plus urmatoarele precizari:
- Masurarea se executa numai dupa ce toate legaturile exterioare la transformatorul

ce urmeaza a fi verificat atat pe partea primara, cat si pe partea secundara, au fost indepartate.
- Masurarea se executa numai pe timp frumos si uscat (temperatura ambianta de
10°C si umiditatea sub 80%), in caz contrar, rezultatele putand fi eronate datorita umezirii bornelor
secundare sau carcasei de portelan.
In timpul probei este necesar ca temperatura uleiului din transformator sa fie cuprinsa intre
10 si 30°C, valori limita prevazute in normative.
Nu se pot efectua masuratori pe timp de burnita, ceata, roua, bruma etc.
- Inainte de inceperea masuratorii, se curata suprafata carcasei de portelan, de

preferinta cu alcool, si se sterg bornele de joasa tensiune pana la uscarea lor complete.
- In mod normal, masurarea tgΔ trebuie facuta la tensiunea nominala a
transformatorului, aceasta fiind de obicei, tensiunea la care se fac determinarile si in fabrica. In
exploatare nu este posibil efectuarea masuratorilor la tensiunea de lucru si in consecinta
masuratoarea se va executa la tensiunea de 10kV si la tensiunea nominala a obiectului incercat.
21 | P a g e
3.4. Executia masurarii
Pentru masurare se utilizeaza puntea DOBLE M4100, iar conexiunea transformatorului in

timpul masurarii este: infasurarea de inalta tensiune scurtcircuitata, fata de secundarele
scurtcircuitate si legate la cuva, la care se conecteaza si eventualele ecrane existente. Fig 13
Fig. 13 Modalitatea de testare GST Ground Read & Blue

pentru transformatoarele de curent 110 kV
Trusa M4100 foloseste un generator de unda sinusoidala interna si un amplificator de

putere de 3KVA pentru a genera un semnal de test izolat de 0-12 kV. Trusa masoara apoi tensiunea
si curentul echipamentului de test utilizand o impedanta de referinta.
Trusa calculeaza si reda rezultatele testului transformand datele culese in marimi vectoriale
(amplitudine si faza) si aplicand teoria conventionala a circuitelor in curent alternativ.
Toate rezultatele obtinute – inclusive pierderile de putere, factorul de putere si

capacitatea – sunt derivate din vectorii de tensiune curent. Pentru a elimina interferentele, trusa
utilizeaza tehnici de ecranare si de anulare, inclusive inversarea sincronizarii liniei si modularea
frecventei de linie. Tehnica FM presupune efectuarea testelor la o frecventa sinusoidala mai mare si
la una mai mica decat decat frecventa liniei si realizarea unei medii a rezultatelor.
Inainte de calcularea rezultatelor, instrumentul foloseste detectarea sincrona pentru a

elimina orice interferenta a componentelor curentului din setul de date achizitionate. Detectarea
sincrona este un procedeu matematic ce separa o singura componenta a frecventei untr-un
22 | P a g e
semnal. Este asemanatoare unui filtru trece-banda setat la frecventa de test. Detectarea sincrona
este de asemenea utila in filtrarea armonicilor si zgomotelor din semnalul de test.
De regula rezultatele masuratorilor se compara cu cele initiale, considerandu-se normal o

dublare a tangentei unghiului de pierderi dielectrice la 5 ani. In caz ca aceste valori lipsesc se pot
utiliza ca referinta valorile din tabelul 6.
Valori admise pentru TC 110 kV Tabelul nr 6
tgΔ a izolatiei principale masurata cu puntea de 10kV

Ocazia verificarii
Etans Respiratie libera
PIF 1.2% 1.5%
In eploatare 3% 5%
Reconditionate 1.2% 1.5%
3.5. Masuri suplimentare de protectia muncii
Intrucat urmeaza ca in timpul incercarii sa se aplice o tensiune de 10 kV, este necesar sa se

respecte cu strictete toate indicatiile referitoare la acest gen de lucrari, din IPSM nr 1 din 2007
“Instructiuni proprii de securitatea muncii”
4. Incercarea izolatiei infasurarilor secundare ale transformatoarelor de curent cu

tensiune alternativa marita
4.1. Scopul probei
Incercarea izolatiei de curent se executa cu scopul de a se determina integritatea izolatiei

infasurarilor secundare fata de partile legate la pamant ale transformatorului sau fata de alte
infasurari secundare.
Aceasta proba pune in evidenta slabirea, ca urmare a imbatranirii sau degradarii sub
actiunea conditiilor de mediu (umeziri, depuneri de praf), a izolatiei infasurarilor secundare fata de
masa sau fata de alte infasurari secundare
4.2. Modul de executie a incercarii
Fig 14 Schema de incercare cu tensiune marita a infasurarilor secundare

la transformatoarele de curent, utilizand trusa de 2 kV
23 | P a g e
In vederea incercarii, se desfac legaturile la transformatorul ce urmeaza sa fie incercat,
atat pe partea primara, cat si pe partea secundara.
Infasurarea ce urmeaza sa fie incercata se scurtcircuiteaza si se leaga la borna de 2 kV a

trusei.
Infasurarile celelalte, inclusive infasurarea primara, se scurtcircuiteaza si se leaga la

pamant.
Se alimenteaza trusa de 2 kV de la retea si se creste lent tensiunea, pana la valoarea

tensiunii de incercare.
Încercarea se executa cu:

- 2 kV – 1 min., pentru înfasurarile având un curent nominal de 5A;
- 4 kV – 1 min, pentru înfasurarile având un curent nominal de 1 A si o putere nominala
egala sau mai mare de 30 VA, în cazul în care furnizorul nu indica alte tensiuni de încercare.
Tensiunea se aplica succesiv între fiecare înfasurare secundara si celelalte legate la soclul /cuva)
transformatorului.
Dupa scurgerea timpului de incercare, se coboara lent tensiunea si se deconecteaza trusa
de la retea.
Se descarca infasurarea incercata cu o stanga legata la pamant, dupa care se desface

montajul, refacandu-se schema initiala de functionare a transformatorului de curent.
4.3. Interpretarea rezultatelor probelor
In timpul probei nu trebuie sa apara strapungeri sau conturnari exterioare sau interioare.
Transformatoarele la care nu apar fenomenele de mai sus se considera corespunzatoare si

pot ramane in instalatii.
Transformatoarele la care apar fenomenele de mai sus vor fi declarate

necorespunzatoare, urmand sa fie inlocuite.
4.4. Masuri specifice de protectia muncii
Intrucat urmeaza ca in timpul incercarii sa se aplice o tensiune de 2-4 kV, este necesar sa
se respecte cu strictete toate indicatiile referitoare la acest gen de lucrari, din IPSM nr 1 din 2007
“Instructiuni proprii de securitatea muncii”
5. Incercarea izolatiei infasurarilor primare cu tensiune alternativa marita
5.1. Scopul probei
Incercarea izolatiei infasurarilor de inalta tensiune cu tensiune alternativa marita aplicata

se executa cu scopul de a se evidentia eventualele defecte concentrate aparute intre infasurarea
primara si partile puse la pamant ale transformatorului, la transport, montaj sau exploatare.
Incercarea izolatiei dintre sectiunile infasurarii primare se efectueaza cu scopul de a se

determina in ansamblu calitatea acesteia. Aceasta incercare nu pune in evidenta defecte
24 | P a g e
concentrate ale izolatiei intre sectiuniile infasurarii primare, ci numai starea generala a izolatiei
dintre acestea.
5.2. Aparatura necesara si scheme de incercare.
Avand in vedere tensiunile de incercare impuse prin normativul PE 116/94, infasurarea

primara a transformatoarelor de curent poate fi incercata in conditii de exploatare la locul de
montaj numai pentru transformatoarele cu tensiuni pana la 35 kV inclusiv,
Peste aceasta tensiune , infasurarea primara a transformatoarelor de curent poate fi

incercata numai in cadrul atelierelor de reparatie trafo.
Schema de incercare pentru transformatoarele de curent 6 – 35 kV, utilizand laboratorul

mobil, este prezentata in figura 15
Fig 15. Schema de incercare cu tesniune marita a izolatiei

primare la transformatoarele de curent, utilizand laboratorul mobil
Schema de incercare pentru transformatoarele de curent cu tensiuni nominale de 110 –

400 kV este similara cu cea prezentata in figura 15, cu singura deosebire ca, in locul laboratorului
mobil, apare sursa de inalta tensiune fixa a atelierului in care se efectueaza incercarea.
Fig 16. Schema de masurare a rezistentei de izolatie dintre

sectiunile infasurarii primare la transformatoarele de curent
25 | P a g e
5.3. Modul de lucru si interpretarea rezultatelor
a. Izolatia principala
Tensiunea se aplica timp de 1 min intre bornele infasurarii primare legate intre ele si soclu
(cuva) plus bornele infasurarii secundare legate la pamant.
Valorile tensiunii de incercare:
- Pentru transformatoarele din tara

Tabelul nr 7
U 7 1 ( 2 ( ( ( 1 2 4
m (kV) ,2 2 17,5) 4 36) 42) 72) 23 45 20
U 1 2 3 4 6 7 1 2 4 6
înc 8 6,2 4,2 5 3 2 26 07 14 10
(kV)
- Pentru transformatoarele din strainatate
Transformatoarele din import se vor încerca cu 90% din tensiunea de încercare în fabrica.
b. Sectiunile înfasurarilor primare comutabile
Izolatia între înfasurarile primare comutabile se încearca cu megohmetrul de 2500 V.
Se considera corespunzator transformatorul de curent care in cursul incercarilor nu prezinta

conturnari sau strapungeri sau la care in timpul incercarii nu se aud zgomote din interiorul cuvei.
6. Masurarea rezistentei ohmice a infasurarilor transformatorului de curent
6.1. Scopul probei
Aceasta proba se executa obligatoriu la punerea in functie, dupa repararea infasurarilor si

facultativ, la anumite interval de timp.
Prin masurarea rezistentei ohmice se verifica rezistenta de contact a infasurarilor la borne,
continuitatea infasurarilor, lipsa unor scurtcircuite intre spire.
6.2. Metode utilizate, scheme de incercare
Masurarea rezistentei ohmice se poate executa prin mai multe metode. In aceste
instructiuni se recomanda utilizarea a doua metode:
- metoda puntii
- metoda voltmetru – ampermetru
Masurarea rezistentei ohmice a infasurarilor primare la transformatoarele de curent de 6 –

400 kV si a infasurarilor secundare avand curent nominal de 5 A (trafo de curent 6 – 400 kV,
rezistente ohmice mici):
 Metoda puntii duble (Thomson)

Schema de masurare este data in figura 17 a si b.
Puntea dubla. Schema de principiu a unei astfel de punti este data in figura 18.
26 | P a g e
Modul de manevrare al puntii duble consta in reglarea raportului rezistentelor r1/r2 si r1’ si
r2’, mentinand calitatile r1=r1’ si r2=r2’. Fiecare dintre aceste rezistente trebuie sa fie de cel putin 10
ohmi; se regleaza cursorul g in pozitia pentru care rezistenta r este egala cu valoarea presupusa a
rezistentei rx care se verifica; se inchide intrerupatorul k si se regleaza curentul din circuitul bateriei,
cu ajutorul reostatului R; se apasa butonul B si se regleaza cursorul g, pana se aduce acul
galvanometrului in pozitia de zero.
Fig 17. Masurarea rezistentei ohmice cu

Puntea de teren: 1 – punte de masura, 2 – cordoanele de masura
3 – Transformatorul de verificat
27 | P a g e
Fig 18. Schema de principiu a puntii duble:
R1, r2, r1’, r2’ – rezistentele de precizie
Rx – rezistenta de verificat; G – galvanometrul cu ac indicator;
B – butonul cu retinere; R – reostatul; K – intrerupatorul;
E – bateria de curent continuu
Verificarea rezistentei masurate este data de relatia:
Rx=r*r1/r2
valoare care se poate citi direct pe punte
Deoarece rezistentele de contact din punctele a, d, e, h se afla dincolo de limitele

rezistentelor rx si r, este inlaturata influenta pe care ar putea-o avea rezistentele de contact asupra
valorii masurate.
De asemenea, nu intervin erorile datorita cordoanelor de legatura, deoarece sunt inseriate

cu rezistente a caror valoare este de cel putin 10 ohmi.
Cordoanele de legatura avand o sectiune minima de 6mm 2, sunt prevazute la capete cu

papuci si sunt conectate cate doua in fiecare borna a infasurarii verificate.
Transformatorul verificat este separat de circuitele primare si secundare ale instalatilor.
 Metoda volmetrului si ampermetrului
Shema de masura este data in figura 19
28 | P a g e
Fig. 19 Masurarea rezistentelor ohmice ale infasurarilor primare (a) si
ale unei infasurari secundare (b) prin metoda voltmetru-ampermetru;
mV – milivoltmetrul de curent continu; A – ampermetrul de curent continuu;
R – reostatul de reglaj; E – bacteria de acumulatoare; H – heblul
In schema de masurare din figura 19: mV este milivolmetrul de curent continuu de clasa
0,5 – 1, avand rezistenta interna mare, cu domeniul de masura: 0 – 12 mV; 0 – 6 mV; 0 – 1,2 mV.
mA – ampermetrul de curent continuu de clasa 0,5, cu domeniul de masura de 0 – 5 A
R – reostatul de reglaj de 100 ohmi, 5 A;
E – Bateria de acumulatoare de 12 V, 40Ah;
H – Heblu bipolar.
Rezistenta masurata se calculeaza cu expresia R = U/(I-U/RV)
unde:
V – tensiunea masurata la bornele transformatorului;
I – curentul masurat de ampermetru;
Rv – Rezistenta interna a milivolmetrului
6.3. Conditiile de executie a probei
Masurarea se executa numai dupa deconectarea tuturor legaturilor primare si secundare.

In timpul masurarii unei infasurari, celelalte infasurari raman libere (deschise).
29 | P a g e
Pentru a evita erorile de masura datorate incalzirii infasurarii masurate, curentul prin
infasurare, nu va depasii 20% din curentul nominal al acesteia, corespunzator clasei de precizie
garantate.
NOTA
La metoda volt – ampermetrului se vor respecta urmatoarele reguli:
- Inchiderea si deschiderea curentului se va face numai cu voltmetrul deconectat

(conectarea voltmetrului se va efectua dupa inchiderea circuitului, iar deconectarea volmetrului se
va efectua inainte de deschiderea circuitului). In acest fel se evita deteriorarea volmetrului din
cauza tensiunilor induse.
- Manevrele de deschidere sau inchidere ale circuitului se vor efectua dup ce se
fixeaza valoarea maxima a rezistentei reostatului;
- Dupa conectarea circuitului, se asteapta stabilizarea indicatiilor aparatelor;
- Suprafetele de contact trebuie bine curatate cu smirghel (cu granulatie fina)
- Contactele se vor efectua prin strangerea lor corespunzatoare
- Montajul se va efectua cat mai aproape posibil de locul de fixare a trasformatorului
de verificat.
6.4. Interpretarea rezultatelor
Transformatoarele sunt considerate corespunzatoare daca valorile masurate nu difera cu

mai mult de 2% de valorile de referinta.
Pentru efectuarea comparatiei valorilor calculate cu valorile de referinta, este necesar sa

se faca recalcularea la temperature initiala a valorilor masurate.
Recalcularea rezistentei ohmice la temperatura de referinta se face cu formula:
R0=Rm[1+δ(tm-to)]
δ cu=0,00393
unde:
Rm - este valoarea rezistentei masurate la temperatura la care s-a executat masurarea
tm - temperatura la care s-a executat masurarea
t0 – temperatura initiala
Daca valoarea masurata este extrem de mica in comparatie cu valoarea de referinta,

infasurarea are spire in scurtcircuit.
7. Verificarea polaritatii infasurarilor
7.1. Scopul verificarii
Ca si in cazul transformatoarelor de tensiune, verificarea polaritatii are drept scop

depistarea unor eventuale inversiuni de borne, nesesizate la livrarea transformatorului din fabrica
30 | P a g e
sau dupa efectuarea unor reparatii in atelier. Din acest motiv, ea se executa numai la PIF, dupa
reparatia sau reconditionarea transformatoarelor in atelier, cu demontarea legaturilor interioare la
bornele secundare.
7.2. Principiul metodei, aparatura de masura si modul de lucru.
Pentru determinarea polaritatii bornelor transformatoarelor de curent se foloseste metoda

curentului continuu. Aceasta se bazeaza pe faptul ca la o polaritate corecta a bornelor
secundare, un impuls de scurta durata, de polaritate cunoscuta, injectat la bornele primare va fi
transformat corect, fiind regasit si la bornele secundare cu aceeasi polaritate, cu ajutorul unui
miliampermetru.
Pentru transformatoarele de curent cu miezul toroidale separate pentru fiecare infasurare,

fara intrefier, cu infasurari secundare pentru 5A si 1A, schema pentru determinarea polaritatii
bornelor este data in figura 20.
Fig 20. Schema de principiu pentru determinarea polaritatii bornelor

trafo de curent prin metoda curentului continuu: S- bateria de 4,5 V; B – butonul de revenire; mA –
miliampermetru; TC – transformatorul de curent verificat
8. Verificarea raportului de transformare la transformatoarele de curent
8.1. Scopul verificarii
Verificarea raportului de transformare la transformatoarele de curent are ca scop sa

determine daca in cursul transportului de la fabricant la locul de montaj in interiorul
transformatorului au aparut modificari care sa afecteze raporul de transformare.
De asemenea, la transformatoarele cu mai multe conexiuni primare, verificarea are ca

scop sa determine daca transformatorul se afla pe conexiunea corecta, ceruta de schema
primara la functionare. Aceasta, deoarece eclisele de comutatie ale unor transformatoare de
curent nu sunt accesibile decat dupa demontarea unor piese mecanice care necesita un volum
de munca ridicat (capace, burdufe).
8.2. Modul de executie si schema de montaj
Pentru efectuarea masuratorilor pot fi folosite mai multe metode. La verificarile ce se

executa in teren, este preferata utilizarea metodei indirecte figura 21.
31 | P a g e
Fig. 21. Schema de motaj pentru verificarea raportului de transformare la TC 110 kV
Montajul presupune existenta autotransformatorului AT (8A/250V), a trusei de curenti

primari TC – 1200, de 1200 A ai a unui transformator de curent etalon f 101e, cu clasa de precizie 0,2.
Ampermetrele A1 si A2 trebuie sa aiba clasa 0,2 – 0,5.
Raportul de transformare se masoara in mod succesiv pentru fiecare infasurare secundara,

celelalte fiind scurtcircuitate si legate la masa.
In principiu, verificarea se executa pentru un curent primar egal cu cel nominal. Este
recomandat sa se obtina insa si valorile raportului de transformare pentru 0,1 I PN; 0,2 IPN si 1,2 IPN .
nTC=(nTCe*IA2)/IA1
In care nTC reprezinta raportul de transformare al transformatorului ce se verifica; n TCe –
raportul de transformare al transformatorului de curent etalon; I A1 – curentul masurat in secundarul
transformatorului de curent ce se verifica; I A2 – curentul masurat in secundarul transformatorului
etalon;
Daca transformatorul dispune de mai multe sectiuni primare, atunci raportul de

transformare se verifica numai pentru conexiunea ce va fi utilizata in exploatare. Aceasta
conexiune trebuie mentionata in buletinele de verificare.
Rezultatele obtinute trebuie comparate cu cele din buletinul de fabrica sau cele de pe
placuta cu datele tehnice ale transformatorului respective. Rezultatele diferite de cele nominale
pot evidentia scurtcircuite intre spirele infasurarii secundare, borne sau legaturi slabite, defecte de
fabricatie, etc.
9. Determinarea erorilor de unghi si de raport
Proba se executa cu punti special prin metoda de compensare (Scherin - Alberti), metode
diferentiale (Hohle) etc.
Valorile limita ale erorilor admisibile sunt date in tabelele 8 si 9.
32 | P a g e
Tabelul nr 8
Erori tolerate Limitele sarcinii

Curent primar in
secundare Zs, fata
Clasa de precizie % din valoarea De unghi δi
De curent εi (%) de cea nominal
nominala (minute)
la cosϕ=0,8*
120…100 ±10 ±5
0.1 20 ±0.20 ±8
10 ±0.25 ±10
120…100 ±0.20 ±10
0.2 20 ±0.35 ±15
10 ±0.50 ±20
25…100
120…100 ±0.50 ±30
0.5 20 ±0.75 ±40
10 ±1.00 ±60
120…100 ±1.00 ±60
1.0 20 ±1.50 ±80
10 ±2.00 ±120
3.0 100…50 ±3.00 - 50…100
Tabelul nr 9
Clasa de precizie Eroarea de curent Defazajul pentru curentul Eroarea compusa

pentru curentul nominal pentru curentul
nominal εi (%) I1=n*INP-εc(%)
minute centiradiani
5P ±1 ±60 ±108 5
10P ±3 - - 10
In timpul verificarilor, drept sarcina secundara se foloseste un set de impedante constituit

din rezistente si bobine de reactanta, al caror raport este astfel ales, incat factorul de putere al
circuitului sa aiba valoarea cosϕ=0.8.
In tabelul nr 9 apare notiunea de eroare compusa “εc”care are drept scop aprecierea
preciziei infasurarilor de protectie. Pentru calculul erorii compuse se utilizeaza formula:
√ ∫
in care : este raportul de transformare nominal; T – perioada curentului; ip si is – valorile

instantanee ale curentilor din primarul si secundarul transformatorului de curent; Ip – valoarea
efectiva a curentului primar.
Eroarea compusa tolerata este de 5% la infasurarea de protectie a carei clasa de precizie

este 5P si de 10% pentru cea 10P.
33 | P a g e
10. Ridicarea curbei volt – amper (caracteristica de magnetizare)
10.1. Scopul incercarii
Aceasta proba se executa in mod obligatioriu la punerea in functie a transformatoarelor

de curent sau cu ocazia unor reparatii accidentale ale infasurarilor, fiind facultativa in exploatare.
Executia ei are ca scop:
a. Depistarea unor scurtcircuite, ca urmare a unor defectiuni intervenite in timpul

transportului, montajului sau in exploatare. Prezenta unui defect de acest tip este pusa in evidenta
de modificarea alurei caracteristicii de magnetizare figura 22
Fig 22. Alura caracteristicii de magnetizare pentru:

a - transformator de curent normal
b - transformator de curent cu scurtcircuit intre
spirele infasurarii secundare
b. depistarea unor inversiuni ale infasurarilor secundare la livrarea din fabrica, in cazul
transformatoarelor cu mai multe infasurari secundare de protectie sau de masura (eventual
inversarea prizelor, in cazul infasurarilor secundare la care pentru modificarea raportului de
transformare se utilizeaza mai multe prize). In cazul in care erorile de raport si de unghi sunt mici,
toate infasurarile de protectie si masura incadrandu-se in clasa 0,5, sunt posibile inversari ale
infasurarilor de masura cu cele de protectie sau a infasurarilor de protectie intre ele.
O verificare a destinatiei fiecarui secundar este posibila prin ridicarea caracteristicilor de

magnetizare pentru toate infasurarile secundare si pentru toate prizele, stiut fiind ca la acelasi
curent de magnetizare infasurarea cu coeficientul de saturatie cel mai ridicat va prezenta
tensiunea de magnetizare cea mai ridficata (figura 23).
34 | P a g e
Fig 23. Caracterisiticile de magnetizare pentru un transformator cu trei infasurari:
a - infasurarea de masura, n<10;
b – infasurarea de protectie, n>10;
c – infasurarea de protectie, n>20
c. alegerea unor transformatoare de curent cu caracteristica de magnetizare similara

pentru realizarea unor scheme de protectie prin relee. Cazuri tipice din acest punct de vedere sunt
protectiile care impun un curent de dezechilibru minim transversal (protectii racordate la filtre de
curent homopolar), protectiile diferentiale de bare etc
d. calculul exact al coeficientului de saturatie al infasurarii de scurtcircuit sau
recalcularea lui, in cazul reducerii sarcinii secundare. Pentru efectuarea determinarii coeficientului
de saturatie se poate utiliza metoda indirecta (de mers in gol).
10.2. Metodologia ridicarii caracteristicilor de magnetizare
Pentru ridicarea caracteristicilor de magnetizare (curbelor volt-amper) se utilizeaza

montajul din figura 24.
Alimentarea se face cu o tensiune practic sinusoidala, de freventa industriala. Se creste

tensiunea in trepte, incepand de la valoarea zero a acesteia, citindu-se de fiecare data curentul
de mers in gol. Pentru evitarea eventualei magnetizari remanente a miezului magnetic,
caracteristica de magnetizare se ridica in sensul crescator, evitandu-se coborarea tensiunii pe
parcurs sau intreruperea circuitului. Ridicarea caracteristicii se efectueaza de obicei pana la un
curent de mers in gol egal cu curentul nominal al transformatorului. Dupa ridicarea caracteristicii,
tensiunea se aduce in valoarea zero.
35 | P a g e
Fig. 24 Schema de principiu pentru ridicarea
caracteristicilor de magnetizare (curba volt-amper)
Ridicarea caracteristicilor se face pentru fiecare infasurare secundara in parte. Atat

infasurarea primara, cat si infasurarile secundare care nu se verifica raman deconectate fata de
restul circuitelor. Cu valorile citite se traseaza caracteristicile volt-ampermetrice in coordonate
normale sau longitudinale.
Curba obtinuta trebuie sa fie asemanatoare ca forma cu curba 1 din figura 25. In cazul in
care se obtine o dreapta – 2- , transformatorul de curent respectiv este necorespunzator.
Fig. 25 Caracteristici volt-ampermetrice:

1 - corecta;
2 - eronata
36 | P a g e
11. Masurarea sarcinii secundare
Proba se executa numai dupa ce s-a terminat montajul si sunt conectate toate aparatele
si releele.
In cazul statiilor exterioare, este necesar ca sarcina secundara sa fie masurata din cutia de
cleme a celulei sau chiar direct de la bornele infasurarilor secundare ale transformatoarelor de
curent respective.
Asa cum se observa in figura 26, masurarile se executa pe fiecare faza in parte, dupa ce in
prealabil au fost deconectate legaturile spre secundarele transformatoarelor de curent.
Cu ajutorul trusei curent-tensiune, se regleaza un curent egal cu curentul secundar

nominal. Citindu-se tensiunea masurata U, se poate calcula puterea secundara pe faza respectiva,
cu relatia:
S=U-ISN (VA)
Valoarea obtinuta nu trebuie sa depaseasca puterea secundara S N, pentru clasa de
precizie respectiva.
In cazul cand curentul nu se inchide pe una din faze, rezulta ca pe faza respectiva,
circuitul este intrerupt.
Daca toate fazele sunt incarcate egal (fig. 26), trebuie sa se obtina rezultate identice. In
caz contrar, rezulta ca exista portiuni de circuit scurtcircuitate sau relee montate gresit.
In cazul fazelor incarcate inegal prin proiect, acest lucru trebuie sa se reflecte in rezultatele
obtinute in urma masuratorilor.
Fig. 26 Schema de masurare a sarcinii secundare
37 | P a g e
PARTICULARITATI CONSTRUCTIVE ALE TRANSFORMATOARELOR DE CURENT
Din punct de vedere a modului de asigurare a izolării între primar şi secundar, transformatoarele de
curent se pot clasifica
în: a. transformatoare cu secundar izolat (tip inversat);
b. transformatoare cu primar izolat (“ac de păr” sau tip U);
c. transformatoare cu primar izolat (tip buclă);
d. transformatoare cu izolaţie gazoasă.
Transformatoare de curent cu secundar izolat (JOF 123; TAG si IMB)
Acest tip de transformatoare sunt cele mai economice şi cele mai utilizate. Construcţia lor
asigură un cuplaj magnetic strâns între primar şi secundar, mai ales atunci când primarul se reduce
la o simplă bară. Simetria câmpului magnetic în miez este atunci
aproape perfectă, conducând la obţinerea unor precizii de măsură foarte ridicate.
Ca dezavantaj al acestei variante este rezistenţa lor seismică scăzută, ceea ce limitează
masa totală admisibilă a circuitelor magnetice. Numărul acestora poate fi până la şase,
conducând la variante constructive cu până la şase secundare, utilizate pentru funcţii diferite
(protecţii de distanţă, protecţii diferenţiale de bare, contorizare etc.). Secundarele sunt bobinate
pe circuite magnetice de formă toroidală, realizate în general din tablă silicioasă cu cristale
orientate. Miezurile înfăşurărilor de protecţie prezintă în general unul sau mai multe întrefieruri
necesare pentru a asigura o comportare bună în regim tranzitoriu şi o demagnetizare corectă în
absenţa curentului.
Mumetalul este utilizat numai pentru transformatoarele de precizie; în acest caz, datorită
caracteristicii de magnetizare dreptunghiulare, se asigură protecţia echipamentelor de măsură prin
limitarea valorii curentului secundar la supracurenţi mari prin primar. Miezul este înfăşurat cu hârtie
gofrată pentru a nu distruge izolaţia înfăşurării secundare, uniform repartizată pe circumferinţa sa.
Toate miezurile cu bobinajele secundare sunt rigidizate împreună printr-un bandaj exterior şi
acoperite de un ecran electrostatic (realizat din bandă de ţesătură de cupru sau format dintr-o
cutie din tablă de aluminiu) conectat la masă. Firele de conectare ale secundarelor trec printr-un
tub metalic care asigură continuitatea ecranului electrostatic din zona de tensiune ridicată până la
cutia de borne. Izolaţia principală este de tip hârtie-ulei şi este acoperită la exterior cu un ecran
electrostatic conectat electric la primar. Ansamblul astfel format este introdus într-o anvelopă
etanşă.
Caracteristicile dielectrice sunt obţinute printr-o uscare riguroasă a părţilor componente,
urmată de o impregnare sub vid în ulei mineral de bună calitate care este în prealabil condiţionat
(degazat). La partea superioară a transformatorului există un dispozitiv de compensare care are
rolul de a asigura funcţionarea la presiune de ulei constantă prin preluarea variaţiilor de volum ale
acestuia datorită modificării temperaturii.
Avantaje: -izolator exterior economic;
-cuplaj bun între primar şi secundar;
-curenţi primari ridicaţi (primar bară de secţiune mare);
-rezistenţă mare la solicitări electrodinamice.
Dezavantaje: -secţiune a miezului limitată;
-rezistenţă scăzută la solicitări seismice (greutatea concentrată la partea
superioară).
38 | P a g e
Transformator cu secundar izolat
39 | P a g e
Transformatoarele cu primar izolat în U (CESU 110 kV)
Transformator cu primar izolat în U
Acestea au circuitul primar în formă de U realizat în general din ţeavă de aluminiu; dacă
sunt necesare mai multe spire circuitul primar este în general realizat din cablu. Ţeava primară
constituie armătura interioară care se găseşte la potenţialul liniei, peste ea fiind dispusă izolaţia de
hârtie-ulei acoperită la rândul ei cu o armătură exterioară conectată la masă ; o armătură
suplimentară poate fi adăugată (pentru anumite soluţii constructive) pentru a se crea posibilitatea
unei măsurări a tensiunii prin divizor capacitiv. Anvelopa exterioară constă dintr-un izolator cilindro-
conic deasupra căruia se găseşte un cap de borne metalic care conţine bornele primare şi celula
de dilatare a uleiului; partea inferioară poate fi o simplă placă metalică sau o cuvă, în funcţie de
dimensiunile miezului. Circuitele magnetice pot fi în număr mare (în funcţie de necesităţi) şi cu
secţiune mare (uneori masa lor depăşind 500 kg) atunci când transformatorul trebuie să se
40 | P a g e
comporte bine pentru regimuri tranzitorii severe. Masa secundarelor fiind concentrată la bază,
rezistenţa seismică a acestui tip de transformator de curent este foarte bună. Asimetria circuitului
primar în raport cu miezul magnetic impune o repartiţie specială a circuitului secundar pe miez
pentru a se evita saturarea locală a acestuia.
Avantaje: -izolare simplă;
-număr şi secţiuni de miez mari;
-rezistenţă seismică bună.
Dezavantaje: -izolator scump;
-înfăşurare secundară neuniform repartizată;
-schimbare dificilă a raportului de transformare prin prize primare;
-rezistenţă scăzută la eforturi electrodinamice.
Transformatoare cu primar izolat tip buclă (CESO 123 kV)
Transformator cu primar izolat tip bucla
Este asemănător din punct de vedere constructiv cu transformatorul cu primar în U.

Diferenţa dintre cele două variante constă în modul de realizare a primarului: pe zona de trecere
de înaltă tensiune conductoarele primarului sunt coaxiale ceea ce produce o comportare foarte
bună la solicitările electrodinamice; la bază se formează o buclă pe care sunt dispuse mai multe
miezuri (în general simetric). Ca şi în cazul transformatoarelor în U miezurile pot avea secţiuni foarte
mari. Pentru uşurinţă de montare miezurile şi înfăşurările secundare sunt realizate din două părţi
amovibile; înfăşurările secundare sunt repartizate neuniform pe miez pentru a se evita saturările
locale. Datorită structurii coaxiale a conductoarelor primare pe zona de trecere izolatorul are
dimensiuni optime, ceea ce reduce costul acestuia.
41 | P a g e
Avantaje: -izolare simplă;
-izolator economic;
-rezistenţă bună la eforturi electrodinamice;
-rezistenţă seismică bună.
Dezavantaje: -schimbare a raportului de transformare prin prize primare imposibilă;
-bobinaj secundar repartizat neuniform;
-preţ de cost mare.
Transformatoare de curent cu izolaţie gazoasă (din SF6)
Transformator cu izolatie gazoasa
Un dezavantaj general al transformatoarelor cu izolaţie de tip hârtie-ulei este numărul relativ

mare de defecte; din această cauză s-a dezvoltat producţia de transformatoare de curent cu
izolaţie din SF6 care au o fiabilitate mai mare dar sunt mai scumpe. Modelul folosit este de tip
inversat (cu secundarul izolat), la care secundarele sunt situate într-o cutie metalică îndeplinind şi
funcţia de ecran electrostatic. Aceasta este suspendată pe o structură tronconică din aluminiu
conectată la masă prin care trec şi conexiunile secundarelor. Primarul este redus la o bară care
trece prin centrul circuitelor magnetice. Un ecran electrostatic şi un inel conectate la primar asigură
o uniformizare a câmpului la nivelul trecerilor. Astfel se înlătură posibilitatea apariţiei unor descărcări
locale în zonele cu câmp intens, mărind prin aceasta tensiunea de ţinere între primar şi părţile
aflate la tensiune scăzută. Anvelopa exterioară impune o realizare foarte corectă din punct de
42 | P a g e
vedere al formelor, stării suprafeţelor, etanşeităţii, rezistenţei la presiune ceea ce creşte preţul de
cost al transformatorului.
Avantaje: -fiabilitate mare;
-dimensiuni reduse;
-rezistenţă electrodinamică ridicată.
Dezavantaje: -tehnologie de realizare grea;
-preţ de cost mare.
Transformatoare de curent tip CESU 110kV
Este un transformator cu izolatie in ulei. Izolatia de inalta tensiune, formata din hartie
electroizolanta, este uscata si impregnata sub vid, apoi scufundata – impreuna cu izolatia de joasa
tensiune – in ulei electroizolant. Infasurarea primara este comutabila in raportul 1:2 pentru gama
standardizata a curentilor de 50…600A, iar pentru curentul primar de 1250 A infasurarea este
necomutabila.
In figura 27 este prezentata o sectiune printr-un transformator de curent, cu infasurarea

multispirala in cuva de portelan, cazul transformatorului de curent tip CESU 110 kV.
Transformatorul se compune dintr-un izolator de portelan 1, care constituie si cuva

transformatorului. Infasurarea primara 2 impreuna cu miezul magnetic si infasurarile secundare 4 au
forma cifrei opt.
Transformatorul este umplut cu ulei electroizolant 2. Pe capacul metallic se afla bornele

primare P1 si P2, scoase in exteriorul transformatorului prin izolatoarele de trecere 7, indicatorul
nivelului uleiului. In interiorul corpului se gaseste un dispozitiv de comutatie 6 al infasurarii primare,
care permite conectarea in serie sau in paralel a sectiunilor infasurarii primare. Dispozitivul de
comutare este realizat prin placute (eclise) care fac legatura intre bornele primare ca in fig. 27 si
28.
Bornele secundare se afla intr-o cutie 5 dispusa pe peretele lateral 8 al caruciorului. In fig.
29 este reprezentata o vedere a transformatorului tip CESU – 110 kV.
43 | P a g e
Fig 26. Sectiunea printr-un transformator de curent
Tip CESU 110 kV
44 | P a g e
Fig 27. Dispozitiv de comutare cu eclise a
infasurarii primare la transformatorul de curent
(conexiune serie)
Fig. 28. Dispozitiv de comutare cu eclise a

infasurarii primare la transformatorul de curent
(conexiune paralel)
45 | P a g e
Fig. 29 Transformatorul de curent CESU – 110 kV
1 – bornele infasurarii primare; 2 – cutia de borne secundare;
3 – buson de umplere; 4 – vizor nivel de ulei;
5 – eticheta; 6 – soclu metallic
46 | P a g e
Transformatoare de curent PFIFFNER tip JOF 123kV
Partea activa a transformatorului de curent se afla in carcasa din partea de sus a

acestuia. Izolatia de inalta tensiune este formata din hartie electroizolanta, uscata si impregnata
sub vid, apoi scufundata in ulei electroizolant.
Variatiile de volum ale uleiului din interiorul carcasei transformatorului, sunt preluate de
burduful din otel inoxidabil motat deasupra carcasei.
Nivelul de ulei in interiorul transformatorului este indicat pe vizorul acestuia.
Toate partile metalice impreuna cu flansele transformatorului de curent, sunt realizate

dintr-un aliaj special de aluminiu. Toate trasformatoarele de curent au izolatia exterioara asigurata
de portelan fie de materiale composite.
Realizarea ermetica a carcasei transformatorului, asigura protectia izolatiei de hartie

impregnata, impotriva influentelor atmosferice.
Cutia de borne a infasurarilor secundare este prevazuta cu capac si se afla in partea

inferioara a transformatorului de curent. Dimensiunile de constructive sunt unele generoase facand
usoara conectarea cablelor secundare.
Modificarea raportului de transformare se realizeaza din placutele montate pe infasurarea

primara pentru raport de 1:2 sau 1:2:4.
Acest tip de comutator este realizat pe carcasa exterioara a transformatorului langa

bornele primare ale acestuia.
47 | P a g e
48 | P a g e
Transformatoare de curent Trench tip IOSK 123kV
Acest tip de transformatoare sunt dimensionate pentru tensiuni nominale cuprinse intre
72,5….550 kV.
49 | P a g e
50 | P a g e
Tranformatorul de tensiune
Tipuri de transformatoare de inalta tensiune intalnite in instalatii:
 TEMU – inductive in ulei, productie romaneasca;
 TECU – capacitive in ulei, productie romaneasca;
 TCVT – capacitive in ulei, productie TRENCH – Austria;
 ECF123 – inductive, productie PFIFFNER - Elvetia
 VSK – uscate, productie germana
1.Parti constructive si principiu de functionare
In ceea ce priveste principiul de functionare, un transformator de tensiune inductiv este

asemanator cu un transformator de forta insa, spre deosebire de acesta, regimul sau normal de
functionare este apropiat de cel de mers in gol. Infasurarea primara este legata in derivatie la
circuitul de inalta tensiune a carui tensiune trebuie controlata, iar infasurarea secundara
alimenteaza aparatele de masurat si de protectie, legate de asemenea in derivatie.
Fig.1 Schema de principiu a unui

transformator de tensiune
Transformatoarele de tensiune se caracterizeaza prin raportul de transformare mare al

tensiunilor nominale ale celor doua infasurari Un pentru infasurarea primara si un pentru infasurarea
secundara.
51 | P a g e
Din aceasta cauza, numarul de spire W al infasurarii primare este foarte mare (de ordinul
miilor), aceasta infasurare fiind confectionata din sarma foarte subtire, in timp ce infasurarea
secundara are un numar foarte redus de spire w (de ordinul zecilor).
Erorile unui transformator de tensiune sunt de doua feluri:

- eroarea de tensiune care se defineste prin relatia:
in care: este raportul de transformare nominal Un/un;

U, u – tensiunile primara si secundara masurate;
- eroarea de unghi care reprezinta unghiul de defazaj dintre vectorul tensiunii primare
si vectorul tensiunii secundare rotit cu 180°.
Transformatoarele de tensiune sunt sunt construite pentru urmatoarele clase de precizie: 0,1
; 0,2 ; 0,5 ; 1 si 3, indicele clasei reprezentand eroarea de tensiune in conditiile nominale de
functionare. Primele trei clase sunt destinate in special masurarilor, in timp ce clasele 1 si 3 se
folosesc pentru protectie.
La infasurarile speciale de protectie, clasa de precizie se exprima prin eroarea maxima
admisibila de tensiune in procente (in domeniul cuprins intre 5% din tensiunea nominala si tensiunea
maxima admisibila de functionare) urmata de llitera P. Clasele de precizie standardizate sunt 3P si
6P.
In prospectele transformatoarelor si pe etichete este indicata, pentru fiecare clasa, puterea
corespunzatoare, pentru care este garantat transformatorul.
52 | P a g e
Fig.2 TEMU – Parti constructive
Parti constructive TEMU:
1 – soclul pe care sunt fixate miezul magnetic cu infasurarile

2 – izolatorul din portelan electrotehnic care formeaza cuva transformatorului
3 – capacul metalic in care este fixata borna infasurarii primare
4 – filtrul de silicagel
5 – nivelul de ulei
6 – cutie borne secundare
7 – borna infasurarii primare
S – buson de umplere cu ulei
Transformatoarele inductive se construiesc in executie monopolara sau bipolara. Au doua

infasurari secundare, una principala si una auxiliara. Infasurarile secundare principale se leaga in
stea, iar cele auxiliare se leaga in triunghi deschis.
Notatie borne:
- infasurarea primara: A - inceput; N/X – sfarsit;
- infasurarile secundare: 1a, 2a – inceput; 1n, 2n – sfarsit;
Tensiunea nominala primara: √ kV;
53 | P a g e
Tensiunea nominala secundara a infasurarii principale: √ V;
Tensiunea nominala secundara a infasurarii auxiliare: 100/3 V in retele cu neutrul izolat si
100 V in retele cu neutrul legat la pamant;
*De mentionat ca, in regim normal cand sistemul trifazat de tensiuni este simetric sau
in cazul unor scurtcircuite fara pamant, tensiunea la bornele triunghiului deschis
datorita dezechilibrului ce exista, este practic de 0,5 – 2V.
Fig.3 TECU – Parti constructive
Parti constructive TECU:
1 – divizor capacitiv;
2 – circuit inductiv;
3 – circuit de conectare a TIF;
4 – ansamblu tub eclator de protectie;
Transformatoarele de tensiune capacitive se compun dintr-un divizor de tensiune capacitiv

si dintr-un circuit inductiv de medie tensiune conectat intre priza mediana a divizorului capacitiv si
pamant. In functie de valoarea tensiunii nominale, divizorul de tensiune capacitiv contine unul sau
mai multe condensatoare suprapuse.
54 | P a g e
Circuitul inductiv este alcatuit dintr-un transformator inductiv de masura T, un transformator
de medie tensiune L0 si un circuit de protectie antirezonant (l1, l2, c1, r1). Eclatorul F si inductanta L
sunt elemente de protectie impotriva supratensiunilor.
Se construiesc in executie monopolara. Au trei infasurari secundare: doua principale (pentru

masura si protectie) si una auxiliara (pentru tensiunea homopolara). Infasurarile primare se
conecteaza in stea, iar cele auxiliare se conecteaza in triunghi deschis.
Notatie borne:
- infasurarea principala: U – inceput; X – sfarsit;
- infasurarile secundare principale: a1, a2 – inceput; n1, n2 – sfarsit;
- infasurarea secundara auxiliara: 1a – inceput; 1n – sfarsit.
Tensiunea nominala a infasurarii principale: √ kV;

Tensiunea nominala a infasurarilor secundare principale: √ V;
Tensiunea nominala a infasurarii secundare auxiliare: 100/3 V in retele cu neutrul izolat
100 V in retele cu neutrul legat la pamant;
Avantaje TECU fata de TEMU:
- acelasi aparat poate servi atat pentru masura si protectie cat si ca element de
cuplaj la linia de inalta tensiune a unei instalatii de telecomunicatie de inalta
frecventa;
- au o buna rezistenta la unda de soc datorita repartitiei foarte uniforme a tensiunii in
lungul divizorului de tensiune capacitiv;
- prin defectarea unui element al transformatorului de tensiune capacitiv defectul nu
se extinde la intreg transformatorul;
- de la o anumita tensiune in sus pretul transformatorului de tensiune capacitiv este
mai mic.
Dezavantaje TECU fata de TEMU:
- sunt mai sensibile la variatii ale frecventei, campurilor magnetice sau a temperaturii,
datorita prezentei capacitatii;
- precizia masurarii este mult influentata de regimurile tranzitorii care apar in cazul
avariilor;
- puterea secundara este mai mica decat la transformatoarele inductive.
3. Masuratori PIF, RC si in exploatare
55 | P a g e
Pregatirea pentru probe:
- se separa fata de restul instalatiei atat pe partea primara cat si pe cea secundara;
- se verifica aspectul exterior:
 controlul nivelului de ulei
 lipsa fisurilor in carcasa de portelan
 starea garniturilor
 lipsa pierderilor de ulei si strangerea suruburilor
 starea bornelor
1. Incercarea uleiului
- la TEMU si din cuva inductiva la TECU (nu din condensatoarele etanse), cu scoaterea
acestora de sub tensiune;
- consta in proba de
Control curent (CC): examinare vizuala a aspectului, carbunelui in suspensie,
prezenta apei in ulei, determinarea rigiditatii dielectrice si a tgδ;
Analiza redusa (AR): CC + punctul de inflamabilitate, aciditatea organica si
impuritatile mecanice;
- se efectueaza la θamb = 10÷30°C si umiditate ≤ 60 %;
- momentul efectuarii probei: la PIF, dupa reconditionari, RT (la doi ani);
2. Rezistenta de izolatie a infasurarilor
- se masoara infasurarea de IT fata de cuva si infasurarile de JT fata de cuva si intre ele. La

TECU masuratoarea IT – cuva nu se face, iar la TEMU doar daca are borna de nul
accesibila pentru infasurarea de IT;
- se foloseste megohmetrul de 2500 V;
- infasurarile de JT se incearca cu 500 V;
- se efectueaza la θamb = 10÷30°C;
- momentul efectuarii probei: la PIF, dupa interventii, RT (la doi ani);
- o valoare mica a rezistentei de izolatie denota umezirea izolatiei, impurificarea izolatiei
interne a trafo ca urmare a degradarii uleiului, existenta unei cai de conductie sub
forma unui traseu carbonizat al unei conturnari sau strapungeri;
- rezistenta de izolatie scade cu cresterea temperaturii si depinde de dimensiunile
geometrice ale dielectricului;
- valorile masurate trebuie sa fie ≥ 50% valorile de refernita. In lipsa lor:
 Riz HT > 2000 MΩ;
 Riz JT > 50 MΩ;
56 | P a g e
Fig.4 Masurarea rezistentei de izolatie
3. Tangenta unghiului de pierderi dielectrice
- se foloseste trusa Doble M4100 sau Delta2000;

- se efectueaza la θamb = 10÷30°C;
- momentul efectuarii: la PIF, RT, reconditionari;
- valorile masurate ≤ 2 x valorile de referinta; In lipsa lor:
Etans Respiratie TECU

libera
PIF 1,2% 1,8 0,37%
exploatare 3% 5% 0,37%
- la TEMU se leaga inceputurile infasurarilor secundare (1a -2a) si se masoara fata de

acestea injectand 10 kV prin borna de HT a transformatorului utilizand circuitul UST. Apoi
se leaga sfarsiturile (1n -2n) si se repeta procedeul.
- la TECU se demonteaza ansamblul eclator-bobina si se injecteaza IT prin lamela de sub
acestea, dezlegandu-se de la masa borna TIF de pe cuva inductiva. Se masoara fata
de borna de IT a transformatorului, injectand 10 kV, iar apoi se masoara fata de borna
TIF injectandu-se 2 kV. Se foloseste circuitul UST la trusa;
- Masurarea tgδ are ca scop depistarea unei eventuale umeziri a izolatiei intere a TT. La
echipamentele cu izolatie interna formata din hartie electroizolanta impregnata cu ulei,
tgδ pune in evidenta si modificarile intervenite ca urmare a imbatranirii termice a hartiei
(la TT datorate umiditatii, mai putin curentului);
57 | P a g e
Fig.5 Masurarea tangentei δ la TEMU
Fig.6 Masurarea tangentei δ la TEC
4. Incercarea izolatiei infasurarilor secundare cu tensiune alternativa marita

- se executa cu scopul de a se determina integritatea izolatiei infasurarilor secundare fata
de partile legate la pamant ale transformatorului sau fata de alte infasurari secundare;
- se executa cu 2 kV timp de 1 minut;
- tensiunea se aplica succesiv pe fiecare infasurare si celelalte legate la cuva
transformatorului;
- in timpul incercarii nu trebuie sa apara strapungeri sau conturnari;
58 | P a g e
- se executa la PIF, reparatii accidentale;
Fig.7 Incercarea infasurarilor secundare

cu tensiune alternativa marita
5. Incercarea izolatiei infasurarii primare cu tensiune alternativa marita
- aceasta incercare pune in evidenta puncte slabe sau deteriorari locale ale partii de
inalta tensiune;
- TECU nu poate fi verificat integral in conditii de exploatare; el poate fi incercat pe piese
componente separate doar in ateliere de reparatii;
- incercarea TEMU se face cu tensiune indusa, frecventa marita de 150 Hz;
- se efectueaza la PIF (U<35 kV), reparatii in atelier;
6. Rezistenta ohmica a infasurarilor
- pune in evidenta rezistenta de contact la borne, continuitatea infasurarilor, lipsa unor

scurtcircuite intre spire;
- la TEMU se efectueaza atat pentru infasurarile primare cat si pentru cele secundare, iar
la TECU doar pentru infasurarile secundare;
- se folosest metoda voltmetru-ampermetru sau cu puntea Wheatstone;
- rezultatul masurarii raportat la aceeasi temperatura nu trebuie sa difere cu mai mult de
2% fata de valorile de referinta;
[ ]
unde, – rezistenta masurata la temperatura masuratorii;
- temperatura la care s-a executat masuratoarea;
– temperatura initiala;
- se executa la PIF, reparatii accidentale, facultativ in exploatare;

59 | P a g e
Fig.8 Masurarea rezistentei ohmice Fig.9 Masurarea rezistentei ohmice
a infasurarii primare a infasurarilor secundare
7. Verificarea polaritatii infasurarilor
- are ca scop depistarea unor eventuale inversiuni la borne, nesesizate la livrarea din
fabrica sau in urma unor reparatii daca s-au descafacut legaturile bornelor;
- se foloseste metoda curentului continuu ( un impuls de polaritate cunoscuta aplicat
infasurarii de inalta va fi regasit corect transformat si cu aceeasi polaritate la bornele
infasurarii secundare);
- la TECU miliampermetrul se conecteaza cu borna minus la inceputul infasurarii
secundare si cu borna plus la sfarsitul ei;
Fig.10 Verificarea polaritatii la TEMU Fig.11 Verificarea polaritatii la TECU
60 | P a g e
8. Verificarea raportului de transformare
- proba are drept scop punerea in evidenta a unor defecte de bobinaj sau in miezul
magnetic;
- in general se executa la tensiunea nominala, insa pentru transformatoarele de 220 kV
sau 400 kV se poate efectua si la o tensiune mai mica, dar nu mai mica decat 30 % din
tensiunea nominala;
- se face pentru toate infasurarile secundare;
9. Ridicarea caracteristicii de mers in gol

- numai la TEMU;
- pune in evidenta scurtcircuite intre spire sau defecte in miezul magnetic; prezenta unui
defect de acest gen este pusa in evidenta de cresterea curentului de mers in gol al
transformatorului si de aparitia cotului de saturatie al curbei de mers in gol la tensiuni
inferioare tensiunii nominale a transformatorului.
- se executa pentru fiecare infasurare in parte cu o tensiune pana la 1,3 Un;
- in timpul verificarii, atat infasurarea primara cat si celelalte infasurari sunt deschise;
- se executa la PIF, interventii accidentale;
Fig.12 Ridicarea caracteristicii de mers in go
10. Masurarea sarcinii secundare
61 | P a g e
- este importanta deoarece aceasta influenteaza erorile de masurare ale
transformatoarelor; se executa dupa montajul definitiv al circuitului alimentat de TT cu
toate aparatele si releele conectate;
- se face la PIF, modificari in circuitele secundare;
- se foloseste metoda volt ampermetrica care consta in aplicarea unei tensiuni egale cu
U2n circuitului format din toate aparatele conectate in secundarul trafo si masurarea
curentului absorbit de acest circuit;
Fig.13 Masurarea sarcinii secundare
11. Verificarea integritatii circuitului antiferorezonant
- consta in masurarea caderii de tensiune pe rezistenta cu silit din circuitul

antiferorezonant;
- se efectueaza doar la TECU;
- valorile masurate nu trebuie sa difere cu mai mult de 20% de valorile din buletinul de
fabrica;
- se executa la PIF, la functionari intempestive ale protectiilor sau in cazul unor erori mari
la masurarea tensiunii.
- pentru transformatoarele conectate prin separator la linia de inalta masuratoarea se

face prin inchiderea separatorului si conectarea TT-ului la tensiunea nominala; se
realizeaza montajul din figura si se citesc masuratorile;
- pentru transformatoarele fara separator, se face injectie de tensiune dintr-o sursa
separata, dupa separarea fata de restul instalatiei si luarea masurilor de siguranta; se
injecteaza 30kV;
62 | P a g e
- in lipsa unor valori de referinta se vor compara rezultatele cu urmatoarele:
 in cazul unui circuit antiferorezonant intrerupt, in functie de tensiunea

primara aplicata transformatorului, tensiunea UR1 poate atinge
urmatoarele valori, in timp ce curentul I R1 este zero:
Tensiunea primara
aplicata UR1 [V] IR1 [A]
Un 270÷300 0
30kV 135÷150 0
 in cazul strapungerii (suntarii) rezistentei R1, caderea de tensiune UR1 este

zero, in timp ce curentul I R1, in functie de natura defectului, poate avea
urmatoarele valori:
Tensiunea
primara UR1 [V] IR1 [A] Defectul constatat
aplicata
Un 0 < 0,1 Strapungere rezistenta
30kV 0 >1 Deteriorare C1, L1 sau L2
Fig.14 Verificarea circuitului antiferorezonant
63 | P a g e
EXPLOATAREA TRANSFORMATOARELOR DE MASURA
Siguranta in functionarea transformatoarelor de masura depinde direct de modul in care se
executa exploatarea lor. Pentru asigurarea functionarii sigure si economice a transformatoarelor de
masura, este necesara o exploatare rationala care sa tina seama de indicatiile fabricii
constructoare.
In cazul cand lipsesc indicatiile fabricii constructoare, la exploatarea transformatoarelor de
masura se va tine seama de urmatoarele:
 conditiile normale de mediu pentru functionare sunt: temperatura mediului inconjurator va fi
cuprinsa intre -300C si +400C, iar umiditatea relativa va fi de 80% pentru interior si 50% pentru
exterior
 temperatura maxima a uleiului din transformatoarele de masura cu izolatie in ulei va fi de +95 0
C
 la transformatoarele cu izolatie in ulei care nu sunt prevazute cu conservator de ulei, nivelul
uleiului va fi mentinut in dreptul diviziunii marcate pe indicatorul de nivel al ueiului, iar in lipsa si a
acestui marcaj nivelul uleiului va fi mentinut la 15-18mm sub dopul de umplere.
 toate partile metalice ale transformatoarelor de masura vor fi protejate cu vopsea bronz.
 pentru protejarea personalului si a aparatajului montat in secundarul transformatoarelor de
masura, contra patrunderii inaltei tensiuni in secundar, toate infasurarile secundare ale
transformatoarelor de masura vor avea o legatura la pamant; exceptie fac transformatoarele
de masura de joasa tensiune, unde aceasta legatura nu este necesara.
 transformatoarele de masura vor fi prevazute cu surub de legare la pamant a pieselor metalice,
inclusiv miezul transformatoarelor, care in conditii normale nu sunt sub tensiune.
Exploatarea transformatoarelor de masura incepe inca din faza de preluare in exploatare
de la montarea lor in instalatii.
La preluarea in exploatare a transformatoarelor de masura de catre personalul de
exploatare, se vor face urmatoarele verificari:
 se verifica respectarea tuturor prevederilor proiectelor de executie privind montarea, legaturile
la retea, asigurarea conditiilor de inlocuire a echipamentelor fara scoaterea din functiune a
instalatiei, a detaliilor constructive specificate in proiect.
 Se verifica existent conditiilor de acces nepericuloase la transformatoarele de masura, pentru
executarea urmatoarelor operatii de exploatare: controlul nivelului de ulei, verificarea tuturor
partilor exterioare ale transformatorului de masura.
 Se verifica fixarea pe suporti pentru a rezista efectelor dezvoltate de fortele electrodinamice de
scurt circui, precum si daca pozitia lor este cea prescrsa
 Se verifica daca pozitia circuitelor secundare si aparatelor de masura si protectii aferente este
cea prescrisa la distante corespunzatoare de circuitul primar
 Se verifica existenta legaturilor la pamant, de protectii si de lucru, iar suprafata de contact cu
punerea la pamant sa fie curate neruginita si neacoperita cu vopsea. Aceaasta suprafata de
contact se acopera cu o pelicula de vaselina neutral.
 Se verifica sectiunea conductorului , materialul utilizat la confectionarea lui, continuitatea
legaturilor
 Se verifica incadrarea transformatoarelor de masura in zona de actionarea a mijloacelor de
protective impotriva descrcarilor atmosferice
 Se verifica existenta mijloacelor PSI prevazute pentru categoria respectiva de instalatii
 Se verifica existenta inscriptionarilor, dac sunt respectate prescriptiile si nu se creeaza confuzii
64 | P a g e
 Se verifica aspectul exterior al izolatoarelor si starea lor de curatenie
 Se verifica daca sunt montate tote ingradirile prevazute in proiect si dac sunt suficiente
 Se verifica starea suprafetelor metalice si a vopselei de pe suprafata lor
 La transformatoarele tip etans se verifica existent sigiliului fabricii constructoare
 Se verifica daca spatiul in jurul transformatoarelor de masura este degajat de materiale si scule
si daca curatenia este corespunzatoare
 Se verifica existenta tuturor buletinelor de incercari si masuratori ale fabricii si ale unitatii de
montaj conform normativelor in vigoare
 Se verifica corectitudiea legarii infasurarii primare si secundare in schema electrica
 Se urmareste ca infasurarile secundare ale transformatoarelor de curent sa nu fie deschise.
Daca o infasurare nu este utilizata, aceasta va fi scurtcicuitata si legata la pamant
 Se verifica legatura la pamant a unei borne a fiecarei infasurari secundare pentru protectia
impotriva patrunderii tensiunii inalte primare in circuitul primare in secundar
 Se verifica nivelul uleiului la tranformatoarele cu ulei prin vizorul destinat special acestui scop.
Deasemenea se verifica sa nu fie pierderi de ulei, vizor spart sau piese de racord ale vizorului
lipsa.
 La transformatoarele de tensiune capacitive se verifica etanseitatea cuvei si a unitatilor
condensatoare. Se verifica astfel ca toate imbinarile de la capacul cuvei, busonul de golire,
armaturi sau indicator de nivel, sa nu prezinte scurgeri de ulei
In timpul functionarii , exploatarea transformatoarelor de masura consta in supravegherea si
verificarea de catre personalul de exploatare a :
- aspectului exterior in ceea ce priveste integritatea cuvei si a etanseitatii acesteia
- nivelului de ulei. Daca nivelul de ulei nu este corespunzator (la semnul prevazut pe vizor),
transformatorul de masura se retrage din exploatare si se reface nivelul uleiului
- aspectului exterior in ceea ce priveste curatenia si integritatea izolatoarelor din portelan
sau rasina
- starii contactelor legaturilor dintre transformatoare si restul instalatiei prin aprecierea
culorii acestora
- starii legaturii la pamant
- bunei functionari prin aprecierea nivelului si a caracterului zgomotului produs in timpul
functionarii.
- starii silicagelului din filtru de aer
Personalul de exploatare va urmari ca montarea sau demontarea aparatelor de masura, a
releelor sa nu duca la depasirea puterii nominale a secundarelor, corespunzatoare clasei
de precizie, respectiv pentru ca infasurarile secundarelor transformatoarelor de curent sa nu
ramana deschise.
Principalele defectiuni si remedierea lor

Orice functionare anormala a transformatoarelor de masura se anunta la treapta operativa
cu autoritate de decizie, notandu-se cele constatate in registrul operativ.
 Scaderea nivelului de ulei. Personalul de exploatare va cerceta cauza scaderii nivelului,

presupunand existenta unor neetanseitati ale cuvei, fisurarea izolatoarelor, contractarea uleiului
din cauza temperaturii scazute
 Cresterea nivelului uleiului datorata, de regula, unei temperaturi atmosferice crescute.
 Zgomot in transformator. Se va avea in vedere ca acesta poate fi sub forma de bazait,
descrcari, pocnituri, bolboroseli si se va presupune un defect intern.
65 | P a g e
 Decolorarea filtrului cu silicagel. Aceasta indica o patrundere puternica de umezeala.
Silicagelul ajuns la o culoare maroniu inchis indica o saturatie de umiditate.
 Arderea sigurantelor fuzibile din primarul transformatorului de tensiune. In acest caz se pot face
urmatoarele presupuneri: un defect in transformator sau in un defect in exteriorul
transformatorului nesesizat de sigurantele infasurarii secundare.
 Descarcari partiale pe suprafata izolatoarelor. Se va analiza daca zona este poluata.
Deasemenea personalul de exploatre va verifica nivelul tensiunii din retea.
 Disparitia tensiunii secundare la transformatoarele de tensiune capacitive. Personalul de
exploatare va avea in vedere ca aceasta se datoreaza unui defect intern prin scurtcircuitarea
infasurarii primare a transformatorului inductiv de medie tensiune.
Intocmit,
Ing. Visan Augustin
CE 110 kV Tg-Jiu
66 | P a g e
Bibliografie
 Echipamente electrice pentru centrale si statii – N. Gheorghiu
 Echipamentele statiilor de transformare- I. Lupu
 Aparate electrice de inalta tensiune – Indreptar – Bercu Herscovici
 Cartea electricianului din statii electrice si posturi de transformare – S. Rasanu
 Protectia prin relee si automatizarea sistemelor electrice – I. Chenzbraun,Badea
 Verificarea aparatajului primar din statii electrice si posturi de transformare-
Ionescu,Tomescu
 Verificarea echipamentului primar in statiile elctrice – Colectia Electricianul
 PE 116/94 – Normativ de incercari si masuratori la echipamente si instalatii electrice
 3.1. E – I 66 – 91 – Instructiuni tehnnologice de verificare preventiva a transformatoarelor de
masura din statii si retele
 www.pmw.ch
67 | P a g e
68 | P a g e

Transformatoare de Masura

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transformatoare de Masura

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DISTRIBUTIE ENERGIE OLTENIA

1. Rolul transformatoarelor de masura

 reducerea tensiunii si a curentului alternativ din instalatiile de forta la valori convenabile

Marimile primare(curentul si tensiunea) se transforma pe partea secundara cu o anumita

A. Parti constructive, principiu de functionare

Transformatoarele de masura de curent au rolul de a schimba, intr-un raport dat, valoarea

W – nr de spire ale infasurarii primare

w – nr de spire ale infasurarii secundare

Principalele caracteristici tehnice ale transformatoarelor de curent sunt urmatoarele:

Puterile nominale ale secundarelor transformatoarelor de curent

Destinatia Domeniul tensiunii nominale

Se defineste coeficientul de saturatie “n” raportul . Acesta se inscrie pe placuta

Valorile coeficientului de saturatie “n” la transformatoarele de curent

Destinatia infasurarii Domeniul tensiunii nominale

- Stabilitatea termica defineste capacitatea transformatorului de curent de a suporta

In tabelul 4 sunt indicate erorile admisibile ale transformatoarelor de curent.

Erorile transformatoarelor de curent: pentru infasurarile secundare de masura

Erori tolerate Limitele sarcinii

Erorile transformatoarelor de curent pentru infasurarile secundare de protectie

Clasa de precizie Eroarea de curent Defazajul pentru curentul Eroarea compusa

Transformatoarele de curent pot avea doua regimuri de functionare, si anume: regimul

Precizia transformatorului de curent in functionarea normala este determinata de clasa de

Caracteristica de supracurent reprezinta relatia dintre curentul secundar si curentul primar

Caracteristica ideala de supracurent a transformatorului de curent este situata pe dreapta

La secundarele pentru protectie ale transformatoarelor de curent, caracteristica de

Coeficentul de saturatie, conform definitiei date anterior, este definit de raportul n= .

In fig 2, coeficientul de saturatie reprezinta intersectia dintre caracteristica de supracurent

Transformatoarele de curent se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) Dupa principiul constructiv

h) Dupa locul de montaj: in instalatii interioare si exterioare;

In ceea ce priveste transformatoarele cu izolatie de baza in ulei, ele pot fi:

Scheme de conexiuni ale transformatoarelor de curent.

Pentru conectarea aparatelor de masurat si protectie, infasurarile secundare ale

Deoarece multe aparate de masurat si protectie sunt sensibile la valoarea amplitudinii

La transformatoarele de curent de fabricatie romaneasca bornele infasurarii primare sunt

In schemele electrice transformatorul de curent se reprezinta simplificat ca in fig 3, in care

Fig. 3 Reprezentarea unui transformator in schemele electrice:

In general se respecta urmatoarea regula de legare in schemele electrice a

Schemele de legare ale transformatoarelor de curent sunt reprezentate in fig. 5.

Schema de conectare in stea a transformatoarelor de curent si a releelor (fig. 5 a)

Schema din fig. 5 c se foloseste la protectiile contra scurtcircuitelor polifazate.

Schema cu doua transformatoare de curent si cu un releu alimentat cu diferenta curentilor

- la scurtcircuit R-T, ir=2IR/nc;

In cazul scurtcircuitelor monofazate, pe faza fara transformator de curent, prin releu nu

Schema de conectare a transformatoarelor de curent ca filtru de secventa homopolara

Schema se utilizeaza la protectiile contra scurtcircuitelor monofazate, in retelele cu neutrul

Aceleasi rezultate se obtin si cu schema reprezentata in fig 5 a, care are releul pe

Legarea in paralel a infasurarilor secundare ale transformatoarelor de curent (fig 5 g) face

Conform normelor de tehnica securitatii, circuitele infasurarilor secundare ale

B. Verificarea transformatoarelor de curent

Pregatirea transformatoarelor pentru probe: Verificarea preventiva a transformatoarelor de

a) Separarea transformatoarelor trebuie efectuata atat pe partea de inalta tensiune

Executia probelor de verificare a transformatoarelor de curent

Probele se executa de preferinta, in ordinea indicata in normativul PE116/94

1. Incercarea uleiului din cuva

1.1. Scopul probei

La transformatoarele cu izolatie interna formata din hartie si ulei electroizolant se executa,

- umezirea lui in contact cu umiditatea ambianta, mai ales in cazul transformatoarelor

In asociere cu celelalte probe care au in vedere starea izolatiei globale a transformatorului

1.2. Conditii specifice impuse la recoltarea probelor

Recoltarea probelor de ulei se face, de preferinta imediat dupa deconectarea

1.3. Modul de recoltare a probei. Dispozitivul de recoltare

Probele se recolteaza numai de la busoanele speciale de golire si luare a probelor de ulei,