Exemplu Proiectare Transformator Trifazat

Proiectarea unui transformator de
putere, trifazat de tip exterior,

cu răcire naturală în ulei,
cu miez feromagnetic și trei coloane
CUPRINS
INTRODUCERE
Generalități privind transformatoarele electrice ................................. 5
Tema de proiectare .................................................................................. 17
CAPITOLUL 1
Determinarea dimensiunilor principale ................................................ 18
1.1. Generalităţi ......................................................................................... 18
1.2. Mărimile electrice de bază ................................................................. 19
1.3. Calculul diametrului coloanei ............................................................ 21
1.4. Calculul diametrului mediu al canalului
de scăpări şi a înălţimii bobinei ......................................................... 25
CAPITOLUL 2
Dimensionarea înfăşurărilor şi stabilirea schemei de izolaţie ............. 26
2.1. Generalităţi ......................................................................................... 26
2.2. Calculul înfăşurării de joasă tensiune ................................................. 28
2.3. Alegerea conductorului şi a izolaţiei
pentru înfăşurarea de joasă tensiune .................................................. 30
2.4. Calculul înfăşurării de înaltă tensiune ................................................ 34
2.5. Prizele de reglaj şi reducerea amperspirelor ...................................... 36
2.6. Calculul numărului de spire pe strat pentru înfăşurarea de înaltă
tensiune; înălţimea înfăşurării de înaltă tensiune ................ 36
CAPITOLUL 3
Calculul pierderilor nominale în înfăşurări
şi a tensiunii de scurtcircuit .................................................................... 39
3.1. Determinarea pierderilor de scurtcircuit............................................. 39
3.2. Pierderile de bază în înfăşurări ........................................................... 39
3.3. Pierderile în legături ........................................................................... 42
2
3.4. Pierderile în cuvă ................................................................................ 43
3.5. Determinarea tensiunii de scurtcircuit ................................................ 44
CAPITOLUL 4
Definitivarea circuitului magnetic, calculul pierderilor la funcţionarea
în gol şi a curentului la funcţionarea în gol ................ 49
4.1. Generalităţi ......................................................................................... 49

4.2. Definitivarea dimensiunilor coloanei ................................................. 50
4.3. Definitivarea dimensiunilor jugurilor ................................................. 53
4.4. Determinarea inducţiilor reale în coloane
şi în jug şi a înălţimii coloanei ........................................................... 55
4.5. Asamblarea şi montarea miezurilor .................................................... 55
4.6. Masa miezului magnetic ..................................................................... 56
4.7. Determinarea pierderilor la funcţionarea în gol ................................. 58
4.8. Puterea reactivă necesară magnetizării miezului ............................... 59
4.9. Curentul la funcţionarea în gol ........................................................... 60
CAPITOLUL...................................................................................................5
Predeterminarea caracteristicilor de funcţionare .........................................
şi a caracteristicii randamentului................................................................61
5.1. Caracteristicile externe.............................................................................61
5.2. Caracteristica randamentului...................................................................64
CAPITOLUL 6 Calculul forţelor electrodinamice la scurtcircuit ..............
şi calculul mecanic al înfăşurărilor..............................................................66
6.1. Verificarea solicitărilor mecanice din înfăşurări......................................66
6.2. Determinarea eforturilor din înfăşurări....................................................69
6.3. Încălzirile înfăşurărilor în timpul scurtcircuitului....................................71
CAPITOLUL 7 Calculul termic al transformatorului şi dimensionarea
cuvei................................................................................................................73
7.1. Calculul termic al înfăşurărilor. Generalităţi............................................73
7.2. Înfăşurarea de joasă tensiune....................................................................74
7.3. Înfăşurarea de înaltă tensiune...................................................................75
7.4. Căderea de temperatură în izolaţia conductorului....................................77
3
7.5. Calculul termic al miezului......................................................................78
7.6. Dimensionarea cuvei şi a sistemului de răcire.........................................81
7.7. Determinarea căderilor de temperatură între peretele cuvei şi aer...........83
7.8. Supratemperatura straturilor superioare de ulei faţă de aer......................86
CAPITOLUL 8 .................................................................................................
Accesoriile transformatorului......................................................................87
8.1. Factorii externi.........................................................................................87
8.2. Conservatorul de ulei...............................................................................87
8.3. Izolatoarele de trecere..............................................................................89
8.4. Comutatorul de reglare a tensiunii...........................................................91
8.5. Filtre de aer...............................................................................................93
8.6. Alte accesorii............................................................................................93
CAPITOLUL 9 .................................................................................................
Concluzii .......................................................................................................94
Bibliografie.....................................................................................................98
INTRODUCERE Generalități privind

transformatoarele electrice
Transformatoarele electrice şi maşinile electrice reprezintă elemente

componente fundamentale ale sistemului electro-energetic. În sistemele
electroenergetice, producerea energiei electrice are loc, în principal (peste 90%), în
sisteme fizice dinamice denumite generatoare electrice şi constă în transformarea
energiei mecanice în energie electrică printr-un așa-numit procedeu
electromagnetic. Doar o mică parte a energiei electrice utilizate se produce în zilele
noastre prin procedee de conversie electrochimică, voltaică ş.a. (în general prin aşa-
zisele procedee neconvenţionale).
Deşi în prezent, în mod uzual, forma electromagnetică a energiei nu este
direct deductibilă dintr-o formă primară de energie, peste 60% din energia totală
consumată în zilele noastre în lume în scopuri productive şi sociale (inclusiv
consumuri casnice) este sub formă de energie electrică.
Mai mult de jumătate din energia electrică produsă este convertită în energie
mecanică cu ajutorul motoarelor electrice, care se utilizează pentru antrenarea
4
diverselor mecanisme şi utilaje. Cu toate că în lanţul conversiei apar două maşini
electrice – un generator şi un motor – randamentul ridicat al acestora asigură o
eficienţă sporită a utilizării energiei.
Transportul fără pierderi mari la distanţă şi distribuţia energiei electrice
în curent alternativ cu alţi parametri (tensiune, curent) decât cei uzuali ai
generatoarelor electrice sunt posibile prin intermediul
transformatoarelor electrice. Într-un sistem energetic, puterea totală însumată a
transformatoarelor coborâtoare şi, respectiv, ridicătoare de tensiune este de
aproape trei ori puterea produsă de generatoarele electrice din sistem.
Odată cu creşterea necesarului de energie electrică, a crescut şi puterea
unităţilor de generatoare electrice şi de transformatoare. Acest fapt este pozitiv,
deoarece la puteri mai mari, randamentele sunt mai bune, iar consumul specific
de materiale este mai redus.
Materialele folosite în construcţia transformatoarelor și maşinilor electrice pot
fi integrate în trei categorii: materiale active (magnetoconductoare şi
electroconductoare), materiale pentru izolat şi materiale constructive.
Materiale active (magneto şi electroconductoare) sunt destinate pentru a crea
condiţiile necesare desfăşurării în bune condiții a proceselor electromagnetice.
Materialele pentru izolat sunt destinate pentru a izola elementele
electroconductoare atât între ele, cât și faţă de celelalte părţi ale maşinii.
Materiale constructive asigură rigiditatea mecanică a transformatoarelor sau
a maşinilor electrice.
Materiale active magnetoconductoare sunt utilizate la fabricarea
circuitelor (miezurilor) magnetice ale transformatoarelor şi maşinilor electrice.
Aceste materiale sunt caracterizate de pierderile specifice şi de caracteristica de
magnetizare.
Materialele feromagnetice se utilizează după nevoie, fie sub formă de tole,
obţinute prin ştanţarea sau tăierea tablelor laminate la cald sau la rece (pentru
transformatoare și pentru porțiuni ale unor mașini străbătute de fluxuri alternative
variabile), fie sub forma unui miez masiv (pentru porțiuni ale unor mașini străbătute
de fluxuri constante).
5
În materialele feromagnetice situate în câmpuri magnetice alternative, se
produc pierderi prin curenţi turbionari şi datorită fenomenului de histerezis.
Pierderile depind de frecvenţa curentului, de valoarea inducţiei magnetice, de
grosimea tablei şi de proprietăţile structurale ale materialului.
Pierderile principale specifice în unitatea de masă a miezului magnetic sunt:
pFe  pH  pF  H  f B2  F  f2 B2
unde factorii H şi F sunt constante de material și se determină experimental pentru

fiecare sort de material, f este frecvenţa de magnetizare, iar B inducţia medie din
porţiunea de miez considerată. Dacă inducţia nu variază în timp prin miez, nu se
produc pierderi în fier.
Caracteristica de magnetizare a materialului B = f(H) este importantă pentru a
determina solenaţia de magnetizare necesară producerii câmpului magnetic în miez,
respectiv pentru calculul energiei de magnetizare a miezului.
La materialele feromagnetice situate în câmp magnetic continuu, prezintă
importanţă numai caracteristicile de magnetizare B = f(H).
Tablele laminate la cald, care au un conţinut de Si de 3  4%, au grosimi de
0,35 şi 0,5 mm şi pierderi specifice între 1,2 şi 3,3 W/kg la 1T şi 50 Hz.
Tablele laminate la rece cu cristale orientate, cu un conţinut de siliciu de 2,5
 3,5%, au, în general, grosimi sub 0,35 mm pentru frecvenţe cuprinse între 5060
Hz şi pierderi specifice la 1T de 0,40,9 W/kg, pierderile histerezis fiind foarte mici
în comparaţie cu cele prin curenţi turbionari. La tablele laminate la rece, pentru
maşinile electrice (cu cristale neorientate), pierderile specifice sunt mai mari, dar au
o caracteristică de magnetizare bună.
Materiale active electroconductoare sunt utilizate în construcţia
înfăşurărilor parcurse de c.c. sau c.a. Cel mai răspândit material electroconductor este
cuprul care are o rezistivitate mică şi conduce la pierderi prin efect Joule în
înfăşurări mici. În afară de acesta, se mai foloseşte aluminiul, acolo unde este
posibil, cuprul fiind un material mai scump. Aluminiul se foloseşte la executarea de
înfăşurări pentru transformatoare, la executarea coliviilor motoarelor asincrone etc.
6
La realizarea coliviilor se mai utilizează diferite sorturi de bronzuri şi alămuri, iar
pentru lipit se folosesc aliaje corespunzătoare.
Materiale pentru izolat. Conductoarele înfăşurărilor sunt izolate între ele
pentru a se evita închiderea curenţilor în direcţie transversală iar înfăşurările sunt
izolate atât faţă de miezul feromagnetic cât şi faţă de alte înfăşurări.
Materialele de izolat trebuie să aibă o rigiditate dielectrică ridicată şi, totodată,
să corespundă unor diferite cerinţe în ceea ce priveşte rezistenţa la temperatură,
umiditate, acţiunea diverşilor agenţi chimici şi la solicitările mecanice.
În funcţie de proprietăţile materialelor electroizolante utilizate, se stabilesc
diverse limite pentru încălzirea maşinilor electrice. Din acest punct de vedere se
disting şapte clase de izolaţie date în tabelul de mai jos:
Clasa de izolaţie Y A E B F H C
Limita de temperatură, °C 90 105 120 130 155 180 180
Clasa Y cuprinde: bumbac, hârtie, cauciuc natural, lemn, fire de celuloză sau
acetat de celuloză, carton electrotehnic, clorură de polivinil.
Clasa A cuprinde materialele din clasa Y impregnate într-un lac pe bază de
răşini naturale, în uleiuri sau lacuri poliamidice.
Clasa E cuprinde emailurile, răşinile de turnare epoxidice, poliesterice, mase
bituminoase şi alte materiale sintetice.
Clasa B cuprinde: materiale electroizolante fabricate pe bază de mică, azbest,
mătase de sticlă, folosindu-se ca lianţi şi mase de compundare, lacuri organice, răşini
termostabile, mase plastice compundate cu răşini sintetice.
Clasa F cuprinde materiale confecţionate pe bază de mică, azbest, răşini
sintetice, lianţi şi mase de compundare pe bază de siliconi. Nu se pot folosi materiale
pe bază de celuloză sau mătase.
Clasa H cuprinde materiale neorganice (mică, azbest, sticlă), având ca masă
de legătură substanţe pe bază de siliconi, răşini sintetice.
Clasa C cuprinde materiale din mică, mătase din sticlă, ceramică cu lianţi şi
mase de umplere şi durificare sintetice.
7
În industria electrotehnică, au o largă întrebuinţare, în special în construcţia
transformatoarelor, izolanţii în stare fluidă ca uleiurile minerale, sticla lichidă, aerul,
hidrogenul, hexafluorura de sulf etc.
Tolele miezului feromagnetic sunt izolate electric între ele cu hârtie, lacuri sau
cu un strat de oxid ceramic, în ultimul timp izolarea tolelor se face cu materiale
(lacuri sau oxizi) termostabile până la temperaturi de 8001000°C, permiţând
tratarea termică a tolelor.
Materialele constructive sunt utilizate la asigurarea funcţionării maşinii,
respectiv transformatorului, prin reunirea părţilor componente pentru a asigura
rigiditatea mecanică şi posibilităţile de transport şi montare. Ca materiale
constructive sunt utilizate: fonta simplă, maleabilă şi nemagnetică (în special pentru
carcase şi scuturi), oţel carbon, oţel aliat (pentru arbori), oţel normal sub diverse
forme (carcase, cuve, sisteme de strângere), precum şi diverse materiale neferoase şi
aliajele acestora (carcase, borne etc.).
Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice se poate

remarca din s chema de principiu a unui sistem electroenergetic prezentată mai jos. În
această schemă, G reprezintă generatoarele electrice, T1 sunt transformatoarele de
putere ridicătoare de tensiune (necesare pen tru a permite transportul eficient al
energiei electrice la distanţă), T2 sunt transformatoarele coborâtoare, iar T3 sunt
transformatoarele de distribuţie către diverse receptoare: motoare electrice (M),
sisteme de iluminat (L), cuptoare electrice (C) ş.a.
G T1 T2
~
T3
MLC
8
Transformatorul electric reprezintă un dispozitiv static, cu două sau mai multe
înfăşurări cuplate magnetic, în care se transformă – pe baza legii inducţiei
electromagnetice – parametrii electrici (ten siunea, curentul, numărul de faze etc.) ai
puterii electrice de curent alternativ, frecvenţa rămânând constantă (f = 50Hz).
Transformatorul electric îşi îndeplineşte cu atât mai bine funcţia sa (cea de a
modifica parametrii de utilizare ai energiei electromagnetice cu pierderi cât mai mici)
cu cât cuplajul magnetic dintre înfăşurările sale este mai strâns, cât mai apropiat de
cuplajul perfect. În acest scop, înfăşurările transformatorului se dispun pe un miez
(circuit) din material feromagnetic, material care, aşa cum se ştie, are calitatea de a
asigura o puternică concentrare a liniilor de câmp, reducând considerabil dispersia
magnetică. Mai mult chiar, se urmăreşte ca însuşi modul (geometria) de dispunere a
înfăşurărilor să intensifice cuplajul lor magnetic (de regulă, bobinele se dispun
concentric).
Elemente constructive de bază. După numărul fazelor transformatorului se
disting transformatoarele monofazate şi polifazate, dintre acestea din urmă cele
trifazate reprezentând cazul cel mai des întâlnit.
Părţile constructive principale ale unui transformator electric sunt: miezul
feromagnetic care este și sediul câmpului magnetic principal, înfăşurările de joasă şi
înaltă tensiune, părţile de asamblare şi accesoriile.
Miezul transformatorului. Având rolul de principală cale de închidere a
fluxului magnetic util, miezul magnetic va trebui realizat din materiale cu
permeabilitate magnetică cât mai ridicată. Datorită fluxului alternativ variabil ce-l
străbate, miezul magnetic este sediul unor importante pierderi în fier, prin curenţi
turbionari şi histerezis. Din această cauză el nu poate fi construit compact, ci sub
formă de pachete de lamele subţiri (numite tole) din material feromagnetic moale, cu
ciclu de histerezis cât mai îngust. Acest material este, de regulă, oţelul electrotehnic,
material care reprezintă un aliaj al fierului cu un procent relativ ridicat de siliciu
(circa 4%), produs prin laminare, la cald sau la rece, sub formă de tablă de 0,35 mm
sau 0,5 mm grosime, izolată cu un strat izolant foarte subţire (max. 5% din grosimea
totală a tablei), din lac sau oxizi ceramici.
În prezent, pentru transformatoarele de putere se utilizează tablă laminată la
rece cu cristale orientate (aşa-numita tablă texturată), cu pierderi specifice de (0,45
9
0,6) W/kg la o inducţie magnetică B = 1T şi la o frecvenţă f = 50 Hz. Este important
de observat că tolele trebuie astfel tăiate astfel încât fluxul magnetic să urmeze
întotdeauna direcţia de laminare, adică direcţia magnetic privilegiată a materialului.
Din această tablă se decupează, la dimensiunile dorite tolele, care apoi, prin
împachetare, formează miezul magnetic al transformatorului. Forma constructivă a
miezului transformatorului depinde de numărul de faze. Pentru transformatorul
monofazat sunt două tipuri constructive de bază: în coloană şi în manta.
Partea miezului feromagnetic pe care se dispun înfăşurările poartă denumirea
de coloană, iar părţile care unesc coloanele între ele se numesc juguri.
La transformatorul în coloană miezul feromagnetic constă din două coloane în
jurul cărora se plasează înfăşurările, legate între ele prin juguri, pentru închiderea
câmpului magnetic. Înfăşurarea primară şi cea secundară sunt împărţite în două părţi
egale, fiecare jumătate fiind plasată pe câte o coloană şi conectate apoi în serie.
Transformator Transformator în coloană în manta
La transformatoarele în manta, miezul feromagnetic are o coloană centrală pe

care se plasează înfăşurările şi două coloane de întoarcere, fără înfăşurări, cu
secţiunea jumătate din cea a coloanei centrale. Coloanele sunt legate între ele prin
juguri. Fluxul din coloana centrală se împarte în două părţi egale şi se închide prin
coloanele laterale. Dintre cele două variante, cea în coloană este mult mai des
utilizată, pe de o parte datorită tehnologiei de fabricare mai simple a întregului
ansamblu, iar pe de altă parte deoarece asigură transformatorului o comportare
dinamică mai stabilă în condiţii de scurtcircuit. Miezul magnetic se realizează prin
împachetarea tolelor. O problemă care apare este reprezentată de modul în care se
face îmbinarea laturilor. Există două soluţii practice de rezolvare a acestei probleme:
prin suprapunere şi prin întreţesere.
10
Îmbinarea prin suprapunere. Laturile (coloanele şi jugurile) se execută
separat, după care miezul se asamblează prin alăturarea (suprapunerea) lor, cu
ajutorul unor dispozitive de strângere speciale, numite buloane.
Această metodă de îmbinare are avantajul posibilităţii unei demontări uşoare
în caz de reparaţii sau revizii, însă are dezavantajul că, pentru evitarea scurtcircuitării
tolelor, între laturi se interpun garnituri izolante rezistente la temperaturi înalte, care
conduc la creşterea reluctanţei circuitului magnetic, deci la creşterea pierderilor de
mers în gol şi necesită un curent mare de magnetizare.
Îmbinarea Îmbinare
prin a prin
suprapunere întrețesere
Îmbinarea prin întreţesere. Coloanele şi jugurile nu se mai execută separat,

întregul miez obţinându-se prin petrecerea tolelor laturilor alăturate unele peste
altele. Deşi tehnologic această soluţie este mai complicată, ea prezintă avantajele
unor întrefieruri mai reduse şi a unui curent de magnetizare redus, fiind mai solidă şi,
implicit, având mai puţine elemente de consolidare decât prima variantă. În ceea ce
priveşte profilul secţiunii normale a miezului magnetic, acesta diferă în funcţie de
aria secţiunii, fiind în general mai simplu la juguri decât la coloane. La coloane, în
cazul transformatoarelor de mică putere se poate folosi o secţiune de formă relativ
simplă, pătrată sau în cruce, însă în cazul transformatoarelor de putere mare, odată
cu creşterea ariei secţiunii se adoptă în mod obligatoriu forma de poligon în trepte,
care asigură o mai bună utilizare a materialelor active.
Profilul secţiunii normale Profilul secţiunii normale a coloanelor

a jugurilor
11
Secţiunea jugurilor miezului feromagnetic este cu 5-15% mai mare decât cea
a coloanelor (pentru a facilita reducerea dispersiei magnetice şi a nesimetriilor
câmpurilor magnetice în cazul transformatoarelor trifazate), având forme în general
mai simple decât cele adoptate pentru coloane.
Pentru transformatoarele de foarte mare putere, când diametrul coloanei
depăşeşte 35 cm, obligatoriu se prevăd de-a lungul circuitului magnetic canale de
răcire, care pot fi perpendiculare pe planul tolelor sau paralele cu acest plan. Prima
variantă, mai complicată din punct de vedere constructiv, are avantajul unei răciri
eficace a tolelor, fluxul de căldură nefiind împiedicat de straturile de izolaţie dintre
tole.
Sistemul de înfăşurări al transformatorului. Pentru transformatorul electric,
înfăşurarea care primeşte energie electrică în curent alternativ de la o sursă
constituie înfăşurarea primară. Înfăşurarea care asigură cedarea
energiei către o reţea sau către un circuit electric local constituie înfăşurarea
secundară. Înfăşurarea cu tensiune mai ridicată se numeşte înfăşurare de înaltă
tensiune (Î.T.), iar înfășurarea cu tensiune mai mică se numeşte înfăşurare de
joasă tensiune (J.T.).
Înfăşurările transformatorului se execută din conductoare de cupru sau
aluminiu electrolitic, iar forma şi secţiunea lor sunt dictate de curentul nominal al
transformatorului. Numărul de spire al înfăşurărilor primare şi secundare se fixează
în funcţie de tensiunea nominală a transformatorului şi de raportul de transformare.
Între cele două înfăşurări ale transformatorului trebuie să existe un cuplaj magnetic
cât mai strâns. În acest scop, în afara dispunerii lor pe un miez din material
feromagnetic, înfăşurărilor se caută să li se dea şi o poziţie reciprocă cât mai
avantajoasă. În practică acest lucru se realizează cu ajutorul următoarelor soluţii:
Înfăşurări concentrice. O înfăşurare concentrică constă din două înfăşurări
de formă cilindrică, de diametre diferite, montate coaxial în jurul miezului. Lângă
miezul coloanei se aşează de regulă înfăşurarea de joasă tensiune şi, în jurul acesteia,
cea de înaltă tensiune, care se găseşte astfel mai bine izolată faţă de fierul coloanei.
Înfăşurări biconcentrice. O înfăşurare biconcentrică este de fapt tot o
înfăşurare concentrică, la care bobinajul de joasă tensiune este împărţit în două
12
bobine cu acelaşi număr de spire, montate una în exteriorul, cealaltă în interiorul
înfăşurării de înaltă tensiune, coaxial cu aceasta. Bobinele cilindrice ale înfăşurărilor
1 şi 2 se izolează între ele cu cilindri din carton preşpan bachelizat (notaţi cu K).
Înfăşurări alternante (în galeţi). Aceste înfăşurări constau din bobine de
diametre egale şi înălţime redusă dispuse pe înălţimea miezului. La capetele coloanei
se montează câte un galet de joasă tensiune cu un număr de spire pe jumătate ca ai
celorlalţi galeţi de joasă tensiune. Deşi prezintă o tehnologie de realizare mai
complicată, şi au un volum mare ocupat de izolaţia totală dintre înfăşurări,
înfăşurările în galeţi au avantajul că, în cazul străpungerii izolaţiei uneia dintre
înfăşurări, permit o uşoară localizare şi remediere a defectului.
Înfăşurări concentrice Înfăşurări biconcentrice Înfăşurări alternante (în

galeţi)
Cuva şi elementele accesorii ale transformatorului. Ca la orice tip de

maşină electrică, şi în cazul transformatoarelor o importanţă deosebită o prezintă
modul în care se efectuează răcirea acestora. În funcţie de agentul termic utilizat
pentru răcire se disting: transformatoare uscate (răcite cu aer) şi transformatoare în
ulei (răcite cu ulei de transformator). Transformatoarele răcite cu aer se folosesc până
la tensiuni nominale de 3 kV, pentru tensiuni superioare se folosesc numai cele răcite
cu ulei. Un exemplu de transformator răcit cu ulei este prezentat în figura de mai jos.
Transformatorul este scufundat în cuva metalică (1) fiind fixat de capacul cuvei. La
puteri mari cuvei i se ataşează ţevi de răcire (2) ce pun în legătură partea superioară
cu cea inferioară. Deoarece uleiul este uşor inflamabil, vaporii săi amestecaţi cu aerul
dând naştere unui amestec exploziv se montează în partea superioară a cuvei, pe
capac, conservatorul de ulei (4) care asigură reducerea suprafeţei de contact a
13
uleiului cu aerul şi preia variaţiile de volum ale uleiului din cuvă. Pe capacul cuvei
este montat releul de gaze (Buchholtz) (7) şi izolatoarele de trecere (8) şi (9) care
protejează legătura conductivă a înfăşurărilor transformatorului cu liniile electrice la
care acesta este conectat.
Mărimile nominale ale transformatorului. Regimul nominal al

transformatorului este regimul definit prin ansamblul valorilor mărimilor electrice
sau de altă natură înscrise pe plăcuţa sa indicatoare şi care caracterizează
funcţionarea în condiţiile prescrise.
Pentru transformatoarele de putere în ulei, funcţionarea în regim nominal este
fixată de următoarele date nominale:
a. Puterea nominală este puterea aparentă la bornele circuitului
secundar, exprimată în kVA, pentru care nu sunt depăşite limitele admisibile
de încălzire a elementelor transformatorului în condiţiile prevăzute de
standarde.
b. Tensiunea nominală primară este tensiunea care trebuie
aplicată la
bornele de alimentare a înfăşurării primare, în regimul său nominal de funcţionare.
14
c. Tensiunea nominală secundară este tensiunea care rezultă la
bornele înfăşurării secundare, atunci când transformatorul funcţionează în gol,
iar bornelor primare li se aplică tensiunea primară nominală.
d. Raportul nominal de transformare este raportul dintre
tensiunea
nominală primară şi tensiunea nominală secundară, la funcţionare în gol.
e. Curenţii nominali, primari şi secundari, sunt curenţii de
linie care
rezultă din valorile nominale ale puterii şi tensiunilor definite anterior.
f. Tensiunea de scurtcircuit nominală este tensiunea care ar
trebui aplicată înfăşurării de înaltă tensiune a transformatorului, pentru ca
aceasta să fie parcursă de curentul nominal, înfăşurarea de joasă tensiune fiind
conectată în scurtcircuit, iar temperatura înfăşurărilor fiind egală cu
temperatura convenţională de lucru.
g. Frecvenţa nominală a transformatorului este frecvenţa pentru
care a fost construit transformatorul şi care se găseşte înscrisă pe plăcuţa
indicatoare, în general de 50 Hz.
15
Tema proiectului
Să se proiecteze un transformator de putere, trifazat de tip exterior, cu răcire

naturală în ulei, cu miez feromagnetic și trei coloane avănd următoarele:
Date iniţiale:
Putere nominală: Sn = 230 VA

Tensiunile nominale de linie: Ui / Uj = 10 / 0,4 kV
Frecvenţa tensiunii de alimentare: f = 50 Hz
Numărul de faze: m=3
Tensiunea de scurtcircuit: uk = 5.3%
Grupa de conexiune:
DYo – 11
(conexiune stea-
triunghi de grupa 11
care este egal cu
11*30=330 grade)
Pierderile de mers în gol: P0 = 500 W
Pierderile de scurtcircuit: Pk = 3200 W
Curentul de mers în gol: i10= 3.2 %
CAPITOLUL 1
Determinarea dimensiunilor principale
1.1. Generalităţi
16
Așa cum aminteam, transformatorul electric este un aparat static cu două sau
mai multe înfăşurări, cuplate magnetic, cu ajutorul căruia se schimbă valorile
mărimilor electrice ale puterii în curent alternativ (tensiunea şi curentul), frecvenţa
rămânând aceeaşi.
Funcţionarea transformatorului are la bază fenomenul de inducţie
electromagnetică. Pentru realizarea unui cuplaj magnetic cât mai strâns, înfăşurările
sunt aşezate pe un miez feromagnetic. La frecvenţe mai mari de 10 kHz
tranformatorul se realizează fără miez feromagnetic.
În funcţie de destinaţia lor, în principal, transformatoarele sunt:
• de putere, care alimentează anumiţi consumatori sau conectează între ele
diferite sisteme energetice) în această categorie se includ şi
autotransformatoarele);
• de măsură, prin intermediul cărora se pot măsura caracteristicile unui
anumit sistem, de înaltă tensiune sau curenţi mari, cu aparate de măsurat
obişnuite, transformatoare care pot fi incluse în categoria aparatelor
electrice.
Dintre acestea, probleme deosebite ridică transformatoarele de putere şi, în
special, cele de puteri şi tensiuni mari, chiar dacă tehnologia de fabricaţie a ambelor
categorii este asemănătoare.
Transformatoarele de puteri mici (Sn < 1 KVA) au, de regulă, răcire naturală
în aer şi se numesc transformatoare uscate. Cele de puteri mai mari au răcire în ulei,
deşi în ultimul timp s-au construit şi transformatoare uscate cu puteri de până la 1600
KVA.
Cele mai importante elemente constructive ale transformatoarelor sunt
următoarele:
• miezul feromagnetic;
• înfăşurările;
• schela;
• construcţia metalică;
• accesoriile.
17
1.2. Mărimile electrice de bază
Date initiale
Putere nominala Sn= 230 KVA
Tensiuni nominale de linie Ui= 10 Uj=
Frecventa tensiuni de alimentare f= 50 Hz
Numarul de faze m= 3
Tensiunea de scurtcircuit uk= 5.3 %
Grupa de conexiunii Yy= 12
Pierderile de mers in gol P0= 500 W
Pierderile de scurtcircuit Pk= 3200 W
Curentul de mers in gol i0= 3.2 %
Pag 9
Puterea pe faza
Sn m Sf=Sn/m
230 3 76.66667 KVA
Puterea pe coloana
Sf Sc=Sf
76.66667 76.66667 KVA
Pag1
0
Infasurarea de joasa tensiune

Ulj Ufj=(Ulj*10^3)/sqrt(3) Ufj
0.4 230.9401 V
Infasurarea de inalta tensiune

Uli Ufi=(Uli*10^3) Ufi
10 5773.503 V
Pag1
1
Calculul curentilor nominali

Pentru infasurarea de joasa tensiune
18
Sn Ulj Ilj=(Sn*rad3)/(3*Ul) ilj ifj
230 0.4 331.9764 A 331.9764 A
pentru gruparea stea ilj = ifj
ilj ifj=ilj/rad3 ifj
331.976
331.9764 4 A
Pentru infasurarea de inalta tensiune

Sn Uli Ili=(Sn*rad3)/(3*Ul) ili ifi
230 10 13.27906 A 13.27906 A
pentru gruparea stea ilj = ifj
ili ifi=ili/rad3 ifi
13.2790
13.27906 6
Pag1
2
Factorul de suplete
Beta intre 1.8 si 2.4
2 2.2 2.4
Pag1
3
Largimea canalului de dispersie dintre infasurarea de inalta tensiune si infasurarea de joasa tensiune
aij intre 9 si 12
aji l0i aii a0j
10 30 10 12
Pag1
4
Sn Sc=Sn/3 Sc
76.6666
230 7
ka intre 0.4 si 0.6

ka
0.5
ka Sc (ai+aj)/3=ka*rad rad Sc (ai+aj)/3

0.5 76.66667 1.479523 cm
19
aji ((ai+aj)/3)*10 a0=aji+( (ai+aj)/3 )*10 a0
24.7952
10 14.79523 3
Factorul lui Rogowski

kr intre 0.93 si 0.97 kr
0.96
Bc
1.65 T
Pag1
5
Componenta activa
Pk Sn uka=(Pk)/(10*Sn) uka
3200 230 1.391304
Componenta reactiva
uk uka uk^2 uka^2 ukr=sqrt( ( uk^2 ) + ( uka^2 ) )
1.93572 5
5.3 1.391304 28.09 8
Pag1
6
kFe intre 0.94 si 0.96

kFe
0.95
kg kFe kc=kg+kFe kc
0.92 0.95 0.874
a0/10 kr Sc kc^2 Bc^2 f Ukr ra

0.76387 5.11412 0
2.479523 0.96 76.66667 6 2.7225 50 5
beta 1 D1
2 14.56317
beta 2 D2
2.2 14.91434
20
Pag1
7
beta 3 D3
2.4 15.24233
a0j
12 mm
a0j/10 (ai+aj)/3 aji/10 adunat

1.2 1.479523 1 7.838568
D1 Dij
14.56317 22.40174
D2 Dij
14.91434 22.75291
D3 Dij
15.24233 23.08089
Pag1
8
Inaltimea bobinei
Dji1 beta1 Hb1
35.1885
22.40174 2 7
Dji2 beta2 Hb2

32.4910
22.75291 2.2 8
Dji3 beta3 Hb3

30.2128
23.08089 2.4 2
Pag2
3
rad 2 PI f Bc 10 la -4 inmultire
0.03665
1.414214 3.141593 50 1.65 0.0001 4
21
kc PI/4 D1 AC1 usp1
0.874 0.785398 14.56317 145.5838
kc PI/4 D2 AC2
0.874 0.785398 14.91434 152.6896
kc PI/4 D3 AC3
0.874 0.785398 15.24233 159.4791
Ufj usp1 Wj1 rot

230.9401 0 43 #DIV/0!
Pag2
4
Ufj usp2 Wj2 rot

230.9401 0 44
Ufj usp3 Wj3 rot

230.9401 0 45
Ufj Wj1 rot usp1'

230.9401 43 5.3707
Ufj Wj2 rot usp2'

5.24863
230.9401 44 9
Ufj Wj3 rot usp3'

5.13200
230.9401 45 2
BC
1.65
usp1' usp1 BC1'

5.3707 0 #DIV/0!
Pag2
5
22
usp2' usp2 BC2'
5.248639 0 #DIV/0!
usp3' usp3 BC3'

5.132002 0 #DIV/0!
J intre 2.5 si 3.3

J
2.5
Pag2
6
Ifj J sj
132.790
331.9764 2.5 6
Scj aprox
18
sj Scj aprox ncp Nr de conductoare in paralel

7.37725
132.7906 18 3 7
sj n Scj
18.9700
132.7906 7 8
Pag2
7
nr cond / 2
3.5
HB1*10 Wj1 nr cond / 2 hsp1

351.8857 43 3.5 26.48602

324.9108 44 3.5 23.9408

302.1282 45 3.5 21.80307
23
Pag2
8
hsp1 b'1 Scj b'1 a1

26.48602 13.24301 18 13.24301 1.359208
hsp2 b'2 Scj b'2 a2

23.9408 11.9704 18 11.9704 1.503709
hsp3 b'3 Scj b'3 a3

21.80307 10.90153 18 10.90153 1.651144
b'3 grosime izolatie b

10.90153 0.2 10.70153
Dimesiunile conductorului pt infasurarea de joasa tensiune

1)
a b S
2.36 6 13.7
a' b' hsp

2.56 6.2 12.4
2)
a b S
2.5 6 14.4
a' b' hsp

2.7 6.2 12.4
Pag2
9
3)
a b S
2.8 6 16.3
a' b' hsp

3 6.2 12.4
ke nt hs
2 1 1
24
Wj1/2 hs1 (b'1) HBJ1
596.935
21.5 13.24301 4

551.638
22 11.9704 3

513.372
22.5 10.90153 1
Pag3
0
delta C
5
a' 1 aj 1
2.56 15.24
a' 2 aj 2
2.7 15.8
a' 3 aj 3
3 17
Pag3
1
Ifi J si
5.31162
13.27906 2.5 2
Conductor rotund cu dimensiunile

d s
4 5.311622
d delta iz dciz
4 0.3 4.3
Ufi Ufj
5773.503 230.9401
25
Wj 1 Wi 1 rot
43 1075
Wj 2 Wi 2 rot
44 1100
Wj 3 Wi 3 rot
45 1125
Pag3
2
delta W 1
Wi 1 rot
1075 54
delta W 2
Wi 2 rot
1100 55
delta W 3
Wi 3 rot
1125 56
Numarul total de spire
Wi 1
(Wj1) delta W 1 Wi 1
1075 54 1129
Wi 2
1100 55 1155
Wi 3
1125 56 1181
Pag3
4
HB1*10 dciz n1 n1 rot

80.8338
351.8857 4.3 8 81
26
n1 rot dciz Hbi1
81 4.3 352.6

74.5606
324.9108 4.3 5 75
n2 rot dciz Hbi2

75 4.3 326.8

69.2623
302.1282 4.3 7 69
n3 rot dciz Hbi3

69 4.3 301
Wtot1 n1 ns1 ns1 rot

13.9382
1129 81 7 14
Pag3
5

1155 75 15.4 15

17.1159
1181 69 4 17
Pag3
6
avg nS dciz 0.24 delta C ai

15 4.3 0.24 5 72.62
Pag3
8
a0j pCu75 Scuj PI

3.14159
1.2 2.2E-08 0.000133 3
27
D1 aj1/10 Dmj1
18.4871
14.56317 1.524 7
Dmj1 Wj1 Rj1

18.48717 43 0.004138
D2 aj2/10 Dmj2
18.8943
14.91434 1.58 4
Pag3
9
Dmj2 Wj2 Rj2

18.89434 44 0.004327
D3 aj3/10 Dmj3
19.3423
15.24233 1.7 3
Dmj3 Wj3 Rj3

19.34233 45 0.00453
m Rj1 Ifj^2 Pwj1

3 0.004138 110208.3 1367.981
m Rj2 Ifj^2 Pwj2

3 0.004327 110208.3 1430.624
m Rj3 Ifj^2 Pwj3

3 0.00453 110208.3 1497.829
Pag4
0
pCu75 PI Dmi1 Wi1 Scui^-6 Ri1

3.29094
2.2E-08 3.141593 22.40174 1129 5.31E-06 8

2.2E-08 3.141593 22.75291 1155 5.31E-06 3.41951
28
3

3.54689
2.2E-08 3.141593 23.08089 1181 5.31E-06 1
m Ri1 Ifi Pwi1

3 3.290948 13.27906 1740.912
m Ri 2 Ifi Pwi2
3 3.419513 13.27906 1808.923
m Ri 3 Ifi Pwi 3
3 3.546891 13.27906 1876.306
Pag4
1
d ms (n1) KR HB alpha r
4 81 0.95 35.2 0.874432
alpha r^2 d^2 m^2 Kri Kri rot

0.764631 16 36 20.37881 1.05
Pag4
2
Pentru infasurarea de joasa tensiune

HB1 lyj1
596.9354 4477.016
HB2 lyj2
551.6383 4137.287
HB3 lyj3
513.3721 3850.29
Pwj 1 lj 1 Pi Dmj 1 Wj 1 Plj 1

18.4871 245.233
1367.981 4.477016 3.141593 7 43 5

1430.624 4.137287 3.141593 18.8943 44 226.624
29
4 5
Pag4
3

19.3423 210.903
1497.829 3.85029 3.141593 3 45 9
Pentru infasurare de inalta tensiune

Hbi 1 lyi 1
352.6 4.9364
Hbi 2 lyi 2
326.8 4.5752
Hbi 3 lyi 3
301 4.214
Pwi 1 li 1 Pi Dmi 1 Wi 1 Pli 1

22.4017 10.8158
1740.912 4.9364 3.141593 4 1129 7

22.7529 10.0244
1808.923 4.5752 3.141593 1 1155 7

23.0808 9.23306
1876.306 4.214 3.141593 9 1181 1
Pag4
4
Aleg K =
1000
K Sn PCV
1000 0.02 200
kRj Pwj 1 kRi Pwi 1 PCV Plj Pli Pk

1740.91 10.8158 3
1.05 1367.981 1.05 2 200 245.2335 7
30
1808.92 10.0244 3
1.05 1430.624 1.05 3 200 226.6245 7

1876.30 9.23306 3
1.05 1497.829 1.05 6 200 210.9039 1
Pag4
6
Pk 1 Sn uka 1
1.61755
3720.386 230 9
Pk 2 Sn uka 2
1.66877
3838.173 230 1
Pk 3 Sn uka 3
1.72303
3962.978 230 4
Pag4
7
HB 1 aij aj 1 ai X1 kR 1
596.9354 10 15.24 72.62 3.049946 0.947817
551.6383 10 15.8 72.62 2.802471 0.943209
513.3721 10 17 72.62 2.576652 0.938232
PI D1 2*a0j/10 aij/10 ai aj 1 lm 1
3.141593 14.56317 2.4 1 72.62 15.24 148.4397
3.141593 14.91434 2.4 1 72.62 15.8 150.1294
Pag4 Pag 49
31
8
3.141593 15.24233 2.4 1 72.62 17 152.4164
aij/10 ai/10 aj 1 /10 a sig 1

1 7.262 1.524 3.928667
aij/10 ai/10 aj 2 /10 a sig 2

1 7.262 1.58 3.947333
aij/10 ai/10 aj 3 /10 a sig 3

1 7.262 1.7 3.987333
7.92 f Sf lm 1 a sig 1 kR 1 10^ -3 u'sp 1

148.439 3
7.92 50 76.66667 7 3.928667 0.947817 0.001 5.3707
7.92 f Sf lm 2 a sig 2 kR 2 10^ -3 u'sp 2

150.129 3
7.92 50 76.66667 4 3.947333 0.943209 0.001 5.248639
7.92 f Sf lm 3 a sig 3 kR 3 10^ -3 u'sp 3

152.416 3
7.92 50 76.66667 4 3.987333 0.938232 0.001 5.132002
uka 1 ukr 1 uk 1
16.6121
1.617559 16.53325 9
uka 2 ukr 2 uk 2
19.0325
1.668771 18.95928 8
uka 3 ukr 3 uk 3
21.8232
1.723034 21.75511 4
Epsilon r
uk nom uk 1 1
5.3 16.61219 -213.438
Epsilon r
uk nom uk 1 1
32
5.3 19.03258 -259.105
Epsilon r
uk nom uk 1 1
5.3 21.82324 -311.759
Pag
50
Pentru conexiuni stea (Y):
Ul
U f 3
unde Uf reprezintă tensiunea de fază şi Ul reprezintă tensiunea de linie.
Puterea de fază
Sn 1000
Sf    333,33 KVA m
3
Puterea de coloană
Sc  Sf  Sc  333,33 KVA
Sc = 333,33 KVA
Înfăşurarea de joasă tensiune
Ulj 0,525103 525

Ufj    303,1
3 3 V3
Ufj = 303,1 V
Înfăşurarea de înaltă tensiune
33
Uli 15103
Ufi 8660,25
 V3
3
Ufi = 8660,25 V
Calculul curenţilor nominali Pentru
conexiunea stea (Y):
Ilinie = Ifază
Puterea electromagnetică nominală:
S n  m  U f  If
deci
S n  m U f I f
Ul U
3 S 3 3
IUf fI l
 Sn  m  l  Il  Il  n
mUl
unde m = 3 reprezintă numărul de faze deci
3 S n Sn
Il  
3 U l 3 U l
Pentru înfăşurarea de joasă tensiune:
1000103
Ilj  Ifj  3 1099,71 A 3 0,52510
Ilj = 1099,71 A
Ifj = 1099,71 A Pentru înfăşurarea de înaltă tensiune:
Sn
Ili  Ifi  38,49 A 3  U li
Ilj = 38,49 A
Ifj = 38,49 A
34
1.3. Calculul diametrului coloanei
 reprezintă factorul de supleţe al transformatorului, iar pentru cupru (Cu)

(1,8  2,4)
Voi alege trei valori ale factorului de supleţe  în funcţie de care vom avea
trei variante. Deci
 = 2,0  = 2,2  = 2,4

Lăţimea redusă a canalului de dispersie:
35
ai  a j
a  aij 
3
unde: aij – lărgimea canalului de dispersie dintre înfăţurarea de joasă tensiune şi
înfălurarea de înaltă tensiune care se alege din tabele. Conform tabelului 1.1., pag.8 –
Bichir:
aij (17  20) mm (valori minime)
aleg aij = 20 mm
aij = 20 mm Din acelaşi tabel se aleg l0i = 50 mm şi aii = 18 mm.
l0i = 50 mm
aii = 20 mm
Grosimile înfăşurărilor de joasă tensiune aj şi de înaltă tensiune a i depind de
mai mulţi factori:
• puterea transformatorului;
• materialul conductor al înfăşurărilor;
• nivelul pierderilor în înfăşurări;
• tensiunea de scurtcircuit;
• nivelul de izolaţie al transformatorului, nivel care este determinat de
tensiunea de încercare a transformatorului.
Iniţial, vom preestima pe ai+aj cu următoarea formulă:
aia j  ka  4
Sc 3
unde
Sn
Sc 
3
Conform îndrumarului Cioc-Calotă-Vlad: ka (0,4  0,6).
Aleg ka  0,6, deci:
ai  a j  0,6 4 333,33  2,56 cm
36
3
(ai + aj)/3’2,56 cm
deci: a  20  25,6  45,6
a = 45,6 mm
Factorul (coeficientul) lui Rogowski

Reprezintă raportul dintre lungimea ideală a liniilor câmpului de scăpări,
considerându-se permeabilitatea ierului infinită şi lungimea reală a liniilor
câmpului de scăpări când se consideră permeabilitatea reală a fierului.
Conform îndrumarului Cioc-Calotă-Vlad: k R (0,93 0,97). Aleg
k R  0,95
kR = 0,95 Frecvenţa: f = 50 Hz.

Inducţia în coloană o notez cu B c şi pentru transformatoare executate cu
tablă laminată la rece aleg: Bc 1,65 T .
Bc = 1,65 T
u kr reprezintă componenta reactivă a tensiunii de scurtcircuit în procente;
u kr  u 2ku 2ka
Componenta activă:
Pk 14000
u ka   1,4 %
10Sn 101000
uka = 1,4% Componenta reactivă:
u kr  u 2k  u 2ka  62  (1,4)2  5,83 %
ukr = 5,83%
Factorul de umplere a cercului: kc

Reprezintă raportul dintre aria efectivă de fier a secţiunii transversale prin
coloană şi aria cercului circumscris coloanei.
37
Se va alege varianta cu:
kc  kg kFe
Aleg n = 6,
unde n – reprezintă numărul de trepte şi conform îndrumarului Bichir aleg k g =
0,92.
kfe – reprezintă coeficientul de împachetare al miezului, adică de umplere
cu
fier a spaţiului ocupat de tole.
Pentru tole de 0,35 mm din tablă silicioasă laminată la rece cu cristale
orientate şi izolate cu izolaţie de carlit: kFe (0,94  0,96)
Voi alege kFe = 0,95, deci

kc  0,920,95  0,874
kc = 0,874
Factorul de supleţe () al transformatorului reprezintă raportul dintre
lungimea cercului corespunzător diametrului mediu d 12 al canalului de scăpări şi
înălţimea Hb a înfăşurărilor.
Pentru transformatorul trifazat în ulei cu înfăşurări din cupru (Cu) voi
calcula diametrul coloanei cu cele trei valori ale factorului de supleţe .
D  164   2  r2  c 
a k S
k c B c f u kr
4,56 0,95 333,33
 164    16  2,38
4
2 2
( 0,874) (1,65) 50 5,83
1.  = 2,0 
D 164 22,38  23,63 cm

D = 23,63 cm
2.  = 2,2 
D  164 2,2  2,38  24,2 cm

D = 24,20 cm
3.  = 2,4 
38
D  164 2,4  2,38  24,73 cm
D = 24,73 cm
1.4. Calculul diametrului mediu al canalului

de scăpări şi a înălţimii bobinei
Diametrul mediu:
Dij (Dm )  D  2a0 j  (ai  a j )  a ji

unde a0j – reprezintă distanţa (de izolaţie) între coloană şi înfăşurarea de joasă
tensiune
Din îndrumarul Bichir, pag. 7, tabel 1.1, aleg
a0i = 13 mm
deci:
Dij (Dm )  D  2 1,3  2,56  3  2  D 12,28 
1. Dij = 23,36 + 12,28 ‚ 35,64 cm

2. Dij = 24,2 + 12,28 = 36,48 cm
3. Dij = 24,73 + 12,28 = 37,01 cm
Înălţimea bobinei
D ji
HB 

35,64
1. HB   55,98 cm  HB = 55,98 cm
2
 36,48
2. HB   52,09 cm  HB = 52,09 cm
39
2,2
 37,01 48,44 cm
3. H B    H B = 48,44 cm
2,4
CAPITOLUL 2 Dimensionarea înfăşurărilor şi

stabilirea schemei de izolaţie
2.1. Generalităţi
Înfăşurările transformatorului trebuie realizate astfel încât să îndeplinească

următoarele condiţii:
• să reziste la solicitările electrice produse de supratensiunile de comutaţie
sau de supratensiunile atmosferice;
• să reziste, sub aspect mecanic, la eforturile electrodinamice de
scurtcircuit;
• în decursul unei funcţionări normale sau în caz de scurtcircuit de durată
limitată, încălzirile să nu depăşească limitele admise pentru clasele de
izolaţie ale elementelor care se încălzesc.
Totodată, înfăşurările trebuie realizate cu un consum minim de materiale şi
manoperă, la pierderile principale şi suplimentare în limitele impuse prin tema de
proiect.
40
Corelarea acestor cerinţe constituie o problemă care se rezolvă în parte prin
alegerea unei schime de izolaţie şi a unui tip de înfăşurare adecvat.
Materiale conductoare şi izolante folosite la dimensionare înfăşurărilor

Pentru transformatoarele în ulei se folosesc materiale izolante din clasele A
şi E. Voi folosi în cele ce urmează materiale izolante din clasa A, iar ca material
conductor cuprul.
Izolaţia conductoarelor depinde de tensiunea nominală a înfăşurării
respective, de tensiunea pe spiră, de valoarea tensiunii de încercare la impuls de
tensiune şi de posibilitatea deteriorării mecanice a izolaţiei atât în timpul realizării
înfăşurărilor cât şi ulterior în timpul exploatării transformatorului.
Grosimea izolaţiei conductoarelor izolate cu bumbac, mătase, email, sticlă,
precum şi cu email-sticlă sunt date în anexa 9, pag. 255 a îndrumarului Bichir.
Izolaţia dintre straturi trebuie să nu permită străpungerea sau conturnarea
între straturi şi totodată să contribuie la rigidizarea mecanică a bobinei.
Cilindrii izolaţi sunt folosiţi ca paravane aşezate între înfăşurarea de înaltă
tensiune şi înfăşurarea de joasă tensiune sau între înfăşurare şi miez.
Menţinerea distanţelor radiale şi axiale dintre bobinele înfăşurărilor, ca şi
consolidarea bobinelor, se asigură cu ajutorul penelor şi a distanţierelor.
41
La transformatoarele mijlocii şi mari, în general, bobinele se
confecţionează separat (pe şabloane), izolaţia faţă de miez fiind şi ea separat
constituită din cilindrii şi rame izolante circulare (la cele două capete ale
bobinelor).
Dacă răcirea este în ulei, atunci izolaţia conductorului este de 2÷5 straturi
de bandă de hârtie înfăşurată pe conductor prin suprapunere având o grosime
totală (pe ambele părţi) de 0,25÷0,5 mm, pentru conductoare rotunde şi de 0,3÷0,6
mm pentru cele profilate.
Voi folosi pentru realizarea înfăşurărilor conductor din cupru cu secţiune
profilată pentru înfăşurarea de joasă tensiune şi cu secţiune rotundă pentru
înfăşurarea de înaltă tensiune. Aceste conductoare trebuie să aibă dimensiunile în
concordanţă cu posibilităţile tehnologice de realizare a bobinelor şi cu nivelul de
pierderi suplimentare admis.
Se impune pentru căile de curent de secţiuni mari, utilizarea mia multor
conductoare în paralel cu dimensiuni care să limiteze pierderile suplimentare şi,
totodată, să permită o mulare mai uşoară la formele cerute.
2.2. Calculul înfăşurării de joasă tensiune
Notez cu AFe(Ac) aria efectivă de fier a secţiunii coloanei.
D2  2
AFe  kc 
0,874 D ; 4
4
42
unde kc – reprezintă factorul de umplere al cercului.
Numărul de volţi pe spiră (tensiunea electromotoare pe spiră)
usp  2 f Ac Bc 104
 2 2
1. AC  0,874 (23,63)  383,29 cm

4
Ac = 383.29 cm2
usp  2 3,14150383,291,65104 14,04V/ spiră
Usp = 14,04 V/sp
 2 2
2. AFe  0,874 (24,2)  402 cm

4
AFe = 402 cm2
usp  2 3,14504021,65104 14,73 V / spiră
Usp = 14,73 V/sp
 2 2
3. AFe  0,874 (24,73)  419 cm

4
AFe = 419 cm
usp  2 3,14504191,65104 15,35 V / spiră
usp = 15,35 V/sp Numărul de spire al înfăşurării de joasă tensiune:
Ufj
Wj  ;
usp
deci:
1. Wj   21,58  rotunjit:
Wj = 22 spire
43
2. Wj  20,57  rotunjit:
Wj = 21 spire
3. Wj  19,74  rotunjit
Wj = 20 spire Pentru Wj număr întreg recalculez tensiunea pe spiră:
Ufj
usp 
Wj
1. usp'  13,77 V / spiră

u'sp = 13,77 V/sp
2. usp'  14,43 V / spiră

u'sp = 14,43 V/sp
3. usp'  15,15 V / spiră

u'sp = 15,15 V/sp
Recalculez şi inducţia magnetică din coloană cu formula:

u'
' sp
BC  BC 
usp
1. B'C 1,65 1,62 T
B'C = 1,62 T
2. B'C 1,65 1,61 T
B'C = 1,61 T
3. B'C 1,65 1,62 T
44
B'C = 1,62 T
2.3. Alegerea conductorului şi a izolaţiei

pentru înfăşurarea de joasă tensiune
Pentru a putea alege conductorul din care să fie constituită înfăşurarea de

joasă tensiune trebuie calculată în prealabil densitatea de curent mediu.
Calculul secţiunii căii de curent

Secţiunea căii de curent se calculează cu următoarea formulă:
Ifj
Sj 
J
Din tabelul 3.2. pag. 149 al îndrumarului Cioc-Calotă-Vlad: J  (2,5  3,3) .

Aleg J = 3,2 A/mm2
J = 3,2 A/mm2
Deci
Sj   343,65 mm2
Sj = 343,65 mm2
Din motive tehnologice bobinarea trebuie să fie realizată din mai multe
conductoare montate în paralel. Aproximez secţiunea unui conductor la S cj = 80
mm2.
Astfel voi avea:
Sj 343,65
ncp    4,29  aleg Scj 80
nl = 4 conductoare în paralel
2
Sj 343,65
Scj    85,91 mm nl4
45
Scj = 85,91 mm2
Deci spira va trebui să fie formată din 4 conductoare în paralele aşezate
astfel:
În acest caz:
hsp  2b
unde:
hsp – înălţimea spirei;
b’ – înălţimea unui conductor cu izolaţie cu tot;
a’ – lăţimea conductorului cu izolaţie cu tot.
Consider înfăşurarea de joasă tensiunea aşezată pe două straturi.
Deci:
HB
hsp 
Wj
1
2
559,8
1. hsp   46,65 mm
1
hsp = 46,65 mm
520,9
2. hsp   45,29 mm
1
hsp = 45,29 mm
46
484,4
3. hsp   44,03 mm
1
hsp = 44,03
mm Dimensiunile conductoarelor se calculează cu următoarele formule:
hsp Scj
b' şi a  
2 b
1. b'  23,32 mm şi a   3,43 mm

b' = 23,32 mm
a = 3,43 mm
2. b'  22,64 mm şi a   3,53 mm

b' = 22,64 mm
a = 3,53 mm
b = 22,64 – 0,4 = 22,24 mm
3. b'  22,15 şi a   3,61 mm

b' = 22,15 mm
a = 3,63 mm
b = 22,15 – 0,4 = 21,75 mm
În funcţie de aceste valori alegem din STAS dimensiunile conductorului
pentru înfăşurarea de joasă tensiune.
Grosimea izolaţiei este de 0,4 mm pe ambele părţi 
1. a  3,35 mm; b  25 mm; S  83,2 mm2
a' 3,75 mm; b' 25,4 mm

deci hsp = 2 ꞏ b' = 2 ꞏ 25,4 = 50,8 mm
2. a  3,55 mm; a' 3,95 mm; 
b
2
47
5
2
m 5
m ,
; 4
b m
' m

hsp = 50,8 mm
S  50,8 mm2
deci hsp = 2 ꞏ b' = 2 ꞏ 25,4 = 50,8 mm
hsp = 50,8 mm
3. a  3,75 mm; b  22 mm; S  81,6
mm2
a' 4,15 mm; b' 22,4 mm
deci hsp = 2 ꞏ b' = 2 ꞏ 22,4 = 44,8 mm
hsp = 44,8 mm
Recalcularea înălţimii bobinei de joasă tensiune
 Wj 
HB   2 1 hs  k  n t  hs
unde:
nt – reprezintă numărul transpoziţiilor; k – coeficient care ţine cont de
abaterile efective ale grosimii izolaţiei conductoarelor.
Deci:
1. HBJ  (111)  23,32  2 1  560,68 mm
HBJ = 560,68 mm
2. HBJ  (10,5 1)22,642 1 521,72 mm
48
HBJ = 521,72 mm
3. HBJ  (10 1)  22,15  2 1  488,3 mm
HBJ = 488,3 mm
Am considerat, deci, pentru bobina de joasă tensiune o înfăşurare cilindrică,
realizată în două straturi cu canal de răcire între cele două straturi.
Sub aspectul realizării, înfăşurarea cilindrică este cea mai simplă şi cea mai
ieftină dintre toate tipurile de înfăşurări utilizate la tensiuni joase.
Calculul lui aj
unde:
C  5 mm – reprezintă lăţimea canalului de răcire.

Deci
a j  a'a'C  a'a' 4a'C  1. a j 
43,75  5  20 mm
aj = 20 mm
2, a j  4  3,95  5  20,8 mm
aj = 20,8 mm
3. a j  44,15 5  21,6 mm
aj = 21,6 mm
2.4. Calculul înfăşurării de înaltă tensiune
49
Calculul secţiunii căii de curent
Ifi 38,49 2
si    12,41 mm
j 3,1
si = 12,41
mm2 Voi alege conductor rotund de cupru cu dimensiunile:
d  4 mm şi s  12,57 mm2
Voi realiza izolaţia din ţesătură de fibră de sticlă având grosimea iz  0,3 mm
pe ambele părţi.
Deci: dciz  d  iz  4  0,3  4,3 mm
dciz = 4,3
mm Formula de calcul al numărului de spire al înfăşurării de înaltă tensiune
este:
Ufi
Wi   Wj 
Ufj
1. Wi  22   628,58  629 spire

Wi = 629 spire
2. Wi  21  600,01  600 spire

Wi = 600 spire
3. Wi  20   571,44  571 spire

Wi = 571 spire
Pentru a se putea efectua reglajul de +5% sau de –5% pe înaltă tensiune
trebuia ca:
W   Wi
Deci vom avea:
50
1. W   629  31,45  32 spire
W = 32 spire
2. W  600  30,13  30 spire

W = 30 spire
3. W   571  28,55  29 spire

W = 29
spire Numărul total de spire Se calculează cu relaţia:
Wtotal  Wi  W 
1. Wi  629  32  661spire
Wi = 661 spire
2. Wi  600  30  630 spire
Wi = 630 spire
3. Wi  571 29  600 spire
Wi = 600 spire
2.5. Prizele de reglaj şi reducerea amperspirelor
Prizele e reglaj pot fi prevăzute în principiu fie la înfăşurarea primară, fie la

cea secundară, prin modificarea sau păstrarea solicitărilor magnetice. La
transformatoarele de putere, indiferent de rolul înfăşurărilor ca primare sau
secundare, înfăşurarea de înaltă tensiune este prevăzută cu reglajul numărului de
spire, din următoarele motive:
• scoaterea prizelor de reglaj este mai uşoară tehnologic, înfăşurarea de înaltă
tensiune fiind aşezată la exterior şi aria secţiunii conductoarelor este mai
redusă;
• numărul de spire necesar treptei de reglaj se poate ajusta mai uşor, fiind mai
mare şi, totodată, permiţând o poziţionare adecvată pentru reducerea forţelor
axiale;
51
• comutatorul de prize este mai simplu, având contactele şi bornele pentru
curenţi mai mici, chiar dacă cresc distanţele de izolaţie.
Reglajul tensiunii la transformator se face în limita de standardizare de  5%.
2.6. Calculul numărului de spire pe strat pentru înfăşurarea

de înaltă tensiune; înălţimea înfăşurării de înaltă tensiune
HB
n 1 HBi  dciz (n 1) 
dciz
HB 1 559,8 1129,18  aleg n = 129 spire/strat  1. n


dciz 4,3
HBi  (129 1)dciz 1304,3  559 mm
HBi = 559 mm
HB 1  520,9 1  120,13  aleg n = 120 spire/strat  2.

n
dciz 4,3
HBi  (120 1)dciz 1214,3  520,3 mm
HBi = 520,3 mm
HB 1  484,4 1  111,65  aleg n = 112 spire/strat  3.

n
dciz 4,3
 HBi  (112 1)  dciz  113 4,3  481,6 mm 
HBi = 481,6 mm
Calculul numărului de straturi
Wtot
n
S n
unde
52
Wtot  Wi  W
1. nS   5,12 rotunjim
nS = 6 straturi
nS = 6 straturi
nS = 6 straturi
Deci înfăşurarea de înaltă tensiune va arăta astfel:
2 folii de hârtie de cablul 2  0,12 mm
Înfăşurarea de înaltă tensiune este aranjată multistrat cu canal de răcire la

mijloc. Între straturi izolaţia este realizată cu două folii de hârtie de cablu (2  0,12
mm)
Calculul lui ai
ai  nS dciz  nS  20,24  C

 ai  6  4,3  4  0,24  5  25,8  0,96  5  31,76 m
ai = 31,76 mm
CAPITOLUL 3
Calculul pierderilor nominale în înfăşurări
53
şi a tensiunii de scurtcircuit
3.1. Determinarea pierderilor de scurtcircuit
Pierderile de scurtcircuit sunt date de suma următoarelor pierderi:
Pk  Krj Pwj  Kri Pwi  P1j  P1i  PCV

unde:
Pwj – pierderile de bază în înfăşurarea de joasă tensiune
Pwi – pierderile de bază în înfăşurarea de înaltă tensiune
Krj şi kri – factorii de majorare a pierderilor în curent alternativ
P1j şi P1i – pierderile în legături
PCV – pierderile în cuvă şi în celelalte elemente de fier ale transformatorului
3.2. Pierderile de bază în înfăşurări
Acestea se pot calcula cu relaţiile:
Pwj  mR j Ifj2 şi PWI  m  Ri  Ifi2
pentru înfăşurarea de joasă tensiune:
PWJ  m  R j  Ifj2
cu m = 3 – numărul de faze şi Ifj  1099,71A
 Dmj  Wj
E j  Cu75 
SCuj
unde:
Rj – rezistenţa înfăşurării de joasă tensiune
SCuj = 343,65 ꞏ 10-6 m2;
Dmj = D + 2a0j + aj;
54
Cu75° = 2,2 ꞏ 10-8 ꞏm.
1. Dmj = 23,63 + 2 ꞏ 1,3 + 2 = 28,23 cm
Dmj = 28,23 cm
deci:
2
R j  2,2108  28,2310 622 1,24103 

343,6510
Rj = 1,24 ꞏ 10-3  2. Dmj = 24,2 + 2 ꞏ 1,3 + 2,08 = 28,88 cm
Dmj = 28,88 cm
deci:
2
R j  2,2108  28,8810 621 1,21103 

343,6510
Rj = 1,21 ꞏ 10-3  3. Dmj = 24,73 + 2 ꞏ 1,3 + 2,16 = 29,49 cm
Dmj = 29,49 cm
deci:
R j  2,2 108   29,49 1026 20 

1,18103 
343,6510
Rj = 1,18 ꞏ 10-3 
se ştie că:
PWJ  m  R j  Ifj2 
1. Pwj = 3 ꞏ 1,24 ꞏ 10-3 ꞏ 1099,712 = 4498,82 W

Pwj = 4498,82 W
2. Pwj = 3 ꞏ 1,21 ꞏ 10-3 ꞏ 1099,712 = 4398,98 W
Pwj = 4398,98 W
3. Pwj = 3 ꞏ 1,18 ꞏ 10-3 ꞏ 1099,712 = 4281,14 W
Pwj = 4281,14 W
pentru înfăşurarea de înaltă tensiune:
55
PWi = m ꞏ Ri ꞏ Ifi2
unde m = 3
Ifi = 38,49 A
Dmi Wi
Ri  Cu75 
SCui
Dmi = Dij (Dm)
SCui = 12,41 mm2
8 35,64102 661
1. Ri  2,210 6 1,31
12,4110
Ri = 1,31 
2. Ri  2,2108  36,481026630 1,27 

12,4110
Ri = 1,27 
2
3. Ri  2,2108  37,0110 6600 1,23 

12,4110
Ri = 1,23  Ştiind că:
Pwi  m  R i  Ifi2 
1. Pwi  31,3138,492  5822,21 W
Pwi = 5822,21 W
2. Pwi  31,27 38,492  5644,43 W
Pwi = 5644,43 W
3. Pwi  31,2338,492  5466,66 W
Pwi = 5466,66 W
Calculul coeficienţilor Kri şi Krj
56
Kri  1 0,044 2r  d4  m2
unde:
m – este numărul de straturi ale înfăşurării de înaltă tensiune
d = 4 mm – (fără izolaţie)
dms KR
r 
HB
unde:
KR = 0,95
deci:
129 103  0,95

r  2  0,87 
55,9 10
 KRi 1 0,044  (0,87)2  62  42  1,0047
Rezultatul obţinut este pur teoretic şi din motive tehnologice vom

considera: KRj  KRi 1,05.
KRj = 1,05
KRi = 1,05
3.3. Pierderile în legături
Pierderile în legături nu pot fi determinate exact decât după dimensionarea

completă a părţii decuvabile. În această etapă le putem estima considerând
secţiunile legăturilor egale cu cele ale spirelor înfăşurării, iar lungimile legăturilor
le aproximăm astfel:
Iy = 7,5 ꞏ HB
pentru conexiunea stea.
Cu aceste lungimi şi cu secţiunile egale cu cele ale spirelor se determină
pierderile în legături Plj şi Pli în funcţie de pierderile din înfăşurări Pwj şi Pwi.
57
1. Iyj = 7,5 ꞏ 560,68 = 4205,1 mm Iyj = 4205,1 mm
2. Iyj = 7,5 ꞏ 521,72 = 3921,5 mm Iyj = 3921,5 mm
3. Iyj = 7,5 ꞏ 488,3 = 3662,2 mm Iyj = 3662,2 mm
dar
lj
Plj  Pwj  
Dmj Wj
4,205
1. Plj  4498,82  2  947,75 W
3,14  22  28,2310
Plj = 947,75 W
3,912
2. Plj  4389,98 2  901,43 W
3,14  21 28,8810
Plj = 901,43 W
3,662
3. Plj  4281,41 2  846,21 W
3,14  20  29,49 10
Plj = 846,21 W Pentru înfăşurarea de înaltă tensiune:
1. Iyi = 7,5 ꞏ 559 = 4,192 m
Iyi = 4,192 m 2. Iyi = 7,5 ꞏ 520,3 = 3,902 m
Iyi = 3,902 m 3. Iyi = 7,5 ꞏ 481,6 = 3,611 m
Iyi = 3,611 m
dar
Ij
Pli  Pwi  
 Dmi  Wi
4,192
1. Pli  5822,12  2  32,97 W
3,14  66135,64 10
58
Pli = 32,97 W
3,902
2. Pli  5644,43 2  30,51 W
3,14  630 36,4810
Pli = 30,51 W
3,61
3. Pli  5466,66  2  28,29 W
3,14  600 37,0110
Pli = 28,29 W
3.4. Pierderile în cuvă
Pierderile în cuvă şi în celelalte elemente de fier ale transformatorului pot fi

aproximate cu următoarea relaţie:
PCV 10K Sn

Pierderile se obţin în Watt dacă sarcina transformatorului se in KVA, iar
factorul K are, în funcţie de puterea transformatorului valorile din tabelul 4.2. de
la pag. 81 din îndrumarul Bichir.
Deci:
PCV = 10 ꞏ 1000 ꞏ 0,02 = 200 W
Aşadar pierderile la funcţionarea în scurtcircuit vor fi egale cu:
Pk  kRj  Pwj  kRi  Pwi  PCV  Plj  Pli 
1. Pk  1,05 4498,82 1,055822,21 200  32,97  947,75  12017,8 W
Pk = 12017,8 W
2. Pk  1,05 4389,98 1,055644,43  200  30,5  901,45 11164,4 W
Pk = 11166,4
W 3. Pk  1,05 4281,14 1,055466,6  200  28,29  846,21 11309,62
W
Pk = 11309,62 W
59
Aceste pierderi de scurtcircuit pot diferi de pierderile care se vor măsura,
datorită aproximărilor făcute, în special, la evaluarea pierderilor suplimentare şi a
celor din legături. De aceea, pierderile calculate nu trebuie să fie la limita maximă
admisă, eroarea de calcul putând fi şi în minus.
Totodată, un transformator cu pierderile sub cele impuse conduce la
cantităţi mai mari de material. Cel mai indicat este ca pierderile calculate să
depăşească pe cele nominale cu o valoare cuprinsă între 0,3 şi 0,5 din toleranţa
impusă. Astfel, în cazul unei abateri admise de +10% peste pierderile nominale, se
recomandă ca pierderile calculate să fie faţă de cele nominale cu 3% până la 5%
mai mari.
3.5. Determinarea tensiunii de scurtcircuit
Tensiunea de scurtcircuit are două componente: o componentă reactivă şi o

componentă activă.
Notăm: ukr – componenta reactivă; uka – componenta activă şi
uk  u2ka  u2kr
Componenta activă:
Pk 
uka 
10Sn
1. uka  1,2%
uka = 1,2%
2. uka  1,11%
uka = 1,11%
3. uka  1,13%
uka = 1,13%
Componenta reactivă
60
7,92  f SC  lm  a  kR  kq 3
ukr[%]  2 10
Uw  Hb
unde:
f – reprezintă frecvenţa reţelei în [Hz], f = 50 Hz
SC – este puterea pe coloană în [KVA]
Uw – este tensiunea pe spiră în [V]
lm şi a – reprezintă lungimea medie echivalentă a spirelor celor două
înfăşurări şi lărgimea echivalentă a canalului de dispersie în
[cm] kR – factorul lui Rogowski kq – factorul de corecţie
a nesimetriilor Ştiind că:
1
H B

kR  1 şi  
2 2(aij  a j  ai)
1.    3,9 
1 1
 kR 1 1  0,959
2 23,9
kR = 0,959
2.    3,93
1 1
 kR 1 1  0,95
2 23,93
kR = 0,95
3.    3,32
1 1
 kR 1 1  0,952
2 23,32
61
kR = 0,952 Lungimea medie echivalentă a celor două înfăşurări este:
 ai  a j 
lm  D  2a0j  aij  3 
 31,76  20
1. lm  23,63 2,6  2   138,6 cm
 3 
lm = 138,6 cm
 31,76  20,8
2. lm  24,2  2,6  2   141,23 cm
 3 
lm = 141,23 cm
 31,76  21,6
3. lm  24,73 2,6  2   143,73 cm
 3 
lm = 143,73 cm
lărgimea echivalentă a canalului de dispersie:
 ai  a j   2  3,1
1. a  aij   3   2   3 
 3,7 cm
a = 3,70 cm
 ai  a j   2,08 3,1
2. a  aij   3   2   3 
 3,72 cm
a = 3,72 cm
 ai  a j   2,1 3,1
3. a  aij   3   2   3 
 3,73 cm
62
a = 3,73 cm
În cazul în care cele două înfăşurări ale transformatorului au solenaţii
nesimetrice, se calculează mai întâi înălţimea echivalentă păstrându-se aria secţiunii
şi lăţimea bobinei. Dintre înălţimea HB ale celor două înfăşurări, se introduce
valoarea cea mai mare, iar corecţia nesimetriilor se face cu factorul:
kq 1 X2 HB
r a kR
Pentru solenaţii simetrice kq 1, deci componenta reactivă:
7,9250333,33138,63,70,959103
1. ukr  2  5,62%
(13,77) 56
dar uka = 1,2%; rezultă
uk  u2ka  u2kr  (5,62)2  (1,2)2  5,73 %
uk = 5,73%
şi
u  u 6 5,73
r  knom k
100  100  4,5 %
uknom 6
er = 4,5%
7,9250333,33141,233,720,959103
2. ukr  2  6,13%
(14,43) 52,1
uk  u2ka  u2kr  (6,13)2  (1,1)2  6,22 %
uk = 6,22%
şi
u  u 6  6,22
r  knom k
100  100  3,16 %
uknom 6
63
er = 3,16%
7,9250333,331433,730,959103
3. ukr  2  5,98%
(15,15) 48,8
uk  u2ka  u2kr  (5,98)2  (1,13)2  6,08 %
uk = 6,08%
şi
uknom  uk 100  6  6,08 100 1,3 %

r  uknom 6
er = 1,3%
valoarea calculată trebuie să fie pe cât posibil egală cu cea din tema de proiectare.
Dintre cele trei variante o voi reţine pe cea de-a treia care are următoarele
caracteristici:
a0j = 13 mm  = 2,4
aij = 20 mm BC = 1,62 T
aii = 18 mm D = 24,73 cm
aj = 21,6 mm Wj = 20 spire
ai = 31,76 mm Wi = 600 spire
HBj = 488,3 mm Pk = 11309,62
W
HBi = 481,6 mm uk = 6,08 %
CAPITOLUL 4 Definitivarea circuitului

magnetic, calculul pierderilor la funcţionarea în
gol şi a curentului la funcţionarea în gol
4.1. Generalităţi
64
La transformatoarele normale de putere, înainte de dimensionarea înfăşurării,
se estimează aria secţiunii coloanei, numărul de trepte şi diametrul coloanei. După
determinarea dimensiunilor exacte ale înfăşurărilor, dimensiuni stabilite abia după
verificarea parametrilor de scurtcircuit ceruţi în temă, se impune definitivarea şi apoi
dimensionarea completă a circuitului magnetic în vederea determinării parametrilor
la funcţionarea în gol.
Având diametrul coloanei şi lăţimile tolelor, se pot determina într-o primă
etapă grosimile pachetelor de tole şi, totodată, numărul maxim de trepte care se pot
realiza cu lăţimile de tole impuse.
Există tabele STAS cu numărul de trepte n t şi grosimile bi ale pachetelor de
tole de lăţimi ai corespunzătoare diametrului D al coloanei. Tabelul 5.1. pag. 93
îndrumar Bichir.
Rezultă orientativ un număr de trepte pentru coloană n tr = 6, strângerea
miezului coloanei se face de obicei prin lipire cu lac, îmbinarea dintre tolele
coloanelor şi jugurilor se face prin întreţesere sub un unghi de 45°.
4.2. Definitivarea dimensiunilor coloanei
Lăţimile treptei coloanei a1, a2, ... , antr, calculate conform figurii de mai sus
stabilite de proiectant după alte norme de fabricaţie, se recomandă să se rotunjească
din 5 în 5 mm astfel încât cantitatea de deşeuri rezultate din tăierea tablei să fie
minimă, iar tehnologia miezului corespunzătoare.
Ştiind că D = 24,73 cm rezultă:
65
a1 ≈ 0,96 ꞏ D = 0,96 ꞏ 24,73 = 23,74 cm  aleg a1 = 24 cm Din
construcţia la scară a secţiunii coloanei rezultă:
1
b   D2  a 2  2 (24,73)2  242  2,98 cm
1 1
b1 = 29,8 mm Aleg tablă groasă de 0,35 cm

t = 0,35 mm Calculez numărul de trepte:
n t1   85,14  aleg nt1 = 84 trepte
b1*  n t1 t  840,35  29,4 mm
b*1 = 29,4 mm
a1 = 240 mm
a2 ≈ 0,885 ꞏ D = 0,885 ꞏ 24,73 = 21,88 cm  aleg a2 = 22 cm

2 2 *2
1
2
b2   D  a2  b1  (24,73)  22  2,94  2,7 cm

2
n t2   77,14  aleg nt2 = 77 trepte
b1*  77  0,35  26,95 mm
b*2 = 26,95 mm
a2 = 220 mm
a3 ≈ 0,775 ꞏ D = 0,775 ꞏ 24,73 = 19,16 cm  aleg a3 = 19 cm

2 2 * *2
1
2
b3   D  a3  b2  b1  (24,73) 19  2,94  2,69  2,28 cm

2
n t3   aleg nt3 = 65 trepte
b*3  650,35  22,75 mm
b*3 = 22,75 mm
66
a3 = 190 mm
a4 ≈ 0,631 ꞏ D = 0,631 ꞏ 24,73 = 15,6 cm  aleg a4 = 15,5 cm

22 * * *
1
1 2 2
b4   D  a 4  b3  b2  b1   (24,73)  (15,5) 
2 2
 2,94  2,69  2,27 1,73 cm
b4 = 1,73 cm
n t4   49,42  aleg nt4 = 49 trepte
b*4  490,35 17,15 mm
b*4 = 17,15 mm
a4 = 155 mm
a5 ≈ 0,465 ꞏ D = 0,465 ꞏ 24,73 = 11,49 cm  aleg a5 = 11,5 cm

2 2 * * * *
1
1 2 2
b5   D  a5  b4  b3  b2  b1   (24,73)  (11,5) 
2 2
1,75 2,94  2,69  2,27 1,29 cm
b5 = 1,29 cm
n t5   36,85  aleg nt5 = 36 trepte
b*5  360,35 12,6 mm

b*5 = 12,6 mm
a5 = 115 mm
a6 ≈ 0,280 ꞏ D = 0,280 ꞏ 24,73 = 6,92 cm  aleg a6 = 7,00 cm
b6  1 D2  a62  b*5  b*4  b*3  b*2  b1*  1 (24,73)2  72 

2 2
1,26 1,75 2,94  2,69  2,27  0,97 cm
67
b5 = 0,97 cm
n t6   27,71 aleg nt6 = 27 trepte
b*6  27  0,35  9,45 mm
b*6 = 9,45 mm
a6 = 70 mm
Cu grosimile b*i ale pachetelor formate din tole de lăţime ai se determină aria
netă a secţiunii coloanei extinsă la toate cele nr trepte.
Aria coloanei trebuie să fie cât mai apropiată de aria cu care s-a calculat
tensiunea pe spiră.
Pentru diferenţe mai mici, în plus sau în minus ale ariei coloanei, se poate
scădea, respectiv creşte numărul de tole ale pachetului cu lăţimea maximă,
ajungându-se la aria dorită.
2 ai  b*i
2
kC   D
4
a  b
i
*
i  24  2,94  22  2,69 19  2,27 15,51,75 
11,51,26  7  0,94  221,06 cm2

Recalculez kC:
2ai b*i 2221,064

kC  2   0,92
D 24,7324,73
4
Deci, vom avea:
AFe  2aib*i  2221,06  442,12 cm2

AFe = 442,12 cm2
Dimensiunile definitive ale coloanei vor fi următoarele:
68
trepte 1 2 3 4 5 6
ai [mm] 240 220 190 155 115 70
nr. tole 84 77 65 49 36 27
b*i [mm] 29,4 26,95 22,75 17,5 12,6 9,45
Aria (secţiunea coloanei) este: SC = 0,9*5 AFe = 420 cm2
SC = 420 cm2
4.3. Definitivarea dimensiunilor jugurilor
Jugurile întreţesute ale transformatoarelor sunt în general de tip simetric în

trepte.
Ca un exemplu de întreţesere a jugurilor transformatoarelor este şi figura de
mai jos:
69
La miezurile din tablă laminată la rece, treptele jugurilor se pot realiza din
aceleaşi lăţimi de tole ca şi coloanele, cu excepţia ultimelor două-trei trepte care se
fac din aceeaşi lăţime pentru mărirea suprafeţei de strângere a jugurilor.
Creşterea secţiunii jugurilor cu 5 până la 15% se utilizează, în special, acolo
unde jugul are un număr mai redus de trepte faţă de cel al coloanei sau când se
lucrează cu solicitări mari ale circuitului magnetic şi se urmăreşte diminuarea
nesimetriilor curenţilor la funcţionarea în gol.
În acest caz, secţiunile treptelor şi jugurilor se iau pe cât posibil proporţionale
cu secţiunile corespunzătoare ale coloanelor, lăţimile tolelor fiind tot din cele
normalizate.
Dimensiunile jugurilor
Voi alege tot o secţiune în trepte (de data aceasta în 5 trepte), cu:
a5j = a5c şi b5j = b5c + b6c
deci:
a1j = 240 mm b1j = 29,4 mm
a2j = 220 mm b2j = 26,95
mm
a3j = 190 mm b3j = 22,75
mm
a4j = 155 mm b4j = 17,5 mm
a5j = 115 mm b5j = 22,05
mm
Secţiunea jugului:
70
Sj(A j)  2kFe ai bi 
 Sj  2  0,95 (2  2,94  22  2,69 19 
2,27 
15,51,75 111,5 2,2)  428cm2
Sj = 428 cm2
4.4. Determinarea inducţiilor reale în coloane

şi în jug şi a înălţimii coloanei
Inducţia reală în coloană

Se calculează cu următoarea formulă:
U
w
BC  
2  f S C
15,15
BC   1,623 T
2  50 420 110
4
BC = 1,623 T
Inducţia reală în jug
Se calculează cu următoarea formulă:
AC  BJ 1,623 420  1,593 T

BJ  BC  AJ 428
BJ = 1,593 T Înălţimea coloanei

Înălţimea coloanei se determină luând ca bază înălţimea bobinelor H B şi
distanţele de izolaţie de la bobină la juguri:
H  HB  l0i  l'0i deci H  488,3 30  30  548,3 mm

H = 548,3 mm
unde, pentru transformatoarele fără inele metalice de presare, distanţele de la
înfăşurare la cele două juguri sunt egale şi se aleg din tabelul 1.1. şi 1.2. pag. 7, din
îndrumarul Bichir: l0i  l'0i  30 mm-
71
4.5. Asamblarea şi montarea miezurilor
Asamblarea şi montarea miezurilor se face după tipul de tolă utilizat şi după

schema aleasă pentru circuitul magnetic.
Din punct de vedere magnetic, ar fi cel mai avantajos dacă s-ar putea evita în
coloane şi în juguri golurile pentru buloane şi alte dispozitive de strângere. Aceste
găuri micşorează secţiunea efectivă a fierului şi provoacă o creştere a pierderilor şi a
curentului la funcţionare în gol. Practic, transformatoarele cu puteri până la 2000
KVA se realizează fără buloane de strângere a jugului şi a coloanelor, iar la puteri
mai mari strângerea se face prin sisteme care nu necesită găurirea totelor (chingi,
sisteme de rame etc.)
În cazul utilizării tablei laminate la rece cu cristale orientate, nu se mai
recomandă îmbinarea la 90°, deoarece acest sistem conduce la creşterea pierderilor în
fier cu 55-60%. Ca sistem de asamblare sunt utilizate cele sub unghiurile de 45±15°;
sisteme care conduc la creşterea pierderilor în fier cu cel mult 17,5%.
Asamblarea prin ţesere sub un unghi diferit de 90° dă o construcţie slabă şi

sistemul de strângere fără buloane trebuie conceput astfel încât să preia toate
eforturile mecanice, iar miezul să aibă numai rolul de circuit magnetic.
72
4.6. Masa miezului magnetic
Se calculează pe porţiuni caracterizate de valoarea inducţiei şi de direcţia de

magnetizare în acele porţiuni. În acest sens, se vor determin a masele coloanelor, ale
colţurilor şi ale jugurilor, pornind de la dimensiunile pachetelor fiecărei trepte în
parte. Cu aceste precizări, în cazul unui miez cu c coloane active, deci 2c colţuri şi
2(c-1) juguri, vom avea:
Masa coloanelor:
MC  2ckFe Fe 106 [Ha1C b1c  (H  a1C  a2C )a2C b2c 
 (H  a1C  a3C )a3C b3C  ...  (H  a1C  a nC )a nc bnc ]

deci:
MC  2 3 0,95 7650 106 {54,83 24  2,94  (54,83  24  22) 

22  2,69 
 (54,83  24 19)19  2,27  (54,83  24 15,5)15,51,75

 (54,83  24 15,5) 11,51,26  (54,83  24  7)70,941 
 0,0436[38,68  3363,19  2580,46 1717,82  976,61 472,6] 
 565,86kg
MC = 565,86 kg
Masa colţurilor
MCO  4  c  kFe Fe 106  (a1c  b1c  a1j  a 2C  b2c  a 2 j  a3c  b3c  a3j 
 a 4C  b4C  a 4 j a5c  b5c  a5 j  a6c  b6c  a5 j) 
 4 3 0,95 7650 106  (24  2,94  24,22  2,69  22 19

 2,27 19  15,51,7515,5 11,51,26 11,5  7  0,94
11,5)  390,49 kg
MCO = 390,49 kg Masa jugurilor:
M j  4  (c 1) kFe Fe 106 [(c  a1)  a1b1 
73
 (c  a 2 )  a 2  b2  ...  (c  a6 )  a6  b6 ]
unde:
C = Di2 + aij – pentru transformatoare cu axele coloanelor într-un plan paralel
şi reprezintă distanţa între axe.
Di2 = D + 2aoj + 2aj + 2ai 

Di2 = 247,3 + 2 ꞏ 13 + 2 ꞏ 21,6 + 2 ꞏ 20 + 2 ꞏ 31,76 = 402,02 mm
deci:
C = 420,02 + 20 = 440,02 mm
C = 440,02 mm
MJ  4  2  0,95 7650 106[(44  24)  24  2,94 
 (44  22)  22  2,69  (44 19) 192,27 
 (44 15,5) 15,51,75  (44 11,5) 11,5 2,2] 

 313,18kg
Mj = 313,18 kg
În relaţiile de mai sus lăţimile treptelor s-au notat cu: a 1C, a2C, …, anC cele
corespunzătoare jugurilor cu a1J, a2J, …, anJ, iar grosimile corespunzătoare pachetelor
cu b1C, b2C, …, bnC, respectiv b1J, b2J, …, bnJ, toate acestea luate în milimetri.
Factorul KFe se alege din tabelul 2.1. pag 19 îndrumarul Bichir.
Masele se obţin în kilograme, dacă dimensiunile treptelor se iau în centimetri,
iar Fe = 7650 kg/m3 pentru tablă laminată la rece.
Masa totală a miezului megnetic va fi dată de suma celor trei mase
Mm = MC + MCO + MJ
rezultă:
Mm = 565,86 + 390,49 + 313,18 = 1269,53 kg
Mm = 1269,53 kg
4.7. Determinarea pierderilor la funcţionarea în gol
Pierderile la funcţionarea în gol se determină în funcţie de pierderile specifice

din fiecare porţiune a circuitului magnetic şi masa acestor porţiuni.
74
P0 = koFe ꞏ (P0C ꞏ MC + P0CO ꞏ MCO + P0J ꞏ Mj)
În această relaţie P0C şi P0J se aleg în funcţie de inducţie şi de frecvenţă din
Anexa 10 a îndrumarului Bichir iar P0CO se alege din aceeaşi anexă dar pt o inducţie
medie faţă de cea din coloană şi din jug, corespunzătoare sortului de tablă utilizat.
Pentru tablele laminate la rece cu cristale orientate îmbinate la 45±15°, k 0Fe =
1,15±1,17. Factorul k0Fe depinde foarte mult de procesele tehnologice aplicate,
depinzând de numărul de tole suprapuse la un ciclu de împachetare, de sistemul de
strângere al miezului şi de valoarea presiunii de strângere, de modul şi calitatea
recoacerii tolelor etc. toate acestea mai pot duce la creşterea lui k0Fe cu încă 10÷15%.
Deci din Anexa 10, Bichir, pentru tole de tip ARMCO recoapte la 790°C la
care direcţia de magnetizare coincide cu cea de laminare:
BC = 1,62 T inducţia reală în
coloană
BJ = 1,59 T inducţia reală în jug
BCO  1,6 T inducţia medie în colţuri

deci:
BC = 1,62 T rezultă P0C = 1,35 W/kg

BJ = 1,59 T rezultă P0J = 1,275 W/kg
BCO  1,6 T rezultă P0CO = 1,325
W/kg
Aleg k0Fe = 1,15 şi voi avea:
P0  1,15 (1,35565,86 1,325390,49 1,275313,18) 
 1821,48 W
P0 = 1821,48 W
Pierderile la funcţionare în gol determinate cu această relaţie trebuie să nu
depăşească valoarea impusă prin tema de proiect cu mai mult de jumătate din
toleranţa admisă, dar nici să nu fie mai mult de 10% sub valoarea nominală impusă.
Valorile prea mari se pot micşora în special prin micşorarea inducţiei în
juguri, iar valorile prea mici, în concordanţă cu valoarea curentului de mers în gol, se
vor mări prin creşterea inducţiei în coloană şi/sau juguri.
75
4.8. Puterea reactivă necesară magnetizării miezului
Q0  k0  (q0C  MC  q0CO  MCO  q0 j  M j)

unde:
q0j şi q0j – se aleg în funcţie de inducţia reală din Anexa 10 Pentru
coloană:
BC = 1,62 T rezultă q0C = 2,6
VA/kg
Pentru jug:
BJ = 1,59 T rezultă q0j = 2,16
VA/kg
Pentru colţuri:
BCO = 1,6 T deci q0CO = 2,21 VA/kg
k0 = 1,05±1,12 pentru îmbinări la 45°

Q0  1,12  (26 565,86  2,21390,49  2,16 313,18) 
 2498,3 VAR
Q0 = 2498,3 VAR
Calculul puterii de magnetizare cu această relaţie nu mai necesită calculul
puterii reactive necesare magnetizării întrefierurilor la execuţiile cu tole întreţesute,
acestea fiind incluse în puterile specifice din figurile indicate.
4.9. Curentul la funcţionarea în gol
i0  i02a  i02r
unde:
i
P0 şi 0r  Q0
i
0a 
10Sn 10Sn
deci:
i0a   0,18 %
76
i0a = 0,18%
i0r   0,24 %
i0r = 0,24% Curentul de mers în gol va avea expresia:
i0  (0,18)2  (0,24)2  0,31%
i0 = 0,31%
CAPITOLUL 5
Predeterminarea caracteristicilor de funcţionare
şi a caracteristicii randamentului
5.1. Caracteristicile externe
La un transformator de putere utilizat în reţele de distribuţie se predetermină

prin calcul caracteristicile externe şi cele ale randamentului. Caracteristicile externe
se pot determina în valori absolute sau în valori relative. În practică se utilizează
caracteristica variaţiei tensiunii secundare, în procente, în funcţie de valoarea relativă
a curentului, când tensiunea primară şi factorul de putere sunt constanţi, adică:
u2[%] 
I2 
U20U20U2  100  f 
I 2n 

U1  ct
cos2  ct
77
Fie   I2 /I2n , atunci relaţia de calcul a lui u2 este:
2

u2[%]  uka  cos2  ukr sin 2  ukr  cos2 
uka sin 2 2 200
unde:
uka şi ukr – sunt date în procente.
Dacă nu se specifică în temă valoare factorului de putere se predetermină
caraczeristicile pentru următoarele cazuri:
1. cos 2 = 1 deci sin s = 0
Ştiu că ukr = 5,98% şi uka = 1,1%, rezultă:
2
2 2
u2[%]  (1,11 5,98 0)
 (5,9811,1 0)  1,1  0,17
200
Deci:
 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
u2 [%] 0,22 0,46 0,72 0,98 1,27 1,56
2. cos 2 = 0,7 inductiv deci sin s = 0,7 inductiv

2
2 2
u2[%]  (1,1 0,7  5,98
0,7)  (5,98 0,7 1,1 0,7)  4,98  0,017
200
Deci:
 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
u2 [%] 0,99 1,99 2,99 3,99 4,99 6
3. cos 2 = 0,7 capacitiv deci sin s = 0,7 capacitiv

2
 2 2
u2[%]  (1,1 0,7  5,98
0,7)  (5,98 0,7 1,1 0,7)  3,41  0,027
200
Deci:
 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
78
u2 [%] – 0,68 – 1,36 – 2,03 – 2,71 – 3,39 – 4,06
4. cos 2 = 0 deci sin s = 1 (sarcină pur inductivă)
2 2 2 u2[%]  (1,1 0 
5,981)  (5,98 0 1,11)  5,98  0,0055
200
Deci:
 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
u2 [%] 1,19 2,39 3,58 4,78 5,97 7,16
Deci caracteristicile de funcţionare vor arăta ca în figura următoare:
79
5.2. Caracteristica randamentului
80
Randamentul transformatorului reprezintă raportul dintre puterea debitată la
bornele de sarcină şi puterea absorbită de transformator pe la bornele de alimentare.
Expresia de calcul este următoarea:
Sn cos2
 2
Sn cos2  Pk  P0

unde:
PWn – sunt pierderile în înfăşurări la sarcină nominală şi
PWn  m  R i  Ifi2  m  R j  Ifj2  4281,14  5466,66  9747,8 W
PWn = 9747,8 W
Analiza se va face în funcţie de mai multe valori ale factorului de putere ştiind
că Sn = 1000 KVA şi P0 = 1821,48 W.
a) cos  = 1
1000000
 2
100000 9747,81821,48
Deci:
 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
 [%] 98, 9 99,16 99,11 99 98,85 97,4
b) cos  = 0,7
0,7 1000000
 2
0,7 100000  9747,8 1821,48

Deci:
 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2
 [%] 98,4 99,8 98,74 98,5 98,3 98,1
Valoarea maximă a randamentului se obţine atunci când pierderile în fier P0

sunt egale cu pierderile în înfăşurările transformatorului.
Deci: â
81
2 P0 1821,47
P0 m PWn max    0,43
PWn 9747,8
max = 0,43 Randamentul maxim va fi:
max   98,82 %
hmax = 98,82 %
Caracteristica de predeterminare a randamentului sunt prezentate în
continuare:
82
CAPITOLUL 6 Calculul forţelor
electrodinamice la scurtcircuit
şi calculul mecanic al înfăşurărilor
6.1. Verificarea solicitărilor mecanice din înfăşurări
Voi studia, în continuare, repartiţia eforturilor mecanice în înfăşurări în timpul

scurtcircuitelor.
Forţele electrodinamice care apar în înfăşurări se vor evalua cu o metodă care
echivalează înfăşurările reale cu un sistem simetric şi cu altul nesimetric.
Sistemul simetric este considerat format din cele două înfăşurări formate din
bobine cilindrice, coaxiale, de aceeaşi înălţime, nedecalate axial şi de aceeaşi
solenaţie, iar sistemul asimetric format din înfăşurarea de joasă tensiunea şi o
înfăşurare fictivă.
Forţele radiale în cele două înfăşurări se consideră practic egale, dar de
sensuri opuse şi se determină cu relaţia:
Im
Fri  Frj  0,628Ikm W2  106 H B
unde:
IkmW – reprezintă solenaţia înfăşurării de joasă sau de înaltă tensiune,
corespunzătoare curentului maxim de scurtcircuit.
Ikm 100 2 u
1 e
uukakr   In

k
 
unde:
In – este curentul nominal al înfăşurării considerate
uk, uka, ukr – tensiunea de scurtcircuit şi cele două componente ale sale luate
83
în procente.
Pentru joasă tensiune:
1099,711 e51,,981    3393,51 A

Ikmj 100 2 6,08  
 
Ikmj = 3393,51 A Pentru înaltă tensiune:
38,49   1,1 
Ikmi 100 2 6,08 1 e5,98   1393,19 A
 
Ikmi = 1393,19 A
Deci
Fri  Frj  0,628(786830,2)2  106 1178,9 kN
Fri = 1178,8 kN
Frj = 1178,8 kN
Forţele axiale au două componente: una datrorită sistemului simetric format
din înfăşurările I şi II, notate cu Fa' şi una datorită sistemului nesimetric format din
înfăşurările I şi III, notate cu Fa'' .
Valorile acestor forţe, în Newton, se determină cu relaţiile:
' a '' HX
Fa  Fr  şi Fa  Fr  ' 2 H B r  k R
l
unde:
l' – reprezintă lărgimea ferestrei F
Forţa rezultantă va fi: Fa  Fa'  Fa''
84
Deci:
3,77
'
a ' 3
Fa  Fr   Fa 1178,910   45509,45 N
2H B 248,83
Fa' = 45509,45 N
şi
a i a j 31,76  21,6
a  a ij   20   37,7 mm
3 3
a = 37,7 mm
Spaţiul cuprins între două coloane vecine şi două juguri se numeşte fereastra
transformatorului. Lăţimea ferestrei transformatorului se calculează astfel:
F  2(a 0 j  a ij  a i  a j )  a ii  2(13 20 21,631,76) 18 1190,72 mm
F = 190,72 mm
Fa''  Fr  H X
rk R l'
unde:
H X  (H Bj  H bi )  488,3 481,6  6,7 mm
HX = 6,7 mm
deci:
85
,7
Fa'' 1178,9103  14531,5 N
30,95190,72
Fa'' = 14531,5 N
Forţa axială rezultantă Va

fi egală cu:
Fa  Fa'  Fa''  45509,45 14531,5  60040,95 N
Fa = 60040,95 N
Forţele axiale se determină pentru disimetrii maxime, în cazul de faţă pentru
situaţia în care sunt scoase toate spirele de reglaj.
6.2. Determinarea eforturilor din înfăşurări
Determinarea eforturilor din înfăşurări se va face separat pentru valorile

globale ale celor două componente, locurile periculoase rezultând, în funcţie de
sensul forţelor, din figura 4,5 din îndrumarul Bichir.
Efortul unitar la întindere în înfăşurarea exterioară de înaltă tensiune, se

determină cu relaţia:
Fr  N 
ri  mm2 
2Wi Si 
3
Si 12,41 mm2  ri 

1178,910  25,19 N / mm2 260012,41
86
ri = 25,19 N/mm2
Rezultatul obţinut se încadrează în intervalul de valori admisibile care pentru
transformatoarele de până la 6000 de KVA cu înfăşurări de cupru este: r  30  60

N / mm2 .
Pentru înfăşurarea internă de joasă tensiune, eforturile se determină cu
următoarea relaţie:
Fr  N 
rj  S mm2 
2 Wj  j 
2 1178,9103 2
S j  343,65 mm  rj  
25,65 N/ mm 220343,65
ri = 25,65 N/mm2

Ca şi în cazul înfăşurării de înaltă tensiune şi pentru cea de joasă tensiune
valoarea obţinută se încadrează în intervalul de valori admisibile: ri  admisibil .

Pentru evitarea flambării acestei înfăşurări trebuie ca numărul de pene Z p ales
din tabelul 3,9 pag. 41 îndrumarul Bichir să îndeplinească condiţia:
2
1,75 Fr  D jm 
Zp  21 E  Wj S j  2a 
unde:
Djm – reprezintă diametrul mediu al înfăşurării de joasă tensiune.
a – reprezintă dimensiunea radială a conductorului de secţiune Sj, exprimată
în [mm].
E – reprezintă modulul de elasticitate al materialului conductor;
E =1,15 ꞏ 105 N/mm2
dar
Dmj = D + 2a0j + aj = 24,73 + 2 ꞏ 1,3 + 2,16 = 294.9 mm
deci:
87
1,751178,9103  294,9 2
Zp  2 1 5    2,11 pene 
1,1510 20343,65  222,1
voi alege Zp = 6 pene

Zp = 6 pene Eforturile unitare la compresiune
Eforturile unitare la compresiune datorate forţelor axiale se determină pentru
locurile unde rezultă forţe axiale maxime.
În cazul forţelor axiale rezultante maxime îndreptate către mijlocul înfăşurării
eforturile se determină cu relaţia:
Fa
a 
baZd
unde:
b – lăţimea celor Zd distanţoare în [mm] a
– grosimea înfăşurării luată în [mm]
În cazul înfăşurărilor de tip cilindric sau stratificat, când forţele axiale maxime
au loc în cadrul înfăşurării, efortul unitar se determină cu următoarea formulă:
Fa
a 
lm a
unde:
lm – este lungimea medie a spirei înfăşurării considerate luată în [mm] a
– grosimea înfăşurării considerate luată în [mm]
deci:
a  1,91 N/ mm2
a = 1,91 N/mm2
valorile determinate pentru a nu trebuie să depăşească 20 N/mm2 pentru

transformatoarele de puteri de până la 6000 KVA.
88
6.3. Încălzirile înfăşurărilor în timpul scurtcircuitului
În timpul scurtcircuitului se consideră că înfăşurarea nu cedează căldură

mediului ambiant şi pierderile din înfăşurări contribuie numai la ridicarea
temperaturii.
Dacă uk este tensiunea nominală de scurtcircuit a transformatorului în
procente, J este densitatea de curent din înfăşurare în A/mm2, iar n este

temperatura la sarcina nominală corespunzătoare clasei de izolaţie, atunci
temperatura la timpul tk de la producerea scurtcircuitului se determină pentru
înfăşurările din cupru cu următoarea relaţie:
670t
k
k  2n
u
k
12,5   t k
J
Timpii de scurtcircuit, dacă nu sunt impuşi, nu trebuie să depăşească 5
secunde, iar limitele temperaturilor nepericuloase, în caz de scurtcircuit se consideră
cele din tabelul 4,3 pag 90 îndrumarul Bichir.
Timpii maximi de scurtcircuit, pentru a se ajunge la 250°C la înfăşurările de
cupru se pot estima cu relaţia:
2
uk
 t k250  2,5 
J
2
 6,08
t k250 j  2,5   9,025 secunde  3,2

tk250°j = 9,025 secunde Pentru înfăşurarea de înaltă tensiune:

2
 6,08
t k250i  2,5   9,61 secunde  3,1

89
tk250°i = 9,61 secunde
Temperatura la timpul tk de la producerea scurtcircuitului este:
670t
k
k  2n
u
k
12,5   t k
J
6709,025
kj  2  40  207,5C
 6,08
12,5  9,025
 3,2 
kj = 207,5° C Pentru înfăşurarea de înaltă tensiune:
6709,61
kj  2  40  207,35C
 6,08
12,5  9,61
 3,1 
kj = 207,35° C
Se observă ceci că ki < 250°C şi kj < 250°C.
CAPITOLUL 7 Calculul termic al

transformatorului şi dimensionarea cuvei
7.1. Calculul termic al înfăşurărilor. Generalităţi
Creşterea maximă admisă a temperaturii unei înfăşurări în raport cu mediul

ambiant este determinată de clasa de izolaţie a transformatorului.
La o clasă de izolaţie dată, căderea de temperatură de la înfăşurare la
temperatura standard a mediului ambiant este constantă. Funcţie de modul de răcire
90
al transformatorului, această cădere de temperatură poate fi într-o singură treaptă,
cum este cazul transformatoarelor uscate, în aer, sau în mai multe trepte, cum este
cazul transformatoarelor în ulei.
Pentru transformatoarele în ulei, izolate în clasa A, la care căderea medie de

temperatură între înfăşurare şi mediul ambiant este de 70°C, se dă în tabel şi o
repartiţie a acestei căderi de temperatură în două trepte:
• înfăşurare – ulei (mbu  2  3  4 );
• ulei – mediu ambiant (mua  uc  ca ).

notaţiile fiind în concordanţă cu cele din figură.
Căderile de temperatură în înfăşurări depinde de forma bobinelor şi a
conductoarelor şi de grosimea şi natura materialelor utilizate la izolarea
conductoarelor şi izolarea straturilor.
Calculele se fac pentru căderi de temperatură maxime din bobine 2; între
aceste căderi de temperatură este relaţia următoare: 2  1 .

În cazul înfăşurărilor cilindrice la care fiecare conductor este în contact cu
uleiul cel puţin pe o parte, se poate considera că temperatura medie a bobine este
egală cu cea maximă, adică 1  2  0; căderea de temperatură în bobină este, în

acest caz, egală cu căderea de temperatură în izolaţia conductorului care vine în
contact cu agentul de răcire.
91
7.2. Înfăşurarea de joasă tensiune
 4
3  q 10
iz
unde:
iz – este conductivitatea termică a materialului izolant care se alege din
tabelul 7.2. îndrumar Bichir
iz = 0,0017 W/cm ꞏ grad
q – este densitatea de suprafaţă a pierderilor la bobina considerată
Pwj
q j
3A rj
unde:
Arj – reprezintă aria de răcire pentru înfăşurarea de joasă tensiune.
Aproximativ 15% din această arie este ocupată cu pene, deci suprafaţa
efectivă de răcire este de 85% din Arj.
Arj = 4 ꞏ Dmj ꞏ HBj = 1,8 m2

Aefectiv = 0,85 ꞏ Arj = 0,85 ꞏ 1,8 = 1,53 m2 Se
ştie că:
Pwj = 4281,14 W
deci:
q j  927,78 W / m 2
qj = 927,78 W/m2
deci:
3  927,78 104 1,09C
3 = 1,09° C
3 – reprezintă căderea de temperatură în bobina de joasă tensiune.
92
Căderea medie de temperatură între suprafaţa bobinei şi mediul de răcire se
determină pe baza unor relaţii empirice rezultate din practică. Pentru înfăşurări
cilindrice, căderea medie de temperatură între suprafaţa bobinei şi ulei este:
4  0,285q 0,6  0,285(927,78)0,6 17,19C
4 = 17,19° C
deci:
mbuj  3  4 1,0917,19 18,28C
mbuj = 18,28° C
7.3. Înfăşurarea de înaltă tensiune
După cum se observă în figură am 6 straturi; 112 conductoare pe strat.

Conductorul este din cupru, rotund; d
= 4 mm;
iz = 0,3 mm (ţesătură din fibră de sticlă) deci:
d' d  iz  4 0,3 4,3 mm

Între starturi, ca izolator, se pun câte două folii de hârtie de cablu.
iz strat  20,12  0,24 mm
(d')2 6 2
SCui 
14,5210 m 4
A ri  4388,26481,6  2,34 m 2
93
aria reală este: 0,85 ꞏ 2,34 = 2,18 m2.
Pwi 5466,66 2
qi 
 qi  835,8 W /cm
3A ri 32,18
qi = 835,8 W/cm2
Pentru conductor profilat
J 2 ab 2 2
p  k p 10 [W /cm ]
(a's )b'
Pentru conductor rotund
J 2 d 2 2 3
p  k 0 10 [W /cm ]
(d's )d'
unde:
p – pierderile specifice produse într-un cm3 de material activ din înfăşurări în
[W/cm3]
k0 = 1,68
deci:
2 2
(3,1) (0,4) 2 3
p 1,68 10  0,13 W /cm

(0,43 0,024)0,43
S (2 S )

i 
S 2 S
unde:
i – reprezintă conductibilitatea termică echivalentă a izolaţiei
 – conductibilitatea termică a izolaţiei conductorului

S – conductibilitatea termică a materialului izolant dintre straturi
S 1,7103 W /cmC – pentru izolaţia dintre straturi din hârtie de cablu
94
2  a'a  0,3 mm
Grosimea părţii exterioare a bobinei cu 6 straturi
a b  nS a'(n S 1)S  64,1550,24  26,1 mm  2,61 cm
ab = 2,61 cm
1,4103 1,7103 (0,03 0,024) 3
i  3 3 1,5110
1,710 0,031,410 0,024
i = 1,51 ꞏ 10-3
Conductibilitatea termică medie a înfăşurărilor:
 m   d  2S i 

 2 S d'S 
 0,5 0,030,024  3 3
  1,5110 11,110
 0,03 0,024 0,43 0,024
m = 11,1 ꞏ 10-3
deci:
pa 2b 0,13(2,61)2
1   3  9,97C
8 m 811,110
1 = 9,97°C
2  1  5,98C
2 = 5,98°C
7.4. Căderea de temperatură în izolaţia conductorului
0,03
iz 4 4
95
3  qi  10 835,8 10 1,47C
i 0,0017
3 = 1,47°C
Căderea medie de temperatură între înfăşurarea de înaltă tensiune şi ulei:
mbui  2  3  4  5,981,47 16,1 23,9C
mbui = 23,9°C
mbui > mbuj
cf, Cioc 
Mod de răcire mbu mua
NL 22-24°C 48-46°C
NS 24-26°C 46-44°C
FS şi FA 28-30°C 42-40°C
unde:
mbu – căderea de temperatură între bobină şi ulei

mbu – căderea de temperatură între ulei şi mediul ambiant
Creşterea căderii de temperatură mbu peste limitele din tabel şi scăderea
corespunzătoare a căderii de temperatură ulei – mediul ambiant, atrage după sine o
diminuare a posibilităţii de supraîncărcare a transformatorului şi totodată, o creştere a
suprafeţelor de cedare a căldurii către mediul ambiant, o valoare mai mică a lui
mbu are efecte contrare, dar necesită o dimensionare mai largă a înfăşurărilor.
Prescurtările din tabel:
NL – circulaţie naturală N a uleiului şi mişcarea liberă L a uleiului care
răceşte cuva;
NS – circulaţie naturală N a uleiului şi cuva ventilată (suflată) – S cu aer;
FL – circulaţie forţată F a uleiului şi mişcarea liberă L a aerului care răceşte
cuva;
FS – circulaţie forţată F a uleiului şi cuva ventilată (suflată) – S cu aer;
FA – circulaţie forţată F a uleiului şi mişcarea cu apă A a uleiului;
7.5. Calculul termic al miezului
96
Calculul termic al miezului magnetic se limitează la estimarea căderii maxime
de temperatură între miez şi ulei, max fu care are influenţă asupra îmbătrânirii uleiului
care răceşte miezul şi a izolaţiei dintre tole. Această cădere de temperatură se
estimează cu relaţia empirică:
'' ''
4 1,5 1
'
max fu   1 '' '
'4 1,5 1
Sunt temperaturi fictive de calcul în grade Celsius dacă dimensiunile

echivalente a şi b ale secţiunii miezului magnetic se iau în [cm], coeficientul de
tensiune prin convenţie a căldurii conv 100 W / m2 C1 iar conductibilitatea termică
longitudinală a pachetului 1 şi cea transversală faţă de tole  t se iau din tabelul 7.4.
Pierderile pe unitatea de volum se determină în [W/m3] cu relaţia:
P  PFe  Fe k Fe
unde:
PFe – pierderile specifice în [W/kg] corespunzătoare inducţiei din miez;
 Fe  7650 kg / m3 ;
kFe – are valoarea din tabelul 2.1 corespunzătoare modului de izolare a tolelor.
'' ''
97
max fu  1' 
4 ''
1,51 ' '4
1,51
1'  pa 2
81
unde:
1  0,2 W /cmC – conductivitatea termică longitudinală a pachetului de

tole
p  pFe  Fe k Fe [cm]1,376500,95  9593,1W / m3

p = 9593,1 W/m3
a = a1 = 24 cm
 1'  9593,1242 106  3,45 C

80,2
1' = 3,45 °C
'4  pa
2conv
unde:
conv 1000 W / m 2 C
 '4  11,51 C
'4 = 11,51 °C
2
1''  pb
8 t
 t  0,028 W /cmC – conductivitatea termică transversală a pachetului de

tole
b  2bi  2(29,4 26,95 22,7517,512,69,45)  23,73 cm
98
b = 23,73 cm
2 6
 1''  9593,123,73 10  24,11 C

80,028
1'' = 24,11 °C
'4'  '4  b 11,51

23,73 11,38 C a
24
'4' = 11,38 °C
' 1'  '4  3,4511,38 14,83 C

' = 14,83 °C
deci:
max fu  3,45  5,22 C
max fu = 5,22 °C
7.6. Dimensionarea cuvei şi a sistemului de răcire
Se alege ca tip constructiv, apoi se dimensionează elementele ei pentru a

asigura evacuarea pierderilor produse în transformator. În final, se face calculul de
verificare mecanică a cuvei.
Cuve cu pereţi din tablă ondulată sunt utilizate la transformatoarele în ulei cu
puteri de până la 20 KVA la 1600 KVA în limita posibilităţilor de cedare către
mediul ambiant a pierderilor din transformator.
Cuve cu radiatoare din ţevi rotunde sau ovale, sub formă de baterii au luat o
răspândire şi mai mare datorită avantajelor tehnologice.
În cazul de faţă, pentru transformator de S n = 1000 KVA folosesc cuvă cu
radiatoare din ţevi drepte. Radiatoarele cu ţevi drepte sunt formate din două rânduri
de câte 10 ţevi şi se folosesc la transformatoare cu puteri de la 100 la 6300 KVA.
99
Pentru transformatoarele în ulei cu tensiunile nominale ale înfăşurărilor de
înaltă tensiune de până la 60 KV se deduc cu relaţiile:
A = 2F + Di2 + 2S5
B = Di2 + S1 + S2 + d1 + S3 + S4 + d2
HCV = H + 2HJ + HJC + HSJ

din tabelul 3.13, Cioc, aleg:
HJC = 300 mm
HSJ = 50 mm
H = 548,3 mm
HJ = a1 = 240 mm
100
deci:
HCV  548,3 224030050 1378,3 mm
HCV = 1378,3 mm
d1 = aizolat pe o singură parte  d1 = 3,95 mm

d2 = d' = 4,3 mm
din îndrumar, tabelul 312, aleg S1 = S2 = 32 mm
S5 S1 S2  d1  32323,95  67,95 mm
S5 = 67,95 mm
dar
S5  S3  S4  d 2  2S3  d 2 
S5  d 2 67,95  4,3
S3    31,82
mm 2 2
S3 = S4 = 31,82 mm
Di2  D  2a 0 j  2a j  2a i 
 247,3  26  43,2  40  63,52  420,02 mm

Di2 = 420,02 mm
 A  2F  Di2  2S5 
 2190,72  420,02  267,95  937,36 mm

A = 937,36
mm B  Di2  2S5  420,02  267,95  555,92 mm
B = 555,92
mm
7.7. Determinarea căderilor de temperatură între

peretele cuvei şi aer
Necesită stabilirea în acelaşi timp şi a suprafeţelor de cedare a căldurii prin

convecţie şi prin radiaţie. Determinarea acestor elemente nu se poate face decât prin
101
iteraţie, pornind de la unele date considerate a fi cât mai apropiate de soluţia căutată.
În final, cunoscând căderea de temperatură ca, aria suprafeţei de radiaţie Ar şi aria
suprafeţei de convecţie Aco, se pot scrie relaţiile de verificare a evacuării pierderilor
din transformator:
Pr = R ꞏ ca ꞏ Ar
PCO = CO ꞏ ca ꞏ ACO

Pr +PCO = 1,05 (Pk + P0)
Estimarea căderii de temperatură între cuvă şi aer Se

face într-o primă aproximaţie cu relaţia:
ca  n a uc mbu
în care notaţiile sunt cele din figură. Temperatura nominală a înfăşurării n este
stabilită de clasa de izolaţie a transformatorului, iar pentru clasa A – n = 105°C.
Căderea de temperatură mbu este calculată.
Căderea de temperatură uc = 5°C pentru clasa de izolaţie A, temperatura
mediului ambiant a = 35°C, deci relaţia devine:
ca  65mbu
Dacă se are în vedere variaţia temperaturii uleiului şi a bobinei pe verticală,
pentru a nu se depăşi temperatura de lucru corespunzătoare clasei A de izolaţie se
constată că temperatura maximă a uleiului depăşeşte cu cel puţin 10°C temperatura
medie şi relaţia trebuie scrisă astfel:
ca  55mbu rezultă ca  55 23,9;

deci
ca  31,1C şi iau iniţial
ca = 31,1 °C Aria suprafeţei de radiaţie

Se poate estima luând ca bază dimensiunile cuvei determinate, pentru cuvă
dreptunghiulară:
A r  K  A CV  2(A  B)  H CV  K 104
102
Ariile se obţin în m2 dacă dimensiunile A, B şi H sunt în cm şi factorul k 1,5
 2 pentru cuvele cu radiatoare. ACV este aria suprafeţei cuvei propriu-zise.
A r  2(93,73  55,59) 137,83 2104  8,23 m2
Ar = 8,23
m2 Aria suprafeţei de convecţie Se aproximează cu relaţia:
1,05(Pk  P0 )
A CO  1,25 1,12A r 
2,5ca
 1,128,23  65,87 m2
ACO = 65,87 m2 Deci aria elementelor de răcire ataşate cuvei:
A cr  A CO  A r  65,87  8,23  57,64m 2
Aer = 57,64 m2
Voi alege radiatoare cu ţevi drepte (figura 1.25, tabel 1.3, îndrumar CiocVlad-
Calotă), de lungime 220 cm având:
SCT = 6,75 m2 – reprezintă aria de convenţie a ţevilor
GFeR = 106,8 Kg – reprezintă masa fierului radiatorului
Gu = 55,2 Kg – reprezintă masa uleiului din radiator
S'CT  SCT  SCC  6,75  0,4  7,15 m 2
unde:
SCC – este aria de convecţie a colectoarelor de ulei deci:
Acr 57,64
 8,06
103
SCT 7,15
rezultă că voi alege 8 radiatoare
SCV SCV 8S'CT 8,2387,15  65,43 m2
A*co = 65,43 m2
Căderea de temperatură între cuvă şi aer

0,8 0,8
 1,05(P0  Pk )  1,05(11309,621821,48
 
ca  2,8A r  2,5Aco  
ca = 31,04 °C
Căderea de temperatură între ulei şi cuvă
0,6 0,8
1,05(P  P )
0 k
1,05(11309,62 1821,48
uc  0,165 K    0,165
65,43   4,08C A co 
uc = 4,08 °C
unde:
K = 1 – răcire naturală
K = 0,9 – răcire forţată
7.8. Supratemperatura straturilor superioare de ulei faţă de aer
Mua 1,2(uc  ca ) 1,2(4,0831,04)  42,14C

deci:
Mua  42,14C  60C
Mua = 42,14 °C
Supratemperaturile bobinelor înfăşurărilor faţă de mediul ambiant
ba  mbu  uc  ca  23,9  4,08  31,04  59,02C  70C
ba = 59,02 °C
104
Temperatura bobinei tn pentru valoarea standardizată a temepraturii mediului
ambiant de 40 °C este:
Tn = 59,02 + 40 = 99,02 < 105 °C
(corespunzător clasei de izolaţie A)
Transformatoarele dimensionate pentru temperatura mediului ambiant
a  20C şi care funcţionează la o temperatură de o durată mică, se pot încărca cu o

putere mai mare de 1% pentru fiecare grad sub 20°C. În aceleaşi condiţii, la răcirea
cu radiatoare ventilate, puterea creşte cu 0,75% pentru fiecare grad.
Transformatoarele care au tipul de răcire NL şi sunt suflate cu aer, deci devin răcite
NS, se pot încărca cu 25-35% din puterea lor nominală.
CAPITOLUL 8
Accesoriile transformatorului
8.1. Factorii externi
Aceştia pot fi: altitudinea locului de montare, vântul, precipitaţiile atmosferice

şi razele solare, toate acestea influenţează temperatura de lucru a transformatoarelor
cu răcire naturală. Singurul care are o influenţă permanentă este altitudinea locului de
montare.
Un transformator destinat a funcţiona la o altitudine h pentru a-şi păstra
aceeaşi temperatură de lucru va trebui ca pierderile evacuate (P k + P0) să fie luate în
calcule mai mari cu următoarea valoare:
1,25 h
P  cu   4,4
1  1 Ar
100 Aco
Dacă h din relaţie se ia în [km],  rezultă [°C] iar P în [%]. În cazul utilizării
unui transformator normal la altitudinea h, rezultă că la sarcina nominală el
105
va avea o temperatură de lucru mai mare cu valoarea .
Vântul, ca şi precipitaţiile atmosferice de orice natură, au o influenţă
favorabilă asupra răcirii transformatorului montat în aer liber, în schimb, razele
solare pot conduce la o creştere suplimentară a temperaturii transformatorului cu 5-
10°C şi chiar mai mult la transformatoarele mici.
8.2. Conservatorul de ulei
Este utilizat pentru protejarea uleiului transformatorului şi menţinerea

presiunii în interiorul cuvei la variaţiile temperaturii uleiului de răcire.
La transformatoarele de mică şi medie putere, conservatorul se aşează pe
latura mai mică a cuvei; în partea dreaptă când se priveşte din partea izolatoarelor de
înaltă tensiune.
Conservatorul se execută cel mai frecvent sub forma unui cilindru de tablă,
prevăzut cu un indicator de nivel al uleiului.
Volumul conservatorului se ia aproximativ 10% din volumul uleiului
transformatorului, iar dimensiunile lui se stabilesc pornind de la lungimea lui care
depinde de aşezarea pe cuvă şi de la recomandarea ca raportul dintre lungime şi
diametru să fie cuprinse între 2 şi 4. Grosimea tablei din care se realizează
conservatoarele este de 1,5 mm pentru conservatoarele cu diametre până la 1000 mm.
Volumul de ulei
Vu  VC  Vur  (VW  Vm )
Volumul cuvei
VC  A B HCV
Volumul se determină în dm3.

VC = 937,36 ꞏ 555,92 ꞏ 1378,3 ꞏ 10-6 = 718,22 dm3
Volumul uleiului din elementele de răcire
Vur = 8 ꞏ Gu = 8 ꞏ 52,2 = 417,6 dm3
Volumul înfăşurărilor aşezate pe c = 3 coloane
VW  c  kiz (D jm  Wj Sj  Dim  Wi Si ) 103
106
în care diametrele Djm şi Dim se iau în [m], secţiunile căilor de curent în [mm 2], iar kiz
= 1,2 pentru a ţine seama de izolaţia conductoarelor.
Volumul circuitului magnetic, în [dm3], se determină luând
 Fe  7,65kg / dm3
Mm
Vm  kFe 
7,65
unde:
kFe – ţine seama de volumul grinzilor de consolidare a miezului
VW = c ꞏ Kiz ꞏ  ꞏ (Djm ꞏWj ꞏSj +Dim ꞏWi ꞏSi) ꞏ10-3 =

= 3 ꞏ 1,2 ꞏ  ꞏ (0,29 ꞏ 20 ꞏ 34,3 + 0,37 ꞏ 600 ꞏ 12,410) ꞏ 10-3 = 133,63 dm3
Vm 1,1 182,54dm3
Vm = 182,54 dm3
Vu  718,22  417,6  (133,63 182,54)  819,75dm3
Vu = 819,75 dm3
Volumul conservatorului
Vconservator = 10%Vu rezultă Vcons = 81,975dm3

Vcons = 81,975 dm3
8.3. Izolatoarele de trecere
Au ca scop trecerea conductoarelor prin capacul cuvei.

Izolatoarele de trecere utilizate în mod curent sunt numai de tip exterior
(STAS 689-61 şi STAS 5851-68), în funcţie de tensiunea şi curentul corespunzător
bornei.
Distanţele minime între bornele metalice ale izolatoarelor şi părţile metalice
ale transformatorului sunt date în tabelul 9.3 pag. 135, îndrumarul Bichir.
Respectarea acestor distanţe provoacă adeseori necesitatea montării izolatoarelor pe
107
capac în poziţie înclinată. Sub influenţa curentului care parcurge tija conductoare, în
capac ia naştere în jurul izolatorului un flux magnetic.
Izolatoare de trecere:
a – de joasă tensiune (U N ≤ 1kV); b – de înaltă tensiune; 1 – tije de trecere; 2 –
piuliţe de strângere a conductoarelor; 3 – piuliţe de strângere a izolatorului; 4 – capac
metalic; 5 – garnitură; 6 – şaibă de etanşare; 6' – bolţ de siguranţă; 7 – garnitură; 7' – tub
izolant; 8 – corp izolator exterior; 9 – garnitură; 10 – capac cuvă; 11, 13 – garnituri de
etanşare; 12 – corp izolator interior; 14 – guler de strângere; 15 – bride de strângere; 16
– prezon de strângere; 17 – eclator; 18 – rondele de etanşare.
La valori mai mari ale curentului în tijă (de la circa 600A în sus), pierderile în
fierul capacului provocate ca acest flux devin aşa de însemnate că pot duce la o
încălzire locală inadmisibilă a capacului.
Pentru a se micşora fluxul magnetic, deci pierderile în capac, se prevăd în
capac, în zona dintre izolatoare, fante care se umplu cu un material solid nemagnetic;
108
lăţimea este de 5 până la 20 mm, în funcţie de mărimea curentului. La curenţi de
peste 3000A şi la tensiuni joase, izolatoarele de trecere se execută sub forma unor
bare de cupru montate pe plăci de pertinax. La curenţi mari, dar şi tensiuni ridicate,
ansamblul de izolatoare de trecere se montează pe plăci din material nemagnetic
(alamă, duraluminiu, pertinax), montate în capac.
Câteodată se montează şi ansambluri de izolatoare de trecere, în paralel.
În practică, de regulă, deoarece calculul izolatoarelor de trecere este destul de
dificil, tipurile de izolatoare utilizate în construcţia transformatoarelor sunt
normalizate sau standardizate.
În figură este prezentat un astfel de tip de izolator de trecere normalizat.
8.4. Comutatorul de reglare a tensiunii
În stare deconectată a transformatorului de la reţea, comutatorul de reglare a

tensiunii, numit şi comutator de prize, are rolul de a modifica numărul de spire aflate
în circuit în vederea modificării tensiunii secundare.
Construcţia comutatorului de prize depinde de valoarea tensiunii secundate şi
a curentului nominal, precum şi de puterea nominală a transformatorului. În
principiu, pentru puteri până la 2000 KVA şi tensiuni până la 35 KV,
transformatoarele normale au reglajul de tensiune în limite de ±5%, iar forma
constructivă a acestor comutatoare de prize poate fi cu comutare prin deplasare
liniară, numite şi comutatoare liniare.
109
În figură se prezintă construcţia unei supape de suprafaţă cu membrană din
sticlă sau din pertinax şi a unei supape cu piston. Grosimea acestei membrane se
alege corespunzător cu presiunea pe care o poate suporta cuva.
Supapa de siguranţă se prevede, în general, la transformatoarele cu puteri
peste 1000 KVA.
În continuare se prezintă schema unui comutator rotativ de 20 KV/100A.
110
8.5. Filtre de aer
111
Sunt montate pe conducta de legătură dintre conservator şi mediul ambiant şi
are scopul de a opri impurităţile aerului care intră în baia de ulei prin care este forţat
să treacă şi de a absorbi umiditatea când trece prin silicagel (material higroscopic).
Caracteristicile higroscopice ale silicagelului pot fi regenerate prin încălzire la o
temperatură de 400-500°C când îşi recapătă şi culoarea albastră.
8.6. Alte accesorii
Cu unul sau două termometre obişnuite se face verificarea temperaturii

uleiului în straturile superioare.
În afara accesoriilor indicate, transformatoarele mari sunt prevăzute cu un
robinet de golire.
Transformatoarele până la 1600 KVA sunt prevăzute cu o bornă de legare la
pământ.
CAPITOLUL 9
Concluzii
Lucrarea de față, așa cum reiese chiar din titlul ei, este dedicată proiectării
unui transformator de putere, trifazat de tip exterior, cu răcire naturală în ulei, cu
miez feromagnetic și trei coloane.
112
În partea introductivă este prezentat un scurt studiu care pune în evidență
importanța deosebită a transformatoarelor electrice în cadrul unui sistem
electroenergetic, în sensul în care fără existența acestora, transportul fără pierderi
mari la distanţă şi distribuţia energiei electrice în curent alternativ cu alţi parametri
(tensiune, curent) decât cei uzuali ai generatoarelor electrice nu ar fi posibile.
Sunt prezentate apoi cele trei categorii în care pot fi integrate materialele
folosite în construcţia transformatoarelor și maşinilor electrice și anume: materiale
active (magnetoconductoare şi electroconductoare), materiale pentru izolat şi
materiale constructive.
Introducerea continuă cu prezentarea părţilor constructive principale ale unui
transformator electric care sunt: miezul feromagnetic care constituie și sediul
câmpului magnetic principal, înfăşurările de joasă şi înaltă tensiune, părţile de
asamblare şi accesoriile.
Capitolul introductiv se încheie cu explicitarea mărimilor nominale ale
transformatorului. Așa cum se știe, regimul nominal al transformatorului este
regimul definit prin ansamblul valorilor mărimilor electrice sau de altă natură
înscrise pe plăcuţa sa indicatoare şi care caracterizează funcţionarea în condiţiile
prescrise.
Pentru transformatoarele de putere în ulei, funcţionarea în regim nominal este
fixată de următoarele date nominale: puterea nominală, tensiunea nominală,
tensiunea nominală secundară, raportul nominal de transformare, curenţii
nominali, primari şi secundari, tensiunea de scurtcircuit nominală, frecvenţa
nominală.
Capitolul 1 al lucrării este dedicat determinării dimensiunilor principale ale

transformatorului şi conţine subcapitole referitoare la generalităţi, la determinarea
mărimilor electrice de bază, la calculul diametrului coloanei, la calculul diametrului
mediu al canalului de scăpări şi a înălţimii bobinei. Trebuie remarcat faptul că în
funcţie de trei valori alese ale factorului de supleţe al transformatorului:
 = 2,0;  = 2,2;  = 2,4
(pentru cupru factorul de supleţe variază între 1,8 și 2,4) vor rezulta trei variante.
Cu aceste trei variante se va merge concomitent ulterior în realizarea calculelor,
113
urmând să o alegem pe aceea pentru care va rezulta valoarea cea mai apropiată a
tensiunii de scurtcircuit nominală de valoarea impusă prin teama de proiectare.
Capitolul 2 al lucrării este intitulat: Dimensionarea înfăşurărilor şi
stabilirea schemei de izolaţie. În cadrul acestui capitol toate calculele de proiectare
se vor executa ținând cont de faptul că înfăşurările transformatorului trebuie
realizate astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii: să reziste la solicitările
electrice produse de supratensiunile de comutaţie sau de supratensiunile atmosferice;
să reziste, sub aspect mecanic, la eforturile electrodinamice de scurtcircuit; în
decursul unei funcţionări normale sau în caz de scurtcircuit de durată limitată,
încălzirile să nu depăşească limitele admise pentru clasele de izolaţie ale elementelor
care se încălzesc. Ca subcapitole regăsim: generalităţi; calculul înfăşurării de joasă
tensiune; alegerea conductorului şi a izolaţiei pentru înfăşurarea de joasă tensiune;
calculul înfăşurării de înaltă tensiune; prizele de reglaj şi reducerea amperspirelor;
calculul numărului de spire pe strat pentru înfăşurarea de înaltă tensiune; înălţimea
înfăşurării de înaltă tensiune.
În capitolul 3 - Calculul pierderilor nominale în înfăşurări şi a tensiunii de
scurtcircuit sunt prezentate, inițial, probleme legate de determinare a diferitelor
tipuri de pierderi, și anume: pierderilor de scurtcircuit, pierderile de bază în
înfăşurări, pierderile în legături și pierderile în cuvă. Capitolul se încheie cu
determinarea tensiunii de scurtcircuit nominale a cărei valoare calculată trebuie să fie
pe cât posibil egală cu cea din tema de proiectare. Astfel, dintre cele trei variante
calculate se va reţine cea de-a treia având valoarea uk = 6,08%, față de uk = 6 %
valoare impusă prin tema de proiectare.
Capitolul 4 al lucrării este denumit Definitivarea circuitului magnetic,
calculul pierderilor la funcţionarea în gol şi a curentului la funcţionarea în gol.
Așa cum se cunoaște, la transformatoarele normale de putere, înainte de
dimensionarea înfăşurării, se estimează aria secţiunii coloanei, numărul de trepte şi
diametrul coloanei. După determinarea dimensiunilor exacte ale înfăşurărilor,
dimensiuni stabilite abia după verificarea parametrilor de scurtcircuit ceruţi în temă,
se impune definitivarea şi apoi dimensionarea completă a circuitului magnetic în
vederea determinării parametrilor la funcţionarea în gol.
114
Având diametrul coloanei şi lăţimile tolelor, se pot determina într-o primă
etapă grosimile pachetelor de tole şi, totodată, numărul maxim de trepte care se pot
realiza cu lăţimile de tole impuse. Astfel, la începutul capitolului 4 al proiectului se
va proceda la definitivarea dimensiunilor coloanei, la definitivarea dimensiunilor
jugurilor și la determinarea inducţiilor reale în coloane şi în jug şi la determinarea
înălţimii coloanei.
Capitolul se încheie cu modul de asamblare şi montare a miezurilor, cu
determinarea masei miezului magnetic, cu determinarea pierderilor la funcţionarea în
gol, cu calculul puterii reactive necesară magnetizării miezului și cu determinarea
valorii curentului la funcţionarea în gol.
Capitolul 5 al lucrării este dedicat predeterminării caracteristicilor externe
ale transformaturului (pentru cos 2 = 1 – sarcină rezistivă, cos 2 = 0,7 – inductiv și
cos 2 = 0,7 – capacitiv) şi predeterminării caracteristicii randamentului (pentru cos
 = 1 și cos 2 = 0,7).
Capitolul 6 – Calculul forţelor electrodinamice la scurtcircuit şi calculul
mecanic al înfăşurărilor reprezintă, în fapt, un calcul mecanic complet al
elementelor componenete ale transformatorului. Sunt determinate: eforturile
mecanice în înfăşurări în timpul scurtcircuitelor, forţele electrodinamice care apar în
înfăşurări, forţele axiale, forţa axială rezultantă, eforturilor din înfăşurări, eforturile
unitare la compresiune etc.
În capitolul 7 este efectuat un amplu calcul termic al transformatorului. Este
inițial operat calculul termic al înfăşurărilor de joasă tensiune și de înaltă tensiune,
urmat de determinarea căderii de temperatură în izolaţia conductorului și de calculul
termic al miezului. Calculul termic se încheie cu dimensionarea cuvei şi a sistemului
de răcire prin determinarea căderilor de temperatură între peretele cuvei şi aer și
aflarea supratemperaturii straturilor superioare de ulei faţă de aer. Se va folosi o cuvă
cu radiatoare din ţevi drepte. Radiatoarele cu ţevi drepte sunt formate din două
rânduri de câte 10 ţevi şi se folosesc la transformatoare cu puteri de la 100 la 6300
kVA.
Lucrarea se încheie cu capitolul 8 – Accesoriile transformatorului.
Sunt studiați factorii externi și sunt dimensionate: conservatorul de ulei,
izolatoarele de trecere, comutatorul de reglare a tensiunii și filtrele de aer.
115
Capitolul se încheie cu subcapitolul Alte accesorii care precizează că
verificarea temperaturii uleiului în straturile superioare se face cu unul sau două
termometre obişnuite și că în afara accesoriilor indicate, transformatoarele mari sunt
prevăzute cu un robinet de golire. Transformatoarele până la 1600 KVA sunt
prevăzute cu o bornă de legare la pământ.
Bibliografie
1. Bâlă, C. – Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1982.
2. Bichir, Năstase – Transformatorul electric. Îndrumar, Universitatea
Politehnică Bucureşti, 1994.
3. Cioc, I.; Nica, C. – Proiectarea maşinilor electrice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1994.
4. Cioc, I.; Vlad, I.; Calotă, G. – Transformatorul electric, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1989.
5. Hortopan, Gh. – Aparate electrice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980.
6. Nicolaide, A. – Maşini electrice. Teorie şi proiectare, Editura Sc risul
Românesc, Craiova, 1975.
7. Răduţi, Constantin – Note de curs, Universitatea „Valahia” din Târgovişte,
1996.
8. Răduţi, Constantin; Nicolescu, E. – Maşini electrice rotative, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1981.
9. Stan, M.F., Andrei, H., Inginerie electrică modernă. Electrotehnică şi
convertoare electromecanice. Teorie şi aplicaţii, vol.2 – Convertoare
electromecanice, Târgovişte, Ed. Bibliotheca, 2010.
116

Exemplu Proiectare Transformator Trifazat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exemplu Proiectare Transformator Trifazat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea unui transformator de

putere, trifazat de tip exterior,

Tema de proiectare .................................................................................. 17

4.1. Generalităţi ......................................................................................... 49

INTRODUCERE Generalități privind

Transformatoarele electrice şi maşinile electrice reprezintă elemente

pFe  pH  pF  H  f B2  F  f2 B2

unde factorii H şi F sunt constante de material și se determină experimental pentru

Importanţa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice se poate

Transformator Transformator în coloană în manta

La transformatoarele în manta, miezul feromagnetic are o coloană centrală pe

Îmbinarea prin întreţesere. Coloanele şi jugurile nu se mai execută separat,

Profilul secţiunii normale Profilul secţiunii normale a coloanelor

Înfăşurări concentrice Înfăşurări biconcentrice Înfăşurări alternante (în

Cuva şi elementele accesorii ale transformatorului. Ca la orice tip de

Mărimile nominale ale transformatorului. Regimul nominal al

Să se proiecteze un transformator de putere, trifazat de tip exterior, cu răcire

Putere nominală: Sn = 230 VA

Infasurarea de joasa tensiune

Infasurarea de inalta tensiune

Calculul curentilor nominali

Pentru infasurarea de inalta tensiune

ka intre 0.4 si 0.6

ka Sc (ai+aj)/3=ka*rad rad Sc (ai+aj)/3

Factorul lui Rogowski

kFe intre 0.94 si 0.96

a0/10 kr Sc kc^2 Bc^2 f Ukr ra

a0j/10 (ai+aj)/3 aji/10 adunat

Dji2 beta2 Hb2

Dji3 beta3 Hb3

Ufj usp1 Wj1 rot

Ufj usp2 Wj2 rot

Ufj usp3 Wj3 rot

Ufj Wj1 rot usp1'

Ufj Wj2 rot usp2'

Ufj Wj3 rot usp3'

usp1' usp1 BC1'

usp3' usp3 BC3'

J intre 2.5 si 3.3

sj Scj aprox ncp Nr de conductoare in paralel

HB1*10 Wj1 nr cond / 2 hsp1

HB1*10 Wj1 nr cond / 2 hsp1

HB1*10 Wj1 nr cond / 2 hsp1

hsp1 b'1 Scj b'1 a1

hsp2 b'2 Scj b'2 a2

hsp3 b'3 Scj b'3 a3

b'3 grosime izolatie b

Dimesiunile conductorului pt infasurarea de joasa tensiune

a' b' hsp

a' b' hsp

a' b' hsp

Wj2/2 hs2 (b'2) HBJ2

Wj3/2 hs3 (b'3) HBJ3

Conductor rotund cu dimensiunile

HB1*10 dciz n1 n1 rot

HB2*10 dciz n2 n2 rot

n2 rot dciz Hbi2

HB3*10 dciz n3 n3 rot

n3 rot dciz Hbi3

Wtot1 n1 ns1 ns1 rot

Wtot2 n2 ns2 ns2 rot

Wtot3 n3 ns3 ns3 rot

avg nS dciz 0.24 delta C ai