Perioada octombrie-noiembrie este cea mai

indicată pentru a planta vița-de-vie. Pentru a vă asigura

că această lucrare va fi una de succes trebuie să țineți
cont de o serie de reguli pe care să le respectați pas cu
pas!

Cel mai bine este să consultați un specialist care să vă

spună care sunt cele mai bune soiuri pentru climă și
altitudinea unde vreți să platați vița de vie. De reținut
că nu puteți planta vița de vie mai sus de 600-700 de
metri de la nivelul mării. Indicat este să alegeți soiuri de
masă cum ar fi Cardinal, Chasselas Dore, Hamburg care
au avantajul că se coc repede, de regulă prin luna august,
dar sunt și ceva mai rezistenți decât cei pentru vin.

1. PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Alegeți terenul potrivit pentru vița de vie!
Nu neglijați acest aspect deoarece vița de vie nu ”merge” pe orice teren. Trebuie să rețineți
două aspecte importante: vița rezistă până la minus 11 – 15 grade rădăcina și până la minus
24 de grade părțile aeriene, dar variază de la soi la soi. Așadar, factorii climatici sunt foarte
importanți și se vor evita terenurile expuse frecvent accidentelor climatice (înghețuri târzii de
primăvară, înghețuri timpurii de toamnă, grindină, valuri de frig, mai ales în preajma
înfloritului, secete prelungite pe perioada de vegetație). Nu sunt indicate nici solurile cu
exces de umiditate, saraturate și cu exces de carbonat de calciu. Bine ar fi ca terenurile
alese să aibă expoziție sud, sud-vest, sud-est.

Fiindcă plantațiile viticole se înființează cu precădere pe terenuri în pantă aveți grijă la

evacuarea apei în exces provenită din precipitații, fixarea prin specii forestiere de protecție a
terenurilor instabile, terasarea lor, amenajarea căilor de acces, asigurarea lemnului necesar
mijloacelor de susținere.
 PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Alegeți cu atenție soiul pe care vreți să îl plantați!
Nu orice soi pe care îl găsiți poate fi cultivat neapărat în zona dumneavoastră. De aceea cel
mai indicat este ca atunci când cumpărați materialul săditor să întrebați la pepiniera
respectivă dacă soiul pe care îl alegeți se pretează la condiții meteo unde vreți să plantați. În
linii mari trebuie să știți că pe piață se întâlnesc 2 categorii de soiuri: de masă și de de
vin! Cele din categoria strugurilor de vin se împart la rândul lor în alte două categorii: soiuri
nobile numite și soiuri europene sau soiuri de hibrizi direct producători (HDP) – din care se
face așa numita căpșunică.

La înființarea unei plantații cu soiuri de struguri pentru vin se recomandă soiuri nobile pentru
a obține vinuri de calitate. Strugurii proveniți din HDP au miez consistent, mucilaginos,
acumulează puține zaharuri, dau randament scăzut la must iar vinurile obținute au tăria
alcoolică scăzută.

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Pregătiți cu grijă terenul pentru plantare!
Pentru plantare alegeși cel mai luminat loc din gradină pentru că vița de vie are nevoie de
foarte mult soare, fără pic de umbră. Mare atenție! Dacă pe terenul ce urmează a fi plantat
cu viță a fost amplasată o altă plantație viticolă e bine ca timp de 3–5 ani acest teren să fie
cultivat cu plante perene sau furaje anuale pentru refacerea structurii și fertilității acestuia.
Totodată această măsură are și caracter fitosanitar și împiedică transmiterea de boli și
dăunători specifici de la o plantație la alta.

Dacă vița de vie se plantează pe suprafețe mici, în grădină, trebuie să desfundați terenul în
prealabil la 2 cazmale adâncime. Dacă vorbim deja de suprafețe mari cel mai indicat este să
faceți lucrarea de scarificare (e o lucrare destul de scumpă) dar este mai eficientă decât
desfundatul. Bine ar fi să se facă de două ori, una perpendiculară pe direcția celeilalte. Așa
nu există riscul ca solul bun aflat la adâncimea de 60 cm să fie scos la suprafață iar în
interior să ajungă sol de la suprafață de calitate mai scăzută.

Această lucrare e bine să fie executată cu 3-4 luni înainte de plantare adică, iunie-iulie dacă
plantarea se face în toamnă și toamna cel mai târziu decembrie dacă plantarea se face în
primăvară. Se face din nou o nivelare dacă este cazul.

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Nu uitați să aplicați fertilizant!
Fertilizantul se aplică pentru a completa rezervele nutritive din sol. Se aplică 30-60 tone/ha
gunoi de grajd bine descompus, 150–200 kg/ha superfosfat și 200–250 kg/ha sare potasică.
Daca solul are pH˂ 6 se amendează cu pudră de var, dolomit, marnă, etc. funcție de
necesități, cantitatea fiind de 2000 – 15.000 kg/ha CaCO!

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
 Nu neglijați pichetarea terenului!
Pichetarea este foarte importantă deoarece are drept scop marcarea locului unde va fi
plantată fiecare viță. Pentru acest lucru se vor stabili distanțele de plantare. Pentru plantațiile
înființate pe suprafețe mari, în zone de șes sau pante cu inclinație ușoară, cu soluri fertile se
aleg distanțe mari de plantare 2,0–2,2 m între rânduri și 1,2–1,4 m între vițe pe rând. Pe
suprafețe mici, unde lucrările se vor realiza manual, distanțele sunt de 1,5–1,8 m între
rânduri  și 1,0–1,2 m între vițe/rând.

Pichetatul se începe cu încadrarea terenului, apoi acesta se împarte în suprafețe mai mici de
formă dreptunghiulară sau pătrată a căror latură să nu depășească 100 m. Astfel,
operațiunea de măsurare și aliniere se face mult mai ușor. Aveți grijă ca la capetele
rândurilor să lăsați o bandă lată de 6 m pentru ca tractorul să poată întoarce la capătul de
rând. Între parcele se trasează drumuri late de 4 m pentru transportul strugurilor.

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Adâncimea la care plantați vița este extrem de
importantă!
Butașii de viță de vie se plantează la o adâncime de circa jumătate de metru, în gropi cu
diametru mare. Vița de vie își întinde foarte mult rădăcinile în pământ, așa că nu o plantați
nici lângă casă, nici pe lângă garduri cu fundație.

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Nu uitați că vițele se fasonează prin scurtarea cordișei la
3-4 ochi și rădăcinile bazale la 8 – 10 cm!
Înainte de plantare vițele se controlează riguros și se elimină cele care nu corespund
(defecte de sudură la punctul de altoire, se desprind prin simpla apăsare cu degetul pe altoi,
au rădăcinile uscate/înnegrite, ochi neviabili, etc.). Vițele se fasonează prin scurtarea cordiței
la 3-4 ochi și rădăcinile bazale la 8 – 10 cm.

După fasonare, vițele ar trebui parafinate pe 1/3 superioară și astfel nu se mai mușuroiesc la
plantare. Se introduc vițele pentru câteva secunde într-un amestec de 94 % parafină + 3%
colofoniu + 3% bitum, topite toate la 70–80 ºC. După fasonare, vițele se mocirlesc într-o
„ smântână” preparată din pământ argilos 2/3, balegă de vacă 1/3 și apă. Vițele mocirlite sunt
repartizate la gropi.

Pe direcția rândului, pe aceeași parte a pichetului și la o distantă de 4-5 cm de acesta se fac

gropi adânci de 50 cm și largi de 35-40 cm. Pământul scos din groapa se pune într-o singură
grămadă de aceeași parte a gropii. Vițele se așează în poziție verticală lângă peretele gropii
dinspre pichet în așa fel încât rădăcinile să fie răsfirate pe mușuroiul de pe fundul gropii.

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Punctul de altoire trebuie să fie deasupra nivelului solului
cu 2-3 cm!
Aveți grijă ca punctul de altoire să fie deasupra nivelului solului cu 2-3 cm. Se umple groapa
cu pământ reavan până la 1/3 și se taseaza bine cu talpa piciorului. Se introduc apoi, 2-6 kg
mraniță/groapă, se udă bine cu 6–10 l apă. După infiltrarea apei se trage restul de pământ
bine mărunțit în groapă fără a se mai tasa.
Dacă vițele nu au fost parafinate, se face un mușuroi în jurul cordiței!

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Udați vița la intervale de câteva zile!
După plantare vița de vie trebuie udată de două-trei ori, dar la intervale de câteva zile. Opriți
udarea dacă temperatura scade sub zero grade noaptea.

PLANTAREA VIȚEI-DE-VIE:
Lucrările din primul an de plantare sunt esențiale!
Imediat după plantare, vița are nevoie de o lucrare de afânare a solului. Aceasta se
realizează la adâncimea de 14-16 cm. Pe parcursul perioadei de vegetație se realizează cel
puțin 3 prașile pentru distrugerea buruienilor și spargerea crustei.

2. Altoirea in verde a vitei de vie

Cei care au experimentat cultivarea vitei de vie pe suprafete mici s-au lovit adesea de
necesitatea inlocuirii uneia sau mai mai multor vite de vie . Motivele pot fi
multiple:disparitia(moartea) altoiului din diverse cauze (situatie in care portaltoiul emite
lastari) , inlocuirea unor unor soiuri nedorite din plantatie sau inlocuirea butucilor cu defecte
de inflorire.
Metoda cea mai ieftina de rezolvare a problemei este altoirea in verde urmata de prabusirea
vitei de vie.Aceasta metoda sta la indemana incepatorilor in ale altoirii , datorita faptului ca
necesita un inventar de scule si materiale minim iar daca este corect facuta are un procent
de reusita mare (90-95%).Mai mult in cazul in care altoirea nu a reusit se poate repeta dupa
cateva zile. Eu am aplicat cu succes aceasta metoda pentru eliminarea unor impuritati de soi
(respectiv pe un rand de Feteasca neagra cumparata de la un pepinierist am descoperit vite
care aveau „strugurii albi”) sau la inlocuirea unor vite afectate de inghet.
Scule si materiale necesare: Briceag de altoit,Foarfeca pentru taiat via,Clema(este buna o
clema pentru prins rufele puse la uscat),Banda plastifiata pentru legat sau banda adeziva
folosita pentru izolatii electrice.

Taiere butuc
In cazul in care portaltoiul este „salbatic’’, adica provine din portaltoiul original al vitei,
cepurile se musuroiesc ,daca pentru portaltoi folosim coarde provenite din partea nobila in
vederea inlocuirii soiului nu mai este necesara musuroirea . Ratiunea acestei acoperiri cu
pamant este legata de faptul ca din lastarii „ salbatici’’ care inradacineaza se pot obtine si vite
altoite, care se pot rasadi fiind imune la atacul filoxerei.

Musuroire
In continuare din lastarii rezultati se pastreaza maxim cinci dintre ei cei mai vigurosi,acestia
se plivesc si se paliseaza pe arac sau pe sarmele spalierului .

PREGATIREA ALTOIRII
In preajma infloritului respectiv la inceputul lui iunie cand fluxul de seva este maxim si lastarii
sunt semlignificati se poate face altoirea. Lastarii portaltoi apti pentru altoire sunt cei care in
zona de altoit, respectiv la inaltimea de 50-70 cm, au diametrul cuprins intre 6-10 mm , la
sectionare pe suprafata taieturii trebuie sa apara urme de lignificare adica mici puncte albe.
Portaltoiul se pregateste pentru altoire cu o zi inainte .Se aleg lastari apti pentru altoire ceilalti
se elimina.Lastarii ramasi se curata de frunze,muguri si carcei si se reteaza la 50-70cm
inaltime.

Taiere lastari

 Portaltoi palisat pe arac

 Portaltoi taiat si curatat.
Altoiul se recolteaza din butucii roditori alesi in prealabil Lastarii altoi se recolteaza de pe
extremitatea coardei de rod taind dupa ultimul strugure imediat deasupra la a treia sau a
patra frunza.Dupa recoltare se fasoneaza astfel: se taie frunza cu o parte din petiol (ramane
cam 2cm de codita),deasemenea se elimina varfurile crude si carceii.Coardele altoi astfel
obtinute se pastreaza la umbra cu baza imersata intr-o galeata cu apa.

TEHNICA ALTOIRII
Practic se efectueaza o altoire in copulatie simpla exact asa cum se face si in cazul altoirii
pomilor fructiferi .Doritorii pot sa afle mai multe din volumul „Altoirea pomilor ” de Florea
Lupescu ,in aceasta carte ,pe langa principiile teoretice care stau la baza altoirii, sunt
prezentate detaliat toate operatiile si manuirile necesare.Personal am invatat sa altoiesc
singur, fara profesor,studiind aceasta carte si experimentand practic,secretul reusitei consta
in a respecta cu rigurozitate ce scrie acolo.Daca tot am ajuns la bibliografie modul de lucru la
altoirea in verde avitei de vie l-am invatat studiind volumul „Cultura vitei de vie” de Gheorghe
Bernaz.
Asadar se alege un lastar altoi de grosime potrivita cu portaltoiul ce urmeaza sa fie altoit. Pe
portaltoi la inaltimea potrivita la doi ,trei centrimetri sub un ochi si de aceiasi parte cu el se
face pornind de jos in sus o taietura oblica ,astfel incat sa rezulte o sectiune ovala cu
lungimea cam dubla fata de diametrul lastarului.
Compararea grosimii in vederea alegerii zonei din care se alege ochiul altoi. Altoiul se taie
astfel : se alege un ochi din zona unde grosimea este egala cu portaltoiul si se taie la doi
trei cm deasupra ochiului apoi sub ochi la la trei patru cm de aceiasi parte pornind de data
asta de sus in jos se face aceiasi taietura oblica cu lungimea de doua ori cat latimea.
Taieturile de pe portaltoi si altoi trebuie sa se suprapuna perfect , altoiul sa fie aliniat cu
portaltoiul si sa se respecte alternanta naturala a ochilor pe oparte si alta a vitei .LEGAREA
Dupa ce sau suprapus altoiul si portaltoiul se fixeaza cu ajutorul unei cleme in zona
superioara a taieturii astfel incat avem mainile libere sa facem legarea.In cartile de
specialitate se recomanda legarea cu banda plastifiata ,bumbac sau rafie lucru carea este
mai complicat pentru incepatori ,eu folosesc banda adeziva pentru izolatii electrice (am
invatat asta de pe net de pe un un site spaniol cu altoiri ,de fapt si smecheria cu clema am
aflat-o de pe un site francez).Deci aplicam banda infasurand-o peste zona altoita incepand
de jos in sus tinand strans suprapus altoiul pe portaltoi .Clema se in departeaza odata ce am
ajuns cu infasuratul in zona ei si se termina „bandajul”desupra taieturii si sub ochi.Legarea
Fixarea cu clema a altoiului pe portaltoi
Vita altoita dupa legare
Lastarii portaltoi ramasi pe butuc se altoiesc la fel avand grija ca lama briceagului sa se
stearga dupa fiecare altoire cu o carpa curata astfel incat sa nu oxideze. Operatiile de taiere
si suprapunere trebuie facute cat mai repede astfel incat zonele de contact sa nu oxideze.
Atentie! Daca ati scapat accidental fragmentul de altoi pe pamant nu se mai poate folosi taiati
altul.

Altoirea Chip
Aceasta metoda de altoire este, intr-un fel, un hibrid intre altoirea prin oculatie si
cea copulativa. Altoirea prin oculatie presupune utilizarea unui fragment de scoarta
care contine un singur mugure altoi si nu trebuie sa contina tesut lemnos. Altoirea Chip
foloseste tot un fragment de ramura cu un tesut mugure, dar acest altoi poate contine si o
anumita cantitate de tesut lemnos. Metoda Chip se poate aplica iarna, primavara dar si
vara. Dupa ce loculd e altoire a fost ales pe trunchi la inlatime de 10-15 cm fata de sol se
degajeaza zona de posibilii lastari si se curata locul cu o carpa. Prima taietura se aplica
portaltoiului transversal pe ax, sub un unghi de apoximativ 20 de grade cu orizontala.
Aceasta taietura va avea o profunzime de cel putin 3 mm. Se muta lama briceagului
deasupra acestei taieturi cu 3-4 cm. se practica o taiere pierduta condusa in asa fel incat
finalul ei sa intalneasca capatul interior al primei taieturi. Fragmentul detasat cu aceste doua
taieturi nu se poate utiliza, deci se arunca in final. De pe ramura altoi va trebui sa fie detasat
un fragment identic ca marime cu cel detasat de pe portaltoi dar care trebuie sa contina un
mugure dispus la jumatate din inaltimea penei altoiului. Pentru aceasta va putea fi folosit
fragmentul detasat de pe portaltoi facand masuratorile si insemnarile necesare. Se mai pot
face si retusuri, dar important este ca, in final, altoiul trebuie sa se imbine perfect in sectiunea
portaltoiului. Se leaga cu banda de polietilena, pornind de la partea superioara si se ocoleste
cu grija mugurele. Atunci cand altoirea se face primaara, se recomanda protejarea zonei
ranite. Bandajul se va indeparta dupa aprox. 5 saptamani
Se taie cu jumatatea de lama din nuiaua altoi un mugure cu o portiune de 3-4 cm de coaja(se
taie pe sub coaja, fara lemn)-bucata obtinuta se numeste scutisor(de la scut) Nu se executa
taierea scoartei portaltoiuli in forma literei T, ci scutisorul se aseaza pe o fereastra decupata
cu lama sub locul de retezare(se decupeaza scoarta portului la fel cum am taiat scutisorul, cu
aceeasi lungime si latime-se poate face din mai multe miscari de cioplire). Dupa ce s-a facut
transplantul, se infasoara cu folia de pe o rola obtinuta prin taierea cu un cutit a unei role de
folie autoadeziva de impachetat alimente(2,5 lei in supermarket)in bucati late de 1,5cm.Nu se
acopera mugurele cu folie.Nu se lasa alti muguri salbatici pe port(se controleaza si se rup
mereu mugurii sau lastarii din port).Folia se desface(sau se taie cu lama pe partea opusa
mugurelui)cind lastarul a inceput sa creasca.Se altoieste in martie-aprilie cu altoaie pastrate
la loc rece,umed si intuneric.Dupa 15 Mai si pina in noiembrie se altoieste cu muguri luati din
pom. Folosindu-se lastari in varsta de un an au fost obtinute rezultate bune in cam toate
combinatiile la mar. Altoirea Chip se poate aplica atat iarna cat si primavara sau vara.
Inaintea altoirii, in apropierea solului, trunchiul se va curata de lastari si se va sterge cu o
carpa moale. Altoiul se va amplasa la o inaltime de 10 cm (sau mai mult) deasupra solului.
Dupa ce locul a fost ales, se practica o taietura oblica la 20° fata de orizontala si indreptata in
jos. Taietura va avea o adancime de cel putin 3 mm. De la o inaltime de aproximativ 3 cm
deasupra primeia se incepe a doua taietura. Aceasta va fi condusa intr-un unghi ales astfel
ca sfarsitul celei de-a doua taieri sa coincida ca adancime cu sfarsitul primeia. S-a obtinut
astfel un lacas in lemnul portaltoiului. Tot cu doua taieri practicate pe lastarul altoi se obtine o
bucata compusa din mugure. scoarta, tesut cambial si ceva lemn. care trebuie sa se aseze
perfect in lacasul practicat in portaltoi. Urmeaza legarea. care pentru altoirile de primavara se
face cu o banda de polietilena, lata de 1,5 cm si o lungime de 40 cm. La altoirile de vara
legarea se
va face cu banda elastica. La altoirile de primavara este recomandata si chituirea. Dupa
aproximativ 5 saptamani bandajele trebuie desfacute. Mastic la cald : Se prepara intr-un vas
de 3 ori mai mare decat cantitatea din reteta, se pun la topit la foc mic ingredientele in afara
de ocru, se amesteca bine, dupa ce se omogenizeaza se adauga ocru amestecand bine
preparatul. Masticul la cald trebuie incalzit inainte de folosire altfel este intarit.
Reteta I:
750g Sacaz (colofoniu)
100g Ceara de albine
140g Seu de vita
10g Ocru (pigment praf )

Reteta a II-a:
1250g Rasina
250g Ceara de albine
250g Seu
50 g Ocru

Reteta a III-a:
600g Rasina
200g Parafina
100g Seu
100 g Ocru

Reteta a IV-a:
700g Smoala (Bitum)
150g Parafina
100g Ceara de albine
50 g Ocru

Reteta a V-a:
250g Rasina
350g Ceara de albine ¼
l Ulei de in 100 g Ocru
Mastic la rece :
Se prepara la fel ca masticul la cald insa alcoolul se adauga dupa ce vasul a fost dat jos de
pe foc si se pastreaza in cutii foarte bine inchise pentru a nu se evapora alcoolul. Este un
preparat care la temperatura ambianta are consistenta unei paste vascoase care poate fi
intinsa usor pe ranile plantei. Prezinta avantajul ca nu mai trebuie incalzit inainte de utilizare.
Reteta I:
250g Smoala (Bitum)
250g Parafina
100g Seu
10g Ceara de albine
100 g Ocru
140 g Acool industrial

Reteta a II-a:
1000g Rasina
1000g Ceara de albine
1000g Seu
50 g Acool industrial

Reteta a III-a:
750g Sacaz (colofoniu)
75g Seu
75g Ceara de albine
120 g Acool industrial

Reteta a IV-a:
830g Sacaz (colofoniu)
30g Seu
75g Ceara de albine
120 g Acool industrial
15g Smoala (Bitum)
25g Cenusa
90 g Acool industrial Mastic la rece
200 g saciz
100 g ceara de albine
50 g seu(untura)
45 g spirt denaturat (eu am folosit spirt medicinal)
Se maruntesc bine sacizul si ceara si se pun cu seul intr-un vas mai mare la topit , pe foc
mic, amestecind continuu. Farimati bine sacizul , eu n-am facut-o si aveam impresia ca nu se
mai topeste... Aveti mare grija ca amestecul se poate umfla si da in foc...e foarte inflamabil..
Dupa ce totul s-a omogenizat se ia de pe foc si se lasa la racorit. Spirtul se adauga
amestecind mereu, cind totul s-a racit suficient pentru ca spirtul sa nu fiarba . Inainte ca
amestecul sa ajunga la temperatura camerei, el trebuie varsat in cutie (borcan)unde va
deveni viscos ca o pasta. Cutia trebuie sa se inchida ermetic, altfel spirtul se evapora si
masticul se intareste . In acest caz, se pune din nou la incalzit si se adauga spirt. Perioadele
de altoire la pomi :

Oculatie pe ochi inctiv - iunie-septembrie

Oculatie inelare - iunie-iulie Oculatie cu scut dublu - iulie Altoirea Chip - martie-aprilie si in
august Copulatie (cu si fara limbi opuse) - in repaus vegetativ si in vegetatie Altoiri "picior de
capra" - in repaus vegetativ si in vegetatie Ascutirea laterala - in mai sau iulie-august
* din cartea Metode de altoire de Heiner Schmid
Nu este mentionata perioada pentru Altoirea in despicatura laterala, Altorea sub scoarta
simpla, perfectionata si wenck si altoirea Tittel.

3. Cand se culeg strugurii – traditii si metode

De ce este important sa culegem strugurii la momentul
oportun
Daca o auzi pe Loredana cantand vechea melodie a Mariei Tanase, “Bun ii vinul ghiurghiuliu/
Cules toamna pe tarziu”, sa nu te iei dupa cantec. Culesul viei incepe in mod traditional pe
14 septembrie, in zorii zilei, de Ostrovul Viilor, si nu se intinde tarziu in toamna, poate doar
pentru anumite soiuri ce parguiesc alene, indeosebi cele rosii.
Dincolo de obiceiurile despre cum se culeg strugurii si cum se face vinul, producatorii
urmeaza chiar o formula matematica, lucru pe care il vom dezvolta de-a lungul articolului.
Este important ca strugurele potrivit sa se culeaga la momentul potrivit, altfel vinul se
dovedeste a fi acru (daca strugurii au fost recoltati prematur) sau mai putin decat se estima
(daca boabele deja se stafidisera). Dar chiar si asa, musai sa fie depozitati in ladite care sa
le asigure o buna ventilatie, la o temperatura scazuta (dar nu mai mica de 0 grade) si la o
umiditate care sa nu depaseasca 90%. Altfel, maiestria alegerii momentului va fi umbrita de
alterarea prematura a boabelor.
Fie ca pretioasele fructe sunt culese pentru sucul de struguri sau pentru consum de masa, in
continuare vom detalia cele mai bune practici, pentru ca rezultatul sa fie unul pe masura
asteptarilor.
 Factori ce influenteaza momentul culegerii strugurilor
Este foarte posibil ca strugurii din povestea cu vulpea chiar sa fi fost acri, daca aceasta nu a
consultat, spre exemplu, aciditatea, continutul de zahar si continutul de substante ce dau
culoarea si aroma. Acestia sunt doar cativa factori de care tine cont metoda stiintifica, in
ceea ce priveste modul cum se culeg strugurii pentru vin. Fiecare soi are propria lui perioada
de bun augur, etapele dezvoltarii strugurilor fiind parga, maturarea si supramaturarea.
Masuratorile pentru culesul viilor incep de la 15 iulie si se repeta in medie din 5 in 5 zile,
pana cand se stabileste momentul oportun pentru a obtine apoi un vin dulce sau unul sec,
din strugurii negri, precum Feteasca Neagra, supranumita „rubinul vinurilor romanesti”.
Dincolo de caracteristicile strugurilor, culegatorii trebuie sa fie pregatiti si din punct de vedere
practic si al indemanarii, daca realizeaza aceasta munca manual, si nu cu o combina de
recoltare a strugurilor:
1.   Strugurii se culeg din partea de jos spre partea superioara a vitei de vie;
2.   Foarfecele trebuie sa aiba marimea mainilor, altfel pot ingreuna procesul;
3.   In timpul taierii, ciorchinele trebuie orientat astfel incat sa i se pastreze cea mai mare
parte din codita;
4.   Vasul de recoltare nu trebuie expus la soare, pentru evitarea deshidratarii;
5.   Pe tot parcursul recoltarii, e recomandata o palarie de soare si manusi;
 

Cum se stabileste momentul potrivit pentru culegerea

strugurilor de vin

Evaluarea factorilor incepe cu un pahar de vin. Si nu pentru a starni cheful de munca, ci

pentru ca verificarea vinului rezultat din recolta anterioara poate oferi anumite repere pentru
procesul din anul in curs, dupa cum sfatuieste viticultorii revista Winemakermag.com. Si
dupa acest mic rasfat util, sa inceapa cercetarea!
 

Conditiile climaterice – lumina, temperatura si umiditatea la care sunt expusi strugurii – sunt
printre principalii factori ce influenteaza recoltarea. Zilele ploioase si caniculare trebuie
evitate pentru ca strugurii devin perisabili si slabi calitativ. Reluarea recoltarii se poate
continua la 2 zile dupa intemperii iar daca toamna se anunta ploioasa, ideal ar fi sa fie
recoltati inainte, daca soiul o permite. Cel mai recomandat moment al zilei este dimineata, pe
lumina, dupa ce s-a ridicat roua.

 
 Metoda stiintifica prin stabilirea nivelului de zahar din
struguri:
Cea mai sigura metoda de a stabili ziua recoltarii este stabilirea nivelului de zahar din
struguri, la laborator, cu refractometrul sau cu densimetrul. Valoarea ideala este de 120-180
g zahar/ litru must, in functie de soi. Nivelul de zahar influenteaza gradul de tarie al vinului,
astfel incat 17g/l duc la un grad de tarie alcoolica.
Varianta laboratorului implica recoltarea unor esantioane de boabe la minimum 20 de butuci
distanta/ hectar, din acelasi soi, coapte si necoapte, sanatoase si deteriorate, cate 3-4
boabe, astfel sa adune 1-2 kilograme. Transportul la laborator trebuie realizat in aceeasi zi
cu recoltarea.
Refractometrul portabil, care masoara nu doar zaharul dar si alte substante solide din
struguri conform Wine Spectator,  este varianta mai putin complicata din punct de vedere
logistic, dar implica o mostra de must limpede, obtinut prin depozitarea intr-un mediu racoros.
Mult mai acurat este densimetrul sau chiar mustimetrul, instrumente similare unui
termometru, ce masoara cantitatea de zahar din must, pe loc, prin inserarea unei boabe de
strugure.

Metoda empirica prin analizarea caracteristicile boabelor

de struguri pentru cules
Simpla analiza a boabelor de struguri poate oferi o idee asupra etapei de coacere in care se
afla acestia. Parga este caracterizata prin schimbarea aspectului si compozitiei boabelor in
mod brusc, pastrand usor gustul acru. Este specifica lunii iulie, dar depinde de la soi la soi.
Maturarea este cea mai convenabila perioada recoltarii si se recunoaste prin cantitatea de
zahar crescuta si cea de aciditate scazuta, in timp ce boabele prind volum si masa.
Supramaturarea implica cresterea nivelului de zahar, dar scaderea in volum a boabelor si
poate fi o etapa benefica recoltarii, atunci cand e vorba de vinuri nobile.

Gustul si aroma boabelor de strugure ajunse la

maturitate pentru cules
100 de boabe, din 5 in 5 zile, interval ce poate fi redus si la 3 zile, ar trebui sa ofere o idee
asupra evolutiei gustului si aromei. Daca soiul este parfumat, de cele mai multe ori gradul de
concentratie al aromei coincide cu cel ce caracterizeaza dulceata.

Culoarea strugurilor ajunsi la maturitate pentru cules

Cand sunt bine coapte, majoritatea boabelor de strugure prind o nuanta aurie, mai ales in
cazul strugurilor albi, sau foarte intensa, daca sunt rosii. Cel mai bun indiciu in cazul celor
negri este ca nu mai au pete verzi si au devenit opaci. Culoarea trebuie verificata atat in
exterior, cat si in interior.
 Fermitatea boabelor ajunse la maturitate pentru cules
Este interesanta folosirea termenului “crocant” de catre specialisti, pentru a nominaliza
firescul proces de pocnicre a boabei de strugure, atunci cand este stransa. Acest lucru
spune despre fruct ca este gata sa fie recoltat.   Fermitatea si culoarea opaca a boabelor pot
fi, de asemenea, un indiciu ca le-a venit timpul.
 

Traditii legate de momentul potrivit culesului strugurilor

Obiceiuri locale legate de culesul strugurilor sunt atatea cate regiuni numara Romania. Insa
exista anumite datini care leaga intre ele satele si se transmit din generatie in generatie,
indiferent de cat de mult a afectat tehnologia viata de la tara. Culesul viei  aduce comunitatea
impreuna.

Ostrovul viilor incepe in Ziua Crucii si aduna satenii atat la munca, precum si la sarbatoare,
caci seara se aduna in jurul focului si impart din recolta, lucru ce-ar trebuie sa le aduca rod
bogat si la anul. Primii stropi de must, insa, se avanta peste morminte, unde se impart vase
pline cu primul suc de struguri, de pomana.

In Vrancea, mustul se obtine zdrobind strugurii direct cu picioarele, in lin, vasul de lemn unde
feciorii spalati pe picioare se urca si dantuiesc, in timp ce femeile pun de-o hora pe pamant,
pentru ca se spune ca se oteteste vinul, daca zdrobesc ele strugurii.  
Demult, exista chiar si un obicei conform caruia, de Ostrovul Viilor, tinerii insuratei primeau o
bucata de pamant iar terenul astfel daruit se numeste Insuratei si se afla in judetul Prahova.

Cum se stabileste momentul potrivit pentru culegerea

strugurilor de masa
Cand vine vorba de struguri de masa, procesul este unul asemanator. Gasirea momentului
oportun recoltei tine cont de repere similare, dintre care cel mai important este evaluarea
cantitatii de zahar. Insa la prima vedere, strugurii trebuie sa fie fermi, plini si fixati bine pe
codita. De evitat cei uscati, umezi sauridati, caracteristici ce anunta putrezirea. Pesemene ca
cei mai buni struguri de vanzare sunt dulci si tari, gata sa fie savurati ca desert sau gustare.
Chiar si asa, doar 9800 de hectare din Romania sunt dedicate strugurilor de masa,
majoritatea sunt specializate pe productie de vin.
La recoltare, strugurii se asaza in ladite intr-un singur strat si cu codita in sus iar prin cizelare,
asa cum o numesc viticultorii, se indeparteaza defectele ciorchinilor, precum o coada prea
lunga sau boabe deteriorate.
Printre cele mai apreciate soiuri de masa sunt cele cu coacere tardiva, precum Transilvania
si Tamina, insa producatorii le prefera pe cele ce se coc de timpuriu, pentru a evita
concurenta straina.