GRÂUL

Importanța
 Grâul este una din cele mai vechi plante de cultură, fiind cultivată de
om în Orientul Mijlociu cu circa 10 - 12 mii de ani î.e.n.
 Principala întrebuinţare o are grâul în fabricarea pâinii, alimentul de
bază a peste jumătate din populaţia globului.
 Pâinea de grâu este foarte valoroasă, datorită conţinutului ridicat de
proteine şi digestibilităţii mari pe care o are, fiind mai gustoasă decât
cea obţinută din alte cereale.
 Grâul se utilizează în hrana oamenilor şi sub formă de paste făinoase,
macaroane, spaghete, fidea, tăiţei etc., al căror consum se măreşte în
întreaga lume pe an ce trece. Cele mai bune paste făinoase se obţin din
grâul durum, a cărui suprafaţă cultivată pe plan mondial este în
creştere.
 Cerințe față de factorii de mediu
Cerintele graului fata de caldura.
 Pentru germinat, semintele de grau necesita temperaturi de
minimum de 1-3 grade Celsius, aceste valori au semnificatie
practica numai pentru semanaturile tarzii sau daca s-a semanat
in sol uscat si germinarea intarzie din lipsa apei.

 Efectele temperaturilor scazute asupra plantelor de grau sunt

diferite, ca forma de manifestare si ca grad de daunare, in functie
de faza de vegetatie in care acestea surprind graul. Rezistenta cea
mai mare se manifesta la culturile bine inradacinate si infratire;
cele mai mari pagube se inregistreaza in cazul culturilor de grau
surprinse de ger in curs de rasarire.
 Cerintele graului fata de umiditate.
 Fata de apa din sol, cerintele sunt moderate, dar echilibrate pe
intreaga perioada de vegetatie. Se considera ca in zonele de
cultura a graului, trebuie sa cada cel putin 225 mm precipitatii pe
perioada de vegetatie. Coeficientul de transpiratie al graului este
de 350-400, ceea ce reflecta o buna valorificare a apei de catre
planta de grau.

 Pentru germinare, boabele de grau absorb 40-50 % apa,

raportat la masa uscata a boabelor, pentru a asigura aceasta
cantitate de apa, este necesar ca umiditatea solului sa se situeze
la nivel de 70-80 % din capacitatea capilara pentru apa a solului.
 Cerintele fata de sol.
 Graul prefera solurile mijlocii, lutoase si luto-argiloase, cu capacitate
mare de retinere a apei, permeabile, cu reactie neutra sau slab acida
(pH=6-7,5).

 Cele mai favorabile pentru grau sunt solurile balane, cernoziomurile,

cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-
roscate.

 Nu sunt potrivite pentru grau solurile pe care stagneaza apa, fiind expuse
la asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatica se ridica, in
anumite perioade, pana in zona radacinilor. De asemenea, nu sunt
potrivite solurile usoare, cu permeabilitate prea ridicata, pe care plantele
pot suferi de seceta, precum si solurile prea acide sau prea alcaline.
 Tehnologia de cultivare a grâului
Lucrările solului și pregătirea patului germinativ

De calitatea pregatirii patului germinativ depinde, in mare masura, calitatea

semanatului si uniformitatea culturii infiintate.
Lucrarile solului sunt conditionate de plantele premergatoare si de starea de
umiditate a solului in momentul recoltarii acestora.
Cele mai bune premergatoare sunt culturile care elibereaza terenul in vara
(mazarea, fasolea, borceagul, rapita, inul, cartoful timpuriu) si permit
efectuarea, in bune conditii, a lucrarilor solului (dezmiristirea, urmata la cca 2
- 3 saptamani de aratura la 18 - 20 cm, cu plugul in agregat cu grapa stelata).
Se pot folosi si cerealele paioase in al doilea an, daca acestea nu au fost
puternic infestate cu patogeni, daunatori si buruieni, dar nu pentru loturile
semincere.
 Epoca de semanat trebuie astfel stabilita incat pana la sosirea iernii
plantele sa parcurga 40 - 50 de zile cu temperaturi mai mari de 5°C, respectiv
sa acumuleze 450 - 500 grade termice si sa formeze 2 - 3 frati si 3 - 5 frunze.

In functie de evolutia conditiilor climatice din aceasta toamna, fata de epoca

optima de incepere a semanatului, situata in jurul datei de 1 octombrie,
aceasta lucrare poate incepe cu o saptamana mai devreme sau mai tarziu.

Experientele de lunga durata demonstreaza ca nu este indicat sa se execute

semanatul nici prea devreme, nici prea tarziu.
Astfel, semanatul cu doua saptamani inainte de epoca optima determina
diminuarea productiei cu 25%, iar cu 3 saptamani scade productia cu 40%.
La fel se intampla cand se intarzie semanatul cu 2 - 3 saptamani,
inregistrandu-se scaderi de productie de 25%, respectiv 38%.
 Densitatea (desimea) plantelor influenteaza substantial nivelul
productiei si variaza in functie de epoca de semanat, de nivelul de
fertilizare, de asigurarea cu apa, caracteristicile soiului cultivat etc.
In mod obisnuit, se asigura 450 - 600 de boabe germinabile / m2 din care
sa rezulte 500 - 700 de spice.

Adancimea de incorporare a semintei este de 3 - 6 cm (in functie de

lungimea mai mare a coleoptilului la grau si mai mica la orz si orzoaica).
Adancimea minima se practica pe soluri grele si pe cele cu suficienta
umiditate.
In vederea executarii semanatului de calitate, este necesar sa se
pregateasca din timp si sa se regleze corect masinile de semanat.

Exista o gama diversificata de masini de semanat, cu 21,29 sau mai multe

brazdare, cu brazdare de tip cultural sau dublu disc.
Semănatul
Sămânța de grâu pentru semănat trebuie să aparțină soiului recomandat
în zonă și să îndeplinească toate condițiile unei plante riguroase. De
calitatea seminței pentru semănat depinde densitatea culturilor la răsărire,
înfrățire și vegetația plantelor.
Pentru a preveni atacul de boli și dăunători semințele de grâu se tratează
obligatoriu înainte de semănat cu diferite substanțe fungicide sau insecto-
fungicide. Din semințe netratate apare riscul obținerii unei recolte cu
puternic grad de atac, recoltă care practic nu se mai poate valorifica.

Înainte de a intra în iarnă planta de grâu trebuie să vegeteze timp 40-50

zile la temperaturi medii zilnice mai mari de 5°C. Pentru a putea rezista
peste iarnă la acțiunea condițiilor nefavorabile plantelor trebuie să
formeze doi trei frați și să acumuleze în nodul de înfrățire cantități mari de
zaharuri și să-și dezvolte puternic rădăcinile embrionare.
 Producții normale se obțin atunci când la recoltare se asigură o densitate de
500-700 spice/mp. Aceasta se asigură prin însămânțarea a 400-600 boabe
germinabile/mp. În funcție de valoarea biologică a acesteia, puritate, MMB și
densitate, cantitatea de sămânță variază între 200 și 250 kg/ha.

Adâncimea la semănat se stabilește în funcție de tipul și textura solului, de

aprovizionarea cu apă la semănat și de energia germinativă, fiind cuprinsă între
4-7 cm. În condiții bune de umiditate se va însămânța la 4-5 cm, iar în solurile
uscate la 6-7 cm.

În țara noastră s-a generalizat distanța între rânduri de 12,5 cm. Se pot lăsa
cărări de la semănat care prezintă următoarele avantaje:

– se intră în cultură cu tractorul numai pe cărări fără să se distrugă plantele;

– nu mai este necesară jalonarea;
– se asigură o distribuire uniformă a substanțelor;
– se pot amplasa sistemele de irigat pe cărări.
 Prin acest sistem de semănat se înregistrează o pierdere de suprafață de 4-
5% care este compensată de producția mai mare de pe rândurile de pe lângă
cărări.
 Câteva soiuri de grâu românesc:

Stațiunea de cercetare Stațiunea de cercetare Turda

Fundulea 1) Arieșan
1) Glosa 2) Apullum
2) Pitar 3) Dumvrava
3) Miranda 4) Turda 2000
4) Izvor 5) Andrada
5) Otilia Grâu de primăvară:
6) Turcei 6) Pădureni
7) Flamura 85
8) Dropia
Fertilizarea grâului
Perioadele optime pentru fertilizarea grâului sunt determinate de
etapele de dezvoltare a culturii, respectiv la terminarea înfrăţirii, când are
loc diferenţierea spicului, la apariţia primului nod, când are loc
diferenţierea primordiilor florale, la formarea celui de-al doilea nod, când
apar staminele şi se declanşează formarea boabele în spic.

Printre cele mai utilizate îngrășăminte sunt cele pe bază de azot.

Îngrășămintele pe bază de azot sunt necesare indiferent de tipul de sol pe
care se înființează cultura de grâu. Numai că la stabilirea perioadelor de
aplicare trebuie să se țină cont de faptul că azotul are o solubilitate
ridicată. De aceea, fertilizatorii pe bază de azot se aplică în mai multe
etape. De regulă, acestea se aplică în trei etape.
 Prima etapă este recomandată să aibă loc toamna, până în perioada
de înfrățire, când necesarul de îngrășăminte este relativ redus. Cum
azotul este ușor solubil, se recomandă aplicarea unei cantități de 30-40
kg de azot/hectar, iar restul îngrășămintelor să fie folosite iarna sau
primăvara.

 A doua etapă de fertilizare a grâului are loc primăvara devreme, când
plantele de grâu își reiau ciclul de vegetație. În această etapă se aplică
circa 40-60kg de îngrășăminte la hectar.

 A treia etapă de fertilizare trebuie efectuată la apariția primului nod al

tulpinii, când se aplică circa 30-60 kg de îngrășăminte la hectar.
Rotația grâului
Grâul este o plantă pretenţioasă faţă de planta premergătoare şi la
rândul ei constituie o plantă bună premergătoare pentru toate plantele
care se seamănă primăvara.
Pentru grâul de toamnă, cele mai bune premergătoare sunt acelea care
se recoltează timpuriu, care îmbogăţesc solul în substanţe nutritive, au un
consum redus de apă şi combat bine buruienile şi dăunătorii.
Dintre plantele care eliberează terenul vara devreme, foarte bune
premergătoare pentru grâu sunt leguminoasele (mazărea, fasolea,
borceagul de toamnă, borceagul de primăvară).
Foarte bune premergătoare pentru grâu sunt şi rapiţa, inul de fuior, inul
de ulei, care se recoltează de timpuriu. După in, grâul dă producţii
apropiate de cele obţinute după mazăre.
 Floarea soarelui este premergătoare slabă pentru grâu, datorită faptului
că sărăceşte solul în elemente nutritive şi în apă, ceea ce face ca pregătirea
terenului să se facă după această plantă greu şi de calitate inferioară.
Dacă ea se recoltează la timp şi cât mai repede, cultura a fost întreţinută
bine prin praşile, se ară adânc şi se folosesc îngrăşăminte, floarea-soarelui
poate deveni o bună premergătoare pentru grâu.

Sfecla de zahăr este o bună plantă premergătoare pentru grâul de

toamnă, dacă recoltatul ei se face mai timpuriu, deoarece lasă terenul
afânat, curat de buruieni şi fertil.
Nu sunt indicate ca premergătoare pentru grâu, sorgul, iarba de Sudan,
meiul, deoarece se recoltează târziu, epuizează solul în apă şi substanţe
nutritive.
 Lucrări de întreținere
 Principalele lucrari de intretinre a graului de toamna sunt: combaterea
buruienilor, combaterea daunatorilor, irigarea culturii.
 Combaterea eficienta a buruienilor se realizeaza prin efectuarea de
lucrari agrotehnice, fitotehnice si aplicarea de substante erbicide
( erbicidele se aplica in functie de gradul de îmburuienare şi structura
speciilor de buruieni).
 Pentru combaterea cruciferelor – muştar sălbatic, ridiche sălbatică,
susai, pălămidă – se pot aplica urmatoarele substante: SDMA sau
Dicotex. Se aplica primavara, cand temeperatura aerului este mai mare
de 15 grade celsius, si buruienile sunt in faza de rozete.
Erbicide folosite în
cultura grâului:

1. RIVAL® SUPERSTAR 75 GD
2. Cerlit de la Dow AgroScience-
sistemic
3. Sekator Progress OD de la
Bayer-sistemic
4. Tomigan 250 EC de la
Makhteshim Agan-
postemergent
5. Primstar Super de la Procera
Agrochemicals-postemergent
Lucrarile de ingrijire.
Numarul lucrarilor de ingrijire depinde de foarte multi factori. Sunt situatii in care
sunt necesare numai 1-2 lucrari si sunt situatii in care sunt efectuate 7-8 lucrari.
a). Tavalugirea. Se realizeaza dupa semanat, in cazul in care solul este afanat si uscat.
Aceasta operatiune pune samanta in contact cu solul, favorizand absorbtia apei.

b). Combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor. Pentru informatii despre

combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor ce isi pot face aparitia in cultura de
grau click aici si aici.

c). Irigarea. Necesarul de apa al graului este de 3500-4500 metri cubi/ ha pe perioada
de vegetatie. Acesta este asigurat numai in proportie de 70-75 % in mod natural. Cele
mai eficiente udari sunt cele aplicate in toamna. Cea mai folosita metoda de udare, in
Romania, este aspersiunea.
 Recoltarea se realizeaza cand boabele ajung la umiditatea de 14-15 %. In
acest moment recoltatul se realizeaza fara pierderi si nu sunt necesare
operatiuni speciale de uscare. Recoltatul poate incepe cand boabele au o
umiditate de 18% , in cazul in care trebuie recoltata o suprafata mare.
Lucrarea de recoltat trebuie finalizata cand boabele au ajuns la 12%
umiditate.
.

.
 Bolile grâului
Mozaicul dungat al grâului

Boala este cunoscută de mult timp în SUA şi Canada. În Europa a fost

pentru prima dată semnalată în ţara noastră de I. Pop în 1961 şi este destul
de răspândită. A fost semnalată şi în alte ţări europene, dar atacul este în
general redus. În natură, în afară de grâu virusul mai poate infecta orzul,
ovăzul, secara şi porumbul.
• SIMPTOME:
Primele simptome apar pe grâul de toamnă la 2-3 saptamâni de la
răsărire. Frunzele plantelor bolnave prezintă de-a lungul limbului dungi
sau striuri de culoare verde deschis sau gălbuie, discontinui, paralele cu
nervurile. Într-un stadiu mai avansat, întreaga suprafaţa a limbului devine
de culoare gălbuie.
 Plantele bolnave se caracterizează printr -o crestere mai slabă şi
capacitate de înfrăţire redusă, plantele sunt pitice, paiul se scurtează cu
20-30%, spicele sunt mici şi sterile în majoritatea cazurilor.Această
reducere este accentuată la plantele infectate toamna, comparativ cu cele
infectate primavara.
 COMBATERE:
Principala măsură de prevenire este respectarea perioadei de semănat
deoarece s-a observat că infecţia cu acest virus descreşte odată cu
întârzierea semănatului. Se recomandă totuşi semănarea grâului de
primăvară de timpuriu pentru ca plantele săse dezvolte pâna în perioada
de raspândirea bolii. Se impune distrugerea buruienilor gazdă,
distrugerea vectorilor şi cultivarea de soiuri mai puţin afectate de acest
virus.
 Septoria nodorum -este o specie foarte păgubitoare care apare frecvent
la noi în ţară, în zonele cu umiditate ridicată.
 SIMPTOME:

Boala se manifestă pe toate organele aeriene în toate fazele de vegetaţie.

Simptomele sunt apropiate de cele produse de Septoria tritici, cu
deosebirea că acestea apar mai mult pe coleoptil, pe tulpini în dreptul
nodurilor şi pe spice. Petele au formă liniară, la mijloc sunt mai închise la
culoare, iar picnidiile apar după necrozarea ţesuturilor, spre deosebire de
S. tritici unde picnidiile apar înaintea acestui proces. La spicele bolnave
se observă o brunificar e a paleelor în treimea sau jumătatea superioară,
însoţită de apariţia picnidiilor ciupercii.
În cazul unui atac puternic spicele rămân parţial sterile sau formează
boabe mici, sticloase, mai închise la culoare, pe care se dezvoltă, după
germinare, picnidii negricioase, situate în special în dreptul şantului
ventral şi la vârful cariopselor.
COMBATERE:
Se recomandă urmatoarele
măsuri preventive: respectarea
unui asolament corespunzător;
distrugerea resturilor de plante
bolnave şi a sămulastrei prin
arături adânci; folosirea de
sământă sănătoasă.
Tăciunele zburător al grâului

Taciunele zburator al grâului este cunoscut de foarte mult timp, fiind

raspândit în toată zona de cultură a grâului producând pagube ce variază
de la o regiune la alta şi de la un an la altul.
 SIMPTOME:
Boala este evidentă în câmp în timpul înspicării plantelor. Principalul
simptom îl reprezintă distrugerea tuturor componentelor spicului, cu
excepţia rahisului şi înlocuirea acestora cu o masa de clamidospori
prăfoasă, brun negricioasă
COMBATERE:

Cel mai eficace mijloc pentru combaterea

tăciunelui zburător la grâueste
dezinfectarea hidrotermică a seminţelor
după procedeul bifazic sau monofazic.
Procedeul bifazic constă în scufundarea
seminţelor 4-5 ore în apă la temperatura de
28-30°C (pentru saturarea miceliului cu
apă) şi apoi în apă fierbinte (10 minute la
50°C sau 7 minute la 53°C).

După tratarea cu apă fierbinte seminţele

sunt supuse imediat răcirii cu ajutorul unui
curent de apa (pentru a se evita acţiunea
prelungită a temperaturilor ridicate asupra
embrionului) şi apoi a uscării (pentru a se
evita mucegairea).
Rugina galbenă a grâului
Rugina galbenă sau rugina glumelor este raspândită pe tot globul cu
excepţia Australiei şi a unor ţări din nordul Africii. Apare şi este foarte
păgubitoare în regiunile umede şi reci din zonele temperate.În ţara
noastră se manifestă mai ales în anii cu primăveri reci şi umede, când
provoacă pagube considerabile, ce au ajuns în unii ani la 60-70% din
producţie.

 SIMPTOME:
Pe frunze (limb, teci), tulpini, glume, ariste, chiar pe boabe, apar
pustule mici, dreptunghiulare galben portocalii, ce conţin uredospori.
Infecţia porneşte de la frunzele bazaleşi progresează treptat în sus.
Pe tulpini, mai ales în treimea superioară a internodurilor apar striuri
asemanatoare cu cele de pe frunze. Pe rahisul spicului şi spiculeţelor şi pe
ariste apar uredosori izolaţi sau în şiruri.
COMBATERE:
Se recomandă: semanatul la epoca optimă, aplicarea de îngrăşăminte
cu fosfor, potasiu şi azot în doze echilibrate, distrugerea samulastrei.

Cea mai importantă metodă de combatere este crearea şi introducerea

în cultură de soiuri rezistente. Dintre soiurile de grâu de toamnă sunt
rezistente: Lovrin 231, Ceres, Silvana (Triticum aestivum) iar dintre
soiurile de primavara: Hatri, Rubin.