” STUDII FLORISTICE ÎN PLANTAȚIILE

VITICOLE DIN ZONA STREHAIA”

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC,
LECT. UNIV. DR. DANIEL RĂDUȚOIU
ABSOLVENTĂ,
CIOCEA GEORGIANA LAURA
 
 CUPRINS
Introducere

CAPITOLUL I. CADRUL GENERAL FIZICO-GEOGRAFIC

CAPITOLUL II. ISTORICUL LOCALITĂŢII STREHAIA

•
CAPITOLUL III. ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE DIN ZONĂ

CAPITOLUL IV. FLORA DIN PLANTAȚIILE VITICOLE DIN ZONA

STREHAIA

Concluzii

Bibliografie
 CADRUL GENERAL FIZICO-GEOGRAFIC

• Oraşul Strehaia este situat în partea de

est a judeţului , pe terasele inferioare,de
la confluenţa Motrului cu Huşniţa, si în
plină zonă deluroasă.
• Limitele teritoriului administrativ
Strehaia sunt :
• -în nord se învecinează cu judeţul Gorj;
• -în nord-est se învecinează cu comunele
Grozeşti si Stângaceaua;
• -în sud si sud-vest se învecinează cu
comunele Brezniţa-Motru si Greci;
• -în vest se învecineaza cu comunele
Voloiac si Corcova
 •Procese geomorfologice actuale
•În partea nordică a oraşului se întâlnesc mici alunecări de teren şi forme negative
de relief, rezultate în urma excavaţiunilor efectuate pentru obţinerea materialului argilos.
Versanţii sudici prezintă aceeaşi uniformitate ca şi cei nordici.
•Clima
•Prin poziţia sa în partea de sud-vest a ţării, oraşul are o climă temperat-
continentală, în care se simt influenţe submediteraneene.
•Reţeaua hidrografică
•Reţeaua hidrofreatică este alcătuită din râul Motru şi afluenţii săi, pe partea
dreaptă Huşniţa, Cotoroaia şi Slătinic, şi în nord-vest şi sunt despărţite de văi adânci ca :
Valea Motrului, Valea Huşniţei şi Valea Cotoroaiei (Voloiacului).

Râul Motru
 ISTORICUL LOCALITĂŢII STREHAIA
• Strehaia, o aşezare cu o bogată încărcătura istorică, constituită pe o veche
vatră din epoca bronzului.
• Vatra istorică a aşezării a cunoscut două zone delimitate în teren.
• Vechea vatră, zona de locuinţe, în partea de sud-vest, faţă de mănăstire.
• Mănăstirea, în jurul căreia s-a constituit noua vatră a satului a fost ridicată
de Matei Basarab în anul 1645, în fosta curte a boierilor Craioveşti.
• Satul şi Moşia Strehaia, cu locuitorii lui, în evoluţia istorică a propietăţii, a
fost proprietate boierească a Craioveştilor şi a descendenţilor acestora,
până în timpul domniei lui Mihai Viteazul (1593-1601) când devine
proprietate boierească, ca în anii domniei lui Matei Basarab (1632-1654),
sa fie proprietatea mănăstirii Strehaia, până în timpul domniei lui
Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), când prin legea secularizării moşiilor
mănăstireştii din 1863 si împropietărirea din 1864, să fie transformată in
proprietate ţărănească, prin împroprietărirea foştilor clăcaşi.
 ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE DIN ZONĂ
• Date cu privire la plantele din Oltenia se cunosc încă de la Dioscorides,
care însoţind trupele romane în Dacia face câteva consemnări în acest
sens. Ulterior, Paul de Alep şi Lazzaro Spalanzani (Maloş & al. 1967)
fac unele notaţii cu privire la floră şi vegetaţie.
• Date sporadice se cunosc din cercetările efectuate într-un context general
pentru Oltenia, de: Buia Al. (1952, 1953, 1954, 1959, 1960, 1963 ş.a.);
Buia Al. & Păun M. (1954, 1960, 1962, 1964); Buia Al., Păun M.,
Maloş C. & Olaru M. (1960, 1961, 1963); Buia Al., Păun M. & Maloş
C. (1960); Buia Al., Păun M., Safta I. & Pop M. 1959; Buia Al. & Ana
Mihăilă-Popescu (1952); Păun M. (1957-1985); Păun M. & Gh. Popescu
(1968-1978). La unele lucrări în colaborare: Şerbănesu I. (1957); Maloş
C. (1963-1977); Roman N. (1962-1974); Cârţu D. (1968-1979); Popescu
Gh. (1966-1988); Todor I. & Popescu Gh. (1972); Popescu Gh. & Păun
M. (1973); Mariana Cârţu (1968-1977); O. Raţiu (1968); Maria Ciurchea
(1962-1971); Zaharia I. (1972) etc.
FLORA DIN PLANTAȚIILE VITICOLE DIN ZONA
STREHAIA

După alegerea temei, primul pas a constat în consultarea

literaturii de specialitate recomandată de coordonatorul
acestei lucrări. După o prealabilă documentare referitoare la
zona ce urma a fi cercetată din punct de vedere floristic și
fizico-geografic, au fost realizate numeroase deplasări în
teren pentru a surprinde toate fazele de vegetație ale
plantelor din aceste culturi, faze ce sunt necesare pentru o
identificare corectă.
Identificarea taxonilor s-a făcut pe acest material
conservat în stare uscată sau pe material viu, folosind sursele
recente de informaţie taxonomică.
Fotografiile din lucrare sunt originale, efectuate cu
aparat tip Panasonic.
Lista floristică cuprinde 118 taxoni repartizaţi astfel: 1 Pteridóphýta şi 117 –
Spermatophyta, Magnoliophytina. Numărul de 118 taxoni cuprinde doar plantele
colectate şi determinate de noi. Dintre acestea prezentăm:

Consolida regalis la margine de plantație Ranunculus arvensis din proximitatea plantației

particulară (orig.) viticole (orig.)
 Portulaca oleracea de pe rândurile de viță de
vie (orig.)

Exemplar fructifer de Phytolacca americana

(orig.)
 Silene latifolia subsp. alba din plantație
neîngrijită (orig.)

Cerastium glomeratum – exemplar fructifer

(orig.)
Polygonum arenastrum din culturi aflate pe
terenuri nisipoase (orig.) Rumex conglomeratus de pe rândul de viță de
vie (orig.)
 Erodium cicutarium din primăvara anului 2018
(orig.)

Vicia villosa – detaliu inflorescență (orig.)

Exemplar florifer de pe rândul de viță de vie
(orig.)
Exemplar fructifer de pe rândul de viță de vie
(orig.)
Thlaspi perfoliatum din flora vernală a
plantațiilor viticole cercetate (orig.)

Reseda lutea de pe rândul de viță de vie (orig.

Convolvulus arvensis alături de Senecio
vernalis și Consolida regalis (orig.) Plantago lanceolata de lângă butucul de viță de
vie (orig.)
Arctium lappa în stadiul vegetativ alături de Cirsium arvense pe rândul de viță de vie (orig.)
Sorghum halepense (orig.)
Senecio vernalis pe rândul de viță de vie (orig.)
Sonchus arvensis dintre rândurile de viță de vie
(orig.)
Ornithogalum boucheanum din flora vernală a
acestor plantații (orig.)
 Din analiza florei segetale din plantațiile de viță de vie din zona Strehaia
reiese că deși numărul speciilor este mic, unii taxoni au o bună reprezentare în teren.
În unele suprafețe ei formează fitocenoze cu fizionomie uniformă (ex. Portulaca
oleracea, Senecio vernalis, etc.).
În conspectul floristic, taxonii aparţin la 39 familii, ponderea cea mai mare
având-o familiile: Poaceae, Asteraceae, Brassicaceae, Polygonaceae, Fabaceae,
Caryophyllaceae, Chenopodiaceae, Boragináceae și Apiaceae. Restul familiilor au
puțini reprezentanţi.
Analiza bioformelor reliefează predominarea într-un procent foarte mare a
plantelor anuale. Acestea sunt urmate la distanță mare de hemicriptofite. Cele 2
bioforme dau fizionomia locurilor; terofitele fiind în număr mare în special primăvara
iar în timpul verii locul acestora este luat de hemicriptofite. Alături de cele 2
bioforme, în localitatea cercetată au mai fost identificate și plantele bienale în procent
de 12%. Spectrul bioformelor

12% 3%

28% 57%

T H HT Ph
 Analiza geoelementelor
Plantele spontane identificate în plantaţiile viticole de la Strehaia aparțin la 9
categorii de geoelemente. Dintre acestea mai mult de jumătate este ocupat de
eurasiatice, restul totalizând un procent de 50 împreună. Cosmopolitele au o prezenţă
de 15% iar restul (europene, mediteraneene, adventive, circumpolare, central-
europene, pontice și balcanice) sub 10%. Elementele sudice în ansamblu au o bună
reprezentare, ceea ce explică caracterul xerofil al vegetației din zonă.
Din compararea datele obținute cu alte zone viticole din Oltenia s-a constatat că
nu există diferențe majore.
Spectrul geoelementelor

4% 3% 1%
6%
6%
6%

51%
8%

15%

Euras. Cosm. Eur. Medit. Adv. Circ. Centr. Eur. Pont. Balc.
 CONCLUZII

•Oraşul Strehaia este situat în partea de est a judeţului, pe terasele

inferioare,de la confluenţa Motrului cu Huşniţa.
•În partea nordică a oraşului se întâlnesc mici alunecări de teren şi forme
negative de relief, rezultate în urma excavaţiunilor efectuate pentru obţinerea
materialului argilos.
•În condiţiile puternicei influenţe antropice şi a perfecţionării
tehnologiilor de cultură, precum şi a dinamicii şi a plasticităţii buruienilor,
cercetarea biologiei, ecologiei şi arealogiei acestora este absolut necesară.
•În concluzie, putem spune că deși pentru localnici (și nu numai) prezența
buruienilor în plantațiile de viță de vie este nedorită, totuși este recomandat ca
pentru păstrarea biodiversităţii să fie acceptată şi prezenţa buruienilor în
culturi însă până la nivelul pragului economic de dăunare.