CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII SFREDELITORULUI

PORUMBULUI – OSTRINIA NUBILALIS

1.1. IMPORTANȚA CULTURII DE PORUMB ZEA MAYS

Porumbul este una din cele mai vechi plante de cultură de pe continentul american. După
cercetările din Mexic are o vechime de peste 3000 ani î.e.n.
În Europa, porumbul s-a adus după descoperirea Americi, prin anul 1943, fiind cultivat
mai întâi în Spania, apoi în Italia.
În ţara noastră, porumbul a fost menţionat în Muntenia sub domnia lui Şerban
Cantacuzino (1678-1695), iar în Moldova sub domnia lui Duca Vodă (1693-1695). În
Transilvania porumbul s-a cultivat pe timpul Împărătesei Maria Tereza (1740-1760).
Dintr-o sămânţă care cântăreşte o treime de gram, răsare şi se dezvoltă în aproximativ
nouă săptămâni o plantă înaltă de 2-3 m, iar în următoarele opt săptămâni aceasta produce între
600-1000 boabe. Cum realizează planta de porumb acest proces, se explică prin existenţa unui
extraordinar „laborator” de transformare a energiei solare în materie organică şi în al doilea rând,
prin înmagazinarea unei mari cantităţi de energie într-un produs atât de concentrat care este
bobul de porumb.
Porumbul ocupă al treilea loc, ca importanţă, între plantele cultivate pe glob. Alături de
grâu si orz, constituie baza alimentaţiei cele mai mari părţi a populaţiei globului, direct sau
transformate în produse animaliere.
Această poziţie, din punct de vedere agricol, este motivată printr-o serie de particularităţi,
astfel:
prezintă o mare capacitate de producţie, cu circa 50% mai ridicată faţă de celelalte
cereale;
plasticitatea ecologică mare, care îi permite o largă arie de răspândire, dând
recolte mari şi relativ constante, mai puţin influenţate de abaterile climatice;
este o plantă prăşitoare, bună premergătoare pentru majoritatea culturilor;
suportă monocultura mai mulţi ani;
are un coeficient mare de înmulţire(150-400);
având o însămânţare mai târzie în primăvară, permite o mai bună eşalonare a
lucrărilor agricole;

5
 cultura este mecanizabilă 100%;
recoltarea se face fără pericol de scuturare;
valorifică foarte bine îngrăşămintele organice şi minerale, cât şi apa de irigaţie;
posibilităţile de valorificare a producţiei sunt foarte variate;
Din punct de vedere al dăunătorilor,cultura de porumb este atacată de Tanymecus
dilaticollis (Răţişoara porumbului), Agriotes spp. (Viermii sârmă) şi Diabrotica virgifera
virgifera (Viermele vestic al rădăcinilor de porumb). Pagube considerabile pot fi produse şi de
alţi dăunători ca: Oscinella frit (Musca suedeză), Agrotis segetum , coropişniţele (Gryllotalpa
spp), viermi albi (Scarabeidae), viermi negri (Tipulidae), Limacșii şi rozătoarele (Cricetidae).
Seminţele şi embrionii sunt atacate de gândacul seminţelor (Harpalus distinguendus), şarpele orb
(Blanius guttulatus), ciori şi coţofene (Corvus sp. Pica sp.).
Unul dintre cei mai importanți dăunători este Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul
porumbului),care și-a format o rezistență la controlul chimic și aduce pagube mari culturii.

1.2 ASPECTE GENERALE PRIVIND OSTRINIA NUBILALIS

Ostrinia nubilalis face parte din familia Lepidoptera (Crambidae) și este recunoscut ca
fiind cel mai important dăunător al porumbului (Zea mays), provocând pierderi mari ale culturii
la nivel mondial, estimându-se la 7 %.
Ostrinia nubilalis (figura 1.1.) își are originea din Europa, Africa de Nord și Asia de Vest
(Mutuura și Munroe 1970) și a fost introdus în America de Nord la începutul secolului XX, din
cauza transporturilor regulate din Austria,Ungaria și Italia (Smith 1920).

Figura 1.1 Ostrinia nubilalis adult

(https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ostrinia_nubilalis__European_corn_borer__%D0%9A%D1%
%D0%BA%D1%83%D1%80%D1%83%D0%B7%D0%BD%D1%8B%D0%B9_%D0%BC%D0%BE
%D1%82%D1%8B%D0%BB%D1%91%D0%BA_(26972585408).jpg)
6
 Genul Ostrinia include 20 de specii (Mutuura si Munroe, 1970). Doar patru specii din cele
20 sunt recunoscute ca și dăunători: Ostrinia nubilalis și Ostrinia furnacalis, sunt principalii
dăunători ai porumbului, Ostrinia obumbatralis este un dăunător mai mic al porumbului, iar
Ostrinia zaguliaevi este dăunător la legume. Dintre cele patru specii, cea mai importantă este
Ostrinia nubilalis, deoarece atacă un număr foarte mare de specii de plante.
Ostrinia nubilalis a fost prima specie descrisă de către Hübner, în 1796 (Mutuura and
Munroe, 1970).

1.3 CICLUL DE VIAȚĂ AL SPECIEI OSTRINIA NUBILALIS

Pentru ca specia Ostrinia nubilalis să se dezvolte are nevoie de un prag de aproximativ

15°C (Grozea Ioana, 2006).
Oul este aproape aplatizat și are un diametru aproximativ de 1 mm lungime și 0,75 m
lățime. Ca și culoare, când este depus are o culoare albă, iar mai apoi își schimbă culoarea în
galben, iar capul negru al larvei se poate observa înainte de eclozare. Ouăle sunt depuse în masă
(figura 1.2.). Numărul mediu de ouă/depunere este de 30, dar există probabilitatea să se găsească
mase de ouă mai mari de 50 sau doar cu 4-5 ouă. În mod normal, ouăle sunt depuse pe partea
inferioară a frunzelor . Ouăle eclozează în patru până la nouă zile.

Figura 1.2. – Pontă de Ostrinia nubilalis

Pontă de Ostrinia nubillis proaspăt depusă Pontă de Ostrinia nubillis aproape de eclozarea larvelor
(foto realizată de Cotuna Otilia) (foto realizată de Cotuna Otilia)

7
 Prima larvă are aproximativ 1.5 mm și larva matură ajunge la o lungime de 2-2.5 mm, de
culoare albă-cenuşie, uneori cu o nuanţă roşcată și se dezvoltă la o temperatură de aproximativ
11°C . Pe partea dorsală, în regiunea mediană prezintă o dungă mai închisă la culoare, iar capsula
cefalică, placa pronotală şi segmentul anal sunt puternic chitinizate. Segmentele abdominale
prezintă dorsal 4 plăci (sclerite), cenuşii, prevăzute cu peri lungi, iar în spatele acestor plăci sunt
alte 2 plăci, mai mici, asemănătoare (Grozea Ioana, 2006) (figura 1.3.).

Figura 1.3. Larvă de Ostrinia nubilalis (fotografie originală)

Perioada optimă pentru apariția pupei este de obicei luna aprilie sau mai, dar poate apărea
și mai târziu.
Dimensiunea pupei variază între 13-14 cm (la femelă) și 16-17 (mascul), cu o culoare
roșiatică-maro închis. O putem observa în tulpina porumbului (figura 1.4.).

Figura 1.4. – Pupă de Ostrinia nubilalis (original)

Adulții de Ostrinia nubilalis sunt destul de mici, masculii având dimensiunea de 20 până
la 26 mm, iar femelele 25 - 34 mm.
Femela este o molie cu un aspect robust. Culoare variază de la galben deschis până la
maro deschis, având aripa anterioară și cea posterioară, încrucișate în linii zig-zag închis cu
pete deschise la culoare, adesea gălbui (Grozea I., 2006).
Masculul, este tot o molie puțin mai mică, cu un aspect mai zvelt. Iar ca și culoare, este
mult mai închis decât femela, de obicei maro deschis sau maro spre cenușiu, cu aceleași linii în
zig - zag și pete gălbui.
Activitatea intensă a adulților este în primele 3-5 ore de la lăsarea întunericului. Perioada
de preovipoziție este aproximativ de 3 până la 5 zile, urmată de perioada de ovipoziție care este
de aproximativ 14 zile. iar ovipoziția medie fiind de 20 până la 50 de ouă pe zi. Numărul de ouă
depuse de femelă pe parcursul ciclului de viață este de 400-600. Longevitatea totală a adultului
este estimată între 18 pana la 24 de zile.

1.4. MODUL DE DĂUNARE ȘI PAGUBELE PRODUSE DE OSTRINIA NUBILALIS

Ostrinia nubilalis este un polifag deosebit (Bengtsson et al. 2006), atacă un număr foarte
mare de plante. Cercetări privind plantele gazde ale Ostrinia nubilalis au făcut obiectul mai
multor studii: Hodgson (1928) a declarat că această insectă se hrănește cu plante din 131 de
genuri din 40 de familii botanice; Ponsard și colab. (2004) precizează că Ostrinia nubilalis atacă

8
peste 200 de plante; Filip Franeta (2018) susține că numărul de specii gazdă ale Ostrinia
nubilalis pe continentul european este semnificativ mai mic decât pe continentul Nord-
American. Filip Franeta (2018) afirmă că plantele atacate de specia Ostrinia nubilalis fac parte
din familii: Poaceae, Polygonaceae, Amaranthaceae, Solanaceae, Fabaceae, Malvaceae,
Cannabaceae, Iridaceae, Cucurbitaceae și Apiaceae.
În România, larva de Ostrinia nubilalis atacă porumbul, cânepa, sorgul, meiul, floarea
soarelui, dar se dezvoltă și pe plante spontane cum ar fi costreiul, iarba de Sudan.
Ostrinia nubilalis atacă toate organele supraterane ale plantelor de porumb. Cercetătorii
(Papp, 1990; Szőke și colab., 2002) au împărțit daunele produse de Ostrinia nubilalis în directe
(perturbarea transportului de nutrienți prin întreruperea țesutului vascular) și indirecte (daune
care se reflectă prin deteriorarea boabelor, frângerea tulpinilor, instalarea patogenilor din genul
Fusarium). Pierderile de producție determinate de sfredelitorul tulpinilor de porumb au valori
cuprinse în intervalul 15-50% (Papp,1990; Szőke și colab., 2002; Pálfy, 1983; Magg și colab.,
2002). În România pierderile de producție variază între 1,3 – 17,7% conform studiilor efectuate
de Paulian (1976); în timp ce Champrag (1994) indică o scădere a randamentului cuprinsă între
10% și 30%. Date mai recente, sugerează că pierderea medie de producție datorată atacului de
Ostrinia nubilalis a fost de 7,5% (Popov și Roșca, 2007 citați de Georgescu E. și col., 2019).
Pericolul de dăunare apare atunci când există o vară caldă și secetoasă, când porumbul
este dezvoltat și bun pentru recoltat. În această situație, femelele își depun ouăle pe plantele bine
irigate.
Ostrinia nubilalis atacă în 3 faze de dezvoltare și anume: în stadiul floral, stadiul de
fructificare și cel vegetativ.
Daunele apar mai ales sub formă de rupturi și îndoirea tulpinilor. Pătrunderea larvei în
tulpină afectează țesutul vascular, ceea ce înseamnă întreruperea lui și poate inhiba maturizarea
boabelor. În plus infestarea cu Ostrinia nubilalis crește susceptibilitatea plantelor la fungi,
deoarece mucegaiurile precum Fusarium pot pătrunde în porumb, din cauza perforațiilor din
tulpină, rezultând putregaiul tulpinilor (Mastel, 2003).
Larvele tinere se hrănesc cu mătasea porumbului, țesături frunze și tulpină. Larvele tind
să pătrundă în tulpină, în special în zona dintre frunză și știulete. Hrănirea de către larve este
considerată, de obicei, cea mai dăunătoare. Tulpinile de porumb care prezintă galerii își reduc
capacitatea de producție. Prin locul pe unde se face pătrunderea larvelor de Ostrinia nubilalis se
pot instala fungi.

9
 În alte culturi modul de dăunare variază. Larvele afectează atât tulpina, cât și fructele de
fasole, ardei etc. În țelină, cartof, rubarbă, roșii, de obicei, țesutul stem este deteriorat. În sfeclă,
spanac și rubarbă, țesutul frunzelor poate fi rănit.
Pierderile economice determinate de Ostrinia nubilalis în SUA s-au ridicat la 1 miliard
de dolari (Huang et al. 1999a), în Germania conform estimărilor făcute de Federal Biological
Research Center for Agriculture and Forestry a determinat pierderi de 11-12 milioane de euro/an
(Gaspers Claudia, 2009), iar la nivel mondial de 1,6 miliarde euro/an (FAOSTAT, 2016, citat de
Kárpáti Z. și col., 2016).
Pagubele și pierderile produse de acest dăunător au determinat numeroase studii în
vederea obținerii unei metode de control cât mai eficientă.

1.5. METODE DE COMBATERE A SPECIEI OSTRINIA NUBILALIS

Există foarte multe studii, care arată că dezvoltarea completă și supraviețuirea
dăunătorului Ostrinia nubilalis este influențată considerabil de către condițiile meteorologice.
Cel mai mare impact asupra acestuia, este dat de precipitațiile abundente în timpul eclozării,
vântul, umiditatea și temperatura scăzută din timpul nopții, sunt factori care duc la mortalitatea
speciei.
Metoda fizice și mecanice de combatere a speciei Ostrinia nubilalis
Aceasta presupune amplasarea de capcane cu lumină neagră și feromoni. Ca să nu existe
complicații la capturarea acestora, este indicat să se folosească capcane cu lumină neagră.
O altă metodă eficientă, este folosirea unor capcane cu tărâțe și apă, așa se poate
monitoriza activitatea adulților. De obicei, în câmp sunt folosite capcanele cu trapă.
Pot fi folosite și alte tehnici de capturare a adulților, pentru a estima fenologia
dăunătorului. Mai mult de atât, pentru a putea prezice stadiul de dezvoltare a dăunătorului, se
folosește fenologia plantelor. De asemenea și însumările termice sunt un factor predictiv.
Este importantă amplasarea capcanelor, deoarece adulții în timpul zilei își caută adăpost
în iarba densă și tot odată în buruienile care sunt în apropierea câmpurilor de porumb.
Controlul mecanic al specie Ostrinia nubilalis se efectuează prin: utilizarea
cultivatorului rotativ (peentru a distruge larvele) (Ackermann și colab. 2003); respectarea
rotației; strângerea resturilor vegetale; efectuarea arăturii adânci pentru a crește mortalitatea
larvelor aflate în diapauză peste iarnă (Zellner 2001).
Metode biologice de combatere a speciei Ostrinia nubilalis
Controlul biologic al dăunătorului poate fi realizat prin utilizarea prădătorilor și
paraziților, cele mai importante specii sunt:
10
 Prădătorii care afectează ouăle și larvele tinere de Ostrinia nubilalis sunt: gândacul de
flori Orius insidios (Say) (Hemiptera: Anthocoridae), Chrysoperla spp. (Neuroptere:
Chrysopidae, (Coleoptera: Coccinellidae). Prădătorii elimină adesea 10 - 20% din ouăle
de Ostrinia nubilalis la porumb și Dendrocopos pubescent, Dendrocopos villosus,
Colaptes auratus elimină 20-30% din larvele de peste iarnă.
Parazitoizii utilizați în combaterea speciei Ostrinia nubilalis sunt aproximativ 24 de
specii. Aproximativ șase specii s-a stabilit că reduc cu succes specia sfredelitorul
tulpinilor de porumb. Dintre speciile importante, amintim, Lydella thompsoni (Diptera:
Tachinidae), care poate ucide până la 30% din populația generației a II-a. Alți parazitoizi
care, uneori, reprezintă mai mult decât niveluri de parazitism sunt Eriborus terebrans
Gravenhorst (Hymenoptera: Ichneumonidae), Simpiesis viridula (Hymenoptera:
Eulophidae) și Macrocentris grandii (Hymenoptera: Braconidae).
Trichogramma evanescens și Trichogramma brassica (parazitează ouăle și astfel se evită
pagubele produse de larve) sunt folosite cu succes în combaterea sfredelitorului tulpinilor de
porumb. Acestea sunt distribuite în situri și se eliberează în cultură. Ca această metodă să fie una
eficientă, trebuie să se țină cont de câțiva factori, cum ar fi: calitatea viespilor, condițiile
meteorologice, structura vegetală și numărul de situri de eliberarea la hectar (Andow și
colaboratorii., 1995; Dutton și colaboratorii., 1996; Chihrane și Lauge, 1996; Gunie și Lauge,
1997; Wang și colaboratorii., 1997).
De asemenea sunt folosite pe scară largă biopreparatele precum Bacillus thuringiensis
var. kurstaki (B.t.k.), spinosadul și regulatorii de creștere a insectelor (IGR).
Rezultatele privind combaterea speciei Ostrinia nubilalis cu biopreparate pe bază de
Bacillus thuringiensis (Bt) depind cantitatea de toxine ingerată de larve. Este important, de
reținut, faptul că Bacillus thuringiensis este inofensiv pentru prădători și parazitoizi în
agrosistemele de proumb. Nu produc efecte secundare, ceea ce la combaterea chimică există.
S-a urmărit introducerea în plante de gene bacteriene Bacillus thurigensis (Bt), ca pe
parcursul întregii dezvoltări a plantelor, acestea să aibă un flux continuu.
Bacillus thurigiensis este o bacterie entomopatogenă și este folosită de obicei ca
biopesticid (Schnepf și colab., 1998). De asemenea, face parte din familia Bacillaceae, bacteria
Bacillus cereus, bacteria patogenă Bacillus anthracis, bacteria non-patogenă Bacillus mycoides.
Acestea produc insecticid cu proteine cristaline în timpul sporulării și se acumulează în celula
mamă bacteriană pentru a forma o incluziune cristalină, care este eliberată în mediu la sfârșitul
sporulării (Lerecleus și colab. 2000).

11
 Aceste incluziuni cristaline devin toxice în momentul în care sunt ingerate de către
insectele sensibile.
S-au fabricat și autorizat spray-uri cu Bacillus thurigiensis, care au în compoziție cinci
toxine și anume: Cry1Aa, Cry1Ab, Cry1Ac, Cry2A, Cry2B (Tabashnik și colab., 1997).
Dezavantajele acestui spray sunt degradarea rapidă a sporilor de către lumina UV,
levigarea și gradul scăzut de eficiență asupra larvelor care au pătruns în tulpina de porumb. În
schimb pentru culturile modificate genetic este avantajos, deoarece sunt foarte toxice pentru
dăunătorii specifici.
Pentru combaterea de Ostrinia nubilalis s-au folosit pentru prima dată toxinele Cry1Ac și
Cry1Ab.
De asemenea, în combaterea dăunătorului, mai sunt utilizate ciupercile Beauveria
bassiana și Metarhizium anisopliae, care sunt observate, uneori, pe larvele de peste iarnă. Cel
mai important agent patogen pare a fi Nosema pyrausta microsporidiana, care poate să infecteze
30% din larve, uneori, 80 - 95%. Creează infecții cronice, debilitante, care reduc longevitatea,
fecundația adulților și supraviețuirea larvelor, care sunt sub stres de mediu.

Metoda chimice de combatere a speciei Ostrinia nubilalis

Controlul direct al larvelor de Ostrinia nubilalis din agroecosistemul de porumb este
dificil de realizat datorită perioadei scurte de expunere la tratamente (de la eclozare până când
larvele pătrund în tulpini) (Mason și colab., 1996; Degenhardt et al. 2003).
Studiile efectuate până în prezent arată că stabilirea corectă a perioadei de aplicare a
insecticidului este condiție esențială în vederea obținerii succesului în controlul Ostrinia
nubilalis.
Insecticidele sunt cele mai eficiente atunci când sunt aplicate imediat după eclozarea
larvelor din ouă (Bartels și Hutchison 1995; Rinkleff și colab., 1995), deoarece larvele mature
devin inaccesibile tratamentelor chimice prin pătrunderea în tulpina plantei gazdă (Pélozuelo L.
et al. 2006). Aceasta fiind una din cauzele care i-a determinat pe cercetători să-și îndrepte
cercetările spre un program IPM (Integrated Pest Management).
Controlul chimic al speciei Ostrinia nubilalis s-a realizat eficient cu insecticide din
familiile de organofosforice (OP) și piretroizi de sinteză (P) (Rinkleff et al. 1995; Musser și
Shelton 2003).
Ca și metodă chimică de combatere sunt insecticidele granulate, deoarece au o eficiență
mult mai mare.

12
 Sunt recomandate câteva tratamente chimice pentru combaterea speciei Ostrinia
nubilalis: Coragen, care este rezistent și eficient la temperaturi ridicate, se poate aplica de la
stadiul de patru frunze până la recoltare, este rezistent la levigare (în cazul, în care au trecut două
ore de la tratament), este selectiv față de entomofauna utilă, previne pătrunderea larvelor în
tulpină sau în știuletele de porumb și reduce pagube cantitative și calitative. Doza recomandată
este de 125 ml/ha.
Un alt tratament este Avaunt, care asigură protecția culturii și are un efect puternic asupra
tuturor stadiilor de dezvoltare ale dăunătorului. Efectul tratamentului se observa atunci când
dăunătorul intră în contact cu acesta prin ingestie. Tratamentul cu Avaunt nu este influențat de
temperaturile ridicate. Doza pentru cultura de porumb este de 0,25 l/ha, se aplică foliar, iar
persistența biologică este de 10-14 zile. Totuși această metoda nu este una care poate da un
randament, din cauză că dăunătorul Ostrinia nubilalis a format o toleranță, iar atunci când
interferează combaterea chimică cu controlul natural de către paraziți și prădători, riscurile de
poluare a mediului și alte efecte secundare sunt ridicate.
De obicei, se aplică două tratamente chimice, unul la stadiul de 8-10 frunze, iar al doilea
se aplică la stadiul de apariție a paniculului sau stadiul de lapte.
De-a lungul timpului s-au folosit diverse metode de combatere, dar fără niciun rezultat,
deoarece Ostrinia nubilalis și-a format o rezistență.
Una dintre problemele majore ale combaterii insectelor, este evoluția naturală a genelor,
deoarece insectele cu o toleranță mai mare se reproduc într-un număr ridicat în detrimentul celor
susceptibile, ceea ce duce și la dezvoltarea rezistenței la Bacillus thurigiensis.
Atunci când vine vorba de controlul dezvoltării și eficiența lui trebuie să se țină cont de
patru factori:
acțiunea toxinei în plantă trebuie să fie la un nivel ridicat pentru a distruge fiecare
individ. Concentrația maximă trebuie să fie de 25 de ori mai mare decât
temperatura;
trăsături recesive;
monitorizarea sensibilității dăunătorului;
indivizi mai puțin rezistenți la homozigoți și cei rezistenți la homozigoție (Aslad
și Andow, 1995).

13