Entomologie Modul 2

UNIVERSITATEA DE TIINłE AGRICOLE I MEDICINĂ
VETERINARĂ
“ION IONESCU DE LA BRAD” IA I
TĂLMACIU MIHAI
ENTOMOLOGIE HORTICOLĂ
Curs ANUL II I.D.
MODULUL II
2019
U.I. 1. PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN PLANTAłIILE
DE POMI
CUPRINS:
U.I. 1.1. Păduchele Ńestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus
U.I. 1.2. Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum Hausm.
U.I. 1.3. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi De Geer
U.I. 1.4. Păduchele cenu iu al prunului – Hyalopterus pruni Geoffr.,
U.I. 1.5. Acarianul ro u al pomilor – Panonychus ulmi Koch
U.I. 1.6. GărgăriŃa mugurilor – Sciaphobus squalidus Gyll.,
U.I. 1.7. GărgăriŃa florilor de măr – Anthonomus pomorum L
U.I. 1.8. Viermele merelor – Laspeyresia pomonella L.
OBIECTIVELE U.I. 1. :
- Cunoa terea principalilor dăunători din plantaŃiile pomicole i identificarea lor.
- Cunoa terea teoretică i practică a principalilor dăunători din plantaŃiile pomicole
avertizarea, prevenirea i combaterea lor.
U.I. 1.1. Păduchele Ńestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus

ordinul Homoptera, familia Diaspididae
Este originar din China, de unde s-a răspândit prin comerŃul de material
săditor i fructe, în Japonia, America de Nord, Africa de Sud i Europa. În România a
fost semnalat în anul 1933, în judeŃele Bihor, Arad i Timi , de unde s-a răspândit în
toate bazinele pomicole ale Ńării. Este considerat ca unul din cei mai importanŃi
dăunători ai pomilor i a altor specii de plante, fiind menŃinut pe lista dăunătorilor de
carantină.
Descriere. Prezintă dimorfism sexual.
Femela are corpul acoperit cu un scut oval circular, brun-cenu iu, cu exuvia
larvară conică, centrală sau puŃin excentrică, având 1,6 – 2,2 mm în diametru. Corpul
femelei este cordiform, de 0,8 – 1,2 mm lungime, de culoare galben-portocalie.
Femela este lipsită de ochi, antene, picioare i aripi având numai rostrul bine
dezvoltat. Pigidiul este prevăzut cu două perechi de palete. Pe o parte i alta a
paletelor laterale există câte 3 perechi de piepteni laŃi, scurŃi i dinŃaŃi la vârf . Este o
1
specie larvipară i este lipsită de glande circumgenitale. Pe partea dorsală a pigidiului
există trei grupe de glande tubulare, lungi i subŃiri, care secretă mătasea necesară
confecŃionării scutului.
Masculul are scutul de aceia i culoare, oval-alungit, de 1,2-1,5 mm lungime.
Corpul masculului este alungit, de culoare galben-portocaliu, de 0,8-0,9 mm lungime.
Masculul are antene păroase formate din 10 articole, picioare bine dezvoltate
i o pereche de aripi membranoase (Figura 30). Aparatul bucal este rudimentar
deoarece masculul nu se hrăne te.
Larva primară (vârsta I) este ovală, galben - portocalie, de 0,20 – 0,26 mm
lungime; are ochi, antene, picioare i două sete lungi.Larva secundară (vârsta a II-a)
este apodă i asemănătoare cu femela.
a
b c
d e
Fig. 30. Păduchele Ńestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus:

a- mascul; b-larvă de vârsta a I-a; c-nimfă de mascul; d,e-atac pe ramură, frunză i
fructe
Biologie. Iernează în stadiul de larvă de vârsta I sub scut, pe tulpinile i

ramurile pomilor. Are 2 – 3 generaŃii pe an, frecvent două generaŃii, care evoluează
astfel: GI = mai – iunie i GII = iulie – august.
La începutul lunii aprilie, după o perioadă de hrănire, larvele năpârlesc i trec
în vârsta a II-a, diferenŃiindu-se în masculi i femele. La sfâr itul lunii aprilie sau
2
începutul lunii mai, apar adulŃii, care se împerechează, iar femela depune larve,
e alonat, pe o perioadă de 6-7 săptămâni. Larvele neonate se răspândesc pe tulpini,
ramuri, frunze, unde î i introduc rostrul în Ńesuturi i se hrănesc cu sucul celular. În
acest timp se formează scutul protector din fire de mătase i ceară, care este mai puŃin
dens astfel încât poate fi străbătut mai u or de diferite substanŃe chimice, după care se
îngroa ă, se întăre te i devine mai rezistent. Larvele se hrănesc, năpârlesc i are loc
diferenŃierea în masculi i femele. După împerechere, la sfâr itul lunii iulie, începutul
lunii august, femela depune larvele generaŃiei a II-a, a cărei apariŃie se prelunge te
până în lunile septembrie, octombrie. Acestea hibernează până în primăvara anului
următor.
Păduchele Ńestos din San José are numeroase specii de paraziŃi i prădători. Ca
specii parazite mai importante sunt: Prospaltella perniciosi, Prospaltella fasciata,
etc. (ordinul Hymenoptera), iar ca specii prădătoare: Chilocorus bipustulatus i
Chilocorus renipustulatus (ordinul Coleoptera).
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă peste
200 specii de arbori, arbu ti, pomi i plante ierboase, dar preferă speciile lemnoase.
Dintre speciile pomicole atacă mărul, părul, piersicul, cire ul, etc. Dintre arbori,
arbu ti ornamentali i forestieri atacă teiul, plopul, ulmul, salcâmul, salcia etc. Preferă
păducelul, lemnul câinesc i gutuiul japonez. Nu s-a semnalat atac pe conifere.
AdulŃii se găsesc atât pe părŃile lemnoase, precum i pe frunzele i fructele
pomilor atacaŃi, înŃepând i sugând sucul celular din Ńesuturi. Odată cu înŃepătura este
introdusă i saliva, care conŃine un complex enzimatic, din care cauză Ńesuturile se
necrozează i se înro esc în jurul locurilor de fixare, formându-se pete ro ii,
caracteristice.
Pomii atacaŃi vegetează slab, frunzele sunt etiolate, fructele sunt mici i
deformate. La un atac puternic, pomii tineri se pot usca în 2 – 3 ani, iar pomii în
vârstă se usucă în 7 – 10 ani.
Combatere. La înfiinŃarea livezilor se va folosi numai material săditor
neinfestat, procurat din pepiniere autorizate.
Efectuarea de tratamente chimice în timpul repausului vegetativ i al perioadei
de vegetaŃie.
În timpul repausului vegetativ se va folosi unul din produsele: Ulei Cosmol –
2%, Ulei Spindel – 1,5%, Ulei Oleoekalux – 1,5%, Ulei Oleocarbetox – 3%,
3
Aplaudus super – 1,5%, Carbetox 37 CE – 1%, Polisulfură de bariu 6%, Zeamă
sulfocalcică 20%.
În perioada de vegetaŃie tratamentele se fac la avertizare cu unul din
produsele: Actellic 50 CE – 0,2%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Ekalux S – 0,1%, Imidan
50 CE – 0,1%, Murfotox 68 CE – 0,1%, Sinoratox 35 CE – 0,1%, Sumithion 50 CE –
0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Ultracid 40 PU – 0,1%, Fyfanon 50SC – 0,6%, Lannate
25WP – 0,2%, Admiral 0,05%, Pallas 0,3%, etc.
U.I. 1.2. Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum Hausm.,

ordinul Homoptera, familia Eriosomatidae
Este originar din America de Nord, de unde a fost introdus în Europa(Anglia),

în anul 1787 odată cu materialul săditor. La noi în Ńară este frecvent în livezile de măr
din toate regiunile pomicole.
Descriere. Femela apteră, are corpul oviform, bombat, de culoare brun-
închis, acoperit cu o secreŃie ceroasă abundentă, care formează un înveli filamentos,
de culoare albă. Lungimea filamentelor ajunge la 3-4 mm. Antenele sunt formate din
5-6 articole. Corniculele sunt reduse i prevăzute pe părŃile lor laterale cu 10-15 peri.
Lungimea corpului este de 1,9-2,1 mm (Figura 31).
Femela aripată, are corpul oval-alungit, de culoare brun-închis. Aripile sunt
mai lungi decât corpul. Lungimea corpului este de 1,8-2,3 mm.
a b c
Fig. 31. Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum

a-adult; mod de dăunare: b-pe rădăcini; c- pe lăstari
4
Biologie. Specia are un ciclu biologic complet numai în Ńara de origine
(America de Nord), unde are ca plantă gazdă primară, ulmul american, iar ca plantă
gazdă secundară, mărul. În Europa, evoluŃia lui este incompletă i are loc numai pe
măr, în cazuri foarte rare pe păr sau gutui (evoluŃie holociclică, monoecică sau
anholociclică). Se dezvoltă doar forma asexuată. Chiar dacă apare i forma sexuată,
larvele de fundatrix, care apar în primăvară, mor înainte de a se reproduce. Iernează
ca larve pe rădăcini sau pe părŃile aerine ale pomilor. Poate avea 8-12 generaŃii pe an.
Răspândirea de la un pom la altul se face cu ajutorul curenŃilor de aer.
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă mărul, mai rar i alte specii:
gutuiul, părul etc. Păduchii se localizează pe frunze, pe lăstari, pe tulpini i rădăcini,
înŃepând i sugând sucul celular. PărŃile atacate se hipertrofiază i apar umflături, sub
formă de nodozităŃi sau tumori canceroase.
Combatere. Respectarea măsurilor de carantină fitosanitară; folosirea de
material săditor sănătos; înfiinŃarea de noi plantaŃii cu soiuri rezistente; Tratamente
chimice:
- în timpul repausului vegetativ cu unul din produsele: Ulei Cosmol – 2%, Ulei
Spindel – 1,5%, Ulei Oleoekalux – 1,5%, Ulei Oleocarbetox – 3%, Aplaudus
super – 1,5%, Carbetox 37 CE – 1%, Polisulfură de bariu 6%, Zeamă
sulfocalcică 20%.
- în perioada de vegetaŃie tratamentele se fac utilizând produsele: Thiodan,
Thionex – 0,15%; Reldan – 0,2%; etc.
U.I. 1.3. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi De Geer.,

ordinul Homoptera, familia Aphididae
Este răspândit în regiunile mediteraniene ale Europei, precum i în S.U.A. În

Ńara noastră este prezent în toate regiunile pomicole.
Descriere. Prezintă două forme i anume:
Femela apteră are corpul piriform de 1,5 – 2,0 mm lungime, de culoare verde
sau verde gălbui, cu capul galben sau negru. Antenele sunt mai scurte decât corpul,
articolul al III-lea mai lung decât al IV-lea. Corniculele sunt negre, iar coada este
brună i aproximativ ½ din lungimea corniculelor.
5
Picioarele sunt verzi, în afară de vârful femurelor, tibiilor i tarselor, care sunt negre
(Figura 32).
Femela aripată are corpul de 2,0 – 2,5 mm lungime, de culoare verde; capul,
mezotoracele, metatoracele, corniculele, segmentul anal, tarsele, baza tibiilor, a
femurelor i articolele antenale I, II, V i VI negre sau fumurii. Articolele III i IV
antenale sunt galbene, iar ochii ro ii.
Fig. 32. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi:

a-femelă apteră; b-femelă aripată; c-lăstar atacat
(după Manolache i Boguleanu)
Biologie. Iernează în stadiul de ou de rezistenŃă depus pe ramurile subŃiri,
obi nuit la baza mugurilor. Este un afid cu dezvoltare holociclică, monoecică,
prezentând 8 – 12 generaŃii pe an.
În primăvară, în fenofaza de dezmugurire a pomilor, din ouăle de rezistenŃă
apar larvele din care vor lua na tere femelele fondatoare (fundatrix), care ajunse la
completa dezvoltare dau na tere pe cale partenogenetică vivipară, la fundatrigenele
nearipate i aripate. Acestea continuă să se înmulŃească tot partenogenetic vivipar.
În ultima decadă a lunii septembrie în coloniile de virginogene apar
sexuparele, care dau na tere la forma sexuată : masculi i femele. După împerechere,
femelele depun ouăle de iarnă (de rezistenŃă).
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă frecvent mărul, precum i alte
rosacee. Insectele înŃeapă i sug sucul celular din Ńesuturi. Frunzele se răsucesc,
6
începând de la vârf spre peŃiol i de la margini spre nervura principală, rezultând
pseudocecidii. Datorită atacului frunzele se îngălbenesc i se usucă.
Organele atacate sunt acoperite cu dejecŃiile păduchilor, care formează a a
numita “rouă de miere”, pe care se dezvoltă filamentele ciupercii Capnodium
salicinum.
Combatere.Efectuarea tratamentelor de iarnă utilizând produsele: Polibar 6%
sau Carbetox 37 CE – 1%.
Primăvara, la apariŃia primelor colonii de păduchi se vor executa tratamente
cu unul din produsele: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,1%, Nogos 50
CE – 0,1%, Vapona 48 CE – 0,1, Sumithion 50 CE – 0,1%, Chess 25WP – 0,1%,
Fernos 50 PU – 0,05%, Ambush 25 CE – 0,025%, Ripcord 40 CE – 0,03%, Karate
2,5 CE – 0,01%, Mavrik 2F – 0,05%, etc.
U.I. 1.4. Păduchele cenu iu al prunului – Hyalopterus pruni Geoffr.,

Dăunătorul este răspândit în toate plantaŃiile de prun din Europa, Asia i

Africa de Nord. În Ńara noastră se întâlne te în zonele de stepă, silvostepă i în
subzona pădurilor de stejar.
Descriere. Femela apteră are corpul alungit, de 2,0-2,4 mm, de culoare
verde-gălbuie i acoperit cu o secreŃie pulverulentă, ceroasă, pulverulentă, de culoare
cenu ie. Antenele sunt galben-verzui, cu articulele de la bază i de la vârf, mai
închise. Corniculele sunt de culoare neagră, dilatate la vârf i u or curbate. Coada este
mai lungă decât corniculele (Figura 33).
Femela aripată are corpul de 2,0-2,1 mm lungime. Capul i lobii toracici sunt
de culoare brun-închisă, iar abdomenul este verde palid. Corpul este acoperit cu o
secreŃie ceroasă, pulverulentă, albastră cenu ie.
7
a b
c
Fig. 33. Păduchele cenu iu al prunului – Hyalopterus pruni
a-femelă apteră; b-femelă aripată; c-mod de dăunare
Biologie. Este o specie migratoare, cu dezvoltare holociclică, dioecică. Planta

gazdă primară este prunul iar gazdele secundare sunt diferite specii de graminee:
Phragmites, Calamagrostis, Agrostis etc. Iernează în stadiul de ou de rezistenŃă pe
scoarŃa ramurilor i tulpinilor de prun sau alte specii ale genului Prunus.
Primăvara la dezmugurirea prunului, din ouăle de rezistenŃă apar larvele din
care vor lua na tere femele fondatoare (fundatrixul), care la maturitate, vivipar dau
na tere la fundatrigene nearipate. Acestea se înmulŃesc, tot partenogenetic i vivipar,
dând na tere la mai multe generaŃii (3-5)de fundatrigene, până în luna iulie. După
primele 3-4 generaŃii apar pe lângă formele nearipate i forme aripate. Acestea
migrează pe plante gazde secundare, unde dau na tere pe cale partenogenetică i
vivipar la mai multe generaŃii de virginogene nearipate i aripate. În ultima decadă a
lunii septembrie, în coloniile de virginogene apar sexuparele, care se reântorc pe
prun, unde dau na tere la forma sexuată, masculi i femele. După împerechere,
femelele depun oul de iarnă (hibernant), pe planta gazdă primară, urmând ca ciclul
biologic să se reia în anul următor.
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă prunul, piersicul, caisul, uneori i
migdalul. Păduchii se localizează spre vârful lăstarilor i pe partea inferioară a
frunzelor. Datorită atacului cre terea lăstarilor este stânjenită, vârful lor se
deformează, iar frunzele se etiolează i nu mai asimilează normal.
Combatere. Se recomandă efectuarea unui tratament în perioada repausului
vegetativ utilizând: Carbetox-1,0 %, Ulei cosmol-2,0 % etc. În perioada de vegetaŃie
8
se vor executa tratamente chimice cu produsele: Carbetox 37 CE- 0,3 %, Novadim 40
EC- 0,075-0,1 %(1,125- 1,5 l/ha), Lannate 90 0,05 %, Mavrik 2 F 0,05 %, Sinoratox
plus 0,07-0,1 % etc.
U.I. 1.5. Acarianul ro u al pomilor – Panonychus ulmi Koch,

ordinul Acari, familia Tetranychidae
Este originar din Europa i este răspândit pe tot globul. În Ńara noastră se
întâlne te în toate zonele pomicole.
Descriere. Femela are corpul de 0,32 – 0,54 mm lungime, oval, bombat
dorsal, de culoare brun ro ietic. Dorsal se găsesc 26 peri ori inseraŃi pe 7 rânduri de
tuberculi albicio i, dispu i perpendicular (Figura 34).
Fig. 34. Acarianul ro u al pomilor – Panonychus ulmi:

Femelă (după Bagdasarian)
Masculul are 0,24 – 0,30 mm lungime, corpul este alungit i îngustat

posterior, de culoare variabilă, de la galben-portocaliu la galben-verzui.
Oul de iarnă are 0,13 – 0,17 mm lungime, de culoare ro ietică, striat dorsal i
pedicelat.Oul de vară are 0,11 – 0,14 mm lungime, de culoare gălbui la început, apoi
devine brun-ro cat.
Larva are corpul de 0,12 – 0,21 mm lungime. La ecloziune este galben-
portocalie, apoi devine galben-brunie.Protonimfa i deutonimfa au corpul brun.
9
Biologie. Iernează în stadiul de ou pe ramurile pomilor, obi nuit în crăpăturile
scoarŃei sau pe solzii mugurilor i are 5 – 6 generaŃii pe an. Durata unei generaŃii
variază între 20 – 36 zile.
ApariŃia larvelor are loc în prima jumătate a lunii aprilie i se e alonează pe o
perioadă de 15 – 20 zile. Larvele colonizează mugurii, frunzele i florile, înŃepând i
sugând seva.
AdulŃii apar în luna mai, se împerechează i depun ponta pe diferite specii de
pomi. Dezvoltarea embrionară durează 10-20 zile, într-un an evoluează 5-6 generaŃii.
PrezenŃa ouălor de iarnă se observă din lunile iulie, august.
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă mărul,
părul, gutuiul, prunul, piersicul, cire ul, migdalul, nucul, coacăzul, agri ul, viŃa de
vie, trandafirul, etc.
Daunele cele mai mari se înregistrează în plantaŃiile de măr, prun, piersic,
când densitatea acarienilor pe o frunză poate fi de 140 – 160. În urma înŃepăturilor i
sugerii sucului celular se produc în frunze rupturi i dislocări ale epidermei i a
Ńesutului lacunar.
Simptomele atacului variază după sezon. La început apar pe frunze pete albe-
brunii, care cu timpul confluează iar coloritul se schimbă de la alb-argintiu până la
alb-ro ietic. În urma atacului, frunzele se usucă i cad.
Combatere. Se aplică tratamente de iarnă i în timpul perioadei de vegetaŃie.
Pentru tratamentul de iarnă se folose te produsul Polibar 6%.
Tratamentele din timpul perioadei de vegetaŃie se aplică la avertizare, astfel:
- primul tratament se aplică la 3 – 5 zile după apariŃia larvelor din pontele
hibernante;
- tratamentul al doilea se execută la căderea petalelor;
- tratamentul al treilea i următoarele se execută în funcŃie de gradul de infestare,
când densitatea este de 3 – 5 acarieni/frunză.
Se utilizează unul din următoarele acaricide: Kelthane 18,5 EC – 0,2%, Mitac
20 EC – 0,2%, Omite 57 E – 0,2%, Torque 50 WP – 0,05%, Neoron 500 EC – 0,1%,
Nissorum 10 WP – 0,05%, Danirun 11 EC – 0,06%, Apollo 50 SC – 0,04%, Cascade
5 EC – 0,05%, Bye Bye 20EC – 0,03%, Sanmite 20 WP – 0,05%, etc.
10
U.I. 1.6. GărgăriŃa mugurilor – Sciaphobus squalidus Gyll.,
ordinul Coleoptera, familia Curculionidae
Este răspândită în Europa Centrală i Orientală. La noi în Ńară se întâlne te des în

Moldova, Banat, Timi oara i Lunca Dunării.
Descriere. Adultul are corpul oviform, de culoare neagră, acoperit cu solzi de
culoare brun-cenu ie sau cafenii ro caŃi. Antenele sunt ro cate cu măciucă neagră.
Picioarele sunt brun-ro cate lipsite de spini. Elitrele sunt ovale mai late decât pronotul i
prevăzute cu striuri longitudinale. Interstriurile laterale sunt prevăzute cu solzi de i
albicio i (Figura 35). Aripile posterioare lipsesc, iar lungimea corpului este de
5,0 - 6,5 mm.
Oul este oval alungit, albicios, puŃin lucios, de circa 1,0 mm lungime.
Larva are corpul de culoare alb-gălbuie, capul galben-brun, acoperit cu peri rari
i scurŃi. Lungimea corpului este de 10 - 12 mm.
b c
Fig.35. GărgăriŃia mugurilor - Sciaphobus squalidus;

a - adult; b, c - muguri i flori atacate de adulŃi, la nuc i măr (după Săvescu)
Biologie. GărgăriŃa mugurilor iernează în stadiul de adult sau de larvă în sol
i are o generaŃie pe an sau o generaŃie la doi ani.
La sfâr itul lunii martie sau începutul lunii aprilie adulŃii părăsesc locurile de
iernare i se urcă în pomi, unde se hrănesc cu muguri, cu frunzele apărute sau cu flori.
După o săptămână de hrănire are loc împerecherea i depunerea pontei.
Femela depune e alonat 20 - 30 de ouă, pe frunze, pe scoarŃa exfoliată sau pe
ramuri, de obicei lipindu-le cu o frunză. IncubaŃia durează 16 - 18 zile, iar larvele
11
apar e alonat i migrează în sol unde se hrănesc cu rădăcinile subŃiri ale diferitelor
plante ierboase.
Transformarea în pupe are loc în luna august. Larvele apărute mai târziu se
împupează în al doilea an, iar stadiul de pupă durează în mod normal 20 - 30 de zile.
AdulŃii apar în luna septembrie i rămân în acelea i locuri până în anul următor.
Plante atacate i mod de dăunare. AdulŃii rod mugurii vegetativi i floriferi
la diferite specii de pomi fructiferi (măr, păr, prun, cais, etc.) i arbu ti fructiferi. La
atacuri puternice recolta poate fi compromisă.
Combatere. Se recomandă aplicarea de inele cu clei primăvara devreme,
pentru capturarea adulŃilor, scuturarea repetată a pomilor, prăfuirea solului în jurul
trunchiurilor, tratamente cu produse organofosforice la depunerea ouălor.
U.I. 1.7. GărgăriŃa florilor de măr – Anthonomus pomorum L.

Insecta este răspândită în toată Europa. La noi se întâlne te în toate regiunile

pomicole, producând daune mai ales în zona pădurilor de stejar, fag.
Descriere. Adultul are corpul eliptic, de culoare cenu ie-brună. Dorsal
prezintă o pubescenŃă, care formează pete de culoare castanie-ro cată. Pronotul
prezintă o dungă mediană de peri albicio i. Elitrele sunt lăŃite posterior i prezintă
două benzi transversale oblice, de culoare mai închisă, având spaŃiul dintre ele
acoperit cu o pubescenŃă mai deschisă la culoare. Lungimea corpului este de 5,0-6,0
mm (Figura 36). Oul este eliptic, alb-lucios, având circa 0,70 mm lungime. Larva este
de culoare alb-gălbuie, arcuită, apodă. Pe partea dorsală prezintă opt rânduri
longitudinale de peri. La completa dezvoltare are până la 8,0 mm lungime.Pupa este
alb-gălbuie, având corpul alungit, de 3-4 mm lungime.
a b c
12
Biologie. Insecta are o generaŃie pe an. Iernează în stadiul de adult, în scoarŃa
exfoliată a pomilor sau în alte adăposturi. În martie –aprilie, adulŃii părăsesc locurile
de iernare, în primele zile găsindu-se pe pomii pe care au hibernat, mai târziu i pe cei
învecinaŃi, deplasându-se prin mers de la un pom la altul. Pe timp călduros, ace tia se
deplasează prin zbor, în toată livada.
Ouăle sunt depuse în organele florale, în interiorul bobocilor. Larvele apărute
se dezvoltă aici i tot aici într-un cocon negricios, la maturitate se transformă în pupă.
Noii adulŃi apar în luna iunie. După 2-3 săptămâni de hrănire, se retrag sub scoarŃa
exfoliată unde intră în diapauză aestivală, care în regiunile noastre se continuă cu
iernarea.
Plante atacate i mod de dăunare. Este o specie monofagă. Atacă doar
mărul. AdulŃii hibernanŃi atacă mugurii vegetativi i floriferi, noii adulŃi atacă una din
epiderme i parenchimul frunzelor. Cele mai mari pagube însă, produc larvele , care
se hrănesc cu organele interne ale florilor, atacând bobocii florali.Bobocii florali
atacaŃi, nu se mai deschid, se brunifică, se usucă i rămân mult timp agăŃaŃi pe ramuri,
fiind cunoscuŃi sub denumirea de cui oare sau flori antonomate.
Combatere. Tăierea ramurilor uscate, răzuirea tulpinilor i a ramurilor i
distrugerea acestor resturi, în care se găsesc adulŃii hibernanŃi, prin ardere; la apariŃia
adulŃilor în primăvară, scuturarea repetată a pomilor; aplicarea de inele cu clei la
începutul lunii iunie, pentru capturarea adulŃilor; prăfuirea solului în jurul
trunchiurilor; tratamente chimice cu produse organofosforice în perioada de hrănire
suplimentară a adulŃilor hibernanŃi.
U.I. 1.8. Viermele merelor – Laspeyresia pomonella L.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae
Este de origine euro-siberiană, răspândit pe toate continentele. La noi în Ńară

se întâlne te în toate zonele pomicole.
Descriere. Fluturele are anvergura aripilor anterioare de 15 – 22 mm, largi,
subrectangulare, cenu ii-deschis, cu numeroase linii transversale fine, sinuoase, mai
închise. Spre marginea externă a aripilor se găse te o pată brună, înconjurată de două
13
linii galbene, cu luciu de bronz. Aripile posterioare sunt brun - arămii, cu reflexe aurii
i sunt franjurate (Figura 37).
Fig.37. Viermele merelor – Cydia pomonella:

a-adult; b-larvă; c-fructe atacate (după Manolache i Boguleanu)
Oul este subcircular, puŃin bombat, alb opalescent de 0,8 – 1,0 mm în
diametru. În cursul incubaŃiei trece prin faza de “cerc ro u”, apoi de “cap negru”, iar
înainte de ecloziune are culoarea brun-închis.
Larva are 18 - 20 mm lungime, este de culoare roz-deschis; capul i placa
toracică brune.Pupa are 9 – 10 mm lungime i este de culoare galben-brună sau brun-
închis.
Biologie. Iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată într-un cocon alb
mătăsos, sub scoarŃa pomilor. În mod obi nuit are două generaŃii/ an.
În primăvară larvele se transformă în pupă. Primii adulŃi apar în luna mai i
zborul lor este nocturn i crepuscular. Are loc împerecherea i depunerea pontei izolat
sau în grupe de 2-3 ouă, pe ramuri, frunze sau fructe.
Larvele neonate migrează către fructe rozând cuticula frunzelor i chiar a
fructelor; rănile produse se cicatrizează, dar constituie porŃi pentru microorganisme
(atac primar). Ajunsă la fruct, larva pătrunde în acesta prin depresiunea calicială sau
cea pedunculară, roade galerii către loja seminŃelor hrănindu-se cu acestea (atac
secundar). În urma atacului fructele nu se mai dezvoltă i cad.
La completa dezvoltare, larva părăse te fructul i migrează sub scoarŃa
pomilor sau în sol, unde Ńese un cocon mătăsos în care se transformă în pupă. Fluturii
generaŃiei I-a apar la sfâr itul lunii iunie, dând na tere generaŃiei a II-a. Femela
14
depune ouăle direct pe fructe. Larvele mature părăsesc fructele i migrează către
locurile de iernare.
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă în special mărul i părul precum i
alte specii pomicole.
Atacul se prezintă sub două forme:
a) atac primar, când fructele sunt roase superficial;
b) atac secundar, când fructele prezintă galerii cu excremente i rosături brunificate
în jurul orificiului de perforare, atac cunoscut sub numele de “ mere
viermănoase”.
Fructele atacate î i pierd valoarea comercială i nu se pot păstra, deoarece
putrezesc. Pagubele pot ajunge până la 70 – 80%.
Combatere. Răzuirea tulpinilor i a ramurilor mai groase de scoarŃa exfoliată,
mu chi, licheni i arderea, împreună cu larvele hibernante.
Strângerea fructelor viermănoase i folosirea lor în diferite scopuri.
Aplicarea de brâie capcană pe trunchiul pomilor pentru capturarea larvelor în
perioada migrării.
Aplicarea de tratamente chimice la avertizare. Se execută 1 – 2 tratamente
pentru fiecare generaŃie.
Cel mai simplu criteriu pentru aplicarea tratamentelor este dinamica zborului
adulŃilor, stabilită cu ajutorul cu tilor de avertizare, capcanele luminoase i
capcanelor cu feromoni sexuali sintetici de tip Atrapom.
Se poate folosi unul din următoarele produse: Carbetox 37 CE -–0,4%,
Sinoratox 35 CE – 0,2%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE – 0,1%, Onevos 80 PS
– 0,15%, Magic Super 20CE- 0,2%, Perfection 40CE – 0,1%, Lebaycid 50EC –
0,15%, Larvin 375 – 0,1%, Diazinon 60 CE – 0,15%, Basudin 60 CE – 0,15%,
Zolone 35 CE – 0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Carbaril 50 PU – 0,15%, Murtofox
68EC – 0,1%, Decis 2,5 CE – 0,05%, Ambush 25 CE – 0,05%, Karate 2,5 CE –
0,01%, Fastac 10 CE – 0,015%, Cidial 50L – 0,08%, Laser 240SC – 0,06%, Runner
2F – 0,04%, Novadim 40EC – 0,075%, etc.
Se recomandă folosirea de preparate biologice pe bază de Bacillus
thuringiensis (Thurintox) i Bacillus cereus (Thuringin) în concentraŃie de 0,1%,
Dipel - 0,1%, Bactospeine – 0,3% precum i a viespilor oofage Trichogramma
embryophagum prin lansări de 20.000 – 60.000 viespi la hectar.
15
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Quadraspidiotus perniciosus este dăunător prin:
a. larve b. femele i larve c. masculi.
2. Eriosoma lanigerum: denumirea populară ……………………….……
ordinul …………………………, familia …………………………………..
3. Eriosoma lanigerum prezintă: a. o generaŃie/ an b. 8-12 generaŃii/an c. o
generaŃie/2 ani
4. Aphis pomi prezintă: a. o generaŃie/ an b. 2 generaŃii/an c. 8-12
generaŃii/an.
5. Anthonomus pomorum denumirea populară …………………………ordinul
………………………… familia …………………………………..
6. Mărimea corpului adulŃilor speciei Anthonomus pomorum este de: a. 5-6
mm . b. cca 16 mm c. 8 – 10 mm
7. Sciaphobus squalidus prezintă: a. o generaŃie/ an b. 2 generaŃii/an c.o
generaŃie /an sau o generaŃie/2 ani
REZUMATUL:
Se descriu dăunătorii care afectează plantaŃiile pomicole, biologia lor, modul
cum ace tia dăunează , precum i combaterea lor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Georgescu T., 1990 – Curs de Entomologie. Partea generală i specială. Uz
intern, Ia i.
2. Georgescu T., Tălmaciu M., 1995 – Lucrări practice de Entomologie. Uz
intern, Ia i.
3. Georgescu T., Tălmaciu M., Alexa C., 2003 – Dăunătorii plantelor horticole.
Prevenire i combatere. Editura PIM, Ia i.
4. Georgescu T., 2004 – Dăunătorii pomilor i arbu tilor fructiferi. Prevenire i
combatere. Editura "Ion Ionescu de la Brad", Ia i.
5. Ghizdavu I. i colab., 1997 – Entomologie agricolă. Editura Didactică i
Pedagogică R.A., Bucure ti.
6. Tălmaciu M., 2005 - Entomologie agricolă , Editura Ion Ionescu de la Brad,
Ia i.
16
U.I. 2. PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN PLANTAłIILE
DE POMI
CUPRINS:
U.I. 2.1. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana Tr.,
U.I. 2.2. Viespea seminŃelor de prun – Eurytoma schreineri Schr.
U.I. 1.3. Musca cire elor – Rhagoletis cerasi L.
U.I. 1.4. Cotarul verde – Operophthera brumata L.,
U.I. 1.5. . Inelarul – Malacosoma neustria L.
U.I. 1.6. Cărăbu ul de mai – Melolontha melolontha L.,
U.I. 1.7. . Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury.
- Cunoa terea principalilor dăunători din plantaŃiile pomicole i identificarea lor.
- Cunoa terea teoretică i practică a grupelor de dăunători care afectează plantele
cultivate sau spontane, avertizarea, prevenirea i combaterea daunătorilor din plantaŃiile
pomicole.
U.I. 2.1. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana Tr.,

Viermele prunelor este răspândit în majoritatea plantaŃiilor de prun din Europa,

Nordul Africii, America de Nord, Asia Mică, Asia Centrală, Extremul Orient i Australia.
În Ńara noastră este prezent în toate bazinele pomicole situate în zonele de stepă i
silvostepă, precum i în subzonele stejarului i fagului.
Descriere. Fluturii sunt mici, având corpul brun-cenu iu de 6 – 9 mm lungime.
Anvergura aripilor este de 13 – 15 mm.
Aripile anterioare sunt brun-cenu ii, mai îngustate spre bază. Pe margini prezintă
dungi transversale brun-închis, care alternează cu dungi cenu ii.
17
Pe vârful aripilor se găse te o pată plumburie, străbătută de 4 linii brun-
negricioase dispuse longitudinal. Aripile posterioare sunt brune-cenu ii, cu franjuri
scurte, albicioase (Figura 38).
Fig. 38. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana:

a-adult; b-larvă; c,d-fructe atacate (după Rogojanu)
Oul este eliptic, lenticular, translucid, apoi galben.

Larva are 10 – 12 mm lungime, corpul de culoare ro u-cărămiziu pe partea
dorsală i roz-pal, ventral. Capul este brun închis; placa toracică i cea anală sunt brun-
gălbui-deschis, prevăzute cu puncte mai închise.
Pupa are 6,2 – 6,6 mm lungime i este de culoare brună.
Biologie. Iernează în stadiul de larvă matură într-un cocon mătăsos, sub scoarŃa
exfoliată a pomilor sau în alte adăposturi i are 2 generaŃii/ an.
În primăvară, la sfâr itul lunii martie sau începutul lunii aprilie, larvele se
transformă în pupe.
Primii fluturi apar la sfâr itul lunii aprilie sau în prima decadă a lunii mai (în
zonele de stepă i silvostepă), odată cu începutul scuturării petalelor la soiurile cu
înflorire timpurie. Fluturii au zbor crepuscular i numai în zilele când temperatura aerului
depă e te 10°C. Zborul adulŃilor se e alonează pe o perioadă de 5 - 7 săptămâni i
corespunde fenofazei când fructul are mărimea unui sâmbure de măslină.
18
Ouăle sunt depuse în proporŃie de 70 - 90% pe calota inferioară a fructelor. După
o scurtă perioadă de migrare, larva neonată pătrunde în fructe, sapă o galerie spre
peduncul, secŃionând vasele libero-lemnoase i oprind, astfel, parŃial sau total circulaŃia
sevei.
Din această cauză fructul atacat nu se mai dezvoltă, capătă o culoare violacee i
cade înainte ca larva să ajungă la completa dezvoltare. Căderea fructelor infestate
corespunde căderii fiziologice normale din luna iunie. La o încărcătură mare de fructe pe
pom, atacul produs de larvele generaŃiei I-a nu prezintă importanŃă economică. Larvele se
hrănesc în continuare, în fructele căzute; durata acestui stadiu este de 25 - 32 zile.
Larva complet dezvoltată părăse te fructul printr-o galerie laterală i se retrage în
crăpăturile scoarŃei pomilor, unde î i construie te un cocon din fire de mătase, în
interiorul căruia se transformă în pupă.
Fluturii din generaŃia I apar, în prima decadă a lunii iulie , are loc împerecherea i
depunerea ouălor numai pe fructele verzi, de mărime aproape normală, fiind preferate
soiurile tardive sau semitardive. Larvele care apar pătrund în fructe i produc galerii în
jurul sâmburelui. Dezvoltarea larvelor din generaŃia a II-a durează 16 - 25 zile, astfel că
la sfâr itul lunii august sau începutul lunii septembrie, larvele se retrag pentru iernare.
Ouăle de Grapholitha funebrana Tr. sunt parazitate de Trichogramma
embriophagum, iar larvele de unele specii de Ichneumonidae i Chalcididae, precum i
de ciuperca Beauveria bassiana.
Plante atacate i mod de dăunare. Larvele atacă fructele la prunul sălbatic i
cultivat, precum i fructele de cire , piersic i cais. Fructele atacate se recunosc după
prezenŃa picăturilor gomoase ce se scurg prin orificiul de pătrundere a larvelor. Fructele
se maturează mai devreme, cad i adesea putrezesc. Pierderi mari se înregistrează la
generaŃia a II-a, ajungând la 50 – 80% din recoltă. Foarte sensibile sunt soiurile: D’Agen,
Tuleu gras, Vinete române ti, Gras românesc, Vinete de Italia, etc.
Combatere. Se fac tratamente la avertizare Ńinându-se seama de rezerva
biologică, soiul cultivat, condiŃiile climatice din perioada dezvoltării i înmulŃirii
dăunătorului. Se urmăre te curba de zbor a adulŃilor la capcanele cu feromoni sexuali
sintetici de tip Atrafun. Se utilizează unul din insecticidele: Actellic 50CE – 0,1%;
Carbetox 37CE – 0,4%; Decis 2,5CE – 0,05%; Dursban 4E – 0,2%; Larvin 375 – 0,1%,
19
Ecalux S – 0,075%; Fastac 10CE – 0,015%; Nogos 50 CE – 0,1%; Sinoratox 35CE –
0,15%; Thiodan 35CE – 0,15%; Zolone 35CE – 0,2%; Dimilin 25WP – 0,04%; Nomolt
15SC – 0,05%; Meotrin 20CE – 0,03%, Laser 240SC – 0,06%, Novadim 40EC –
0,075%, Runner 2F – 0,04%, etc.
U.I. 2.2. Viespea seminŃelor de prun – Eurytoma schreineri Schr.,

ordinul Hymenoptera, familia Eurytomidae
A fost descrisă pentru prima dată în Rusia, în anul 1908 de Schreiner.

În ultimii ani, viespea seminŃelor de prun a devenit un dăunător deosebit de
periculos în livezile de prun din judeŃele Arge , Buzău, DîmboviŃa, Prahova, Cluj,
BistriŃa Năsăud, etc.
Descriere. Masculul are 4,0 – 6,0 mm lungime, iar femela 7,0 – 7,5 mm, de
culoare neagră, cu luciu pronunŃat pe abdomen. Pe cap i torace se găsesc peri ori
albicio i. Antenele sunt alcătuite din 13 articole. Aripile au numai o nervură
longitudinală. Abdomenul este scurt, pendunculat i neted. Ovipozitorul femelei este
gălbui (Figura 39).Oul este oval, de 0,3 mm i prevăzut la una din extremităŃi cu un
pedicel alungit. Larva matură are 6 – 7 mm lungime, apodă, de culoare albă, având
corpul bombat la mijloc i subŃiat la extremităŃi. Capsula cefalică este alb-gălbuie, iar
mandibulele brune.Pupa este albă, având aripile i picioarele alipite de corp.
a b c
Fig. 39. Viespea seminŃelor de prun – Eurytoma schreineri:

a-adult; b-larvă; c-sâmburi atacaŃi
20
Biologie. Iernează în stadiul de larvă matură în sâmburii prunelor căzute pe sol
sau în fructele rămase în coroana pomilor i are o generaŃie pe an.
În primăvară, la sfâr itul lunii aprilie, când temperatura aerului depă e te 10°C,
larvele se transformă în pupe. Acest stadiu durează 10 - 20 zile, astfel că în prima decadă
a lunii mai (la 5 - 10 zile după scuturarea petalelor) apar viespile. Zborul lor este lent i
de scurtă durată. După copulaŃie, perforând pulpa fructelor verzi cu ajutorul
ovipozitorului, femelele depun câte un ou în seminŃele verzi. Ponta durează 15 - 30 zile,
perioadă în care o femelă depune până la 120 ouă. IncubaŃia durează câteva zile, astfel că,
la sfâr itul lunii mai, apar larvele. Dezvoltarea larvară durează 15 - 20 zile. La completa
dezvoltare, odată cu căderea fructelor infestate, larva intră în diapauză i rămâne în acest
stadiu până în primăvara următoare sau până în primăvara celui de-al doilea an sau al
treilea. Mortalitatea naturală a larvelor este mare, ajungând în unele cazuri de 60 - 80%.
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă seminŃele
diferitelor specii de sâmburoase: prun, porumbar, mirobolan, vi in.
Larvele se hrănesc cu conŃinutul seminŃelor, care se brunifică. Fructele atacate
sunt mai mici i au o culoare mai deschisă, cad, se zbârcesc i se mumifiază.
Combatere. Se recomandă săpatul solului pe rândul de pomi sau în jurul pomilor
pentru reducerea rezervei biologice. Pe suprafeŃe mici se recomandă strângerea i
distrugerea fructelor atacate.
În perioada de zbor în masă a adulŃilor, înainte de infestarea fructelor, se vor
efectua stropiri (3), la interval de 7 – 9 zile, cu unul din produsele: Sinoratox 35 EC –
0,1%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Onefon 80 PS – 0,15%, Chinmix 10 CE – 0,03%, Karate
2,5 CE – 0,03%, Talstar 10 EC – 0,04%, Cipertrin 10EC – 0,015%, Thuringin – 0,2%,etc.
U.I. 2.3. Musca cire elor – Rhagoletis cerasi L.

ordinul Diptera, familia Trypetidae
Este răspândită în multe Ńări din Europa Centrală. La noi în Ńară este prezentă în
toate zonele pomicole.
21
Descriere. Adultul are corpul de 4,0-6,0 mm lungime, de culoare brun-închis,
lucios, în afară de cap, scutel i vârful femurelor, care sunt galbene-ro cate. Pronotul
prezintă dungi longitudinale galbene i negre. Aripile sunt prevăzute cu patru benzi
transversale , late, de culoare brun-închisă (Figura 40).
Larva matură are 5,0-6,0 mm lungime, este apodă i acefală, de culoare
albă,având corpul alcătuit din 13 segmente, puternic îngustate spre cap.
Pupa are formă de butoia , de 2,5-4,0 mm lungime.
Biologie. Are o singură generaŃie pe an i iernează în stadiul de pupă în stratul
superficial al solului, mai ales în jurul pomilor. AdulŃii apar aproape cu o lună înainte de
coacerea cire elor i vi inilor. După circa 2 săptămâni de la apariŃie, când fructele de
cire i vi in sunt în pârgă, începe ponta.
Femela depune sub cuticula fructelor un ou, mai rar două, obi nuit în apropierea
pedunculului.
a b
Fig. 41. Musca cire elor – Rhagoletis cerasi

a-adult; b-larvă i mod de dăunare
Larva apărută pătrunde în interiorul fructelor. La maturitate, larva părăse te

fructul, migrează în sol, la 4-5 cm, unde se transformă în pupă.
22
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă fructele de cire , mai rar de vi in
consumând pulpa acestora. Fructele atacate devin moi, se închid la culoare, în scurt timp
putrezesc i cad. Sunt mai sensibile la atac soiurile cu coacere semitârzie i târzie.
Combatere
- săparea solului în jurul pomilor;
- prăfuirea solului cu diferite insecticide, înainte de ie irea adulŃilor din sol;
- tratamente chimice, împotriva adulŃilor, utilizînd următoarele produse: Nogos–
0,1%, Vapona– 0,1%, Onefon– 0,2%, Ecalux– 0,1%, Zolone – 0,2%, Decis– 0,04%,
Ambush– 0,05%, Karate– 0,02%, Ripcord– 0,05%, etc.
U.I. 1.4. Cotarul verde – Operophthera brumata L.,

ordinul Lepidoptera, familia Geometridae
Este răspândit în toată Europa i Asia Centrală. La noi în Ńară se întâlne te mai
ales în zona pădurilor de stejar.
Descriere. Specia prezintă un dimorfism sexual accentuat. Masculul are aripile
normal dezvoltate, în timp ce femela are aripi rudimentare, neputând zbura. Anvergura
aripilor anterioare de la mascul este de 20,0-25,0 mm, de culoare brun-cenu ie, cu câteva
linii sinuase, mai închise la culoare. Aripile posterioare sunt alb-cenu ii (Figura 42).
a b c
Fig. 42. Cotarul verde – Operophthera brumata

a-mascul; b-femelă;c-larvă
23
Oul este oval-alungit, reticulat, verde-pal la depunere i de culoare ro ie înainte de
ecloziune.
Larva, are la maturitate 25,0-30,0 mm lungime. Capul este verde-închis, restul
corpului este galben-verzui, cu o linie dorso-mediană mai închisă i cu alte două laterale
mai deschise la culoare. Are doar două perechi de picioare abdominale, din această cauză
mersul este sacadat, ca i cum ar măsura cu cotul, de unde i denumirea de ,,cotari,,.
Pupa, este de culoare brună, într-un cocon învelit cu particule de pământ.
Biologie. Insecta are o singură generaŃie pe an i iernează în stadiul de ou depus
pe ramurile subŃiri, mai ales la locul de bifurcare a acestora. AdulŃii apar prin luna
octombrie sau noiembrie obi nuit după căderea brumei, pe vreme rece i umedă. Ei sunt
mai activ în nopŃile senine i cu brumă.
După împerechere, femela depune ouăle în grupe de 2-3, la locul de bifurcare a
ramurilor, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarŃei, fiind lipite cu un lichid vâscos,
care se întăre te în contact cu aerul.
Larvele apar e alonat, în primăvară, din martie până în aprilie. Acestea ajung la
maturitate în a doua jumătate a lunii mai, trecând prin 5 vârste. Omizile complet
dezvoltate părăsesc coroana pomilor i pătrund în sol, la adâncimi de 5-15 cm, unde are
loc transformarea în pupe. În acest stadiu rămân în diapauză până în toamnă.
Plante atacate i mod de dăunare. Este o specie polifagă. Sunt dăunătoare
larvele, care atacă peste 70 de specii pomicole i silvice: cire , păr, măr, cais, prun, ulm,
stejar, fag, frasin etc. La invazii mari omizile pot distruge masa foliară în întregime, din
care cauză pomii se debilitează i devin sensibili la boli i dăunători, iar fructele rămân
mici i nu se coc. Uneori sunt atacate i fructele, mai ales cele de cire i vi in.
Combatere. Săparea solului în jurul pomilor în timpul verii, pentru distrugerea
pupelor aflate în sol. Instalarea de benzi cleioase la sfâr itul verii pentru capturarea
femelelor care nu zboară, dar se urcă în coroana pomilor pentru depunerea ouălelor.
Tratamente chimice aplicate în cursul perioadei de repaus, cu acelea i produse
recomandate i în cazul altor dăunători sau tratamente chimice aplicate în cursul
perioadei de vegetaŃie utilizând unul din produsele: Carbetox 37 CE- 3,0 l/ha, Diazol 60
24
EC- 0,15 %, Sinoratox 35 CE- 0,1 %, Fastac 10 CE RV- 0,008 %, Fastac 10 EC- 0,008
%, Fastac ULV- 1,0 l/ha, Sumi alpha 0,5 ULV- 2,5-3,0 l/ha, Dimilin 45 EC- 50 ml/ha etc
U.I. 1.5. Inelarul – Malacosoma neustria L.,

ordinul Lepidoptera, familia Lasiocampidae
Inelarul este răspândit în toată regiunea palearctică, iar la noi este frecvent mai
ales în livezile din vecinătatea pădurilor.
Descriere. Fluturele are anvergura aripilor de 20,0-35,0 mm. Corpul este
voluminos i păros. Aripile anterioare sunt brune-gălbui, traversate de o bandă lată,
trapezoidală, oblică, mai închisă, iar aripile posterioare sunt brune-închis.
Oul este brun cenu iu, aproape sferic.
Larva la maturitate are 40,0-50,0 mm lungime. Capul este de culoare albastră,
restul corpului este cenu i, acoperit cu peri ori fini, de i. Dorsal prezintă o dungă
mediană de culoare albă, mărginită de o parte i de alta de linii ro cate, care alternează cu
linii de culoare albastră (Figura 43).
Pupa este de culoare brun-închis, adăpostită într-un cocon de culoare albă.
Biologie. Insecta are o singură generaŃie pe an i iernează în stadiul de ou pe
ramurile pomilor. ApariŃia larvelor are loc în mod e alonat, din luna aprilie, până în luna
mai. În primele vârste, larvele trăiesc grupate, formându- i cuiburi din fire de mătase i
frunze. Gregarismul lor se atenuează când depă esc 10-12 mm lungime, trăind izolat în
coroana pomilor.
După 40-50 zile, perioadă în care năpârlesc de 5 ori, larvele ajung la maturitate, la
sfâr itul lunii mai sau la îceputul lunii iunie. Pupa se dezvoltă în interiorul unui cocon
mătăsos, alb, Ńesut de către larve ître frunze, pe tulpini, ramuri etc. După o perioadă de
10-15 zile, apar fluturii, spre sfâr itul lunii iunie sau începutul lunii iulie i au un zbor
nocturn.
După împerechere, femelele depun ouăle pe ramurile subŃiri, mai multe la un loc,
sub formă de inele, de unde i denumirea de ,,inelar,,. Fiecare pontă cuprinde 50-200 ouă.
25
a b
Fig. 43. Inelarul – Malacosoma neustria

a-adult; b-ouă; c-larve i mod de dăunare
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag. Atacă larvele care
pot defolia complet pomii sau arborii atacaŃi. Atacă, dintre pomi, mai ales mărul părul,
prunul, etc.
Combatere. Iarna, odată cu tăierea în uscat a pomilor se recomandă înlăturarea
pontelor i distrugerea lor. De asemenea se recomandă aplicarea de tratamente chimice în
cursul perioadei de repaus utilizând: Carbetox - %, Polibar- 6 %, Zeamă sulfocalcică – 20
%, ulei spindel, ulei cosmol 1,5-2,0 % etc.
În cursul perioadei de vegetaŃie, la se,mnalarea atacului se recomandă aplicarea de
tratamente chimice utilizând unul din produsele: Carbetox 37 CE- 0,4 %, Diazol 60 EC-
0,15 %, Sinoratox 35 CE- 0,1 %, Fastac 10 CE- 0,008 %, Fastac ULV- 1,0 l/ha, Dimilin
25 WP- 50-100 g/ha plus 1,5-3,0 l motorină.
26
De asemenea se recomandă combaterea biologică a dăunătorului, utilizând
produse biologice: Dipel, Bactospeine, Thuringin etc., în dozele recomandate i la alŃi
dăunători, mai ales în cazul speciilor defoliatoare.
U.I. 1.6. Cărăbu ul de mai – Melolontha melolontha L.,

ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae
Este răspândit aproape în toate Ńările din Europa. În Ńara noastră se întâlne te
frecvent în regiunile de antistepă, a pădurilor de stejar
Descriere. Adultul are 20,0 – 25,0 mm lungime; capul, pronotul i scutelul sunt
negre, obi nuit cu reflexe verzui; elitrele, antenele, piesele bucale i picioarele sunt
castanii. Antenele sunt alcătuite din 10 articole, din care ultimele 7 articule la mascul i
ultimele 6 articule la femelă sunt lamelate. Elitrele sunt castanii – ro cate, cu patru coaste
longitudinale, uneori cu o pubescenŃă albă. Abdomenul este negru, prevăzut pe părŃile
laterale cu ase pete albe, triunghiulare; pigidiul este conic (Figura 44).
a b
Fig.44. Cărăbu ul de mai – Melolontha melolontha

a-adult; b-larvă
Oul este alb-gălbui, suboval, de 1,5 – 2,0 mm lungime.
Larva, popular se nume te vierme alb, are corpul de culoare alb-gălbuie; capul i
picioarele galbene. Larva este de tip oligopod-melolontoid, cu corpul puternic cutat i
prevăzut cu peri i stigme de culoare brună. Larva matură are 40 – 50 mm lungime.
27
Pupa este de culoare galben-palid i prezintă în vârful abdomenului doi peri
scurŃi, spiniformi.
Biologie. Iernează ca larvă i adult în sol i are o generaŃie la trei sau patru ani,
după regiuni.
AdulŃii apar în luna mai iar zborul începe pe înserat i încetează la căderea nopŃii.
Se disting patru faze de zbor la cărăbu i:
- faza de apariŃie, când insectele ies din sol i se îndreaptă spre arbori;
- faza zborului primei hrăniri i a copulaŃiei;
- faza dispersiei locale;
- zborul de pontă.
Ouăle sunt depuse în sol la adâncimi cuprinse între 10-12 cm, în grupe de 20-40
ouă.
Larvele apar în lunile iulie i august i se hrănesc cu rădăcinile subŃiri, iar în anul
al doilea cu rădăcinile mai groase. EvoluŃia larvelor durează 2-3 ani în funcŃie de regiune.
Spre toamnă, larvele coboară în sol la adâncimi de 40-80 cm, unde iernează.
Larva ajunsă la completa dezvoltare în cel de al treilea an, la sfâr itul lunii iulie, coboară
la o adâncime mai mare în sol i se transformă în pupă. Acest stadiu durează 4-8
săptămâni, după care noii adulŃi rămân în acelea i locuri până în primăvara următoare.
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag. AdulŃii atacă
frunzele la diferite specii de arbori i pomi, preferând stejarul, ulmul, fagul, mesteacănul,
carpenul, prunul, cire ul i nucul; mai puŃin atacaŃi sunt merii, perii, viŃa de vie. Atacă
diferite specii de arbu ti: trandafirul, păducelul, lemnul câinesc, etc., precum i unele
specii de plante ierboase. Frunzele sunt complet distruse, rămânând numai nervurile
principale.
Combatere. Adunarea i distrugerea adulŃilor. La invazii mari se pot aplica
tratamente chimice împotriva adulŃilor, cu unul din produsele: Carbetox 37 CE – 3,5 l/ha,
Sinoratox 35 CE – 2,5 l/ha, Dursban 48 CE – 2 l/ha, etc. Combaterea larvelor se face
prin: efectuarea arăturilor de vară i toamnă; discuirea repetată a terenului prin care sunt
distruse larvele; în terenurile infestate să se cultive hri ca, plantă ce nu este atacată de
viermii albi; tratarea solului cu produse granulate i anume: Sinoratox 10 G 20 – 25
28
kg/ha, Sinoratox 5 G 35 – 40 kg/ha; la infestări puternice i în terenuri cu umiditate mai
mare pot fi folosite i preparate biologice ca Muscardin A 45M i Doom.
U.I. 1.7. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury.,

ordinul Lepidoptera, familia Arctiidae
Este originară din America de Nord. În Europa a fost semnalată pentru prima dată
în Ungaria, de unde s-a răspândit i în alte Ńări din sud-estul Europei. La noi a fost
observată în judeŃul Bihor în anul 1949, de unde s-a răspândit în toate regiunile Ńării.
Descriere. Fluturii au anvergura aripilor anterioare de 28 – 38 mm, masculii fiind
mai mici.Corpul este de culoare albă, abdomenul verzui la femelă i gălbui la mascul,
acoperit cu peri ori albi. Antenele sunt brun-castanii, filiforme la femelă i pectinate la
mascul. Picioarele sunt galben-brunii, cu tarsele mai închise.Aripile sunt albe, cele
anterioare prevăzute cu puncte negre, dispuse neregulat, mai frecvent la masculi (Figura
45).Oul este galben-verzui, cu suprafaŃa fin granulată.Larva matură are 22 – 30 mm
lungime, dorsal de culoare brun-închis, iar ventral verde-bruniu, acoperit cu numero i
peri brun-închi i sau negri, urticanŃi. Capul, scutul toracic i picioarele sunt negre.
a b
d
c
Fig. 45. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea:

a-femelă; b-mascul; c-larvă în ultima vârstă; d- mod de dăunare (după Boguleanu)
29
Pupa are 8 – 10 mm lungime, de culoare galben-verzuie, apoi devine brună-
închis.
Biologie. Iernează în stadiul de pupă în locuri foarte diferite: sub scoarŃa exfoliată
a pomilor, prin scorburi, pe garduri i pereŃii clădirilor, în stratul superficial al solului. În
mod obi nuit are două generaŃii pe an, iar în unii ani poate să apară i a treia generaŃie
parŃială.Fluturii apar e alonat, începând din decada a doua a lunii aprilie i până în luna
iunie, având un zbor nocturn. După împerechere, femela depune ouăle în grupe, pe partea
inferioară a frunzelor diferitelor specii pomicole. Larvele se hrănesc cu epiderma i
parenchimul frunzelor, formând cuiburi din frunze înfă urate în fire de mătase. Din a
patra vârstă, larvele se dispersează pe ramuri i î i confecŃionează cuiburi din frunze i
fire de mătase. La sfâr itul lunii iunie începutul lunii iulie, larvele complet dezvoltate se
retrag în diferite locuri, unde în coconi mătăso i se transformă în pupe. După 7 – 14 zile
apar fluturii, e alonat, care dau na tere la a doua generaŃie de larve, care se dezvoltă până
în luna septembrie, octombrie, când se transformă în pupă, stadiu în care iernează.
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag ce atacă peste 200
specii de plante lemnoase i ierboase ca: dudul, arŃarul, mărul, părul, prunul, cire ul,
vi inul, gutuiul, nucul, viŃa de vie, coacăzul, zmeurul, căp unul, floarea soarelui,
porumbul, etc.În primele vârste larvele rod epiderma i parenchimul frunzelor, iar în
ultimele vârste rod limbul foliar, din care rămân resturi de nervuri. La invazii puternice
pomii i arborii sunt defoliaŃi.
Combatere. Strângerea i distrugerea prin ardere a cuiburilor cu larve, când
aceste cuiburi sunt mici. Se aplică 1 – 2 tratamente chimice pentru fiecare generaŃie cu
unul din următoarele produse: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%,
Dipterex 80 PS – 0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE –
0,1%, Onefon 80 PS – 0,2%, Ecalux 25 CE – 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Decis 2,5 CE
– 0,04%, Ambusch 25 CE – 0,05%, Karate 2,5 CE – 0,02%, Ripcord 40 CE – 0,05%, etc.
Tratamentele se vor aplica când majoritatea larvelor se găsesc în vârsta a III-a i
se repetă după 8 – 10 zile, în cazul densităŃii mari de larve. Se pot folosi i preparate
biologice i anume: Thuringin – 0,3%, Dipel – 0,1%, Bactospeine – 0,15%.Nu se vor
trata duzii în perioada recoltării frunzelor pentru hrana viermilor de mătase.
30
1. Ruguloscolytus rugulosus prezintă:
a. o generaŃie/ an b. 1-2 generaŃii/an c. o generaŃie/2 ani
2. Iernarea speciei Ruguloscolytus rugulosus are loc în stadiul de:
a. ou b. larvă c. adult
3. Malacosoma neustria este dăunător prin:
a. larve b. adulŃi i larve c. adulŃi
4. Malacosoma neustria atacă:
a. rădăcinile b. frunzele c. frunzele i rădăcinile
5. Mărimea corpului adulŃilor Melolontha melolontha este de:
a. 20 – 25 mm b. cca 16 mm c. 8 – 10 mm
6. Melolontha melolontha are culoarea corpului:
a. ro ie b.neagră c. galbenă
7. AdulŃii speciei Melolontha melolontha atacă:
a. rădăcinile b. frunzele c. frunzele i rădăcinile
8. Operophthera brumata este un dăunător:
a. monofag b. oligofag c. polifag
9. Hyphantria cunea: denumirea populară ……………………., ordinul
………………………, familia …………………………………..
REZUMATUL:
Se descriu dăunătorii care afectează plantaŃiile pomicole, biologia lor, modul cum
ace tia dăunează , precum i combaterea lor.
BIBLIOGRAFIE:
intern, Ia i.
2. Georgescu T., Tălmaciu M., 1995 – Lucrări practice de Entomologie. Uz intern,
Ia i.
31
U.I. 3. PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN PLANTAłIILE DE VIłĂ DE VIE
CUPRINS:
U.I. 3.1. Filoxera viŃei de vie – Phylloxera vastatrix Planch.,
U.I. 3.2.. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana Den et Schiff.,
U.I. 3.3. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana Den et Schiff.
U.I. 3.4. Acarianul ro u comun - Tetranychus urticae Koch.
U.I. 3.5 Acarianul galicol al viŃei de vie – Eriophyes vitis Nal.,
U.I. 3.6. Forfecarul – Lethrus apretus Laxm.,
U.I. 3.7 .Cărăbu ul marmorat – Polyphylla fullo L.
U.I. 3.8. Cărăbu elul verde al viŃei de vie – Anomala solida Er.
U.I. 3.9. łigărarul - Byctiscus betulae L.
- Cunoa terea principalilor dăunători din plantaŃiile de viŃă de vie i identificarea lor.
- Cunoa terea teoretică i practică a grupelor de dăunători care afectează plantaŃiile de
viŃă de vie, avertizarea, prevenirea i combaterea acestora.
U.I. 3.1. Filoxera viŃei de vie – Phylloxera vastatrix Planch.,

ordinul Homoptera, familia Phylloxeridae
Filoxera este originară din America de Nord (regiunea Alegani), unde i astăzi
trăie te pe numeroase specii de viŃă sălbatică (Vitis riparia, Vitis rupestris etc.). În
Europa, filoxera a fost semnalată prima dată în anul 1863 în Anglia (în serele din jurul
ora ului Londra) i în FranŃa (în împrejurimile localităŃilor Pujoutt i Bordeaux). Treptat,
filoxera s-a răspândit i în alte Ńări. În Ńara noastră a fost semnalată pentru prima dată în
anul 1884 la Pietroasele, în podgoria Dealul Mare, de unde s-a extins în toate regiunile
viticole, producând pagube considerabile la viŃa indigenă.
32
Descriere. Filoxera (Figura 46) se prezintă sub 4 forme morfologice i anume:
1) forma galicolă apteră;
2) forma radicicolă apteră;
3) forma sexupară;
4) forma sexuată.
Forma galicolă apteră se prezintă sub două tipuri:
a) fundatrixul are corpul piriform de 1,5 – 2,0 mm lungime, de culoare brună, lăŃit, u or
bombat dorsal i cu abdomenul subŃiat spre partea posterioară ;
b) fundatrigenele au corpul globulos, de culoare galben-portocalie de 1,5 – 1,8 mm
lungime i 1,0 – 1,2 mm lăŃime; capul i toracele lăŃite, abdomenul u or îngustat
apical. Dorsal are un aspect rugos i este lipsit de tuberculi. Rostrul este lung,
ajungând până la coxele posterioare. Antenele sunt formate din 3 articule, dintre care
ultimul este cel mai dezvoltat, cu vârful îngro at .
Forma radicicolă apteră (virginogenă) are corpul oval 0,8 – 1,0 mm lungime, de
culoare variabilă, după anotimp: vara, galben-ro cat, iar iarna castaniu-închis. Dorsal
prezintă aproximativ 70 de tuberculi mici, dispu i în rânduri simetrice. Antenele sunt
formate din 3 articule, ca la formele galicole.
Forma sexupară are corpul mai alungit de 1,0 – 1,3 mm lungime, de culoare
galben-portocalie, în afară de mezotorace, care este brun. Este singura formă aripată.
Aripile sunt mai lungi decât corpul, transparente, cu reflexe irizante. În afară de ochii
compu i există i 3 oceli.
Forma sexuată (femela i masculul) au corpul alungit, de culoare galbenă, fiind
lipsite de aripi i aparat bucal. Femela are corpul de 0,45 – 0,50 mm lungime, iar
masculul de 0,21 – 0,30 mm.
Oul de iarnă este eliptic, având chorionul gros, reticulat, de culoare galbenă la
depunere, iar mai târziu devine brun-deschis. Lungimea oului este de 0,27 – 0,38 mm.
Oul de vară este eliptic, galben, de 0,18 – 0,22 mm
Biologie. Filoxera prezintă două cicluri bine distincte:
a) un ciclu complet pe viŃele americane (Vitis riparia, Vitis rupestris etc.) sau pe hibrizi,
prezentând cele 4 forme morfologice; în acest caz iernează ca ou de rezistenŃă i larve
pe părŃile subterane ale viŃei de vie;
33
b) un ciclu incomplet pe viŃele europene (Vitis vinifera), fiind reprezentată în principal
prin forma radicicolă, care se dezvoltă pe părŃile subterane ale viŃei de vie (rădăcini,
radicele) i mai puŃin prin forma galicolă, care nu prezintă importanŃă economică.
Plante atacate i mod de dăunare. Filoxera este un dăunător specific genului
Vitis, trăind pe diferite specii sălbatice i cultivate: Vitis riparia, Vitis rotundifolia, Vitis
californica, Vitis candicans etc. Toate aceste specii nu sunt atacate în aceea i măsură.
Millardet emite ideea că rezistenŃa la atacul filoxerei este o însu ire ereditară a
unor specii i soiuri de viŃă de vie; singura specie imună la filoxeră este Vitis rotundifolia.
Viola i Ravaz au stabilit o scară în 20 de puncte, notând cu zero Vitis vinifera
(cea mai sensibilă) i cu 20 Vitis rotundifolia (imună).
Fig. 46. Filoxera viŃei de vie – Phylloxera vastatrix:

a-femelă virginogenă aripată; b-femelă virginogenă apteră; c-gală cu ouă; d-larvă;
e-lăstar atacat (după Lazăr)
Formele radicicole înŃeapă i sug seva din rădăcini. În locurile atacate, Ńesuturile
se deformează i se hipertrofiază apărând umflături denumite “nodozităŃi”. NodozităŃile
sunt produse pe rădăcinile subŃiri, iar tuberozităŃile apar pe rădăcinile mai groase, având
4 – 10 mm lungime i 1 – 3 mm grosime.
Rădăcinile cu nodozităŃi se usucă total, iar în cele cu tuberozităŃi, Ńesuturile se
necrozează i se rup, formându-se porŃi pentru pătrunderea diferitelor microorganisme.
34
ViŃele atacate se debilitează, au frunze vestejite, dau producŃii din ce în ce mai
mici i în decurs de câŃiva ani se usucă. Atacuri mai puternice se constată la viŃele
europene, cultivate pe soluri grele, pagubele pot ajunge la 70 – 90%.Forma galicolă
determină apariŃia pe partea inferioară a unor gale, sub forma unei urne neregulate, de
mărimea unui bob de măzăriche sau de mazăre, la început de culoare galben-verzuie, apoi
ruginie.
Combatere. Pentru combaterea formei radicicole cea mai importantă măsură este
altoirea soiurilor de viŃă europeană pe portaltoi americani sau pe hibrizii lor. ÎnfiinŃarea
plantaŃiilor de viŃă de vie pe rădăcini proprii este posibilă numai în terenurile nisipoase
(cu peste 60% SiO2), unde filoxera nu se poate dezvolta. În focarele izolate, butucii se
scot, iar solul se tratează cu diferite substanŃe gazoase: dicloretan, bromură de metil etc.În
ultimul timp, se folose te preparatul Phyllodien R, aplicat la sol în două etape:
a) primăvara, înainte de dezmugurit;
b) în prima jumătate a lunii iunie. Pentru fiecare tratament se aplică în doză de 180 –
200 kg/ha.
U.I. 3.2. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana Den et Schiff.,
Molia verde a strugurilor este considerat ca cel mai important dăunător al viŃei de
vie, fiind răspândit mai ales în regiunile viticole din Europa Central-Meridională, în
Africa de Nord, Asia Mică, India, Japonia, etc. În Ńara noastră este frecventă în toate
podgoriile, producând pagube de 30 – 50% la toate cele trei generaŃii, începând cu
înfloritul viŃei de vie i până la recoltatul strugurilor.
Descriere. Fluturii au corpul galben-cenu iu de 6 – 8 mm lungime. Aripile
anterioare au anvergura de 14 – 18 mm, sunt de culoare cenu ie cafenie, cu 3 macule
brune (bazală, mediană, apicală), ce alternează cu dungi albastre-cenu ii, cu franjuri fine
pe margini. Aripile posterioare sunt cenu ii-deschis i cu franjuri lungi(Figura 47).
Oul are formă eliptică, de culoare gălbuie la depunere i verzuie înainte de
ecloziune.Larva are 10 – 12 mm lungime, de culoare verde-cenu ie; capul, pronotul i
picioarele sunt brune.Pupa are 7 – 9 mm lungime, brun-verzuie sau cărămizie.
35
Biologie. Iernează în stadiul de pupă într-un cocon mătăsos sub scoarŃa butucilor
sau a coardelor viŃei de vie, mai rar sub resturile vegetale i în crăpăturile solului. În Ńara
noastră, molia verde a strugurilor are 3 generaŃii pe an i anume:
- GI - de primăvară (mai-iunie);
- GII - de vară (iulie-august);
- GIII - de toamnă (septembrie – aprilie).
Fluturii apar la sfâr itul lunii aprilie, zborul lor e alonându-se până în luna mai.
După o perioadă de hrănire, are loc împerecherea i femela depune ouăle izolat, pe
bobocii florali sau ramificaŃiile inflorescenŃelor i mai rar pe lăstari i frunze.
Larvele apar la începutul lunii iunie, iar dezvoltarea lor durează 28-30 zile, la
temperaturi de 20-25ºC. În ultima vârstă, larvele î i confecŃionează un cocon mătăsos în
cuiburile de pe ramificaŃiile inflorescenŃelor, în care se transformă în pupă.La începutul
lunii iulie apar fluturii generaŃiei a II-a care depun ouăle pe boabele strugurilor, iar
evoluŃia larvelor durează până la sfâr itul lunii iulie. La începutul lunii august, apar
fluturii generaŃiei a III-a, generaŃie care produce cele mai mari pagube. Larvele atacă
boabele, iar pierderile sunt mărite i de mucegaiurile care se dezvoltă pe sucurile zaharate
ce se scurg din boabele în pârgă sau coapte.
Fig.47. Molia verde a strugurilor – Lobesia botrana:

a-adult; b-larvă; c-pupă; d,e-inflorescenŃe i boabe atacate (după Lazăr)
36
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag, care atacă peste 20
specii de plante lemnoase i ierboase (Cornus mas, Viburnum lantana, Ribes spp., Rhus
glabra, Convolvulus arvensis, et).
Atacul este diferenŃiat în funcŃie de generaŃie. Astfel, larvele generaŃiei I-a rod
bobocii florali i inflorescenŃele; o larvă distruge 2 – 3 boboci pe zi, deci 60 – 80
boboci în timpul dezvoltării sale.
Larvele generaŃiei a II-a atacă boabele verzi sau în pârgă (la soiurile timpurii),
consumând o parte din pulpă.Larvele generaŃiei a III-a rod boabele în pârgă sau coapte.
Organele atacate sunt înconjurate cu fire mătăsoase albe, sub forma unor cuiburi.
Totodată se creează microleziuni, prin care se scurge sucul zaharat, ce constituie un
mediu foarte favorabil pentru dezvoltarea ciupercii Botryotinia fuckeliana.
Soiuri sensibile la atacul moliei verde a strugurilor s-au dovedit: Perlă de Csaba,
Muscat Hamburg, Muscat Ottonel, Chardonnay, Riesling italian, Tămâioasă românească,
Pinot gris, etc.
Combatere. Noile plantaŃii să fie înfiinŃate pe spalieri din beton i la distanŃe
corespunzătoare între rânduri i pe rând, pentru o bună aerisire i iluminare. Efectuarea în
condiŃii optime a lucrărilor de întreŃinere cum sunt: legatul lăstarilor, copilitul, cârnitul,
distrugerea buruienilor.Tratamentele chimice se fac la avertizare prin urmărirea curbei de
zbor a adulŃilor la capcanele cu feromoni sexuali sintetici de tip Atrabot sau cu ajutorul
capcanelor alimentare. PED este de 100 fluturi masculi capturaŃi/ săptămână/capcană. La
soiurile cu coacere timpurie nu se mai aplică tratamente pentru generaŃia a III-a.
Pentru larvele din generaŃia I-a i a II-a se pot folosi produsele: Actellic 50 CE –
0,1%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Ekalux 25 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48
CE – 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Decis 2,5 CE – 0,03%, Ripcord 40 CE – 0,03%,
Karate 2,5 CE – 0,025%, Rufast 15EC – 0,03%, Pilot 480EC – 0,1%, Larvin 85WP –
0,1%, Sevin 85WP – 0,15%, Insegar 25WP – 0,03%, Bulldock 025EC – 0,05%,
Bestseller 100EC – 0,01%, etc.Pentru larvele generaŃiei a III-a se folosesc produse
biologice: Dipel 2X WP – 0,1%.
Se poate face i combatere biologică prin lansarea viespii Trichogramma
embryophagum, în două reprize, asigurându-se o eficacitate de peste 90%.
37
U.I. 3.3. Molia brună a strugurilor (cochilisul) – Eupoecilia ambiguella Den et
Schiff., ordinul Lepidoptera, familia Cochilidae
Descriere. Adultul are corpul de culoare cenu ie-murdar; aripile anterioare sunt
galbene, străbătute de o bandă transversală, trapezoidală, de culoare brun-albăstruie.
Aripile posterioare sunt brun-cenu ii cu franjuri pe margini. Anvergura aripilor este de 12
– 15 mm (Figura 48).
Larva are 10 – 13 mm lungime, corpul de culoare brun-ro cat; capul, primul
segment toracic i picioarele sunt negre.
Pupa este de culoare brun-ro cată fiind protejată într-un cocon din fire de mătase
i resturi vegetale.
Biologie. Molia brună a strugurilor iernează în stadiul de pupă sub scoarŃa
butucilor i are două generaŃii pe an.
AdulŃii apar la sfâr itul lunii mai i au un zbor nocturn. După împerechere, femela
depune ouăle izolat, pe bobocii florali, pe frunze sau pe boabele în formare. Larvele se
dezvoltă până la sfâr itul lunii iunie, cînd se transformă în pupe.
Noii adulŃi apar la începutul lunii iulie, iar femela depune ouăle direct pe boabe.
Larvele atacă boabele coapte, iar la începutul lunii septembrie se retrag sub scoarŃa
butucilor unde se transformă în pupe, stadiu în care iernează.
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag, care atacă peste 90
specii de plante lemnoase i ierboase.
Atacul este diferenŃiat în funcŃie de generaŃie. Astfel, larvele generaŃiei I-a rod
bobocii florali i inflorescenŃele; larvele generaŃiei a II-a atacă boabele verzi, în pârgă sau
coapte, consumând o parte din pulpă.
Organele atacate sunt înconjurate cu fire mătăsoase albe, sub forma unor cuiburi.
Totodată se creează microleziuni, prin care se scurge sucul zaharat, ce constituie un
mediu foarte favorabil pentru dezvoltarea ciupercii Botryotinia fuckeliana.
38
Fig.48. Molia brună a strugurilor – Eupoecilia ambiguella:
A,b-adult; c-larvă; d-pupă; e,f-inflorescenŃe i boabe atacate
(după Lazăr)
Combatere.Se aplică acelea i măsuri ca i în cazul eudemisului.
Tratamentele chimice se fac la avertizare prin urmărirea curbei de zbor a adulŃilor
la capcanele cu feromoni sexuali sintetici de tip Atrambig, utilizând produsele: Actellic
50 CE – 0,1%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Ekalux 25 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%,
Vapona 48 CE – 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Decis 2,5 CE – 0,03%, Ripcord 40 CE –
0,03%, Karate 2,5 CE – 0,025%, Sevin 85WP – 0,15%, Insegar 25WP – 0,03%, Bulldock
025EC – 0,05%, Bestseller 100EC – 0,01%, etc.
U.I. 3.4. Acarianul ro u comun - Tetranychus urticae Koch.,
ordinul Acari, familia Tetranychidae
Acarianul ro u este o specie ubicvistă, răspândită în toate continentele. În Ńara

noastră se întâlne te în majoritatea regiunilor, dar mai frecvent în podgoriile din
Moldova, Dobrogea i Muntenia.
Descriere. Femela are corpul de formă elipsoidală, u or bombat dorsal, cu 7 rânduri
de peri ori. Aparatul bucal este stiliform. Culoarea corpului este variabilă, de la verde-
39
deschis până la ro u închis (de unde i denumirea). Lungimea medie a corpului este de 0,53
mm, iar lăŃimea de 0,46 mm (Figura 49).
Masculul este piriform, de culoare mai deschisă i mai mic decât femela, având 0,32
- 0,38 mm lungime i 0,24-0,28 mm lăŃime.
Oul are formă sferică; la depunere este albicios cu aspect sticlos, iar ulterior devine
galben-portocaliu.Larva are corpul elipsoidal, la apariŃie este incolor, apoi verde-gălbui, cu
ochii ro ii. Lungimea corpului este de 0,15-0,19 mm .
Biologie. Acest acarian hibernează ca femelă adultă în crăpăturile scoarŃei butucilor
sau a coardelor i aracilor i a pomilor, iar uneori sub frunzele căzute, resturi vegetale,
mu chi, în sol etc.
Indivizii hibernanŃi î i reîncep activitatea în primăvară, când temperatura medie a
aerului depă e te 10°C, de obicei spre sfâr itul lunii aprilie, localizându-se pe diferite plante
cultivate i spontane (viŃă de vie, pomi, solanacee, leguminoase, crucifere, cucurbitacee
etc.). Pe aceste plante femelele încep să se hrănească intens i să depună ouă.
Fig.49. Acarianul ro u comun –Tetranychus urticae:

Ponta are loc într-o pânză specială (păienjeni ), Ńesută de acarian, mai ales pe partea
inferioară a frunzelor. Ponta are loc de obicei de-a lungul nervurilor, o femelă depunând în
medie 40-60 ouă, obi nuit 3-10 ouă pe zi. Durata ovipozitară se e alonează pe o perioadă de
două săptămâni. IncubaŃia durează în general între 5-7 zile. Dezvoltarea larvară în vară
durează 12-15 zile, iar în primăvară i în toamnă între 18-22 zile.
Durata unei generaŃii se e alonează în raport de condiŃiile climatice, de obicei între
15-28 zile, iar în lunile favorabile înmulŃirii (iulie-august) în numai 10-15 zile. Astfel, în
plantaŃiile viticole, în cursul unei perioade de vegetaŃie, se pot succeda 6-10 generaŃii, în
funcŃie de condiŃiile climatice.
40
Plante atacate i mod de dăunare. Acarianul ro u comun este un dăunător foarte
polifag, fiind semnalat la peste 180 specii de plante cultivate i spontane din familii foarte
variate: Vitaceae, Rosaceae, Cucurbitaceae, Malvaceae, Moraceae, Solonaceae,
Leguminoase etc.
Simptomatologia atacului i pagubele produse diferă după planta gazdă. Astfel, în
plantaŃiile de viŃă sau pomi, în urma înŃepării i sugerii sevei, apar pe frunze decolorări sub
forma unor pete mari, care la început au culoarea galbenă, apoi se colorează în ro u sau
brun. Decolorarea începe obi nuit de la baza limbului, înaintând de-a lungul nervurii
principale, cuprinzând uneori tot limbul foliar, ceea ce duce la uscarea i căderea treptată a
frunzelor.
La atacuri puternice se produc defolieri timpurii ale butucilor de viŃă cu consecinŃe
negative asupra producŃiei de struguri, cre terii lăstarilor, coacerii lemnului i formării
mugurilor de rod pentru anul viitor, pagubele fiind mai mari în primăverile secetoase.
Daunele produse sunt în legătură cu gradul de infestare al acarienilor. Ca soiuri mai
sensibile la atacul acarianului se menŃionează: Traminer, Aligoté, Pinot gris, Riesling,
Bakator, Fetească etc., iar ca soiuri mai rezistente: Muscat Hamburg, Afuz-Ali, Coarnă albă,
Chasselas etc.
Combatere. Ca măsuri preventive, în viile puternic infestate se recomandă adunarea
resturilor vegetale (frunze, buruieni etc.) în toamnă i distrugerea stadiului hibernant. În
cursul perioadei de vegetaŃie se vor distruge buruienile din plantaŃii, care sunt gazde
intermediare ale acarianului.
Dintre măsurile curative cele mai eficiente sunt tratamentele chimice, care în
podgoriile puternic infestate se aplică atât în perioada de vegetaŃie, cât i în cea de repaus.
În perioada de repaus a viŃei de vie, se pot efectua tratamente în toamnă, înainte de
îngropat sau primăvara, cu cel puŃin 8-10 zile înainte de începerea vegetaŃiei, folosindu-se
zeamă sulfocalcică, în concentraŃie de 20 % sau polisulfură de bariu, în concentraŃie de 6 %.
În cursul perioadei de vegetaŃie se recomandă tratamente la apariŃia focarelor de
acarieni (la o densitate de 1-6 indivizi/frunză), folosindu-se următoarele acaricide: Sintox 40
CE -0,1 %, Dicofol 20 CE -0,2 %, Kelthane 18,5 CE -0,2 %, Mitigan 18,5 CE- 0,2 %,
Omite 57 E- 0,1 %, Torque 50 WP -0,05 %, Mitac 20 CE -0,2 %, Pennstyl 25WP – 0,1%,
Rufast 15EC – 0,04%, Nissorun 10WP – 0,03%, Karathane LC – 0,05%, Flumite 200 –
41
0,04%, Vermitec 1,8%EC – 0,08%, Proficol 16EC – 0,2%, Cascade 5EC – 0,1%, etc. Se vor
stropi mai ales părŃile inferioare ale frunzelor, unde se află coloniile de acarieni; la invazii
mari tratamentele se vor repeta.
U.I. 3.5. Acarianul galicol al viŃei de vie – Eriophyes vitis Nal.,

ordinul Acari, familia Eriophydae
Descriere. Adultul este un acarian tetrapodil, are corpul alungit-viermiform, cu

segmentele mediane mai late, lipsit de ochi, iar cefalo-toracele cu numai două perechi de
picioare.
Abdomenul prezintă 80 de striuri chitinoase transversale. Culoarea este alb-
gălbuie sau ro cată, iar lungimea de 0,13 – 0,18 mm (Figura 50).
a b
Fig. 50. Acarianul galicol al viŃei de vie – Eriophyes vitis

a-adult; b-mod de dăunare
Biologie. Dăunătorul iernează în stadiul de adult în crăpăturile scoarŃei butucilor

viŃei de vie sau sub litieră. Primăvara, păianjenii apar i se localizează mai ales pe partea
inferioară a frunzelor de viŃă-de-vie i încep să atace. La începutul lunii iunie, femelele
depun 50 – 70 ouă nefecundate, între pâslă i epidermă, din care vor apărea larvele
partenogenetice femele a căror dezvoltare durează 25-40 zile. Ajunse la maturitate „pun
42
bazele” la a doua generaŃie, ciclul biologic repetându-se. Către toamnă ultima generaŃie
dă na tere la forma sexuată în care hibernează. Eriophyes vitis se înmulŃe te pe cale
ovipară, prezintă 3 – 4 generaŃii pe an, din care 2 – 3 generaŃii partenogenetice i o
generaŃie sexuată.
Plante atacate i mod de dăunare. Eriophyes vitis atacă numai viŃa de vie, daune
mari înregistrându-se în primăverile i verile secetoase i calde. Acarienii atacă în colonii
pe partea inferioară a frunzelor, prin înŃepare i sugerea sevei i a sucului celular. În
timpul hrănirii secretă o substanŃă toxică, care acŃionează asupra Ńesuturilor parenchimale
i epidermei, provocând o hipertrofiere dichotomică. În locul înŃepăturii pe partea
superioară a limbului , se formează mici umflături (neoformaŃiuni galicole) de forma unor
gale cu diametrul de 4 – 8 mm, de unde i denumirea de „bă icarea” sau „erinoza viŃei de
vie”. În locul acestor umflături are loc i o hipertrofiere a perilor epidermei inferioare,
care se alungesc dând na tere la ni te pete pâsloase de 5 – 15 mm lungime. La începutul
atacului ele sunt subŃiri i gălbui-albicioase, apoi devin mai mari, dense i cafenii, iar spre
toamnă au culoarea cafeniu-brunie. La infestări puternice păianjenii pot ataca i peŃiolul
frunzelor, mugurii, cârceii i chiar ciorchinii. Datorită atacului, frunzele se etiolează i
treptat cad, mai ales cele de la vârful lăstarilor, iar florile avortează, ceea ce afectează
producŃia de struguri. Pagube mai mari sunt în primăveri i veri secetoase i la soiuri
sensibile (Reisling italian, Cabernet Sauvignon, Muscat Hamburg, Pinot gris).
Combatere. Pe suprafeŃe mici se recomandă adunarea frunzelor atacate la
începutul infestării i distrugerea lor, iar toamna în focarele de erinoză, trebuie să se
adune frunzele i să se ardă. Butucii se vor stropi cu polifosfură de calciu – 8% sau
Polibar (polisulfură de bariu) 45 P.U. – 2 – 3%. La atacuri puternice se aplică tratamente
chimice cu Sinoratox 25 CE – 0,2%, DEF 25 CE – 0,2%, Tedion V18 – 0,15%,
Polacaritox 8 CE – 0,2%, Kelthane 18,5% EC –0,15%, Polisulfură de calciu – 0.3% sau
Polibar 45 PU – 1%, etc. Tratamentele se aplică la atacuri intense la apariŃia erinozei (în
luna mai).
43
U.I. 3.6. Forfecarul – Lethrus apretus Laxm.,
Descriere. Adultul are corpul masiv, negru mat, de 18 –22 mm lungime. Capul
este mare, cu antenele măciucate i mandibulele puternice. Pronotul este mai lat decât
lung. Elitrele sunt scurte i sudate pe linia de sutură, iar aripile posterioare lipsesc.
Picioarele sunt prevăzute cu trei dinŃi puternici, conformate pentru săpat.Larva,
oligopodă de tip scarabeiform, la completa dezvoltare are lungimea de 28 – 38 mm.
Capul este brun, iar corpul alb-gălbui, puŃin curbat (Figura 51).
Biologie. Forfecarul are o singură generaŃie pe an i iernează ca adult în galerii în
sol, la 50 – 70 cm adâncime. Pe la mijlocul lunii aprilie, adulŃii apar i încep să- i
construiască galerii noi, de obicei în terenuri grele, înŃelenite. Galeriile cu diametrul de
1,5 – 1,8 cm i lungimea de 50 –70 cm, sunt mai întâi oblice (10 – 15 cm), apoi verticale
(30 – 40 cm) i apoi iară i oblice ( 10 – 20 cm). La începutul lunii mai are loc
împerecherea i ambele sexe locuiesc în galeria femelei, unde, în porŃiunea inferioară,
sapă lateral până la 12 alveole ovoidale, de 3-4 cm lungime, în care sunt aduse apoi
frunze i lăstari i transformate în cocoloa e. În fiecare lojă femela depune câte un ou, din
care după 6 –12 zile apare larva. Larvele neonate se hrănesc cu cocoloa ele pregătite de
părinŃi. Dezvoltarea larvară durează 20 – 30 zile, în această perioadă au loc două
năpârliri, apoi sapă în imediata apropiere alte loji, în care se împupează. i acest stadiu
durează 10 – 14 zile. Noii adulŃi apar în luna iulie i rămân în acelea i locuri până în
primăvara următoare.
Plante atacate i mod de dăunare. Lethrus apterus este un dăunător polifag. În
afară de viŃa de vie mai atacă i pomii fructiferi, sfecla pentru zahăr, foarea soarelui,
lucerna, rapiŃa, porumb, cânepă, ceapa. Daunele sunt provocate de adulŃi, care retează
mugurii, frunzele i lăstarii tineri de viŃă de vie pentru hrănirea proprie în perioada
maturaŃiei sexuale i mai ales pentru pregătirea hranei larvelor. Retezarea lăstarilor este
dreaptă, ca de foarfece, de unde i denumirea de „forfecar”. Pagubele cele mai mari se
observă în parcelele mărginite de paji ti, canale, taluze înierbate, care constituie locuri
prielnice dezvoltării dăunătorului.
44
Fig. 51. Forfecarul – Lethrus apretus
Adult i mod de dăunare
Combatere. Se recomandă lucrări repetate a solului, întreŃinerea plantaŃiilor

viticole prin lucrări de arat, săpat i pră it, pentru distrugerea galeriilor. Întrucât adulŃii se
deplasează prin mers se recomandă ca la marginea parcelelor să se sape anŃuri capcană
de 30 – 40 cm adâncime, prăfuite cu insecticide de contact organoclorurate (Lindatox 3
PP, PEB 5 + 3).
La semnalarea atacurilor se vor efectua tratamente cu produse clorurate (Lindatox
3 PP, Lindatox 20 CE) sau organofosforice (Parathion 50 CE, Carbetox 37 CE, Sinoratox
35 CE, etc.).
U.I. 3.7. Cărăbu ul marmorat – Polyphylla fullo L.

Descriere. Adultul are corpul masiv, convex de culoare neagră sau castaniu-ro cat
acoperit cu peri ori, sternitele abdominale i pigidiul cu o pubescenŃă deasă i fină, iar
dimorfismul sexual este dat de antene. Antenele sunt lameliforme, la mascul cu măciuca
formată din 7 lamele lungi, iar la femelă numai din 5, mai scurte. Pe elitre peri orii
solzo i albi i gălbui formează pete neregulate, cu aspect marmorat. Ventral corpul este
cenu iu-ro cat. Lungimea corpului este de 28 – 38,0 mm (Figura 52).
45
Larva este oligopodă, de tip scarabeid cu chetotaxia sternitului anal formată din 6
– 9 spini ori în fiecare dintre cele două rânduri simetrice longitudinale mediane. La
completa dezvoltare are lungimea de 60 – 75,0 mm.
Biologie. Cărăbu ul marmorat are o generaŃie la 3 ani, mai rar la 4 ani,
dezvoltarea stadiului larvar cuprinzând 33 – 34 luni, hibernând toate cele trei ierni ca
larvă în sol, la adâncimi de 35 – 60 cm. Diapauza hiemală în cea de-a treia iarnă se face
ca larvă de vârsta a III-a i larvele ajung la completa dezvoltare în luna mai, când se
transformă în pupe în căsuŃe specifice. După 20 – 25 zile, în luna iunie sau la începutul
lunii iulie apar adulŃii, care au o perioadă de zbor de 25 – 30 zile. Zborul este
crepuscular, el durează în jurul orei 20,15, i continuă între 40 – 90 minute. În timpul
zilei adulŃii se ascund în sol sau stau imobili pe partea umbrită a coardelor viŃei de vie. La
4 – 6 zile de la apariŃie cărăbu ii încep să se împerecheze . Femelele depun câte 25 – 40
ouă , în soluri u oare, nisipoase slab humifere, la adâncimi de 10 – 20 mm.
Fig.52. Cărăbu ul marmorat – Polyphylla fullo
Perioada ovipozitară se e alonează pe circa 40 – 50 de zile ( de la sfâr itul lunii

iunie i până la începutul lunii august –Panin, 1955). Dezvoltarea embrionară are o durată
de 14 – 17 zile. Larvele neonate se hrănesc cu detritus, humus, iar spre sfâr itul toamnei
coboară mai la adâncime, unde iernează. Prima năpârlire are loc în luna iunie a anului
următor, iar a doua năpârlire în primăvara anului trei. Printre du manii naturali ai acestui
dăunător se menŃionează dipterul Satanas gigas.
Plante atacate i mod de dăunare. Polyphylla fullo este o specie polifagă care
atacă mai ales în stadiul de larvă, rozând părŃile subterane ale plantelor ierboase: porumb,
46
grâu, floarea soarelui), ciperacee (Elymus, Psamma etc), dar pagube mari produc în
pepinierele i plantaŃiile de viŃă-de-vie tinere, îndeosebi în anul plantării. La viŃa de vie
larvele rod partea subterană a buta ului înrădăcinat, iar la viŃa altoită rod portaltoiul.
Plantele atacate se usucă. Poate ataca i numero i arbori forestieri, conifere i pomi
fructiferi. Atacul maxim este produs de larvele din vârsta a III, respectiv în ultimul an al
ciclului biologic. În urma atacului plantele nu mai vegetează normal i se usucă. AdulŃii
sunt filofagi, ei atacând frunzele arborilor forestieri, viŃei de vie i mai rar a ră inoaselor,
sub forma unor rosături specifice dantelate.
Combatere. Se recomandă strângerea i distrugerea larvelor cu ocazia lucrărilor
solului în vii, livezi i pepiniere (arat, copcit, pră it etc.). Adunarea adulŃilor înainte de
împerechere (decada 10 – 20 iunie) i distrugerea acestora . Se aplică tratamente
împotriva larvelor descoperite de sol prin arat, pră it utilizându-se mai ales produse
organoclorurate condiŃionate ca pulberi de prăfuit i mai ales preparate granulate
(Sinoratox 5G – 40-60 kg/ha, Basudin 5G – 30-50 kg/ha, Ecalux 5G – 30-45 kg/ha,
Furadan 10G – 10-25 kg/ha etc.), care se pot încorpora odată cu îngră ămintele chimice.
U.I. 3.8. Cărăbu elul verde al viŃei de vie – Anomala solida Er.
Descriere. Adultul are corpul oval i convex dorsal, de culoare verde metalic, cu
reflexe arămii sau albăstrui, iar elitrele cu puncte fine i dungi longitudinale evifente.
Antenele, aparatul bucal sunt galgene-brunii, iar marginile laterale ale pronotului sunt
arcuite i adesea gălbui.Lungimea corpului este de 12,5 – 16,8 mm (Figura 53).
Larva este de tip scarabeid, are corpul format din 13 segmente, iar chetotaxia
urosternitului, anal alcătuită din 3 câmpuri: un câmp central (cu 14 – 16 peri setiformi),
un câmp piriform (din 22 sete conice), i un câmp mare care înconjoară pe cel piriform.
Culoarea corpului este galbenă – închis, iar capul, stigmele, ghearele i peri orii de pe
tergite sunt ruginii. Lungimea corpului este de 31,2 – 37,8 mm.Pupa este liberă, gălbuie
de 18,7 mm lungime i 8,80 mm lăŃime.
47
Biologie. Cercetări asupra morfologiei, biologie i combaterii speciei, în condiŃiile
Ńării noastre a făcut B. Bobârnac în perioada 1959 – 1979. Cărăbu elul verde al viŃei de
vie are o generaŃie pe an. Iernează ca larvă de vârsta a doua, în sol la 50 – 80 cm
adâncime, uneori până la 140 cm., iar la începutul lunii aprilie larvele năpârlesc i trec în
vârsta a treia, continuând să atace până la sfâr itul lunii mai, când ajung la completa
dezvoltare i se transformă în pupe. Nimfoza are loc mai ales în interdune, la adâncimi de
20 – 30 cm; stadiul de pupă durează 17 – 18 zile.
a b
Fig. 53. Cărăbu elul verde al viŃei de vie – Anomala solida

a-adult; b-mod de dăunare
ApariŃia primilor adulŃi are loc la sfâr itul lunii iunie i zborul lor cuprinde 35 –
45 zile, până la sfâr itul lunii iulie. Longevitatea cărăbu eilor este de 25 – 35 zile i
cuprinde două faze: preovipozitară de 10 – 15 zile i faza depunerii ouălor, de 15 – 20
zile. Împerecherea se e alonează 17 – 20 zile i are loc pe sol sau pe frunze. Ponta are o
durată de 20 – 23 zile, cuprinzând în medie 26 – 30 de ouă, depuse în sol la adâncimea de
10 – 30 cm. IncubaŃia durează 17 – 20 de zile, iar eclozarea larvelor are loc la sfâr itul
lunii iulie până la mijlocul lunii august. Larvele neonate sunt saprofage i se dezvoltă în
interdunele mai bogate în humus. După prima năpârlire după circa o lună de la ecloziune,
trec în vârsta a II-a (septembrie) ele devin rizofage, atacând rădăcinile viŃei de vie până
la începutul lunii noiembrie, când se retrag în straturile mai adânci pentru iernare.
Plante atacate i mod de dăunare. Cărăbu elul verde este o specie polifagă,
preferând viŃa de vie i pomii fructiferi (mai ales sâmburoasele), apoi salcâmul, plopul,
fasolea, secara, porumbul, pepenii, floarea soarelui etc., din terenurile nisipoas. AdulŃii
sunt filofagi, iar larvele rizofage. AdulŃii rod frunzele dantelat i centrifug, în afară de
48
nervuri, mai ales primele 8 – 10 frunze. Ei atacă zilnic 10 – 12 ore. Numărul de
cărăbu ei pe o frunză este de 7 – 10, atacul fiind în grup, pe un lăstar găsindu-se 50 –
100 exemplare, pe un butuc 500 – 900 gândaci, iar vetrele atacate având 4 – 7 butuci.
Cărăbu eii se deplasează din vetrele de viŃă-de-vie în culturile limitrofe, ei mai atacă
strugurii i scoarŃa lăstarilor. Pagubele mai mari se înregistrează în plantaŃiile noi
înfiinŃate.
Combatere. Colectarea cărăbu eilor de pe lăstari, dimineaŃa sau seara, prin
scuturarea energică a lăstarilor i distrugerea lor, în perioada hrănirii suplimentare.
Tratamentele chimice aplicate împotriva adulŃilor la începutul apariŃeiei lor cu
insecticide emulsonabile: Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15, Decis 2,5 EC
– 0,03% etc. Pentru distrugerea larvelor se aplică tratamente la sol, în primăvara devreme
(prin încorporare) cu produse granulate.
U.I. 3.9. łigărarul - Byctiscus betulae L.

ordinul Coleoptera, familia Attelabidae
Descriere. Byctiscus betulae – lungimea corpului la adult este de 5,5 – 9,5 mm,
corpul este oviform, de culoare albastru-metalic cu reflexe verzui-aurii; elitrele sunt
patratiforme cu striuri longitudinale punctate; rostrul este lung i puŃin dilatat spre vârf;
pronotul este cordiform, la mascul cu câte un dinte lateral (Figura54).
Fig. 54. łigărarul - Byctiscus betulae

adult
Larva este apodă, de culoare alb-gălbuie, cu capul brun, de 5 – 8 mm lungime.
49
Biologie. Iernează ca adult în sol, în căsuŃe nimfale sau în litieră i în crăpăturile
scoarŃei butucilor. Insecta începe să apară la sfâr itul lunii aprilie i după o hrănire de 10
– 12 zile, necesară maturării sexuale, se împerechează. Depunerea ouălor se face în
man oane din frunze, construite de femele, care au forma unor Ńigări, de unde i
denumirea de „Ńigărar”. În fiecare Ńigară sunt depuse 5 – 8 ouă, iar în total 30 – 40. Ponta
se poate face i pe nervura principală a limbului foliar. IncubaŃia durează 10 – 12 zile.
Larvele apărute se hrănesc cu interiorul Ńigărilor, timp de 22 – 30 zile, cât durează
dezvoltarea lor. Ajunse la maturitate pe la mijlocul lunii iulie, larvele părăsesc Ńigările i
pătrund în sol la 8 – 12 cm adâncime, unde are loc împuparea. După 8 – 12 zile apar
adulŃii care hibernează. Această insectă are o singură generaŃie pe an.
Plante atacate i mod de dăunare. Byctiscus betulae este o specie polifagă,
atacă frunzele la numeroase specii de arbori forestieri: Fagus, Corylus, castanea,
Populus, Salix, Alnus, Betula; i pomi fructiferi: prun, cire , păr, gutui, preferând însă
frunzele de viŃă-de-vie, pe care le răsuce te sub forma unor Ńigări, în care sunt depuse
ouăle i se dezvoltă larvele.
Numărul frunzelor din care sunt confecŃionate Ńigările diferă de la o specie la alta.
La viŃa de vie 1 – 2 frunze; la pomii fructiferi 5 – 7 frunze; la plop i mesteacăn 8 – 15
frunze. La invazii mari poate produce defolierea în masă a viŃei de vie, ceea ce duce la
scăderea producŃiei de struguri i a formării mugurilor de rod pentru anul viitor.
Combatere. Se recomandă adunarea i distrugerea Ńigărilor prin ardere.
Aplicarera de stropiri cu produse emulsionabile (Carbetox 37 CE, Sinoratox 35 CE, etc),
la începutul apariŃiei insectelor.
1. Pe organele atacate ale speciei Phylloxera vastatrix forma radicicolă apar:
a. nodozotăŃi b. tuberozităŃi c. nodozităŃi i tuberozităŃi
2. Forma galicolă a speciei Phylloxera vastatrix produce:
a. gale pe rădăcini b. gale pe frunze c. gale pe frunze i rădăcini
3. Tetranychus urticae poartă denumirea populară de:
50
a) musculiŃa albă de seră b) nematodul rădăcinilor c) acarianul ro u comun
4. Lungimea corpului adulŃilor speciei Tetranychus urticae este de:
a) 2-3 mm b) 0,3- 0,5 mm c) 4-6 mm
5. Eriophyes vitis poartă denumirea populară de:
a) acarianul galicol al viŃei de vie b) acarianul ro u comun c) molia strugurilor
6. Culoarea corpului specie Eriophyes vitis este:
a) alb-gălbuie b) cenu ie c) portocalie
7. Lobesia botrana face parte din familia:
a) Tortricidae b) Tarsonemidae c) Chrysomelidae
8. Lobesia botrana poartă denumirea populară de:
a) molia verde a viŃei de vie b) molia verde a mugurilor c) acarianul ro u comun
REZUMATUL:
Se descriu dăunătorii care afectează plantaŃiile de viŃă de vie, biologia lor, modul
cum ace tia dăunează , precum i combaterea lor.
BIBLIOGRAFIE:
intern, Ia i.
Ia i.
5. Georgescu T., 2006 – Entomologie horticolă. Editura "Dosoftei", Ia i.
7. Tălmaciu M., 2005 - Entomologie agricolă , Editura Ion Ionescu de la Brad, Ia i.
51
U.I. 4. PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN CULTURILE DE LEGUME
CUPRINS:
U.I. 4.1. Coropi niŃa – Gryllotalpa gryllotalpa Latr.
U.I. 4.2. Păduchele cenu iu al verzei – Brevicoryne brassicae L.,
U.I. 4.3. Plo niŃa ro ie a verzei – Eurydema ornata L.
U.I. 4.4. Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae L.
U.I. 4.5. Buha verzei – Mamestra brassicae L.
U.I. 4.6. Musca verzei – Delia brassicae Bche.
- Cunoa terea principalilor dăunători din culturile de legume i identificarea lor.
- Cunoa terea teoretică i practică a grupelor de dăunători care afectează culturile
legumicole, avertizarea, prevenirea i combaterea acestora.
U.I. 4.1. Coropi niŃa – Gryllotalpa gryllotalpa Latr.,

ordinul Orthoptera, familia Gryllotalpidae
Descriere. Adultul are corpul de 50,0 – 60,0 mm lungime, este robust, aproape
cilindric, dorsal de culoare brun-închis, iar ventral brun-gălbuie, cu aspect catifelat,
acoperit cu peri ori de i, scurŃi. Capul este rotunjit, pronotul globulos i îngustat anterior.
Picioarele anterioare sunt adaptate pentru săpat. Aripile anterioare sunt
pergamentoase iar cele posterioare bine dezvoltate i membranoase, cu o reŃea de nervuri
evidente. Abdomenul este format din 10 segmente, ultimul fiind terminat cu o pereche de
cerci lungi (Figura 55).
Oul este elipsoidal de 3,0 – 3,5 mm lungime, de culoare galbenă, cu luciu
verzui.Larva la apariŃie este de culoare albă, apoi devine castanie-negricioasă,
deosebindu-se de adult prin dimensiunile mai mici ale corpului i lipsa aripilor.
52
Biologie. Iernează în primul an ca larvă, iar în al doilea an ca adult, în sol i are o
generaŃie la doi ani.
Primăvara larvele se ridică în straturile superficiale ale solului hrănindu-se cu
părŃile subterane ale plantelor. Toamna, în cel de-al doilea an, apar adulŃii, care se retrag
în sol pentru hibernare. În sere , răsadniŃe, adulŃii apar în lunile februarie – martie, iar în
câmp în aprilie – mai. Împerecherea are loc în luna iunie, când se observă i zborul
acestora, mai ales în nopŃile senine.
Ouăle sunt depuse grupat în cuiburi, în sol, câte 300-400 ouă. După 14-20 zile
apar larvele care rămân grupate în cuib sub ocrotirea femelei timp de 2 – 3 săptămâni,
apoi se răspândesc săpându- i galerii proprii.
La sfâr itul lunii august, începutul lunii septembrie, populaŃia de coropi niŃe este
alcătuită din larve de diferite vârste i adulŃi care se retrag pentru iernare.
Fig.55. Coropi niŃa – Gryllotalpa gryllotalpa:

1-adult; 2-larvă; 3-ou; 4-ootecă; 5-plante atacate
(după Lazăr)
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă plantele

cerealiere (grâul, orzul, porumbul, etc.), plantele tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul,
etc.). Cele mai mari pagube sunt produse la culturile legumicole : varză, conopidă,
tomate, pătlăgele vinete, ardei etc.AdulŃii i larvele rod părŃile subterane ale plantelor.
53
În rădăcinile mai groase de sfeclă, morcov sau în tuberculii de cartof sunt roase
galerii mari, în care se dezvoltă diferite microorganisme, care determină putrezirea
organele respective. Rădăcinile subŃiri sunt retezate, înregistrându-se pagube deosebite la
răsadurile de varză, conopidă, pătlăgele ro ii, etc., care trebuie înlocuite de mai multe ori.
Combatere. Efectuarea arăturilor adânci i a pra ilelor repetate pentru distrugerea
galeriilor, în care se găsesc coropi niŃele. Gropi capcană (50/50/50 cm) executate în
toamnă, înainte de retragerea coropi niŃelor pentru iernat. Aceste gropi sunt umplute cu
gunoi proaspăt de cabaline. Gropile se desfac în timpul iernii i coropi niŃele sunt adunate
i apoi distruse.
La semnalarea atacului, solul se tratează printre rândurile de plante cu produsele
Sintogrill 5 G – 30 kg/ha sau Sinolintox 5 G – 25 kg/ha, Gryllosin 5 G – 30 kg/ha,
Mesurol 4G 3 – 6 kg/ha, Counter 5G – 40 kg/ha.
Se pot folosi i momeli toxice, care se prepară din boabe de cereale (întregi sau
sfărâmate), în amestec cu untdelemn sau melasă (5 %), la care se adaugă un insecticid (3
%). Momelile pregătite se împră tie în grămezi mici sau se încorporează în sol, la
adâncimi de 2 – 5 cm, în cantitate de 60 kg/ha.
U.I. 4.2. Păduchele cenu iu al verzei – Brevicoryne brassicae L.,

Descriere. Prezintă două forme:

a) femela apteră are corpul globulos de 1,8 – 2,5 mm lungime, verde-gălbui, acoperit cu
o secreŃie abundentă, ceroasă, de culoare cenu ie-albăstruie. Antenele i corniculele
sunt de culoare mai închisă. Coada este tot atât de lungă ca i corniculele, cu câte 3
peri pe fiecare parte (Figura 56).
b) femela aripată are corpul de 1,6 – 2,3 mm lungime; capul i toracele brun-închis, iar
abdomenul galben-verzui; corpul este acoperit cu o secreŃie ceroasă, de culoare
cenu ie Antenele sunt verzui-negricioase i aproape tot atât de lungi ca i corpul.
Corniculele sunt scurte i umflate median. Coada este mai lungă decât corniculele
54
a b
Fig. 56. Păduchele cenu iu al verzei – Brevicoryne brassicae:

a-femelă apteră; b-femelă aripată; c- plantă cu colonie de păduchi
Biologie. Iernează în stadiul de ou, depus în toamnă pe tulpinile sau peŃiolurile

frunzelor diferitelor plante crucifere cultivate sau spontane. Într-un an poate avea 15 – 16
generaŃii. La temperatura optimă (18 – 20°C), o generaŃie se dezvoltă în 10 – 14 zile.
În lunile martie, aprilie apar larvele, iar în luna mai apare fundatrixul care
formează colonii de fundatrigene, pe partea inferioară a frunzelor. În luna iunlie apar
virginogenele, cele aripate migrând pe culturile de crucifere. Într-o vară afidul poate avea
16 generaŃii. În luna august apare forma sexupară i în septembrie forma sexuată. La
începutul lunii octombrie fiecare femelă depune oul de iarnă.Cei mai importanŃi prădători
care limitează coloniile de afide sunt: Coccinella spp., Adalia spp., Scymnus spp., iar
dintre paraziŃi: Aphidius spp. i Diaeretiella rapae.
Plante atacate i mod de dăunare. Păduchii formează colonii masive pe diferite
crucifere: varză, conopidă, hrean, gulii, ridichi, etc., înŃepând i sugând seva din Ńesuturi.
55
Datorită atacului, pe frunze apar pete galben-deschis sau rozii, astfel că plantele
stagnează în cre tere, rămân pipernicite sau se usucă. Pot fi atacaŃi i semincerii, astfel că
tulpinile florifere se colorează în albastru-verzui, iar florile avortează sau se usucă. Sunt
atacate i seminŃele, care rămân nedezvoltate, astfel că producŃia este redusă cu 30 –
40%.
Combatere. Adunarea i distrugerea tuturor resturilor de plante rămase după
recoltare, pe care se găsesc ouăle hibernante ale păduchelui. Distrugerea buruienilor din
familia Cruciferae, ce constituie gazde intermediare în dezvoltarea dăunătorului.
Efectuarea de tratamente chimice la apariŃia primelor colonii de păduchi, cu unul
din următoarele produse: Actellic 50 CE – 0,05%, Basudin 60 CE – 0,15%, Pirimor 25
WG – 0,1%, Sumithion 50 CE – 0,1 %, Fernos 50 PU –0,05%, Decis 2,5 CE – 0,05%,
Polytrin 200 EC – 0,015 %, Sumicidin 20 EC –0,025%, Supersect 10 EC – 0,03% etc.
U.I. 4.3. Plo niŃa ro ie a verzei – Eurydema ornata L.

ordinul Heteroptera, familia Pentatomidae
Descriere. Adultul are corpul turtit dorso-ventral, de culoare ro ie, având capul de
culoare neagră. Pronotul este prevăzut cu 6 pete negre iar scutelul cu o pată neagră
caracteristică, având baza de culoare ro ie. Aripile prezintă câte o pată neagră alungită.
Abdomenul este de asemenea de culoare ro ie, având ultimele două segmente de culoare
neagră. Lungimea corpului este de 6,0 – 10,0 mm (Figura 57).
Oul este caracteristic, având formă cilindrică, de culoare cenu ie, prevăzut la cele
două extremităŃi cu două benzi circulare de culoare neagră. Larva este asemănătoare cu
adultul. La apariŃie are culoarea galben-ro cată, apoi devine ro ie-cărămizie.
Biologie. Iernează în stadiul de adult, în frunzarul din păduri, în resturile vegetale,
etc. AdulŃii părăsesc locurile de iernare primăvara devreme, prin luna martie. La început
se întâlnesc pe cruciferele spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ouăle sunt depuse în
grupe de 12-14, rareori până la 36, dispuse în două rânduri paralele, pe partea inferioară a
frunzelor. Larvele apărute ajung la maturitate prin luna iunie. Prezintă 1-2 generaŃii, în
funcŃie de regiuni.
56
a b
Fig. 57. Plo niŃa ro ie a verzei – Eurydema ornata
a-adult; b-plantă atacată
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă în stadiul de adult i în stadiul de larvă
plantele de crucifere, când înŃeapă i sug sucul celular din frunze. La culturile semincere,
atacă florile, lujerii seminceri i seminŃele.
Combatere. Se aplică măsuri agrotehnice: pregătirea corespunzătoare a
terenului; plantarea timpurie a răsadurilor; lucrări de întreŃinere a culturilor, etc.
Tratamente chimice în timpul perioadei de vegetaŃie utilizând produse organofosforice
sau piretroide.
U.I. 4.4. Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae L.,

ordinul Lepidoptera, familia Pieridae
Descriere. AdulŃii au anvergura aripilor de 50 – 65 mm, masculii fiind mai mici

decât femelele. Corpul este negru, acoperit cu peri ori albi-gălbui. Aripile anterioare i
posterioare sunt de culoare albă, prevăzute cu macule negre.
La femelă, aripile anterioare prezintă o maculă neagră în vârful superior, două
macule rotunde în mijlocul câmpului i una alungită pe marginea posterioară; aripile
posterioare au câte o maculă punctiformă numai pe marginea lor anterioară (Figura 58).
La mascul, aripile anterioare prezintă o singură maculă neagră în unghiul extern,
iar cele posterioare sunt prevăzute cu câte o maculă punctiformă pe marginea anterioară.
57
Oul are 1,10 – 1,25 mm lungime, de formă conică, de culoare galbenă, cu striaŃii
longitudinale.
Larva neonată este de culoare galbenă cenu ie, capul negru, iar larva matură are
culoarea verde sau galben-verzuie, cu puncte negre. Corpul este acoperit cu peri ori
albicio i i prezintă dorsal o dungă longitudinală, iar lateral două dungi mai late, de
culoare galbenă. Larva are 40 – 50 mm lungime.Pupa este carenată, de culoare cenu ie
sau galben-verzuie, maculată cu negru.
a b c
Fig. 58. Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae:

a-mascul; b-femelă; c-larvă
Biologie. Iernează în stadiul de pupă pe trunchiul arborilor sau arbu tilor, pe

pereŃii caselor, pe garduri, pe stâlpi, etc. Are două generaŃii pe an, uneori i a treia
generaŃie, care se dezvoltă pe varza de toamnă.
Fluturii apar primăvara în luna mai ; femelele după copulaŃie depun ouăle izolat
sau în grupe (15-20 ouă) pe partea inferioară a frunzelor. IncubaŃia durează 6-14 zile.
Larvele în primele vârste stau grupate, iar la sfâr itul lunii iunie se retrag pentru
transformarea în pupă. AdulŃii generaŃiei de primăvară apar în luna iunie. GeneraŃia de
vară se e alonează în lunile iulie i august, iar generaŃia de toamnă din august până în
luna mai, anul următor.
Plante atacate i mod de dăunare. Produce pagube mari în culturile de crucifere,
în special de varză i conopidă. La apariŃie, larvele stau grupate, rozând numai epiderma
inferioară i parenchimul frunzelor. Mai târziu, larvele se răspândesc pe plante i rod
toate frunzele, lăsând doar nervurile mai groase, aspect ce poartă numele de scheletuirea
frunzelor.
58
Combatere. Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu, în terenuri bine
pregătite, pentru a obŃine plante viguroase, mai rezistente la atac. Distrugerea buruienilor
crucifere în cursul perioadei de vegetaŃie, pe care se înmulŃe te dăunătorul. Efectuarea
arăturilor adânci după recoltare, pentru a diminua rezerva biologică a dăunătorului.
La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu unul din următoarele produse:
Actellic 50 CE – 0,15%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Ekalux S – 0,1%, Ekamet 50 CE –
0,07%, Sinoratox 35 CE- 0,15%, Zolone 35 CE – 0,2%,Total 60 – 0,15%, Senthion 50EC
– 0,1%, Decis 2,5 CE – 0,04%, Karate 2,5CE – 0,04%, Sumi-alpha 5 CE – 0,03%,
Sumicidin 20 CE – 0,05%,Talstar 10 CE – 0,035%, Dimilin 25WP – 0,05%, etc. Se pot
folosi i biopreparate ca Dipel WP – 0,1%, Foray – 0,1 % etc.
Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor din primele vârste
i vor fi oprite înainte de învelirea căpăŃânii.
U.I. 4.5. Buha verzei – Mamestra brassicae L.,

ordinul Lepidoptera, familia Noctuidae
Buha verzei este răspândită în toată Europa, în Asia, etc. La noi în Ńară, se
întâlne te în toate regiunile, de la es i până la munte.
Descriere. Fluturii prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât
masculul. Femela are aripile anterioare brun-cenu ii, prevăzute cu linii transversale mai
închise la culoare. În mijlocul câmpului, se află o pată reniformă bine distinctă,
înconjurată cu dungi alb-gălbui, sub forma literei “W”. Aripile posterioare sunt cenu ii,
cu marginile mai închise la culoare. Anvergura aripilor este de 40,0 – 50,0 mm (Figura
59).Oul este emisferic, cu diametrul de 0,6-0,7 mm, de culoare alb-gălbuie. Prezintă
numeroase striuri, care se unesc în regiunea polului exterior.Larva este de culoare
variabilă, de la verde-deschis până la brun-cenu iu. Capul i protoracele sunt de culoare
neagră. Pe toată lungimea corpului, dorsal prezintă o dungă mediană deschisă, iar lateral
dungi oblice gălbui. Lungimea corpului, la maturitate este de 35,0 – 40,0 mm.
Biologie. Buha verzei are două generaŃii pe an i iernează în stadiul de pupă în
sol. AdulŃii apar în mai-iunie i au un zbor crepuscular sau nocturn.
59
Ouăle sunt depuse în grupe, pe parte inferioară a frunzelor. Larvele care apar se
dezvoltă pe plantele care au apărut sau pe plantele învecinate. La completa dezvoltare,
părăsesc plantele i se retrag în sol pentru transformarea în pupă. Fluturii apar prin luna
iulie i dau na tere la o nouă generaŃie de larve, care se dezvoltă până în luna septembrie.
a
c
Fig. 59. Buha verzei – Mamestra brassicae
a-adult; b,c-larvă i mod de dăunare
Plante atacate i mod de dăunare. Este o specie polifagă. Larvele, la început rod
epiderma inferioară i parenchimul frunzelor apoi perforează limbul frunzelor, sub forma
unor orificii neregulate. Pagube mai mari produc omizile din ultimele vârste care pătrund
în căpăŃânile de varză i rod galerii. În aceste galerii se adună resturile de hrană i
excrementele larvelor, pe care se dezvoltă ciuperci i bacterii producând putrezirea
acestora.
Combatere. Răsadul de varză să se planteze cât mai timpuriu, în terenuri bine
pregătite, pentru a obŃine plante viguroase, mai rezistente la atac. Distrugerea buruienilor
crucifere în cursul perioadei de vegetaŃie, pe care se înmulŃe te dăunătorul. Arături adânci
după recoltare, pentru a diminua rezerva biologică a dăunătorului.
Tratamente chimice cu unul din produsele: Actellic– 0,15%, Carbetox– 0,4%,
Ekalux– 0,1%, Ekamet– 0,07%, Sinoratox - 0,15%,Zolone– 0,2%,Total-0,15%, Senthion
60
– 0,1%, Decis– 0,04%, Karate – 0,04%, Sumi-alpha – 0,03%, Sumicidin– 0,05%,
Talstar– 0,035%, Dimilin – 0,05%, etc. Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil,
împotriva larvelor din primele vârste i vor fi oprite înainte de învelirea căpăŃânii.
U.I. 4.6. Musca verzei – Delia brassicae Bche.,

ordinul Diptera, familia Anthomyidae
Este răspândită în Europa, America de Nord, etc. În Ńara noastră este frecventă în
zonele cultivatoare de legume.
Descriere. AdulŃii au corpul de 5-7 mm lungime i prezintă dimorfism sexual.
Masculul este cenu iu, pubescent, cu trei dungi negre pe pronot i una dorsală pe
abdomen. Femela este mai mare, mai deschisă la culoare i slab pubescentă. Antenele i
picioarele sunt de culoare neagră (Figura 60).
a b c
Fig.60. Musca verzei – Delia brassicae
a-adult; b-larvă i mod de dăunare; c-plante atacate
Oul are 0,8-1,1 mm lungime, prezintă formă de butoia i este de culoare albă-
lucioasă.Larva are 7-8 mm lungime, corpul este fusiform, alb-gălbui. Regiunea
posterioară a abdomenului este trunchiată oblic i prezintă 6 perechi de formaŃiuni
digitiforme, dintre care cele două mediane sunt mai dezvoltate.Pupa are 6-7 mm lungime,
corpul este eliptic, de culoare castanie. În regiunea posterioară are 1-2 formaŃiuni
digitiforme.
Biologie. Insecta prezintă 2-3 generaŃii pe an. Iernează în stadiul de pupă în sol, la
adâncimi de 5-10 cm, mai rar în cotoarele de varză i conopidă. AdulŃii apar primăvara, la
sfâr itul lunii aprilie, când se plantează în câmp răsadurile de varză. După 2-3 zile de la
61
apariŃie, au loc împerecherea i ponta. Ouăle sunt depuse izolat sau grupat, în zona
coletului. IncubaŃia durează 7-10 zile. În luna iunie, are loc transformarea larvelor în
pupe. Stadiul de pupă durează 1-3 săptămâni, uneori i mai mult. AdulŃii apar în a doua
jumătate a lunii iunie. Femelele, după împerechere, depun ouăle pe plantele de varză de
toamnă sau pe seminceri.
În zona de câmpie sau colinară, acest dăunător are trei generaŃii pe an : G1 în
aprilie-iunie ; G2 în iunie-august i G3 în august-aprilie anul următor. În zona de dealuri,
specia este bivoltină cu evoluŃia generaŃiilor astfel : G1 în aprilie-iunie i G2 iunie-aprilie
anul următor.
Plante atacate i mod de dăunare. Musca atacă cruciferele cultivate i spontane,
varza, conopida, rapiŃa, mu tarul, etc. Larvele apărute pătrund în colet i în rădăcini, unde
formează galerii longitudinale. Plantele atacate au frunzele verde-închis, lăsate pe sol.
Acestea stagnează în cre tere, rămân pipernicite, se îngălbenesc, se usucă i se smulg
u or. Larvele transmit i unele bacterii (Erwinia carotovora), care determină putrezirea
rădăcinilor. ProducŃia poate fi diminuată în unii ani cu până la 60 %.
Combatere. Adunarea i distrugerea resturilor vegetale după recoltare;
însămânŃarea i plantarea cepei mult mai timpriu. În zonele infestata, culturile se vor
amplasa pe soluri cu pH mai ridicat. Pentru colectarea pontelor se vor folosi benzi
capcană din arpagic semănat de timpuriu. Se vor face controale periodice, iar plantele
atacate se vor smulge i distruge. SămânŃa i arpagicul se vor trata înainte de însămânŃare
sau plantare cu Etion 25 PU, 80-100 g/ Kg sămânŃă sau 200 g/100 Kg arpagic. În
perioada pontei sau la apariŃia larvelor se vor face tratamente cu : Sinoratox 35 CE-0,2 %,
Basudin 60 CE- 0,08 %, Birlane 50 CE- 0,1 % etc.
1. Atacul produs de specia Pieris brassicae poate duce la:
a) scheletuirea limbului frunzelor b) ciuruirea frunzelor c) apariŃia de gale pe
frunze
2. Combaterea speciei Pieris brassicae se poate face prin:
a)strângerea resturilor vegetale b) tratamente chimice la sol c) pra ile repetate
3. Mamestra brassicae se nume te popular:
62
a) molia verzei b) fluturele alb al verzei c) buha verzei
4. 651. AdulŃii speciei Mamestra brassicae au în anvergură:
5. a) 12-14 mm b)20-25 mm c) 40-50 mm
6. Larvele mature ale speciei Delia brassicae au lungimea corpulu de:
7. a) 2-4 mm b) 7-8 mm c) 14-16 mm
8. Culoarea corpului larvelor speciei Delia brassicae este:
a)alb-gălbuie b) verde c) cenu iu –verzuie
9. Gryllotalpa gryllotalpa face parte din familia:
a) Gryllotalpida b) Gryllidae c) Ezrytomidae
10. Denumirea populară a speciei Gryllotalpa gryllotalpa este:
a) urechelniŃa b) cărăbu ul de mai c) molia verde
REZUMATUL:
Se descriu dăunătorii care afectează culturile legumicole, biologia lor, modul cum
BIBLIOGRAFIE:
intern, Ia i.
Ia i.
63
U.I. 5. PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN CULTURILE DE LEGUME
CUPRINS:
U.I. 5.1. Musca cepei – Delia antiqua Meig.,
U.I.5.2. Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata Say.,
U.I. 5.3. MusculiŃa albă de seră – Trialeurodes vaporariorum Westw.,
U.I. 5.4. Nematodul galicol al rădăcinilor – Meloidogyne incognita,
U.I. 5.5. GărgăriŃa mazării – Bruchus pisorum L.,
U.I. 5.6. GărgăriŃa fasolei – Acanthoscelides obsoletus Say.,
U.I. 5.7 . Molia boabelor de soia - Etiella zinckenella Tr.,
- Cunoa terea principalilor dăunători din plantaŃiile de viŃă de vie i identificarea lor.
- Cunoa terea teoretică i practică a grupelor de dăunători care afectează plantaŃiile de
viŃă de vie, avertizarea, prevenirea i combaterea acestora.
U.I. 5.1. Musca cepei – Delia antiqua Meig.,

ordinul Diptera, familia Anthomyidae
Este răspândită în toată Europa i America de Nord. În Ńara noastră apare în unii
ani, mai ales în regiunile din nordul Moldovei i Munteniei.
Descriere. Adultul are 6,0–7,0 mm lungime; corpul este de culoare cenu ie-
gălbuie, cu pete i dungi negricioase. Pronotul este gălbui, cu o dungă mediană mai
închisă. Aripile sunt gălbui, iar picioarele negre i prevăzute pe marginea internă a tibiilor
posterioare cu numero i peri ori scurŃi (Figura 61).
Larva matură are 5,0 – 8,0 mm lungime, este de culoare alb-gălbuie. Regiunea
posterioară a abdomenului este prevăzută cu 12 mameloane digitiforme i cu numero i
spiculi.
Biologie. Iernează în stadiul de pupă în sol, la o adâncime de 10 – 20 cm. Prezintă
2 – 3 generaŃii pe an.
64
Primăvara, în lunile aprilie, mai apar adulŃii care se hrănesc cu nectar i secreŃii
dulci de la salcie, plop, etc., după care migrează în culturile de ceapă unde au loc
copulaŃia i ponta. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici pe sol, în apropierea
coletului. Larvele care apar se dezvoltă în bulbi, după care se retrag în sol, unde are loc
transformarea în pupă. Noii adulŃi apar în prima jumătate a lunii iunie.
Fig. 61. Musca cepei – Delia antiqua:

a-adult; b-larvă; c-pupă; d-bulb atacat (după Săvescu)
Plante atacate i mod de dăunare. Produce pagube în culturile de ceapă, usturoi,
praz i alte liliacee.
Larvele din prima generaŃie atacă frunzele, iar mai târziu pătrund în bulbii care
încep să se formeze, în care sapă galerii. Larvele din generaŃia a II-a i a III-a atacă numai
bulbii, în care rod galerii. În aceste galerii pătrund bacterii i ciuperci, care duc la
putrezirea bulbilor. Plantele atacate au frunzele îngălbenite, care se vestejesc i se usucă.
În galeriile formate în bulbi se grefează microorganisme (bacterii, ciuperci) care
duc la putrezirea acestora în câmp sau în depozite. Pagubele pot ajunge la 20-30%.
Combatere. Strângerea după recoltare a tuturor resturilor vegetale i distrugerea
lor prin ardere sau îngropare.
ÎnsămânŃarea sau plantarea arpagicului să se facă cât mai timpuriu, în terenuri
bine pregătite, asigurându-se în acest fel o dezvoltare mai viguroasă a plantelor. În zonele
de invazii, unii autori recomandă plantarea de benzi curse din arpagic pentru atragerea
adulŃilor în timpul pontei; după depunerea ouălor, benzile se distrug. Culturile de ceapă
65
vor fi controlate periodic, iar plantele atacate vor fi scoase i distruse prin ardere sau
îngropate.
Pentru combaterea adulŃilor din prima generaŃie se aplică tratamente la avertizare
cu produsul Sinolintox 10 G – 4 kg .a./ha., iar pentru generaŃia a II-a i a III-a cu Diazol
60 EC – 0,15 %, Basudin 60 CE – 0,1%,etc.
U.I. 5.2. Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata Say.,

ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae
Gândacul din Colorado este originar din America de Nord, din podi urile înalte
ale statului Colorado, de unde i denumirea populară a dăunătorului.În Ńara noastră,
gândacul din Colorado a fost semnalat prima dată în anul 1952, în comuna SăpânŃa,
judeŃul Maramure . Treptat, dăunătorul s-a extins i în alte regiuni, astfel că în prezent se
găse te răspândit în toată Ńara.
Descriere. Adultul are 10 – 12 mm lungime. Corpul este oval, bombat dorsal, de
culoare galben-portocalie; capul i pronotul galben-ro cate. Pe cap există o pată
triunghiulară neagră, iar pe pronot 11 pete negre, dintre care cea mediană mai dezvoltată
i de forma literei “ V “. Caracteristic este prezenŃa pe elitre a 10 dungi negre, mărginite
de iruri de puncte, de unde i denumirea de “decemlineata”. Aripile posterioare sunt
portocalii. Abdomenul prezintă 3 – 4 rânduri de pete negre (Figura 62).
Oul este oval alungit, galben-portocaliu, de 1,2 – 1,5 mm lungime.Larva la
apariŃie, este de culoare ro ie-închisă, cu mici tubercule negre pe părŃile laterale ale mezo
i metatoracelui i pe primele segmente abdominale.Larva neonată are 8 – 10 mm
lungime, are corpul alungit, convex dorsal, de culoare galbenă, cu nuanŃe portocalii;
capul este negru. Toracele i părŃile laterale ale abdomenului sunt prevăzute cu pete
negre. Picioarele sunt brun - închis.
Pupa are 8 – 10 mm lungime; corpul este bombat de culoare portocaliu - ro cat,
exceptând partea posterioară a abdomenului care este cenu ie.
66
Biologie. Iernează ca adult în sol, la adâncimi cuprinse între 10 – 90 cm i are
două generaŃii pe an: prima generaŃie se dezvoltă în lunile mai i iunie, iar a doua în
lunile iulie i august.
Fig.6 2. Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata:

a-adult i ouă; b-larvă
Gândacul din Colorado iernează în stadiul de adult, în sol, la adâncimi

cuprinse între 10 i 90 cm, după natura solului. În timpul iernii o mare parte din
adulŃii hibernanŃi pot fi distru i, atunci când temperatura solului la adâncimi de 10—
40 cm coboară sub 0°C.
ApariŃia adulŃilor în primăvară începe din a treia decadă a lunii martie i se
continuă până la sfâr itul lunii mai. Primii adulŃi încep să apară atunci când
temperaturile medii zilnice trec de 10°, pe o perioadă de 10—12 zile. Maximum de
apariŃie se înregistrează obi nuit la sfâr itul lunii aprilie sau începutul lunii mai, la
temperaturi medii zilnice cuprinse între 14—21°C. La majoritatea insectelor
copulaŃia începe înainte de intrarea în hibernare i se continuă în primavară.
Ouăle sunt depuse în grupe (62—95 ouă) pe partea inferioară a frunzelor de
cartof sau alte solanacee cultivate sau spontane (tomate, vinete, măselariŃă, etc.); o
femelă poate depune până la 2 000 ouă. Durata incubaŃiei variază între 4—15 zile, în
raport cu factorii climatici. Larvele apar în a doua decadă a lunii mai i evoluŃia lor
durează între 14 — 30 zile. În cursul dezvoltării larvele năpârlesc de 3 ori, trecând
prin 4 vârste. La completa dezvoltare larvele părăsesc plantele de hrană i se retrag
67
e alonat în sol pentru împupare. Ajunse în sol, larvele î i confecŃionează un cocon
din particule de pământ în care se transformă în pupe, stadiu care dureaza 8—13
zile. Întreg ciclul de dezvoltare de la ou la adult durează în general 22—50 zile.
Noii adulŃi încep să apară treptat din a doua decadă a lunii iunie. În această
perioadă se pot găsi diferite stadii (ouă, larve, pupe) din generaŃia hibernantă, având
loc o suprapunere a generaŃiilor; aceasta, datorită pontei prelungite în primăvară.
AdulŃii după o scurtă perioadă de hrănire cu frunzele de cartof încep să
depună ouă. Larvele apărute se hrănesc cu frunzele de cartof sau alte solanacee,
având însă o evoluŃie mai scurtă, cuprinsă în general între 12—21 zile. Ele ajung la
maturitate la sfâr itul lunii iulie, iar primii adulŃi din această generaŃie încep să apară
din prima decadă a lunii august. Ace ti adulŃi se pot întâlni până în toamnă târziu
(octombrie-noiembrie) pe diferite plante solanacee i mai ales pe vinete, iar odată cu
răcirea timpului se retrag în sol pentru hibernare. La gândacul din Colorado se
cunosc i o serie de prădători i paraziŃi, care contribuie în unii ani la reducerea
populaŃiei acestui dăunător. Astfel, ca pradători (la oua i larve) cu importanŃă mai
mare sunt speciile: Perillus bioculatus F., Zicrona coerulea L., A, Picromerus bidens
L. (Heteroptera) i Calosoma sycophanta L (Coleoptera) iar ca paraziŃi mu tele
Doryphorophaga doryphorae Riley si Meigenia mutabilis Fall, (la larve) i
ciuperca Beauveria bassiana Vuill. (la adulŃi).
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă specii de plante cultivate i spontane
din familia Solanaceae: tomate, pătlăgele vinete, cartoful, ciumăfaia, zârna, măselariŃa,
mătrăguna. AdulŃii rod frunzele sub formă de orificii neregulate. În unii ani, adulŃii care
apar în vară, pot ataca tuberculii de cartof sau fructele de pătlăgele vinete. Larvele din
primele vârste de dezvoltare perforează frunzele sub formă de mici orificii, iar pe măsură
ce înaintează în vârstă rod frunzele în întregime, uneori i lăstarii. La atacuri puternice,
din plante rămân numai resturi de tulpini, culturile putând fi compromise.
Combatere. Măsuri agrotehnice, ce constau în executarea pra ilelor în timpul
perioadei de vegetaŃie i a arăturii adânci în toamnă, pentru distrugerea stadiilor din sol
(larve, pupe, adulŃi) i diminuarea rezervei biologice a dăunătorului.Aplicarea
tratamentelor chimice ce se fac la avertizare, la apariŃia larvelor de vârsta I-a sau a II-a,
pentru ambele generaŃii.
68
Pesticidele avizate a fi folosite în Ńara noastră pentru combaterea gândacului din
Colorado sunt:
a) produse piretroide: Decis 2,5 EC – 0,3 l/ha, Fastac 10 EC – 0,1 l/ha, Karate 2,5 EC –
0,2 l/ha, Polytrin 200 EC – 0,15 l/ha, Supersect – 0,125 l/ha;
b) produse organofosforice : Ecalux 25 EC – 0,75 l/ha, Pyrinex 48 EC – 1,5 l/ha,
Ultracid 20 EC – 1,5 l/ha, Onefon 80 PS – 1,5 kg/ha;
c) produse carbamice: Sevin 85 WP – 1,0 kg/ha, Padan 50 DP – 1,0 kg/ha, Marshall 15
EC – 1,5 l/ha, Victenon 50 WP – 0,50 kg/ha;
d) produse diverse: Nomolt 15 SC – 0,15 l/ha, Consult 10 EC – 0,20 l/ha, Regent 200
SC – 0,20 l/ha, Mospilan 70 WP – 0,06 kg/ha;
e) amestecuri de pesticide: Nurelle D 50/500 EC – 0,5 l/ha, Ecalux S – 0,6 l/ha.
Se recomandă ca în timpul perioadei de vegetaŃie să se alterneze produsele, pentru
eliminarea fenomenului de rezistenŃă la pesticide.
U.I. 5.3. MusculiŃa albă de seră – Trialeurodes vaporariorum Westw.,

ordinul Homoptera, familia Aleurodidae
Este originară din zonele tropicale ale Americii, de unde s-a răspândit în toate
regiunile globului. În Ńara noastră se întâlne te în toate zonele pe diferite plante
legumicole i ornamentale din sere, solarii, iar pe timp călduros i în câmp.
Descriere. Femela are 1,46 – 1,53 mm lungime, iar masculul 1,15 – 1,43 mm.
Corpul este alungit, de culoare albă-gălbuie, acoperit cu o secreŃie pulverulentă, ceroasă,
albă, cu aspect făinos.
Aripile sunt albe, iar ochii, tibiile, tarsele i vârful abdomenului brune. Antenele
sunt alcătuite din 7 articole (Figura 63).
Oul este oval - alungit, de 0,22 – 0,24 mm lungime, prevăzut cu un pedicel scurt.
Oul are culoare variabilă, alb-gălbuie la depunere i negru-violet, cu luciu metalic, înainte
de ecloziune.
69
Larva neonată are corpul oval, de culoare galbenă-pal, cu ochii ro ii. Larvele
mature au corpul turtit dorso-ventral de 0,7 – 0,8 mm lungime, de culoare verde-palid. Pe
părŃile laterale prezintă o bordură de spini scurŃi, iar dorsal 15 – 20 de peri ori albicio i.
Fig.63. MusculiŃa albă de seră - Trialeurodes vaporariorum:

a-adult; b-frunză de tomate atacată; c-larvă (după Dobreanu Ecaterina i Manolache)
Biologie. În condiŃii de seră, musculiŃa albă are 3 – 4 generaŃii pe an, uneori i

mai multe, în funcŃie de factorii ecologici. De regulă, generaŃiile se suprapun, întâlnindu-
se în acela i timp diferite stadii ale insectei: ou, larvă, adult.
Depunerea ouălor are loc în grupe (10-50 ouă), pe partea inferioară a frunzelor
tinere, în formă de cerc. IncubaŃia durează 5-10 zile, în funcŃie de factorii climatici.
Larvele apărute se deplasează pe organele plantei, devin apode după câteva zile,
rămâmând pe partea inferioară a frunzelor până la transformarea în adulŃi. O generaŃie
completă se dezvoltă în 3-4 săptămâni.
De regulă generaŃiile se suprapun, încât se pot întâlni în tot cursul anului diferite
stadii ale insectei.În timpul verii, musculiŃa poate migra din sere pe diferite plante în
câmp, unde se înmulŃe te până în toamnă. La scăderea temperaturii, o parte din insecte se
reântorc în sere, reinfestând culturile.
Plante atacate i mod de dăunare. Este o insectă polifagă, care atacă numeroase
specii de plante legumicole: tomate, ardei, pătlăgele vinete, castraveŃi, fasole, etc.,
precum i plante ornamentale: garoafe, crizanteme, begonii, gerbera, mu cate etc.
70
AdulŃii i larvele colonizează frunzele, uneori i lăstarii, înŃepând i sugând seva
din Ńesuturi. Organele atacate sunt acoperite de dejecŃiile insectei, care favorizează
dezvoltarea unor ciuperci saprofite din genurile : Alternaria, Penicillium, Fusarium, etc.,
formându-se un miceliu de culoare închisă.
Acest lucru duce la debilitarea plantelor, reducându-se procesele fiziologice, prin
mic orarea suprafeŃei de asimilaŃie. Datorită atacului, frunzele se îngălbenesc, se usucă i
cad.
Combatere. Distrugerea florei spontane din jurul serelor i solariilor, care
contribuie la perpetuarea focarelor de infecŃie. După recoltare, toate plantele sau resturile
de plante vor fi scoase în afara serelor i distruse prin ardere. Corpurile serelor, libere de
plante, se vor dezinfecta prin stropiri cu produse organofosforice sau carbamice, în doze
mărite sau prin fumigări cu aerosoli.
Se vor efectua tratamente chimice la apariŃia focarelor de infecŃie, cu unul din
următoarele produse: produse organofosforice: Actellic 50 EC-0,1%, Ekamet 50 CE-
0,05%, Divipan 100 EC-0,05%, Nogos 50 CE-0,1%,Onevos 31,5 EC-0,15%, Tamaron
600 LC-0,1%, Vapona 48 CE-0,1%; produse carbamice: Unden 50 PU-0,1%, Lannate 90
WS-0,05%; produse piretroide: Decis 2,5 CE-0,05%, Fastac 10 EC-0,02%, Karate 2,5
CE-0,04%,etc.; produse organoclorurate: Thiodan 35 CE-0,2%, Thionex 35 CE-0,2%,
Thionex 50 WP-0,15%; produse care inhibă formarea chitinei: Rimon 10 EC – 0,05%.
Se va stropi mai ales partea inferioară a frunzelor, unde se află localizate coloniile
de insecte.
U.I. 5.4. Nematodul galicol al rădăcinilor – Meloidogyne incognita,

ordinul Tylenchida, familia Heteroderidae
Acest dăunător se întâlne te în toate regiunile globului. În zonele calde se

dezvoltă în câmp, iar în cele temperate numai în sere, fiind o specie iubitoare de căldură.
Este considerat cel mai păgubitor dăunător al culturilor din sere.
Descriere. Prezintă un dimorfism sexual accentuat.
71
Femela are corpul de 0,47 mm lungime i 0,32 mm lăŃime. Corpul este de culoare
albă, în formă de pară, cu gâtul alungit. În interiorul corpului se pot observa prin
transparenŃă, grupe de ouă, în diferite faze de dezvoltare. În jurul orificiului anal prezintă
striaŃiuni circulare, caracteristice (Figura 64).
Masculul are corpul cilindric (viermiform), de 1,2 – 2,0 mm lungime, acoperit cu
o cuticulă inelată transversal. Lateral prezintă 4 incizii, ce se întind aproape pe toată
lungimea corpului. În jurul orificiului genital se găsesc 2 spiculi chitino i, sub formă de
cârlige.
Oul este elipsoidal, de culoare albă, acoperit cu o cuticulă netedă.
Larva are corpul viermiform de 0,36 – 0,44 mm lungime, acoperit cu o cuticulă
subŃire, fin inelată.
Biologie. Iernează ca femelă sau larvă în inteiorul rădăcinilor diferitelor plante
sau în sol. Poate avea 4 – 8 generaŃii pe an.
Durata unei generaŃii variază în limite foarte largi, între 25 i 90 zile, în funcŃie de
temperatura i umiditatea solului, hrană, etc.
a b c
Fig.6 4. Nematodul galicol al rădăcinilor – Meloidogyne incognita:
a-femelă (după Goodley); b-mascul(după Najakure); c-rădăcină atacată
Ouăle sunt depuse într-o ootecă alcătuită dintr-o masă mucilaginoasă ata ată de
corpul femelei. Larvele părăsesc ouăle în stadiul doi de dezvoltare, cînd se răspândesc în
72
sol în căutarea rădăcinii plantei, perforând Ńesuturile în zona vârfului de cre tere. După o
perioadă de hrănire, larvele devin imobile i rămân în acela i loc până la sfâr itul
evoluŃiei.
Odată cu hrănirea, larvele secretă enzime care determină hipertrofierea celulelor
sub forma unor gale (umflături caracteristice). După ultima năpârlire, are loc diferenŃierea
sexelor, larvele mascule devin viermiforme iar cele femele devin piriforme.
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă peste 1300
specii, aparŃinând la peste 40 familii botanice.
În Ńara noastră, nematodul produce pagube numai în sere, îndeosebi la tomate i
pătlăgele vinete, mai puŃin la castraveŃi, salată etc. Infestarea plantelor se face imediat
după plantarea răsadului, iar prezenŃa galelor pe rădăcini se semnalează abia după 3 – 4
săptămâni.
Forma i mărimea galelor variază după planta gazdă, densitatea populaŃiei i
condiŃiile de mediu. În dreptul galelor se produce astuparea vaselor libero-lemnoase i
circulaŃia sevei se întrerupe, ceea ce determină putrezirea i pieirea plantei. Pe rădăcinile
atacate se instalează diferite ciuperci din genurile Fusarium, Verticillium, etc., care
grăbesc procesul de pieire a plantelor. Din cauza atacului, plantele nu se mai dezvoltă, se
îngălbenesc i se usucă, de la vârf la bază.
Combatere. În serele neinfestate se va da o atenŃie deosebită măsurilor
profilactice, privind împiedicarea pătrunderii nematozilor. În acest scop se va supune
unui control riguros tot materialul care se introduce în sere (răsaduri, pământ, ghivece cu
flori), ca să nu fie infestate cu nematozi.
În serele infestate, prin toate lucrările care se aplică solului trebuie să se
urmărească să nu se favorizeze diseminarea nematozilor. La defri area culturilor, se
recomandă ca scoaterea plantelor să se facă cu ajutorul cazmalei i toate resturile vegetale
cu particule de pământ, să fie scoase din sere în saci de polietilenă, împiedicându-se astfel
împră tierea particulelor de sol infestate. După efectuarea lucrărilor de defri are i
mobilizare, se recomandă ca solul să fie menŃinut în stare umedă timp de 2 – 3 săptămâni,
pentru putrezirea rădăcinilor cu gale. Cultivarea soiurilor i hibrizilor de tomate rezistenŃi
la atacul nematozilor.Cea mai eficientă metodă de combatere a nematozilor este tratarea
solului cu nematocide. În Ńara noastră sunt folosite următoarele produse nematocide:
73
Basamid granule – 500 kg/ha, Dazomet 90 G – 500 kg/ha, Dozomet 10 PP – 600 kg/ha,
Mocap 10 G – 50 – 75 kg/ha, Vydate 10 G - 50 – 60 kg/ha.
U.I. 5.5. GărgăriŃa mazării – Bruchus pisorum L.,

ordinul Coleoptera, familia Bruchidae
Este răspândită în toată Europa i America. În Ńara noastră se întâlne te începând

din zona de stepă i până în zona pădurilor de fag.
Descriere. Adultul are 4,0 – 4,5 mm lungime, de culoare neagră-cenu ie, acoperit
cu peri bruni-cenu ii. Antenele sunt negre, setiforme, cu primele patru articole de culoare
ro cată. Elitrele prezintă dungi longitudinale paralele i mai multe pete albe i nu acopăr
complet abdomenul. Pigidiul prezintă o pubescenŃă albicioasă i două pete ovale, negre
(Figura 65).Oul este oval, de 0,6 mm lungime i 0,25 mm lăŃime, de culoare albă-gălbuie.
Fig.65. GărgăriŃa boabelor de mazăre – Bruchus pisorum:

a - adult; b - ou; c - păstăi cu ouă; d - larvă în bob; e - pupă în bob; f - boabe atacate
74
Larva neonată are 1,5 – 1,6 mm lungime, de culoare galben-ro cat sau cărămizie
i prezintă 3 perechi de picioare.Larva matură are 4,0 – 5,0 mm lungime, de culoare
albicioasă; capsula cefalică gălbuie. Este apodă, deoarece picioarele se reduc la ni te
negi.
Biologie. Iernează ca adult în liziera pădurilor, sub scoarŃa pomilor, sub mu chi
sau licheni, în poduri, în crăpăturile pereŃilor sau în boabele scuturate i rămase pe câmp.
licheni, în poduri, în crăpăturile pereŃilor sau în boabele scuturate i rămase pe
câmp.Prezintă o singură generaŃie pe an.
Plante atacate i mod de dăunare. Sunt atacate diferite specii i soiuri de
mazăre. Larvele rod în boabe cavităŃi sub forma unor loji, consumând uneori până la 50%
din conŃinutul lor. Cele mai atacate sunt păstăile de la baza plantelor. Caracteristic este
faptul că în boabe se dezvoltă o singură larvă, iar boabele atacate se recunosc prin
prezenŃa unui singur orificiu, prin care iese adultul. Atacul variază în funcŃie de soi; cele
mai atacate sunt soiurile semitardive i tardive.
Combatere. Folosirea unei seminŃe sănătoase, neinfestate.
In regiunile de invazie se recomandă semănatul cât mai timpuriu a mazării,
folosindu-se soiuri precoce i cu o perioadă scurtă de înflorire.
Recoltarea la timp a culturilor pentru a se împiedica scuturarea boabelor.
Efectuarea de tratamente chimice în câmp, la avertizare, când 3 – 5% din plante au
înflorit. Se poate folosi unul din următoarele produse: Basudin 60 CE – 0,15%, Carbetox
37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%, Dimevur 42,5 – 2 – 3 l/ha.
La invazii mari, tratamentul va fi repetat după 10 – 12 zile. SpaŃiile de depozitare
se vor dezinfecta cu unul din produsele: Carbetox 37 CE – 3%, Nogos 50 CE – 2%,
Reldan 50 CE – 0,5 l/ m2, K’Othrine 25WP – 0,5 l/m2, Fumitox 10 PF – 30 g.p.c./m3.
Dacă producŃia din noua recoltă este gărgăriŃată se vor face tratamente cu Reldan
50 EC – 10 ml/t, Dacphosal 3 – 5 tablete/t , etc.
75
U.I. 5.6. GărgăriŃa fasolei – Acanthoscelides obsoletus Say.,
ordinul Coleoptera, familia Bruchidae
Este răspândită în toate continentele. În Ńara noastră se întâlne te în toate zonele

unde se cultivă, fiind mai frecventă în depozite.
Descriere. Adultul are 3,5 – 4,0 mm lungime, de culoare brună-cenu ie. Femurele
posterioare, pe partea internă prezintă trei spini, unul fiind mai lung. Elitrele sunt ro cate
la extremitatea posterioară i nu acoperă pigidiul, care este ro cat-gălbui. Corpul este
acoperit cu peri ori de culoare albicioasă pe torace, verzui pe elitre i cenu ii pe partea
ventrală (Figura 66).
Fig. 66. GărgăriŃa boabelor de fasole – Acanthoscelides obsoletus:

a-adult (după Balachowsky)
b-larvă (după Boving)
c-boabe atacate (original)
Oul este oval de 0,6 mm lungime, de culoare albă.
Larva matură are 4,0 – 5,0 mm lungime, este apodă i eucefală, albă-gălbuie,
capul brun-ro cat.
Biologie. Iernează ca adult în magazii, în boabele infestate sau în diferite locuri
din spaŃiile de depozitare. Prezintă 2 – 3 generaŃii/an, din care una
în câmp i 1 – 2 în magazii. În spaŃiile încălzite poate avea 4 generaŃii pe an.
76
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă boabele diferitelor specii i soiuri de
fasole, mai rar pe cele de năut, soia i bob. Boabele infestate pot fi complet distruse, într-
un bob dezvoltându-se 1 – 29 larve.
Boabele atacate prezintă mai multe orificii prin care ies adulŃii. Pagubele mai mari
se înregistrează în anii seceto i, când procentul de infestare a boabelor poate ajunge până
la 50%.
În condiŃii de depozitare, toate soiurile de fasole sunt atacate, gradul de infestare
depinde de durata păstrării, ajungând uneori până la 100%.
Combatere. Folosirea la însămânŃare a unei seminŃe sănătoase, neinfestată.
Cultivarea soiurilor cu o perioadă de vegetaŃie mai scurtă.
Recoltarea la timp a culturilor de fasole i efectuarea arăturilor adânci, pentru a
îngropa în sol boabele scuturate.
Depozitarea fasolei să se facă în spaŃii dezinsectizate, cu produsele care au fost
menŃionate la gărgăriŃa mazării.
Tratamentele chimice se aplică atât în câmp cât i în depozite, la fel ca la gărgăriŃa
mazării.
U.I. 5.7. Molia boabelor de soia - Etiella zinckenella Tr.,
ordinul Lepidoptera, familia Phycitidae
Insecta este răspândită în Europa, America, Australia. În Ńara noastră apare

dăunătoare în Câmpia Bărăganului i Moldova.
Descriere. Fluturele are anvergura aripilor anterioare de 20 - 26 mm, aripile
anterioare brune-gălbui, având câte o pată galbenă-portocalie. Aripile posterioare sunt
cenu ii, cu nervuri mai închise. Antenele sunt lungi (Figura 67).
Larva complet dezvoltată este verde-cenu ie sau verde-ro cată, având pete negre pe
protorace. Pe tot corpul prezintă peri inseraŃi pe protuberanŃe.
77
Fig. 67. Molia boabelor de soia - Etiella zinckenella:
a - adult; b - păstăi i boabe atacate (după Gusev)
Biologie. Ierneaă în stadiul de larvă matură într-un cocon mătăsos, în stratul
superficial al solului. Prezintă două generaŃii pe an, uneori i a treia parŃială. În luna mai
larvele se transformă în pupe. Fluturii apar la sfâr itul lunii mai i zboară până la sfâr itul
lunii iunie. Zborul lor este nocturn. După împerechere, femela depune ouăle i păstăile în
formare ale diferitelor plante leguminoase, la baza florilor sau pe pedunculul floral. Pe o
păstaie este fixat de obicei un singur ou. O femelă depune în total până la 600 de ouă.
IncubaŃia durează 3 - 10 zile. Larvele apărute perforează peretele păstăii i roade boabele.
De regulă, larvele primei generaŃii se dezvoltă în culturile de mazăre. Dezvoltarea larvară
durează 30 - 40 de zile, în care perioadă năpârlesc de 4 ori. Larvele mature migrează în sol,
unde într-un cocon mătăsos, se transformă în pupe. Apoi apar fluturii care dau na tere la
generaŃia a doua de larve, care se dezvoltă pe soia, lupin i alte leguminoase. Dezvoltarea lor
durează 20 - 25 de zile. Larvele mature se retrag în sol, unde î i Ńes câte un cocon mătăsos în
care iernează.
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă peste 60 specii de leguminoase cultivate
i spontane (soia, mazărea, fasolea, lupinul, lintea , salcâmul .a.), rozând boabele. După
distrugerea boabelor dintr-o păstaie larvele migrează în altele alăturate. În anii de invazii se
pot înregistra pagube până la 60 % la culturile de mazăre i până la 80 % la cele de soia.
Combatere. Folosirea unor soiuri timpurii de soia. Distrugerea leguminoaselor
spontane care formează focare de înmulŃire a dăunătorului. Recoltarea la timp a culturilor
pentru distrugerea larvelor înainte de retragerea i transformarea lor în pupe sau pentru
hibernare. La apariŃia larvelor se vor aplica tratamente cu produse organofosforice sau
78
piretroide.Utilizarea de capcane cu feromoni sexuali eficienŃi (E-10 DDA) poate contribui la
reducerea numerică a populaŃiei prin eliminarea masculilor.
1. Delia brassicae face parte din familia:
a) Anthomyidae b) Chrysomelidae c) Noctuidae
2. Specia Delia brassicae poartă popular denumirea de:
a) musca verzei b) fluturele alb al verzei c) molia verzei
3. Delia brassicae se combate prin:
a) brâie capcană b) cultivarea de benzi capcană c) strângerea frunzelor atacte
4. Larvele speciei Trialeurodes vaporariorum se dezvoltă:
a) pe rădăcini b) pe frunze c) în sol
5. Specia Trialeurodes vaporariorum iernează:
a) numai în câmp b) numai în spaŃii protejate c) în spaŃiile protejate i în
câmp
6. Lungimea corpului femelelor speciei Meloidogyne incognita este de:
a) cca 0,47 mm b) 2-3 mm c) cca 0,32 mm
7. Plantele atcate de specia Meloidogyne incognita prezintă:
a) gale pe frunze b) gale pe rădăcini c) gale pe frunze i pe rădăcini
8. Pe fiecare elitră a speciei Leptinotarsa decemlineata se găsesc :
a) 3 dungi longitudinale b) 4 dungi transversale c) 5 dungi longitudinale
9. Specia Leptinotarsa decemlineata atacă :
a) numai frunzele b) frunzele i lăstarii c) rădăcinile
REZUMATUL:
Se descriu dăunătorii care afectează culturile legumicole, biologia lor, modul cum
BIBLIOGRAFIE:
intern, Ia i.
Ia i.
79
U.I. 6. PRINCIPALII DĂUNĂTORI DIN CULTURILE DE CEREALE
CUPRINS:
U.I. 6.1. Gândacul ghebos – Zabrus tenebrioides Goeze
U.I.6.2. Plo niŃele cerealelor – Eurygaster spp. i Aelia spp
U.I. 6.3. Gândacii pocnitori – Agriotes spp.,
U.I. 6.4. GărgăriŃa frunzelor de porumb – Tanymecus dilaticollis Gyll.,
U.I. 6.5. Buha semănăturilor - Scotia segetum Schiff.,
U.I. 6.6. Sfredelitorul porumbului - Ostrinia nubilalis Hb.,
- Cunoa terea principalilor dăunători din culturile de cereale i identificarea lor.
- Cunoa terea teoretică i practică a grupelor de dăunători care afectează culturile de
cereale, avertizarea, prevenirea i combaterea acestora.
U.I. 6.1. Gândacul ghebos – Zabrus tenebrioides Goeze,

ordinul Coleoptera, familia Carabidae
Este răspândit în Europa i Asia Centrală. În Ńara noastră este menŃionat din anul
1887 i se întâlne te în toate zonele de cultură a cerealelor păioase.
Descriere. Adultul are 10 – 16 mm lungime, corpul oval-alungit, de culoare
neagră pe partea dorsală, uneori cu reflexe metalice i brun-ro cat pe partea ventrală.
Pronotul este convex dorsal, cu baza i marginile laterale puternic punctate. Antenele,
tibiile i tarsele sunt ro cate, iar femurele mai închise (Figura 68).
Oul este oval de 20 – 35 mm lungime, de culoare albă.
Larva matura are 30 – 35 mm; corpul este u or turtit, îngustat treptat spre partea
posterioară, de culoare albă-cenu ie. Capul i toracele sunt brune, iar segmentele
abdominale prezintă dorsal sclerite brune-deschise. Penultimul inel abdominal este
prevăzut cu două apofize chitinoase i păroase.
Pupa are 18 – 20 mm i este de culoare albă-cafenie.
80
Fig. 68. Gândacul ghebos –
Zabrus tenebrioides
a-adult; b-larvă; c-plantă atacată
(după Balachowsky)
Biologie. Iernează în stadiul de larvă în sol i are o generaŃie pe an.

Plante atacate i mod de dăunare. Atacă în stadiile de adult i larvă. AdulŃii
consumând florile i boabele în diferite faze de coacere. Cele mai mari pagube sunt
produse de larve, care atacă frunzele, în special la grâul de toamnă.
Larvele trag frunzele plantelor tinere în galeriile de la baza plantelor, le sfâ ie i
rămân numai nervurile, care se usucă. Atacul larvelor se manifestă în vetre.
La invazii mari, culturile pot fi distruse complet.
Combatere. RotaŃia culturilor; evacuarea baloŃilor de paie i a resturilor vegetale;
efectuarea arăturii imediat după recoltat i menŃinerea terenului curat prin discuiri, pentru
a se evita formarea samulastrei.
Tratarea seminŃelor cu unul din următoarele insectofungicide: Tirametox 90 PTS
– 3 kg/t, Vitalin 85 PTS – 3 kg/t, Gammavit 85 PSU – 3 kg/t.
În cazul apariŃiei unor focare se vor executa tratamente cu produse
organofosforice: Basudin 600 EW – 2,0 l/ha, Dursban 480 EC – 2,5 l/ha, etc.
81
U.I. 5.2. Plo niŃele cerealelor – Eurygaster spp. i Aelia spp .,
ordinul Heteroptera, familia Scutelleridae
Plo niŃele cerealelor sunt răspândite în centrul i sud-estul Europei, în vestul

Europei, în vestul Europei i în nord-estul Africii. În Ńara noastră se întâlne te în toate
zonele unde se cultivă cerealele, cu densităŃi mai mari în regiunile de stepă i a pădurilor
de stejar.Mai importante sunt: Eurygaster integriceps Put., Eurygaster maura L.,
Eurygaster austriaca Schr., Aelia acuminata L. , Aelia rostrata Bob.Specia Eurygaster
integriceps Put. este cea mai frecventă i păgubitoare. Speciile genului Aelia sunt
predominante în Câmpia Transilvaniei.
Descriere. Speciile genului Eurygaster se deosebesc între ele prin următoarele
caractere:
a) mărimea capului adultului;
b) forma capului;
c) raportul dintre plăcile maxilare i clipeus;
d) marginile laterale ale pronotului.
Adultul de Eurygaster spp. are corpul oval, de culoare variabilă, de la galben-
brună, până la brun-închis, uneori chiar negru. Scutelum este dezvoltat, de lungimea
abdomenului.
Eurygaster integriceps are corpul de 11 – 13 mm lungime, capul este rotunjit la
vârf, plăcile maxilare nu acopăr clipeul, marginile latarale ale pronotului sunt convexe
(Figura 69).
Ouăle sunt de culoare verde deschis, de forma unui butoia . Pe măsură ce se
dezvoltă embrionul, culoarea lor se închide, devenind cafenii-ro cate.Larvele sunt
asemănătoare cu adultul.
Speciile genului Aelia au corpul eliptic, cu dungi longitudinale pe partea dorsală,
iar scutelul este triunghiular. Aelia acuminata are corpul de culoare galbenă-brună, de 7 –
10 mm lungime i prezintă 3 dungi longitudinale pe pronot i scutel. Pe femurele
mediane i posterioare se disting 2 pete punctiforme negre.
Biologie. Iernează în stadiul de adult în frunzarul pădurilor de foioase i prezintă
o generaŃie pe an.
82
Factorul limitativ, care influenŃează mult înmulŃirea plo niŃelor cerealelor
îl constituie paraziŃii oofagi Trissolcus grandis Thoms. i Telenomus chloropus Thoms.,
ce asigură în anii favorabili un grad de parazitate de până la 90%.
Fig. 69. Plo niŃele cerealelor – Eurygaster sp.; Eurygaster integriceps:

a-adult; b-larvă; c-deosebirea dintre speciile de Eurygaster
(original)
Plante atacate i mod de dăunare. Atacă cerealele păioase. AdulŃii i larvele

atacă toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, spice i boabe. Odată cu
înŃepătura, insecta introduce în celule i o cantitate de salivă, care are proprietăŃi
enzimatice foarte active, producându-se o degradare a substanŃelor. În felul acesta se
formează o mică proeminenŃă ca un con, denumit “con salivar”. Când aceste conuri se
desprind i cad, în locul lor rămâne un punct negru, înconjurat de o zonă albă-gălbuie sau
brună. Atacul adulŃilor hibernanŃi în primăvară, pe timp secetos i densităŃi mari,
determină pieirea plantelor.
Când atacul se manifestă la spic, la diferite niveluri, se constată că partea spicului
de deasupra înŃepăturii se albe te, iar acest atac se nume te “albeaŃa spicelor”.
83
Atacul cel mai periculos este la boabe, produs mai ales de larve. Când boabele
sunt înŃepate în faza de lapte, ele se zbârcesc complet. Într-un stadiu mai avansat de
coacere, boabele nu se mai deformează, însă în locul înŃepăturii apare o zonă galbenă-
deschis, în jurul căreia se găse te un punct negru. Boabele atacate au un conŃinut redus de
gluten, din care se obŃine o făină de calitate inferioară.
Combatere. Aplicarea măsurilor agrotehnice: rotaŃia culturilor, semănatul
timpuriu în terenuri bine pregătite i fertilizate, cultivarea de soiuri precoce i recoltarea
la timp a cerealelor.Efectuarea de tratamente chimice la avertizare în funcŃie de valorile
PED i anume:
- PED = 7 adulŃi/m2, în culturile cu densitate normală;
- PED = 5 adulŃi/m2, în culturile cu densităŃi mici i neînfrăŃite;
- PED = 3 adulŃi/m2, când primăvara este secetoasă i călduroasă, favorabilă adulŃilor
hibernanŃi.
În România sunt avizate următoarele insecticide pentru combaterea plo niŃelor
cerealelor:Actellic 50 CE – 1,0 l/ha, Dursban 4 E – 2,0 l/ha, Danex 80 PU – 1,2 kg/ha,
Onefon 80 PS – 1,2 kg/ha, Ordatox 25 CE – 2,5 l/ha, Sinoratox 35 CE – 3,0 l/ha,
Marshall 25 CE – 1,0 l/ha, Ultracid 40 CE – 2,5 l/ha, Fastac 10 EC – 0,1 l/ha, Supersect
10 EC – 0,1 l/ha, Polytrin 200 EC – 0,1 l/ha, Cypermetrin 25 CE – 0,060 l/ha, Decis 2,5
CE – 0,3 l/ha, Sumi-alpha 2,5 CE – 0,4 l/ha, Karate 2,5 CE – 0,1 l/ha, Fury 10 EC – 0,1
l/ha, Regent 200 SC – 0,075 l/ha, Trebon 30 EC – 0,250 l/ha.
Pentru adulŃi tratamentele se aplică la apariŃia lor în masă, iar împotriva larvelor,
când acestea sunt în vârsta a III-a.
U.I. 5.3. Gândacii pocnitori – Agriotes spp.,

ordinul Coleoptera, familia Elateridae
Ace ti dăunători se întâlnesc aproape în toate regiunile globului. În Ńara noastră

sunt frecvenŃi în culturile agricole, mai ales în solurile podzolice, în luncile râurilor i
Delta Dunării.
84
Mai importante sunt următoarele specii: Agriotes lineatus L., Agriotes ustulatus
Schall. i Agriotes obscurus L.
Descriere. Adultul de Agriotes lineatus L. are 7 – 10 mm lungime, este de
culoare brună-ro cată, cu elitrele mai deschise. Interstriile elitrelor sunt mai late i
prevăzute cu o pubescenŃă deasă (Figura 70).
Ouăle sunt aproape ovoide de 0,5 – 1,5 mm lungime, având chorionul tare i
rezistent, de culoare albă.
Larvele sunt de tip elateriform i sunt cunoscute sub numele de “viermi sârmă”.
Larvele au corpul alungit i cilindric, acoperit de un tegument puternic chitinizat, de
culoare galbenă-castanie. Picioarele sunt scurte i de aceea i mărime. Ultimul segment
abdominal este conic i prezintă pe partea dorsală două escavaŃiuni ovale. Lungimea
larvei mature are până la 25 mm.
Pupa este de culoare galbenă. Unghiurile anterioare ale pronotului prezintă

excrescenŃe chitinizate.
Biologie. Iernează în sol ca larve de diferite vârste i ca adult i prezintă o
generaŃie la 4 – 5 ani.
Plante atacate i mod de dăunare. AdulŃii de Agriotes spp. au un regim de hrană
mixt, consumând diferite insecte mici, râme, boabe de cereale, etc., iar după unii autori
atacă i frunzele de cereale păioase, trifoi, producând mici rozături alungite.
85
Atacul larvelor este deosebit de păgubitor, prezentând un polifagism accentuat.
Ele atacă cerealele (grâul, orzul, porumbul, etc.), floarea soarelui, sfeclă, cartoful,
legumele (varza, morcovul, tomatele, etc.), tutunul, etc., rozând seminŃele în curs de
germinaŃie, părŃile subterane ale plantelor sau la colet.
Plantele atacate se îngălbenesc i se usucă. Viermii sârmă produc pagube mai
mari la plantele pră itoare.
În tuberculii de cartof, rădăcinile de sfeclă, morcov, etc., larvele rod galerii,
ducând la putrezirea lor.
Combatere. ImportanŃă prezintă măsurile agrotehnice:
a) efectuarea arăturilor de vară i toamnă, ce contribuie la reducerea populaŃiei de viermi
sârmă;
b) aplicarea de îngră ăminte chimice i mai ales pe bază de azot i fosfor, care au o
acŃiune nocivă asupra larvelor;
c) administrarea de amendamente pe bază de calciu pe solurile podzolice i drenarea
terenurilor cu umiditate ridicată;
d) cultivarea pe terenurile infestate a unor plante care în general sunt mai puŃin atacate
de larve i anume: mazăre, fasole, mu tar, bob, linte, rapiŃă, coriandru, etc.
Tratarea seminŃelor se poate face cu unul din următoarele produse: Furadan 35
ST, Carbodan 35 ST, Carbofuran 350, Diafuran 35 ST, Terrafuran 350, fiecare în doză de
28 l/t, ce se poate reduce la 25 l/t. De asemenea, se pot utiliza i produsele Gaucho 70
WP – 20 kg/t i Mospilan 70 WP – 50 kg/t.
La infestări puternice, cele mai bune rezultate în combaterea viermilor sârmă, la
culturile pră itoare se obŃin prin tratamentul la sămânŃă, completat cu cel la sol, cu
insecticide granulate: Furadan 5 G – 40 kg/ha, Furadan 10 G – 15 – 20 kg/ha, Basudin 10
G – 20 kg/ha, Sinoratox 10 G – 30 kg/ha. În culturile de cartof i rădăcinoase (morcov,
pătrunjel, etc.) se aplică tratamente la sol cu produse granulate i anume: Sinoratox 5 G –
50 kg/ha, Sinolintox 10 G – 25 kg/ha.
86
U.I. 5.4. GărgăriŃa frunzelor de porumb – Tanymecus dilaticollis Gyll.,
Este răspândită în zona de cultură a porumbului din Europa, vestul Asiei, Iran,
etc. La noi se întâlne te frecvent, fiind deosebit de dăunătoare în zonele din sudul, sud-
estul i estul Ńării.
Descriere. Adultul are corpul oval-alungit de 6,5 – 8,0 mm lungime, de culoare
brun-cenu iu, mai deschis pe partea ventrală. Solzii i peri orii, care acoperă elitrele sunt
dispu i longitudinal sub formă de dungi. Rostrul este lat i mai lung, capul asemănător cu
un cioc de raŃă, de unde i denumirea de “răŃi oara porumbului”. Pronotul este mai lat
decât lung (Figura 71).Oul este cilindric, rotunjit la ambele capete, de 1 mm lungime i
0,5 mm lăŃime. La depunere este de culoare galbenă-sidefie, apoi devine negru
strălucitor.
Larva matură are 8,0 – 9,0 mm lungime, este apodă, având corpul brăzdat de cute.
Tegumentul este de culoare albă-lucioasă, cu o pubesecenŃă gălbuie.
Fig. 71. RăŃi oara porumbului – Tanymecus dilaticollis:

a-adult; b-plantă atacată;
Biologie. Iernează ca adult în sol, la adâncimi cuprinse între 40 i 100 cm.

Prezintă o generaŃie pe an.
87
specii de plante. În Ńara noastră a fost semnalată pe 34 specii de plante, ce aparŃin la 7
familii botanice. Atacă porumbul, floarea soarelui, sfecla de zahăr, sorgul, soia, lucerna,
grâul, orzul, etc. Pagubele cele mai mari sunt înregistrate la porumb. Atacul adulŃilor
începe din faza de răsărire i durează până la formarea a 3 – 4 frunze. Plantele abia
răsărite sunt retezate de la colet, iar apoi atacă frunzele pe margini în trepte. Larvele se
hrănesc cu rădăcinile diferitelor plante cultivate (porumb, sorg, etc.) i spontane
(pălămidă, etc.), fără a produce daune însemnate.
Combatere. RotaŃia culturilor i lucrările solului au un rol însemnat în prevenirea
i reducerea atacului. S-a stabilit că rotaŃia porumb-mazăre-grâu este corespunzătoare în
combaterea răŃi oarei porumbului i elimină tratamentele chimice.Lucrările de pregătire
i întreŃinere a solului contribuie la distrugerea florei spontane, în special al pălămidei,
asigurând o dezvoltare viguroasă a plantelor de porumb, trecând în scurt timp de faza
critică a atacului dăunătorului.În funcŃie de densitatea adulŃilor/m2, se recomandă diferite
tratamente. Astfel, până la densitatea de 10 adulŃi/m2 sunt suficiente tratamentele la
sămânŃă, folosindu-se produse carbamice pe bază de corbofuran i anume: Furadan 35
ST, Diafuran 35 ST, Carbodan 35 ST, Terrafuran 350, în doză de 28 l/t.
La densităŃi mai mari, tratamentul la sămânŃă se completează cu tratamente la sol
cu produse granulate, folosindu-se produsele Furadan 500 ST – 40 kg/ha, Sinoratox 5 G –
30 kg/ha. În timpul perioadei de vegetaŃie se avertizează un tratament cu un amestec de
Sinoratox 35 CE – 3 l/ha i Decis 2,5 CE (Dimecis) – 0,210 l/ha sau Sinoratox 3,5 CE – 3
l/ha i Karate 2,5 CE – 0,210 l/ha, la densităŃi mai mari de 3 exemplare/m2.
U.I. 5.5. Buha semănăturilor - Scotia segetum Schiff.,
ordinul Lepidoptera, familia Noctuidae
Această insectă este răspândită în toată Europa, în Asia Mică, în partea de est a
Asiei i în nordul Africii. În Ńara noastră se întâlne te pretutindeni, cu o frecvenŃă mai
mare în Câmpia Dunării.
88
Descriere. Adultul are aripile anterioare brune-cenu ii, cu pete caracteristice
speciilor de Noctuidae (reniformă, orbiculară i cuneiformă), mai deschise i încercuite cu
negru. Câmpul aripilor este străbătut de linii fine, brune, transversale, în zig-zag. Aripile
posterioare sunt albe-sidefii la masculi i cenu ii la femele. Nervurile i marginile aripii sunt
mai închise. Anvergura aripilor este de 35 - 45 mm (fig. 72).
Oul este sferic, u or turtit în regiunea micropilului, cu diametrul de 0,4 - 0, 5 mm;
chorionul este brăzdat de aproximativ 40 de creste, dispuse sub formă de raze. Culoarea este
albă-sidefie la depunere i roz-gălbuie spre sfâr itul incubaŃiei.
Larva matură este de culoare cenu ie-verzuie, spre deosebire de prima vârstă, când
are culoarea gălbuie. Capul este brun i prevăzut cu 2 macule în formă de semilună. Pe
partea dorsală a corpului prezintă 3 dungi brune, dintre care cea mediană este mai lată. Pe
fiecare segment abdominal se găsesc 3 - 4 negi mici (sclerite) de culoare cenu ie-închisă.
Lungimea corpului variază între 45 - 50 mm .
Pupa este brună-ro cată, prevăzută apical, pe abdomen, cu 2 spini; lungimea
corpului este de 18 - 20 mm .
Fig. 72 Buha
semănăturilor – Scotia
segetum: a - adult; b -
larvă;
(după Nichitin)
Biologie. Iernează ca larvă în ultimele vârste în sol i are două generaŃii pe an.
Primăvara, în luna aprilie, larvele se transformă în pupe.
Stadiul de pupă durează 2 - 3 săptămâni. Fluturii apar la începutul lunii mai, când
temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 - 16°C. Zborul fluturilor este nocturn i
durează până la sfâr itul lunii iulie.
CopulaŃia are loc imediat după apariŃie iar ponta începe la 2 - 3 zile. Ouăle sunt
depuse izolat, frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane ca pălămida,
loboda, tir, nalbă, patlagină i mai rar pe frunzele plantelor cultivate: sfeclă, porumb.
89
O femelă depune 500 - 2000 ouă, în funcŃie de cantitatea i calitatea hranei pe care s-
au dezvoltat larvele. Perioada de incubaŃie durează 4 - 5 zile. În primele trei vârste, larvele
sunt diurne i se hrănesc cu părŃile aeriene ale plantelor.
După a patra năpârlire, larvele se retrag în stratul superficial al solului. Dezvoltarea
larvară durează 30 - 35 zile, ajungând la maturitate la începutul lunii iulie când se
transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 2 - 3 săptămâni, astfel că în iulie-august apar
fluturii, care vor da na tere la generaŃia a doua.
Larvele acestei generaŃii se dezvoltă până în octombrie, când intră în diapauză
hiemală.
Ouăle de Scotia segetum sunt parazitate de viespea Trichogramma enanescens, iar
larvele i pupele sunt distruse de numero ii du mani naturali, dintre care 24 specii de
himenoptere, 13 de diptere, 2 de nematozi i 16 specii prădătoare. Mai frecvente sunt
speciile parazite Apantheles congestus, Meteorus scutellator, Rhogas dimidiatus, Histor sp.
specii de plante. Cele mai mari pagube se înregistrează la culturile de cereale: porumb, grâu,
orz etc., la sfecla de zahăr, floarea soarelui, tutun, rapiŃă de toamnă, castraveŃi, ceapă, varză
etc.
Produce pagube în pepinierele pomicole i viticole. Larvele rod boabele în
germinaŃie, retează plantele de la colet, rod frunzele de la exterior spre interior. Atacă i
părŃile subterane ale plantelor, făcând galerii superficiale i neregulate. Plantele atacate se
îngălbenesc i se usucă.
Combatere. Se aplică măsuri agrotehnice:
- arături adânci de toamnă pentru distrugerea larvelor hibernante etc.;
- distrugerea buruienilor din culturi, ce constituie plante gazdă intermediare;
- tratamente chimice la sol sau la plante; PED pentru diferite culturi sunt
următoarele: 8 larve/m² sau 10 % tufe atacate în perioade răsăririi la cartof; 0,5 - 1 larvă/m²
la plantarea răsadului sau o larvă/m² în faza de rozetă la varză; 5 larve/m² înainte de semănat
i la răsărire, când plantele de porumb au 1 - 2 frunze.
Tratamentele chimice se fac la avertizare. Urmărirea zborului dăunătorului se face
cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali specifici de tip AtraSEG. Aprecierea intensităŃii
90
atacului se face după următoarea scară: - zbor normal, 10 - 20
masculi/capcană/săptămână;
- zbor numeros, 20 - 30 masculi/capcană/săptămână;
- zbor masiv, peste 30 masculi/capcană/săptămână.
ImportanŃă prezintă zborul numeros i zborul maxim al dăunătorului.
Tratamentele se fac cu produse organofosforice, carbamice sau piretroizi de
zinteză.
Buha semănăturilor poate fi combătută i pe cale biologică prin folosirea
paraziŃilor oofagi sau a biopreparatelor. Pentru distrugerea ouălor se recomandă folosirea
viespii Trichogramma evanescens, prin lansare de 30.000 exemplare/ha, la începutul i în
timpul pontei, pentru fiecare generaŃie. Se poate utiliza biopreparatul Thuringin
6000 în doză de 1 - 1,5 kg/ha, împotriva larvelor din primele vârste, cu eficacitate foarte
bună.
U.I. 5.6. Sfredelitorul porumbului - Ostrinia nubilalis Hb.,

ordinul Lepidoptera, familia Pyraustidae
Sfredelitorul porumbului, larg răspândit în Europa, Asia, Africa de Nord i

America, este unul din principalii dăunători ai porumbului. În Ńara noastră se întâlne te
pretutindeni, atacuri puternice înregistrându-se în Transilvania, Banat, nordul Moldovei i
în Câmpia Dunării.
Descriere. Adultul prezintă dimorfism sexual. Femela are aripile anterioare de

culoare galbenă-deschisă, cu dungi transversale fine, din care una în formă de zig-zag de-a
lungul marginii externe. Aripile posterioare sunt galbene cenu ii, median cu o dungă mai
deschisă la culoare. Anvergura aripilor este de 27 - 32 mm. Masculul are aripile anterioare
de culoare brună-cenu ie i prezintă în lungul marginii externe 5 - 6 puncte mici, galbene-
deschise, iar pe ultima treime o bandă transversală galbenă-cenu ie, lăŃită posterior. Aripile
91
posterioare sunt galben-deschis, cu o bandă mediană lată, mai închisă. Deschiderea aripilor
este cuprinsă între 25 - 30 mm (Figura 73).
Oul este turtit i transparent; ponta are aspectul unei picături de ceară de diferite
forme.
Larva matură are corpul de culoare cenu ie-gălbuie, uneori cu nuanŃă ro iatică.
Capul, placa pronotală i segmentul anal sunt brune. Segmentele abdominale prezintă dorsal
câte 6 sclerite de culoare cenu ie-închisă, prevăzute cu peri lungi. Lungimea corpului ajunge
până la 25 mm .
Pupa este de culoare brun-deschis i prezintă în vârful abdomenului 4 spini curbaŃi.
Lungimea corpului este de 18 - 20 mm.
Fig. 73. Sfredelitorul porumbului - Ostrinia nubilalis:
Biologie. Sfredelitorul porumbului iernează ca larvă matură în tulpinile de porumb,

cânepă, sorg etc. Transformarea larvelor în pupe are loc primăvara, la începutul lunii mai.
ApariŃia primilor fluturi începe către sfâr itul lunii mai, iar zborul maxim se înregistrează în
ultima decadă a lunii iunie i în prima decadă a lunii iulie. CopulaŃia i ponta au loc la 2 - 4
zile de la apariŃie. Depunerea maximă de ouă coincide cu zborul în masă al adulŃilor. Ouăle
sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor, în grupe, obi nuit de 3 - 39 ouă. Majoritatea
92
pontelor sunt depuse pe frunzele 3 - 6. O femelă depune între 300 - 350 de ouă, uneori mai
multe. IncubaŃia durează între 3 i 13 zile, obi nuit între 7 - 8 zile. La apariŃie, larvele se
hrănesc cu inflorescenŃele i cu parenchimul frunzelor, apoi cu măduva tulpinilor. Într-o
tulpină se pot dezvolta mai multe larve. EvoluŃia larvară durează 20 - 30 zile, timp în care
larvele trec prin 5 vârste. Ajunse la completa dezvoltare, la sfâr itul lunii iulie, începutul
lunii august, larvele intră în diapauză hiemală. În zonele sudice ale Ńării noastre o parte din
larve (până la 30 %), obi nuit cele provenite din primele ecloziuni, se transformă în pupe,
din care apar fluturii care dau na tere generaŃiei a doua. Aceasta are o evoluŃie rapidă.
Prolificitatea adulŃilor este mult redusă, depunând circa 170 ouă, iar dezvoltarea larvară se
încheie în 20 de zile. Dinamica populaŃiei de Ostrinia nubilalis Hb. este puternic influenŃată
de factorii abiotici i biotici. Astfel, temperaturile ridicate din timpul pontei duc la uscarea
ouălor în proporŃie destul de mare; de asemenea, ploile i vânturile puternice determină
pieirea în masă a larvelor în perioada de ecloziune i până la pătrunderea lor în zona tecii
frunzelor i în tulpinile de porumb.
La reducerea populaŃiei acestui dăunător contribuie i o serie de du mani naturali
(diferite microorganisme, paraziŃi i prădători), dintre care un rol important îl au
Microbracon brevicornis Wesm. (Braconidae-Hymenoptera) i Lydella senilia Rond.
(Tachinidae - Diptera), paraziŃi la larve i Trichogramma evanescens Westw.
(Trichogramma-Hymenoptera), parazit oofag.
Plante atacate i mod de dăunare. Este un dăunător polifag, ce atacă numeroase
specii de plante cultivate (porumb, cânepă, sorg, hamei, floarea-soarelui etc.) i spontane
(Echinochloa crusgali, Arthemisia vulgaris etc.). Pagubele cele mai mari se înregistrează la
culturile de porumb. Larvele neonate rod organele florale ale inflorescenŃelor mascule i una
din epiderme i parenchimul frunzelor. Într-un stadiu mai avansat omizile perforează
tulpinile deasupra unui nod i pătrund în interior, unde consumă măduva dintre noduri,
stânjenind dezvoltarea plantelor, care rămân mici i se frâng u or la vânt. Larvele se pot
localiza i în peduncul sau în tiuleŃi .
Combatere. Recoltarea mecanică a porumbului cu ma ini speciale care realizează în
acela i timp i tocarea tulpinilor. Tăierea cocenilor cât mai de jos, astfel ca larvele
hibernante să fie scoase de pe teren. Efectuarea arăturilor adânci de toamnă pentru
îngroparea resturilor de plante care mai conŃin larve, arderea resturilor de coceni folosiŃi în
93
hrana animalelor până la sfar itul lunii aprilie. Adunarea i arderea, tuturor cotoarelor
rămase după recoltare; cultivarea de hibrizi rezistenŃi la atacul larvelor; hibrizii timpurii, cu
talie mică, cu tulpina subŃire sunt mai sensibili iar cei semitardivi i tardivi sunt mai slab
infestaŃi.RezistenŃa este asociată cu prezenŃa în plantă a gluconei toxice 2,4 dihidroxid 7-
metoxibenzonazin-DIMBOA.
Utilizarea unor combinaŃii hibride autohtone nou create, mai puŃin atacate. Aplicarea
de tratamente cu produse biologice: Thuringin, Thurintox, Entomobacterin, Dipel, etc. reduc
densitatea populaŃiilor cu peste 50 %.
Utilizarea oofagilor Trichogramma evanescens i Trichogramma embryophagum în
două reprize de câte 50 mii de exemplare, care reduc gradul de infestare, în culturi,
înregistrându-se doar 2 - 3 % plante atacate. Aplicarea de tratamente chimice la avertizare
cu unul din produsele Basudin, Malation, Carbofuran, Carbaril, Azodrin.
Obi nuit se aplică două tratamente: primul la apariŃia larvelor, iar al doilea la 8 -
10 zile. Stabilirea curbei de zbor a adulŃilor se face cu ajutorul capcanelor feromonale de
tip Atranul.
1. Zabrus tenebrioides este o specie :
a)bivoltină b) monovoltină c) multianuală
2. Ouăle speciei Zabrus tenebrioides sunt depuse:
a) în sol b) pe ramuri sau tulpini, mai rar pe partea inferioară a frunzelor c)
pe frunze
3. Combaterea speciilor genului Agriotes se realizează prin:
a)cultivarea de plante mai puŃin atacate b)momeli c) arderea resturilor vegetale
4. Culoarea elitrelor speciilor genului Anisoplia este.
a) verde b) albastră c) galben-ro ietică, castanie până la neagră
5. Iernarea speciilor genului Anisoplia are loc :
a) în fructe b)în frunzarul pădurilor c) în sol
6. Speciile genului Agriotes se deosebesc prin:
a) marginile pronotului b) forma capului c) coloraŃia elitrelor
7. Iernarea speciilor genului Agriotes are loc în stadiul de:
94
a) larvă sau pupă b)larvă i adult c) larvă
8. Specia Scotia segetum are în anvergură :
a) 2-4 mm b) 7-12,5 mm c) 34-45 mm
9. Pronotul speciei Tanymecus dilaticollis este :
a) mai lung decât lat b) la fel de lung cât i de lat c) mai lat decât lung
REZUMATUL:
Se descriu dăunătorii care afectează culturile de cereale, biologia lor, modul cum
BIBLIOGRAFIE:
1. Bărbulescu Al., 1982 - Realizări privind protecŃia cerealelor i plantelor tehnice
împotriva atacului principalelor boli i dăunători. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, vol.
50.
2. Georgescu T., Tălmaciu M., 1995 – Lucrări practice de Entomologie. Uz intern, Ia i.
6. Perju T., 1995 - Entomologia agricolă, componentă a protecŃiei integrate a
agroecosistemelor. Vol. I i II. Editura Ceres, Bucure ti.
95

Entomologie Modul 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Entomologie Modul 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE TIINłE AGRICOLE I MEDICINĂ

U.I. 1.1. Păduchele Ńestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus

Fig. 30. Păduchele Ńestos din San José – Quadraspidiotus perniciosus:

Biologie. Iernează în stadiul de larvă de vârsta I sub scut, pe tulpinile i

U.I. 1.2. Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum Hausm.,

Este originar din America de Nord, de unde a fost introdus în Europa(Anglia),

Fig. 31. Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum

U.I. 1.3. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi De Geer.,

Este răspândit în regiunile mediteraniene ale Europei, precum i în S.U.A. În

Fig. 32. Păduchele verde al mărului – Aphis pomi:

U.I. 1.4. Păduchele cenu iu al prunului – Hyalopterus pruni Geoffr.,

Dăunătorul este răspândit în toate plantaŃiile de prun din Europa, Asia i

Biologie. Este o specie migratoare, cu dezvoltare holociclică, dioecică. Planta

U.I. 1.5. Acarianul ro u al pomilor – Panonychus ulmi Koch,

Fig. 34. Acarianul ro u al pomilor – Panonychus ulmi:

Masculul are 0,24 – 0,30 mm lungime, corpul este alungit i îngustat

Este răspândită în Europa Centrală i Orientală. La noi în Ńară se întâlne te des în

Fig.35. GărgăriŃia mugurilor - Sciaphobus squalidus;

U.I. 1.7. GărgăriŃa florilor de măr – Anthonomus pomorum L.

Insecta este răspândită în toată Europa. La noi se întâlne te în toate regiunile

U.I. 1.8. Viermele merelor – Laspeyresia pomonella L.,

Este de origine euro-siberiană, răspândit pe toate continentele. La noi în Ńară

Fig.37. Viermele merelor – Cydia pomonella:

U.I. 2.1. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana Tr.,

Viermele prunelor este răspândit în majoritatea plantaŃiilor de prun din Europa,

Fig. 38. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana:

Oul este eliptic, lenticular, translucid, apoi galben.

U.I. 2.2. Viespea seminŃelor de prun – Eurytoma schreineri Schr.,

A fost descrisă pentru prima dată în Rusia, în anul 1908 de Schreiner.

Fig. 39. Viespea seminŃelor de prun – Eurytoma schreineri:

U.I. 2.3. Musca cire elor – Rhagoletis cerasi L.

Fig. 41. Musca cire elor – Rhagoletis cerasi

Larva apărută pătrunde în interiorul fructelor. La maturitate, larva părăse te

U.I. 1.4. Cotarul verde – Operophthera brumata L.,

Fig. 42. Cotarul verde – Operophthera brumata

U.I. 1.5. Inelarul – Malacosoma neustria L.,

Fig. 43. Inelarul – Malacosoma neustria

U.I. 1.6. Cărăbu ul de mai – Melolontha melolontha L.,

Fig.44. Cărăbu ul de mai – Melolontha melolontha

U.I. 1.7. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury.,

Fig. 45. Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea:

U.I. 3.1. Filoxera viŃei de vie – Phylloxera vastatrix Planch.,

Fig. 46. Filoxera viŃei de vie – Phylloxera vastatrix:

e-lăstar atacat (după Lazăr)

Fig.47. Molia verde a strugurilor – Lobesia botrana:

U.I. 3.4. Acarianul ro u comun - Tetranychus urticae Koch.,

ordinul Acari, familia Tetranychidae

Acarianul ro u este o specie ubicvistă, răspândită în toate continentele. În Ńara

Fig.49. Acarianul ro u comun –Tetranychus urticae:

U.I. 3.5. Acarianul galicol al viŃei de vie – Eriophyes vitis Nal.,

Descriere. Adultul este un acarian tetrapodil, are corpul alungit-viermiform, cu

Fig. 50. Acarianul galicol al viŃei de vie – Eriophyes vitis

Biologie. Dăunătorul iernează în stadiul de adult în crăpăturile scoarŃei butucilor

Combatere. Se recomandă lucrări repetate a solului, întreŃinerea plantaŃiilor

U.I. 3.7. Cărăbu ul marmorat – Polyphylla fullo L.

Fig.52. Cărăbu ul marmorat – Polyphylla fullo

Perioada ovipozitară se e alonează pe circa 40 – 50 de zile ( de la sfâr itul lunii

Fig. 53. Cărăbu elul verde al viŃei de vie – Anomala solida

U.I. 3.9. łigărarul - Byctiscus betulae L.

Fig. 54. łigărarul - Byctiscus betulae

Larva este apodă, de culoare alb-gălbuie, cu capul brun, de 5 – 8 mm lungime.

U.I. 4.1. Coropi niŃa – Gryllotalpa gryllotalpa Latr.,

Fig.55. Coropi niŃa – Gryllotalpa gryllotalpa: