Botanica Farmaceutică, FBME, ULIM Coşarca Irina, gr.

EST-173

Lucrare de laborator Nr. 12

Tema: ANGIOSPERMELE
Scopul lucrării: Studierea particularităților
morfo-anatomice ale plantelor angiosperme.
Planul lucrării:
1. Noţiunea de angiosperme. Generalităţi. Deosebiri
faţă de Pinofita.
2. Deosebirile între mono- şi dicotiledonate.
3. Ciclul vital. Reproducerea la angiosperme.
4. Clasa Monocotiledonatelor. Reprezentanţi.
5. Clasa Dicotiledonatelor. Reprezentanţi.

Conținutul lucrării
1. Noţiunea de angiosperme. Generalităţi. Deosebiri faţă de Pinofita.
Angiospermele Magnoliophyta – sunt plantele la care apare organul nou- floarea. Aici se
numără cele mai importante plante de cultură, inclusive gramineele, speciile legumicole şi pomii
fructiferi.
Angiospermele se deosebesc de Gimnosperme prin faptul că:
- ovulele lor se află într-o camera a ovarului închisă.
- fecundaţia dublă.
- în lemnul lor există trahei (vasele lemnoase), faţă de traheide la Gimnosperme
Angiospermele se impart în două clase majore: Monocotiledonate (Magnoliopsida) şi
Dicotiledonate (Liliopsida).

2. Deosebirile între mono- şi dicotiledonate.

B- Monocotiledonate, A- Dicotiledonate

1
Botanica Farmaceutică, FBME, ULIM Coşarca Irina, gr. EST-173

Tabelul 1. Caracteristica comparativă a claselor Monocotiledonatelor şi Dicotiledonatelor

2
Botanica Farmaceutică, FBME, ULIM Coşarca Irina, gr. EST-173

3. Ciclul vital. Reproducerea la angiosperme.

Reproducerea la angiosperme are loc prin fecundarea dublă. O spermaţie din cele două
formate în gametofitul mascul fuzionează cu oosfera (fecundaţia 1), iar alta – cu nucleul secundar
al sacului embrionar. Aici se formează endospermul.

Ciclul vital al angiospermelor poate fi descris prin următorul algoritm:

Celula-ou-------embrion--------plantulă---------plantă cu seminţe.
Ciclul dedezvoltare al unei plante cu flori începe de la sămînţă şi se termină cu o sămînţă.
Durata ciclului este diversă de la o specie la alta.

3
Botanica Farmaceutică, FBME, ULIM Coşarca Irina, gr. EST-173

4. Clasa Monocotiledonatelor. Reprezentanţi.

Liliaceae
 Rădăcina: firoasă
 Tulpina: bulb
 Frunza: nervuri paralele, nu au pețiol.
 Floarea: tip 3, globulară
 Fructul: capsulă, baca
 Rude: laleaua, ceapa, usturoiul, lăcrămioara, crin, narcisa.
Cereale
Grâu Porumb
 Rădăcina: firoasă  Rădăcina: firoasă
 Tulpina: ierboasă  Tulpina: ierboasă
 Frunze: fără pețiol  Frunze fără pețiol și cu teacă bine dezvoltată
 Floarea: spic (nu prezintă caliciu/corolă)  Floarea: unisexuată
 Fructul: uscat, cariopsa  Fructul: uscat; cariopsa
 Rude: grâul, ovăz, orez, orz, secară.  Rude: papură, stuf, trestia de zahăr.

ALIACEAE AMARILLIDACEAE ASPARAGACEAE POACEAE

4
Botanica Farmaceutică, FBME, ULIM Coşarca Irina, gr. EST-173

LILIACEAE

5
Botanica Farmaceutică, FBME, ULIM Coşarca Irina, gr. EST-173

5. Clasa Dicotiledonatelor. Reprezentanţi.

Caracteristica generală
 Sunt plante cu flori (antofite), erbacee sau lemnoase, anuale sau perene, adaptate la viața terestră
(unele s-au readaptat secundar la viața acvatică)
 Marea lor majoritate sunt autotrofe, puține sunt heterotrofe (saprofite, semiparazite sau parazite)
 Rădăcina principală provine din radicula embrionară și formează un sistem pivotant sau rămuros;
uneori, această rădăcină principală dispare de timpuriu, fiind înlocută de rădâcini adventive
 Tulpina prezintă în structura primară fascicule mixte libero-lemnoase, dispuse pe un singur cerc,
alcătuind eustelul, rar atactostelul (gr. "atakos" = împrăștiat, neregulat; "stele" = coloană).
Fasciculele conducătoare sunt deschise, având cambiu între lemn și liber. Tulpinile lemnoase și
unele tulpini erbacee au și o structură secundară, datorită apariției și funcționării meristemelor
secundare (cambiu și felogen)
 Frunzele au forme variate, o nervațiune ramificată de tip penat sau palmat (rar nervațiunea este
arcuată) și au o dispoziție diversă pe tulpină. Cel mai adesea frunzele sunt compuse, dar pot fi și
simple, însă au, în general, marginea cu diferite tipuri de incizii
 Florile, mai evoluate decât cele ale Gimnospermelor, sunt diverse sub aspectul numărului și
dispoziției părtilor componente, fiind pe tipul 5 sau 4, rar 3
 Embrionul seminței are două cotiledoane, între care se află mugurașul terminal. Rareori (la
Nymphaeaceae), este un singur cotiledon bilobat, provenit din concreșterea celor două. Speciile
parazite și semiparazite nu prezintă cotiledoane. Sămânța poate avea endosperm, dar sunt și
cazuri cînd acesta lipsește

6
Botanica Farmaceutică, FBME, ULIM Coşarca Irina, gr. EST-173