CONTROLUL

DAUNATORILOR SI
EXPERTIZA
FITOSANITARA IN
CULTURA DE VARZA

Student: Pyrovolikos S. Georgios-Panagiotis

Master: Protectia agroecosistemelor si expertiza fitosanitara
Profesor indrumator: SL. Dr. Istrate Rada Reli
 CONTROLUL SPECIEI : MUSCA VERZEI - DELIA BRASSICAE
BOUCHC.
SIN.: DELIA RADICUM L., HYLEMYIA BRASSICAE BOUCHE.,
PHORBIA BRASSICAE BOUCH.
ORD. DIPTERA, FAM. ANTHOMYIDAE

Răspândire. Musca verzei

este răspândită în toate
ţările din Europa,
producând pagube
importante mai ales în
regiunile centrale şi vestice.

https://magazin.agricover.ro/boli-buruieni-
daunatori/daunatori/musca-verzei
Descriere. Musca verzei seamănă la exterior cu
musca domestică cu deosebirea că are corpul mai
subţire şi aripile mai mari. Adulţii prezintă diformism
sexual. Masculii au corpul de culoare cenuşie-
gălbuie, acoperit cu peri deşi şi scurţi. Pe partea
dorsală a pronotului prezintă trei dungi longitudinale
negre, iar pe abdomen o dungă longimdinală şi mai
multe transversale negre. Femelele sunt mai mari, de
culoare mai deschisă şi cu peri rari şi fini. Dungile de
pe pronot şi cea de pe abdomen sunt puţin vizibile.
Capul este rotunjit şi turtitposterior, cu fruntea albă-
argintie şi cu o pată triunghiulară roşcată lucioasă
Ochii sunt mari, la mascul aproape uniţi, iar la femelă
sunt separaţi printr-o bandă lată roşcată. Antenele la
bază sunt gălbui, iar restul articulelor cenuşii şi https://www.revista-ferma.ro/
articole/agronomie/4-masuri-
păroase. Picioarele sunt negre, la mascul pe tibiile
pentru-a-tine-la-distanta-musca-
posterioare la baza lor prezintă câte un smoc de verzei
perişori scurţi şi lânoşi
Oul este oval-alungit de 0,8-1,1 mm lungime, de
culoare albă-lucitoare cu dungi longitudinale
neregulate, pe partea ventrală prezintă un jgheab.
Larva este apodă-acefală, la completa dezvoltare are
corpul de 7-8 mm lungime, de culoare albă-gălbuie,
lucitoare, aproape cilindrică, mai subţire la partea
anterioară şi trunchiat oblic la cea posterioară. Pe
ultimul segment care are forma unui disc
prezmtădouăridcături, mediane cu câte o stigmă
respiratorie, iar pe margini 6 perechi de formaţiuni
digitiforme membranoase caracteristice aşezate
simetric, din care cele patru din partea de jos sunt
mai mari, aşezate pe câte o bază unică, iar perechea a
şasea este bifurcată.
Pupariul are forma unui butoiaş de până la 6 mm
lungime de culoare castanie. In partea posterioară a https://www.agro.basf.ro/ro/
servicii/ghidul-buruienilor-bolilor-
abdomenului prezintă 1 -2 formaţiuni digitiforme, si-daunatorilor/D%C4%83un
caracteristice, asemănătoare cu ale larvelor, însă mai %C4%83tori/Insecte-cu-aparat-
puţin proeminente. bucal-pentru-rupt-%C8%99i-
masticat/Musca-verzei/
Biologie şi ecologie. Musca verzei are 2-3 generaţii pe an. Iernează în
stadiul de pupă în sol a 2-15 cm adâncime sau în rădăcinile diferitor
cmcifere (varză, conopidă etc), rămase în câmp după recoltare. Apariţia
adulţilor din pupele hibernante are loc în primăvară, la sfârşitul lunii
aprilie - începutul lumi mai, când temperatura solului ajunge la 10-12 °C,
ceea ce coincide cu plantarea răsadului de varză timpurie în câmp.
Apariţia adulţilor din sol are loc eşalonat şi durează 2-3 săptămâni. Zborul
adulţilor este greoi şi este mai intens în zilele călduroase şi însorite, mai
ales în jurul orelor 11 -15. Pe timp înnorat şi rece adulţii stau ascunşi pe
sub plante sau bulgări de pământ. Adulţii se hrănesc pe diferite plante
înflorite, pentru maturarea organelor sexuale. După 3-5 zile de la apariţie
are loc copulaţia, iar depunerea ouălor începe după 7-8 zile de la
împerechere, când temperatura medie timp de câteva zile este de 10-12 °C
şi corespunde fenologic cu înflorirea vişinului. Ouăle sunt depuse izolat
sau în grupe mici de câte 2-3 ouă, în răsadniţe sau în câmp lângă coletul
plantelor mai dezvoltate, care au mai mult de 3 frunze sau pe sub bulgării
de pământ, în crăpăturile solului din apropierea rădăcinilor etc. Sub o
singură plantă se pot găsi până la 41 ouă depuse de mai multe femele, de
aceea intensitatea atacului poate fi destul de mare. Ouăle sunt foarte
sensibile la condiţiile climatice, de aceea în anii cu temperaturi ridicate şi
umiditate redusă în această perioadă duce la pieirea unui mare număr de
ouă. O femelă depune în medie 100 ouă, uneori până la 300. https://
www.sanatateaplantelor.ro/despre-
musca-verzei-in-miez-de-iarna/
Incubaţia durează 8-10 zile. Imediat după apariţie larvele
migrează în sol unde rod rădăcinile la suprafaţă sau pătrund
în interiorul lor, săpând numeroase galerii, deplasându-se
treptat către partea superioară a plantelor, ajungândîn unele
cazuri până în zona frunzelor. In anii de invazii într-o
plantă se pot găsi 15-30, iar uneori până la 300 de larve.
Evoluţia stadiului larvar durează 16-32 zile, în funcţie de
condiţiile climatice, năpârlind de 3 ori. în mod obişnuit, în
luna iunie larvele ajung la complete dezvoltare şi se
transformă în pupă de obicei în sol, mai rar în galeriile din
interiorul plantelor gazde. Stadiul de pupă durează 12-20
zile. In a douajumătate a lunii iunie-începutul lunii iulie
apar adulţii care după o perioadă scurtă de hrănire pentru
maturarea sexuală, femelele depun ouăle pe varza de
toamnă, precum şi pe semincerii de varză şi conopidă.
Larvele generaţiei a doua ajung la maturitate în lunile iulie-
august. fn cursul lunilor august-septembrie apar adulţii care
dau naştere la a treia generaţie, larvele căruia, ajunse la https://
maturitate se retrag în sol unde se transformă în pupă, care www.sanatateaplantelor.
rămân pentru hibernare. ro/despre-musca-verzei-
in-miez-de-iarna/
Plante atacate şi mod de dăunare. Musca verzei este o insectă oligofagă. Larva
atacă diferite specii de plante cmcifere cultivate şi spontane, producând pagube
importante mai ales la varză, conopidă şi ridiche. Larvele sapă numeroase galerii
longitudinale în colet şi în rădăcini, ajungând până în zona frunzelor în care pătrund
microorganism patogene, ce provoacă putrezirea rădăcinilor.
NORME DE CONTROL: MUSCA
VERZEI
Numărul larvelor pe rădăcină, variază între 3-8 la culturile de consum şi 8-15 la cele
semincere. Ca urmare plantele atacate stagnează în creştere, au frunzele de culoare verde
deschisă cu o nuanţă albăstrie care se smulg uşor din sol, având rădăcinile distruse, iar cu
timpul se ofilesc şi se usucă. Pagube mai mari produc larvele primei generaţii, care atacă
plantele tinere din răsadniţe sau plantate timpuriu în câmp. In anii de invazii, pagubele
produse în culturile de varză timpurie, mai ales în anii secetoşi pot ajunge la 24-60% şi
chiar mai mult.
In afară de daunele directe, mai produce şi daune indirecte, deoarece larvele acestui
dăunător transmit unele bacterii (Erwinia carotovora), care produce putregaiul umed al
coceanului, căpăţinilor şi inflorescenţelor de conopidă. înmulţirea acestui dăunător adesea
este frânată de activitatea duşmanilor naturali, printre care un rol mai important au:
Phydadeuon fumător Grav., Aleochara bilineata Gyll., A. bipustulata L., Staphylinus
caesarus Cedch., Cothonaspis rapae Westw., Trybliographa rapae West. ş. a.
BIBLIOGRAFIE
https://
magazin.agricover.ro/boli-buruieni-daunatori/daunatori/musca-verzei
https://
www.revista-ferma.ro/articole/agronomie/4-masuri-pentru-a-tine-la-dista
nta-musca-verzei
https://www.agro.basf.ro/ro/servicii/ghidul-buruienilor-bolilor-si-daunato
rilor/D%C4%83un%C4%83tori/Insecte-cu-aparat-bucal-pentru-rupt-
%
C8%99i-masticat/Musca-verzei/
https://www.sanatateaplantelor.ro/despre-musca-verzei-in-miez-de-iarna/