Lucrare zoologie IM nr.

6 2021

Specii invazive de insecte

Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata Say ,

Descriere. Adultul în lungime de 10 – 12 mm, are corpul oval, convex dorsal,

de culoare galben–portocalie.Larva în ultima vârstă este de 8 – 10 mm şi portocalie,
lateral cu pete negre.

Biologie şi ecologie. Gândacul din Colorado iernează în stadiul de adult în sol,

la adâncimi cuprinse între 10 – 90 cm, în funcţie de natura solului. Gândacul din
Colorado în ţara noastră are 1 – 3 generaţii pe an, frecvent 2 generaţii anuale.

Atacă diferite plante de solanacee, producând pagube mai mari la culturile de

cartof. Adulţii şi larvele produc perforaţii în frunze sau le rod complet.

Omida păroasă a dudului – Hyphantria cunea Drury.,

Descriere. Fluturii au anvergura aripilor anterioare de 28 – 38 mm, masculii fiind

mai mici.Corpul este de culoare albă, abdomenul verzui la femelă şi gălbui la mascul,
acoperit cu perişori albi. Aripile sunt albe, cele anterioare prevăzute cu puncte negre,
dispuse neregulat, mai frecvent la masculi .

Larva matură are 22 – 30 mm lungime, dorsal de culoare brun-închis, iar ventral

verde-bruniu, acoperit cu numeroşi peri brun-închişi sau negri, urticanţi. Capul, scutul
toracic şi picioarele sunt negre.

Biologie şi ecologie. Iernează în stadiul de pupă în locuri foarte diferite: sub

scoarţa exfoliată a pomilor, prin scorburi, pe garduri şi pereţii clădirilor, în stratul
superficial al solului. În mod obişnuit are două generaţii pe an, iar în unii ani poate să
apară şi a treia generaţie parţială.

Este un dăunător polifag ce atacă peste 200 specii de plante lemnoase şi

ierboase ca: dudul, arţarul, mărul, părul, prunul, cireşul, vişinul, gutuiul, nucul, viţa de
vie, coacăzul, zmeurul, căpşunul, floarea soarelui, porumbul, etc.În primele vârste
larvele rod epiderma şi parenchimul frunzelor, iar în ultimele vârste rod limbul foliar,
din care rămân resturi de nervuri. La invazii puternice pomii şi arborii sunt defoliaţi.
 Viermele vestic al rădăcinilor de porumb-Diabrotica virgifera virgifera

Descriere. Adultul are 4,2-6,8 mm lungime, corpul oval, uşor bombat dorsal, de
culoare galbenă cenuşie. Pe elitre la femelă se observă trei dungi longitudinale mai
închise la culoare , cea mediană fiind comună ambelor elitre .Larva este albă cu capul
negru, de 13 mm lungime .

Biologie şi ecologie. În America de unde este originar poate avea 1-2 generaţii
pe an. La noi în ţară are o singură generaţie pe an. Iernează în stadiul de ou în sol,
depus în apropiere de rădăcinile plantelor de porumb. Stadiul de ou durează 10 luni.
Larvele apar în prima decadă a lunii mai, eşalonat până la finele lunii iunie.

Este specie oligofagă, adulţii se hrănesc cu frunzele sau polenul din

inflorescenţele de porumb. Pe frunze apar rosături lungitudinale ale limbului,
asemănătoare cu cele produse de Oulema melanopa. Larvele rod rădăcinile plantelor
în plină dezvoltare, uneori pot chiar să le reteze. Plantele stagnează în dezvoltare, iar
dacă peste 50% din rădăcini sunt roase plantele se usucă .

Filoxera – Phylloxera vastatrix

Descriere. Formele galicole aptere.

Fundatrixul sau matca are corpul lăţit, uşor bombat dorsal, cu abdomenul
îngustat posterior.

Fundatrigena are corpul globulos, de culoare galben-portocalie.

Forma radicicolă apteră- Virginogena are corpul oval. Culoarea corpului este
variabilă după anotimp, vara galben-roşcată, iar iarna castanie-închis.

Forma sexupară . Are corpul alungit de culoare galben-portocalie. Aripile sunt

mai lungi decât corpul, transparente şi cu reflexe irizante.

Formele sexuate. Au corpul alungit, de culoare galbenă, sunt lipsite de aripi.

Ouăle. Oul de iarnă este este de culoare galbenă, iar mai târziu devine brun-deschis.
Oul de vară este de formă eliptică, de culoare galbenă.

Biologie şi ecologie . Filoxera prezintă două cicluri biologice bine distincte: un

ciclu complet când dezvolatrea insectei are loc pe viţă americană (Vitis riparia, V
rupestris etc.) sau pe hibrizi şi un ciclu incomplet pe viţa europeană (Vitis vinifera).
 Filoxera este specifică genului Vitis, dezvoltându-se pe diferite specii sălbatice
şi cultivate. Vătămările produse de filoxeră diferă după speciile şi soiurile de viţă
infestate. Astfel, vătămările produse de formele galicole au o importanţă scăzută ,
frunzele continuând să asimileze, pe când cele provocate de formele radicicole pot fi
uneori considerabile. Rădăcinile atacate prezintă deformaţii cunoscute sub numele de
“nodozităţi” şi “tuberozităţi” .

Păduchele din San José - Quadraspidiotus perniciosus

Descriere. Femela are corpul circular sau cordiform, de culoare galben-

portocalie. Masculul are corpul alungit, de culoare galben-portocalie. Larva primară are
corpul oval, de culoare galben-portocalie. Larva secundarăeste apodă. Scutul larvar
este oval-alungit, de culoare cenuşie.

Biologie şi ecologie . Păduchele din San José are 1-3 generaţii pe an.
Iernează ca larvă primară, sub scut, pe scoarţa copacilor. Primăvara devreme larvele
încep să se hrănească, iar în luna aprilie năpârlesc şi devin larve secundare. După
împerechere, lasfârşitul lunii mai-începutul lunii iunie, femelele încep să depună larve,
care se răspândesc şi se fixează pe tulpini, ramuri şi frunze.

Specie polifagă, atacă, în primul rând, mărul, părul, piersicul, cireşul şi, mai rar,
prunul, vişinul, caisul etc., iar din speciile ornamentale şi forestiere atacă teiul, plopul,
ulmul etc., preferând păducelul, lemnul câinesc şi gutuiul japonez. Păduchele atacă
mai ales părţile lemnoase şi mai puţin frunzele şi fructele. În locurile atacate ţesuturile
se înroşesc şi se necrozează din cauza unei substanţe, pe care o introduce păduchele
o dată cu sugerea hranei