Sfredelitorul tulpinilor

Denumire Cossus cossus L.

ştiinţifică
(sin. Cossus ligniperda L.)
Raspindire Răspândire: Se găseşte în toate ţările din Asia, Europa, Africa de Nord; la noi
în ţară - de la zona stepei până a fagului.
Daune Daune: Sfredelitorul tulpinilor se dezvoltă în tulpinile speciilor pomicole cu
lemn moale, cărora, prin galeriile produse, le provoacă uscarea.
Biologie Biologie: Are o generaţie la 2 - 3 ani; fluturii apar la sfârşitul lunii iulie; ziua
stau retraşi pe tulpini, ramuri groase şi alte locuri adăpostite, iar noaptea
zboară; împerecherea are loc după câteva zile de la apariţie, iar depunerea
ouălor după câteva zile de la împerechere; ouăle sunt depuse în crăpăturile
scoarţei în grupe de 15 - 50, îndeosebi la baza arborilor bătrâni. În condiţii
favorabile o femelă depune şi 1500 ouă; fiecare grupă de ouă e acoperită cu o
substanţă vâscoasă, care în prezenţa aerului se întăreşte; după 1 -2 săptămâni
apar larvele care rod în scoarţă galerii comune, în care iernează; în primăvara
următoare, larvele sapă galerii individuale, dispuse longitudinal sau în
adâncime sub scoarţă, formând din loc în loc orificii pentru eliminarea
rumeguşului şi a excrementelor rezultate prin hrănire; până toamna, larvele
ajung la completa dezvoltare, iernând a II a oară în galeriile individuale. În
primăvara anului III rod un orificiu în scoarţă, apoi în interior şi în apropierea
lui îşi confecţionează un cocon din rumeguş de lemn în care se transformă în
crisalidă.
Stadiul de crisalidă durează 3 - 6 săptămâni, astfel că în iunie - iulie, apar
fluturii.
Larvele sfredelitorului sunt prădate de ciocănitori, de Beauveria bassiana şi
virusuri poliedrice.
Descriere Descriere: Adultul, cenuşiu - albicios, cu aripile brun - cenuşii, prezintă
dungi negre sau brun - închis, ondulate, dispuse transversal; deschizătura
aripilor este de 65 - 100 mm; oul brun - roşcat, oval, are striuri longitudinale
negre; de 1 - 2 mm. Omida este roşcată sau galben - roşcată, cu capul negru
şi cu pete roşii-închis pe partea dorsală; lungimea corpului este de 80 - 100
mm; crisalidele sunt brun - roşcate de 60 - 70 mm lungime.
Combatere Combatere: măsuri de igienă culturală, curăţarea scoarţei uscate, tăierea
ramurilor cu carii şi arderea lor, tratamente preventive - în perioada de zbor a
adulţilor - cu insecticide.

Sfredelitorul ramurilor
Denumire Zeuzera pyrina
ştiinţifică
(sin. Zeuzera aesculi L.)
Raspindire Răspândire: Sfredelitorul ramurilor este răspândit în Europa, Asia, America;
la noi în ţară este răspândit din zona de câmpie până la deal şi zona
submontană.
Daune Daune: Sfredelitorul ramurilor atacă peste 150 specii de arbori fructiferi şi
forestieri; ramurile atacate se usucă, pomii se degarnisesc de ramuri şi se
 usucă.
Biologie Biologie: Are o generaţie la 1 - 2 ani; fluturii apar în iunie şi zboară în lunile
iunie şi iulie; împerecherea are loc imediat după apariţie, iar depunerea
ouălor este îndată după împerechere; o femelă depune aprox. 1000 de ouă, în
grupe mari pe lăstari, pe peţiolul frunzelor sau pe scoarţa ramurilor; incubaţia
durează 1 - 3 săptămâni în funcţie de temperatură; după eclozare, larvele îşi
ţes un cuib din fire de mătase, din care ies după 2 - 3 zile şi se răspândesc
către vârful ramurilor, pe nervura principală, peţioli sau muguri, în care sapă
galerii, unde se hrănesc cu ţesuturi vii; către toamnă, larvele îşi sapă galerii
mai mari, către baza ramurilor, se izolează printr-un dop de rumeguş, unde
iernează; în primăvară, larvele se dezvoltă în aceleaşi galerii lungi, de 30 - 40
cm, de regulă în adâncime; în primăvară, după 3 - 4 săptămâni de hrănire, se
transformă în crisalide, de regulă în apropierea orificiului de ieşire; stadiul de
crisalidă durează 2 - 3 săptămâni, după care în iunie apar fluturii.
Descriere Descriere: Adultul este alb, cu aripile anterioare prevăzute cu macule negre -
albăstrui - deschis; toracele prezintă pe partea dorsală pete negre - albăstrui,
dispuse pe două rânduri longitudinale; deschizătura aripilor este de 50 - 70
mm; ouăle sunt roşcate, iar omizile gălbui, cu puncte negre şi cu capul,
plăcile toracice şi ultimele segmente abdominale, de asemenea negre.
Combatere Combatere: Când atacul este slab se recomandă tăierea şi arderea ramurilor;
în cazul unui atac puternic, preventiv, în perioada ecloziunii larvelor, se fac
tratamente cu insecticide.

Omida paroasa a stejarului sau fluturele stejarului

Denumire Lymantri
ştiinţifică
Raspindire Răspândire: Se găseşte pe întreg globul; la noi în ţară se întâlnesc focare
puternice în zona pădurilor de stejar.
Daune Daune: Larvele sunt foarte lacome şi polifage atacând atât pomii fructiferi,
cât şi speciile ornamentale şi forestiere. Focarele se formează în păduri de
foioase, de unde se răspândesc şi în livezi; omizile distrug mugurii, frunzele,
florile şi în anii de invazie produc pagube importante; pomii pot fi
desfrunziţi, pierd recolta şi sunt debilitaţi.
Biologie Biologie: Are o generaţie pe an; iernează ca ou în ponte de 250-600 ouă, cu
embrionul format, acoperite cu perişori de pe abdomenul femelei; plante
gazdă sunt toate speciile pomicole ce se cultivă în zona stejarului.
 Larvele apar în aprilie, când urcă în coroana pomilor hrănindu-se cu muguri
şi frunzuliţe, după 6-10 săptămâni se transformă în crisalide, într-un cocon cu
ţesătură rară.
În iunie-iulie, apar fluturii care zboară până în august. Masculii sunt mai vioi
decât femelele; după fecundare, femelele depun ouă pe partea inferioară a
tulpinilor; după 3-4 săptămâni se formează embrionul, care rămâne în
diapauză în interiorul oului, până în primăvara anului următor.
Descriere Descriere: Fluturii prezintă dimorfism sexual pronunţat; masculii sunt mai
mici decât femelele; anvergura aripilor ajungând la 35 - 40 mm; aripile
anterioare, brun-cenuşiu, prezintă 4-5 benzi transversale brun-negricioase,
dispuse în zig - zag şi franjuri cu pete întunecate; aripile posterioare sunt
brun-deschis, cu nuanţe mai închise spre exterior; franjurile sunt mai
deschise la culoare.
Femelele au anvergura de 60-65 mm; aripile anterioare sunt alb-gălbui, cu
benzi transversale cafenii, dispuse în zig-zag, aripile posterioare sunt
albicioase, cu o punctaţie marginală închisă. Oul este oval, turtit la capete,
roz-gălbui la început, brun apoi cenuşiu; ponta este acoperită cu perişori
bruni de pe abdomenul femelei; larva matură ajunge la 70mm lungime, de
culoare brun-cenuşiu, are trei dungi dorsale, subţiri, gălbui dispuse
longitudinal, segmentele 2-6 au câte o pereche de negi albăstrui, restul având
negi roşii. Negii poartă smocuri de peri lungi, urticanţi; capul e galben cu
două pete negre; crisalida are 20-28 mm, brună, într-un cocon mătăsos alb-
gălbui; crisalidele femelelor sunt mai mari decât ai masculilor.
Combatere Combatere: Adunarea şi strângerea pontelor de pe tulpini, prin răzuire şi
distrugerea lor, tratamente cu insecticide la apariţia omizilor în coroană
(larve tinere)
 Buha verzei este periculoasa pentru culturile de varza; omida colorata in verde pana la
brun-cenusiu, poate atinge 4-5 cm lungime; face gauri in capatana ajungand pana la cotor.
Ataca si conopida.
Combatere: inainte de formarea capatanii se trateaza cultura cu Carbetox 0,4%, Sinoratox
0,15%, Decis 0,04%, 0,6-0,8 litri solutie la mp. Cu 20 zile inainte de recoltare se stopeaza
tratamentul.
 Fluturele alb al verzei este de asemenea un daunator periculos. Fluturii au corpul negru
cu aripi albe cu pete negre, rotunde. Larvele (omizile) sunt galben-cenusii cu trei dungi
galbene pe spate. Omizile rod frunzele de varza pana la nervura principala. Daca atacul este
puternic si nu se iau masuri de combatere, cultura poate fi distrusa. Ataca si conopida.
Combaterea se face la fel ca la buha verzei.

Mamestra brassicae
inapoi
Denumire stiintifica: Mamestra brassicae
Denumire populara: Buha verzei

Ataca varza, conopida, guliile, ridichile, mustarul, etc.. Este daunator la stadiul de larva si
afecteaza aparatul foliar cauzând o defoliere partiala a plantelor. Dupa formarea capatânii,
patrunde în interiorul acesteia unde lasa numeroase dejectii si face varza necomerciala. Buha
verzei este un daunator specific culturilor de varzoase, poate cauza pagube de pâna la 80%.
Ierneaza în sol în stadiul de pupa si este prezent în câmp pe tot parcursul perioadei de
vegetatie. Larvele de 35-40 mm lungime au abdome-nul de culoare verde la brun închis si
tegumentul nud. Ponta depusa pe partea inferioara a frunzelor este formata din 20 pâna la 200
de oua comasate.

Combatere
Daunatorul se combate eficient prin stropirea frunzelor cu Decis 2,5 EC în concentratie 0,04%
sau Decis 25 WG în concentratie de 0,005% (30 g/ha) aplicat în faza de rozeta pâna la
începutul perioadei de formare a capatânii, când larvele sunt de vârsta a I-a si a II-a. La
solutiile de tratament se foloseste obligatoriu un adeziv. Produsul actioneaza cu maximum de
eficacitate la temperaturi ale mediului ambiant cuprinse între 18 si 24 grade Celsius.

Larva
 Buha verzei - atac pe varza

FLUTURELE ALB AL VERZEI - PIERIS BRASSICAE

Fluturele alb al verzei este raspandit in majoritatea tarilor din Europa, in Asia (Japonia) si in nordul
Americii. In tara noastra se intalneste frecvent in toate regiunile de la ses si de la munte.
Descriere.
Fluturele are corpul negru acoperit cu perisori albi-galbui. Aripile anterioare si posterioare sunt de
culoare alba, prevazute cu macule negre (dimorfism sexual). La femela, aripile anterioare prezinta o
macula neagra in varful superior, doua macule rotunde in mijlocul campului si una alungita pe
marginea posterioara, iar aripile posterioare au cate o macula neagra numai pe marginea lor anterioara.
La mascul, aripile anterioare prezinta o singura macula neagra in unghiul extern, iar cele posterioare
sunt prevazute cu cate o macula punctiforma pe marginea anterioara. Anvergura aripilor variaza intre
50-65mm, masculii fiind mai mici decat femelele.
Oul de 1,10-1,25 mm lungime, are forma conica de culoare galbena, cu striatii longitudinale.
Larva in primul stadiu este de culoare galbena-cenusie, cu capul negru , iar in ultimul stabiu are
culoarea verde sau galben-verzuie, cu puncte negre. Corpul este acoperit cu perisori albiciosi si
prezinta dorsal o dunga longitudinala, iar lateral doua dungi mai late, de culoare galbena. Lungimea
corpului larvei variaza intre 40-50 mm.
Pupa este carenata, de culoare cenusie sau galbena-verzuie, maculata cu negru.
Biologie.
Aceasta insecta ierneaza in stadiul de pupa pe trunghiurile arborilor sau arbustilor, pe peretii caselor,
pe garduri, pe stalpi etc. Fluturii apar in majoritatea regiunilor la sfarsitul lunii aprilie sau in luna mai
si se hranesc cu nectarul diferitelor flori. Zborul lor este diurn, fiind mai activi in orele calduroase ale
zilei. Deseori se aduna in grupe mari in locuri ferite de curenti sau in jurul ochiurilor ferite de apa.
Depunerea de oua are loc in grupe de 15-20, pe partea inferioara a frunzelor de varza, conopida sau
alte crucifere. Ponta este mult esalonata, mai ales in regiunile submontane. Prolificitatea unei femele
este de 200-300 oua. In functie de conditiile climatice, incubatia variaza intre 6-14 zile. Larvele
aparute, in primele ore stau nemiscate, apoi incep sa se hraneasca cu tesuturile foliare. Evolutia lor
dureaza 3-4 saptamani, in care perioada naparlesc de 4 ori. Ajunse la maturitate, la sfarsitul lunii iunie,
ele parasesc plantele de hrana si migreaza in diferite locuri ( pe garduri, pe diferiti arbori, pe ziduri
etc.), unde se transforma in pupe. De regula pupele acestui fluture se gasesc in pozitie verticala, fiind
fixate de suporturi cu fire de matase. Durata stadiului de pupa variaza intre 10-21 zile. Fluturii apar in
luna iulie si dau nastere la a doua generatie.
Fluturele alb al verzei are in regiunile noastre 2-3 generatii anuale; ultima se dezvolta mai ales pe varza
tarzie.
La acest daunator se cunosc un mare numar de paraziti animali si vegetali, care in unii ani impiedica
inmultirea lui in masa. Printre entomofagii care prezinta cea mai mare importanta in distrugerea
larvelor mentionam: viespea Apanteles Glomeratus L. (Hymenoptera- Braconidae) si musca Tachina
Larvarum L. (Diptera- Larvivoridae), iar la pupe, viespea Pteromalus puparum L. ( Hymenoptera –
Chalcididae); aceste specii pot parazita in unii ani pana la 80-90% din larve si pupe. De asemenea,
larvele sunt distruse uneori in mare masura si de unele epizootii ( flaserii).
Dauna.
Fluturele alb al verzei poate produce pagube mari la culturile de crucifere si in special la varza si
conopida. La aparitie omizile stau grupate, rozand numai epiderma inferioara si parenchimul frunzelor.
Mai tarziu, ele se raspandesc si rod toate frunzele, nelasand decat nervurile mai groase.
Combatere.
In combaterea fluturelui alb al verzei, cele mai bune rezultate se obtin prin aplicarea tratamentelor
chimice cu urmatoarele produse: Sumithion 50 CE (0,1%), Carbetox 37CE (0,4%), Sinoratox 35 CE
(0,15%), Metation 50 CE (0,2%), Dipterex 80 PS (0,2%), Hostathion 40 CE (0,1%), Carbaril 50 PU
(0,15%), Ekamet 50 CE (0,07%), Dimilin 25 PU (0,06%). Rezultate bune se obtin de asemenea si prin
aplicarea tratamentelor cu biopreparate ( Thuringin PU-0,3%, Dipel PU-0,2%, Bactospeine PU-0,25%)
si cu produse piretroide ( Decis 2,5 CE-0,04%, Ambush 25 CE-0,05 %, Ripcord 40 CE-0,06%,
Sumicidin 20 CE-0,05%). Tratamentele trebuie executate, pe cat posibil, impotriva larvelor din
primele stadii, deoarece cele mai in varsta sunt mai rezistente la insecticide. Orice tratament chimic va
fi oprit inainte de invelirea verzei.
facultate.regielive.ro/referate/agronomie/lepidoptere-2883.html - 38k - În Cache - Pagini
similare - Filter
Pieris brassicae
inapoi
Denumire stiintifica: Pieris brassicae
Denumire populara: Fluturele alb al verzei

Combatere: Decis 2.5 EC

Larva

Adult
www.bayercropscience.ro/daunatori.php?action=buruieni&catID=1&pID=30 - 131k - În
Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Cache - Pagini similare - Filter

www.gradinamea.ro/Tratamente_naturale_pentru_sanatatea_plantelor_4874_543_1.html -
33k - În Cache - Pagini similare - Filter
Lobesia botrana
inapoi
Denumire stiintifica: Lobesia botrana
Denumire populara: Molia vitei de vie

Molia strugurilor ierneaza ca pupa într-un cocon matasos, pe butuci, sub scoarta. Poate ierna,
mai rar, sub resturi vegetale sau în sol. Daunatorul dezvolta trei generatii pe an, primii adulti
aparând, de regula, în cursul lunii aprilie. Acestia conduc la aparitia primei generatii de larve,
care coincide cu perioada înfloritului.

Larvele generatiei I rod bobocii florali si inflorescentele, în timp ce generatiile II si III ataca
boabele in crestere, în pârga si cele coapte.
Cele mai mari daune sunt provocate de larvele generatiilor II si III, deoarece pe ranile produse
pe boabe se pot instala diverse ciuperci patogene cum ar fi Botrytis cinerea.

Combaterea se realizeaza prin efectuarea unui tratament pe generatie cu Decis 2,5 EC 0,3 l/ha,
Decis 25 WG 30 g/ha, Calypso 480 SC 100 ml/ha sau Proteus 110 OD 0,3-0,4 l/ha.
Tratamentele se vor efectua în functie de caracteristicile produsului, începând cu circa o
saptamâna de la înregistrarea primului maxim de zbor al adultilor.
Larve generatia 1. Daune la flori.

Larve generatia 2. Daune pe Adult

strugure.
Altele » Insecte :: Fluturele bufnita

Fluturele bufnita
Agrotis segetum sau asa-numita buha a semanaturilor reprezinta cea mai pagubitoare specie de
fluturi, atunci cand se afla in stadiul de omida. Fluturele propriu-zis are o lungime de circa 4 cm., este
de culoare cenusiu-cafenie si prezinta in zona aripilor anterioare trei pete negre, sub forma unor figuri
geometrice deosebite. Aripile posterioare sunt albe, matasoase.

Petele mici, pale si descentrate de pe aripile acestui fluture dau impresia unui ochi adevarat si
deruteaza pasarile flamande, care nu se incumeta sa atace aceste vietati, confundandu-le cu
animalele de talie mare. Bulinele fluturelui bufnita imita cel mai bine irisul si pupila ochiului adevarat,
iar in lumina lunii suprafata pare umeda si licareste asemenea acestuia.
Omizile sale sunt polifage si rod frunzele, semintele incoltite, radacinile si tuberculii, atacand plantele
cerealiere, tutunul, sfecla, pepinierele viticole si pomicole si producand pagube substantiale.

Toti reprezentantii familiei Lymantriidae, din care face parte si fluturele bufnita, sunt daunatori extrem
de periculosi. Din aceasta familia mai fac parte temutele omizi paroase de molift (Lymantria monacha),
de stejar (Lymantria dispar) sau omida fluturelui argintiu (Euproctis chrysorrhoea). Pentru a demonstra
cat sunt de periculoase, in anul 1869 un savant a luat din Germania cateva exemplare de Lymantria
dispar si le-a introdus in America de Nord, tinandu-le sub supraveghere. A recurs la aceasta
demonstratie deoarece, in mediul ei, specia nu parea atat de daunatoare, avand foarte multi dusmani
naturali. Unul dintre exemplare, insa, a reusit sa scape si s-a raspandit rapid, distrugand plante,
dezgolind de frunze livezi intregi de pomi fructiferi si atentand la padurile de conifere. “The gipsy moth”
a fost oprit abia dupa ce o echipa condusa de entomologul I.O.Howard a importat din Europa dusmanii
acestui daunator: ihneumonidele, mustele tahinide si pradatoarea de nimfe, restabilind echilibrul
natural.

www.zooland.ro

Omida păroasă a dudului - defoliator al arborilor ornamentali şi al

pomilor fructiferi

Dăunător cu un cerc larg de plante gazdă, Omida Păroasă a Dudului este semnalată în judetul
Gorj în special în comunele din sudul judeţului, limitrofe judeţelor Dolj şi Mehedinţi, cu un
atac puternic spre foarte puternic, în comunele Tînţăreni, Turburea, Dănciuleşti, Cruseţ,
Stoina şi cu un atac mediu în comunele Brăneşti, Ioneşti, Turceni, Plopsoru. De menţionat
este faptul că răspindirea acestui dăunator de carantina fitosanitară este favorizată de
mijloacele de transport care circulă pe arterele drumurilor judeţene şi naţionale, din zonele de
sud.

Morfologie. Fluturii au 28-38 mm în anvergură, masculii fiind mai mici decât femelele.
Corpul este de culoare albă cu abdomenul verzui la femela şi gălbui la mascul. Aripile sunt
albe, cele anterioare fiind prevazute uneori cu puncte negre, dispuse neregulat. Larva are
corpul de culoare bruna închisă pe partea dorsala şi verde bruna dorsal şi lateral, acoperit cu
perişori bruni, închisi sau negrii, urticati.
Biologie. Omida Păroasă a Dudului , are 2 generaţii pe an şi iernează în stadiul de pupă, sub
scoarţa exfoliata a pomilor, în scorburi, pe garduri, pe pereţi şi streşinile caselor, în stratul
superficial al solului. Apariţia fluturelui este eşalonată începând din a II a decadă a lunii
aprilie până la jumătatea lunii iunie. Ouale sunt depuse în grupe pe partea inferioara a
frunzelor şi sunt acoperite cu perişori albi. La mijlocul lunii iunie până la jumătatea lunii
august apar fluturi care dau naştere la a II a generaţie ale cărei larve se dezvoltă până în
septembrie - octombrie când se transformă în pupe. Poate să se dezvolte şi a III a generaţie
parţială însă larvele acesteia produc mai rar pagube.

Daunare. Este o specie polifaga, cu peste 200 plante gazda ( dudul, arţarul, salcia, castanul,
mărul, parul, viţa de vie, etc. ). Larvele se hrănesc cu frunze şi îşi formează cuiburi mici din
doua trei frunze, prinse cu fire de mătase. Frunzele atacate se îngălbenesc, devin apoi brune şi
se usuca. In ultima fază, omizile rod frunzele în întregime, lăsând numai nervurile mai groase.
Frunzele atacate sunt infasurate laolalta, cu fire de mătase, formându-se cuiburi mari. La
invazii puternice arborii sunt complet defoliaţi.

Temperaturile extrem de ridicate, seceta, precipitaţiile sub forma de ploaie torenţiala de scurtă
durată din ultima vreme au favorizat apariţia cuiburilor de Omida Păroasă a Dudului şi în
judeţul Gorj, mai ales în partea de sud. Pentru a întâmpina invazia acestui dăunator,
specialiştii Unitaţii Fitosanitare, le recomandă cetăţenilor urmatoarele masuri: tăierea
cuiburilor mici şi arderea lor, aplicarea de tratamente chimice cu produse omologate pentru
acest daunator, potrivit buletinelor de avertizare emise de staţiile de prognoză. Factorii
responsabili (primăriile) trebuie să instiinţeze conform Ord. 127/1991, proprietarii familiilor
de albine perioada în care se efectueaza tratamentul precum şi interzicerea recoltării şi
consumului fructelor tratate. Se aplica 1-2 tratamente chimice pentru fiecare generaţie cu unul
din produsele: Fury 10 EC –0.01%; Cipertrin 10 EC – 0.02%; Calypso 480 SC – 0.2%;
Rimon 10 EC – 0.03% sau cu produse biologice ca: Foray – 1-2 l/ha; Dipel WP –0.1%.
Tratamentele se efectuează la temperaturi sub 23° C (dimineaţa şi seara). Insecticidele
biologice sunt eficiente numai dacă se aplica în primele stadii de dezvoltare al larvelor.

In anul 2007, pentru combaterea acestui daunator, Unitatea Fitosanitară a primit fonduri de la
bugetul statului conform Ord. 911/2004, completat cu Ord. 950/2005, în valoare de 1417 lei
RON pentru achiziţionare de pesticide şi 1840 lei RON pentru manopera în vederea efectuării
tratamentelor.
Acţiunea de combatere a Omidei Paroase a Dudului s-a efectuat cu produsul Cipertrin 10 EC
în concentratie de 0.02% pe arterele de circulaţie din comunele Tintăreni, Turburea, Cruseţ,
Dănciuleşti şi Stoina, sub directa supraveghere a specialistilor Unităţii Fitosanitare, în schimb,
proprietarii de curţi, grădini, plantaţii de pomi trebuie să-şi procure cu bani proprii produsele
fitosanitare necesare pentru tratamente de la magazinele autorizate din judeţ.

In plantaţiile de pomi se întâlnesc şi alte specii de omizi defoliatoare, şi anume: Euproctis

chrysorrhoea – Fluturele cu abdomenul auriu; Lymantria dispar – Fluturele stejarului;
Ipomoneuţa malinella – molia frunzelor de măr care în anumiţi ani produc pagube importante
prin defolierea pomilor fructiferi şi a viţei de vie.

Director executiv adjunct,

Dr. Ing. Mihail Corlan

04.07.2007. 01:20

Potrivit afirmatiei directorului Atanasie Nistor, in parcul din comuna Dumbraveni stejarii s-au
uscat complet datorita atacului masiv al acestui daunator. Fluturele cu abdomen auriu
(EUPROCTIS CRYSORRHOEA) are o culoare alba, cu antenele penate. Are anvergura
aripilor 32-40 mm, capul este pufos, de culoare alba, iar ultimul segment abdominal al
femelelor este prevazut cu un smoc de peri aurii. Omizile acestor fluturi ajung pina la 35 mm
lungime, iar culoarea corpului este negru. Lateral, acestea prezinta doua dungi rosii, iar corpul
este acoperit cu peri lungi, grupati in smocuri. Acestea se hranesc cu muguri si frunze. Dupa o
perioada de hranire de circa trei luni, spre sfirsitul lunii iunie, omizile se transforma in
crisalide, iar dupa doua saptamini apar adultii. Dupa imperechere, intr-o perioada de 8-10 zile,
apar omizile care se hranesc cu frunze pina in luna august, cind isi pregatesc cuiburi din
frunze, unde isi pregatesc coconii in care urmeaza sa ierneze.

Pentru a se lua masuri de combatere a atacului fluturelui cu abdomen auriu, Directia Generala
Agricola Suceava a solicitat sprijinul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, obtinindu-se o
suma de 500 milioane de lei pentru procurarea de insecticide, in vederea tratarii focarelor de
infectie. Ulterior, dupa cum ne-a declarat Atanasie Nistor, "au fost convocati primarii din cele
24 de comune, precum si inginerii de la camerele agricole din aceste localitati care au fost
pusi la curent cu gradul de atac al acestor insecte, cu pericolul pe care il implica pentru
pomicultura si vegetatia forestiera fiind prezentate si masurile care se impun pentru
combaterea atacului. Astfel, fiecare primar trebuia sa constituie, la nivel de comuna, echipe de
lucru, dotate cu echipament de protectie si instruiti din punctul de vedere al Protectiei Muncii,
care sa efectueze stropirea pomilor atacati de daunatori. Inginerilor de la Centrele Agricole
locale le-a fost trasata sarcina de a asigura distribuirea substantelor necesare, dozarea
produsului fiind stabilita de catre Inpsectoratul pentru Protectia Plantelor".

Responsabilii din localitatile afectate se pare, insa, ca nu au tratat cu prea mare seriozitate
pericolul creat in conditiile in care, la peste doua saptamini de la convocare, numai cei din
localitatile Liteni, Zamostea, Dolhasca si Gramesti au preluat produsul insecticid.

"Este de neinteles lipsa de preocupare a celor responsabili, in conditiile in care banii pentru
aceasta operatiune sint alocati de la minister, inclusiv manopera, iar produsul se gaseste in
magazie la Centrul de Protectie a Plantelor. In cursul zilei de ieri a fost transmisa o adresa
tuturor primariilor din zonele afectate in care se atrage atentia ca, potrivit legislatiei in
vigoare, respectiv Ordonanta Nr. 4 din 20 ianuarie 1995, aprobata prin Legea 85/1996, exista
obligatia din partea primariilor de a lua masurile corespunzatoare stabilite de cadrele tehnice
pentru prevenirea si combaterea unor boli si daunatori de carantina sau care produc pagube
insemnate culturilor agricole, pomiculturii si vegetatiei forestiere", a conchis Atanasie Nistor.
(Neculai ROSCA)

adauga trimite articolul prin e- versiune

comentariu mail printabila
www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/invazia_omizilor_12256.html - 50k - În Cache -
Pagini similare - Filter