Referat la tema:

Efectuarea lanturilor
trofice incluzind plante si
animale din cartea rosie a
a Republicii Moldova












A efectuat:Anastasia Frinea
Profesor: Tatiana Batrinu


n cadrul unui ecosistem, are loc un permanent transfer de energie i materie.
Legtura energetico-material ntre diferitele populaii ale unei biocenoze, n
care unele dintre ele ndeplinesc rolul de productori, iar altele de consumatori,
se numete lan trofic.
Denumirea de "lan trofic" sau "lan nutritiv" presupune existena unor verigi
legate unele de altele. Astfel apare noiunea de " verig trofic", care reprezint
un individ din cadrul irului alimentar. n lanul trofic, specia reprezentat prin
indivizii unei verigi trofice superioare se hrnete pe seama speciei ai cror
indivizi ocup o verig inferioar.
Producatorii, datorita sintezei, produc substante organice si substante
anorganice. Aceasta productie de substanta organica constituie elementul de
baza in nutritia majoritatii organismelor. Deaceea plantele verzi se numesc
producatori.
Consumatorii sunt abnimalele heterotrofe. Acestia consuma substante organice
produse de plante verzi pe care le transforma in substante proprii.
Dupa felul hranei, consumatorii se clasifica in consumatori primari (de ordinul
1) -care se hranesc cu plante; ele se numesc animale fitofage.
Consumatorii secundari (de ordinul 2)-animale care se granesc cu cinsumatori
primari, ei folosesc indirect substantele organice de la producatori prin
intermediul consumatorilor primari
Consumatorii tertiari(de ordinul 3)-animalele care se hranesc cu consumatori
secundari; acestea sunt carnivore de talie mare, care nu cad prada altor animale.

Lantul trofic este un sir de verigi care se succed de la producator pina la ultimul
consumator. Fiecare veriga reprezinta o specie. Dupa tipul de ecosistem lanturile
trofice pot fi terestre si acvatice.
Lanturile pe care le voi prezenta sunt de doua tipuri: unul acvatic si unul
terestru, incluzind specii de animale si plante din Cartea Rosie a Republicii
Moldova.





Lant trofic terestru

Producator: Stejarul
Maretul stejar cu crengile sale ramnificate creste pana la o inaltime de 40m,
traieste pana la 800 ani si ofera adapost unei sumedenii de animale si plante.Una
dintre cele mai impresionante privelisti in tinuturile impadurite temperate din
nord o reprezinta stejarul comun (sau european) (Quercus robur). Este un arbore
foios (caruia ii cad toate frunzele in fiecare an) care se gaseste in toata Europa,
din Spania in vest si sud, pana in Ucraina in est si Scotia in nord. Stejarii pot sa
traiasca pana la 800 ani si cresc pana la o inaltime de aproximativ 40m.

De la varful coroanei pana la capetele radacinilor care pot sa se extinda in
adancimea solului cat ramurile de deasupra- stejarul este locuit pe toata durata
anului, la toate nivelele.Un stejar matur poate sa aiba pana la 50.000 de ghinde,
desi putine dintre acestea vor cerste si se vor transforma in copaci noi.
Majoritatea sunt mancate de pasari si de animale, fie in copac, fie dupa ce au
cazut la pamant.Chiar si cele ramase au nevoie de o sursa permanenta de
umiditate pentru a germina.

Consumator primar: Croitorul mare al stejarului

Cerambyx Cerdo (Linnaeus, 1758)
Phylum: Arthropoda
Clasa: Insecta
Ordinul: Coleoptera
Familia: Cerambycidae


Croitorul mare al stejarului
Caracterizarea imago: Corpul este negru, cu partea apical a elitrelor roiatic-
cafenie. Primul aricol antenal cu punctuaie deas i puternic, este aproape mat;
articolele antenale III i V cel puin de dou ori mai lungi dect late la vrf,
partea lor apical fiind ngroat noduros. Pronotul e lucios, cu zbrcituri
discoidale destul de puternice. Sculptura elitrelor e format din rugoziti
puternice la baz i din ce in ce mai fine spre partea apical; pubescena elitrelor
e fin i puin aparent. Abdomenul este lucios, cu pubescena puin deas,
exceptndu-se ultimul sternit, care este pubescent des. Lungimea corpului este
23-55 mm.

Habitat: Padurile btrne cu esene foioase, preferndu-le n special pe cele de
cvercinee; uneori poate fi ntlnit i n parcuri.

Biologie i ecologie: Specia se dezvolt n lemnul stejarului, castanului, fagului,
nucului, ulmului, frasinului. Femela depune oule cte 2-3 n crpturile sau
rnile scoarei. Dup circa 14 zile apare larva, care iniial se hrnete cu scoar,
iar mai apoi ptrunde n lemn. Perioada de dezvoltare (de la ou pn la adult)
dureaz de regul 3 ani, ns uneori se poate prelungi pn la 5 ani. Adulii sunt
nocturni i crepusculari. Ziua se ascund n coroanele arborilor, scorburi, etc.
Zborul are loc n lunile mai-august.

Areal: Europa (Belarus, Italia, Frana, Grecia, Romnia, Spania, Ucraina, etc.),
Crimeea, Caucaz, Transcaucazia, Asia Mic, Siria, Iran, Turcia de Nord-Est,
Sicilia, Africa de Nord.

Msuri de protecie i conservare: Conservarea i protejarea biotopilor
caracteristici; interzicerea colectrii speciei de ctre colecionarii amatori;
reducerea tratamentelor cu subsante chimice toxice n ecosistemele forestiere.
Specia este inclus n anexele Conveniei de la Berna ca specie rar i
ameninat cu dispariia.

Consumator secundar: Popndul
Citellus citellus (Spermophilus citellus)
Phylum: Chordata
Clasa: Mammalia
Ordinul: Rodentia
Familia: Sciuridae



Popndul
Cunoscut si sub denumirile de ui, poponete sau tastar, popndul este o specie
aparinnd familiei veverielor (Sciuridae) i singurul reprezentant european al
genului Spermophilus. Numele i se trage de la poziia pe care o adopt deseori:
spijinirea pe membrele posterioare i pe coad, n poziie vertical.

Capul i trunchiul au 180-230 mm, coada 50-80 mm, urechea 10 mm, laba
posterioar 35-40 mm; greutatea este de 240-340 g. Are capul mai mult sau mai
puin rotund, cu urechi mici i corpul alungit. Picioarele anterioare cu 4 degete
normale, cel gros rudimentar. Buzele, brbia i gtul sunt alburii, iar fruntea i
cretetul capului cu un amestec de galben-rocat i cafeniu. Irisul este cafeniu
ntunecat. Vrful botului, mustile i unghiile sunt negre, incisivii superiori
glbui, cei inferiori albicioi. Buza superioar este adnc despicat. n general,
blana prezint variaii de culoare.

Popndul este rspndit n Europa i o parte din vestul Asiei. La noi, specia e
caracteristic zonelor de step i antestep, comun n toat ara, n afar de
Transilvania. Triete pe ogoare, izlazuri, anuri, diguri, marginea drumurilor,
etc. nedepind altitudinea de 300 m. i sap galerii lungi de 30-40 (uneori 150)
m i adnci de la 80 cm pn la 4-6 m, unde i adun provizii pentru iarn.
Hrana variaz n raport cu anotimpul i regiunea respectiv; vara tot felul de
semine, rdcini, boabe de cereale, fiind direct duntor culturilor agricole i
indirect, prin distrugerea digurilor din sistemele de hidroameliorare i orezrii,
datorit galeriilor sale; rar consum i hran animal. nmulirea are loc
primvara (martie-aprilie); gestaia dureaz 27-29 zile. Femela nate o dat sau
de dou ori pe an, cte 3-8 pui. Prin septembrie-octombrie intr n hibernare.

Consumator tertiar: Dihorul de stepa
Categoria:Animalia
Clasa: Mammalia
Ordinul: Carnivora
Familia: Mustelidae
Genul: Mustela
Specia: M. eversmanii

DESCRIERE
Se deosebete de dihorul comun prin faptul c are blana de culoare mai deschis,
dei fondul este tot cafeniu. Faa este alb-glbuie, surie n jurul ochilor i sub
acetia. Brbia, pieptul, membrele i ultima treime a cozii sunt de culoare
cafeniu nchis sau chiar negre. Coada este scurt, avnd aproximativ o treime
din lungimea corpului, i este acoperit cu peri scuri i netezi. Blana de iarn
are perii de contur lungi i moi, iar cei lnoi mai scuri i foarte dei. Blana de
var are perii mai scuri i mai rari, cu nuane rocate. Lungimea corpului este de
37-56 cm, iar greutatea variaz ntre 1,3 i 2 kg. Reproducerea are loc n
februarie-martie, gestaia durnd 38-41 zile. Femelele nasc 6-8 pui de cte 4- 6 g
fiecare, cu pleoapele lipite pentru primele 30 de zile de via. Alptarea dureaz
ase sptmni, dup care femelele i nva puii s vneze przi mici.
Maturitatea sexual este atins la vrsta de nou luni, iar durata medie de via
este de ase ani. Dumanii si naturali sunt vulpea, bufnia i uliul. Din punct de
vedere comportamental este un mamifer strict terestru, cu ritm de activitate
crepuscular. Este un foarte bun alergtor, dar se deplaseaz i prin salturi lungi
de pn la un metru. n urmrirea przii i poate schimba cu uurin direcia de
alergare. Habitatul preferat l constituiecmpiile aride i cele nelenite, unde de
regul se gsesc i popndi, pe de o parte pentru a le ocupa galeriile, iar pe de
alt parte pentru c popndii sunt hrana sa preferat. n lipsa popndilor,
amenajeaz, prin lrgire i extindere, galeriile hrciogilor i ale altor mamifere
de talie mic i mijlocie. Hrana const din popndi, hamsteri, oareci, obolani,
ou i pui de pasre. Hrana puin, dar i iernile grele, cu mult zpad, l pot
determina s ntreprind deplasri spre zone mai favorabile din punct de vedere
climatic, n cadrul acelorai regiuni stepice.








Lant trofic acvatic

Producator: Nufarul alb

In apele Moldovei se intalneste foarte rar nufarul alb 'Nymphaea alba L.'. Este o
planta ierboasa perena. Planta poseda o radacina puternica cu o multime de
ramificatii orizontale cu ajutorul carora se fixeaza bine de fundul bazinelor cu
apa stagnanta si in cursul inferior al raurilor Nistru si Prut la adancimea de pana
la 4 metri.
Primavara la suprafata apei apar mai intai frunzele cojoase de forma ovala ce
ating dimensiuni de pana la 30-40 centimetri. Petiolul cu grosimea de 1,5
centimetri si frunzele plutitoare contin un tesut spongios bine dezvoltat care le
mentine permanent pe oglinda apei.
Bobocii florali ies de sub apa in prima decada a lunii iunie. Florile albe mari in
diametru de 15 centimetri isi desfac petalele dimineata pe la orele 7-
8,dezgolindu-si incetisor multitudinea de stamine si pistilul solitar de culoare
galbena ,emanand o aroma imbatatoare pe tot parcursul zilei, iar spre racirea
aerului isi inchid din nou petalele. Si asa, zi de zi, cu exceptia zilelor innourate si
ploioase. Primele flori apar la inceputul lunii iunie, iar ultimele in septembrie.
Fructul de culoare verde, are forma de sfera si este acoperit cu o coaja
cicatrizata. Fructul copt se lasa la fundul bazinului, invelisul putrezeste
eliminand semintele care se ridica la suprafata apei. Pestii, pasarile si curentii
acvatici raspandesc semintele la mari distante. Este o planta medicinala, de mare
valoare. Radacinile si florile contin substante tanante, glucoza, uleiuri eterice,
alcaloidul nimfein si amidon. Preparatele extrase din radacini au actiuni
antiinflamatorii si calmante.


Consumator primar: Paramisis ber bispinos
crustaceele aparin de grupa artropodelor subgrupa Protostomia, cuprinznd
aproape 40.000 de specii. Ele variaz ca form i ca mrime avnd dimensiuni
de la civa mm pn la 0,6 m. Majoritatea sunt animale acvatice, mai puin
terestre. Printre crustacee se pot ntlni att animale motile, ct i animalesesile.
Corpul crustaceelor este alctuit dintr-un cefalotorace i un abdomen, fiind
acoperit cu o crust din calcar ichitin. Racii au pe cefalotorace: 2 ochi, 2
antene care sunt organe de sim, o cavitate bucal cu flci tioase, 5 perechi de
picioare, prima pereche purtnd chelipede (cleti).Abdomenul este alungit i mai
ngust comparativ cu cefalotoracele, format din 7 segmente. Ultimele 2
segmente formeaz o coad cu care lovesc apa i se deplaseaz. Pe primele 5
segmente exist picioare mici i scurte. Mai sunt de asemenea 4 perechi
de apendici care se prind de 6 segmente articulate mobil. Crustaceele respir
prin toat suprafaa corpului sau prin branhii. Sngele este albastru datorit unui
pigment. Reproducerea este sexuat. Acestea constituie o veriga in lantul
alimentatiei animalelor acvatice


Consumator secundar: Vduvia
Descriere generala
Este un peste specific baltilor, raurilor si lacurilor de acumulare din zona de ses,
putand atinge 60cm lungime si 8kg greutate. Exemplarele medii masoara 30-
40cm si cantaresc 0,5-2,5kg. Aspectul exterior se aseamana cu cel al cleanului si
cel al rosioarei. Are corpul indesat, prelung, usor comprimat lateral, acoperit cu
solzi mari bine fixati. Spatele este usor curbat, capul mic si gura mica, terminal,
taiata oblic in jos. Are carnea grasa, gustoasa, cu putine oase.
Coloratie
Coloritul difera in functie de mediu, anotimp, varsta si sex. Astfel, primavara va
avea un colorit mai putin pronuntat (spatele este cenusiu-verzui, flancurile de un
argintiu-murdar, abdomenul alb-argintiu, inotatoarele ventrale sunt rosii, iar cea
caudala si cea dorsal sunt cenusii cu irizatii albastrui-violete), iar toamna mai
inchis.
Localizare
Prezenta in majoritatea apelor continentului european, exceptie facand doar zona
peninsulara sudica. In tara noastra este prezent in Dunare cu baltile si luncile ei
inundabile, Delta Dunarii, precum si pe toate cursurile inferioare, pana la
varsarea in Dunare, a raurilor mari din zona de ses.
Hrana
Vaduvita se hraneste cu larve ale diferitelor insecte,insecte, rame, viermusi,
moluste si crustacei de mici dimensiuni, detritus vegetal, plancton si chiar cu
pestisori.
Reproducere
Atinge maturitatea reproductiva in al patrulea an de viata. Reproducerea are loc
in perioada aprilie-iunie, cand parasesc siguranta apelor adanci si migreaza spre
ape putin adanci, in rauri sau balti inundabile. In aceasta perioada femelele
depun intre 20.000 si 125.000 de icre galben-portocalii, cu diametrul de 1,2-
1,6mm.
Comportament
In perioadele reci, de toamna tarziu pana primavara devreme, va sta retrasa in
locurile cu adancimi mari, urmand ca odata cu incalzirea apelor sa se hraneasca
in straturile superficiale ale apei, in special cu insecte si pestisori. Prefera
bulboanele din apropierea malurilor si siguranta oferita obstacolele naturale
(copaci cazuti in apa, picioare de poduri, in avalul hidrocentralelor, etc.) pe
cursurile lente ale fluviilor si raurilor mari.

Consumatr tertiar: Egreta mare
Este o pasare superioara ca talie egretei mici, avand 90 cm. Forma corpului este
caracteristica starcilor cu gat lung. Ciocul este de asemenea relativ lung si drept,
picioarele si ele lungi. Ciocul are un colorit nchis n perioada de reproducere, cu
baza galbena, dar devine galben in totalitate in afara perioadei de cuibarit.
Picioarele sunt in intregime negricioase, inclusiv degetele. Penajul se
caracterizeaza printr-un colorit alb in totalitate. In perioada nuptiala prezinta
cateva pene ornamentale lungi pe spate, care ii creaza un aspect foarte placut.
Ca si ceilalti reprezentanti ai familiei starcilor, o intalnim in zonele umede
diverse, precum: marginile lacurilor, mlastinile, iazurile si helesteele, canalele,
dar si in habitate uscate (campuri, araturi) unde de regula se hraneste cu soareci,
insecte etc.. Cuibareste fie solitar, fie in colonii variabile ca numar de perechi
clocitoare. Poate forma colonii mixte cu alte specii, precum: starcul cenusiu,
starcul rosu etc. . Locurile preferate pentru amplasarea cuiburilor sunt
stufarisurile.