Sunteți pe pagina 1din 6

Beregoi Ludmila 33 A

Seminarul nr.4

Tema1: Nevertebrate din Cartea Roşie

Biodiversitatea planetei se află la ora actuală într-un declin de proporţii, soldat


cu dispariţia progresivă a multor specii de organisme; unele dintre ele, spre
regret, dispar chiar înainte de a fi descoperite de către om. . Una din căile de
diminuare a pericolului în care se află speciile de organisme este cea de
stabilire a gradului de vulnerabilitate şi includerea acestora în aşa-numitele
Cărţi roşii sau liste roşii ale fiecărei ţări. În Cartea Roşie a Republicii Moldova,
aflată la a 2-a ediţie (2001), sunt incluse 116 specii de animale, dintre care 41
sunt animale nevertebrate. Printre factorii ce au provocat extincţia speciilor de
animale se înscriu: distrugerea şi/ sau degradarea habitatelor, poluarea
mediului, nimicirea directă de către om ş.a. Cele mai afectate grupuri de
nevertebrate în Republica Moldova sunt: Lepidopterele şi Coleopterele cu câte
11 specii fiecare şi Himenopterele, cu 7 specii; urmate de Odonate, Mantoidee,
Ortoptere, Diptere şi Neuroptere – cu câte 1-2 specii.

Cartea Roşie este un document de stat al cărui scop final constă în organizarea
activităţii de ocrotire şi restabilire a organismelor nimerite în declin, ea fiind un
semnal de avertizare a populaţiei despre faptul că speciile din paginile ei, prin
eforturi comune şi constante de protecţie din partea societăţii, pot fi salvate şi
reîntoarse la viaţă fără pericolele de odinioară în habitatele lor natural.

Nevertebrate din Cartea Roşie: Iphiclides podalirius Coada-rândunicii (fluture-


Podaliriu), Saturnia pyri Ochi-de-păun-mare (marele-păun), Aglia tau( Fluture-
Aglia), Xylocopa valga( Bondar-violet), Morimus funereus (Croitor-cenuşiu)

Saturnia pyri (Ochi-de-păun-mare)

Ordinul:Lepidoptera
Familia:Saturniidae
Genul:Saturnia

STATUT : Specie amenintata cu disparitia.


CARACTERIZAREA IMAGO. Cel mai mare fluture din fauna Europei. Anvergura
aripilor - 120-150 mm. Culoarea de fond a aripilor este bruna-rosiatica; atat
aripile anterioare, cat si cele posterioare, incepand cu partea lor mediana si
pana la marginea externa sunt cafenii; fiecare aripa cu cate o banda
transversala dubla, dintata la partea mediana si una antebazala mai scurta.
Aripile anterioare au la partea bazala cate o pata mare, triunghiulara de
culoare cafenie, care este marginita la partea externa de banda antebazala. La
partea mediana a fiecarei aripi exista cate un oceliu de culoare neagra,
conturat printr-o bordura alba si una albastrie iar la exterior prin doua cercuri:
roscat si negru; fiecare oceliu este pupilat cu o pata alba in forma de semiluna.
Masculii au antenele puternic pectinate. Abdomenul este cafeniu-inchis, masiv,
cu benzi transversale de culoare deschisa. Corpul cu pubescenta deasa si lunga.

HABITAT. Se intalneste in gradini, livezi, parcuri, la liziera si in poienile


padurilor cu esente foioase.

BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie


pe an). Indivizii adulti zboara in amurg si noaptea incepand cu luna aprilie si
pana in iunie. Larvele se dezvolta in decursul perioadei mai-august pe diferiti
pomi fructiferi (par, mar, cires, etc.), dar si pe frasin (Fraxinus excelsior),
porumbrel (Prunus spinosa), hranindu-se cu frunzele acestora. Ulterior omida
construieste un cocon in care se impupeaza. Hiberneaza in stadiul de pupa.
Specia a fost semnalata zburand la sursele de lumina.

AREAL. Europa Centrala si de Sud, Asia Mica, Caucaz, Africa de Nord. In R.


Moldova specia este raspandita pe intreg teritoriul.

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Interzicerea colectarii speciei de catre


colectionari; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in livezi si
ecosistemele forestiere.

Morimus funereus Croitor-cenuşiu

Ordinul:Coleoptera
Familia:Cerambycidae
Subfamilia:Lamiinae
Genul:Morimus
STATUT conform UICN: Specie cu risc redus, periclitata. Lower Risk (LR), Near
Threatened

(nt).
CARACTERIZAREA 

Capul are o punctuatie puternica, mai deasa pe frunte. Ochii sunt marginiti cu
perisori culcati, galbeni. Antenele au articole neinelate. Pronotul este punctat,
are numeroase rugozitati neregulate, precum si cate un dinte lateral, puternic
si ascutit. Elitrele sunt granulate cu granule fine si lucioase, mai puternice la
baza. Corpul este negru, partea sa dorsala prezinta o pubescenta foarte deasa
culcata, cenusie-argintie, ce acopera complet fondul. Elitrele au cate doua pete
catifelate, negre, dintre care una situata in treimea anterioara, iar cealalta este
postmediana; sub aceste pete fondul elitrelor nu este granulat. Antenele
masculilor sunt de 1-1,5 ori mai lungi decat elitrele, iar la femele au
aproximativ aceeasi lungime ca si elitrele. Lungimea corpului - 18-38 mm.

HABITAT

Traieste in padurile cu esente foioase, preferand in special padurile de


cvercinee si fagetele, insa aparitii ocazionale ale speciei au fost semnalate si in
padurile de conifere.

BIOLOGIE SI ECOLOGIE

 Biologia speciei este insuficient cunoscuta. Se dezvolta in fag si stejar. Adultii


pot fi observati in decursul perioadei mai-iulie pe trunchiurile copacilor. Initial
larvele se dezvolta sub scoarta copacilor putreziti, iar ulterior in lemnul
acestora. Stadiul larvar dureaza nu mai putin de 2 ani. Larvele se impupeaza
primavara sau la inceputul verii.

AREAL

Specia este raspandita in Spania, Franta, Italia, sudul Austriei, Croatia, Bulgaria,
Romania, Peninsula Balcanica, Ucraina, etc.

MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE

 Protejarea arborilor batrani din padurile de foioase; interzicerea colectarii


speciei de catre colectionarii amatori; reducerea tratamentelor cu substante
chimice toxice in ecosistemele forestiere; conservarea si protejarea biotopilor
caracteristici.
Beregoi ludmila gr.ee A

Tema2: Vertebrate din Cartea Roşie

Ca şi animalele nevertebrate, multe dintre speciile de vertebrate autohtone se


regăsesc în paginile Cărţii Roşii, ele întrunind 75 de specii: mamifere – 14,
păsări – 39, reptile – 8, amfibieni – 1, peşti – 12, ciclostomate – 1. Cauzele
acestei stări ecologice deplorabile în care au nimerit reprezentanţii
vertebratelor sunt multiple: multe dintre mamifere au fost afectate, în primul
rând, în urma valorificării economice a habitatelor natural, aplicarea în
agricultură a pesticidelor şi îngrăşămintelor şi poluarea industrială a bazinelor
acvatice, prigonirea de către om şi braconajul.

Dintre păsări, cel mai mult au avut de suferit de pe urma degradării sau
distrugerii habitatelor, a deranjării în perioada cuibăritului, a lipsei hranei
răpitoarele de zi – 17 specii (viesparii, găile, codalbii, hoitarii, ereţii, acvilele,
vântureii, şoimii ş.a.) şi păsările acvatice – cormoranii, pelicanii, stârcii, berzele,
ţigănuşii, lopătarii, lebedele, raţele; în total 11 specii. Ele sunt urmate de
Gruiforme şi Strigiforme – cu câte 3 specii, Piciforme şi Passeriforme – cu câte
2 specii, Columbiforme – 1 specie. Peştii reprezintă grupul numeros (12 specii)
de vertebrate acvatice.

Vertebrate din Cartea Roşie:


Acvilă-de-munte - Aquila chrysaetos
Viperă comună - Vipera berus
Buhă - Bubo bubo
Lebădă-de-vară - Cygnus olor
Pisică salbatică - Felis silvestris

Buhă - Bubo bubo


Clasificare științifică:
Regn: Animalia
Încrengătură:Chordata
Clasă:Aves
Ordin:Strigiformes
Familie:Strigidae
Gen: Bubo
Specie:B. bubo
Numită și buhă mare, bufniță mare, bufniță, este cea mai mare pasăre răpitoare
de noapte, din familia strigidelor, cu penajul de culoare brun-roșcată, cu dungi
negricioase, cu capul mare și ochii portocalii mari, cu smocuri lungi de pene pe
cap. Este o pasăre sedentară. Trăiește în locurile sălbatice neperturbate cu
terenuri inaccesibile, departe de așezări omenești – în ținuturi stâncoase cu
pante abrupte și ravene, peșteri, păduri deschise cu copaci răzleți sau crânguri.
Este o specie rară. Populația estimată în Republica Moldova actualmente este
pe cale de dispariție, în secolul trecut câteva zeci de perechi de buhă cuibăreau
în păduri și pe sectoare stâncoase de pe Nistru și Prut, precum și în Codri.
Populația cuibăritoare din Republica Moldova este estimată la 0-5 de perechi.
Sunt recunoscute 16 subspecii, în Republica Moldova cuibăresc 2 subspecii
Bubo bubo bubo și Bubo bubo interpositus.
Are o lungime de 58-71 cm; mascul are o greutate de 1550-2800 g,
femela este mai mare și are o greutate de 2280-4200 g; anvergura aripilor 160-
188 cm.
Vânează numai în timpul nopții, zburând fără zgomot, la distanțe de până la 15
km de cuib. Locul de odihnă de peste zi este în arbori bătrâni, în crăpături în
stâncă sau în grote. Hrana este format, din păsări de talii diferite, începând de la
potârnichi, corvide, pescăruși, rațe, până la acvile.

Pisică salbatică - Felis silvestris


Numită și mâță sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, este o felină
mică. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare,
pasări și alte animale de mărime asemănatoare. Se disting câteva subspecii
răspândite în regiuni diferite. Pisica de casă (Felis silvestris catus) este inclusă
în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană -
pisica sălbatică africană (Felis silverstris lybica).
Indivizii sălbatici sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Pot să ajungă 45–80
cm de lungime, coada de 25–40 cm și masa de 3–8 kg. Subspeciile africane sunt
în general mai mici și au culori mai deschise.
Ca și râsul, este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate
fi întâlnită și în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar
după o gestație de circa 70 zile, femela naște 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de
10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să își urmeze mama la
vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri. O caracteristică a
împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce
secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar
și pentru atragerea partenerului.
Cele mai dezvoltate simțuri sunt auzul și mirosul. Ca animal nocturn și de
amurg, are ochii bine adaptați la văzul de noapte, dar departe de performanțele
râsului. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă
este nevoită, poate înota, dar în general evită apa. Nu urmărește niciodată prada
care îi scapă.
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură:Chordata
Subîncrengătură:Vertebrata
Clasă:Mammalia
Ordin:Carnivora
Familie:Felidae
Gen: Felis

S-ar putea să vă placă și