Animale si plante ocrotite de lege

Plante pe cale de disparitie

Nuferii sunt rar plante anuale,
ci marea majoritate a lor sunt
plante perene, care trăiesc în
bălţi lacuri ape curgătoare. Ele
au tulpini lungi (rizomi) înfipte
în mâl. Frunzele se pot clasifica
în două tipuri: un tip de frunze
subacvatice şi frunzele
plutitoare de la suprafaţa apei
cu camere cu aer, în formă de
inimă şi cu un peţiol lung.
Florile sunt frecvent aromate,
au petalele de culori diferite
aşezate pe mai multe rânduri.

Drete ( nuferi )
Plante pe cale de dispariţie
Aceasta planta, in
traditia populara
reprzinta un simbol al
dragostei si se spune ca
barbatii isi demonstrau
dragostea, indemanrea si
curajul, culegand o floare
de colt de pe stancile
ascutite al muntilor si
oferind-o iubitelor.
La noi in tara, Floarea de
coltoate fi intalnita in
Muntii,Maramuresului,Vr
ancei,Bucegi, Capatanii,
Tarcu, Retezat, Bihorului,
Floarea de colt
Fagarasului ,Cozia,
, Ceahlau, Godeanu
Animale pe cale de dispariţie
Dropia (Otis tarda) este o pasăre de
stepă specifică stepelor din familia
Otididae care trăieşte în sud-estul
Europei şi zonelor cu climă
temperată din Asia. În România s-a
găsit până acum câteva decenii în
Bărăgan, în prezent mai apare
regulat pe teritoriul administrativ al
oraşului Salonta, judeţul Bihor
respectiv al comunei Beba Veche,
judeţul Timiş. Aceste populaţii sunt
comune cu cele de la Kis-Sárrét,
Parcul Naţional Körös-Maros,
Ungaria, respectiv Mokrin,
Voivodina, Serbia.

DROPIA
O altă poveste spune că lalelele au
devenit pestriţe de la amarul lacrimilor
deoarece se crede că localnicii din
Frătăuţii Noi care erau uniţii, au plâns
soarta bucovinească, au căutat alinare
în şoaptele codrului, pe potecile
naturii, în locurile unde au crescut
aceste flori.
Nici pănă astăzi nu s-a definitivat care
este originea acestei minunăţii şi cum a
apărut ea.
Aşadar toate poveştile legate de
această floare sunt unele mai măreţe
ca altele. Ceea ce ar trebui să ştie toată
lumea este că laleaua pestriţă este o
specie introdusă în Cartea Roşie şi
ocrotită de stat.
Pelicanul face parte din familia
păsărilor acvatice care cuprinde 8
specii. Păsările au talie mare, fiind
răspândite în regiunile temperate
şi tropicale. Ele se caracterizează
printr-un cioc lung, care pe partea
inferioară are un sac de piele care
se poate dilata. Păsările nu se pot
scufunda, ci plonjează în apă
pentru a vâna peştii care se află la
o adâncime mică. Sosesc in
Romania la inceputul lunii martie
si pleaca toamna, spre
Delta Nilului, Regiunea Golfului
sau coastele Asiei. In România
trăiesc în delta Dunării două
specii de pelicani
Plante pe cale de dispariţie

Zimbrul este o
specie de bizon care
se găseşte în Europa.
Animalul a fost
descris prima dată în
literatura ştiinţifică
de Carl Linné în 1758
. A fost clasificat în
1996 ca specie în
pericol.
Râşii sau lincşii este un grup
al celor patru specii de feline
sălbătice de mărime medie.
Toate sunt considerate să
facă parte din genul Lynx,
dar unele autorităţi le
clasifică să facă parte din
genul Felis[1], cărui îi aparţine
pisică sălbatică şi
pisică de casă. Caracalul,
numit uneori râsul african
sau râsul persian este
considerat facând parte din
genul Felis[2].

Rasul
  Desi dupa denumire ne-am astepta ca blana
sa fie de culoare neagra, in realitate aceasta
poate varia de la cenusiu la ruginiu sau brun,
Capra neagra
in functie de anotimp, in timp ce fruntea,
barbia si pieptul au o pata de culoare alba.
Mai inchisa la culoare este insa coama ce
pleaca de la crestetul capului pe sira spinarii
pana spre coada. Coarnele negre reprezinta
practic trofeul, ele fiind de fapt cele admirate
in expozitii. Cu ele sunt inzestrate atat
femelele cat si masculii, ale acestora din urma
fiind insa mai groase. Cu cat exemplarul este
mai inaintat in varsta, cu atat coarnele sunt
mai lungi.  
 GAROFIŢA PIETREI CRAIULUI

Garofiţa Pietrei Craiului

(Dianthus callizonus) se
găseşte în munşii al
căror nume îl poartă -
M-ţii Piatra Craiului.
Este unică în ţara
noastră, fiind
descoperită acum mai
bine de 100 de ani.
SÂNGELE VOINICULUI
• Sângele voinicului sau
bobuşorul are
denumirea ştiinţifică
Lathyrus tuberosus.
Este o plantă perenă,
rizomul fiind plin de
tuberozităţi, de unde şi
numele speciei. Florile
sunt roşii- purpurii. Este
o plantă răspândită în
semănături şi fâneţe.
BUJORUL DE MUNTE sau SMÂRDARUL
• Smârdarul sau bujorul de
munte (Rhododendron
Kotschyi) creşte spontan
în tufe pitice în zona
alpină.
• Este o plantă care nu
tolerează transplantări,
lucru care face imposibilă
cultivarea în grădini.
• Frumuseţea florilor sale –
care emană un miros şi o
aromă asemănătoare
vişinilor- face ca
smârdarul să fie o plantă
ocrotită şi protejată în
perimetrul Parcului
Naţional Bucegi. Bujorul
de munte este peren şi îşi
păstrează frunzele verzi
tot timpul anului.
VULTURUL BĂRBOS
• Gypaetus barbatus,
vulturul bărbos, este o
specie de vultur mare,
cu penajul negru-
cenuşiu pe spate,
coadă şi aripi, alb-
gălbui pe cap, gât şi
partea ventrală şi cu
pene negre în formă de
barbă sau cioc.
Din păcate, această
superbă specie care
popula Munţii Ciucaş a
fost vânată până la
dispariţie.
COCOŞUL DE MUNTE

• Cocoşul de munte (Tetrao urogallus)

este o specie de păsări din familia
fazanului. Este o pasăre foarte
sperioasă, care se poate vedea rar în
natură.
• Arealul lui de răspândire este frecvent
Europa Centrală, unde poate fi întâlnit
numai în regiunile de munte
împădurite, puţin circulate. Ţările unde
poate fi întâlnit cocoşul de munte sunt:
Austria, Elveţia, Slovenia, România şi
Germania. Cocoşul de munte trăieşte
mai mult în luminişurile pădurilor de
foioase sau de conifere cu vegetaţie
abundentă, în munţii Alpi şi Carpaţi
din Europa, ca şi în taigaua din Asia de
Nord. Se apreciază populaţia cocoşilor
de munte între 1,5 şi 2 milioane de
exemplare.