Toamna

A sosit toamna. Frunza copacilor s-a îngălbenit şi s-a rărit. A căzut şi bruma. Vântul zgomotos mişcă
crengile copacilor în toate direcţile. Natura îşi schimbă verdele verii cu galbenul amărui al toamnei
cenuşii.

Încep să plece şi păsările călătoare. Cuiburile goale plâng după păsările plecate. Fără ele codrii au
devenit pustii şi trişti.

Păsările călătoare parcurg un drum lung peste ţări şi mări. Primele care pleacă sunt berzele. Călătoria
aceasta grea şi epuizantă le istoveşte. Unele păsări mai mici ca ciocârlia mor în timpul călătoriei spre
ţările calde.

Toate păsările călătoare sunt prietenele codrilor şi oamenilor. Ele îşi fac cuiburi peste tot: pe
acoperişul caselor, pe hornuri ca berzele, prin iarbă şi grâne ca ciocârlia, sau pe sub streşinile şi
grinzile caselor ca rândunica.

În acest anotimp este şi forfotă mare deoarece trebuie culese poamele făcute. Toate câmpurile şi
livezile sunt pline de sătenii strânşi la datorie.

Toamna este ca o regină plină de culoare şi miros.

Categorii:Compuneri

Primăvara
11 iulie 2012lucibrezaiuLasă un comentariu

Primăvara
A sosit primăvara mult aşteptată. După o iarnă grea, natura se trezeşte la viaţă.

Zâna primăvară soseşte cu alai de flori şi înfrumuseţează totul. Soarele prinde putere şi încălzeşte tot
mai tare. Grădina se îmbracă încet în haina verzulie a ierbii.

Apar primii vestitori ai primăveri: ghioceii. Albi şi firavi ei ei acoperă pământul. Sosesc şi berzele la
vechile lor cuiburi. Le vor repare şi în curând vor depune ouă şi scoate pui.

În grădină, prin iarba proaspătă, mişună diferite gâze trezite şi ele la viaţă de căldura soarelui. Copii
veseli aleargă pretutindeni după flori şi fluturi. Ei se joacă toată ziua pe-afară şi admiră cât de frumos
s-au îmbrăcat pomii în frunze şi flori.

Primăvara este anotimpul meu preferat pentru că e cel mai frumos. Natura se trezeşte la viaţă şi o ia
de la capăt în fiecare an. Cerul senin, grădina ce flori şi fluturi, pomii înfloriţi şi păsările care ciripesc
îmi dau un sentiment  de bucurie şi fericirte.

Categorii:Compuneri
Natura intermediară
11 iulie 2012lucibrezaiuLasă un comentariu

Natura intermediară
În timpul anului natura se schimbă de la un anotimp la altul. De fiecare dată se îmbracă în alte
veşminte şi alte miresme, precum o prinţesă pretenţioasă.  Cea mai spectaculoasă schimbare este cea
dintre vară şi toamnă.

Percepem fiecare nuanţă, fiecare foşnet a zonelor de relief.  La munte, aerul se răcoreşte sub cerul
înnorat, plin de vise. Stâncile poartă tot culoarea veşnică a coniferelor iar vietăţile iau exemplul
veveriţelor şi îşi adună provizii pentru îndelungata iarnă ce vine.

Cu o treaptă mai jos se văd pădurile pline de culorile schimbării: cărămizii, roşiatice  şi aurii. Pe jos se
aşterne un covor moale, foşnitor. Soarele, tremurând, încearcă să mai încălzească pământul în ultima
zi a anotimpului dedicat acestuia. La câmpie, cerul îmbălsămat de razele solare, stă încă mândru.

Toamna, rodul este bogat. Câmpurile forfotesc de oameni care îşi adună recolta. În oraşe, străzile sunt
presărate cu mii  şi mii de frunze arămii, ruginii, vinete care se desprind din arborii uscaţi legănându-
se.

Toamna îşi joacă rolul, desăvârşit  în fiecare colţ al pământului. Ea este regina care decorează
pământul şi lasă loc de promisiuni.

Categorii:Compuneri

Iarna
11 iulie 2012lucibrezaiu3 comentarii

Iarna
În sat a sosit regina frigului şi a gheţii. Lacul pare de cleştar iar dealurile s-au îmbrăcat în haina
cristalină. Aceasta protejează lanurile de grâu şi porumb de gerul năprasnic al iernii.

Cerul este senin şi în el se oglindeşte satul, parcă pierit de viaţă. Brazii îngheţaţi răsar din văi şi se
înalţă triumfători spre înaltul văzduhului. Împreună cu celelalte conifere, ei sunt mândria naturii.

Peste dealuri se zăresc satele moarte. De case atârnă imenşi ţurţuri care  pot cădea la orice mişcare
sau zgomot. Vântul bate cu asprime. Se apropie o adevărată furtună. În case este mult mai bine.
Miroase a plăcinte şi focul arde molcom în sobă .

În pădure  nu este mişcare. Veveriţele stau în copaci şi se bucură de  hrana colectată tot anul iar urşii
hibernează de când au văzut primul fulg de nea. Toţi copacii sunt despuiaţi şi goi, deoarece  le-au
căzut toate frunzele şi le-au plecat toate glasurile în ţări dogoritoare.

După un nor pântecos se vede o rază rară de lumină. Răsare soarele obosit. Copii s-au hotărât să se
distreze. Într-o clipită, valea era plină de copilaşi dornici de distracţie. Săniile alunecau la vale, luau
formă oameni de zăpadă iar peste tot se văd bulgării fluizi

În acelaşi timp se văd oameni care atârnă ghirlande şi beculeţe între stâlpi şi felinare. Lângă o casă se
vede un brad falnic, împodobit cu cele mai frumoase decoraţii. Sub acesta se află cadouri pentru copii.

Spre seară se aud clopoţei. Pe la case apar cete de colindători care vestesc Naşterea Domnului Iisus
Hristos. Oamenii îi poftesc în case şi încep să se audă colindele fermecate.

Iarna este cel frumos anotimp deoarece creează peisaje uimitoare şi copiii se pot juca cu zăpada.