Personajul unei opere literare este definit de Roland Barthes ca ,,ființă de hârtie’’, care trăiește

doar în lumea ficțiunii. Acesta reprezintă o caracteristică definitorie a textului narativ, autorul
folosindu-l pentru a-și transmite viziunea despre lume și viață, prin intermediul acțiunii și a relației
cu celelalte personaje.
În fragmentul ,,Dacia Felix’’, de Cezar Petrescu, domnul Preda devine personajul principal,
deoarece este prezentat pe toată durata acțiunii de către naratorul-personaj, iar atenția cititorului este
orientată asupra faptelor sale și a relației cu celelalte personaje.
Acesta este profesor, fiind urmărit de către naratorul subiectiv, un cadru didactic pasionat de a le
împărtăși copiilor cunoștințele sale. În realizarea acestui personaj se împletesc procedeele
caracterizării directe cu cele ale caracterizării indirecte, ce reiese din comportament, din relațiile cu
elevii și din întâmplările la care participă.
Naratorul îi prezintă statutul social, domnul Preda ,,de la Trei Ierarhi’’, fiind profesor de
istorie, dar și informații despre anii pe care i-ar putea avea, fiind în vârstă ,,generații trecuseră pe
băncile roase...se schimbaseră directori’’. Acestuia i se completează caracterizarea directă, adăugând
că nu se deosebea de ceilalți oameni: ,,Domnul Preda era un om ca toți oamenii’’ și avea preocupări
firești ,,avea necazurile lui, creştea un câine, avea găini pestriţe şi negre în curte, îşi îmbrăca în straie
curate copiii; şi nici nu strângea bani de aur în sertarul mesei (...)’’.
Portretul fizic nu lipsește, sunt precizate detalii de ordin fizic în ceea ce privește personajul
domnul Preda, ,,înalt și uscat’’, arătând simplitatea acestuia. Acest portret este completat de anumite
detalii, care țin de atitudinea pe care o avea: ,,zgârcit la vorbă și râzând o dată într-o lună’’.
Personajului i se conturează un portret moral complex, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. Din faptele acestuia, reiese că este implicat/pasionat în tot ceea ce face, aspect
evidențiat din secvența: ,, ne-a cucerit sufletele o jumătate de ceas, ținându-ne sub stăpânirea unei
emoții pe care nu i-o cunoșteam’’, reliefându-se iscusința pe care o avea, găsind metoda potrivită
pentru a le capta atenția copiilor, însă și misterul, observat de către elevi. De asemenea, el are un stil
sobru: ,,neclintit veghea la catedra sa lângă harta României’’ Pedagogul reușește să stârnească
admirație pentru naratorul subiectiv, dar și pentru elevi, remarcându-se prin erudiție ,, De unde
găsise alte cuvinte decât acelea din toate...de unde știuse oare să sufle cenușa celor douăzeci de
veacuri și să ne înfățișeze aievea o lume epică și misterioasă’’. Tot în relația cu elevii, acesta dă
dovadă de exigență ,,striga catalogul, cerceta caietele, punea întrebări întortocheate și ne împărțea
pedepse’’. Se remarcă și felul său distant ,, Între noi şi dânsul se punea din nou un zid de nepătruns’’.
Trăsătura dominantă a personajului este seriozitatea, care este completată de exigență, de erudiție și
de implicare remarcate din interesul pe care-l avea pentru a le transmite elevilor cât mai multe
cunoștințe și de a-i determina pe aceștia să se aproie de disciplina predată, de istorie.
Pentru mine, valoarea culturală transmisă prin acest personaj este interesul pentru pasiunea
lui în domeniul istoriei, dar și devotamentul și răbdarea de care dă dovadă în relațiile cu elevii, având
capacitatea de a găsi metodele interactive, devenind un personaj demn de urmat.
Prin urmare, domnul Preda este un personaj ale cărui trăsături morale sunt bine evidențiate în
fragment, iar portretul său este emblematic pentru categoria umană reprezentată de profesorul-model,
care depune eforturi enorme pentru a-și îndeplini obiectivul și pentru a găsi soluțiile potrivite,
impunându-se printr-o seriozitate firească în fața elevilor .