Subiectul al II-lea

Personajul unei opere literare este definit de Roland Barthes ca ,,ființă de hârtie’’, care trăiește doar
în lumea ficțiunii. Acesta reprezintă o caracteristică definitorie a textului narativ, autorul folosindu-l pentru
a-și transmite viziunea despre lume și viață, prin intermediul acțiunii și a relației cu celelalte personaje.
În fragmentul ,,Dacia Felix’’ de Cezar Petrescu, domnul Preda este personajul principal,
deoarece este prezentat pe toată durata acțiunii de către naratorul-personaj, iar atenția cititorului este
orientată asupra faptelor sale și a relației cu celelalte personaje.
Acesta este profesor, fiind urmărit de către naratorul subiectiv, un cadru didactic pasionat de a le
împărtăși copiilor cunoștințele sale. În realizarea acestui personaj se împletesc procedeele caracterizării
directe cu cele ale caracterizării indirecte, ce reiese din comportament, din relațiile cu elevii și din
întâmplările la care participă.
Naratorul îi prezintă statutul social, domnul Preda ,,de la Trei Ierarhi’’, fiind profesor de istorie,
dar și informații despre anii pe care i-ar putea avea, fiind în vârstă ,,generații trecuseră pe băncile roase...se
schimbaseră directori’’. Acestuia i se completează caracterizarea directă, adăugând că nu se deosebea de
ceilalți oameni: ,,Domnul Preda era un om ca toți oamenii’’ și avea preocupări firești ,,avea necazurile lui,
creştea un câine, avea găini pestriţe şi negre în curte, îşi îmbrăca în straie curate copiii; şi nici nu strângea
bani de aur în sertarul mesei (...)’’.
Portretul fizic nu lipsește, sunt precizate detalii de ordin fizic în ceea ce privește personajul domnul
Preda, ,,înalt și uscat’’, arătând simplitatea acestuia. Acest portret este completat de anumite detalii, care țin
de atitudinea pe care o avea: ,,zgârcit la vorbă și râzând o dată într-o lună’’.
Personajului i se conturează un portret moral complex, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. Din faptele acestuia, reiese că este implicat/pasionat în tot ceea ce face, aspect evidențiat din
secvența: ,, ne-a cucerit sufletele o jumătate de ceas, ținându-ne sub stăpânirea unei emoții pe care nu i-o
cunoșteam’’, reliefându-se iscusința pe care o avea, găsind metoda potrivită pentru a le capta atenția
copiilor, însă și misterul, observat de către elevi. De asemenea, el are un stil sobru: ,,neclintit veghea la
catedra sa lângă harta României’’ Pedagogul reușește să stârnească admirație pentru naratorul subiectiv, dar
și pentru elevi, remarcându-se prin erudiție ,, De unde găsise alte cuvinte decât acelea din toate...de unde
știuse oare să sufle cenușa celor douăzeci de veacuri și să ne înfățișeze aievea o lume epică și misterioasă’’.
Tot în relația cu elevii, acesta dă dovadă de exigență ,,striga catalogul, cerceta caietele, punea întrebări
întortocheate și ne împărțea pedepse’’. Se remarcă și felul său distant ,, Între noi şi dânsul se punea din nou
un zid de nepătruns’’.
Trăsătura dominantă a personajului este seriozitatea, care este completată de exigență, de erudiție
și de implicare remarcate din interesul pe care-l avea pentru a le transmite elevilor cât mai multe cunoștințe
și de a-i determina pe aceștia să se aproie de disciplina predată, de istorie.
Pentru mine, valoarea culturală transmisă prin acest personaj este interesul pentru pasiunea lui în
domeniul istoriei, dar și devotamentul și răbdarea de care dă dovadă în relațiile cu elevii, având capacitatea
de a găsi metodele interactive, devenind un personaj demn de urmat.
Prin urmare, domnul Preda este un personaj ale cărui trăsături morale sunt bine evidențiate în
fragment, iar portretul său este emblematic pentru categoria umană reprezentată de profesorul-model, care
depune eforturi enorme pentru a-și îndeplini obiectivul și pentru a găsi soluțiile potrivite, impunându-se
printr-o seriozitate firească în fața elevilor .