Scriitor, traducător și jurnalist, Veronica D. Niculescu este o autoare
cunoscută cu precădere pentru proza și traducerile sale, începând cu 2004. A publicat volumele de proză scurtă Adeb, Orchestra portocalie (2008) și Roșu, roșu, catifea (2012), precum și volumele pereche Simfonia animalieră (2014) și Hibernalia (2016) și romanele Spre văi de jad și sălbăție (2016) și O vară cu Isidor (carte pentru copii, 2017), Basmul Prințesei Repede-Repede (2009) scris în colaborare cu poetul Emil Brumaru. A tradus în premieră în limba română numeroase romane din opera lui Vladimir Nabokov, printre care și celebrul Foc palid, roman care include un poem de o mie de versuri și o proză cu aluzii intersectate și este considerat de mulți specialiști o carte imposibil de tradus. De asemenea, a tradus toată proza lui Samuel Beckett scrisă în limba engleză. Povestirea Cum e lumea a apărut ca text de bază în manualul de Limba și literatura română pentru clasa a VII-a, de la Editura Art, câștigător al licitației din acest an. Text inedit, scris anume pentru manual toamna trecută, la invitația autorilor și cu gândul la cititorii micuți cărora le-a plăcut O vară cu Isidor, prezintă o zi din viața unui pui de urs aflat la grădina zoologică, loc în care se și născuse. Datorită gulerașului alb, pe care nu-l au decât puțini urși bruni, primește numele Bianca. Într-o zi obișnuită, ursulețul își găsește un nou partener de joacă, un fluture roșcat, cu aripi pestrițe, neobișnuit de mare, care poposise pe un ciulin, dar acesta se află dincolo de gratii. Ursulețul se simte singur și, plictisit, lovește cu labele o roată de cauciuc atârnată de-o sfoară. Autoarea păstrează un stil lejer, de un calm pe care-l simți cu fiecare rând parcurs. Personaj episodic, îngrijitoarea uită ușa cuștii deschisă și Bianca, mânată de o chemare tainică începe să alerge pe urmele fluturelui către ”un departe mai plin de promisiuni”. Ursulețul aleargă îmbătat de fericire pe marginea lacului, prin pădure, ieșind de pe o alee, intrând într-un parc, ascunzându-se în tufișuri, făcând tumbe și sorbind roua adunată în scobiturile buturugilor groase. Naratorul întrerupe firul narativ inițial și introduce un fir narativ nou. Autoarea surprinde într-o scriitură lejeră și nepretențioasă, un carusel al trăirilor unei ființe necuvântătoare. Plecarea de-acasă pe urmele unui fluture se transformă în Breaking news. Vestea că un urs se află în libertate, în centrul Sibiului, circulă cu rapiditate și oamenii, cuprinși de panică, se închid în casele lor. Mara Dumitrescu, aflată în drumul către Direcția Generală de Pașapoarte, se trezește în bătaia puștilor ațintite spre ursuleț. Înțelegând situația, Mara, personaj profund uman, găsește forța să apere puiul de urs cu trupul ei firav, rostind ceea ce era atât de evident, ”E doar un pui!”. Tot pui este și Mara, personaj construit ca o oglindă a dorinței timpurii de explorare a ursulețului. În cel mai tensionat moment, Bianca își dorește ”să fugă pe unde a venit…să se întoarcă lângă mamă”, iar Marei ”gândul îi zboară dintr-o dată la mama.” Este emoționantă trecerea mulțimii de la starea de panică și de furie, la starea de mirare. ”Urletele mulțimii se transformă în vorbe, apoi vorbele-n șoapte, șoaptele-n răsuflări de ușurare.” Dacă cititorului adult, textul îi creează o stare de bine, finalul reușind să-l surprindă, prin amestecul de aventură și suspans, micului cititor, aflat la vârsta marii impresionabilități, textul i se oferă ca o emoție de neuitat.