Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Marin Preda
Fragmentul din romanul,, Viața ca o pradă”este o scriere memoralistică(memoriile sunt scrieri care
înregistrează o experiență proprie, acțiunile trăite de autorul însuși,scriitorul îmbină plăcerea de a
povesti cu cea de a-și aminti faptele relatate)și descrie reflecțiile autorului-narator care-și amintește un
capitol din viața de elev-o oră de istorie.
Profesorul de istorie al cărui nume nu este dezvăluit,dar amintit cu simpatie și nostalgie prin
adjectivul posesiv,,nostru” – arată o relaţie de apropiere față de omul care era simțit alături de clasă. În
prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă.
Caracterizarea directă este făcută direct de autorul-narator cu ochii elevului de odinioară,
zâmbind îl revede situându-l între,,un pitic și un om normal”,naratorul detaliază aspectul fizic. Îl
privește și peste ani cu seninătate,nu i-a fost impusă,,frica”notelor sau a subiectelor dificile,,la
teze”.Impresionant este momentul de afecțiune discretă,chiar dacă notele reflectau severitatea
profesorului.Peste ani îl înțelege pe profesorul său,fără a-și aminti multe despre ,,atâta istorie”știută
sau nu prea.O singură amintire îi revine în memorie:vizita unui ,,necunoscut”(am mai citit o întâmplare
asemănătoare în povestirea,,Domnul Trandafir”).În antiteză apare o ușoară descriere a străinului,un
om înalt,probabil,,un inspector”.Netulburat,calm ,fără a fi surprins,plin de hotărâre, profesorul se
comportă normal și cu un,,timbru”neobișnuit,surprinzător,dar afectuos îi rostește numele elevului-
narator.Acesta improvizează,închipuindu-și cuvintele spuse de ,,micul nostru profesor”,de parcă
acesta pătrunsese în gândurile sale ca un magician,știindu-i plăcerea de a citi lecturi istorice,îi aude
rugămintea sufletului de a spune ce știe.Sufletele lor sunt pe aceeași undă.
Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul şi relaţia cu elevii :se comportă
impunând respect,deși se observă că este nefericit din pricina,,staturii”sale,sever,este totuși plăcut. Pe
parcursul narațiunii naratorul se confesează prin scrierea la persoana I,,noi,ne”și adjectivul
,,nostru”,pentru a arăta afecțiune și nostalgie pentru anii ce au trecut,devenind propriul sau
personaj,identificându-se cu naratorul și cu personajul principal. Perspectiva naratorului este
subiectivă,naratorul ilustrează figura profesorului prin tehnica evocării cu recunoștință,respect,
admirație.,astfel autorul-narator trăiește o aventură a conștiinței. Scrie din amintire, retrăindu-și,
recreându-și copilăria și adolescența.