O intamplare petrecuta in ora de istorie

Inca imi amintesc forma rotunda a clopotelului nu prea mare peste

care a fost aruncata o culoare rosie ruginie.Suna intrarea la ore.
Urma ora de istorie cu diriginta noastra,Emilia Popescu,Dumnezeu
sa o odihneasca ca tare nesuferita mai era…
Urma sa ne spuna despre Primul Razboi Mondial.O adevarata
batalie!Imi place sa il aud pe bunicul cum imi povesteste despre cat de
brav a fost tatal sau,Gheorghe Pana,strabunicul meu si cu cata iubire si
devotament si-a respectat tara.
Ce imi placea la doamna diriginta era ca ne preda lectiile la
videoproiector,care spre deosebire de alte clase mergea.
Vorbele ei dulci amare m-au purtat pe fluviul Dunarii ce se revarsa
in Marea Visare.Simteam spaima si vedeam sarmele nenorocite dar nu
puteam ajuta cu nimic,un simplu spectator in sala de cinema pus in
momentul actiunii.O fantoma creata de visare,nimic mai mult.
Priveam cum baltile de sange se iau in brate formand un intreg
ocean plin de tristete.Dar dintr-o data,un glont imi trece prin piept,si-l
simt cum imi striveste coastele…Oare era posibil ?Ma sting incet si
inchid ochii…dar ii deschid iara si vad lumina clasei si pe doamna
diriginta cu creionul in mana.Ea era glontul ce m-a desteptat din acea
aglomeratie de vise spalate in lacrimile vaduvelor ce si-au pierdut
barbatii in batalie.