,,Într-un lac”

de Tudor Arghezi
,,Într-un lac alb de lumină,
A ieşit o lună plină.
Ce mai caută şi luna
Tot în lacuri todeauna?

Limpezeşte şi îşi spală,

Noaptea, farfuria goală,
Porţelanu-având o pată
De argint necurăţată.

Azi, în lacul îngheţat,

Blidul nu i-a mai intrat
Şi-i atârnă-n ceaţa sură
Vătămat de-o ştirbitură.”

Textul liric este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente
în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic,
încărcat de subiectivitate.
Poezia este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod
direct.
Titlul stabilește un loc,,un lac”ce simbolizează ochiul pământului,un rai
iluzoriu,,oglindă a cerului,iar articolul nehotărât,,un” transformă un loc oarecare
într-unul distinctiv,anumit.
Contemplând un peisaj nocturn încântător,eul liric este fermecat de strălucirea
astrului care-și caută lumina pe luciul lacului.
Poezia „Într-un lac“ prezintă imaginea lunii oglindite pe chipul lacului,ochiul
pământului,în care lumina,semn al cunoșterii,al adevărului,descoperirea
misterului întreține feeria naturii.Nedumerit,poetul se întreabă ce iscodește luna
prin apa lacului.Răspunsul îl găsește urmărind felul în care în noapte,în timpul
miraculos, luna ,,își curăță” lumina pură-este acesta un ritual de purificare în care
este limpezită natura și soarta omului.În apa rece a iernii,încremenită luna nu-și
mai oglindește chipul luminos,este înconjurată de neguri posomorâte,micșorată
de dureri,imagine contrastantă,îndurerată,lipsită de viață;lacul este astfel loc al
vieții și al morții.Căutându-și chipul în apă,fântână a tinereții veșnice,luna își arată
dorința de nemurire, tocmai pentru că apa purifică, vindecă şi întinereşte.Lacul
ca oglindă a cerului este un reflex al infinitului,al regăsirii eternului
efemer,trecător.
Eul liric îşi face simţită prezenţa în descrierea peisajului unic,al singurătății,al
trecerii în altă lume,în care luna este un element al cadrului nocturn.
În poezie se remarcă postura de spectator a eului liric.
Limbaj artistic creează imaginiea vizuală a lunii,poetul îşi exprimă emoţiile în
atmosfera luminoasă a nopții.Tabloul este stăpânit de lumina
albă,liniștită,ireală,misterioasă a lunii.
Epitetele cromatice:,,lac alb de lumină;lună plină,pată de argint
necurățată,ceață sură”accentuează misterul și farmecul naturii;iar metaforele
populare:(luna),,farfurie goală;blid;cu,,pată de argint”;evocă frumusețea, dar și
lumina în imensitatea întunecimii.
Lacul este personificat exprimând astfel o relaţie între natură şi sentimentele
poetului-spectator al unor imagini inedite.Interogația retorică,,Ce mai caută și
luna/tot în lacuri totdeauna?”exprimă nedumerirea poetului,văzând alăturare
luminii lunii cu apa, reflectată ca o tainică îmbrățișare a lor.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în
versuri cu măsură de 8 silabe, rimă împerecheată şi ritm trohaic.