CN Ion Luca Caragiale, Ploieşti

Disciplina: Fizică
Profesor: Grigore Ionel

CALCULUL ERORILOR

1. Clasificarea erorilor
Orice măsurare experimentală este afectată de erori. După cauza care le produce,
acestea se clasifică în trei categorii: erori sistematice, erori întâmplătoare
(accidentale) şi erori grosolane.
A. Erorile sistematice
Au trei surse posibile:
a) Erori de observator
Dacă de exemplu, observatorul citeşte indicaţiile instrumentului de măsură
privind oblic scala acestuia, toate citirile sale sunt mai mari sau mai mici
decât valorile reale. Aceste erori pot fi complet eliminate prin corectarea
modului de lucru al observatorului.
b) Erori de instrument
Orice intrument are o scală indicatoare. Nici o citire efectuată cu ajutorul
acestei scale nu poate fi mai precisă decât jumătate din cea mai mică
diviziune a scalei.

Figura 1. Scala unui instrument de măsură: a) riglă; b) voltmetru

Aceste erori pot fi micşorate (prin înlocuirea instrumentului folosit cu altul mai
precis) dar nu complet eliminate.
c) Erori de metodă
În cursul procesului de măsurare, sistemul măsurat interacţionează cu
instrumentul de măsură, ceea ce modifică rezultatul măsurătorii.
Dacă înlocuim o metodă cu alta aceste erori pot fi micşorate dar nu complet
eliminate.
B. Erorile întâmplătoare (accidentale)
Sunt determinate de considerente statistice. Dacă efectuăm n măsurători
obţinem un şir de valori măsurate: x1, x2, ...., xn.
Erorile întâmplatoare se datorează unor cauze greu de sesizat şi înlăturat.
Aceste erori se supun legilor calculului probabilistic.
C. Erorile grosolane
 2
Sunt cauzate de neatenţii sau defecţiuni accidentale. Aceste erori trebuie
eliminate din calcule.
2. Eroarea absolută şi eroarea relativă
Măsurând o anumită mărime fizică X (de exemplu lungime, masă, timp,
temperatură etc) găsim o anumită valoare numerică x, apropiată mai mult sau mai
puţin de valoarea exactă x0 (evident necunoscută) a mărimii măsurate.
Eroarea absolută – diferenţa dintre valoarea exactă şi valoarea măsurată a unei
mărimi fizice:
(2.1)
Observaţie. Necunoscând pe x0 nu putem cunoaşte exact nici pe x dar putem
totdeauna evalua marginea superioară a erorii absolute, întrucât această eroare
nu poate depăşi eroarea maximă (precizia) a aparatului folosit.
De exemplu, dacă măsurăm cu o riglă lungimea unui creion (vezi figura 1),
(x)max=0,5mm (jumătate din cea mai mică diviziune a scalei).
Eroarea relativă – raportul dintre eroarea absolută şi valoarea exactă a mărimii
măsurate:
(2.2)
Vom considera că măsurătorile sunt suficient de precise, adică x este mică în
comparaţie cu x0 sau x:
(2.3)
adică x0 şi x sunt suficient de apropiate între ele.
În aceste condiţii putem scrie:
(2.4)
Relaţia (2.4) defineşte eroarea relativă aparentă. În această relaţie eroarea
absolută x (care se poate evalua) este raportată la valoarea măsurată (deci
cunoscută) şi nu la valoarea exactă dar necunoscută x 0).
Observaţii
 Eroarea absolută se măsoară în aceleaşi unităţi ca şi mărimea însăşi, în timp
ce eroarea relativă nu are dimensiuni şi se exprimă adesea în procente;
 Eroarea relativă caracterizează mai bine precizia unei măsurători şi fiind
adimensională permite compararea preciziei de măsurare a mărimilor de naturi
diferite
Exemplu
Distanţa Bucureşti-Ploieşti, x=60 Km măsurată cu o eroare absolută x=6 m
înseamnă o eroare relativă
(2.5)
adică
(2.6)
O clădire cu înălţimea x’=60 m măsurată cu aceeaşi eroare absolută x’=6 m
înseamnă o eroare relativă
(2.7)
 3
adică
(2.8)
Ca urmare, a doua măsurătoare este foarte proastă în comparaţie cu prima
deoarece x’ este mult mai mare faţă de x.
Observaţie
Este comod să notăm în cele ce urmează cu x modulul erorii absolute şi cu x
modulul erorii relative, adică
(2.9)
Din relaţia (2.9) avem
(2.10)
Vom presupune, de asemenea, că erorile sunt suficient de mici, adică
(2.11)
astfel încât putem folosi formule pentru calcule aproximative.

3. Calculul erorilor maxime ale funcţiilor simple

Majoritatea marimilor fizice se măsoară indirect, adică se determină prin calcule
cu ajutorul unor formule în care intră mărimi ce sunt măsurate direct.
Cunoscând erorile mărimilor care intră în calcule trebuie să calculăm eroarea care
rezultă pentru funcţie (eroarea rezultată din calcule). În special ne interesează
eroarea maximă a funcţiei, cunoscând erorile maxime ale argumentelor.
Fie mărimile fizice X şi Y: notăm cu x valoarea măsurată a lui X, x eroarea
absolută la măsurarea lui X, y valoarea măsurată a lui Y şi y eroarea absolută la
măsurarea lui Y.
Considerăm o funcţie f(x,y) de mărimile x şi y (mărime calculată). Se pune
problema de a determina pe f în functie de x şi y.

3.1 Eroarea sumei

Fie suma algebrică a două mărimi x şi y
(3.1.1)
cu valoarea exactă
(3.1.2)
Eroarea absolută a funcţiei f este
(3.1.3)
Relaţia (3.1.3) poate fi rescrisă sub forma:
(3.1.4)
În continuare ţinem seama că
(3.1.5)
Înlocuind acum pe x0 şi y0 din relaţiile (3.1.5) în relaţia (3.1.4) obţinem:
(3.1.6)
Cazul cel mai defavorabil are loc atunci când erorile absolute ale variabilelor x şi y
au acelaşi semn, adică
sau (3.1.7)
 4
de unde obţinem că
(3.1.8)
Ca urmare, rezultă
(3.1.9)
adică eroarea absolută a sumei este egală cu suma erorilor absolute ale celor
două variabile.
Generalizare
Să considerăm funcţia
(3.1.10)
unde a si b sunt constante exacte.
Valoarea exactă a funcţiei f este
(3.1.11)
Să calculăm eroarea absolută a lui f. Avem:
(3.1.12)
Relaţia (3.1.12) se poate rescrie sub forma:
(3.1.13)
Înlocuind pe x0 şi y0 din relaţiile (3.1.5) în relaţia (3.1.13) obţinem:
(3.1.14)
Cazul cel mai defavorabil are loc atunci când erorile absolute ale variabilelor x şi y
au acelaşi semn cu coeficienţii a şi b:
sau (3.1.15)
de unde obţinem că
(3.1.16)
Ca urmare, rezultă
(3.1.17)

3.2 Eroarea diferenţei

Fie diferenţa a două mărimi x şi y
(3.2.1)
cu valoarea exactă
(3.2.2)
Eroarea absolută a funcţiei f este
(3.2.3)
Relaţia (3.2.3) poate fi rescrisă sub forma:
(3.2.4)
Înlocuind pe x0 şi y0 din relaţiile (3.1.5) în relaţia (3.2.4) obţinem:
(3.2.5)
Cazul cel mai defavorabil are loc atunci când erorile absolute ale variabilelor x şi y
au acelaşi semn, adică
sau (3.2.6)
de unde obţinem că
(3.2.7)
Ca urmare, rezultă
 5
(3.2.8)
adica eroarea absolută a diferenţei este egală cu suma erorilor absolute ale
celor două variabile.
Observaţie. Relaţia (3.2.8) poate fi demonstrată direct dacă în relaţia (3.1.17)
luăm a=1 şi b=-1, diferenţa x-y fiind un caz particular al funcţiei f dată de relaţia
(3.1.10).
Observaţie. Să calculăm eroarea relativă a diferenţei în cazul când mărimile x şi y
au valori apropiate între ele. Avem:
(3.2.9)
Din relaţia (3.2.9) se observă că dacă variabilele x şi y sunt apropiate între ele,
eroarea relativă a diferenţei va fi foarte mare, chiar dacă erorile relative ale
termenilor sunt mici.
Exemplu. Variaţia de temperatură într-un vas calorimetric
Să presupunem că măsurăm temperatura iniţială şi temperatura finală într-un vas
calorimetric şi găsim următoarele valori:
(3.2.10)
După cum se observă, eroarea absolută la măsurarea temperaturii este aceeaşi
pentru cele două măsurători:
(3.2.11)
Erorile relative la măsurarea celor două temperaturi sunt:
(3.2.12)

(3.2.13)
Ca urmare, putem scrie
(3.2.14)
Să calculăm acum eroarea relativă a diferenţei de temperatură t=t2-t1. Avem:
(3.2.15)
Ţinând seama de relaţia (3.2.11), relaţia (3.2.15) devine:
(3.2.16)
Înlocuind valorile numerice obţinem:
(3.2.17)
adică
(3.2.18)
Prin urmare, chiar dacă citirile de temperatură t 1 şi t2 au fost făcute cu o precizie
foarte ridicată, 1=2=0,5 %, eroarea relativă a diferenţei t=t2-t1 este foarte mare,
t=50 % !
În concluzie, a se evita determinarea unei mărimi ca diferenţa a două mărimi
apropiate între ele.

3.3 Eroarea produsului

 6
Fie produsul a două mărimi x şi y
(3.3.1)
cu valoarea exactă
(3.3.2)
Eroarea absolută a funcţiei f este
(3.3.3)
Relaţia (3.3.3) poate fi rescrisă sub forma:
(3.3.4)
Înlocuind pe x0 şi y0 din relaţiile (3.1.5) în relatia (3.3.4) obţinem:
(3.3.5)
Neglijând produsul xy putem rescrie relaţia (3.3.5) sub forma:
(3.3.6)
Cazul cel mai defavorabil are loc atunci când erorile absolute ale variabilelor x şi y
au acelaşi semn, adică
sau (3.3.7)
de unde obţinem că
(3.3.8)
Eroarea relativă a funcţiei f va fi:
(3.3.9)
ceea ce se poate rescrie sub forma
(3.3.10)
Ca urmare, rezultă
(3.3.11)
adică eroarea relativă a produsului este egală cu suma erorilor relative ale
celor două variabile.

3.4 Eroarea raportului

Fie raportul a două mărimi x şi y
(3.4.1)
cu valoarea exactă
(3.4.2)
Eroarea absolută a funcţiei f este
(3.4.3)
Relaţia (3.4.3) poate fi rescrisă sub forma:
(3.4.4)
Înlocuind pe x0 şi y0 din relaţiile (3.1.5) în relaţia (3.4.4) obţinem:
 7

(3.4.5)
În continuare aproximăm
(3.4.6)
Ţinând seama de relaţia (3.4.6), relaţia (3.4.5) devine:
(3.4.7)
Eroarea maximă (cazul cel mai defavorabil) este:
(3.4.8)
Eroarea relativă a funcţiei f va fi:
(3.4.9)
ceea ce se poate rescrie sub forma
(3.4.10)
Ca urmare, rezultă
(3.4.11)
adică eroarea relativă a raportului este egală cu suma erorilor relative ale
celor două variabile.

3.5 Eroarea functiei putere

Fie f funcţia putere a variabilei x
(3.5.1)
unde r este o constantă exactă reală, cu valoarea exactă
(3.5.2)
Eroarea absolută a funcţiei f este
(3.5.3)
Înlocuind pe x0 din relaţia (3.1.5) în relaţia (3.5.3) obţinem:
(3.5.4)
Mai departe, înlocuim eroarea absolută x în funcţie de eroarea relativă x. Relaţia
(3.5.4) devine:
(3.5.5)
Relaţia (3.5.5) se poate rescrie sub forma:
(3.5.6)
În continuare utilizăm aproximaţia:
pentru (3.5.7)
Obţinem:
(3.5.8)
Eroarea maximă (cazul cel mai defavorabil) este:
(3.5.9)
Eroarea relativă a funcţiei f va fi:
 8

(3.5.10)
Ca urmare, rezultă
(3.5.11)
adică eroarea relativă a funcţiei putere este egală cu produsul dintre puterea
respectivă (în modul) şi eroarea relativă a variabilei.
Exemple
; ; (3.5.12)
In concluzie, avem:

Nr Operaţia Calculul erorilor

1 Sumă

2 Diferenţă

3 Produs

4 Raport

5 Putere

3.6. Reguli generale pentru calculul erorilor

A. Pentru funcţiile simple se calculează mai întâi eroarea absolută şi apoi, cu

ajutorul acesteia, eroarea relativă.
B. Pentru funcţiile mai complicate de tip produs-cât-putere se calculează mai
întâi eroarea relativă şi apoi, cu ajutorul acesteia, eroarea absolută.

Observaţie. Eroarea relativă maximă a unui produs-cât de factori la diferite puteri

se obţine adunând erorile relative ale factorilor multiplicate cu exponenţii respectivi
(în modul).
Exemplu
(3.6.1)
4. Calculul erorilor maxime pentru funcţii oarecare
4.1 Formula generala de calcul a erorii maxime pentru o funcţie oarecare
În cazul unor funcţii oarecare, de exemplu al funcţiilor trigonometrice,
exponenţiale, logaritmice etc, se aplică calculul diferenţial asimilând diferenţialele
cu erori (presupuse mici).
Presupunem că funcţia este continuă şi cu derivate parţiale continue în domeniul
considerat.
 9
Fie o funcţie de două variabile f(x,y), valoarea exactă fiind f 0(x0,y0). Dezvoltând
funcţia în serie Taylor şi păstrând doar termenii liniari, putem scrie:
(4.1.1)
În continuare ţinem seama că:
(4.1.2)
Obţinem:
(4.1.3)
Cazul cel mai defavorabil are loc atrunci când erorile argumentelor au acelaşi
semn cu derivatele respective şi deci avem:
(4.1.4)
Observaţie. Se poate raţiona şi altfel, şi anume, diferenţiem funcţia f(x,y). Avem:
(4.1.5)
Asimilând diferenţialele cu erori (considerate mici)
(4.1.6)
obţinem relaţia (1.4) pentru calculul erorii absolute a funcţiei f.
Generalizare. Să considerăm acum o funcţie de n variabile f(x 1,x2,......,xn). Dacă
erorile absolute maxime ale argumentelor sunt x1, x2,...., xn, atunci eroarea
absolută maximă a funcţiei f este:
(4.1.7)

4.2. Calculul erorilor funcţiilor simple utilizând formula generală de calcul a

erorii absolute
Putem calcula erorile funcţiilor simple utilizând relaţia generală (4.1.7) pentru
calculul erorii absolute.
 Pentru sumă , avem
(4.2.1)
(4.2.2)

(4.2.3)
Ţinând seama de relaţia generală (4.1.7) şi de relaţiile (4.2.1), (4.2.2) şi (4.2.3)
obţinem:
(4.2.4)
Ca urmare, putem scrie
(4.2.5)
Dacă
(4.2.6)
unde a şi b sunt constante exacte, obţinem
(4.2.7)
 10

(4.2.8)
Ca urmare obţinem:
(4.2.9)
 Pentru diferenţă, avem
(4.2.10)
(4.2.11)

(4.2.12)
Ţinând seama de relaţia generală (4.1.7) şi de relaţiile (4.2.10), (4.2.11) şi
(4.2.12) obţinem:
(4.2.13)
 Pentru produs, avem
(4.2.14)
(4.2.15)

(4.2.16)
Ţinând seama de relaţia generală (4.1.7) şi de relaţiile (4.2.14), (4.2.15) şi
(4.2.16) obţinem:
(4.2.17)
Eroarea relativă a lui f este:
(4.2.18)
adică
(4.2.19)
 Pentru raport, avem
(4.2.20)

(4.2.21)

(4.2.22)
Ţinând seama de relaţia generală (4.1.7) şi de relaţiile (4.2.20), (4.2.21) şi
(4.2.22) obţinem:
(4.2.23)
Eroarea relativă a lui f este:
(4.2.24)
Relaţia (2.24) se poate rescrie sub forma:
(4.2.25)
adică
(4.2.26)
 11

 Pentru funcţia putere, avem

(4.2.27)
unde r este un număr real.
(4.2.28)
Ţinând seama de relaţia generală (1.7) şi de relaţiile (2.27) şi (2.28) obţinem:
(4.2.29)
Eroarea relativă a lui f este:
(4.2.30)
ceea ce se poate rescrie sub forma:
(4.2.31)

4.3. Exemple de calculul erorilor unor funcţii oarecare

Exemplul A
(4.3.1)
(4.3.2)
Ca urmare, obţinem:
(4.3.3)
Dacă avem
(4.3.4)
atunci
(4.3.5)
şi deci obţinem:
(4.3.6)
Să presupunem că măsurăm cu raportorul un unghi =30 cu o eroare absolută
=0,5. Să calculăm eroarea absolută pentru sin şi cos.
Pentru a exprima  în radiani utilizăm regula de trei simplă. Avem:
(4.3.7)
Înlocuind valorile numerice obţinem:
(4.3.8)
Conform relaţiilor (4.3.3) şi (4.3.6) avem:
(4.3.9)

(4.3.10)
Ţinând seama de relaţiile (4.3.3) şi (4.3.6) rezultă că la măsurarea unghiurilor cu
aceeaşi eroare absolută (utilizând acelaşi instrument de măsură), eroarea
absolută a sinusului scade cu creşterea unghiului pe când eroarea absolută a
cosinusului creşte cu creşterea unghiului.
Exemplul B
 12

(4.3.11)
unde a este o constantă exactă.
(4.3.12)

(4.3.13)
Ca urmare, obţinem:
(4.3.14)
Exemplul C
(4.3.15)
unde a este o constantă exactă.
(4.3.16)

(4.3.17)
Ca urmare, obţinem:
(4.3.18)
Exemplul D
(4.3.19)
unde a este o constantă exactă.
(4.3.20)

(4.3.21)
Ca urmare, obţinem:
(4.3.22)

Aplicaţie
Măsurând cu o riglă dimensiunile unui corp paralelipipedic s-au găsit valorile
, , (lungime-lăţime-înălţime). Eroarea absolută la
măsurarea celor trei laturi a fost aceeaşi, şi anume . Să se
calculeze volumul corpului.
Rezolvare
Volumul corpului paralelipipedic este
(A.1)
Înlocuind valorile numerice obţinem:
(A.2)
 13

Figura A.1 Măsurarea dimensiunilor unui corp paralelipipedic

Pentru a determina eroarea absolută V calculăm mai întâi eroarea relativă V.
Avem:
(A.3)
Eroarile relative la măsurarea celor trei laturi sunt:
(A.4)

(A.5)

(A.6)
Ca urmare, eroarea relativă la calculul volumului este
(A.7)
În continuare utilizăm relaţia de legătură dintre eroarea absolută şi eroarea
relativă. Avem:
(A.8)
Înlocuind pe V şi V din relaţiile (A.2) şi (A.7) în relaţia (A.8) obţinem:
(A.9)
Transformând în cm avem
3

(A.10)
Ca urmare, volumul corpului este
(A.11)

Observaţie. Îmbunătăţirea măsurătorii

A. Înlocuim rigla cu un şubler
Măsurând dimensiunile corpului paralelipipedic s-au găsit următoarele valori
(A.12)
Eroarea absolută la măsurarea lungimii cu şublerul este
(A.13)
Avem:
 14
(A.14)
Efectuînd calculele obţinem:
(A.15)
Calculăm erorile relative la măsurarea laturilor paralelipipedului în acest caz:
(A.16)

(A.17)

(A.18)
Ca urmare, eroarea relativă la calculul volumului este
(A.19)
Eroarea absolută la calculul volumului va fi:
(A.20)
Transformând în cm3 avem
(A.21)
Ca urmare, volumul corpului este
(A.22)
B. Inlocuim rigla cu un micrometru
Măsurând dimensiunile corpului paralelipipedic s-au găsit următoarele valori
(A.24)
Eroarea absolută la măsurarea lungimii cu şublerul este
(A.25)
Avem:
(A.26)
Efectuînd calculele obţinem:
(A.27)
Calculăm erorile relative la măsurarea laturilor paralelipipedului în acest caz:
(A.28)

(A.29)

(A.30)
Ca urmare, eroarea relativă la calculul volumului este
(A.31)
Eroarea absolută la calculul volumului va fi:
(A.32)
Transformând în cm3 avem
(A.33)
Ca urmare, volumul corpului este
 15

(A.34)
Se observă că eroarea absoluta s-a redus după cum urmează:
(A.35)

Figura A.1 Comparaţie între rezultate la calculul volumului unui corp paralelipipedic

Temă

Problema 1
Un ceas obişnuit măsoară timpul cu o precizie de 20 s la un interval de 24 ore. Un
ceas atomic măsoară timpul cu precizia de o secundă la un interval de 3000 ani.
Ce erori relative se comit la măsurarea timpului în cele două situaţii?

Problema 2
O bilă de biliard are diametrul D=(57,1±0,1) mm. Să se calculeze volumul bilei.

Problema 3
Pentru măsurarea densităţii aluminiului s-a folosit un eşantion de forma unui cub a
cărui latură este . Masa eşantionului este m=(4,66±0,05) g.
Calculaţi:
a) volumul eşantionului şi eroarea relativă comisă asupra volumului;
a) densitatea aluminiului.

Problema 4
 16
Se măsoară spaţiul pacurs de un mobil într-o mişcare uniform accelerată fără
viteză iniţială şi se găseşte valoarea S=(1,8±0,05) m. Timpul cât a durat
deplasarea a fost măsurat cu un cronometru a cărui eroare era de 0,2 s. Ştiind că
timpul în care s-a efectuat deplasarea este t=2 s, să se afle acceleraţia mobilului.

Problema 5
Pentru măsurarea forţei ce a produs deplasarea unui corp s-a procedat la un şir de
experienţe astfel că de fiecare dată s-a măsurat masa corpului, spaţiul pe care s-a
deplasat şi timpul în care a parcurs spaţiul S. S-au găsit valorile înscrise în tabelul
de mai jos:

Nr m [g] S [cm] t [s]

1 25,6 48,3 12,0
2 25,3 48,9 11,9
3 26,0 48,0 12,1
4 25,3 48,4 12,2
5 25,5 48,2 12,0

a) Aflaţi valorile medii ale mărimilor măsurate m, S, t şi abaterile măsurătorilor

individuale faţă de valoarea medie ;
b) Calculaţi forţa ce a produs deplasarea corpului precum şi eroarea relativă cu
care a fost măsurată.
Problema 6
Într-un loc unde acceleraţia gravitaţională este g 0=9,8 m/s2 se efectuează o
experienţă de măsurare a perioadei unui pendul gravitaţional de lungime
. În calcul s-a luat pentru acceleraţia gravitaţională valoarea g=10
m/s . Cu ce eroare absolută s-a calculat perioada pendulului?
2

Problema 7
O pană de forma unui triunghi dreptunghic are catetele a=12,10 cm şi b=25,21 cm.
Valorile lor s-au măsurat cu o eroare absolută de ±0,01 cm. Calculaţi tangenta
unghiului opus catetei a.

Problema 8
Un corp coboară pe un plan înclinat de unghi a=45°. Coeficientul de frecare dintre
corp şi plan a fost determinat experimental si are valoarea m=0,20±0,01. Să se afle
acceleraţia corpului.