Sunteți pe pagina 1din 20

Matematici speciale

Functii complexe

Martie 2018
ii
“In matematica nu intelegi lucrurile. Doar te obisnuiesti cu ele”
John von Neumann

4
Functii complexe

Numere complexe
Orice numar complex are o unica reprezentare:

𝑧 = 𝑥 + 𝑖 · 𝑦, 𝑥, 𝑦 ∈ R

Numerele complexe pot fi reprezentate grafic printr-un vector orientat cu


originea in originea reperului si varful in punctul 𝐴(𝑥, 𝑦). Spunem ca 𝑧 este
afixul punctului 𝐴(𝑥, 𝑦). Mai jos putem observa cum numarul complex 𝑧 = 2+3𝑖
−→
este reprezentat atat prin intermediul unui vector de pozitie 𝑂𝐴 cat si prin
intermediul punctului 𝐴(2, 3):

Numim 𝑥 = Re(𝑧) parte reala si 𝑦 = Im(𝑧) parte imaginara a numarului


complex 𝑧. Daca 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦 ∈ C numim 𝑧¯ = 𝑥 − 𝑖𝑦 conjugatul numarului
complex 𝑧. Imaginea conjugatului se obtine prin simetrie fata de axa 𝑂𝑥:

1
Partea reala si partea imaginara satisfac relatiile:

𝑧 + 𝑧¯ 𝑧 − 𝑧¯
𝑅𝑒(𝑧) = , 𝐼𝑚(𝑧) =
2 2𝑖

Suma a doua numere complexe 𝑧1 , 𝑧2 este definita prin:

𝑧1 + 𝑧2 = (𝑥1 + 𝑖𝑦1 ) + (𝑥2 + 𝑖𝑦2 ) = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑖(𝑦1 + 𝑦2 )

si imaginea sa se obtine prin regula paralelogramului:

Diferenta a doua numere complexe 𝑧1 , 𝑧2 este definita prin:

𝑧1 − 𝑧2 = (𝑥1 + 𝑖𝑦1 ) − (𝑥2 + 𝑖𝑦2 ) = 𝑥1 − 𝑥2 + 𝑖(𝑦1 − 𝑦2 )

si imaginea sa se obtine cu regula triunghiului apoi se aplica o translatie pana


in originea reperului:

2
Pentru produsul a doua numere complexe 𝑧1 si 𝑧2 avem regula naturala:

𝑧1 ·𝑧2 = (𝑥1 +𝑖𝑦1 )·(𝑥2 +𝑖𝑦2 ) = 𝑥1 ·𝑥2 −𝑦1 𝑦2 +𝑖(𝑦1 𝑥2 +𝑥1 𝑦2 )

E de fapt inmultirea obisnuita a doua paranteze tinand cont de noutatea:

𝑖2 = −1

Reprezentarea grafica a produsului o vom prezenta mai tarziu, dupa ce vom


intelege mai bine informatiile codificate in scrierea 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦.
Lungimea vectorului prin care un numar complex este reprezentat se numeste
modulul numarului complex. Modulul numarului complex 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦 se noteaza
|𝑧| sau folosind litera 𝑟.

√ √︀
|𝑧| = 𝑧 · 𝑧¯ = 𝑥2 + 𝑦 2

Modulul coincide cu norma euclidiana a vectorului prin care 𝑧 este reprezentat:

3
Daca 𝑧 ̸= 0, putem forma inversul sau folosind regula:

1 𝑧¯ 𝑥 − 𝑖𝑦
= 2 = 2
𝑧 |𝑧| 𝑥 + 𝑦2

Inversul unui numar complex se reprezinta prin simetrie fata de axa 𝑂𝑥 apoi
inversiune fata de cercul unitate. Vectorul care reprezinta numarul complex 𝑧1
indica in acelasi sens ca si 𝑧¯ dar are lungimea 1𝑟 , cand 𝑧 are lungimea 𝑟.

Catul a doua numere complexe 𝑧1 , 𝑧2 e de fapt produsul lui 𝑧1 cu inversul lui


𝑧2 :

𝑧1 1 1 𝑥2 − 𝑖𝑦2
= 𝑧1 · = (𝑥1 + 𝑖𝑦1 ) · = (𝑥1 + 𝑖𝑦1 ) · 2
𝑧2 𝑧2 𝑥2 + 𝑖𝑦2 𝑥2 + 𝑦22
𝑥1 · 𝑥2 + 𝑦1 𝑦2 − 𝑖(𝑦1 𝑥2 + 𝑥1 𝑦2 )
=
𝑥22 + 𝑦22

−→
Unghiul 𝜃 format de semiaxa pozitiva 𝑂𝑥 si vectorul 𝑂𝐴, prin care numarul
complex e reprezentat, se numeste argumentul numarului complex 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦.

4
Avem urmatoarea formula pentru a obtine acest unghi:

(︁ 𝑦 )︁
𝜃 = arctg + 𝑘𝜋, 𝑘∈Z
𝑥

Deoarece cos si sin sunt 2𝜋-periodice, argumentul nu este unic determinat, ci


𝜃 ± 2𝜋, 𝜃 ± 4𝜋, . . . reprezinta alte argumente posibile ale lui 𝑧.
Din aceasta cauza vom nota cu:

arg(𝑧) = 𝜃 + 2𝑘𝜋, 𝑘∈Z

multimea tuturor argumentelor.


√︀
Pentru 𝑟 := |𝑧| = 𝑥2 + 𝑦 2 se observa pe baza figurii anterioare ca:

Reprezentarea trigonometrica (polara) a unui numar complex:


Fiecare numar comlex poate fi reprezentat sub forma:

𝑧 = 𝑟(cos 𝜃 + 𝑖 sin 𝜃)

unde 𝑟 si 𝜃 se vor numi coordonatele polare ale lui 𝑧.

Exemplu:

√ sa aflam reprezentarea trigonometrica a lui 𝑧 = − 3−𝑖. Deoarece
Cautam
𝑥 = − 3 si 𝑦 = −1 obtinem:
(︃ √ )︃
(︁ 𝑦 )︁ 3 𝜋
𝜃 = arctg = arctg = + 𝑘𝜋
𝑥 3 6


Punctul 𝐴(− 3, −1) (imaginea lui 𝑧) se afla in cadranul III din aceasta
cauza ar trebui sa avem:
3𝜋
𝜋<𝜃< .
2
𝜋 7𝜋
O astfel de valoare se obtine pentru 𝑘 = 1, deci 𝜃 = 6 +1·𝜋 = 6 . Modulul

5
√︁ √
sau este 𝑟 = |𝑧| = (− 3)2 + (−1)2 = 2. Prin urmare reprezentarea
trigonometrica (polara) este:
(︂ )︂
7𝜋 7𝜋
𝑧 = 2 cos + sin
6 6

Argument principal: Vom nota unghiul 𝜃 pentru care are loc:

−𝜋 < 𝜃 ≤ 𝜋

prin Arg(𝑧) si il vom numi argumentul principal a lui 𝑧. Are loc relatia:

arg(𝑧) = Arg(𝑧) + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ ZZ.

Exemplu:
In exemplul anterior argumentul ales a fost 𝜃 = 7𝜋6 . Cu ajutorul for-
mulei Arg(𝑧) = 𝜃 ± 2𝑘𝜋 ∈ (−𝜋, 𝜋], 𝑘 ∈ N, cautam sa obtinem argumentul
principal.
Din aceasta cauza: Arg(𝑧) = 7𝜋 5𝜋
6 − 2𝜋 = − 6 .

Asadar avem inca o posibila reprezentare trigonometrica:


(︂ (︂ )︂ (︂ )︂)︂
5𝜋 5𝜋
𝑧 = 2 cos − + sin −
6 6

In acest moment putem sa dam o semnificatie grafica produsului a doua


numere complexe cu ajutorul reprezentarilor polare:

𝑧1 · 𝑧2 = 𝑟1 𝑟2 (cos(𝜃1 + 𝜃2 ) + 𝑖 sin(𝜃1 + 𝜃2 ))

6
Putem astfel intelege ce se intampla la inmultirea lui 𝑧2 cu 𝑧1 . Numarul complex
𝑧1 transforma vectorul de pozitie a lui 𝑧2 rotindu-l cu un unghi 𝜃1 = 𝐴𝑟𝑔(𝑧) in
jurul originii apoi scalandu-l incat sa aibe lungimea egala cu produsul lungimilor
celor doi vectori. Asadar o inmultire cu un numar complex este din punct de
vedere geometric o rotatie si apoi o scalare. O situatie asemanatoare are loc
pentru catul lor:

𝑧1 𝑟1
= (cos(𝜃1 − 𝜃2 ) + 𝑖 sin(𝜃1 − 𝜃2 ))
𝑧2 𝑟2

Una dintre motivatiile formei trigonometrice este posibilitea de a exprima ele-


gant puterea unui numar complex:

Formula lui Moivre:

(cos 𝜃 + 𝑖 sin 𝜃)𝑛 = cos(𝑛𝜃) + 𝑖 sin(𝑛𝜃), pentru orice 𝑛 ∈ Z.

Radacinile ecuatiei 𝑤𝑛 = 𝑧:
Pentru orice numar natural 𝑛 ecuatia 𝑤𝑛 = 𝑧 are exact 𝑛 solutii, mai exact:

(︂ )︂
√︀ 𝜃 + 2𝑘𝜋 𝜃 + 2𝑘𝜋
𝑛
𝑧 = 𝑛 |𝑧| cos + 𝑖 sin ,
𝑛 𝑛

unde 𝑘 = 0, 1, . . . , 𝑛 − 1.

Exemplu:
Ecuatia 𝑤𝑛 = 𝑖, 𝑤 ∈ C va avea trei solutii. Se observa usor, reprezentand
grafic numarul 𝑖, ca |𝑖| = 1 si 𝜃 = 𝜋2 , asadar:
Pentru 𝑘 = 0 :

7
√ 𝜋 𝜋
(︂ )︂
3 2 2 𝜋 𝜋
𝑤1 = 1 cos + 𝑖 sin = cos + 𝑖 sin
3 3 6 6

3 1
= + 𝑖
2 2
Pentru 𝑘 = 1 :
√ 𝜋 𝜋
(︂ )︂
+ 2𝜋
2 + 2𝜋 5𝜋 5𝜋
+ 𝑖 sin 2
3
𝑤2 = 1 cos = cos + 𝑖 sin
3 3 6 6

(︁ 𝜋 )︁ (︁ 𝜋 )︁ 𝜋 𝜋 3 1
= cos 𝜋 − + 𝑖 sin 𝜋 − = − cos + 𝑖 sin = − + 𝑖
6 6 6 6 2 2
si pentru 𝑘 = 2 :
√ 𝜋 𝜋
(︂ )︂
3 2 + 4𝜋 2 + 4𝜋 9𝜋 9𝜋
𝑤3 = 1 cos + 𝑖 sin = cos + 𝑖 sin
3 3 6 6
3𝜋 3𝜋 (︁ 𝜋 )︁ (︁ 𝜋 )︁ 𝜋 𝜋
= cos + 𝑖 sin = cos 2𝜋 − + 𝑖 sin 2𝜋 − = cos − 𝑖 sin
2 2 2 2 2 2
= −𝑖

Radacinile de ordinul n ale unitatii 𝜀𝑛 = 1:


Pentru orice 𝑛 ∈ N exista exact 𝑛 radacini de ordinul 𝑛 ale numarului
𝑧 = 1, mai precis:

2𝜋 2𝜋
𝜀1 = cos + 𝑖 sin
𝑛 𝑛
4𝜋 4𝜋
𝜀2 = cos + 𝑖 sin
𝑛 𝑛
.....................
2𝑘𝜋 2𝑘𝜋
𝜀𝑘 = cos + 𝑖 sin
𝑛 𝑛
.....................
𝜀𝑛 = 1

Din punct de vedere grafic imaginile acestora sunt 𝑛 puncte situate pe cercul de
raza 1 si origine 𝑂 (cercul unitate).

Functii complexe
O functie cu valori complexe este o functie 𝑓 : 𝐷 → C pentru care domeniul
de valori este o submultime a lui C. Atunci cand 𝐷 ⊂ C spunem ca avem o
functie complexa.

8
De obicei scriem:
𝑓 (𝑧) = 𝑢(𝑥, 𝑦) + 𝑖 · 𝑣(𝑥, 𝑦),
unde 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦, pentru o functie complexa 𝑓. Astfel 𝑢, 𝑣 vor fi functii reale.

Functii liniare: O functie complexa 𝑓 se numeste liniara daca exista con-


stantele complexe 𝑎, 𝑏 ∈ C, 𝑎 ̸= 0, astfel incat:

𝑓 (𝑧) = 𝑎𝑧 + 𝑏, 𝑧 ∈ C.

Remarca:
∙ Pentru 𝑎 = 1 se obtine ceea ce in geometrie numim translatie in directia
indicata de 𝑏:
𝑓 (𝑧) = 𝑧 + 𝑏, 𝑧 ∈ C.
∙ Cand 𝑎 ∈ R+ si 𝑏 = 0 obtinem o scalare cu factorul de scalare a>0:

𝑓 (𝑧) = 𝑎𝑧, 𝑧 ∈ C.

adica modulul lui 𝑧 va fi marit (𝑎 > 1) sau micsorat (0 < 𝑎 < 1).
∙ Daca 𝑎 ∈ C astfel ca |𝑎| = 1 si 𝑏 = 0 atunci obtinem o rotatie in
jurul originii, in sens pozitiv trigonometric, de unghi 𝜃 = Arg(𝑎):

𝑓 (𝑧) = (cos 𝜃 + 𝑖 sin 𝜃)𝑧, 𝑧 ∈ C.

Structura unei aplicatii liniare:


Orice aplicatie liniara 𝑓 : C → C se descompune in:

𝑓 = 𝑓3 ∘ 𝑓2 ∘ 𝑓1

unde cele trei functii reprezinta:


1) 𝑓1 (𝑧) == (cos 𝜃 + 𝑖 sin 𝜃)𝑧 o rotatie in jurul originii

2) 𝑓2 (𝑧) = |𝑎|𝑧 o scalare


3) 𝑓3 (𝑧) = 𝑧 + 𝑏 o translatie de ”vector” 𝑏

In continuare vom incepe sa studiem varianta complexa a unor functii ele-


mentare. Unele astfel de extinderi nu conduc la functii propriu-zise ci la ceea
ce vom numi functii multivalente: adica functii care asociaza unui numar 𝑧 mai
multe posibile valori.

Functia exponentiala complexa:


Functia exponentiala exp : C → C este definita prin:

exp(𝑧) = 𝑒𝑧 = 𝑒𝑥+𝑖𝑦 := 𝑒𝑥 cos 𝑦 + 𝑖𝑒𝑥 sin 𝑦

9
Se observa usor ca de fapt |𝑒𝑧 | = 𝑒𝑥 si arg(𝑧) = 𝑦 + 2𝑘𝜋, 𝑘 ∈ Z.

Proprietatile functiei exponentiale:

i) functia exponentiala este o functie 2𝜋𝑖-periodica:

𝑒𝑧+2𝜋𝑖 = 𝑒𝑧 , 𝑧 ∈ C.

ii) 𝑒𝑧 𝑒𝑤 = 𝑒𝑧+𝑤 , 𝑧, 𝑤 ∈ C,
𝑒𝑧
iii) = 𝑒𝑧−𝑤
𝑒𝑤
iv) (𝑒𝑧 )𝑛 = 𝑒𝑛𝑧 , 𝑛 ∈ Z.

Logaritmul complex:
Functia mutivalenta:

Ln(𝑧) = ln |𝑧| + 𝑖 · arg(𝑧) = ln |𝑧| + 𝑖 · (𝐴𝑟𝑔(𝑧) + 2𝑘𝜋)

se numeste logaritm complex Ln : C* → C si reprezinta solutia ecuatiei:

𝑒𝑤 = 𝑧.

Proprietatile logaritmului complex:


Pentru orice 𝑧, 𝑤 ̸= 0 au loc:
i) Ln(𝑧) + Ln(𝑤) = Ln(𝑧𝑤)
ii) Ln𝑧 − Ln(𝑤) = Ln 𝑤𝑧
(︀ )︀

iii) Ln(𝑧 𝑛 ) = 𝑛 · Ln(𝑧), 𝑛 ∈ Z.

Egalitatile de mai sus trebuie interpretate ca identitati intre multimi si nu


intre numere complexe, caci functia multivalenta complexa returneaza ca valoare
o multime de numere si nu un numar.

”Functia” putere:
Putem defini ridicarea la putere complexa cu ajutorul logaritmului complex:

𝑧 𝛼 = 𝑒𝛼(ln |𝑧|+𝑖 arg(𝑧))

unde 𝛼 ∈ C este o constanta complexa.

10
Functia putere definita mai sus este tot multivalenta deci nu e propriu-zis
o functie. Insa expresia 𝑒𝛼(ln |𝑧|+𝑖Arg(𝑧)) numita valoare principala a functiei
putere 𝑓 (𝑧) = 𝑧 𝛼 este o functie complexa de 𝑧 (atribuie o unica valoare fiecarui
numar 𝑧).

Remarca:
Proprietatile alegbrice obisnuite ale functiei putere nu se aplica variantei
complexe. Regula 𝑧 𝛼 · 𝑤𝛼 = (𝑧𝑤)𝛼 , de exemplu, nu e valabila pentru
orice 𝑧, 𝑤 ∈ C* si 𝛼, 𝛽 ∈ C. Spre exemplu, tinand cont de definitia functiei
mutivalente putere:

(−1)𝑖 · (−1)𝑖 = 𝑒𝑖(0+𝑖arg(−1)) 𝑒𝑖(0+𝑖arg(−1)))


1
= 𝑒−(𝜋+2𝑘𝜋) 𝑒−(𝜋+2𝑘𝜋) =
𝑒2𝜋+4𝑘𝜋
dar si:
1
[(−1) · (−1)]𝑖 = 1𝑖 = 𝑒𝑖(0+𝑖arg(1)) = 𝑒−(0+2𝑘𝜋) =
𝑒2𝑘𝜋

Functiile trigonometrice si hiperbolice complexe:


Urmatoarele functii sunt extinderi ale functiilor reale corespunzatoare:

𝑒𝑖𝑧 − 𝑒−𝑖𝑧 𝑒𝑧 − 𝑒−𝑧


sin 𝑧 = , sinh 𝑧 =
2𝑖 2
𝑒𝑖𝑧 + 𝑒−𝑖𝑧 𝑒𝑧 + 𝑒−𝑧
cos 𝑧 = , cosh 𝑧 =
2 2

Aceste functii sunt continue si derivabile pe C !

Proprietati elementare :
Pentru orice 𝑧 ∈ C :
i) cos2 𝑧 + sin2 𝑧 = 1 si cosh2 𝑧− sinh2 𝑧 = 1
ii) cosh(𝑖𝑧) = cos 𝑧 si sinh(𝑖𝑧) = 𝑖 sin 𝑧

iii) in C au loc, la fel ca in R, regulile:

sin(𝑧1 ± 𝑧2 ) = sin 𝑧1 cos 𝑧2 ± sin 𝑧2 cos 𝑧1 ,

cos(𝑧1 ± 𝑧2 ) = cos 𝑧1 cos 𝑧2 ∓ sin 𝑧1 sin 𝑧2 .

11
Complex versus real
In planul complex distanta se calculeaza prin:

√︀
𝑑(𝑧, 𝑤) = |𝑧 − 𝑤| = (𝑥1 − 𝑥2 )2 + (𝑦1 − 𝑦2 )2 , 𝑧, 𝑤 ∈ C.

Tinand cont de aceasta putem sa vizualizam o vecinatate deschisa in jurul lui


𝑧0 ca fiind un disc centrat in 𝑧0 si de raza 𝛿, adica multimea:

𝐷(𝑧0 , 𝛿) = {𝑧 ∈ C : |𝑧 − 𝑧0 | < 𝛿}.

Siruri convergente:
Fie (𝑧𝑛 )𝑛 un sir de numere complexe si 𝑧 ∈ C. Urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:

𝑧𝑛 → 𝑧, cand 𝑛 → ∞ ⇔ Re(zn ) → Re(z) si Im(zn ) → Im(z), cand 𝑛 → ∞

In C o functie 𝑓 : 𝐷 → C are limita 𝐿 in punctul 𝑧0 daca si numai daca


pentru toate sirurile (𝑧𝑛 )𝑛 , care converg la 𝑧0 , sirul 𝑓 (𝑧𝑛 ) converge la 𝐿.
Diferenta dintre cazul complex si cel real este ca in C sirurile nu se apropie
de limita doar dintr-o directie ci se pot apropia dintr-o infinitate de directii sau
traiectorii:

12
In cazul sirurilor reale aproprierea de limita se face doar pe o traiectorie ori-
zontala (axa 𝑂𝑥). In complex convergenta este mai greu de realizat dupa cum
arata urmatorul exemplu.

Ilustrare:
𝑧¯
Limita lim nu exista !
2𝑧
𝑧→0
Consideram un sir (𝑧𝑛 )𝑛 , care converge pe directia axei 𝑂𝑥 la 0, de
exemplu 𝑧𝑛 = 𝑛1 . Atunci vom avea:
1
𝑧𝑛 𝑛 1 1
𝑓 (𝑧𝑛 ) = = 2 = → .
2𝑧𝑛 𝑛
2 2

Dar pentru un alt sir (𝑤𝑛 )𝑛 , care converge pe directia axei 𝑂𝑦 la 0, de


exemplu 𝑤𝑛 = 𝑛1 𝑖, va rezulta:

𝑤𝑛 −𝑖 1 1
𝑓 (𝑤𝑛 ) = = 2𝑖𝑛 = − → − .
2𝑤𝑛 𝑛
2 2

Deci o contradictie cu criteriul lui Heine. 

Limita unei functii complexe:


Fie 𝑓 (𝑧) = 𝑢(𝑥, 𝑦) + 𝑖𝑣(𝑥, 𝑦), 𝑧0 = 𝑥0 + 𝑖𝑦0 si 𝐿 = 𝑎 + 𝑖𝑏, atunci lim 𝑓 (𝑧) = 𝐿
𝑧→𝑧0
daca si numai daca:

lim 𝑢(𝑥, 𝑦) = 𝑎 und lim 𝑣(𝑥, 𝑦) = 𝑏.


(𝑥,𝑦)→(𝑥0 ,𝑦0 ) (𝑥,𝑦)→(𝑥0 ,𝑦0 )

Exemplu:
Calculam limita lim (𝑧 2 + 1). Fie 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦, ca de obicei. Atunci:
𝑧→1+𝑖

𝑓 (𝑧) = 𝑧 2 + 𝑖 = (𝑥 + 𝑖𝑦)2 + 𝑖 = 𝑥2 − 𝑦 2 + (2𝑥𝑦 + 1)𝑖

Pentru a aplica ultima teorema, consideram 𝑢(𝑥, 𝑦) = 𝑥2 − 𝑦 2 si 𝑣(𝑥, 𝑦) = 2𝑥𝑦 + 1.


Aici 𝑧0 = 1 + 𝑖, deci 𝑥0 = 1 si 𝑦0 = 1.
Atunci:
lim (𝑥2 − 𝑦 2 ) = 0
(𝑥,𝑦)→(1,1)

si:
lim (2𝑥𝑦 + 1) = 3
(𝑥,𝑦)→(1,1)

si limita exista si e 𝐿 = lim (𝑧 2 + 1) = 0 + 3𝑖.


𝑧→1+𝑖

13
Continuitatea functiilor complexe:
Fie 𝐷 ⊂ C o vecinatate deschisa a lui 𝑧0 = 𝑥0 + 𝑖𝑦0 . O functie 𝑓 : 𝐷 → C :

𝑓 (𝑥 + 𝑖𝑦) = 𝑢(𝑥, 𝑦) + 𝑖𝑣(𝑥, 𝑦)

este continua in 𝑧0 , daca functiile reale 𝑢, 𝑣 sunt continue in (𝑥0 , 𝑦0 ).

Functia exponentiala 𝑓 (𝑧) = 𝑒𝑧 este continua pe C, caci 𝑢(𝑥, 𝑦) = 𝑒𝑥 cos 𝑦 si


𝑣(𝑥, 𝑦) = 𝑒𝑥 sin 𝑦 sunt ambele produse de functii reale continue.

Derivabilitatea functiilor complexe:


Fie 𝐷 ⊂ C un domeniu. O functie 𝑓 : 𝐷 → C se numeste derivabila complex
in 𝑧0 ∈ 𝐷, daca exista limita:

𝑓 (𝑧) − 𝑓 (𝑧0 )
𝑓 ′ (𝑧0 ) = lim
𝑧→𝑧0 𝑧 − 𝑧0

Numarul complex 𝑓 ′ (𝑧0 ) se numeste derivata lui 𝑓 in 𝑧0 .


O functie se numeste olomorfa in 𝑧0 ∈ C cand este definita intr-o vecinatate
deschisa a acestuia 𝐷(𝑧0 , 𝛿) ⊂ C si este derivabila complex in toate punctele
vecinatatii.

Exemplu:
Functia 𝑓 (𝑧) = 𝑥 + 4𝑖𝑦 nu este derivabila complex in niciun punct 𝑧0 !
Sa consideram 𝑧0 = 𝑥0 + 𝑖𝑦0 si sa formam limita:

𝑓 (𝑧) − 𝑓 (𝑧0 ) (𝑥 − 𝑥0 ) + 𝑖(4𝑦 − 4𝑦0 )


𝑓 ′ (𝑧0 ) = lim = lim
𝑧→𝑧0 𝑧 − 𝑧0 (𝑥,𝑦)→(𝑥0 ,𝑦0 ) (𝑥 − 𝑥0 ) + 𝑖(𝑦 − 𝑦0 )

Daca ne apropiem de (𝑥0 , 𝑦0 ) vertical, adica prin siruri (𝑥0 , 𝑦𝑛 ) cu 𝑦𝑛 → 𝑦0


obtinem:
(𝑥 − 𝑥0 ) + 𝑖(4𝑦 − 4𝑦0 ) (𝑥0 − 𝑥0 ) + 𝑖(4𝑦𝑛 − 4𝑦0 )
lim = lim =4
(𝑥,𝑦)→(𝑥0 ,𝑦0 ) (𝑥 − 𝑥0 ) + 𝑖(𝑦 − 𝑦0 ) 𝑛→∞ (𝑥0 − 𝑥0 ) + 𝑖(𝑦𝑛 − 𝑦0 )

Derivabilitatea complexa este ceva mai pretentioasa decat simpla derivabi-


litate a componentelor 𝑢 si 𝑣 dupa cum arata teorema Looman-Menchoff :

14
Derivabilitate complexa vs. derivabilitate reala:
Fie functia 𝑓 : 𝐷 → C definita prin 𝑓 (𝑧) = 𝑢(𝑥, 𝑦) + 𝑖 · 𝑣(𝑥, 𝑦), atunci cand
𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦 si sunt indeplinite urmatoarele conditii:
i) 𝑓 este continua intr-o vecinatate a lui 𝑧0 ∈ 𝐷.
𝜕𝑢 𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑣
ii) derivatele partiale 𝜕𝑥 , 𝜕𝑦 si 𝜕𝑥 , 𝜕𝑥 exista intr-o vecinatate a lui 𝑧0 .

iii) functiile 𝑢, 𝑣 satisfac intr-o vecinatate a lui 𝑧0 conditiile Cauchy-


Riemann:
𝜕𝑢 𝜕𝑣 𝜕𝑢 𝜕𝑣
= , =− .
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝜕𝑥
Atunci functia 𝑓 este derivabila complex in 𝑧0 (chiar olomorfa).

Exemplu:
Vom studia olomorfia functiei 𝑓 (𝑧) = cos 𝑧 intr-un punct oarecare notat
𝑧0 = 𝑥0 +𝑖𝑦0 

Reguli de derivare pentru functii olomorfe (ca si in cazul real):

i) liniaritate: (𝛼𝑓 (𝑧) + 𝛽𝑔(𝑧))′ = 𝛼𝑓 (𝑧)′ + 𝛽𝑔(𝑧)′


ii) regula produsului: (𝑓 (𝑧)𝑔(𝑧))′ = 𝑓 ′ (𝑧)𝑔(𝑧) + 𝑓 (𝑧)𝑔 ′ (𝑧)
)︂′
𝑓 ′ (𝑧)𝑔(𝑧) − 𝑓 (𝑧)𝑔 ′ (𝑧)
(︂
𝑓 (𝑧)
iii) regula catului: =
𝑔(𝑧) 𝑔 2 (𝑧)
iv) derivarea functiilor compuse: 𝑓 (𝑔(𝑧))′ = 𝑓 ′ (𝑔(𝑧))𝑔 ′ (𝑧)

Probleme propuse

Problema 1. Demonstrati ca: sinh (︀ 𝑧 =)︀ 0 daca si numai daca 𝑧 = 𝑛𝜋𝑖 si


cosh 𝑧 = 0 daca si numai daca 𝑧 = 21 + 𝑛 𝜋𝑖.

Problema 2. Scrieti urmatoarele numere complexe in forma polara:


√ √
𝑧1 = − 2 − 2𝑖, 𝑧2 = 1 − 𝑖.

i) Aflati argumentul principal 𝐴𝑟𝑔(𝑧1 ) si apoi calculati (− 3 − 𝑖)50 .

ii) Pentru numerele complexe 𝑧1 = −1, 𝑧2 = 5𝑖, verificati ca au loc:

𝐴𝑟𝑔(𝑧1 𝑧2 ) ̸= 𝐴𝑟𝑔(𝑧1 ) + 𝐴𝑟𝑔(𝑧2 )

15
(︂ )︂
𝑧1
𝐴𝑟𝑔 ̸= 𝐴𝑟𝑔(𝑧1 ) − 𝐴𝑟𝑔(𝑧2 )
𝑧2
in schimb:
𝑎𝑟𝑔(𝑧1 𝑧2 ) = 𝑎𝑟𝑔(𝑧1 ) + 𝑎𝑟𝑔(𝑧2 )
(︂ )︂
𝑧1
𝑎𝑟𝑔 = 𝑎𝑟𝑔(𝑧1 ) + 𝑎𝑟𝑔(𝑧2 ).
𝑧2

Problema 3. Aratati ca |Re 𝑧| ≤ |𝑧| si |Im 𝑧| ≤ |𝑧|. Demonstrati identitatea:


|𝑧 + 𝑤|2 = |𝑧|2 + |𝑤|2 + 2𝑅𝑒(𝑧𝑤), 𝑧, 𝑤 ∈ 𝐶
si inegalitatea triunghiului |𝑧 + 𝑤| ≤ |𝑧| + |𝑤|.

Problema 4. Schitati multimea punctelor 𝑧, in planul complex, care satisfac


urmatoarele conditii:
i) 1 < |𝑧 − 1 − 𝑖| ≤ 2
ii) |𝑧 − 𝑖| = |𝑧 − 1|
𝜋
iii) |𝐴𝑟𝑔(𝑧)| < 4

iv) Re ((1 + 𝑖)𝑧 − 1) = 0


v) 0 < Re 𝑧 < 1.

Problema 5. Rezolvati in C ecuatia:


sin 𝑧 = 2

Problema 6. Rezolvati in C ecuatiile:


𝑧6 = 1 + 𝑖
𝑧2 + 𝑧 + 1 = 0
𝑧4 + 1 = 0
√︀ √
Calculati apoi 3 + 3𝑖.

Problema 7. Aratati ca urmatoarele functii sunt olomorfe in 𝑧0 = 0:


𝑓 (𝑧) = cos 𝑧, 𝑔(𝑧) = sinh 𝑧, ℎ(𝑧) = 𝑒𝑧 .

Problema 8. Demonstrati identitatile:


cos(𝑧 + 𝑤) = cos 𝑧 cos 𝑤 − sin 𝑧 sin 𝑤
sin(2𝑧) = 2 sin 𝑧 cos 𝑧
sin2 𝑧 + cos2 𝑧 = 1
pentru orice 𝑧, 𝑤 ∈C.
l

16
Bibliografie

[1] D. G. Zill, P. D. Shanahan. A First Course in Complex Analysis with


Applications, Jones and Bartlett Publishers, Inc., 2003.
[2] C. I. Hedrea. Notite de curs: Matematici speciale, 2016.

[3] K. Fritzsche. Grundkurs Funktionentheorie: Eine Einführung in die kom-


plexe Analysis und ihre Anwendungen, Spektrum Akademischer Verlag
Heidelberg, 2009.

17
18

S-ar putea să vă placă și