AUXILIAR CURRICULAR

DISCIPLINA: MATEMATICĂ

ANUL ȘCOLAR: 2021-2022

NUME PROFESOR: RUSU MARIA

CLASA: A XII-A

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: LICEUL TEORETIC “DIMITRIE

CANTEMIR”, IAȘI

EDITURA PIM
 Argument

Noțiunea de integrală a apărut din nevoia practică de a determina arii și volume ale unor
figuri din plan și corpuri din spațiu, având și multe aplicații în fizică și în multe alte domenii.
Deși încă din antichitate s-a pus problema determinării ariilor unor figuri geometrice
care nu erau mărginite de segmente de dreaptă, bazele calculului integral și diferențial au fost
puse de Isaac Newton (1643-1727) în Anglia și Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) în
Germania. Pentru Newton, calculul integral însemna găsirea „fluenților" atunci când sunt
cunoscute „fluxiunile" (derivatele), obiectivul principal fiind determinarea legii de mișcare a
unui punct material atunci când este cunoscută permanent viteza sa. Contribuțiile lui Leibniz
sunt mai apropiate de analiza cunoscută astăzi, astfel abordarea publicată în 1684 utiliza
proprietățile seriilor convergente. Deși atât Newton, cât și Leibniz au dezvoltat noțiunile de
bază ale calcului integral, definiția actuală a noțiunii de integrală i se datorează lui Bernhard
Riemann (1854), extinderi ale acestei noțiuni fiind introduse și de către Thomas Joannes
Stieltjes (1894, integrala Riemann-Stieltjes) și Henri Lebesgue (1904, integrala Lebesgue).
Acest auxiliar curricular cuprinde exerciții cu aplicații ale integralelor în calculul ariilor
și volumelor, exerciții detaliat rezolvate, cu figuri și corpuri realizate în diverse softuri
matematice. Ele sunt destinate elevilor de clasa a 12-a, pasionați de matematică, pot fi folosite
cu ușurință în cadrul orelor de la clasa, în special în cadrul celor de optional dar și profesorilor
debutanți de matematică. Tot aici întâlnim soluții alternative obținute folosind diverse softuri
matematice.
Se consideră că aplicațiile practice ale matematicii susțin cu succes procesul de învățare
eficientă, garantând înțelegerea raționamentelor matematice, elevul dezvoltându-și
creativitatea, inteligența, gândirea critică, respectul față de adevăr, perseverența în căutarea
adevărului și a noutății, argumentarea solidă a unei situații, luarea deciziilor bune cu mai multă
ușurință și rezolvarea mai ușoară a problemelor cotidiene, o bună înțelegere a lumii naturale și
cunoașterea diferitelor aplicații ale matematicii în biologie, economie, medicină, muzică etc.
 Arii
1. Să se calculeze aria segmentului de parabolă.
2. Să se calculeze aria suprafeței cuprinsă între graficele funcțiilor 𝑓(𝑥 ) = 𝑥 2 − 4𝑥 + 5
și 𝑔(𝑥 ) = 𝑥 + 1, definite pe ℝ.
3. Să se calculeze aria cercului.
4. Să se calculeze aria unei elipse.
5. Să se calculeze aria suprafeței cuprinsă între graficul funcției 𝑓: ℝ → ℝ,
𝑥2 1
𝑓(𝑥 ) = √𝑥 2 , axa 𝑂𝑥 și dreptele de ecuații 𝑥 = și 𝑥 = 1.
+1 √3

6. Să se calculeze aria subgraficului funcției 𝑓: [0,3] → ℝ, 𝑓 (𝑥) = 𝑥.

7. Să se găsească aria unei spire a spiralei lui Arhimede 𝜌 = 𝑎𝜃.
8. Aflați aria din interiorul cardioidei r = 1 + cosθ situată în afara cercului r = cosθ.
9. Aflați aria unei bucle a lemniscatei lui Bernoulli 𝑟 = 𝑎√2𝑐𝑜𝑠2𝜃.
10. Să se calculeze aria figurii mărginită de cercurile:
𝑥
𝐶1 : 𝑥 2 − 4𝑥 + 𝑦 2 = 0, 𝐶2 : 𝑥 2 − 9𝑥 + 𝑦 2 = 0 și funcțiile 𝑓(𝑥) = , 𝑔(𝑥) = √3𝑥.
√3

11. Să se calculeze aria unei bucle a rozetei cu 𝑚 ramuri (pentru m impar):

𝜌 = 𝑎𝑠𝑖𝑛 𝑚𝜃.
12. Să se calculeze aria astroidei.

Arii – Soluții

1. Să se calculeze aria segmentului de parabolă.

Soluție
Se consideră funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥 ) = 𝑥 2 și dreapta 𝑑 de ecuație 𝑦 = 1. Mulțimea
punctelor din plan delimitată de graficul 𝐺𝑓 al funcției 𝑓 și dreapta 𝑑 de ecuație 𝑦 = 1
determină un segment de parabolă. Dreapta 𝑑 intersectează graficul 𝐺𝑓 al funcției 𝑓 în două
puncte simetrice față de axa 𝑂𝑦: 𝐴(1,1) și 𝐵(−1,1).
Pentru a calcula aria acestui segment de parabolă, calculată la începutul capitolului “
Integrala definită” și prin metoda lui Arhimede, se poate proceda și astfel:
1 1
2)
𝑥3 4
𝑎𝑟𝑖𝑎(𝑆𝑓,𝑔 ) = ∫ (1 − 𝑥 𝑑𝑥 = (𝑥 − )| = = 1, (3).
−1 3 −1 3
 S-a obținut același răspuns folosit prin abordarea lui Arhimede.

Fig. 1.

Calculul ariei segmentului de parabolă în matlab

>> syms x
>> f=1-x^2;
>> int (f,-1,1)
ans =
4/3
2. Să se calculeze aria suprafeței cuprinsă între graficele funcțiilor 𝑓(𝑥 ) = 𝑥 2 − 4𝑥 + 5
și 𝑔(𝑥 ) = 𝑥 + 1, definite pe ℝ.

Soluție
Reprezentarea grafică a funcției 𝑓(𝑥) este o parabolă cu punctul de minim 𝑉 (2,1).
Punctele de intersecție dintre cele două curbe se află prin rezolvarea sistemului de ecuații:
𝑦 = 𝑥 2 − 4𝑥 + 5
{ . Se obțin punctele de intersecție A(1,2) și B(4,5).
𝑦 =𝑥+1
Se observă că: ℎ(𝑥 ) = 𝑔(𝑥 ) − 𝑓 (𝑥 ) = −𝑥 2 + 5𝑥 − 4 ≥ 0, oricare ar fi 𝑥 ∈ [1,4].
Funcțiile 𝑓 (𝑥 ) și 𝑔(𝑥 ) sunt continue pe intervalul [1,4] și prin urmare:
4 4 𝑥3 𝑥2
𝐴(𝑆𝑓,𝑔 ) = ∫1 [𝑥 + 1 − (𝑥 2 − 4𝑥 + 5)] 𝑑𝑥 = ∫1 (−𝑥 2 + 6𝑥 − 4) 𝑑𝑥 = (− +5∙ −
3 2
4 9
−4𝑥)| = 2 = 4,5.
1
 În matlab

>> syms x
>> h(x)=-x^2+5*x-4
h(x) =
- x^2 + 5*x - 4
>> A=int(h,x,[1 4])
A=
9/2
Fig. 2.
Graficul poate fi accesat la adresa:
https://www.geogebra.org/graphing/sreqzpet

3. Să se calculeze aria cercului.

Soluție
Ecuația unui cerc cu centrul în origine și raza 𝑅 este: 𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑅2 . Folosind
Observația 4.2.10. pentru 𝑔 (𝑥 ) = √𝑅2 − 𝑥 2 și 𝑓(𝑥 ) = 0 se obține:
𝑅 1 𝑥 𝑅 𝑅 1
∫−𝑅 √𝑅2 − 𝑥 2 𝑑𝑥 = 2 𝑅2 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 𝑅| + 𝑥√𝑅2 − 𝑥 2 |−𝑅 = 2 [𝑅2 arcsin 1 − 𝑅2 arcsin (−1)] =
−𝑅
𝜋𝑅2
.
2

Prin urmare, aria cercului este 𝜋𝑅2 .

Reprezentarea grafică a cercului în
Matlab:
fimplicit(@(x,y)x^2+y^2-9,[-3,3])

Fig. 3.

4. Să se calculeze aria unei elipse.

Soluție

Reprezentarea grafică a elipsei în

Matlab:
>> a=2;
>> b=1;
>> x=-a:0.001:a;
>> y=(b/a)*sqrt(a^2-x.^2);
>> y1=-(b/a)*sqrt(a^2-x.^2);
>>plot(x,y,'b',x,y1,'LineWidth',4)
Fig. 4.
𝑥2 𝑦2
Ecuația elipsei (𝐸 ) în coordonate carteziene se scrie: + 𝑏2 = 1, de unde pentru 𝑥 ≥ 0,
𝑎2
𝑏
𝑦 ≥ 0 se obține: 𝑦 = 𝑎 √𝑎2 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [0, 𝑎].
𝑏 𝑎 2
𝑎𝑟𝑖𝑎(𝐸 ) = 4 ∙ ∫ √𝑎 − 𝑥 2 𝑑𝑥 ,
𝑎 0
𝜋
Folosind substituția 𝑥 = 𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑡, 0 ≤ 𝑡 ≤ 2 , se obține:
𝜋 𝜋 𝜋
4𝑏 2 2 2 1 + 𝑐𝑜𝑠2𝑡 𝑡 𝑠𝑖𝑛2𝑡 2
𝑎𝑟𝑖𝑎(𝐸 ) = ∫ 𝑎 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡𝑑𝑡 = 4𝑎𝑏 ∫ 𝑑𝑡 = 4𝑎𝑏 ( + )| = 𝜋𝑎𝑏.
𝑎 0 0 2 2 4 0

Observația 1. Dacă se consideră reprezentarea parametrică a elipsei:

𝑥 = 𝑎𝑐𝑜𝑠𝑡, 𝑦 = 𝑏𝑠𝑖𝑛𝑡, 𝑡 ∈ [0,2𝜋],
cum 𝑥 crește de la – 𝑎 la 𝑎, când 𝑡 scade de la 𝜋 la 0, se obține:
0
𝑎𝑟𝑖𝑎(𝐸 ) = 2 ∫ 𝑏𝑠𝑖𝑛𝑡(−𝑎𝑠𝑖𝑛𝑡)𝑑𝑡 =
𝜋
𝜋
2
1 − 𝑐𝑜𝑠2𝑡 𝜋
𝑠𝑖𝑛2𝑡 𝜋
= 2𝑎𝑏 ∫ 𝑠𝑖𝑛 𝑡 = 2𝑎𝑏 ∫ = 𝑎𝑏 (𝑡 − )| = 𝜋𝑎𝑏 .
0 0 2 2 0

(s-a dublat aria jumătății superioare a elipsei).

𝑥2
5. Să se calculeze aria suprafeței cuprinsă între graficul funcției 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥 ) = √𝑥 2 ,
+1
1
axa 𝑂𝑥 și dreptele de ecuații 𝑥 = și 𝑥 = 1.
√3
Soluție
1
Se observă că pe intervalul [ , 1] funcția este pozitivă și continuă, prin urmare, aria
√3

mulțimii plane este:

1
𝑥2
𝐴(𝑆𝑓 ) = ∫ 𝑑𝑥.
1 √𝑥 2 +1
√3

Metoda I
𝑏
Integrala este de forma: ∫𝑎 𝑅(𝑥, √𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐)𝑑𝑥, cu 𝑎 > 0, 𝑏2 − 4𝑎𝑐 < 0.

Se face substituția √1 + 𝑥 2 = 𝑡 + 𝑥. Prin ridicare la pătrat se obține 1 + 𝑥 2 = 𝑡 2 + 𝑥 2 +

2𝑡𝑥, de
unde
1 − 𝑡2 𝑡2 + 1 1 − 𝑡2 𝑡2 + 1
𝑥= , 𝑑𝑥 = − 𝑑𝑡, √1 + 𝑥 2 =𝑡+ = .
2𝑡 2𝑡 2 2𝑡 2𝑡
1 1
Dacă 𝑥 = ,𝑡 = , dacă 𝑥 = 1, 𝑡 = √2 − 1. Prin urmare,
√3 √3

1 1
1 √3 (1 − 𝑡 2 )2 1 𝑡 2 1 √3 1 3 2 − 3√2
𝐼= ∫ 3
= ( − 2 − 2𝑙𝑛𝑡)| = 𝑙𝑛 − .
4 √2−1 𝑡 4 2 2𝑡 4 3 + 2√2 6
√2−1

Metoda II
Integrala poate fi considerată de forma:
𝑏 1 𝑚+1 2+1 1
∫𝑎 𝑥 𝑚 (𝑎 + 𝑏𝑥 𝑛 )𝑝 𝑑𝑥 , cu 𝑚 = 2, 𝑛 = 2, 𝑝 = − 2, 𝑛
+𝑝 = 2
− 2 = 1 ∈ ℤ.
1
1 𝑡 𝑡2
Se face substituția 1 + 2 ( 2
2 = 𝑡 , de unde 𝑥 = 𝑡 − 1
)−2 , 𝑑𝑥 = − 3 𝑑𝑡, 1 + 𝑥 2 = .
𝑥 𝑡 2 +1
(𝑡 2 −1) 2
1
Pentru 𝑥 = ⇒ 𝑡 = 2, pentru 𝑥 = 1 ⇒ 𝑡 = √2. Se obține:
√3
2 2 2 2 2
𝑑𝑡 𝑡2 𝑑𝑡 𝑡 𝑑𝑡
𝐼=∫ 2 2
=∫ 2 2
𝑑𝑡 − ∫ 2 =∫ 𝑡 ∙ 2 2
𝑑𝑡 − ∫ 2
(
√2 𝑡 − 1
) (
√2 𝑡 − 1
) √2 𝑡 − 1 √2
(𝑡 − 1 ) √2 𝑡 − 1

=
′
1 2 1 2
𝑑𝑡 1 𝑡 1 𝑡−1 2
=− ∫ 𝑡∙( 2 ) 𝑑𝑡 − ∫ 2 = (− ∙ 2 − 𝑙𝑛 | |)| =
2 √2 𝑡 −1 √2 𝑡 − 1 2 𝑡 −1 4 𝑡 + 1 √2

1 3 2 − 3√2
= 𝑙𝑛 − .
4 3 + 2√2 6

Metoda III
Integrala se mai poate calcula efectuând subtituția 𝑥 = 𝑡𝑔 𝑡, rezultă:
 𝜋 𝜋 𝜋
𝑡𝑔 2 𝑥
4 1 4 𝑠𝑖𝑛 2 𝑥 4 1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥
𝐼=∫ ∙ 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 =
𝜋 1 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 𝜋 𝑐𝑜𝑠 3 𝑥 𝜋 𝑐𝑜𝑠 3 𝑥
6 𝑐𝑜𝑠𝑥 6 6

𝜋 𝜋
1 4 4 1
=∫ 𝑑𝑥 − ∫ 𝑑𝑥.
𝜋 𝑐𝑜𝑠 3 𝑥 𝜋 𝑐𝑜𝑠 𝑥
6 6

Avem
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
4 1 4 1 𝑠𝑖𝑛𝑥 4 4 𝑠𝑖𝑛 2 𝑥
′
∫ 𝑑𝑥 = ∫ ∙ (𝑠𝑖𝑛𝑥) 𝑑𝑥 = | − 2∫ 𝑑𝑥 =
𝜋 𝑐𝑜𝑠 𝑥 𝜋 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 𝜋 𝜋 𝑐𝑜𝑠 3 𝑥
6 6 6 6
𝜋 𝜋
2 41 4 𝑑𝑥
= √2 − −2∫ 𝑑𝑥 + 2 ∫ ,
3 𝜋 𝑐𝑜𝑠 3 𝑥 𝜋 𝑐𝑜𝑠𝑥
6 6

de unde
𝜋 𝜋
𝑑𝑥
4 1 4 𝑑𝑥 3√2 − 2
∫ = ∫ + ,
𝜋 𝑐𝑜𝑠 3 𝑥 2 𝜋 𝑐𝑜𝑠𝑥 6
6 6
𝜋 √2−1
√2−1
4 𝑑𝑥 1 2 2 𝑡+1
∫ = ∫ 2 ∙ 𝑑𝑡 = − 𝑙𝑛 | || = ln (1 + √2) − 𝑙𝑛√3
𝜋 𝑐𝑜𝑠𝑥 2−√3 1 − 𝑡 1 + 𝑡2 2 𝑡 − 1 2−√3
6
1 + 𝑡2
√3 1 3
= −𝑙𝑛 = − 𝑙𝑛
1 + √2 2 3 + 2√2
𝑥
(s-a folosit subtituția 𝑡 = tg 2), și
𝜋
3√2 − 2 1 4 𝑑𝑥 1 3 2 − 3√2
𝐼= − ∫ = 𝑙𝑛 − .
6 2 𝜋 𝑐𝑜𝑠𝑥 4 3 + 2√2 6
6

6. Să se calculeze aria subgraficului funcției 𝑓: [0,3] → ℝ, 𝑓 (𝑥) = 𝑥.

Soluție
Funcția 𝑓 este pozitivă și continuă pe intervalul [0,3].
3
3 𝑥2 9
𝐴𝑟𝑖𝑎(𝑆𝑓 ) = ∫0 𝑥𝑑𝑥 = | = .
20 2

Fig. 5.
Observația 2. Aria subgraficului se poate calcula și trigonometric:
 𝑂𝐴′ ∙ 𝐴𝐴′ 3 ∙ 3 9
𝐴𝑟𝑖𝑎(𝑆𝑓 ) = 𝐴𝑟𝑖𝑎(∆𝐴𝑂𝐴′ ) = = = .
2 2 2

7. Să se găsească aria unei spire a spiralei lui Arhimede 𝜌 = 𝑎𝜃.

Soluție
1 𝛽
Se știe că 𝐴(𝑆𝑓 ) = 2 ∫𝛼 𝜌2 (𝜃)𝑑𝜃, iar prin

înlocuire se obține 𝐴(𝑆𝑓 ) =

2𝜋
1 2𝜋 1 𝜃3 4
𝑎2 ∫0 𝜃 2 𝑑𝜃 = 2 𝑎2 | = 3 𝜋 3 𝑎2 .
2 3 0

Fig. 6.
Știind că aria cercului cu raza 2𝜋𝑎 este 4𝜋 3 𝑎2 , aria spirei spiralei lui Arhimede este
egală cu trei arii de cerc, lucru cunoscut și de Arhimede.

8. Aflați aria din interiorul cardioidei r = 1 + cosθ situată în afara cercului r = cosθ.

Soluție
Pentru partea superioară a cardioidei avem: 0 ≤ θ ≤ π, iar partea de sus a cercului
π
0 ≤ θ ≤ 2 , prin urmare:
𝜋
1 𝜋 1 𝜋
𝐴 = 2 ∙ 2 ∫0 (1 + 𝑐𝑜𝑠𝜃)2 𝑑𝜃 − 2 ∙ 2 ∫02(𝑐𝑜𝑠𝜃)2 𝑑𝜃 = ∫0 (1 +
𝜋
2𝑐𝑜𝑠𝜃+𝑐𝑜𝑠 2 𝜃)𝑑𝜃 − ∫02 (𝑐𝑜𝑠𝜃)2 𝑑𝜃
𝜋 𝜋 𝜋
1 + 𝑐𝑜𝑠2𝜃 𝜋
1 1
= ∫ (1 + 2𝑐𝑜𝑠𝜃)𝑑𝜃 + ∫ 𝑑𝜃 = (𝜃 + 2𝑠𝑖𝑛𝜃)|0 + ( 𝜃 + 𝑠𝑖𝑛2𝜃)𝜋
0
𝜋 2 2 4
2 2

=
𝜋 𝜋 5𝜋
=𝜋+ − = .
2 4 4
Figura în matlab:
 Fig. 7.

>> theta=linspace (0,2*pi);

>> polar( theta, cos(theta))
>> polar( theta, 1+cos(theta))
>> hold on
>> polar( theta, cos(theta), ’-.’)

9. Aflați aria unei bucle a lemniscatei lui Bernoulli 𝑟 = 𝑎√2𝑐𝑜𝑠2𝜃.

Soluție

Fig. 8.
 𝜋 𝜋 3𝜋 5𝜋
Punctele lemniscatei sunt situate în sectoarele − 2 ≤ 𝜃 ≤ și ≤𝜃≤ . Din
2 2 2
𝜋
simetrie, aria căutată este de patru ori mai mare decât aria părții situate în sectorul 0 ≤ 𝜃 ≤ 2 ,

prin urmare:
𝜋 𝜋
𝜋
1 4 4
𝐴 = 4 ∙ ∫ 𝑟 2 (𝜃)𝑑𝜃 = 2 ∫ 2𝑎2 𝑐𝑜𝑠 2𝜃𝑑𝜃 = 2𝑎2 𝑠𝑖𝑛2𝜃|04 = 2𝑎2 .
2 0 0

10. Să se calculeze aria figurii mărginită de cercurile:

𝑥
𝐶1 : 𝑥 2 − 4𝑥 + 𝑦 2 = 0, 𝐶2 : 𝑥 2 − 9𝑥 + 𝑦 2 = 0 și funcțiile 𝑓(𝑥) = , 𝑔(𝑥) = √3𝑥.
√3

Soluție

Lucrând în coordonate carteziene calculele devin greoaie de aceea, pentru simplitate,

se trece la coordonate polare. Se știe că ecuația polară a cercului este 𝜌2 − 2𝜌𝜌0 cos(𝜃 − 𝜑) +
𝜌02 = 𝑎2 , cu soluția 𝜌 = 𝜌0 cos(𝜃 − 𝜑) + √𝑎2 − 𝜌02 𝑠𝑖𝑛2 (𝜃 − 𝜑), unde 𝑎 = raza cercului,
𝜌0 = distanța de la origine la centrul cercului, 𝜑 = unghiul măsurat trigonometric de la axa 𝑂𝑥
la linia care generează originea cu centrul cercului, iar când 𝜌0 = 𝑎 sau când originea este pe
cerc ecuația devine
𝜌 = 2acos (𝜃 − 𝜑).

Fig. 9. Fig. 10.

Deoarece
𝑥 2 − 4𝑥 + 𝑦 2 = 0, 𝑥 2 − 9𝑥 + 𝑦 2 = 0 ⇔ (𝑥 − 2)2 + 𝑦 2 = 22 și (𝑥 − 3)2 + 𝑦 2 =
32 ,
în coordonate polare aceste ecuații devin:
𝐶1 : 𝜌 = 𝜌1 (𝜃) = 4𝑐𝑜𝑠𝜃 (pentru cercul mic) și 𝐶1 : 𝜌 = 𝜌2 (𝜃) = 6𝑐𝑜𝑠𝜃 (pentru cercul mare).
𝑥 1
Dreptele 𝑦 = , 𝑦 = √3𝑥, având pantele 𝑚1 = și 𝑚2 = √3, vor determina razele polare:
√3 √3
 𝜋 𝜋 1 𝜋 𝜋
𝜃 = 𝛼 = 6 , deoarece 𝑡𝑔 6 = și 𝜃 = 𝛽 = 3 , deoarece 𝑡𝑔 3 = √3. Prin urmare, aria căutată
√3
este:
𝜋
1 3
𝐴 = (∫ (𝜌2 (𝜃))2 − (𝜌1 (𝜃))2 ) 𝑑𝜃 =
2 𝜋
6
𝜋
𝜋 𝜋 3
1 3 31 + 𝑐𝑜𝑠2𝜃 𝑠𝑖𝑛2𝜃
= ∫ (36𝑐𝑜𝑠 2 𝜃 − 16𝑐𝑜𝑠 2 𝜃)𝑑𝜃 = 10 ∫ 𝑑𝜃 = 5 (𝜃 + )|
2 𝜋 𝜋 2 2 𝜋
6 6
6
5𝜋
= .
6
11. Să se calculeze aria unei bucle a rozetei cu 𝑚 ramuri (pentru m impar):
𝜌 = 𝑎𝑠𝑖𝑛 𝑚𝜃.
Soluție
Aria căutată este:
𝜋
1 𝑚 2 2
1 𝜋 2 2
𝑎2 𝜋 1 − 𝑐𝑜𝑠2𝜃
𝐴 = ∫ 𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛 𝑚𝜃𝑑𝜃 = ∫ 𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛 𝜃𝑑𝜃 = ∫ 𝑑𝜃 =
2 0 2𝑚 0 2𝑚 0 2
𝜋
𝑎2 𝜃 𝑠𝑖𝑛2𝜃 𝜋𝑎2
= ( − )| = ,
2𝑚 2 4 0
4𝑚
1
ceea ce arată că aria unei bucle a rozetei cu 𝑚 ramuri este 𝑚 din aria unei “rozete cu o

ramură”:
𝜌 = 𝑎𝑠𝑖𝑛𝜃, care reprezintă un cerc de diametru 𝑎.
Observația 3. În particular, pentru 𝑚 = 3 se obține roza cu trei petale 𝜌 = 𝑎𝑠𝑖𝑛3𝜃, iar aria
sa se calculează astfel:

Fig. 11.
 𝜋
Pentru prima petală, 0 ≤ 𝜃 ≤ și evident aria întregii figuri este de trei ori mai mare decât
3

aria unei petale, prin urmare:

𝜋
1 3
𝐴 = 3 ∙ ∫ (𝑎𝑠𝑖𝑛3𝜃)2 𝑑𝜃
2 0
𝜋
𝜋 𝜋 3
2 2 2
3𝑎 3 3𝑎 31 − 𝑐𝑜𝑠6𝜃 3𝑎 𝑠𝑖𝑛6𝜃
= ∫ 𝑠𝑖𝑛2 3𝜃𝑑𝜃 = ∫ 𝑑𝜃 = (𝜃 − )| =
2 0 2 0 2 2 6 0

𝜋𝑎2
= .
4
Observația 4. În particular, pentru 𝑎 = 4, se obține 𝐴 = 4𝜋 ≅ 12,566.

12. Să se calculeze aria astroidei.

Soluție
Astroida este o curbă plană, locul geometric al unui punct fix aflat pe un cerc de raza 𝑟
care se rotește fără a aluneca în interiorul unui cerc fix de rază 𝑅 = 4𝑟 (Leibniz-Newton, 1715).

Fig. 12.

2 2 2
Ecuația astroidei se scrie 𝑥 3 + 𝑦 3 = 𝑎3 , 𝑎 > 0. Astroida fiind simetrică atât faţă de
axele de coordonate, cât şi faţă de prima bisectoare, se poate scrie 𝐴 = 8𝐴(𝑆𝑓 ), unde 𝑆 𝑓 este
3
2 2 2
suprafața de sub 𝐺𝑓 , iar 𝐺𝑓 este graficul funcţiei 𝑓 (𝑥 ) = (𝑎 − 𝑥 ) , 𝑥 ∈ [𝑥0 , 𝑎], unde 𝑥0 =
3 3

3
2−2 𝑎 este abscisa punctului de intersecţie dintre astroidă şi prima bisectoare, în primul cadran.
Vom avea:
 3 3
2 2 2 𝑥0 2 2 2
𝑥0 𝑎 𝑥0 𝑎 𝑥3 𝑎
𝐴(𝑆𝑓 ) = ∫0 𝑥𝑑𝑥 + ∫𝑥 𝑓(𝑥) 𝑑𝑥 = ∫0 𝑥𝑑𝑥 + ∫𝑥 (𝑎3 − 𝑥 ) 𝑑𝑥 =
3 | + ∫𝑥0 (𝑎3 − 𝑥 ) 𝑑𝑥,
3
0 0 3 0

ultima integrală fiind dificil de calculat, de aceea vom incerca să calculăm aria astroidei
folosind reprezentarea parametrică.
Se știe că pentru o ecuație de forma 𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑟 2 , reprezentarea parametrică este:
𝑥 = 𝑎𝑐𝑜𝑠𝑡
{ 𝑦 = 𝑎𝑠𝑖𝑛𝑡 , 𝑡 ∈ [0,2𝜋].

1 2 1 2 1 2
Scriind astroida sub forma (𝑥 3 ) + (𝑦 3 ) = (𝑎3 ) , se obține:
1 1
𝑥 3 = 𝑎3 𝑐𝑜𝑠𝑡 𝑥 = 𝑎𝑐𝑜𝑠 3 𝑡
{ 1 1 ,𝑡 ∈ [0,2𝜋] ⇔ { , 𝑡 ∈ [0,2𝜋].
𝑦 = 𝑎𝑠𝑖𝑛3 𝑡
𝑦3 = 𝑎 𝑠𝑖𝑛𝑡
3

Prin urmare, aria astroidei este:

𝜋 𝜋
2 2
𝐴 = 4 ∫ 𝑥 (𝑡)𝑦 𝑡)𝑑𝑡 = 4 ∫ 𝑎𝑐𝑜𝑠 3 𝑡 ∙ 3𝑎𝑠𝑖𝑛2 𝑡 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑑𝑡 =
′(
0 0
𝜋 𝜋 𝜋
2 2 2
= 12𝑎2 ∫ 𝑐𝑜𝑠 4 𝑡 ∙ 𝑠𝑖𝑛2 𝑡𝑑𝑡 = 12𝑎2 ∫ 𝑐𝑜𝑠 4 𝑡 ∙ (1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡)𝑑𝑡 = 12𝑎2 ∫ (𝑐𝑜𝑠 4 𝑡 − 𝑐𝑜𝑠 6 𝑡)𝑑𝑡
0 0 0

=
= 12𝑎2 (𝐼4 − 𝐼6 ),
unde
𝜋 𝜋 𝜋
2 2 2
𝐼𝑛 = ∫ 𝑐𝑜𝑠 𝑛 𝑥𝑑𝑥 = ∫ 𝑐𝑜𝑠 𝑛−1 𝑥 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑑𝑥 = ∫ 𝑐𝑜𝑠 𝑛−1 𝑥 ∙ (𝑠𝑖𝑛𝑥)′𝑑𝑥 =
0 0 0
𝜋
𝜋
2
= 𝑐𝑜𝑠 𝑛−1
𝑥∙ 𝑠𝑖𝑛𝑥|02 + ∫ 𝑠𝑖𝑛𝑥 ∙ (𝑛 − 1)𝑐𝑜𝑠 𝑛−2 𝑥 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑥𝑑𝑥 =
0
𝜋
2
= (𝑛 − 1) ∫ 𝑐𝑜𝑠 𝑛−2 𝑥 ∙ (1 − 𝑐𝑜𝑠 2 )𝑑𝑥 .
0

𝑛−1
Deci 𝐼𝑛 = (𝑛 − 1)𝐼𝑛−2 − (𝑛 − 1)𝐼𝑛 , de unde 𝐼𝑛 = 𝐼𝑛−2 , 𝑛 ≥ 2, prin urmare:
𝑛

𝜋 𝜋
1 1 2 1 2 𝜋
𝐼2 = 𝐼0 = ∫ 𝑐𝑜𝑠 0 𝑥𝑑𝑥 = ∫ 1𝑑𝑥 = ,
2 2 0 2 0 4

3 3 𝜋 3𝜋 1 5 3𝜋 5𝜋
𝐼4 = 𝐼2 = ∙ = , 𝐼6 = 𝐼4 = ∙ = .
4 4 4 16 2 6 16 32

3𝜋 5𝜋 12𝑎 2 𝜋 3𝑎 2𝜋
Se obține 𝐴 = 12𝑎2 (𝐼4 − 𝐼6 ) = 12𝑎2 ( 16 − 32 ) = = , care reprezintă aria astroidei.
32 8
 Volume

1. Să se calculeze volumul elipsoidului.

2. Să se calculeze volumul sferei.

3. Să se calculeze volumul piramidei de baza 𝐵 și înălțime ℎ.

4. Să se determine volumul conului de rază 𝑟 și înălțime ℎ.
5. Să se calculeze volumul trunchiului de con circular drept cu razele 𝑟, respectiv 𝑅
și înălțime ℎ.
6. Să se calculeze volumul corpului de rotație determinat de funcția 𝑓: [0, 𝑏] → ℝ+
definite prin 𝑓 (𝑥 ) = √2𝑎𝑥 , 𝑎 > 0 (paraboloid de rotație).
7. Să se calculeze volumul corpului de rotație determinat de funcția 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ+
definită prin 𝑓 (𝑥 ) = √𝑥 2 − 𝑎2 (hiperboloid de rotație).
8. Să se calculeze volumul unui tor.
9. Să se afle volumul unui tor obținut prin rotirea unui cerc 𝜌 = 𝑠𝑖𝑛𝜃 în jurul razei
polare.
10. Să se calculeze volumele corpurilor mărginite de suprafețele obținute rotind
următoarele curbe:
(i) 𝑦 = 2𝑥 − 𝑥 2 , 𝑦 = 0 (𝑖1 ) în jurul axei 𝑂𝑥, (𝑖2 ) în jurul axei 𝑂𝑦;
2
𝑥 3
(ii) 𝑦 = 𝑏 (𝑎 ) , 0 ≤ 𝑥 ≤ 𝑎 (neiloid) (𝑖𝑖1 ) în jurul axei 𝑂𝑥, (𝑖𝑖2 ) în jurul axei 𝑂𝑦.
2 2 2
11. Să se determine volumul generat prin rotirea astroidei 𝑥 3 + 𝑦 3 = 𝑎3 în jurul axei
de simetrie.
12. Să se determine volumul generat, prin rotirea în jurul axei 𝑂𝑥, a unei bucle de
lemniscată:
(𝑥 2 + 𝑦 2 )2 = 𝑎 2 (𝑥 2 − 𝑦 2 ).
 Volume – Soluții

1. Să se calculeze volumul elipsoidului.

Soluție
Metoda I
Elipsoidul se obține prin rotirea subgraficului funcției 𝑓: [−𝑎, 𝑎] → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) =
𝑏
𝑎
√𝑎2 − 𝑥 2 în jurul axei 𝑂𝑥:
𝑎
𝑎 𝑏2 𝜋𝑏 2 𝑎 𝜋𝑏 2 𝑥3
𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓 ) = 𝜋 ∫−𝑎 𝑎2 (𝑎2 − 𝑥 2 )𝑑𝑥 = ∫−𝑎(𝑎2 − 𝑥 2 ) 𝑑𝑥 = ( 𝑎2 𝑎2 𝑥 − )| =
𝑎2 3 −𝑎
4𝜋𝑎𝑏2
= .
3

Fig. 13.

Metoda II
Ecuațiile parametrice ale elipsei sunt:
𝑥 = 𝑎𝑐𝑜𝑠𝑡
{ 𝑦 = 𝑎𝑠𝑖𝑛𝑡 , 𝑡 ∈ [0,2𝜋].

Arcul superior al elipsei se obține când se schimbă 𝑡 de la 0 la 𝜋, în acest caz parametrul 𝑡0

egal cu 𝜋 corespunde punctului extrem stâng al elipsei, punctul de extremă dreaptă fiind 𝑡𝑘 =
𝑏
0. Formula 𝑉𝑂𝑥 = 𝜋 ∫𝑎 𝑓 2 (𝑥 )𝑑𝑥 pentru o curbă definită parametric devine: 𝑉𝑂𝑥 =
𝑡
𝜋 ∫𝑡 𝑘 𝑦 2 (𝑡)𝑥 ′ (𝑡)𝑑𝑡 și prin urmare:
0
 0 0
𝑉 = −𝜋 ∫ 𝑏 𝑠𝑖𝑛 𝑡 ∙ 𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑡𝑑𝑡 = −𝜋 ∫ 𝑏2 𝑠𝑖𝑛2 𝑡 ∙ 𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑡𝑑𝑡
2 2
𝜋 𝜋
0
= − ∫ 𝑏2 (1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡) ∙ 𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑡𝑑𝑡 =
𝜋
0
2
𝑐𝑜𝑠 3 𝑡 4𝜋𝑎𝑏2
= 𝜋𝑎𝑏 (𝑐𝑜𝑠𝑡 − ) = .
3 𝜋
3

Observația 5. Dacă 𝑎 = 𝑏 = 𝑅, atunci se obține volumul sferei.

Elipsoidul în Matlab:

>>[x,y,z]=ellipsoid(0,0,0,5.9,3.25,3.25
,30);
>> figure
>> surf(x,y,z)
>> axis equal

Fig. 14.

2. Să se calculeze volumul sferei.

Fig. 15.

Soluție
Metoda I
Se aplică formula din care se obține volumul elipsoidului pentru 𝑎 = 𝑏 = 𝑅.
Metoda II
Sfera se obține prin rotirea subgraficului lui 𝑓: [−𝑅, 𝑅] → ℝ, 𝑓 (𝑥 ) = √𝑅2 − 𝑥 2 în jurul axei
𝑂𝑥:
𝑅
𝑅 𝑥3 2𝜋𝑅3 4𝜋𝑅3
𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓 ) = 𝜋 ∫−𝑅(𝑅2 − 𝑥 2 ) 𝑑𝑥 = 𝜋𝑅2 𝑥|𝑅−𝑅 − 𝜋 | = 2𝜋𝑅3 − = .
3 −𝑅 3 3

Metoda III.
Se consideră sfera de ecuație 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑅2 și fie un plan (𝑃) perpendicular pe axa 𝑂𝑥
care taie sfera după cercul de ecuație: 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑅2 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [−𝑅, 𝑅], de rază 𝑟 = √𝑅2 − 𝑥 2
și arie 𝑆 (𝑥 ) = 𝜋𝑟 2 = 𝜋(𝑅2 − 𝑥 2 ), atunci volumul sferei este:
𝑅
𝑅 𝑅 𝑥3 4𝜋𝑅3
𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓 ) = ∫−𝑅 𝑆(𝑥 )𝑑𝑥 = 𝜋 ∫−𝑅(𝑅2 − 𝑥 2 )𝑑𝑥 = 2𝜋 (𝑅2 𝑥 − )| = .
3 0 4

Fig. 16.

Sfera în Matlab:
>> clear
>> [x y z]=sphere;
>> a=[3 3 3 3]
a=
3 3 3 3
>>s1=surf(x*a(1,4)+a(1,1),y*a(1,4)+a(1,2),z*a(1,4)+
a(1,3));
Fig. 17.
 >> daspect([1 1 1])
>> view(30,10)

3. Să se calculeze volumul piramidei de baza 𝐵 și înălțime ℎ.

Soluție
Se consideră piramida de vârf 𝑉, axa 𝑂𝑥 perpendiculară pe planul (𝐵) și 𝑆(𝑥) aria secțiunii
corpului determinată de planul perpendicular pe axa 𝑂𝑥. Dacă se notează 𝑑(𝑂, 𝑆(𝑥 )) = 𝑥 din
asemănarea secțiunilor paralele de obține:
𝑆(𝑥) 𝑥 2
=( ) ,
𝑆(𝐵) ℎ
ℎ
𝑥 2𝑆(𝐵) ℎ 𝑥 2𝑆(𝐵) 𝑆(𝐵) ℎ 𝑆(𝐵) 𝑥 3 𝑆(𝐵)∙ℎ
de unde 𝑆 (𝑥 ) = ℎ2
și 𝑣𝑜𝑙 (𝐶 ) = ∫0 ℎ2
𝑑𝑥 = ℎ2
∫0 𝑥 2 𝑑𝑥 = ℎ2
∙ 3
| =
3
, unde
0

𝑆(𝐵) = aria bazei piramidei.

4. Să se determine volumul conului de rază 𝑟 și înălțime ℎ.

Soluție

Fig. 19.
Fig. 18.

Conul se obține prin rotirea unui triunghi cu vârfurile în punctele 𝑂(0,0), 𝐴(ℎ, 0) și 𝐵(ℎ, 𝑟).
 𝑥 𝑦 1
𝑟 𝑟
Știind că ecuația dreptei 𝑂𝐵 este: |0 0 1| = 0⇔𝑦 = ℎ 𝑥, se consideră 𝑓 (𝑥 ) = ℎ 𝑥, 𝑥 ∈
ℎ 𝑟 1
2 ℎ
ℎ 𝑟 𝑟2 𝑥3 𝜋𝑟 2ℎ
[0, ℎ] iar volumul conului este 𝑉(𝐶𝑓 ) = 𝜋 ∫0 ( 𝑥) 𝑑𝑥 = 𝜋 2 | = .
ℎ ℎ 3 3
0
𝜋∙52 ∙12
Observația 6. În particular, pentru 𝑟 = 5 și ℎ = 12, se obține volumul conului 𝑉 = =
3

100𝜋 ≅ 314,169.
5. Să se calculeze volumul trunchiului de con circular drept cu razele 𝑟, respectiv 𝑅 și
înălțime ℎ.
Soluție

Fig. 20.

Trunchiul de con circular drept se obține prin rotirea unui trapez dreptunghic cu
vârfurile în punctele 𝑂(0,0), 𝐴(0, 𝑟), 𝐵(ℎ, 𝑅) și 𝐶(ℎ, 0). În planul 𝑥𝑂𝑦, ecuația dreptei care
𝑅−𝑟
conține punctele 𝐴(0, 𝑟) și 𝐵(ℎ, 𝑅) este: 𝑦 = 𝑟 + 𝑥, prin urmare, se consideră: 𝑓(𝑥 ) = 𝑟 +
ℎ
𝑅−𝑟
𝑥, 𝑥 ∈ [0, ℎ].
ℎ

ℎ 𝑅−𝑟 2 ℎ 𝑅−𝑟 (𝑅−𝑟)2

Deci 𝑉(𝐶𝑓 ) = 𝜋 ∫0 (𝑟 + 𝑥) 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫0 [𝑟 2 + 2𝑟 𝑥+ 𝑥 2 ] 𝑑𝑥 =
ℎ ℎ ℎ2
ℎ
𝑅 − 𝑟 2 (𝑅 − 𝑟 )2 3 𝜋ℎ 2
=𝜋 [𝑟 2 𝑥+𝑟 𝑥 + 2
𝑥 ]| = (𝑅 + 𝑟 2 + 𝑅𝑟).
ℎ 3∙ℎ 0
3

Observația 7. În particular, pentru 𝑅 = 7, 𝑟 = 5 și ℎ = 12, se obține 𝑉 =436𝜋 ≅ 1369,73.

6. Să se calculeze volumul corpului de rotație determinat de funcția 𝑓: [0, 𝑏] → ℝ+

definită
prin 𝑓 (𝑥 ) = √2𝑎𝑥 , 𝑎 > 0 (paraboloid de rotație).
 Fig. 21.

Soluție
Volumul căutat este:
𝑏 𝑏
𝑉(𝐶𝑓 ) = 𝜋 ∫ 𝑓 𝑥 )𝑑𝑥 = 2𝜋𝑎 ∫ 𝑥𝑑𝑥 = 𝜋𝑎𝑏2 ,
2(
0 0

unde 𝑏 este înălțimea paraboloidului.

7. Să se calculeze volumul corpului de rotație determinat de funcția 𝑓: [𝑎, 𝑏] → ℝ+

definită prin 𝑓 (𝑥 ) = √𝑥 2 − 𝑎2 (hiperboloid de rotație).
Soluție
Volumul căutat este:
𝑏 𝑏 𝑏
𝑥3
𝑉(𝐶𝑓 ) = 𝜋 ∫ 𝑓 𝑥 )𝑑𝑥 = 𝜋 ∫ (𝑥 − 𝑎 𝑑𝑥 = 𝜋 ( − 𝑎2 𝑥)| =
2( 2 2)
𝑎 𝑎 3 𝑎
𝜋 3
= (𝑏 + 2𝑎3 − 3𝑎2 𝑏).
3

Fig. 22.
 8. Să se calculeze volumul unui tor.

Soluție
Metoda I
Torul T este suprafața descrisă de un cerc de rază 𝑟 care se rotește în jurul unei axe din planul
𝑥𝑂𝑦 și aflate la o distanță 𝑏 > 𝑟 de centrul său, deci nu intersectează axele de coordonate.
Torul realizat în Wolfram Alpha
3d parametric plot ((3+2cos v)cosu, (3+2cosv)sin u , 2sin v), u=0 to 2pi, v=0 to 2pi,
b este distanța de la centrul cercului generator la axă (centrul torului) adică raza
exterioară a torului, r este raza cercului generator, în cazul de față b= 3 și 𝑟 = 2.

Fig. 23.

Fie 𝐶 cercul: (𝑥 − 𝑎)2 + (𝑦 − 𝑏)2 ≤ 𝑟 2 , care se rostogolește în jurul axei

𝑂𝑥.Volumul corpului obținut este același dacă se înlocuiește 𝑎 = 0 și prin urmare:
𝑏
𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓1,𝑓2 ) = 𝜋 ∫𝑎 [𝑓2 2 (𝑥) − 𝑓1 2 (𝑥)]𝑑𝑥, unde

𝑓1 (𝑥 ) = 𝑏 − √𝑟 2 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [−𝑟, 𝑟]
{ .
𝑓2 (𝑥 ) = 𝑏 + √𝑟 2 − 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [−𝑟, 𝑟]

Deci
𝑟 2 2
𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓1,𝑓2 ) = 𝜋 ∫−𝑟 [(𝑏 + √𝑟 2 − 𝑥 2 ) − (𝑏 − √𝑟 2 − 𝑥 2 ) ] 𝑑𝑥 =
 𝑟 2 2
= 2𝜋 ∫ [(𝑏 + √𝑟 2 − 𝑥 2 ) − (𝑏 − √𝑟 2 − 𝑥 2 ) ] 𝑑𝑥 =
0
𝑟
= 8𝜋𝑏 ∫ √𝑟 2 − 𝑥 2 𝑑𝑥 ,
0

iar cu substituția 𝑥 = 𝑟𝑠𝑖𝑛𝜃 se obține:

𝜋 𝜋 𝜋
2 2 1+𝑐𝑜𝑠2𝜃 𝑠𝑖𝑛2𝜃 2
𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓1,𝑓2 ) = 8𝜋𝑏 ∫0 𝑟 𝑐𝑜𝑠 𝜃𝑑𝜃
2 = 8𝜋𝑏 ∫0 𝑟 2 2 𝑑𝜃
2 2
= 4𝜋𝑏𝑟 (𝜃 + )| = 2𝜋 2 𝑟 2 𝑏,
2 0

și scriind 𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓1,𝑓2 ) = 𝜋𝑟 2 ∙ 2𝜋𝑏, rezultă că volumul torului este egal cu produsul dintre aria
cercului care îl generează și lungimea cercului său median.

Fig. 24.
polar plot r=3sin(theta)+sqrt(4-9cos^2theta), theta=0 to 2 pi, 𝒃 = 𝟑, 𝒓 = 𝟐

Observația 8. 𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓1,𝑓2 ) = (𝜋𝑟 2 ) ∙ (2𝜋𝑏), deci este egal cu aria cercului înmulțită cu
lungimea circumferinței descrisă de centrul de greutate a lui 𝐶 (caz particular al Teoremei
Pappus - Guldin).
În cazul particular 𝑟 = 2 și 𝑏 = 3, se obține 𝑣𝑜𝑙 (𝐶𝑓1 ,𝑓2 ) = 24𝜋 2 ≅ 236,871.
Metoda II
Considerând legătura dintre coordonate carteziene (𝑥, 𝑦) și coordonate polare (𝜌, 𝜃):
𝑥 = 𝜌𝑐𝑜𝑠𝜃
{ ,
𝑦 = 𝜌𝑠𝑖𝑛𝜃
unde 𝜌 = 𝑂𝑀 (raza polară), 𝜃 (unghi polar) este unghiul dintre OM și axa polară, M fiind un
punct oarecare din plan, ecuația cercului (𝑥 − 𝑎)2 + (𝑦 − 𝑏)2 = 𝑟 2 devine 𝜌2 −
2𝜌(𝑎𝑐𝑜𝑠𝜃 + 𝑏𝑠𝑖𝑛𝜃) + 𝑎2 + 𝑏2 − 𝑟 2 = 0.
În particular, pentru 𝑎 = 0 se obține 𝜌2 − 2𝜌𝑏𝑠𝑖𝑛𝜃 + 𝑏2 − 𝑟 2 = 0,
∆= 4𝑏2 𝑠𝑖𝑛2 𝜃 − 4𝑏2 + 4𝑟 2 = 4𝑟 2 − 4𝑏2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃,
 cu soluțiile 𝜌1,2 = 𝑏𝑠𝑖𝑛𝜃 ∓

M √𝑟 2 − 𝑏2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃, unde 𝑟 = raza cercului

generator, 𝑏 = distanța de la origine la
𝜌
centrul cercului (raza exterioară a torului),
𝜃 pentru 𝜌 = 𝑏𝑠𝑖𝑛𝜃 + √𝑟 2 − 𝑏2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃 (1) se
𝜌 obține:
Fig. 25.

2𝜋 2𝜋 3
𝑉= ∫ 𝜌 (𝜃) ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜃𝑑𝜃 =
3 0
2𝜋 2𝜋 3 2𝜋
= ∫ (𝑏𝑠𝑖𝑛𝜃 + √𝑟 2 − 𝑏2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃) ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜃𝑑𝜃 = ∙ 3𝜋𝑏𝑟 2 = 2𝜋 2 𝑟 2 𝑏.
3 0 3

Observația 9. Calculul a fost realizat în WolframAlpha

Fig. 26.

9. Să se afle volumul unui tor obținut prin rotirea unui cerc 𝜌 = 𝑠𝑖𝑛𝜃 în jurul razei
polare.

Soluție
2𝜋 𝜋
Volumul căutat este: 𝑉 = 3
∫0 𝑠𝑖𝑛3 𝜃 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜃𝑑𝜃 =
2𝜋 𝜋 2𝜋 𝜋 1−𝑐𝑜𝑠2𝜃 2
3
∫0 𝑠𝑖𝑛4 𝜃𝑑𝜃 = 3
∫0 ( 2
) 𝑑𝜃 =
 𝜋
𝜋 𝜋 1 + 𝑐𝑜𝑠4𝜃 𝜋 3𝜃 𝑠𝑖𝑛4𝜃 𝜋2
= ∫ (1 − 2𝑐𝑜𝑠𝜃 + ) 𝑑𝜃 = ( − 𝑠𝑖𝑛2𝜃 + )| = .
6 0 2 6 2 8 0
4

Observația 10. Cercul cu ecuația 𝜌 = 𝑠𝑖𝑛𝜃 are centrul în origine, adică 𝑏 = 𝑟, unde
𝑏 = distanța de la origine la centrul cercului iar 𝑟 = raza cercului. În acest caz, din formula (1)
1
s-ar obține 𝜌 = 2𝑟𝑠𝑖𝑛𝜃, iar în cazul de față 𝑟 = 2.

Fig. 27.

10. Să se calculeze volumele corpurilor mărginite de suprafețele obținute rotind

următoarele
curbe:
(iii)𝑦 = 2𝑥 − 𝑥 2 , 𝑦 = 0 (𝑖1 ) în jurul axei 𝑂𝑥, (𝑖2 ) în jurul axei 𝑂𝑦;
2
𝑥 3
(iv) 𝑦 = 𝑏 (𝑎 ) , 0 ≤ 𝑥 ≤ 𝑎 (neiloid) (𝑖𝑖1 ) în jurul axei 𝑂𝑥, (𝑖𝑖2 ) în jurul axei 𝑂𝑦.

Soluție
a.
(𝑖1 ) Deoarece soluțiile ecuației 𝑦 = 2𝑥 − 𝑥 2 = 0 sunt 𝑥1 = 0 și 𝑥2 = 2, volumul corpului
obținut este:
 Fig. 28.

2 2 2
2( 2 )2
𝑥3 𝑥5 16𝜋
𝑉𝑂𝑥 = 𝜋 ∫ 𝑦 𝑥 )𝑑𝑥 = 𝜋 ∫ (2𝑥 − 𝑥 𝑑𝑥 = 𝜋 (4 ∙ − 𝑥 4 + )| = .
0 0 3 5 0 15

(𝑖2 ) Volumul corpului obținut prin rotirea în jurul axei 𝑂𝑦 este:

Fig. 29.
2 2 2
𝑥3 𝑥 4 8𝜋
𝑉𝑂𝑦 = 2𝜋 ∫ 𝑥𝑦(𝑥 )𝑑𝑥 = 2𝜋 ∫ 𝑥(2𝑥 − 𝑥 2 )𝑑𝑥 = 2 𝜋 (2 ∙ − )| = .
0 0 3 4 0 3

b.

(𝑖𝑖1 ) Neiloidul este o formă conică care se înclină spre interior, iar volumul său este:

2 2 7 𝑎
𝑎
𝑥 3 𝑏2 𝑥 3 3
𝑉=𝜋 ∫ [𝑏 ( ) 𝑑𝑥 = 𝜋 4 ∙ | = 𝜋𝑎𝑏2 .
]
0 𝑎 7 7
𝑎3 3
0

3 270𝜋
În particular, pentru 𝑏 = 3 și 𝑎 = 10 se obține 𝑉 = 7 ∙ 𝜋 ∙ 10 ∙ 32 = ≅ 121,176.
7
 Fig. 30.

(𝑖𝑖2 ) Volumul căutat este:

2 8 𝑎
𝑎 𝑎
𝑥 𝑏 33 𝑥3
𝑉𝑂𝑦 = 2𝜋 ∫ 𝑥𝑦(𝑥)𝑑𝑥 = 2𝜋 ∫ 𝑥𝑏 ( ) 𝑑𝑥 = 2𝜋 2 ∙ | = 𝜋𝑎2 𝑏.
0 0 𝑎 8 4
𝑎3 3
0
3 900𝜋
În particular, pentru 𝑏 = 3 și 𝑎 = 10 se obține 𝑉 = 4 ∙ 𝜋 ∙ 102 ∙ 3 = = 225𝜋 ≅ 706,86.
4

Observația 11. Deoarece 𝜋𝑎𝑏 reprezintă aria unei elipse cu semiaxele 𝑎 și 𝑏, iar 𝑥 = 𝑎 este
𝐴bazei ∙înălțimea
înălțimea neiloidului, se deduce că 𝑉𝑂𝑦 = 3 ∙ .
4

Fig. 31.

2
𝑥 3
Observația 12. Volumul corpului obținut prin rotația curbei 𝑦 = 3 ( ) , 6 ≤ 𝑥 ≤ 10 în
10

jurul axei 𝑂𝑦 reprezintă volumul unui trunchi de neloid cu înălțimea aproximativ egală cu:
2 2
10 3 6 3
ℎ= 3 (10) − 3 (10) ≅ 3 − 2,13 = 0,86.
 2 8 10 8
𝑎 10
𝑥 3 9 9 633 𝑥3
𝑉𝑂𝑦 = 2𝜋 ∫ 𝑥𝑦(𝑥 )𝑑𝑥 = 2𝜋 ∫ 3𝑥 ( ) 𝑑𝑥 = 2𝜋 2 ∙ | = 𝜋102 − 𝜋 2
0 6 10 8 4 4
103 3 103
6

≅ 525,83.
Trunchiul de neiloid a fost folosit de oamenii de știință alături de con, cilindru și paraboloid
pentru a calcula volumul forestier deoarece acest corp se aseamănă cu trunchiul unui copac.

Fig. 32.

2 2 2
11. Să se determine volumul generat prin rotirea astroidei 𝑥 3 + 𝑦 3 = 𝑎3 în jurul axei de
simetrie.

Soluție
3
2 2 2
Deoarece 𝑦 = (𝑎 − 𝑥 ) , volumul căutat este:
3 3

𝑎 2 2 3 𝑎 4 2 2 4
𝑉 = 𝜋 ∫ (𝑎3 − 𝑥 3 ) 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫ (𝑎2 − 3𝑎3 𝑥 3 + 3𝑎3 𝑥 3 − 𝑥 2 ) 𝑑𝑥 =
−𝑎 −𝑎

5 7 𝑎
3
4 𝑥3 2 𝑥3 𝑥 9 3 9 3 𝑎3 32
=𝜋 (𝑎2 𝑥− 3𝑎3 + 3𝑎3 3
− )| = 2𝜋 (𝑎 − 𝑎 + 𝑎 − ) = 𝜋𝑎3 .
5 7 3 5 7 3 105
3 3 −𝑎

12. Să se determine volumul generat, prin rotirea în jurul axei 𝑂𝑥, a unei bucle de
lemniscată:
(𝑥 2 + 𝑦 2 )2 = 𝑎 2 (𝑥 2 − 𝑦 2 ).

Soluție
Din relația
(𝑥 2 + 𝑦 2 )2 = 𝑎2 (𝑥 2 − 𝑦 2 ) ⇔ 𝑥 4 + 2𝑥 2 𝑦 2 + 𝑦 4 − 𝑎2 𝑥 2 + 𝑎2 𝑦 2 = 0 ⇒
 𝑦 4 + (2𝑥 2 + 𝑎2 )𝑦 2 + 𝑥 4 − 𝑎2 𝑥 2 = 0 ⇒
𝑡 2 + (2𝑥 2 + 𝑎2 )𝑡 2 + 𝑥 4 − 𝑎2 𝑥 2 = 0, unde 𝑦 2 = 𝑡 și
∆= 4𝑥 4 + 4𝑥 2 𝑎2 + 𝑎4 − 4𝑥 4 + 4𝑎2 𝑥 2 = 𝑎4 + 8𝑎2 𝑥 2 ,
−2𝑥 2−𝑎 2 ∓𝑎√𝑎 2+8𝑥 2 −2𝑥 2−𝑎 2 +𝑎√𝑎 2 +8𝑥 2 −2𝑥 2−𝑎 2 −𝑎√𝑎 2 +8𝑥 2
de unde 𝑡1,2 = , 𝑡1 = , 𝑡1 = iar
2 2 2

−2𝑥 2 −𝑎 2+𝑎√𝑎 2 +8𝑥 2

𝑦2 = , prin urmare,
2
𝑎 𝑎
−2𝑥 2 − 𝑎2 + 𝑎√𝑎2 + 8𝑥 2
𝑉 = 𝜋 ∫ 𝑦 2 𝑑𝑥 = 𝜋 ∫ 𝑑𝑥 =
0 0 2
𝑎
𝑥 3 𝑎2 𝑎 𝑥√𝑎2 + 8𝑥 2 𝑎2
= 𝜋 [− − 𝑥 + ( + 𝑙𝑛 |2√2𝑥 + √𝑎2 + 8𝑥 2 |)]| =
3 2 2 2 4√2 0

𝜋𝑎3 √2 1
= [ 𝑙𝑛(3 + 2√2) − ].
4 4 3