CLASA a X-a

BREVIAR TEORETIC ȘI EXEMPLE

FUNCȚII

O funcție 𝑓: 𝐸 → 𝑅, unde 𝐸 ⊆ 𝑅, se numește funcție numerică.

1. Să ne amintim împreună!
1.1. Reprezentarea grafică
Fie funcția 𝑓: 𝐸 → 𝑅. Reprezentarea grafică a funcției f în raport cu reperul ales este mulțimea 𝐺 a
punctelor 𝑀(𝑥, 𝑦) din plan, astfel încât 𝑥 ∈ 𝐸 și 𝑦 = 𝑓(𝑥).
Exemplul 1.1. Pentru funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 6𝑥 + 5
tabelul de variație este:
x −∞ −5 −3 −1 0 ∞
f(x) 0 −4 0 5

iar graficul este:

Este util să reții poziția curbei 𝐺 față d axa 𝑂𝑥:

• 𝐺 se află „deasupra” axei 𝑂𝑥 ⟺ 𝑓(𝑥) > 0, ∀𝑥 ∈ 𝐸
• 𝐺 intersectează axa 𝑂𝑥 în (𝑎, 0) ⟺ 𝑓(𝑥) = 0
• 𝐺 se află „sub” axa 𝑂𝑥 ⟺ 𝑓(𝑥) < 0, ∀𝑥 ∈ 𝐸

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
1.2. Intervalele de monotonie
Pentru funcția 𝑓: 𝐸 → 𝑅 și I o submulțime a lui E, îți amintești din clasa a IX-a că:

• 𝑓 este strict crescătoare pe 𝐼 dacă 𝑥, 𝑦 ∈ 𝐼, 𝑥 < 𝑦 ⟹ 𝑓(𝑥) < 𝑓(𝑦)

• 𝑓 este strict descrescătoare pe 𝐼 dacă 𝑥, 𝑦 ∈ 𝐼, 𝑥 < 𝑦 ⟹ 𝑓(𝑥) > 𝑓(𝑦)
• f este strict monotonă pe 𝐼 dacă este strict crescătoare sau strict descrescătoare pe 𝐼.
Exemplul 1.2. Intervalele de monotonie pentru funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 6𝑥 + 5 sunt:

• pe (−∞, −3) funcția este strict descrescătoare

• pe (−3, ∞) funcția este strict crescătoare

1.3. Intervalele de convexitate (concavitate)

Funcția numerică 𝑓: 𝐸 → 𝑅 și 𝐼 ⊆ 𝐸 este convexă pe I (respectiv concavă pe I) dacă pentru orice
𝑎, 𝑏 ∈ 𝐼, 𝑎 < 𝑏 și punctele 𝐴(𝑎, 𝑓(𝑎)), 𝐵(𝑏, 𝑓(𝑏)), reprezentarea grafică a lui f pe [𝑎, 𝑏] se află sub
segmentul AB (respectiv deasupra segmentului AB)

funcție convexă funcție concavă

2. Funcții injective. Funcții surjective. Funcții bijective

2.1. Funcții injective
Pornim de la funcția numerică 𝑓: 𝐴 → 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅 . Îți reamintesc faptul că 𝐴 se numește domeniul
de definiție și 𝐵 se numește codomeniul funcției f.
Definiția 2.1. Funcția 𝑓: 𝐴 → 𝐵 se numește funcție injectivă sau injecție dacă orice două elemente
distincte din A au imagini distincte în B

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
Faptul că funcția 𝑓: 𝐴 → 𝐵 este injectivă se poate exprima prin enunțuri echivalente:
a) ∀𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴, 𝑥1 ≠ 𝑥2 ⟹ 𝑓(𝑥1 ) ≠ 𝑓(𝑥2 )
b) ∀𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴, 𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(𝑥2 ) ⟹ 𝑥1 = 𝑥2
Observație: cel mai des, în exerciții, se folosește enunțul b).
Exemplul 2.1.1. Îți voi arăta că funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 2𝑥 + 3 este injectivă. Voi folosi pentru acest
lucru, proprietatea b):
∀𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝑅, 𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(𝑥2 ) ⟹ 2𝑥1 + 3 = 2𝑥2 + 3 ⟹ 𝑥1 = 𝑥2 , deci funcția este injectivă.
Exemplul 2.1.2. Îți voi da un exemplu de funcție care nu este injectivă.
𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 2𝑥 + 3
În acest caz, scrii 𝑓(𝑥) = 𝑥(𝑥 + 2) + 3 și alegi 𝑥1 = 0 și 𝑥2 = −2.
Vei observa că 𝒙𝟏 ≠ 𝒙𝟐 , dar 𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(0) = 3 și 𝑓(𝑥2 ) = 𝑓(−2) = 3 ⟹ 𝒇(𝒙𝟏 ) = 𝒇(𝒙𝟐 ), deci
funcția nu este injectivă.
Interpretarea geometrică a injectivității unei funcții
Dacă orice paralelă cu axa 𝑂𝑥 intersectează graficul funcției numerice 𝑓: 𝐴 → 𝐵 în cel mult un punct,
atunci f este injectivă.
2𝑥 − 1, 𝑥 ≤ 2
Exemplul 2.1.3. Îți voi arăta cum verifici dacă funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = { este
3𝑥 − 4, 𝑥 > 2
injectivă.
Pasul 1. Faci tabelul de variație al funcției pentru a-i trasa graficul. Având în vedere că funcția ta este
compusă, te sfătuiesc să faci câte un tabel de variație pentru fiecare ramură:
𝑥 −∞ 0 1 2 ∞
𝑓1 (𝑥) = 2𝑥 − 1 −1 1 𝑓1 (2) = 2 ∙ 2 − 1 = 3

și
𝑥 −∞ 2 3 4 ∞
𝑓2 (𝑥) = 3𝑥 − 4 𝑓2 (2) = 3 ∙ 2 − 4 = 2 5 8

Graficele le vei trasa în același sistem de axe de coordonate 𝑥𝑂𝑦 și vei duce două paralele la axa 𝑂𝑥,
una 𝑦 = 2,5 și cealaltă 𝑦 = −2.

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
Observi că dreapta 𝑦 = 2,5 intersectează graficul în două puncte, deci funcția nu este injectivă.
Acum vreau să îți mai prezint un aspect important, legătura dintre monotonia strictă și injectivitate.
Teorema 2.1. Fie 𝑓: 𝑅 → 𝑅 o funcție numerică.
a) dacă f este strict monotonă, atunci f este injectivă;
b) dacă f este injectivă, nu rezultă în mod necesar că f este strict monotonă;
c) dacă f nu este injectivă, atunci f nu este strict monotonă.

2.2. Funcții surjective

Definiția 2.2. Funcția 𝑓: 𝐴 → 𝐵 se numește funcție surjectivă sau surjecție dacă orice element din
codomeniul 𝐵 este imaginea cel puțin unui element din domeniul de definiție 𝐴 prin funcția 𝑓.
Faptul că 𝑓: 𝐴 → 𝐵 este surjectivă se poate exprima astfel:
∀𝑦 ∈ 𝐵, ∃𝑥 ∈ 𝐴 astfel încât 𝑦 = 𝑓(𝑥)
Exemplul 2.2.1. Îți voi arăta că funcția 𝑓: 𝑅 → [0, ∞), 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 este surjectivă.

Pornind de la definiție, ∀𝒚 ∈ [𝟎, ∞), ∃𝑥 ∈ 𝑅 astfel încât 𝑦 = 𝑓(𝑥), obții 𝑦 = 𝑥 2 ⟹ 𝑥 = ±√𝑦.

2
Deci, 𝑓(𝑥) = 𝑓(±√𝑦) = (±√𝑦) = 𝑦, deci funcția este surjectivă.

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
Interpretarea geometrică a surjectivității unei funcții
Dacă orice dreaptă paralelă la axa 𝑂𝑥, 𝑦 = 𝑏, 𝑏 ∈ 𝐵, intersectează graficul funcției în cel puțin un
punct, atunci funcția numerică 𝑓: 𝐴 → 𝐵 este surjectivă.
Exemplul 2.2.2. Îți voi arăta cum să verifici dacă funcția de la Exemplul 2.1.3., 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) =
2𝑥 − 1, 𝑥 ≤ 2
{ este surjectivă.
3𝑥 − 4, 𝑥 > 2
Deoarece ai trasat deja graficul acestei funcții, te poți folosi de acesta pentru a stabili dacă funcția este
surjectivă sau nu.
Observi că orice paralelă dusă la axa 𝑂𝑥 intersectează graficul în unul sau două puncte, deci concluzia
este că funcția dată este surjectivă.

Exemplul 2.2.3. Vreau să mai vezi și funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = |𝑥 + 2| + 4.

Observi că primul pas pe care trebuie să îl faci este să explicitezi funcția f, deoarece conține modulul:
𝑥 + 6, 𝑥 ≥ −2
𝑓(𝑥) = {
−𝑥 + 2, 𝑥 < −2
Apoi, vei studia surjectivitatea funcției folosindu-te de interpretarea geometrică. Pentru acest lucru,
începe cu tabelul de variație, care va arăta în felul următor:
𝑥 −∞ −4 −3 −2 0 1 ∞
𝑓1 (𝑥) = 𝑥 + 6 4 6 7
𝑓2 (𝑥) = −𝑥 + 2 6 5 4

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
trasează graficul funcției și două drepte paralele la axa 𝑂𝑥, 𝑦 = 7 și 𝑦 = 2:

Observi că dreapta 𝑦 = 7 intersectează graficul funcției în două puncte distincte, dar dreapta 𝑦 = 2
nu intersectează graficul funcției în niciun punct. Concluzia este că funcția dată 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) =
|𝑥 + 2| + 4 nu este surjectivă.

2.3. Funcții bijective

Definiția 2.3. Funcția 𝑓: 𝐴 → 𝐵 se numește funcție bijectivă dacă și numai dacă este simultan
injectivă și surjectivă.
Exemplul 2.3.1. Îți voi prezenta cum arăți că funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = 4𝑥 − 3 este bijectivă.
Pentru a verifica bijectivitatea funcției, vei verifica mai întâi injectivitatea și apoi surjectivitatea.
Injectivitatea
∀𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝑅, 𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(𝑥2 ) ⟹ 4𝑥1 − 3 = 4𝑥2 − 3 ⟹ 𝑥1 = 𝑥2 , deci funcția este injectivă (1)
Surjectivitatea
∀𝑦 ∈ 𝑅, ∃𝑥 ∈ 𝑅 astfel încât 𝑦 = 𝑓(𝑥).
𝑦+3
Pornind de la 𝑦 = 4𝑥 − 3 ⟹ 𝑥 = .
4

𝑦+3 𝑦+3
Deci, 𝑓(𝑥) = 𝑓 ( 4
)=4∙ 4
− 3 = 𝑦 ⟹ funcția este surjectivă (2)

Din (1) și (2) rezultă că funcția este bijectivă.

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
Interpretarea geometrică a bijectivității unei funcții
Dacă orice paralelă cu axa 𝑂𝑥 intersectează graficul funcției numerice 𝑓: 𝐴 → 𝐵, într-un singur
punct, atunci f este bijectivă.
2𝑥 + 3, 𝑥 < 0
Exemplul 2.3.2. Îți voi arăta cum să verifici dacă funcția 𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥) = { este
𝑥 2 + 3, 𝑥 ≥ 0
bijectivă.
Primul pas pe care îl vei face este trasarea graficului. Pentru asta, ai nevoie de tabelul de variație:
𝑥 −∞ −2 −1 0 1 2 ∞
𝑓1 (𝑥) = 2𝑥 + 3 −1 1 3
𝑓2 (𝑥) = 𝑥 2 + 3 3 4 7

Acum, poți trasa graficul funcției reprezentând punctele în același sistem de axe de coordonate. În
același timp, vei trasa și două paralele la axa 𝑂𝑥, una 𝑦 = −1 și cealaltă 𝑦 = 5

Observi că orice paralelă ai duce la axa 𝑂𝑥 intersectează graficul o singură dată. Concluzia? f este
funcție bijectivă.
Acum că ți-ai fixat aspectele teoretice, te invit să exersezi ceea ce ai învățat în această lecție rezolvând
exercițiile din Fișa de lucru.
Succes!
Și nu uita: don’t worry, be happy!

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
CLASA a X-a
FIȘĂ DE LUCRU – nivel mediu
FUNCȚII

Verifică bijectivitatea pentru funcțiile 𝑓: 𝑅 → 𝑅 următoare:

a) 𝑓(𝑥) = 2𝑥 − 6;

b) 𝑓(𝑥) = −3𝑥 + 1;

c) 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 + 2𝑥 − 3;

d) 𝑓(𝑥) = −𝑥 2 − 3𝑥 + 1;

1 − 𝑥, 𝑥 < 0
e) 𝑓(𝑥) = { ;
3𝑥 + 1, 𝑥 ≥ 0

𝑥 − 2, 𝑥 ≤ 3
f) 𝑓(𝑥) = { ;
3𝑥 − 3, 𝑥 > 3

𝑥 2 − 6𝑥 + 11, 𝑥 ≥ 3
g) 𝑓(𝑥) = { .
𝑥 − 1, 𝑥 < 3

Indicații:

Pentru a stabili bijectivitatea:

• în cazul funcțiilor de la punctele a) – d) verifică mai întâi injectivitatea și apoi surjectivitatea
funcțiilor, ajutându-te de definiții;
• în cazul funcțiilor de la punctele e) – g), folosește-te de graficele funcțiilor. În același reper
cartezian, trasează cel puțin două drepte diferite, paralele cu 𝑂𝑥. Observă de câte ori acestea
intersectează graficul. În funcție de acest aspect, stabilește dacă funcția este bijectivă sau nu.

Succes!

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro
CLASA a X-a
FIȘĂ DE LUCRU – avansați
FUNCȚII

1. Să se determine 𝑓(𝑥 + 𝑚) șțiind că 𝑓(𝑥 − 𝑚) = 3𝑥 2 − 12𝑚𝑥 + 7𝑚2 .

Indicații:

Metoda 1.
• determină coeficienții a, b și c ai funcției 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐

Metoda 2.
• notează 𝑥 − 𝑚 = 𝑡 ⟹ 𝑥 = 𝑡 + 𝑚

2. Să se afle aria cuprinsă între curbele:

|𝑥+5|−(𝑥+1) 0, dacă |𝑥| > 5
𝑓(𝑥) = și 𝑔(𝑥) = { .
2 5 − |𝑥|, dacă |𝑥| ≤ 5

Indicații:

• reprezintă grafic cele două funcții în același sistem de axe de coordonate

𝑥+1
3. Fie funcția 𝑓: 𝑅 ∖ {1} → 𝑅 ∖ {1}, definită astfel 𝑓(𝑥) = 𝑥−1. Să se arate că funcția 𝑓(𝑥) este
bijectivă.

4. Să se determine 𝑚 ∈ 𝑅 pentru care funcțiile următoare sunt bijective:

𝑥 + 𝑚, 𝑥 ≤ 1
a) 𝑓(𝑥) = {
2𝑚𝑥 − 1, 𝑥 > 1
−𝑥 2 + 4, 𝑥 ≤ 0
b) 𝑓(𝑥) = { .
2𝑥 + 𝑚, 𝑥 > 0

Succes!

Nume prenume: MUNTEAN Doina

Școala: Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare
E-mail: vdmuntean@yahoo.ro