|𝒛| = √𝒂𝟐 + 𝒃𝟐

Matematică - BAC
Teorie și formule
Teorie și formule
Matematică

Atât cât trebuie, nimic mai mult!

Atât cât trebuie, nimic mai mult!

Material elaborat corespunzând cerințelor de

BACALAUREAT 2021
 CUPRINS

SUBIECTUL I ................................................... 3
I.1. Formule de calcul prescurtat ................................................................. 3
I.2. Modulul unui număr real ....................................................................... 3
I.3. Ecuații cu modul ..................................................................................... 4
I.4. Inecuații cu modul .................................................................................. 4
I.5. Partea întreagă. Partea fracționară ....................................................... 5
I.6. Progresii aritmetice ................................................................................ 5
I.7. Progresii geometrice .............................................................................. 6
I.8. Funcții. Funcția de gradul I ..................................................................... 7
I.9. Funcția de gradul II ................................................................................. 7
I.10. Elemente de trigonometrie................................................................ 12
I.11. Aplicații ale trigonometriei în geometrie .......................................... 17
I.12. Vectori în plan .................................................................................... 18
I.13. Descompunerea unui vector după doi vectori dați .......................... 19
I.14. Puteri și radicali .................................................................................. 20
I.15. Numere complexe .............................................................................. 23
I.16. Ecuații și inecuații ............................................................................... 24
I.17. Probleme de numărare și elemente de calculul probabilităților ..... 26
I.18. Geometrie analitică ............................................................................ 27
2 / 29
 SUBIECTUL I

I.1. Formule de calcul prescurtat

Oricare ar fi 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ ℝ avem:
1. 𝒂𝟐 − 𝒃𝟐 = (𝒂 − 𝒃)(𝒂 + 𝒃)
2. (𝒂 + 𝒃)𝟐 = 𝒂𝟐 + 𝟐𝒂𝒃 + 𝒃𝟐
3. (𝒂 − 𝒃)𝟐 = 𝒂𝟐 − 𝟐𝒂𝒃 + 𝒃𝟐
4. (𝒂 + 𝒃 + 𝒄)𝟐 = 𝒂𝟐 + 𝒃𝟐 + 𝒄𝟐 + 𝟐(𝒂𝒃 + 𝒃𝒄 + 𝒂𝒄)

I.2. Modulul unui număr real

−𝑥, daca 𝑥 < 0
|𝒙| = { 0, 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑥 = 0
𝑥, 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑥 > 0
Proprietăți:
∀𝑥, 𝑦 ∈ ℝ, avem:
1. |𝑥| = 0 ⇔ 𝑥 = 0
2. |𝑥 · 𝑦| = |𝑥| · |𝑦|
𝑥 |𝑥|
3. |𝑦| = |𝑦|, 𝑦 ≠ 0

4. |𝑥 + 𝑦| ≤ |𝑥| + |𝑦|

3 / 29
 I.3. Ecuații cu modul
Fie 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ:
b Mulțimea soluțiilor
b<0 ∅
|𝒙 − 𝒂| = 𝒃
b=0 a
b >0 {a – b; a + b}

I.4. Inecuații cu modul

Fie 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ:
b Mulțimea soluțiilor
b<0 ℝ
|𝒙 − 𝒂| > 𝒃
b=0 ℝ\{a}
b>0 {−,a – b){a + b,}
.
b Mulțimea soluțiilor
b<0 ∅
|𝒙 − 𝒂| < 𝒃
b=0 ∅
b>0 {a – b; a + b}
Obs.
Când avem > , < punem paranteze rotunde. Înseamnă că nu am inclus și
capetele intervalului.
Când avem  , punem paranteze drepte. Înseamnă că am inclus și capetele
intervalului.

4 / 29
 I.5. Partea întreagă. Partea fracționară
Fie 𝑥 un număr real.
Se numește parte întreagă a lui 𝑥 cel mai apropiat întreg mai mic sau
egal cu 𝑥.
Se numește parte fracționară a lui 𝑥 diferența dintre număr și partea
lui întreagă.
Notații:
• [𝑥] - partea întreagă a numărului real 𝑥.
• {𝑥} - partea fracționară a numărului real 𝑥.
𝒙 = [𝒙] + {𝒙}
unde 𝟎 ≤ {𝒙} < 𝟏
Proprietăți
1. [𝑥] ≤ 𝑥 < [𝑥] + 1
2. [𝑥] = 𝑥 ⇔ 𝑥 ∈ ℤ

I.6. Progresii aritmetice

Def. Un șir (𝑎𝑛 )𝑛≥1 se numește progresie aritmetică, dacă diferența a doi
termeni consecutivi este aceeași (este constantă – și pe care o notăm cu “r” și
o numim rație).
𝑎2 − 𝑎1 = 𝑎3 − 𝑎2 = ⋯ = 𝑎𝑛 − 𝑎𝑛−1 = 𝒓
Formula termenului general
𝒂𝒏 = 𝒂𝟏 + (𝒏 − 𝟏) ∙ 𝒓

Suma primilor ‘n’ termeni ai unei progresii (notată cu Sn )

(𝒂𝟏 + 𝒂𝒏 ) ∙ 𝒏
𝑺𝒏 =
𝟐
𝒂+𝒄
Proprietate: a,b, c sunt în progresie aritmetică, dacă 𝒃 = 𝟐

5 / 29
 I.7. Progresii geometrice
Def. Un șir (𝑏𝑛 )𝑛≥1 se numește progresie geometrică, dacă raportul a doi
termeni consecutivi este același (este constant – și pe care o notăm cu “q” și o
numim rație).
𝒃𝟐 𝒃𝟑 𝒃𝒏
= =⋯= =𝒒
𝒃𝟏 𝒃𝟐 𝒃𝒏−𝟏

Formula termenului general

𝒃𝒏 = 𝒃𝟏 ∙ 𝒒𝒏−𝟏

Suma primilor ‘n’ termeni ai unei progresii (notată cu Sn )

𝒒𝒏 − 𝟏
𝑺𝒏 = 𝒃𝟏 ∙
𝒒−𝟏

Proprietate: a,b, c sunt în progresie geometrică, dacă

𝒃 = √𝒂 ∙ 𝒄

6 / 29
 I.8. Funcții. Funcția de gradul I
Def. Fie A şi B două mulţimi. Prin funcţie definită pe mulţimea A, cu valori în
mulţimea B se înţelege orice lege (procedeu sau convenţie) f, în baza căreia
oricărui element aA i se asociază un unic element, notat f(a), din B. Mulţimea
A se numeşte domeniu de definiţie, iar mulţimea B se numeşte codomeniu de
definiţie sau domeniul valorilor funcţiei.
• 𝐺𝑓 – Graficul funcției f
• Un punct 𝐴(𝑥, 𝑦) ∈ 𝐺𝑓 dacă 𝒇(𝒙) = 𝒚
• 𝑥 se numește abscisa, 𝑦 ordonata
• Intersecția cu axele de coordonate
∩ cu OX : 𝑓(𝑥) = 0
∩ cu OY : 𝑓(0) =...
• Pentru a calcula (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥), mai întâi calculez 𝑔(𝑥) și apoi
aplic 𝑓 la rezultat.

I.9. Funcția de gradul II

Funcția 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ ℝ, 𝑎 ≠ 0, este
funcția de gradul al II-lea.
Rezolvarea ecuației 𝑓(𝑥) = 0 ⇔ 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0.

a. Ecuația de gradul II
Forma generală a ecuației de gradul al doilea este
𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0.
Calculez delta: 𝜟 = 𝒃𝟐 − 𝟒 𝒂 𝒄
−𝒃±√∆
Soluțiile ecuației sunt date de formula: 𝒙𝟏,𝟐 =
𝟐𝒂

7 / 29
 ➢ Dacă Δ > 0, ecuația are 2 soluții reale diferite.
➢ Dacă Δ = 0, ecuația are 2 soluții reale egale.
➢ Dacă Δ < 0, ecuația nu are soluții reale.

b. Inecuația de gradul al doilea

Forma generală a inecuației de gradul al doilea este

𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 < 0; sau ≤ 0, > 0, ≥ 0.

Pas 1. Egalez cu 0 și obțin o ecuație de gradul II, calculez Δ și soluțiile 𝒙𝟏,𝟐

Pas 2. Fac tabelul de semn și scot soluția inecuației sub formă de

interval.

În funcție de valorile lui Δ, vor fi trei cazuri de posibile soluții:

Cazul 1. Δ>0 ⇒ 2 soluții reale diferite
𝑥 −∞ 𝑥1 𝑥2 +∞
Semnul Semn Semnul
Inecuația 0 0
lui a opus lui a lui a

Cazul 2. Δ=0 ⇒ 2 soluții reale egale

𝑥 −∞ 𝑥1 = 𝑥2 +∞
Inecuația Semnul lui a 0 Semnul lui a

Cazul 3. Δ>0 ⇒ nu avem soluții reale

𝑥 −∞ +∞
Inecuația Semnul lui a

8 / 29
c. Graficul funcției de gradul al doilea
Graficul funcției de gradul al doilea se numește parabolă.

Parabola este orientată în sus, dacă a > 0 ( )

și este orientată în jos, dacă a < 0 ( ).
• intersecția cu axa 𝑶𝒙: se rezolvă ecuația de gradul II, 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 =
0. Soluțiile 𝑥1 și 𝑥2 reprezintă punctele de intersecție cu axa 𝑂𝑥.
• Intersecția cu axa 𝑶𝒚: înlocuiesc 𝑥 cu 0; calculez 𝑓(0).
𝒃 ∆
• Vârful parabolei este dat de formula 𝑽 = (− ,− )
𝟐𝒂 𝟒𝒂
𝒃
• − se numește abscisa vârfului
𝟐𝒂
∆
• − 𝟒𝒂 este valoarea minimă sau maximă a funcției de gradul al II-lea.

• În funcție de numărul de rădăcini, graficul funcției de gradul al II-lea poate

intersecta axa 𝑂𝑥 astfel:
1. dacă Δ>0, avem 2 soluții ⇒ graficul lui 𝑓 intersecteaza axa 𝑂𝑥 în 2
puncte.

𝑦 a>0 și >0 𝑦 a<0 și Δ>0

x1 x2
0 𝑥 0 𝑥

9 / 29
2. dacă Δ=0, avem două soluții egale ⇒ graficul lui 𝑓 intersectează 𝑂𝑥
într-un singur punct. În acest caz, vârful V este pe axa 𝑂𝑥 și spunem
ca graficul lui 𝑓 este tangent axei O𝑥 (se intersectează într-un singur
punct).
𝑦 a>0 și Δ=0 𝑦
a<0 și Δ =0

x1= x2
0 𝑥
0 x1= x2 𝑥

3. Dacă Δ<0, ecuația nu are nicio soluție, deci graficul lui 𝑓 nu

intersectează axa 𝑂𝑥. Dacă a>0, atunci graficul lui f este situat
deasupra axei 𝑂𝑥, iar dacă a<0, atunci graficul lui f este situat sub
axa 𝑂𝑥.
𝑦
𝑦 a<0 și Δ<0

0 𝑥

a>0 și Δ<0

0 𝑥

10 / 29
d. Relațiile lui Viétè
Fie ecuația de gradul II, 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0, cu soluțiile 𝑥1 și 𝑥2 .
Notăm 𝑆 = 𝑥1 + 𝑥2 și 𝑃 = 𝑥1 ∙ 𝑥2 , atunci relațiile lui Viétè sunt:

𝒃
𝑺 = 𝒙𝟏 + 𝒙𝟐 = −
{ 𝒂
𝒄
𝑷 = 𝒙𝟏 ∙ 𝒙𝟐 =
𝒂

Ecuația de gradul 2 se mai poate scrie și sub forma

𝒙𝟐 − 𝑺 ∙ 𝒙 + 𝑷 = 𝟎

Util în calcul: 𝑥12 + 𝑥22 = (𝑥1 + 𝑥2 )2 − 2𝑥1 𝑥2 = 𝑆 2 − 2𝑃

11 / 29
 I.10. Elemente de trigonometrie

a. Funcțiile trigonometrice
Într-un triunghi dreptunghic ABC cu unghiul BAC de 90⁰, notăm măsurile
laturilor astfel: ipotenuza BC = a; cateta AB = c; cateta AC = b.

A c B
Pentru unul dintre unghiurile ascuțite ale triunghiului ABC, fie acesta unghiul
ABC de măsură α grade,

C
cateta
opusă
α
A cateta alăturată B
se definesc funcțiile trigonometrice astfel:
• funcția SINUS a unghiului ABC se notează sin ABC sau sin B. În locul
unghiului putem pune măsura α a acestuia și avem sin α.
Funcția sin α se calculează prin raportul dintre cateta opusă unghiului
α și ipotenuză:
𝒄𝒂𝒕𝒆𝒕𝒂 𝒐𝒑𝒖𝒔ă
𝐬𝐢𝐧 𝜶 =
𝒊𝒑𝒐𝒕𝒆𝒏𝒖𝒛ă

12 / 29
 • Funcția COSINUS a unghiului ABC se notează cu cos ABC sau cos B, sau
cos α.
Funcția cos α se calculează prin raportul dintre cateta alăturată
unghiului α și ipotenuză:
𝒄𝒂𝒕𝒆𝒕𝒂 𝒂𝒍ă𝒕𝒖𝒓𝒂𝒕ă
𝐜𝐨𝐬 𝜶 =
𝒊𝒑𝒐𝒕𝒆𝒏𝒖𝒛ă
• Funcția TANGENTĂ a unghiului ABC se notează cu tg ABC, sau tg B sau
tg α.
Funcția tangentă se calculează prin raportul dintre cateta opusă
unghiului și cateta alăturată unghiului.
𝒄𝒂𝒕𝒆𝒕𝒂 𝒐𝒑𝒖𝒔ă
𝐭𝐠 𝜶 =
𝒄𝒂𝒕𝒆𝒕𝒂 𝒂𝒍ă𝒕𝒖𝒓𝒂𝒕ă
• Funcția COTANGENTĂ a unghiului ABC se notează cu ctg ABC, ctg
B sau ctg α.
Funcția cotangentă se calculează prin raportul dintre cateta alăturată
unghiului și cateta opusă unghiului.
𝒄𝒂𝒕𝒆𝒕𝒂 𝒂𝒍ă𝒕𝒖𝒓𝒂𝒕ă
𝐜𝐭𝐠 𝜶 =
𝒄𝒂𝒕𝒆𝒕𝒂 𝒐𝒑𝒖𝒔ă
b. Formule trigonometrice elementare
În triunghiul ABC din figura alăturată pentru unghiul B avem:

b
α
A c B

𝒃
𝐬𝐢𝐧 𝑩 = 𝐬𝐢𝐧 𝜶 =
𝒂

13 / 29
 𝒄
𝐜𝐨𝐬 𝑩 = 𝐜𝐨𝐬 𝜶 =
𝒂
𝒃
𝐭𝐠 𝑩 = 𝐭𝐠 𝜶 =
𝒄
𝒄
𝐜𝐭𝐠 𝑩 = 𝐜𝐭𝐠 𝜶 =
𝒃
Aceste formule sunt derivate din formula lui Pitagora. Pentru
triunghiul dreptunghic ABC, formula lui Pitagora:
𝑏 2 + 𝑐 2 = 𝑎2
Dacă în această formulă se împarte atât membrul stâng cât și cel drept
al egalității prin 𝑎2 și se ține cont de expresiile funcțiilor trigonometrice
se obține Formula fundamentală a trigonometriei
𝐬𝐢𝐧𝟐 𝜶 + 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝜶 = 𝟏

Alte formule, de legătură între funcții:

𝐬𝐢𝐧 𝜶 𝐜𝐨𝐬 𝜶 𝟏
𝐭𝐠 𝜶 = ; 𝐜𝐭𝐠 𝜶 = ; 𝐭𝐠 𝜶 =
𝐜𝐨𝐬 𝜶 𝐬𝐢𝐧 𝜶 𝐜𝐭𝐠 𝜶

În triunghiul dreptunghic unghiurile ascuțite sunt complementare,

adică suma măsurilor lor este de 90⁰. Dacă unghiul B are măsura α,
atunci unghiul C are măsura 90⁰ – α.
Radianul este un multiplu al gradului, la fel cum kilometrul este un
multiplu al metrului.
1 radian = 57,29… grade
π radiani = 180⁰
Greşeală tipică:
π radiani = 180 de grade (corect)
π = 180 de grade (greşit, dar folosit foarte des în limbajul uzual)

Alte formule:
𝝅 𝝅
𝐬𝐢𝐧 𝜶 = 𝐜𝐨𝐬 ( 𝟐 − 𝜶); 𝐜𝐨𝐬 𝜶 = 𝐬𝐢𝐧 ( 𝟐 − 𝜶)

14 / 29
 Valorile funcțiilor trigonometrice pentru cele mai uzuale unghiuri:
Măsura unghiului α
Funcția 0⁰ 30⁰ 45⁰ 60⁰ 90⁰
trigonometrică 𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
0
6 4 3 2

1 √2 √3
sin α 0 1
2 2 2

√3 √2 1
cos α 1 0
2 2 2

tg α 0 √3 1 ∞
√3
3

ctg α ∞ 1 √3 0
√3
3

Fie 𝑥𝑂𝑦 un reper cartezian. Cercul cu centru în O şi raza egală cu 1 pe care este
indicat sensul trigonometric direct (invers mersului acelor ceasornicului) se
numeşte cercul trigonometric.

15 / 29
Reducerea la primul cadran
𝜋
Dacă 𝛼 ∈ ( 2 , 𝜋) atunci:

𝐬𝐢𝐧(𝝅 − 𝜶) = 𝐬𝐢𝐧 𝜶; 𝐬𝐢𝐧(𝝅 + 𝜶) = − 𝐬𝐢𝐧 𝜶

𝐜𝐨𝐬(𝝅 − 𝜶) = −𝐜𝐨𝐬 𝜶; 𝐜𝐨𝐬(𝝅 + 𝜶) = −𝐜𝐨𝐬 𝜶
Semnul funcțiilor
Cadran
𝛼
I II III IV
sin α + + − −
cos α + − − +
tg α + − + −

Alte formule trigonometrice

𝐬𝐢𝐧 (𝜶 + 𝟐𝒌𝝅) = 𝐬𝐢𝐧 𝜶, ∀𝛼 ∈ ℝ, ∀𝑘 ∈ ℤ
𝐜𝐨𝐬 (𝜶 + 𝟐𝒌𝝅) = 𝐜𝐨𝐬 𝜶, ∀𝛼 ∈ ℝ, ∀𝑘 ∈ ℤ
−𝟏 ≤ 𝐬𝐢𝐧 𝜶 ≤ 𝟏; −𝟏 ≤ 𝐜𝐨𝐬 𝜶 ≤ 𝟏
𝐬𝐢𝐧 (𝒂 ± 𝒃) = 𝐬𝐢𝐧 𝒂 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝒃 ± 𝐬𝐢𝐧 𝒃 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝒂
𝐬𝐢𝐧 𝟐𝛂 = 𝟐 ∙ 𝐬𝐢𝐧 𝛂 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝛃
𝐜𝐨𝐬 (𝒂 ± 𝒃) = 𝐜𝐨𝐬 𝒂 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝒃 ∓ 𝐬𝐢𝐧 𝒂 ∙ 𝐬𝐢𝐧 𝒃
𝐜𝐨𝐬 𝟐𝛂 = 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝜶 − 𝐬𝐢𝐧𝟐 𝜶

𝐬𝐢𝐧 𝜶 = ±√𝟏 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝜶

𝐜𝐨𝐬 𝜶 = ±√𝟏 − 𝐬𝐢𝐧𝟐 𝜶

16 / 29
 I.11. Aplicații ale trigonometriei în geometrie

c b

C
B a
Teorema cosinusului: 𝒂𝟐 = 𝒃𝟐 + 𝒄𝟐 − 𝟐 ∙ 𝒃 ∙ 𝒄 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝑨
din care îl poți scoate pe
𝒃𝟐 + 𝒄𝟐 − 𝒂𝟐
𝐜𝐨𝐬 𝑨 =
𝟐∙𝒃∙𝒄
Teorema sinusurilor
𝑎 𝑏 𝑐
= = =2∙𝑅
sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶
unde R – raza cercului circumscris triunghiului ABC
Aria unui triunghi
𝒂 ∙ 𝒃 ∙ 𝐬𝐢𝐧 𝑪
𝓐=
𝟐
𝒂+𝒃+𝒄
(formula lui Heron) 𝓐 = √𝒑(𝒑 − 𝒂)(𝒑 − 𝒃)(𝒑 − 𝒄), unde 𝒑 = 𝟐

Raza cercului circumscris unui triunghi:

𝒂∙𝒃∙𝒄
𝑹=
𝟒∙𝓐

Raza cercului înscris într-un triunghi:

𝓐
𝒓=
𝒑

17 / 29
 I.12. Vectori în plan
Vectorul liber este mulțimea segmentelor orientate care au: aceeași direcție,
același sens și același modul.

Regula triunghiului
B
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑨𝑩 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑩𝑪 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑨𝑪

C
A
Regula paralelogramului
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑨𝑩 𝑨𝑪 = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑨𝑫
C D

A B
Dacă M este mijlocul segmentului [AB], atunci:
𝟏
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝑶𝑨
𝑶𝑴 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑶𝑩
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ )
𝟐

A
M

O B
Doi vectori sunt opuși, dacă au aceeași direcție, aceeași lungime, dar au sensuri
opuse:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = −𝑩𝑨
𝑨𝑩 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗

18 / 29
 I.13. Descompunerea unui vector după doi vectori dați

Fie 𝒊 ș𝑖 𝒋 doi vectori dați, necoliniari. 𝑗

A descompune un vector 𝒖 ⃗ din plan după
vectorii 𝒊 ș𝑖 𝒋 înseamnă a descompune
vectorul 𝒖 ⃗ ca sumă de doi vectori B M
coliniari cu 𝒊 ș𝑖 𝒋 (de ex. 𝒙𝒊 și 𝒚𝒋).
𝑦
⃗ = 𝒙𝒊 + 𝒚𝒋
𝒖

O 𝑥 A 𝑖
Fie 𝑢 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ , iar 𝑂𝐴
⃗ = 𝑂𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗ coliniar cu 𝑖 și 𝑂𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ coliniar cu 𝑗 , atunci: 𝑶𝑴
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑶𝑨
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑶𝑩
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ .
Această descompunere este unică.

Suma a doi vectori:

𝒖𝟏 (𝒙𝟏 , 𝒚𝟏 ) + ⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗ 𝒖𝟐 (𝒙𝟐 , 𝒚𝟐 ) = 𝒖
⃗ (𝒙𝟏 + 𝒙𝟐 , 𝒚𝟏 + 𝒚𝟐 )
Scăderea a doi vectori:
⃗⃗⃗⃗1 (𝑥1 , 𝑦1 ) − 𝑢
𝑢 ⃗⃗⃗⃗2 (𝑥2 , 𝑦2 ) = 𝑢
⃗ (𝑥1 − 𝑥2 , 𝑦1 − 𝑦2 )
Înmulțirea cu un scalar 𝛼 ∈ ℝ (cu un număr):
⃗⃗⃗⃗1 = (𝛼𝑥1 , 𝛼𝑦1 )
𝛼𝑢
Produsul scalar a doi vectori:
⃗⃗⃗⃗1 (𝑥1 , 𝑦1 ) ∙ 𝑢
𝑢 ⃗⃗⃗⃗2 (𝑥2 , 𝑦2 ) = 𝑥1 𝑦1 + 𝑥2 𝑦2
𝒙𝟏 𝒚
⃗⃗⃗⃗2 (𝑥2 , 𝑦2 ) sunt coliniari ⇔
⃗⃗⃗⃗1 (𝑥1 , 𝑦1 ) ș𝐢 𝑢
Doi vectori 𝑢 = 𝒚𝟏
𝒙𝟐 𝟐

Coordonatele carteziene ale unui vector

Dacă 𝑢
⃗ = 𝑥𝑖 + 𝑦𝑗, numerele 𝑥, 𝑦 ∈ ℝ se numesc coordonatele vectorului 𝑢 ⃗ în
⃗ = (𝒙, 𝒚) sau 𝒖
raport cu vectorii necoliniari 𝑖 ș𝑖 𝑗, și se scrie 𝒖 ⃗ (𝒙, 𝒚).

Fie 𝐴1 (𝑥1 , 𝑦1 ) și 𝐴2 (𝑥2 , 𝑦2 ) atunci:

⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑨 𝟏 𝑨𝟐 = (𝒙𝟐 − 𝒙𝟏 ) ∙ 𝒊 + (𝒚𝟐 − 𝒚𝟏 ) ∙ 𝒋

19 / 29
Lungimea unui vector
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
Fie 𝐴1 (𝑥1 , 𝑦1 ) și 𝐴2 (𝑥2 , 𝑦2 ) atunci |𝑨 𝟐
𝟏 𝑨𝟐 | = √(𝒙𝟐 − 𝒙𝟏 ) + (𝒚𝟐 − 𝒚𝟏 )
𝟐

⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
Dacă 𝑨 𝟏 𝑨𝟐 = 𝒖 ∙ 𝒊 + 𝒗 ∙ 𝒋 𝐴2
𝑦2
unde 𝑢, 𝑣 ∈ ℝ
𝑦2 − 𝑦1 𝑦2 − 𝑦1
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
atunci |𝑨 𝟐
𝟏 𝑨𝟐 | = √𝒖 + 𝒗
𝟐 𝐴1
𝑦1 𝐴3

O 𝑥1 𝑥2
𝑥2 − 𝑥1

I.14. Puteri și radicali

Puteri cu exponent întreg
𝑎𝑛 = ⏟
𝑎 ∙ 𝑎 ∙ …∙ 𝑎
𝑑𝑒 𝑛 𝑜𝑟𝑖

𝑎 ∈ ℝ se numește 𝑏𝑎𝑧𝑎, iar 𝑛 ∈ ℕ∗ se numește exponent.

𝟏
𝒂−𝒏 = 𝒂𝒏 , unde 𝑎 ≠ 0
1
Dacă 𝑛 = 1 ⇒ 𝑎−1 = (inversul numărului a)
𝑎

Proprietăți ale puterilor cu exponent întreg

Fie 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ, 𝑚, 𝑛 ∈ ℤ:
1. 𝑎𝑚 ∙ 𝑎𝑛 = 𝑎𝑚+𝑛
𝑎𝑚
2. 𝑎𝑚 : 𝑎𝑛 = 𝑎𝑛
= 𝑎𝑚−𝑛
3. (𝑎 ∙ 𝑏)𝑛 = 𝑎𝑛 ∙ 𝑏 𝑛

20 / 29
 𝑎 𝑛 𝑎𝑛
4. 𝑎𝑛 : 𝑏 𝑛 = (𝑏 ) = 𝑏𝑛

5. (𝑎𝑚 )𝑛 = 𝑎𝑚∙𝑛
6. 𝑎0 = 1, dacă 𝑎 ≠ 0
7. 𝑎1 = 𝑎.

Radical de ordin n
Fie 𝑥, 𝑎 ∈ ℝ și 𝑛 ∈ ℕ, 𝑛 ≥ 2, atunci:
𝟏
𝒏
√𝒙 = 𝒂 ⇔ 𝒙𝒏 = 𝒂

n – ordinul radicalului.
Dacă 𝑛 = 2𝑘, 𝑘 ∈ ℕ∗ atunci 𝑥 ≥ 0.
Dacă 𝑛 = 2𝑘 + 1, 𝑘 ∈ ℕ∗ atunci 𝑥 ∈ ℝ.

Proprietăți ale radicalilor:

𝑛 𝑛 𝑛
1. √𝑎 ∙ 𝑏 = √𝑎 ∙ √𝑏
𝑛
𝑛 𝑎 √𝑎
2. √ = 𝑛
𝑏 √𝑏

𝑚 𝑚
𝑛 𝑛
3. ( √𝑎 ) = √𝑎 𝑚 = 𝑎 𝑛
𝑛 𝑛∙𝑘
4. Amplificarea unui radical: √𝑎 = √𝑎𝑘
𝑛∙𝑘 𝑛
5. Simplificarea unui radical: √𝑎𝑘 = √𝑎
𝑚𝑛 𝑚∙𝑛
6. √ √𝑎 = √𝑎
7. √𝑎2 = |𝑎|
8. √𝑎 ± √𝑏 ≠ √𝑎 ± 𝑏
O expresie care conține radicali se numește conjugata unei alte expresii care
conține radicali, dacă produsul celor două expresii se poate scrie fără radicali.
Cele două expresii se numesc conjugate.

21 / 29
Exemple:
a) 𝑎 > 0, 𝑏 ∈ ℝ atunci √𝑎 + 𝑏 și √𝑎 − 𝑏 sunt conjugate deorece
(√𝒂 + 𝒃)(√𝒂 − 𝒃) = 𝒂 − 𝒃𝟐 .

b) 𝑎, 𝑏 > 0 atunci √𝑎 + √𝑏 și √𝑎 − √𝑏 sunt conjugate deorece

(√𝒂 + √𝒃)(√𝒂 − √𝒃) = 𝒂 − 𝒃

Puteri cu exponent rațional

𝑚
𝑛 𝑚
a) Puteri cu exponent rațional pozitiv: definim 𝑎 𝑛 = √𝑎𝑚 , 𝑎 ≥ 0 și ∈ ℚ,
𝑛
𝑚
> 0, 𝑛 ≥ 2.
𝑛
𝑚
1 1
b) Puteri cu exponent rațional negativ: definim 𝑎− 𝑛 = 𝑚 = 𝑛 , 𝑎 > 0 și
𝑎𝑛 √𝑎 𝑚
𝑚 𝑚
∈ ℚ, > 0, 𝑛 ≥ 2.
𝑛 𝑛

Proprietăți ale puterilor cu exponent rațional

𝑚 𝑝
Dacă 𝑎, 𝑏 > 0 și ,
𝑛 𝑞
∈ ℚ avem:

𝑚 𝑝 𝑚 𝑝
+
1. 𝑎 𝑛 ∙ 𝑎 𝑞 =𝑎 𝑛 𝑞

𝑚 𝑚 𝑚
2. (𝑎 ∙ 𝑏) 𝑛 = 𝑎 𝑛 ∙ 𝑏 𝑛
𝑚 𝑚
𝑎 𝑛 𝑎𝑛
3. ( ) = 𝑚
𝑏 𝑏𝑛
𝑝
𝑚 𝑞 𝑚𝑝
∙
4. (𝑎 ) = 𝑎 𝑛 𝑞
𝑛

𝑚
𝑚 𝑝
𝑎𝑛 −
5. 𝑝 = 𝑎𝑛 𝑞

𝑎𝑞

22 / 29
 I.15. Numere complexe
ℂ = ℝ × ℝ = {(𝑎, 𝑏) /𝑎, 𝑏 ∈ ℝ}, deci numerele complexe sunt de forma:
𝒛=𝒂+𝒃∙𝒊
unde a și b sunt numere reale, iar 𝒊𝟐 = −𝟏

a se numește partea reală a lui z, iar b se numește partea imaginară a lui z,

deci 𝑅𝑒(𝑧) = 𝑎 ș𝑖 𝐼𝑚(𝑧) = 𝑏.

Numărul 𝒛
̅ = 𝒂 − 𝒃 ∙ 𝒊 se numește conjugatul lui z.

Operații cu numere complexe

Fie 𝑧1 = 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖 și 𝑧2 = 𝑐 + 𝑑 ∙ 𝑖.
• Adunarea – Se adună partea reală cu partea reală, iar partea imaginară
cu partea imaginară:
𝑧1 + 𝑧2 = (𝑎 + 𝑐) + (𝑏 + 𝑑) ∙ 𝑖
• Scăderea – Se scade partea reală cu partea reală, iar partea imaginară
cu partea imaginară:
𝑧1 − 𝑧2 = (𝑎 − 𝑐) + (𝑏 − 𝑑) ∙ 𝑖
• Înmulțirea – Se înmulțește termen cu termen, având în vedere că
𝑖 2 = −1:
𝑧1 ∙ 𝑧2 = 𝑎 ∙ 𝑐 − 𝑏 ∙ 𝑑 + (𝑎 ∙ 𝑑 + 𝑏 ∙ 𝑐) ∙ 𝑖

• Împărțirea
𝑧1 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖
=
𝑧2 𝑐 + 𝑑 ∙ 𝑖
Se amplifică cu conjugata numitorului, respectiv 𝑐 − 𝑑 ∙ 𝑖
Modul unui număr complex |z|

Pentru 𝑧 = 𝑎 + 𝑏 ∙ 𝑖, definim |𝒛| = √𝒂𝟐 + 𝒃𝟐

23 / 29
Proprietăți:
1. |𝑧|𝑛 = (|𝑧|)𝑛
𝑧 |𝑧 |
2. | 1 | = |𝑧1 | , 𝑧2 ≠ 0
𝑧 2 2

Puterile lui i:
𝑖 4𝑘+0 = 𝑖 0 = 1
𝑖 4𝑘+1 = 𝑖 1 = 𝑖
𝑖 4𝑘+2 = 𝑖 2 = −1
𝑖 4𝑘+3 = 𝑖 3 = −𝑖
Ecuația de gradul II cu Δ<0

𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0.
Calculez delta: 𝜟 = 𝒃𝟐 − 𝟒 𝒂 𝒄 < 𝟎
Soluțiile ecuației sunt numere complexe și sunt conjugate. Acestea sunt date
−𝒃±𝒊√−∆
de formula: 𝒙𝟏,𝟐 =
𝟐𝒂

I.16. Ecuații și inecuații

a. Ecuații iraționale

Sunt ecuațiile care au necunoscuta 𝑥 sub radical.

Pentru radicalii de ordin par, se pun condiții de existență asupra radicalului:
• expresia de sub radical trebuie sa fie pozitivă;
• rezultatul extragerii radicalului, să fie pozitiv
Sau, după găsirea soluțiilor se verifică ecuația.
Rezolvarea ecuației: pentru a elimina radicalul, se ridică la putere.

24 / 29
b. Ecuații și inecuații logaritmice
1. log 𝑎 𝑥 = 𝑏, 𝑎 > 0, 𝑎 ≠ 1, 𝑏 ∈ ℝ. Soluția: 𝑥 = 𝑎𝑏
2. log 𝑎 𝑥 > 𝑏, 𝑏 ∈ ℝ. Avem:
a Mulțimea soluțiilor
a>1 (𝑎𝑏 , +∞)
0<a<1 (0, 𝑎𝑏 )

c. Ecuații și inecuații exponențiale

După ce se aduce la aceeași bază în ambele părți ale egalului, se va renunța la
baze și se vor egala puterile, utilizând proprietatea de injectivitate.

1. 𝑎 𝑥 = 𝑏, 𝑎 > 0, 𝑎 ≠ 1, 𝑏 > 0. Soluţia 𝑥 = log 𝑎 𝑏 , 𝑏 ∈ ℝ

2. 𝑎 𝑥 = 𝑏, 𝑎 > 0, 𝑎 ≠ 1, 𝑏 ≤ 0, nu are nici o soluţie reală.

3. 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑎 𝑔(𝑥) , metoda de rezolvare: 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥)
4. 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑏, metoda de rezolvare: 𝑓(𝑥) = log 𝑎 𝑏.

5. 𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑏 𝑔(𝑥) , metoda de rezolvare:

𝑓(𝑥) ∙ ln𝑎 = 𝑔(𝑥) ∙ ln𝑏
6. 𝑐1 𝑎2𝑓(𝑥) + 𝑐2 𝑎 𝑓(𝑥) + 𝑐3 = 0 metoda de rezolvare: se face substituția
𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑡 > 0

7. 𝑐1 𝑎 𝑓(𝑥) + 𝑐2 𝑏 𝑓(𝑥) + 𝑐3 = 0, cu proprietatea că 𝑎 ∙ 𝑏 = 1, se notează

1
𝑎 𝑓(𝑥) = 𝑦 și avem 𝑏 𝑓(𝑥) = 𝑦.
8. 𝑎 𝑥 > 𝑏
a b Mulțimea soluțiilor
a>1 b>0 (log 𝑎 𝑏, +∞)
0<a<1 b>0 (−∞, log 𝑎 𝑏)
a>0
b<0 ℝ
a≠1

25 / 29
9. 𝑎 𝑥 < 𝑏
a b Mulțimea soluțiilor
a>1 b>0 (−∞, log 𝑎 𝑏)
0<a<1 b>0 (log 𝑎 𝑏, +∞)
a>0
b<0 ∅
a1

d. Ecuații trigonometrice
1.sin 𝑥 = a, a [−1,1]  x {(−1)k arcsin a + k k ℤ}

2.cos 𝑥 = a, a [−1,1]  x {arccos a + 2k k ℤ}

3. tg 𝑥 = a, a  ℝ  x arctg a + k k ℤ

4. ctg 𝑥 = a, a  ℝ  x {accctga + k k ℤ}

I.17. Probleme de numărare și elemente de calculul probabilităților

Permutări
Se numesc permutări ale unei mulţimi A cu n elemente toate mulţimile
ordonate care se pot forma cu cele n elemente ale lui A.
Numărul permutărilor a n elemente, 𝑛 ∈ ℕ∗ , este
𝑷𝒏 = 𝟏 ∙ 𝟐 ∙ 𝟑 ∙ … ∙ 𝒏 = 𝒏! (se citește n factorial)
0! = 1 (prin definiţie).
Aranjamente
Se numesc aranjamente a n elemente luate câte m (𝑚 ≤ 𝑛) ale unei mulţimi A
cu n elemente, toate submulţimile ordonate cu câte m elemente care se pot
forma din cele n elemente ale mulţimii A.
Se notează 𝑨𝒎
𝒏.

Numărul aranjamentelor a n elemente luate câte m este:

𝒏!
𝑨𝒎𝒏 = ,𝑛 ≥ 𝑚
(𝒏 − 𝒎)!
26 / 29
Combinări
Se numesc combinări a n elemente luate câte k (𝑘 ≤ 𝑛) ale unei mulţimi A cu
n elemente toate submulţimile cu câte k elemente, care se pot forma din cele
n elemente ale mulţimii A.
Se notează 𝑪𝒌𝒏.
Numărul de combinări a n elemente luate câte k este:

𝒏!
𝑪𝒌𝒏 =
(𝒏 − 𝒌)! ∙ 𝒌!

Numărul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 𝟐𝒏 .

Binomul lui Newton

(𝒂 + 𝒃)𝒏 = 𝑪𝟎𝒏 𝒂𝒏 + 𝑪𝟏𝒏 𝒂𝒏−𝟏 𝒃 + ⋯ + 𝑪𝒌𝒏 𝒂𝒏−𝒌 𝒃𝒌 + ⋯ + 𝑪𝒏𝒏 𝒃𝒏

Probabilități
Fie A un eveniment. Notăm cu P(A), probabilitatea să se întâmple evenimentul
A.

𝒏𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒇𝒂𝒗𝒐𝒓𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆

𝑷(𝑨) =
𝒏𝒖𝒎ă𝒓𝒖𝒍 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒐𝒔𝒊𝒃𝒊𝒍𝒆

I.18. Geometrie analitică

a. Lungimea unui segment:
Fie 𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 ) și 𝐵(𝑥𝐵 , 𝑦𝐵 ) atunci
lungimea segmentului [𝑨𝑩] = √(𝒙𝑨 − 𝒙𝑩 )𝟐 + (𝒚𝑨 − 𝒚𝑩 )𝟐

b. Mijlocul unui segment

Dacă M este mijlocul lui AB, atunci coordonatele lui M sunt:
𝒙𝑨 + 𝒙𝑩 𝒚𝑨 + 𝒚𝑩
𝑴( , )
𝟐 𝟐

27 / 29
c. Ecuația unei drepte
Forma generală a ecuației unei drepte este 𝑎𝑥 + 𝑏𝑦 + 𝑐 = 0.
Ecuația dreptei sub formă de determinant:
𝒙 𝒚 𝟏
|𝒙𝑨 𝒚𝑨 𝟏| = 𝟎
𝒙𝑩 𝒚𝑩 𝟏

d. Panta dreptei AB:

𝒚𝑨 − 𝒚𝑩
𝒎𝑨𝑩 =
𝒙𝑨 − 𝒙𝑩

e. Ecuația dreptei AB, determinată de punctul A(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 ) și panta 𝒎𝑨𝑩 :

𝒚 − 𝒚𝑨 = 𝒎𝑨𝑩 ∙ (𝒙 − 𝒙𝑨 )

OBS Dacă avem ecuația dreptei sub forma generală, atunci pentru a obține
panta scoatem pe y:
𝒚 = 𝒎𝒙 + 𝒏 , unde 𝑚 este panta dreptei
f. Două drepte sunt paralele dacă au pantele egale 𝒎𝟏 = 𝒎𝟐 .
g. Două drepte sunt perpendiculare dacă produsul pantelor este −1:
𝒎𝟏 ∙ 𝒎𝟐 = −𝟏
h. Punctele 𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 ), 𝐵(𝑥𝐵 , 𝑦𝐵 ) și C(𝑥𝐶 , 𝑦𝐶 ) sunt coliniare dacă:
𝒙𝑨 𝒚𝑨 𝟏
|𝒙𝑩 𝒚𝑩 𝟏| = 𝟎
𝒙𝑪 𝒚𝑪 𝟏

i. Aria triunghiului ABC este

𝒙𝑨 𝒚𝑨 𝟏
1
𝒙
𝒜 = ∙| 𝑩 𝒚𝑩 𝟏|.
2
𝒙𝑪 𝒚𝑪 𝟏

28 / 29
j. Linii importante într-un triunghi
Definiție:
- Se numește mediană, segmentul care uneste un vârf, cu mijlocul laturii
opuse.
- Se numește înălțime, perpendiculara dusă dintr-un vârf pe latura opusă.
- Se numește mediatoare, perpendiculara dusă pe mijlocul unei laturi.

29 / 29