Breviar de Teorie 2022 Clasa IX

COLEGIUL NATIONAL „SPIRU HARET” ___________________________MATEMATICA-INFORMATICA
ELEV RARINCA ROBERT-MARIO
Notiuni Teoretice
2022 Varinta I
1. (𝑎 + 𝑏)2 = 𝑎2 + 2𝑎𝑏 + 𝑏 2
2. (𝑎 − 𝑏)2 = 𝑎2 − 2𝑎𝑏 + 𝑏 2
3. (𝑎 + 𝑏+𝑐)2 = 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 + 2𝑎𝑏 + 2𝑏𝑐 + 2𝑎𝑐
4. (𝑎 + 𝑏−𝑐)2 = 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 + 2𝑎𝑏 − 2𝑏𝑐 − 2𝑎𝑐
5. (𝑎 − 𝑏+𝑐)2 = 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 − 2𝑎𝑏 − 2𝑏𝑐 + 2𝑎𝑐
6. (𝑎 − 𝑏−𝑐)2 = 𝑎2 + 𝑏 2 + 𝑐 2 − 2𝑎𝑏 + 2𝑏𝑐 − 2𝑎𝑐
7. 𝑎2 − 𝑏 2 = (a + b)(a − b)
8. 𝑎3 + 𝑏 3 = (a + b)(𝑎2 − 𝑎𝑏 + 𝑏 2 )
9. 𝑎3 − 𝑏 3 = (a − b)(𝑎2 + 𝑎𝑏 + 𝑏 2 )
10. Piramida Puterilor: reprezinta coeficientii dezvoltarii (𝑎 + 𝑏)𝑛 .
(𝑎 + 𝑏)0 1
(𝑎 + 𝑏)1 1 1
(𝑎 + 𝑏)2 1 2 1
(𝑎 + 𝑏)3 1 3 3 1
(𝑎 + 𝑏)4 1 4 6 4 1
.................. ………..…………………………………………….
11. Relatii de ordine:

Proprietati:
• reflexivitate: 𝑥 ≤ 𝑥 , (∀)𝑥 ∈ 𝑅
• antisimetrie: 𝑥 ≤ 𝑦 𝑠𝑖 𝑦 ≤ 𝑥 ⇒ 𝑥 = 𝑦 , (∀)𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅
• tranzitivitate: 𝑥 ≤ 𝑦 𝑠𝑖 𝑦 ≤ 𝑧 ⇒ 𝑥 ≤ 𝑧 (∀)𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ 𝑅
𝑥 ≤ 𝑦 ⁄+𝑧 ⇒ 𝑥 + 𝑧 ≤ 𝑦 + 𝑧 (∀)𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ 𝑅
𝑥 ≤ 𝑦 ⁄−𝑧 ⇒ 𝑥 − 𝑧 ≤ 𝑦 − 𝑧 (∀)𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ 𝑅
𝑥 ≤ 𝑦 ⁄⋅ 𝑧 ⇒ 𝑥 ⋅ 𝑧 ≤ 𝑦 ⋅ 𝑧 (∀) 𝑧 ≥ 0, (∀)𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅
𝑥 ≤ 𝑦 ⁄⋅ 𝑧 ⇒ 𝑥 ⋅ 𝑧 ≥ 𝑦 ⋅ 𝑧 (∀) 𝑧 < 0, (∀)𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅
1 𝑥 𝑦
𝑥 ≤ 𝑦 ⁄⋅ ⇒ ≤ (∀) 𝑧 > 0, (∀)𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅
𝑧 𝑧 𝑧
𝑥 ≤ 𝑦 𝑠𝑖 𝑧 ≤ 𝑤 ⇒ 𝑥 + 𝑧 ≤ 𝑦 + 𝑤 (∀)𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑤 ∈ 𝑅
0 ≤ 𝑥 ≤ 𝑦 𝑠𝑖 0 ≤ 𝑧 ≤ 𝑤 ⇒ 0 ≤ 𝑥 ⋅ 𝑧 ≤ 𝑦 ⋅ 𝑤 (∀)𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝑤 ∈ 𝑅
𝑥 2 ≥ 0 (∀)𝑥 ∈ 𝑅
1
Inegalitatea mediilor: min(𝑎, 𝑏) ≤ mℎ ≤ m𝑔 ≤ m𝑎 ≤ m𝑝 ≤ max(𝑎, 𝑏) (∀)𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅
2 𝑎+𝑏 𝑎2 + 𝑏 2
Unde: mℎ = m𝑔 = √𝑎2 + 𝑏 2 m𝑎 = m𝑝 = √
1 1 2 2
𝑎+𝑏
𝑥, 𝑥 ≥ 0
12. Modului unui numar real: |𝑥| = {
−𝑥, 𝑥 < 0
|𝑥| ≤ 𝑎 ⇔ −𝑎 ≤ |𝑥| ≤ 𝑎
𝑥≥𝑎
|𝑥| ≥ 𝑎 ⇔ |𝑥| = {
𝑥 ≤ −𝑎
13. Aproximari. Rotunjiri:
Orice 𝑥 ∈ 𝑅 poate fi inlocuit cu o valoare numita aproximarea sa
• Aproximari prin lipsa: modifica cifra aflata pe pozitia puterii lui
10,scazand-o cu o unitate, din scrierea zecimala a numarului.
• Aproximari prin adaus: modifica cifra aflata pe pozitia puterii lui 10,
marind-o cu o unitate, din scrierea zecimala a numarului.
Aproximari prin rotunjire:
1. Ultima cifra la care se face rounjirea ramane neschimbata daca dupa ea urmeaza
0,1,2,3,4.
2. Ultima cifra la care se face rounjirea se mareste cu 1 daca dupa ea urmeaza
5,6,7,8,9.
Eroare:
• Prin lipsa(L): 𝑥 − 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑥𝑖𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑎
• Prin adaus(A): 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑥𝑖𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑑𝑎𝑢𝑠 − 𝑥
Ex: x=6,641234
Aproximatie Prin Prin Eroare(L) Eroare(A) Rotunjire
lipsa adaus
de o unitate 6 7 0,641234 0,358766 7
de o zecime 6,6 6,7 0,041234 0,058766 6,6
de o sutime 6,64 6,65 0,001234 0,008766 6,64
de o miime 6,641 6,642 0,000234 0,000766 6,641
14. Proprietati si operatii ale modulului unui numar real:

|𝑥| ≥ 0 (∀)𝑥 ∈ 𝑅 |𝑎 ⋅ 𝑏| = |𝑎| ⋅ |𝑏| |𝑎 + 𝑏| ≤ |𝑎| + |𝑏|
𝑎 |𝑎|
|−𝑥| = 𝑥 (∀)x ∈ R | |= |𝑎 − 𝑏| ≤ |𝑎| + |𝑏|
𝑏 |𝑏|
|𝑥| = 0 ⇔ x = 0 |𝑎𝑛 | = |𝑎|𝑛 |𝑎 + 𝑏| ≥ |𝑎| − |𝑏|
15. Partea intreaga a unui numar real:
[𝑥] ≤ 𝑥 ≤ [𝑥] + 1 (∀)𝑥 ∈ 𝑅
𝑥 = [𝑥] + {𝑥}
2
16. Proprietati partea intrega a unui numar real:

𝑥 − 1 < [𝑥] ≤ 𝑥 (∀)𝑥 ∈ 𝑅
[𝑥 + 𝑛] = [𝑥] + 𝑛 (∀)𝑥 ∈ 𝑅, (∀)𝑛 ∈ 𝑍
[𝑥] ∈ Z
[𝑥 + 𝑦] ≥ [𝑥] + [𝑦] (∀)𝑥, 𝑦 ∈ 𝑅
17. Partea fractionara a unui numar real:
0 ≤ {𝑥} < 1 (∀)𝑥 ∈ 𝑅
18. Proprietati partea fractionara a unui numar real:
{𝑥 + 𝑛} = {𝑥} (∀)𝑥 ∈ 𝑅, (∀)𝑛 ∈ 𝑍
{𝑥} = 0 ⇔ x ∈ Z
{𝑥} = {𝑦} ⇔ x − y ∈ Z
19. Relatia(Identitatea) lui Hermite:
[𝑥] + [𝑥 + 1/𝑛] + [𝑥 + 2/𝑛] + ⋯ + [𝑥 + (𝑛 − 1)/𝑛] = [𝑛𝑥] (∀)𝑥 ∈ 𝑅, (∀)𝑛
∈ 𝑁∗
20. Intervale si multimi:
[𝑎, 𝑏] = {x ∈ R | a ≤ x ≤ b}
(𝑎, 𝑏] = {x ∈ R | a < x ≤ b}
[𝑎, 𝑏) = {x ∈ R | a ≤ x < b}
(𝑎, 𝑏) = {x ∈ R | a < x < b}
Multimea numerelor reale(R/ℝ) este continua.
21. Operatii cu intervale si multimi: A,B= multimi/intervale, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø
𝐴 ∩ 𝐵 = 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑠𝑒𝑐𝑡𝑖𝑒 (𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐴 𝑠𝑖 𝐵)
𝐴 ∪ 𝐵 = 𝑟𝑒𝑢𝑛𝑖𝑢𝑛𝑒 (𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐴 𝑠𝑖 𝐵)
𝐴 ⊆ 𝐵 = 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑑𝑒𝑟𝑒 (𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐴 𝑠𝑒 𝑟𝑒𝑔𝑎𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑖𝑛 𝐵, 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙 𝐴 = 𝐵)
𝐴 ⊂ 𝐵 = 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑑𝑒𝑟𝑒 (𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐴 𝑠𝑒 𝑟𝑒𝑔𝑎𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑖𝑛 𝐵, 𝐴 ≠ 𝐵)
𝐴 = 𝐵 = 𝑒𝑔𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 (𝐴 𝑠𝑖 𝐵 𝑎𝑢 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒𝑎𝑠𝑖 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒)
𝐴 ∖ 𝐵 = 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑎 (𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑔𝑎𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑖𝑛 𝐴 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑢 𝑠𝑖 𝑖𝑛 𝐵)
𝐴 × 𝐵 = 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠 𝑐𝑎𝑟𝑡𝑒𝑧𝑖𝑎𝑛 (𝑝𝑒𝑟𝑒𝑐ℎ𝑖 𝑜𝑟𝑑𝑜𝑛𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑑𝑜𝑢𝑎 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 (𝑥, 𝑦), 𝑥 ∈
𝐴, 𝑦 ∈ 𝐵) A,B=(doar) multimi
𝑐𝑎𝑟𝑑(𝐴) 𝑠𝑎𝑢 |𝐴| = 𝑐𝑎𝑟𝑑𝑖𝑛𝑎𝑙 (𝑛𝑢𝑚𝑎𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐴)
𝐴∗ = 𝐴 𝑠𝑡𝑒𝑙𝑎𝑟(𝐴 𝑛𝑢 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑒 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑛𝑢𝑙𝑒)
𝐴 Δ 𝐵 = 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑠𝑖𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖𝑐𝑎 = (𝐴 ∖ 𝐵) ∪ (𝐵 ∖ 𝐴)
(𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑔𝑎𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑖𝑛 𝐴 𝑠𝑎𝑢 𝐵, 𝑑𝑎𝑟 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑔𝑎𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑖𝑛 𝐴 ∩ 𝐵)
𝑥 ∈ 𝐴 = 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑥 𝑠𝑒 𝑔𝑎𝑠𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑛 𝐴
𝑥 ∉ 𝐴 = 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑥 𝑛𝑢 𝑠𝑒 𝑔𝑎𝑠𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑛 𝐴
22. Multimi consacrate:
𝑁(ℕ) = {0,1,2,3, … } = 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙𝑒
𝑍(ℤ) = {… , −3, −2, −1,0,1,2,3, … } = 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖
𝑎
𝑄(ℚ) = {𝑥 | 𝑥 = 𝑏 , 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑍} = 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒
𝑅(ℝ) = {𝑥 | − ∞ < 𝑥 < ∞} = 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑒
𝑅 ∖ 𝑄(ℝ ∖ ℚ) = 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑖𝑟𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 (numar irational=fractie
zecimala infiniti neperiodica/nu se poate scrie ca fractie ordinara)
𝐶(ℂ) = {𝑧 | 𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑖, 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅} = 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑥𝑒
Ø = { } = 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑑𝑎
3
23. Vectori B
A=origine ⃗
𝑉
B=varf(extremitate)
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐵𝐴
𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑉
⃗
A
⃗⃗⃗⃗⃗ | = 𝑑(𝐴, 𝐵) = 𝐴𝐵
|𝐴𝐵
F
• Doi vectori au aceeasi directie daca sunt pe aceeasi sau pe drepte
paralele.
• Vectori care au aceeasi directie=vectorie coliniari=vectori paraleli.
• Doi vectori au acelasi sens daca au aceeasi directie si daca varfurile lor se
afla de aceeasi parte a dreptei care uneste originile lor.
• Doi vectori sunt egali daca au acelasi modul, aceeasi directie si acelasi
sens.
• Doi vectori sunt opusi daca au acelasi modul, aceeasi directie si sensuri
contrare.
𝑢
⃗
𝑢
⃗ = −𝑣
𝑣
𝑣 = −𝑢⃗
• Doi vectori au sensuri opuse daca au aceeasi directie, sensuri opuse
si module diferite.
𝑢
⃗
|𝑢
⃗ | > |𝑣|
𝑣
• Vectorul nul este vectorul format dintr-un singur punct(varful

conincide cu originea).
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐵𝐵
𝐴𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝐶𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗ = ⋯ = 𝑂
⃗ A
|𝑂 ⃗|=0 F
Vectorul nul are orice directie.
24. Adunarea vectorilor:
1) Regula paralelogramului:
𝑢
⃗ O 𝑢 ⃗ O 𝑢
⃗ O 𝑢
⃗
F F F
𝑣 𝑣 𝑣
𝑣
2) Regula triunghiului:
𝑢
⃗ 𝑢
⃗ 𝑢
⃗
𝑣 𝑣
𝑣
4
25. Scaderea vectorilor:

1) Unirea varfurilor(varful celui de al doilea vector cu varful
𝑢⃗ primului): O 𝑢 ⃗
O 𝑢 ⃗
F F
𝑢
⃗ −𝑣
𝑣 𝑣
𝑣
2) Adunarea cu opusul celui de al doilea vector:

𝑢
⃗ 𝑢
⃗
(𝑢 ⃗⃗⃗⃗ )
⃗ + (−𝑣)
𝑢
⃗ −𝑣
−𝑣 −𝑣 −𝑣
𝑣
O O
F 𝑢
⃗ F 𝑢
⃗
26. Inmultirea vectorilor cu scalari(paralelism):
(Scalar=numar real)
Cand inmultim un vector 𝑢 ⃗ cu un scalar 𝛼(alfa), 𝛼 ∈ 𝑅 ∗ , obtinem un vector 𝑣 cu
proprietatile:
𝑢
⃗ 2𝑢
⃗
• 𝑣 are aceeasi directie cu 𝑢⃗ (𝑣 ∥ 𝑢
⃗ )
• |𝑣| = |𝑢
⃗ | ⋅ |𝛼|
• Daca 𝛼 > 0, 𝑣 are acelasi sens cu 𝑢 ⃗ −2𝑢 ⃗
• Daca 𝛼 < 0, 𝑣 are sens opus cu 𝑢 ⃗
𝑢 ⃗
⃗ ⋅0=𝑂
⃗ =𝑂
𝛼⋅𝑂 ⃗
27. Teorema de caracterizare a vectorilor coliniari:

Doi vectori sunt coloniari daca si numai daca se pot scrie unul in functie de
celalalt:
1
⃗ ∥ 𝑣 ⇔ ∃𝛼 ∈ 𝑅 ∗ astfel incat 𝑢
𝑢 ⃗ = 𝛼⋅𝑣( ⃗ = 𝑣)
⋅𝑢
𝛼
𝛼⋅𝑢⃗ +𝛽⋅𝑣 = 𝑂 ⃗
∗ 𝛼⋅𝑢 ⃗ +𝛽⋅𝑣 =𝑂 ⃗
𝛼, 𝛽(beta) ∈ 𝑅 } ⇒ 𝑢
⃗ ∥𝑣 }⇒𝛼=𝛽=0
𝑢
⃗ , 𝑣 necoliniari
𝑢 ⃗
⃗ ,𝑣 ≠ 𝑂
5
28. Descompunerea unui vector dupa 2 directii date(dupa 2 vectori dati):

a) Descompunerea unui vector in alti 2 vectori
𝑢
⃗
𝑣
𝑤
⃗⃗ 𝑤
⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗
𝑣1 + ⃗⃗⃗⃗
𝑢1
𝑣
𝑣1 = 𝛼 ⋅ 𝑣 } ⇒ 𝑤
⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗ = 𝛼 ⋅ 𝑣 + 𝛽 ⋅ 𝑢
⃗
𝑣1
⃗⃗⃗⃗ 𝑤
⃗⃗ 𝑢1 = 𝛽 ⋅ 𝑢
⃗⃗⃗⃗ ⃗
O 𝑢1
⃗⃗⃗⃗ 𝑢
⃗
F
b) Descompunerea unui vector in versori

𝑖, 𝑗=versori=vector cu modul egal cu 1 si are aceeasi directie cu directia data.
𝑣𝑥
⃗⃗⃗⃗
𝑣 = ⃗⃗⃗⃗𝑣𝑥 + ⃗⃗⃗⃗
𝑣𝑦
𝑣𝑥 = 𝛼 ⋅ 𝑖 } ⇒ 𝑣 = 𝛼 ⋅ 𝑖 + 𝛽 ⋅ 𝑗
⃗⃗⃗⃗ 𝑣𝑦
⃗⃗⃗⃗ 𝑣 ⃗⃗⃗⃗
𝑣𝑦
𝑣𝑦 = 𝛽 ⋅ 𝑗
⃗⃗⃗⃗
𝑣𝑥
⃗⃗⃗⃗
𝑣 = 𝛼 ⋅ 𝑖 + 𝛽 ⋅ 𝑗 ⇔ 𝑣(𝛼,𝛽)
𝑗
𝛼, 𝛽 = coordonatele vectorului 𝑣 in
reperul (𝑂, 𝑖, 𝑗) O
𝑖
Doi vectori sunt egali daca au coordonatele egale:
𝑣 = 𝑥1 ⋅ 𝑖 + 𝑦1 ⋅ 𝑗 , 𝑢
⃗ = 𝑥2 ⋅ 𝑖 + 𝑦2 ⋅ 𝑗
𝑥1 = 𝑥2
⃗ ⇔ {𝑦 = 𝑦
𝑣=𝑢
1 2
Coordonatele unui vector ne dau : „inclinatia”(modul, directie, sens),

„compozitia” (cati de 𝑖 si de 𝑗 contine vectorul dat).
Coordonatele unui vector exprim vector dat in functie de 𝑖 si de 𝑗.
𝑣 = 𝑥 ⋅ 𝑖 + 𝑦 ⋅ 𝑗 ⇒ |𝑣| = √𝑥 2 + 𝑦 2
𝐴(𝑥1,𝑦1)
} ⇒ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = (𝑥2 − 𝑥1 ) ⋅ 𝑖 + (𝑦2 − 𝑦1 ) ⋅ 𝑗
𝐵(𝑥2,𝑦2)
29. Produs scalar a doi vectori:

⃗ ⋅ 𝑣 = |𝑢
𝑢 ⃗̂
⃗ | ⋅ |𝑣| ⋅ cos 𝛼 , 𝛼 = 𝑚(𝑢 , 𝑣)
𝑢
⃗ ⋅ 𝑣 = 0 (𝑢 ⃗ ,𝑣 ≠ 𝑂
⃗ ≠𝑂 ⃗)⇒𝑢
⃗ ⊥𝑣
𝑢
⃗ = 𝑥1 ⋅ 𝑖 + 𝑦1 ⋅ 𝑗 , 𝑣 = 𝑥2 ⋅ 𝑖 + 𝑦2 ⋅ 𝑗 ⇒ 𝑢
⃗ ⋅ 𝑣 = 𝑥1 ⋅ 𝑥2 + 𝑦1 ⋅ 𝑦2
30. Distanta dintre doua puncte:
𝐴(𝑥1,𝑦1)
} = 𝐴𝐵 = 𝑑(𝐴, 𝐵) = √(𝑥2 − 𝑥1 )2 + (𝑦2 − 𝑦1 )2
𝐵(𝑥2,𝑦2)
6
31. Vectori de pozitie a unui punct:

Coordonatele vectorului de pozitie a unui
punct coincid cu coordonate punctului. B
𝐴(𝑥1,𝑦2) A
} ⇒ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 = 𝑥1 ⋅ 𝑖 + 𝑦1 ⋅ 𝑗
⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗
𝑂𝐴 𝑟𝐴 𝑗
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 = 𝑂𝐵 𝑂𝐴 O
𝑖
32. Conditie de paralelism/coliniaritate:
Doi vectori sunt colinari/paraleli daca si numai daca au coordonatele
proportionale.
𝑣 = 𝑥1 ⋅ 𝑖 + 𝑦1 ⋅ 𝑗 , 𝑢
⃗ = 𝑥2 ⋅ 𝑖 + 𝑦2 ⋅ 𝑗
𝑥 𝑦
⃗ ∥ 𝑣 ⇔ 𝑥1 = 𝑦1
𝑢
2 2
33. Punct de mijloc. Vectorul de pozitie a unui punct de mijloc. Vectorul medianei:
𝐴(𝑥1 ,𝑦1) B
𝑥 +𝑥
𝐵(𝑥2,𝑦2) 𝑥𝑀 = 1 2 2 D
⇒{ 𝑦 +𝑦
𝑀(𝑥𝑀 ,𝑦𝑀 ) 𝑦𝑀 = 2 1 2
M
𝑀 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐 𝐴𝐵}
𝐴𝐵+𝐴𝐶 ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑀 = 2 A C
△ 𝐴𝐵𝐶
}⇒{
𝐴𝑀 = 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑛𝑎 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑂𝐵+𝑂𝐶
𝑂𝑀 2 O
34. Vectorul de pozitie al unui punct ce imparte un segment intr-un raport dat:
𝑀𝐴 𝑘 𝑀𝐴 𝑘 𝑀𝐴 𝑘 𝑘
= ⇒ = ⇒ = ⇒ 𝑀𝐴 = 𝐴𝐵 ⋅
𝑀𝐵 1 𝑀𝐵 + 𝑀𝐴 𝐾 + 1 𝐴𝐵 𝑘 + 1 𝑘+1
𝑘 A
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 ⋅
𝑘+1 M
𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑀 ⇒ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 ⋅
𝑘+1
𝑘 B
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑂𝐴
𝑂𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗ ⋅ 𝑘
𝑘 + 1} ⟹ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 + (𝑂𝐵 𝑂𝐴) ⋅
O
𝑘+1
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑂𝐵
𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ − 𝑂𝐴
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑘+1 𝑘 𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 ⋅ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⋅
+ 𝑂𝐵 − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 ⋅
𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1
𝑘+1−𝑘 𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 ⋅ ( ⃗⃗⃗⃗⃗ ⋅
) + 𝑂𝐵
𝑘+1 𝑘+1
1 𝑘 1 𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 ⋅ ⃗⃗⃗⃗⃗ ⋅
+ 𝑂𝐵 ⇒ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝑀 = ⋅ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗
⋅ 𝑂𝐵
𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1 𝑘+1
7
35. Centrul de greutate:

Fie 𝐴1 , 𝐴2 , … , 𝐴𝑛 , n puncte in plan. G este centrul de greutate al sistemului de
puncte 𝐴1 , 𝐴2 , … , 𝐴𝑛 , daca ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝐴1 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝐴2 + ⋯ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐺𝐴𝑛 = 𝑂 ⃗
Relatia lui Leibniz:

Fie 𝐴1 , 𝐴2 , … , 𝐴𝑛 , n puncte in plan. G este centrul de greutate al sistemului de
puncte 𝐴1 , 𝐴2 , … , 𝐴𝑛 , si M un punct oarecare in plan. Atunci are loc relatia:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐴1 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐴2 + ⋯ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐴𝑛 = 𝑛 ⋅ 𝑀𝐺
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴1 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴2 + ⋯ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴𝑛
Daca 𝑀 = 𝑂 ⇒ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗𝑂𝐴1 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴2 + ⋯ + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴𝑛 = 𝑛 ⋅ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺 ⇒ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺 =
𝑛
Pentru un △ 𝐴𝐵𝐶, relatiile devin:
(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) (𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 )
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐴 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐵 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐶 = 3 ⋅ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐺 = ⋅𝑖+ ⋅𝑗
3 3
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝐶
𝑂𝐴 + 𝑂𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝐶
𝑂𝐴 + 𝑂𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 3 ⋅ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺 ⇒ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺 =
3
𝐴(𝑥1,𝑦1) ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 = 𝑥1 ⋅ 𝑖 + 𝑦1 ⋅ 𝑗
(𝑥 + 𝑥2 + 𝑥3 ) ⋅ 𝑖 + (𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 ) ⋅ 𝑗
𝐵(𝑥2,𝑦2) 𝑂𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ = 1
⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑥2 ⋅ 𝑖 + 𝑦2 ⋅ 𝑗} ⇒ 𝑂𝐺
3
𝐶(𝑥3 ,𝑦3) ⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑥3 ⋅ 𝑖 + 𝑦3 ⋅ 𝑗
𝑂𝐶
(𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) (𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 )
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺 = ⋅𝑖+ ⋅𝑗
3 3
𝐴(𝑥1,𝑦1) (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )
𝐵(𝑥2,𝑦2) 𝑥𝐺 = = coordonatele centrului de greutate ale unui △
⇒{ 3
𝐶(𝑥3,𝑦3) (𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 )
𝑦𝐺 =
𝐺(𝑥𝐺 ,𝑦𝐺) } 3
36. Teorema bisectoarei:

Intr-un △, bisectoarea unui unghi determina pe latura opusa unghiului segmente
proportionale cu laturile unghiului.
A
𝐵𝐷 𝐴𝐵 𝑐
= = =𝑘
𝐷𝐶 𝐴𝐶 𝑏
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑐 ⋅ 𝐴𝐶
𝑏 ⋅ 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ c r b
⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐷 = = vectorul bisectoarei I
𝑏+𝑐
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑐 ⋅ 𝑂𝐶
𝑏 ⋅ 𝑂𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐷 = = vectorul de pozitie B
𝑏+𝑐 C
D a
al piciorului bisectoarei
⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑏 ⋅ 𝑂𝐵
𝑎 ⋅ 𝑂𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑐 ⋅ 𝑂𝐶
⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐼 =
𝑎+𝑏+𝑐
⃗⃗⃗⃗ = vectorul de pozitie al centrului cercului inscris △
𝑂𝐼
8
Propietatile bisectoarei:
• Punctele de pe bisectoarea unui unghi sunt egal departate de laturile
unghiului.
• Intr-un △, bisectoarele unghiurilor sunt concurente intr-un punct I, care
este egal departat de laturile △ (I= centrul cercului inscris △).
37. Relatia lui Sylvester:
Fie △ 𝐴𝐵𝐶, H este ortocentrul △ si O centrul cercului circumscris △, atunci are
loc relatia:
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗ + 𝑂𝐶
𝑂𝐴 + 𝑂𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐻
A
Consecinte: Intr-un △ , centrul centrului circumscris (O),
ortocentrul (H) si centrul de greutate (G)
ale △ sunt coliniare. Drepta pe care se afla O
se numeste „drepta lui Euler”. H G
38. Teorema lui Menelau: B

Fie △ 𝐴𝐵𝐶 si d o transversala triunghiului care C
intersecteaza laturile triunghiului in punctele M, N, P. A
Atunci are loc relatia:
𝑀𝐴 𝑁𝐶 𝑃𝐵 M
⋅ ⋅ =1
𝑀𝐵 𝑁𝐴 𝑃𝐶
△ 𝑃𝑇𝐶 ∼ △ 𝑃𝑀𝐵 N
𝐶𝑇 ∥ 𝐴𝐵 ⇒ { T
△ 𝐶𝑇𝑁 ∼ △ 𝐴𝑀𝑁 P
Reciproca Teoremei lui Menelau: B
Fie △ABC si M∈AB, N∈AC, P∈BC, C
𝑀𝐴 𝑁𝐶 𝑃𝐵
astfel incat ⋅ ⋅ = 1 , atunci punctele M, N, P sunt coliniare.
𝑀𝐵 𝑁𝐴 𝑃𝐶
Transversala triunghiului: drepta care intersecteaza laturile sau prelungirile
laturilor unui triunghi. A
39. Teorema lui Ceva:
Fie △ 𝐴𝐵𝐶 si dreptele AM, BN, CP concurente
N
intr-un singur punct. Atunci are loc relatia: P
X
𝑀𝐵 𝑁𝐶 𝑃𝐴
⋅ ⋅ =1
𝑀𝐶 𝑁𝐴 𝑃𝐵
Reciproca Teoremei lui Ceva:
B
Fie △ 𝐴𝐵𝐶 si 𝑀 ∈ 𝐴𝐵, 𝑁 ∈ 𝐴𝐶, 𝑃 ∈ 𝐵𝐶. M C
𝑀𝐵 𝑁𝐶 𝑃𝐴
Daca ⋅ ⋅ = 1,
𝑀𝐶 𝑁𝐴 𝑃𝐵
atunci dreptele AM, BN, CP sunt concurente intr-un singur punct.
Celiana: un segment ce uneste varful unui triunghi cu un punct de pe latura
opusa.
9
40. Teorema lui Thales:

A
Fie △ 𝐴𝐵𝐶 si 𝑀 ∈ 𝐴𝐵, 𝑁 ∈ 𝐴𝐶, astfel incat
𝑀𝑁 ∥ 𝐵𝐶 , atunci MN determina segmente
proportionale pe AB si AC. M N
𝐴𝑀 𝐴𝑁
𝑀𝑁 ∥ 𝐵𝐶 ⇒ =
𝑀𝐵 𝑁𝐶
Reciproca Teoremei lui Thales:
B
Fie △ 𝐴𝐵𝐶 si 𝑀 ∈ 𝐴𝐵, 𝑁 ∈ 𝐴𝐶, astfel incat C
𝐴𝑀 𝐴𝑁
= , atunci MN∥BC.
𝑀𝐵 𝑁𝐶
41. Teorema Fundamentala a Asemanarii:
Fie △ 𝐴𝐵𝐶 si 𝑀 ∈ 𝐴𝐵, 𝑁 ∈ 𝐴𝐶, astfel incat
𝑀𝑁 ∥ 𝐵𝐶, atunci MN formeaza cu AB si AC un △ asemenea cu △ dat.
𝐴𝑀 𝐴𝑁 𝑀𝑁
= =
𝐴𝐵 𝐴𝐶 𝐵𝐶
𝑀𝑁 ∥ 𝐵𝐶 ⇒△ 𝐴𝐵𝐶 ∼ △ 𝐴𝑀𝑁 ⇒ 𝑚(𝑀̂ ) = 𝑚(𝐵̂ )
̂ ̂
{ 𝑚(𝑁) = 𝑚(𝐶 )
Cazuri de asemanare
• Triunghiurile au doua unghi congruente.
• Triunghiurile au un unghi congruent si doua laturi proportionale.
• Triunghiurile au toate laturile proportionale.
42. Teorema cosinusului(Teorema lui Pitagora generalizata):
𝑎2 = 𝑏 2 + 𝑐 2 − 2𝑏𝑐 ⋅ cos 𝐴
𝑏 2 = 𝑎2 + 𝑐 2 − 2𝑎𝑐 ⋅ cos 𝐵 A
𝑐 2 = 𝑎2 + 𝑏 2 − 2𝑎𝑏 ⋅ cos 𝐶
𝑏 2 + 𝑐 2 − 𝑎2
cos 𝐴 =
2𝑏𝑐 c b
𝑎 + 𝑐 2 − 𝑏2
2 r
I
cos 𝐵 = O
2𝑎𝑐 R
2 2 2
𝑎 +𝑏 −𝑐
cos 𝑐 = B
2𝑎𝑏 C
43. Teorema sinusurilor: a
𝑎 𝑏 𝑐
= = = 2𝑅
sin 𝐴 sin 𝐵 sin 𝐶
R=raza cercului circumscris
44. Lungimea medianei intr-un triunghi:

2(𝑏 2 + 𝑐 2 ) − 𝑎2 2(𝑎2 + 𝑐 2 ) − 𝑏 2 2(𝑎2 + 𝑏 2 ) − 𝑐 2
𝑚𝑎 = 𝑚𝑏 = 𝑚𝑐 =
4 4 4
45. Formule pentru aria unui triunghi:
𝑏⋅ℎ 𝑎 ⋅ 𝑏 ⋅ sin 𝐶 𝑎 ⋅ 𝑐 ⋅ sin 𝐵 𝑐 ⋅ 𝑏 ⋅ sin 𝐴 𝑎⋅𝑏⋅𝑐
𝑆= 𝑆= 𝑆= 𝑆= 𝑆=
2 2 2 2 4⋅𝑅
2
𝑙 ⋅ √3
𝑆 =𝑟⋅𝑝 𝑆 = √𝑝 ⋅ (𝑝 − 𝑎) ⋅ (𝑝 − 𝑏) ⋅ (𝑝 − 𝑐) 𝑆= (△ 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑎𝑡𝑒𝑟𝑎𝑙)
4
10
Unde: b=baza, h=inaltimea, r=raza cercului inscris, p=semiperimetru, l= latura

triunghiului echilateral
A
𝑎+𝑏+𝑐
𝑝=
2
46. Relatii metrice in triunghiul dreptunghic:
• Inaltimea corespunzatoare unghiului
drept este media geometria intre
segmetele ce le formeaza pe 30∘
ipotenuza B
2
𝐴𝐷 = 𝐵𝐷 ⋅ 𝐷𝐶 ⇒ 𝐴𝐷 = √𝐵𝐷 ⋅ 𝐷𝐶 C
D M
• Teorema Catetei: cateta este media geometrica
intre ipotenuza si proeictia ei pe ipotenuza
𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐷 ⋅ 𝐵𝐶 ⇒ 𝐴𝐵 = √𝐵𝐷 ⋅ 𝐵𝐶 𝐴𝐶 2 = 𝐶𝐷 ⋅ 𝐵𝐶 ⇒ 𝐴𝐶 = √𝐶𝐷 ⋅ 𝐵𝐶
• Teorema lui Pitagora: patratul ipotenuzei este egal cu suma patratelor
catetelor
𝐵𝐶 2 = 𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 𝐴𝐵 2 = 𝐵𝐶 2 − 𝐴𝐶 2 𝐴𝐶 2 = 𝐵𝐶 2 − 𝐴𝐵 2
𝐵𝐶 = √𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 𝐴𝐵 = √𝐵𝐶 2 − 𝐴𝐶 2 𝐴𝐶 = √𝐵𝐶 2 − 𝐴𝐵 2
• Inaltimea corespunzatoare unghiului drep este egal cu raportul dintre
produsul catetelor si ipotenuza
𝐴𝐵 ⋅ 𝐴𝐶
𝐴𝐷 =
𝐵𝐶
• Mediana corespunzatoare unghiului drept este egala cu jumatate din
ipotenuza
1
𝐴𝑀 = ⋅ 𝐵𝐶
2
• Teorema 30∘ 60∘ 90∘ : cateta ce se opune unghiului de 30∘ este egala cu
jumatate din ipotenuza
1
𝐴𝐵 = ⋅ 𝐵𝐶
2
47. Elemente de logica matematica(Propozitii):
Propozitia este un enunt despre care putem afirma cu certitudine ca este fals sau
adevarat.
1) Operatii cu propozitii: Fie p si q doua propozitii.
• Negatia:
Se noteaza ¬p, ! p, p̅ si se citeste „non p”.
Este adevarata daca p este falsa p ¬p
1 0
si este falsa daca p este adevarata.
0 1
p q 𝑝⋁𝑞
• Disjunctia:
0 0 0
Se noteaza 𝑝 ⋁ 𝑞 si se citeste „p sau q”.
0 1 1
Este adevarata cand cel putin una din cele
1 0 1
doua propozitii este adevarata.
1 1 1
11
• Conjunctia: p q 𝑝⋀𝑞
Se noteaza 𝑝 ⋀ 𝑞 si se citeste „p si q”. 0 0 0
Este adavarata cand ambele propozitii sunt adevrate 0 1 0
1 0 0
• Implicatia: 1 1 1
Se noteaza𝑝 ⟶ 𝑞 si se citeste „daca p atunci q”.
Este falsa cand p este adevarata si q este falsa. p q 𝑝 ⟶ 𝑞
𝑝 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡𝑖𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑞 0 0 1
𝑝⟶𝑞⇒{
𝑞 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡𝑖𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝 0 1 1
1 0 0
• Echivalenta: 1 1 1
Se noteaza 𝑝 ⟷ 𝑞 si se citeste „p echivalent cu
q” sau „p daca si numai daca q”. Este adevarata cand ambele propozitii au
aceeasi valoare de adevar. p q 𝑝 ⟷ 𝑞
𝑝 ⟷ 𝑞 ⇒ p este o conditie necesara(𝑞 ⟶ 𝑝) si 0 0 1
suficienta(𝑝 ⟶ 𝑞)pentru q 0 1 0
1 0 0
1 1 1
2) Predicate:
Un enunt pe o multime E care depinde de una sau mai multe variabile care
apartin multimii E si care pentru fiecare valoare a variabilei devine o propozitie
adevarata sau falsa.
𝑝(𝑥) /𝑝(𝑥) − 𝑢𝑛𝑎𝑟 𝑝(𝑥,𝑦) /𝑝(𝑥, 𝑦) − 𝑏𝑖𝑛𝑎𝑟 𝑝(𝑥,𝑦,𝑧) /𝑝(𝑥, 𝑦, 𝑧) − 𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎𝑟

Multimea valorilor lui x pentru care 𝑝(𝑥) este o propozitie adevarata se numeste
multimea de adevar a predicatului 𝑝(𝑥).
3) Propozitia universala:
Fie 𝑝(𝑥) un predicat pe multimea E. Propozitia universala atasata predicatului
𝑝(𝑥) se noteaza (∀)𝑥 𝑝(𝑥) sau (∀)𝑥 ∈ 𝐸, 𝑝(𝑥) si se citeste „oricare ar fi x are loc
𝑝(𝑥)”. Este adevarata daca pentru orice valoare a lui x din E, 𝑝(𝑥) este o
propozitie adevarata si este falsa daca exista cel putin o valoare a lui x care
apartine lui E pentru care 𝑝(𝑥) este falsa.
4) Propozitia existentiala:
Fie 𝑝(𝑥) un predicat pe multimea E. Propozitia existentiala atasata predicatului
𝑝(𝑥) se noteaza (∃)𝑥 𝑝(𝑥) sau (∃)𝑥 𝑎. î. 𝑝(𝑥) si se citeste „exista x astfel incat are
loc 𝑝(𝑥). Este adevarata daca pentru cel putin o valoare a lui x din E , 𝑝(𝑥) este
adevarata si este falsa daca pentru orice valoare a lui x in E , 𝑝(𝑥) devine o
propozitie falsa.
12
5) Reguli de negare a propozitiei universale si existentiale:
¬((∀)𝑥 𝑝(𝑥)) = (∃)𝑥 𝑎. î. ¬𝑝(𝑥) ∀= quantificator universal= „oricare”
¬((∃)𝑥 𝑎. î. 𝑝(𝑥) ) = (∀)𝑥 ¬𝑝(𝑥) ∃=quantificator existential=„exista”
¬∀= ∃ ¬∃= ∀
48. Metoda inductiei matematice(Rationament inductiv – de la particular la general):

Principiul inductiei matematice: Fie 𝑝(𝑛) o propozitie ce depinde de n. Daca
𝑝(0), 𝑝(1) sunt adevarata si presupunem ca 𝑝(𝑘) este adevatar (𝑘 > 1), rezulta
ca 𝑝(𝑘 + 1) este adevarata, atunci conform principiul inductiei matematice, 𝑝(𝑛)
este adevarata oricare ar fi n.
𝑛(𝑛 + 1)
𝑝(𝑛) = 1 + 2 + 3 + ⋯ + 𝑛 =
2
• Verificare:
1(1 + 1)
𝑝(1) = 1 =
2
2(2 + 1)
𝑝(2) = 1 + 2 =
2
3(3 + 1)
𝑝(3) = 1 + 2 + 3 =
2
• Demonstratie:
𝑘(𝑘 + 1)
Presupunem ca 𝑝(𝑘) = 1 + 2 + 3 + ⋯ + 𝑘 = este adevarata.
2
Demonstram ca 𝑝(𝑘 + 1) = 1 + 2 + 3 + ⋯ + 𝑘 + (𝑘 + 1) =
(𝑘+1)(𝑘+2)
este adevarata.
2
(𝑘 + 1)(𝑘 + 2)
(1
⏟ + 2 + 3 + ⋯ + 𝑘) + (𝑘 + 1) =
2
𝑝(𝑘)
𝑘(𝑘 + 1) (𝑘 + 1)(𝑘 + 2)
+ (𝑘 + 1) =
2 2
𝑘(𝑘 + 1) 2(𝑘 + 1) (𝑘 + 1)(𝑘 + 2)
+ =
2 2 2
𝑘(𝑘 + 1) + 2(𝑘 + 1) (𝑘 + 1)(𝑘 + 2)
=
2 2
(𝑘 + 1)(𝑘 + 2) (𝑘 + 1)(𝑘 + 2) conform principiului inductie matematice
= ⇒ 𝑝(𝑘 + 1)
2 2
(𝑘 + 1)(𝑘 + 2)
= 1 + 2 + 3 + ⋯ + 𝑘 + (𝑘 + 1) = este adevarat
2
13
49. Sumele lui Gauss

𝑛(𝑛 + 1)
1 + 2 + 3 + ⋯+ 𝑛 = (∀)n ∈ N ∗
2
𝑛(𝑛 + 1)(2𝑛 + 1)
12 + 22 + 32 + ⋯ + 𝑛2 = (∀)n ∈ N∗
2
2
𝑛(𝑛 + 1)
13 + 23 + 33 + ⋯ + 𝑛3 = ( ) (∀)n ∈ N∗
2
1 + 3 + 5 + ⋯+ (2𝑛 − 1) = 𝑛 (∀)n ∈ N∗
2
𝑛(𝑛 + 1)(𝑛 + 2)
1 + 1 + 2 + 1 + 2 + 3 + ⋯+ 1 + 2 +⋯+ 𝑛 =
2
∗
= suma sumelor lui Gauss (∀)n ∈ N
50. Siruri de numere reale
(𝑥𝑛 )𝑛≥1 /(𝑥𝑛 )𝑛∈𝑁∗ /(𝑥𝑎 )𝑛 = sirul 𝑥𝑛
𝑥𝑛 = termenul de pe locul n al sirului
Modalitati de a defini un sir:
• Enumarand termenii sirului sau o proprietate a acestora.
𝑥𝑛 = 1 + 2 + 3 + ⋯ + 𝑛
• Printr-o expresie:
3𝑛 + 1
𝑥𝑛 =
2
• Printr-o formula de recurenta(un termen al sirului depinde de unul sau
mai multi termani care il preceda).
𝑥𝑛+1 = 3 ⋅ 𝑥𝑛 + 𝑥𝑛−1 = formula de recurenta
1) Siruri monotone:
(𝑥𝑛 )𝑛≥1 este crescator daca 𝑥𝑛 ≤ 𝑥𝑛+1 (∀)n ≥ 1
(𝑥𝑛 )𝑛≥1 este descrescator daca 𝑥𝑛 ≥ 𝑥𝑛+1 (∀)n ≥ 1
(𝑥𝑛 )𝑛≥1 este strict crescator daca 𝑥𝑛 < 𝑥𝑛+1 (∀)n ≥ 1
(𝑥𝑛 )𝑛≥1 este strict descrescator daca 𝑥𝑛 > 𝑥𝑛+1 (∀)n ≥ 1
Pentru a studia monotonia unui sir comparam diferenta a doi termeni
consecutivi cu 0.
𝑥𝑛+1 − 𝑥𝑛 0
Pentru sirurile cu termeni strict pozitivi, pentru a studia monotonia puteam
compara raportul a doi termeni consecutivi cu 1
𝑥𝑛+1
1
𝑥𝑛
2) Siruri marginite:
Sirul (𝑥𝑛 )𝑛≥1 este marginit daca ∃ 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅 , astfel incat 𝑎 ≤ 𝑥𝑛 ≤ 𝑏 , (∀)n ∈ N∗
sau 𝑥𝑛 ∈ [𝑎, 𝑏], (∀)n ∈ N∗ .
Sirul (𝑥𝑛 )𝑛≥1 este marginit daca exista un interval [𝑎, 𝑏] care contine toti termenii
sirului(termenii sirului sunt cuprinsi in intervalul [𝑎, 𝑏]).
14
3) Teorema de caracterizare a sirurilor:

Sirul (𝑥𝑛 )𝑛≥1 este marginit daca si numai daca ∃𝛼 ∈ 𝑅 astfel incat |𝑥𝑛 | ≤ 𝛼
, (∀)n ∈ N∗ .
𝑎 ≤ 𝑥𝑛 ≤ 𝑏 ⟹ 𝛼 = max (|𝑎|, |𝑏|
51. Siruri recurente de ordin I(☡):

Fie (𝑎𝑛 )𝑛≥1 𝑐𝑢 𝑎1 ∈ 𝑅 astfel incat 𝑎𝑛+1 = 𝛼 ⋅ 𝑎𝑛 + 𝛽, (∀)n ∈ N∗ , 𝛼 ∈ 𝑅 ∖ {0,1},
𝛽 ∈ 𝑅∗.
Determinarea termenului general:
𝑎𝑛 = 𝐴 + 𝐵𝛼 𝑛 – termenul general 𝛽 1
Cunoastem 𝑎1 si calculam 𝑎2 = 𝛼 ⋅ 𝑎1 + 𝛽 𝐴 = 𝑎 1 − (𝑎 1 + )⋅ ⋅𝛼
𝛼−1 𝛼
𝐴 + 𝐵𝛼 = 𝑎1
{
𝐴 + 𝐵𝛼 2 = 𝑎2 𝛽
𝐴 = 𝑎1 − 𝑎1 −
𝐴 = 𝑎1 − 𝐵𝛼 𝛼−1
2
𝑎1 − 𝐵𝛼 + 𝐵𝛼 = 𝛼 ⋅ 𝑎1 + 𝛽 𝛽
𝑎1 − 𝐵𝛼 ⋅ (1 − 𝛼) = 𝛼 ⋅ 𝑎1 + 𝛽 𝐴 = 𝑎1 − 𝑎1 −
𝛼−1
𝐵𝛼 ⋅ (𝛼 − 1) = 𝛼 ⋅ 𝑎1 − 𝑎1 + 𝛽
𝛽
𝑎1 ⋅ (𝛼 − 1) + 𝛽 𝐴=−
𝐵𝛼 = 𝛼−1
(𝛼 − 1)
𝛽 1 𝛽 𝛽 1
𝐵 = (𝑎1 + )⋅ 𝑎𝑛 = − + (𝑎1 + ) ⋅ ⋅ 𝛼𝑛
𝛼−1 𝛼 𝛼−1 𝛼−1 𝛼
𝛽 𝛽
𝑎𝑛 = (𝑎1 + ) ⋅ 𝛼 𝑛−1 +
𝛼−1 𝛼−1
52. Siruri recurente de ordin II(☡):

Fie (𝑎𝑛 )𝑛≥1 𝑐𝑢 𝑎1 , 𝑎2 ∈ 𝑅, 𝑎1 , 𝑎2 = conditii initiale astfel incat:
𝑎𝑛+2 = 𝛼 ⋅ 𝑎𝑛+1 + 𝛽 ⋅ 𝑎𝑛 , (∀)n ∈ N∗ , 𝛼, 𝛽 ∈ 𝑅.
Determinarea termenului general:
𝑎𝑛 = 𝐴𝑣 𝑛 + 𝐵𝑢𝑛 =forma termenului general
Inlocuim in relatia de recurenta
𝐴𝑣 𝑛+2 + 𝐵𝑢𝑛+2 = 𝛼 ⋅ (𝐴𝑣 𝑛+1 + 𝐵𝑢𝑛+1 ) + 𝛽 ⋅ (𝐴𝑣 𝑛 + 𝐵𝑢𝑛 )
𝐴𝑣 𝑛 ⋅ 𝑣 2 + 𝐵𝑢𝑛 ⋅ 𝑢2 = 𝛼 ⋅ 𝐴𝑣 𝑛 ⋅ 𝑣 + 𝛼 ⋅ 𝐵𝑢𝑛 ⋅ 𝑢 + 𝛽 ⋅ 𝐴𝑣 𝑛 + 𝛽 ⋅ 𝐵𝑢𝑛
𝐴𝑣 𝑛 ⋅ 𝑣 2 + 𝐵𝑢𝑛 ⋅ 𝑢2 − 𝛼 ⋅ 𝐴𝑣 𝑛 ⋅ 𝑣 − 𝛼 ⋅ 𝐵𝑢𝑛 ⋅ 𝑢 − 𝛽 ⋅ 𝐴𝑣 𝑛 − 𝛽 ⋅ 𝐵𝑢𝑛 = 0
𝐴𝑣 𝑛 (𝑣 2 − 𝛼 ⋅ 𝑣 − 𝛽) + 𝐵𝑢𝑛 (𝑢2 − 𝛼 ⋅ 𝑢 − 𝛽) = 0
Asociem relatiei de recurenta o ecuatie de gradul al II lea, numita ecuatie
caracteristica:
𝑟2 − 𝛼 ⋅ 𝑟 − 𝛽 = 0 △= 𝛼 2 + 4 ⋅ 𝛽
• △> 0
𝛼 ± √△
𝑟1 , 𝑟2 ∈ 𝑅, 𝑟1 ≠ 𝑟2 , 𝑟1 , 𝑟2 =
2
𝑛 𝑛 (∀)n
𝑎𝑛 = 𝐴 ⋅ 𝑟1 + 𝐵 ⋅ 𝑟2 , ∈ N ∗ , 𝐴, 𝐵 ∈ 𝑅
15
𝐴 ⋅ 𝑟1 + 𝐵 ⋅ 𝑟2 = 𝑎1
𝐴 si 𝐵 se determina din {
𝐴 ⋅ 𝑟1 2 + 𝐵 ⋅ 𝑟2 2 = 𝑎2
• △= 0
𝛼
𝑟1 , 𝑟2 ∈ 𝑅, 𝑟1 = 𝑟2 = 𝑟, 𝑟 =
2
𝑎𝑛 = (𝐴 ⋅ 𝑛 + 𝐵) ⋅ 𝑟 , (∀)n ∈ N∗ , 𝐴, 𝐵 ∈ 𝑅
𝑛
(𝐴 + 𝐵) ⋅ 𝑟 = 𝑎1
𝐴 si 𝐵 se determina din {
(2𝐴 + 𝐵) ⋅ 𝑟 2 = 𝑎2
• △< 0
𝛼 ± 𝑖√− △ 𝛼 √− △
𝑟1 , 𝑟2 ∈ 𝐶, 𝑟1 ≠ 𝑟2 , 𝑟1 , 𝑟2 = = ±𝑖
2 2 2
𝑟1 , 𝑟2 = 𝑝 ⋅ (cos 𝑡 ± 𝑖 sin 𝑡) , 𝑡 ∈ [0, 2𝜋)
𝛼 √− △
𝑥 = ,𝑦 =
2 2
𝑥
cos 𝑡 =
𝑝
𝑝 = √𝑥 2 + 𝑦 2 , 𝑝 > 0 { 𝑦
sin 𝑡 =
𝑝
𝑎𝑛 = 𝑝 ⋅ (A ⋅ cos(𝑛 ⋅ 𝑡) + 𝐵 ⋅ sin(𝑛 ⋅ 𝑡)) , 𝑡 ∈ [0, 2𝜋), (∀)n ∈ N ∗ , 𝐴, 𝐵 ∈ 𝑅
𝑛
𝑝 ⋅ (A ⋅ cos 𝑡 + 𝐵 ⋅ sin 𝑡) = 𝑎1
𝐴 si 𝐵 se determina din { 2
𝑝 ⋅ (A ⋅ cos(2𝑡) + 𝐵 ⋅ sin(2𝑡)) = 𝑎2
53. Progresii aritmetica

Un sir este progresie aritmetica daca diferenta dintre oricare 2 termeni
consecutivi este constanta.
𝑥𝑛+1 − 𝑥𝑛 = constanta = 𝑟 = ratia progresiei (∀)n ∈ N∗
Intr-o progresie aritmetica orice termen(incepand cu al doilea) se obtine din cel
precedent adunat cu ratia progresiei.
𝑥𝑛+1 = 𝑥𝑛 + 𝑟 (∀)n ∈ N ∗
Un sir este progresie artimetica daca si numai daca orice termen(incepand cu al
doilea) este media aritmetica a vecinilor sai.
𝑥𝑛−1 + 𝑥𝑛+1
𝑥𝑛 = (∀)n ∈ N ∗ , 𝑛 ≥ 2
2
Intr-o progresie artimetica suma termenilor egali departati de extreme este
constanta.
𝑥1 + 𝑥𝑛 = 𝑥2 + 𝑥𝑛−1 = 𝑥3 + 𝑥𝑛−2 = ⋯ = constanta (∀)n ∈ N∗
Termenul general al unei progresii aritmetice:
𝑥𝑛 = 𝑥1 + (𝑛 − 1) ⋅ 𝑟 (∀)n ∈ N∗
Suma unei progresii artimetice:
(𝑥1 + 𝑥𝑛 ) ⋅ 𝑛 (2 ⋅ 𝑥1 + (𝑛 − 1) ⋅ 𝑟) ⋅ 𝑛
𝑆(𝑆𝑛 ) = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + ⋯ + 𝑥𝑛 = =
2 2
(∀)n ∈ N∗
16
O progresie este bine determinata cand cunoastem primul termen si ratia

progresii.
54. Progresii geometrice
Un sir este progresie geometrica daca raportul dintre oricare doi termeni
consecutivi este constant.
𝑥𝑛+1
= constant = 𝑞 = ratia progresiei (∀)n ∈ N∗
𝑥𝑛
Intr-o progresie geometrica, orice termen(incepand cu al doilea) se obtine din
cel precedent inmultit cu ratia progresiei.
𝑥𝑛+1 = 𝑥𝑛 ⋅ q (∀)n ∈ N∗
Un sir cu termeni pozitivi este progresie geometrica daca si numai daca orice
termen(incepand cu al doilea) este media geometrica a vecinilor sai.
𝑥𝑛 = √𝑥𝑛−1 ⋅ 𝑥𝑛+1 (∀)n ∈ N∗ , 𝑛 ≥ 2
Intr-o progresie geometrica produsul termenilor egali departati de extreme este
constanta.
𝑥1 ⋅ 𝑥𝑛 = 𝑥2 ⋅ 𝑥𝑛−1 = 𝑥3 ⋅ 𝑥𝑛−2 = ⋯ = constant (∀)n ∈ N∗
Termenul general al unei progresii geometrice:
𝑥𝑛 = 𝑥1 ⋅ q𝑛−1 (∀)n ∈ N∗
Suma unei progresii geometrice:
1 − 𝑞𝑛
𝑆(𝑆𝑛 ) = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + ⋯ + 𝑥𝑛 = 𝑥1 ⋅ (∀)n ∈ N ∗ , 𝑞 ≠ 1
1−𝑞
55. Elemente de trigonometrie A
𝐵𝐶 2 = 𝐴𝐵 2 + 𝐴𝐶 2 𝑐𝑜𝑝 𝐴𝐵
𝑖𝑝2 = 𝑐1 2 + 𝑐2 2 sin 𝐶̂ = =
𝑐𝑜𝑝 𝐴𝐶 𝑖𝑝 𝐵𝐶 𝑐1 𝑐2
̂
sin 𝐵 = =
𝑖𝑝 𝐵𝐶 𝑐𝑎𝑙 𝐴𝐶
cos 𝐶̂ = =
𝑐𝑎𝑙 𝐴𝐵 𝑖𝑝 𝐵𝐶
̂
cos 𝐵 = = 𝜋
𝑖𝑝 𝐵𝐶 −𝑥 x
𝑐𝑜𝑝 𝐴𝐵 B 2
𝑐𝑜𝑝 𝐴𝐶 tg 𝐶̂ = =
tg 𝐵̂ = = 𝑐𝑎𝑙 𝐴𝐶 ip C
𝑐𝑎𝑙 𝐴𝐵
𝑐𝑎𝑙 𝐴𝐵 𝑐𝑎𝑙 𝐴𝐶
ctg 𝐵̂ = = ctg 𝐶̂ = =
𝑐𝑜𝑝 𝐴𝐶 𝑐𝑜𝑝 𝐴𝐵 𝑐𝑜𝑝 = cateta opusa
𝐴𝐶 2 𝐴𝐵 2 𝐴𝐶 2 + 𝐴𝐵 2 𝐵𝐶 2 𝑐𝑎𝑙 = cateta alaturata

sin2 𝐵̂ + cos 2 𝐵̂ = + = = = 1
𝐵𝐶 2 𝐵𝐶 2 𝐵𝐶 2 𝐵𝐶 2
sin2 𝑥 + cos2 𝑥 = 1 – formula fundamentala a trigonometriei(forma
trigonometrica a Teoremei lui Pitagora)
Radian: masura unghiului la centru corespunzatoare
unui arc care are lungimea egala cu raza. O
𝜋 ≈ 3,14 2𝜋 ≈ 6,28 𝐴𝑐 = 𝜋𝑅 2 𝐿𝑐 = 2𝜋𝑅 1 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑛 ≈ 57∘ R
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
360∘ = 2𝜋 180∘ = 𝜋 90∘ = 60∘ = 45∘ = 30∘ =
2 3 4 6
1 radian
17
1) Valorile unghiurilor comune:

𝜋 1 𝜋 𝜋 √3 𝜋
sin = = cos tg = = ctg sin 𝑥 1
6 2 3 6 3 3 tg 𝑥 = tg 𝑥 =
𝜋 √2 𝜋 𝜋 𝜋 cos 𝑥 ctg 𝑥
sin = = cos tg = 1 = ctg
4 2 4 4 4 cos 𝑥 1
𝜋 √3 𝜋 𝜋 𝜋 ctg 𝑥 = ctg 𝑥 =
sin 𝑥 tg 𝑥
sin = = cos tg = √3 = ctg
3 2 6 3 6
Cercul trigonometric(≈ axa a unghiurilor): cercul cu centrul in originea
sistemului de axe cu raza egala cu 1 si pe care am fixat un sense de parcurs.
𝑦 = 𝑠𝑖𝑛
3𝜋 𝜋 y
− (90∘ )
2 2
+ I
II
1 p
sin 𝑝
II 3
| | |
2
1
𝜋(180∘ ) p 0 − 2𝜋 1 2 3
1
| | | | | |
−𝜋 -1 2𝜋(360∘ ) x
cos 𝑝 𝑥 = 𝑐𝑜𝑠 -3 -2 -1 -1
| | |
-2
-3
-1 −
III IV
𝜋 3𝜋
II − (270∘ ) II
2 2
Proiectia lui p pe Ox = cos 𝑝
Proiectia lui p pe Oy = sin 𝑝
𝜋 3𝜋
sin 0 = 0 sin 2 = 1 sin 𝜋 = 0 sin = −1 sin 2𝜋 = 0
2
𝜋 3𝜋
cos 0 = 1 cos 2 = 0 cos 𝜋 = −1 cos =0 cos 2𝜋 = 1
2
tg
𝜋 𝜋
2 2 ctg 𝑝 ctg
II b I II p I
sin tg 𝑝
II sin a II
𝜋 cos cos 0 𝜋 0
cos cos 2𝜋 2𝜋
sin
sin d
IV IV
III c III 3𝜋
3𝜋
II 2 II 18
II 2 II
2) Semnul functiilor trigonometrice in cele 4 cadrane:

𝜋
• 𝑥 ∈ CI /𝑥 ∈ (0, 2 )
sin 𝑥 > 0 cos 𝑥 > 0
tg 𝑥 > 0 ctg 𝑥 > 0
𝜋
• 𝑥 ∈ CII /𝑥 ∈ (2 , 𝜋)
sin 𝑥 > 0 cos 𝑥 < 0
tg 𝑥 < 0 ctg 𝑥 < 0
3𝜋
• 𝑥 ∈ CIII /𝑥 ∈ (𝜋, )
2
sin 𝑥 < 0 cos 𝑥 < 0
tg 𝑥 > 0 ctg 𝑥 > 0
3𝜋
• 𝑥 ∈ CIV /𝑥 ∈ ( , 2𝜋)
2
sin 𝑥 < 0 cos 𝑥 > 0
tg 𝑥 < 0 ctg 𝑥 < 0
3) Marginirea functiilor trigonometrice:
Functiile sin si cos sunt marginite(sunt cuprinse intre −1 si 1).
Functiile tg si ctg nu sunt marginite.
−1 ≤ sin 𝑥 ≤ 1 , (∀)𝑥 ∈ 𝑅
−1 ≤ cos 𝑥 ≤ 1 , (∀)𝑥 ∈ 𝑅
4) Paritatea functiilor trigonometrice:
sin(−𝑥) = − sin 𝑥 ⇒ impara
cos(−𝑥) = cos 𝑥 ⇒ para
tg(−𝑥) = − tg 𝑥 ⇒ impara
ctg(−𝑥) = − ctg 𝑥 ⇒ impara
5) Periodicitatea functiilor trigonometrice:
Functiile sin si cos sunt periodice de perioada 2𝑘𝜋 si perioada principala 2𝜋.
sin(𝑥 + 2𝜋) = sin 𝑥 sin(𝑥 + 2𝑘𝜋) = sin 𝑥
cos(𝑥 + 2𝜋) = cos 𝑥 cos(𝑥 + 2𝑘𝜋) = cos 𝑥
Functiile tg si ctg sunt periodice de perioada 𝑘𝜋 si perioada principala 𝜋.
tg(𝑥 + 𝜋) = tg 𝑥 tg(𝑥 + 𝑘𝜋) = tg 𝑥
ctg(𝑥 + 𝜋) = ctg 𝑥 ctg(𝑥 + 𝑘𝜋) = ctg 𝑥
Perioada principala: cea mai mica perioada pozitiva a unei functii.
6) Formule de reducere la primul(I) cadran:
19
Pentru a scrie formulele de reducere la primul(I) cadran, respectam urmatoarele

2 reguli:
• Tinem cont de semnul functiilor trigonometrice in cele 4 cadrane.
• Comparam unghiul dat cu 𝜋 (in cadranele II si III) sau cu 2𝜋 (in cadranul
IV) si il scadem pe cel mai mic din cel mai mare.
Formule:
𝜋
• 𝑥 ∈ CII /𝑥 ∈ (2 , 𝜋)
sin 𝑥 = sin(𝜋 − 𝑥)
cos 𝑥 = − cos(𝜋 − 𝑥)
tg 𝑥 = − tg(𝜋 − 𝑥)
ctg 𝑥 = − ctg(𝜋 − 𝑥)
3𝜋
• 𝑥 ∈ CIII /𝑥 ∈ (𝜋, )
2
sin 𝑥 = − sin(𝑥 − 𝜋)
cos 𝑥 = − cos(𝑥 − 𝜋)
tg 𝑥 = tg(𝑥 − 𝜋)
ctg 𝑥 = ctg(𝑥 − 𝜋)
3𝜋
• 𝑥 ∈ CIV /𝑥 ∈ ( 2 , 2𝜋)
sin 𝑥 = − sin(2𝜋 − 𝑥)
cos 𝑥 = cos(2𝜋 − 𝑥)
tg 𝑥 = − tg(2𝜋 − 𝑥)
ctg 𝑥 = − ctg(2𝜋 − 𝑥)
7) Valorile functiilor tg si ctg in punctele cardinale:
𝜋 𝜋
tg 0 = 0 ctg 0 = 𝑛𝑢 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 tg = 𝑛𝑢 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 ctg =0
2 2
3𝜋 3𝜋
tg 𝜋 = 0 ctg 𝜋 = 𝑛𝑢 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 tg = 𝑛𝑢 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 ctg =0
2 2 tg
tg 2𝜋 = 0 ctg 2𝜋 = 𝑛𝑢 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 𝜋
Limite 2 ctg
lim tg 𝑥 = lim tg 𝑥 = +∞
𝜋
𝑥→ 3𝜋
2 𝑥→
2
𝜋 3𝜋
𝑥< 𝑥<
2 2
lim tg 𝑥 = lim tg 𝑥 = −∞
𝜋 𝜋 0
𝑥→ 3𝜋
2 𝑥→
2
𝑥>
𝜋 3𝜋 2𝜋
2 𝑥>
2
lim ctg 𝑥 = 𝑥→𝜋

lim ctg 𝑥 = lim ctg 𝑥 = −∞
𝑥→0 𝑥→2𝜋
𝑥<0 𝑥<𝜋 𝑥<2𝜋
lim ctg 𝑥 = 𝑥→𝜋

lim ctg 𝑥 = lim ctg 𝑥 = +∞
𝑥→0 𝑥→2𝜋
𝑥>0 𝑥>𝜋 𝑥>2𝜋
3𝜋
2
20
8) Formule:
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
sin 𝑥 = cos ( − 𝑥) cos 𝑥 = sin ( − 𝑥) tg 𝑥 = ctg ( − 𝑥) ctg 𝑥 = tg ( − 𝑥)
2 2 2 2
sin 𝑥 = ±√1 − cos2 𝑥 cos 𝑥 = ±√1 − sin2 𝑥 sin2 𝑥 = (sin 𝑥)2
tg 𝑥 ⋅ ctg 𝑥 = 1
𝑥 𝑥
2 tg 2 1 − tg 2 2
sin 𝑥 = 𝑥 cos 𝑥 = 𝑥
1 + tg 2 2 1 + tg 2 2
2
tg 2 𝑥 1
sin 𝑥 = cos 2 𝑥 =
1 + tg 2 𝑥 1 + tg 2 𝑥
• Functiile trigonometrice ale unei sume si diferente de arce:

sin(𝑎 + 𝑏) = sin 𝑎 ⋅ cos 𝑏 + cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏
sin(𝑎 − 𝑏) = sin 𝑎 ⋅ cos 𝑏 − cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏
cos(𝑎 + 𝑏) = cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏 − sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏
cos(𝑎 − 𝑏) = cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏 + sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏
tg 𝑎 + tg 𝑏 tg 𝑎 − tg 𝑏
tg(𝑎 + 𝑏) = tg(𝑎 − 𝑏) =
1 − tg 𝑎 ⋅ tg 𝑏 1 + tg 𝑎 ⋅ tg 𝑏
ctg 𝑎 ⋅ ctg 𝑏 − 1 ctg 𝑎 ⋅ ctg 𝑏 + 1
ctg(𝑎 + 𝑏) = ctg(𝑎 − 𝑏) =
ctg 𝑎 + ctg 𝑏 ctg 𝑎 − ctg 𝑏
sin 2𝑥 = 2 ⋅ sin 𝑥 ⋅ cos 𝑥
cos 2𝑥 = cos2 𝑥 − sin2 𝑥 = 2cos2 𝑥 − 1 = 1 − 2sin2 𝑥
2 tg 𝑥 𝑐tg 2 𝑥 − 1
tg 2𝑥 = ctg 2𝑥 =
1 − tg 2 𝑥 2 ctg 𝑥
cos 2𝑥 + 1 1 + cos 2𝑥
cos 2𝑥 = 2cos2 𝑥 − 1 ⇒ cos 2 𝑥 = ⇒ cos 𝑥 = ±√
2 2
1 − cos 2𝑥 1 − cos 2𝑥
cos 2𝑥 = 1 − 2sin2 𝑥 ⇒ sin2 𝑥 = ⇒ sin 𝑥 = ±√
2 2
1 − cos 2𝑥 1 + cos 2𝑥
tg 𝑥 = ±√ ctg 𝑥 = ±√
1 + cos 2𝑥 1 − cos 2𝑥
21
• Tranformarea produselor in sume:

̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ +
sin(𝑎 + 𝑏) + sin(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ sin 𝑎 ⋅ cos 𝑏 ⟹
sin(𝑎 + 𝑏) + sin(𝑎 − 𝑏)
sin 𝑎 ⋅ cos 𝑏 =
2

−
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
sin(𝑎 + 𝑏) − sin(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏 ⟹
sin(𝑎 + 𝑏) − sin(𝑎 − 𝑏)
cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏 =
2

̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ +
cos(𝑎 + 𝑏) + cos(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏 ⟹
cos(𝑎 + 𝑏) + cos(𝑎 − 𝑏)
cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏 =
2

−
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
cos(𝑎 + 𝑏) − cos(𝑎 − 𝑏) = (−2) ⋅ sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏 ⟹
−(cos(𝑎 + 𝑏) − cos(𝑎 − 𝑏)) cos(𝑎 − 𝑏) − cos(𝑎 + 𝑏)

sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏 = =
2 2
22
• Tranformarea sumelor in produs:

𝑎+𝑏 =𝑝
{
𝑎−𝑏 =𝑞
−
̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅ + ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
𝑝+𝑞 𝑝−𝑞
2𝑎 = 𝑝 + 𝑞 ⟹ 𝑎 = 2𝑏 = 𝑝 − 𝑞 ⟹ 𝑏 =
2 2
sin(𝑎 + 𝑏) + sin(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ sin 𝑎 ⋅ cos 𝑏
sin 𝑝 + sin 𝑞 = 2 ⋅ sin ( ) ⋅ cos ( )
2 2
sin(𝑎 + 𝑏) − sin(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏

sin 𝑝 − sin 𝑞 = 2 ⋅ cos ( ) ⋅ sin ( )
2 2
cos(𝑎 + 𝑏) + cos(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏

cos 𝑝 + cos 𝑞 = 2 ⋅ cos ( ) ⋅ cos ( )
2 2
cos(𝑎 + 𝑏) − cos(𝑎 − 𝑏) = (−2) ⋅ sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏

cos 𝑝 − cos 𝑞 = (−2) ⋅ sin ( ) ⋅ sin ( )
2 2
sin(𝑝 + 𝑞) sin(𝑝 − 𝑞)
tg 𝑝 + tg 𝑞 = tg 𝑝 − tg 𝑞 =
cos 𝑝 ⋅ cos 𝑞 cos 𝑝 ⋅ cos 𝑞
sin(𝑝 + 𝑞) sin(𝑞 − 𝑝) − sin(𝑝 − 𝑞)
ctg 𝑝 + ctg 𝑞 = ctg 𝑝 − ctg 𝑞 = =
sin 𝑝 ⋅ sin 𝑞 sin 𝑝 ⋅ sin 𝑞 sin 𝑝 ⋅ sin 𝑞
56. Functii:
Fie A si B doua multimi nevide(𝐴, 𝐵 ≠ Ø), 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅. O functie definita pe A cu
valori in B este o corespondenta care asociaza fiecarui element din A un singur
element din B.
𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵 A=domeniu B=codomeniu
O functie este definita de domeniu, codomeniu si lege de corespondenta.
Doua functii sunt egale daca au acelasi domeniu, acelasi codomeniu si aceeasi
lege de corespondenta.
23
𝐴=𝐶
𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵 𝑓(𝑥) = 𝑦 𝑔 ∶ 𝐶 ⟶ 𝐷 𝑔(𝑥) = 𝑧 𝑓=𝑔⇔{ 𝐵 =𝐷
𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥)
𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷 ⊆ 𝑅 , 𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷 ≠ Ø
1) Modalitati de a defini o functie:
• Cu diagrame
A B A B A B
1 4 1 7 1 4
2 5 2 8 2 5
3 6 3 9 3 6
4 7
𝐼𝑚𝑓 = {4} 𝐼𝑚𝑓 = {7,8,9} 𝐼𝑚𝑓 = {4,5,6}
A A B A
B B
1 4 1 4 1 5
2 5 2 5 2 6
3 6 3 6 3 7
7 4
𝐼𝑚𝑓 = {4,5,6} Nu e functie Nu e functie
• Cu tabel
𝑥 1 2 3 𝑥 1 2 3 4
𝑓(𝑥) 4 4 4 𝑓(𝑥) 5 6 7 7
𝑥 1 2 3 𝑥 1 2 3 4
𝑓(𝑥) 5 6 7 7
𝑓(𝑥) 4 4 4
• Cu ajutorul unei expresii/formule matematica

1
𝑓(𝑥) = 3 ⋅ 𝑥 + 1 𝑔(𝑥) = ℎ(𝑥) = 𝑥 − 2
𝑥+9
1
𝑓∶𝑅⟶𝑅 𝑓 ( 𝑥) = NU este functie deoare 𝑓(2) nu are sens
𝑥−2
(functia nu asociaza lui 2 un element)
1
𝑓 ∶ 𝑅 ∖ {2} ⟶ 𝑅 𝑓 ( 𝑥) = functia corecta
𝑥−2
24
2) Imaginea unei functii. Imaginea si Preimaginea unui element/multime

printr-o functie:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø , atunci 𝐼𝑚 𝑓(𝑓(𝐴)) = {𝑓(𝑥) | 𝑥 ∈ 𝐴} =

multimea imaginilor tuturor elementelor din domeniu = multimea valorilor
functiei 𝑓 = imaginea functiei 𝑓, 𝐼𝑚 𝑓 ⊆ 𝐵.
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅 si 𝐶 ⊂ 𝐴, 𝐷 ⊂ 𝐵, 𝐴, 𝐵, 𝐶, 𝐷 ≠ Ø , atunci:
𝑓(𝐶) = {𝑓(𝑥) | 𝑥 ∈ 𝐶} = imaginea multimii 𝐶 prin functia 𝑓
𝑓 −1 (𝐷) = {𝑥 ∈ 𝐴 | 𝑓(𝑥) ∈ 𝐷} = preimaginea multimii 𝐶 prin functia 𝑓
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø si 𝑓(𝑥) = 𝑦 legea de corespondenta a functie 𝑓,
valoarea functiei in punctul 𝑝 este 𝑞
atunci daca 𝑓(𝑝) = 𝑞 ⇒ { 𝑞 este imaginea elementului 𝑝 prin functia 𝑓
𝑝 este preimaginea elemenului 𝑞 prin functia 𝑓
(∀)𝑝 ∈ 𝐴, 𝑞 ∈ 𝐵
1
𝑓 −1 (𝑥) ≠
𝑓(𝑥)
3) Graficul unei functii:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø. Multimea 𝐺𝑓 = {𝑀(𝑥,𝑓(𝑥)) | 𝑥 ∈ 𝐴} se numeste

reprezentarea grafica(geometrica) a functiei f. Multimea 𝐺𝑓 este curba
reprezentativa a graficului functiei sau, prin abuz de limbaj, graficul functiei.
Ecuatia 𝑦 = 𝑓(𝑥), 𝑥 ∈ 𝐴 este ecuatia graficului functiei.
Un punct de pe graficul functiei 𝑓 are coordonatele de forma (𝑥, 𝑓(𝑥)).
Intersectia graficului functiei cu axele de coordonate:

𝐺𝑓 ⋂𝑂𝑥 = {𝑀(𝑥,0) | 𝑥 ∈ 𝐴, 𝑓(𝑥) = 0}
𝐺𝑓 ⋂𝑂𝑦 = {𝑁(0,𝑦) | 𝑦 = 𝑓(0)}
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝑔 ∶ 𝐶 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐶 ⊂ 𝐴, 𝐴, 𝐵, 𝐶 ≠ Ø 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥) atunci

functia 𝑔 este restrictia functiei 𝑓 la multimea C sau functia 𝑓 este prelungirea
functiei 𝑔 la multimea A.
y Nu este functie y
𝑓(𝑥) = 𝑥 − 1
Nu este functie
𝑓(𝑥) = 1 1
𝐴(1,0)
O O
|
1 x 𝐵(0,−1) 1 x
|
−1
25
4) Restrictia unei functii

Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅 si 𝐶 ⊂ 𝐴, 𝐴, 𝐵, 𝐶 ≠ Ø,
atunci restrictia functiei f la C se noteaza𝑓|𝑐
si este 𝑓|𝑐 ∶ 𝐶 ⟶ 𝐵.
𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅 𝑓(𝑥) = 𝑥 O
x
𝑓|𝑁 ∶ 𝑁 ⟶ 𝑅 𝑓(𝑥) = 𝑥
𝑓|(−∞,0) ∶ (−∞, 0) ⟶ 𝑅 𝑓(𝑥) = 𝑥
5) Functii marginite:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø. Functia 𝑓 este marginita daca ∃ 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅 astfel
incat 𝑎 ≤ 𝑓(𝑥) ≤ 𝑏 (∀)𝑥 ∈ 𝐴 sau (∃) 𝛼 > 0 astfel incat |𝑓(𝑥)| ≤ 𝛼 (∀)𝑥 ∈ 𝐴.
Functia 𝑓 este marginita daca graficul functiei este cuprins intre doua drepte
paralele cu axa 𝑂𝑥.
Functia 𝑓 este nemarginita daca (∀)𝑀 ∈ 𝑅, (∃) 𝑥 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑓(𝑥) > 𝑀 sau
(∀)𝑚 ∈ 𝑅, (∃) 𝑥 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑓(𝑥) < 𝑚.
Pentru a demonstra ca o functie nu este marginita folosim reducerea la absurd:
(∃)𝑀 > 0 astfel incat 𝑓(𝑥) ≤ 𝑀 (∀)𝑥 ∈ 𝐴 .
6) Functii periodice:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø. Functia 𝑓 este periodica daca ∃ 𝑡 ∈ 𝑅 ∗ astfel
incat 𝑓(𝑥 + 𝑡) = 𝑓(𝑥), unde 𝑡 = perioada pentru functia 𝑓.
Daca 𝑡 este perioada pentru functia 𝑓 , atunci oricare multiplu de 𝑡 ((∀)𝑀𝑡 ) este
perioada pentru functia 𝑓.
𝑓(𝑥 + 𝑡) = 𝑓(𝑥), 𝑓(𝑥 + 𝑘𝑡) = 𝑓(𝑥), (∀)𝑥 ∈ 𝑅, 𝑘 ∈ 𝑍
Cea mai mica perioada pozitiva a unei functii se numeste perioada princiapala.
7) Functii pare si impare:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø, 𝐴 = (−𝑛, 𝑛) sau [−𝑛, 𝑛], atunci:
Daca 𝑓(−𝑥) = −𝑓(𝑥) (∀)𝑥 ∈ 𝐴 ⇒ functia 𝑓 este impara. Exemplu: 𝑥 2
Daca 𝑓(−𝑥) = 𝑓(𝑥) (∀)𝑥 ∈ 𝐴 ⇒ functia 𝑓 este para. Exemplu: sgn 𝑥 (signatura)
Se poate studia paritatea unei functii daca si numai daca domeniul functiei este
un interval simetric fata de origine(domeniul este centrat in origine).
Graficul functiilor pare este simetric fata de axa 𝑂𝑦( 𝑃(𝑥,𝑦) ~𝑃′ (−𝑥,𝑦)).
26
Graficul functiilor impare este simetric fata de originea reperului cartezian,

𝑂(0,0) ( 𝑃(𝑥,𝑦) ~𝑃′ (−𝑥,−𝑦) ).
Exista functii fara paritate( nici pare, nici impare);

𝑓(−𝑥) ≠ −𝑓(𝑥) 𝑠𝑖 𝑓(−𝑥) ≠ 𝑓(𝑥), (∀)𝑥 ∈ 𝐴. Exemplu: 2𝑥 2 + 𝑥
y y
𝑃(𝑥,𝑦)
1 )
|
𝑃′ (−𝑥,𝑦) 𝑃(𝑥,𝑦)
x x
O O
) −1
|
𝑃′ (−𝑥,−𝑦)
𝑠𝑔𝑛 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑠𝑔𝑛 = 𝑝𝑎𝑟𝑎 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓 = 𝑝𝑎𝑟𝑎

1, 𝑥 > 0
𝑓(𝑥) = 𝑥 2
𝑠𝑔𝑛(𝑥) = { 0, 𝑥 = 0
−1, 𝑥 < 0
8) Simetrii ale graficului unei functii:

Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø si 𝐺𝑓 = graficul functiei 𝑓.
Drepta 𝑥 = 𝑎 , 𝑎 ∈ 𝑅, este axa de simetrie pentru 𝐺𝑓 daca si numai daca

𝑓(𝑎 + 𝑥) = 𝑓(𝑎 − 𝑥), (∀)𝑥 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑎 + 𝑥, 𝑎 − 𝑥 ∈ 𝐴.
Punctul 𝑀(𝑎,𝑏) , 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅, este centru de simetrie pentru 𝐺𝑓 daca si numai daca
𝑓(𝑎 + 𝑥) + 𝑓(𝑎 − 𝑥) = 2𝑏 , (∀)𝑥 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑎 + 𝑥, 𝑎 − 𝑥 ∈ 𝐴.
9) Monotonia unei functii:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø. Functia 𝑓 este monotona daca este
crescatoare sau descrescatoarea si strict monotona daca este strict crescatoare
sau descrescatoare.
Relatii de monotonie:
• 𝑓 este strict crescatoare ⇔ (∀)𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴, 𝑥1 < 𝑥2 , 𝑓(𝑥1 ) < 𝑓(𝑥2 )
• 𝑓 este strict descrescatoare ⇔ (∀)𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴, 𝑥1 < 𝑥2 , 𝑓(𝑥1 ) > 𝑓(𝑥2 )
• 𝑓 este crescatoare ⇔ (∀)𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴, 𝑥1 ≤ 𝑥2 , 𝑓(𝑥1 ) ≤ 𝑓(𝑥2 )
• 𝑓 este descrescatoare ⇔ (∀)𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴, 𝑥1 ≥ 𝑥2 , 𝑓(𝑥1 ) ≥ 𝑓(𝑥2 )
27
Pentru a studia monotonia unei functii luam 𝑥1 < 𝑥2 , 𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴 si comparam

diferenta 𝑓(𝑥1 ) − 𝑓(𝑥2 ) cu 0.
𝑓(𝑥1 ) − 𝑓(𝑥2 ) 0
Pentru a studia monotonia unei functii comparam rata cresterii(𝑅) cu 0.
𝑓(𝑥1 ) − 𝑓(𝑥2 ) 𝑓(𝑥2 ) − 𝑓(𝑥1 )
𝑅= = = rata cresterii
𝑥1 − 𝑥2 𝑥2 − 𝑥1
Daca:
1) 𝑅 > 0 ⇒ 𝑓 strict crescatoare
2) 𝑅 < 0 ⇒ 𝑓 strict descrescatoare
3) 𝑅 ≥ 0 ⇒ 𝑓 crescatoare
4) 𝑅 ≤ 0 ⇒ 𝑓 descrescatoare
Functia constanta, 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø, 𝑓(𝑥) = 𝑛 ∈ 𝑅, este
monotona.Graficul functiei constante este o dreapta paralela cu 𝑂𝑥 dusa prin
punctul 𝐴(0,𝑛) ∈ 𝑂𝑦.
57. Functii injective, surjective, bijective:

Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø.
1) Injectivitate:
Functia 𝑓 este injectiva daca este indeplinita una dintre conditiile:
• (∀)𝑥1, 𝑥2 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(𝑥2 ) ⇒ 𝑥1 = 𝑥2
• (∀)𝑥1, 𝑥2 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑓(𝑥1 ) ≠ 𝑓(𝑥2 ) ⇒ 𝑥1 ≠ 𝑥2
• (∀)𝑦 ∈ 𝐵, ecuatia 𝑓(𝑥) = 𝑦 are cel mult o solutie 𝑥 ∈ 𝐴
• (∀)𝑦 ∈ 𝐵 astfel incat 𝑦 ∈ 𝑑, 𝑑 ∥ 𝑂𝑥, 𝑑 ⋂ 𝐺𝑓 = cel mult un punct
(Orice paralela la 𝑂𝑥 intersecteaza graficul functiei in cel mult un
punct)
Pentru a arata ca 𝑓 nu e injectiva, aratam ca (∃)𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑥1 ≠ 𝑥2 si
𝑓(𝑥1 ) = 𝑓(𝑥2 ).
Daca 𝑓 este monotona atunci 𝑓 este injectiva. Reciproca nu este adevarata(daca 𝑓
este injectiva atunci 𝑓 nu este implicit monotona).
2) Surjectivitate:
Functia 𝑓 este surjectiva daca este indeplinita una dintre conditiile:
• (∀)𝑦 ∈ 𝐵, (∃)𝑥 ∈ 𝐴 astfel incat 𝑓(𝑥) = 𝑦
• (∀)𝑦 ∈ 𝐵, ecuatia 𝑓(𝑥) = 𝑦 are cel putin o solutie 𝑥 ∈ 𝐴
• 𝐼𝑚 𝑓 = 𝐵 (Imaginea functiei este egala cu codomeniul)
• (∀)𝑦 ∈ 𝐵 astfel incat 𝑦 ∈ 𝑑, 𝑑 ∥ 𝑂𝑥, 𝑑 ⋂ 𝐺𝑓 = cel putin un punct
(Orice paralela la 𝑂𝑥 intersecteaza graficul functiei in cel putin un
punct)
28
Pentru a arata ca 𝑓 nu e surjectiva, aratam ca (∃)𝑦 ∈ 𝐵 astfel incat (∀)𝑥 ∈ 𝐴 ,

𝑓(𝑥) ≠ 𝑦.
3) Bijectivitate
Functia 𝑓 este bijectiva daca este indeplinita una dintre conditiile:
• Functia 𝑓 este injectiva si surjectiva
• (∀)𝑦 ∈ 𝐵, ecuatia 𝑓(𝑥) = 𝑦 are o solutie unica 𝑥 ∈ 𝐴
• (∀)𝑦 ∈ 𝐵 astfel incat 𝑦 ∈ 𝑑, 𝑑 ∥ 𝑂𝑥, 𝑑 ⋂ 𝐺𝑓 = exact un punct (Orice
paralela la 𝑂𝑥 intersecteaza graficul functiei in exact un punct)
Daca functia 𝑓 este injectiva si ecuatia 𝑓(𝑥) = 𝑦 are o solutie, aceasta este unica.
Surjectivitatea functiei asigura numai existenta solutiei.
Daca functia 𝑓 este bijectiva atunci functia 𝑓 este inversabila; 𝑓 −1 : 𝐵 ⟶ 𝐴
Legea de corespondenta a lui 𝑓 −1 se afla din ecuatia 𝑓(𝑥) = 𝑦, unde x se scrie in
𝑦+1 𝑦+1
functie de y. Exemplu: 𝑦 = 3𝑥 − 1 ⇒ 𝑥 = 3 ⟹ 𝑓 −1 (𝑥) = 3 .
58. Operatii cu functii:

Fie 𝑓, 𝑔 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø.
1) Suma si diferenta functiilor 𝒇 si 𝒈:
(𝑓 ± 𝑔) ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, (𝑓 ± 𝑔)(𝑥) = 𝑓(𝑥) ± 𝑔(𝑥)
2) Produsul functiilor 𝒇 si 𝒈:
(𝑓 ⋅ 𝑔) ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, (𝑓 ⋅ 𝑔)(𝑥) = 𝑓(𝑥) ⋅ 𝑔(𝑥)
3) Raportul(catul) functiilor 𝒇 si 𝒈(𝒈(𝒙) ≠ 𝟎):

𝑓 𝑓 𝑓(𝑥)
( ) ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, ( ) (𝑥) =
𝑔 𝑔 𝑔(𝑥)
4) Compunerea functiei 𝒈 cu functia 𝒇:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝑔 ∶ 𝐵 ⟶ 𝐶, 𝐴, 𝐵, 𝐶 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵, 𝐶 ≠ Ø.
(𝑔 ∘ 𝑓) ∶ 𝐴 ⟶ 𝐶, (𝑔 ∘ 𝑓)(𝑥) = 𝑔(𝑓(𝑥))
5) Compunerea functiei 𝒇 cu functia 𝒈:
Fie 𝑔 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝑓 ∶ 𝐵 ⟶ 𝐶, 𝐴, 𝐵, 𝐶 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵, 𝐶 ≠ Ø.
(𝑓 ∘ 𝑔) ∶ 𝐴 ⟶ 𝐶, (𝑓 ∘ 𝑔)(𝑥) = 𝑓(𝑔(𝑥))
Compunerea functiilor este asociativa, dar nu comutativa.
Element neutru: functia 1𝐴 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐴, 1𝐴 (𝑥) = 𝑥 .
29
6) Inversabilitatea functiei f:
Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø.
𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵 este inversabila daca (∃)𝑔 ∶ 𝐵 ⟶ 𝐴 astfel incat (𝑓 ∘ 𝑔) = 1𝐵 si
(𝑔 ∘ 𝑓) = 1𝐴
Se noteaza 𝑓 −1 .
Are loc relatia 𝑓(𝑥) = 𝑦 ⇔ 𝑥 = 𝑓 −1 (𝑦).
Suma a doua functii pare, respective impare, este o functie para, respectiv
impara.
Produsul, respectiv catul, a doua functii pare, respectiv impare, este o functie
para.
Produsul, respectiv catul, a doua functii de paritate diferita este o functie impara.
Compunerea a doua functii injective, surjective, respectiv bijective, este o functie
injectiva, surjectiva, respectiv bijectiva.
• 𝑓, 𝑔 = 𝑖𝑛𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 ⇒ (𝑓 ∘ 𝑔) = 𝑖𝑛𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎
• 𝑓, 𝑔 = 𝑠𝑢𝑟𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 ⇒ (𝑓 ∘ 𝑔) = 𝑠𝑢𝑟𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎
• 𝑓, 𝑔 = 𝑏𝑖𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 ⇒ (𝑓 ∘ 𝑔) = 𝑏𝑖𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎
Daca o functie compusa este injectiva, atunci functia cu care se compune este
injectiva. Daca o functie compusa este surjectiva, atunci functia care se compune
este surjectiva. Daca o functie este bijectiva, atunci functia cu care se compune
este injectiva si functia care se compune este surjectiva.
• (𝑓 ∘ 𝑔) = 𝑖𝑛𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎 ⇒ 𝑔 = 𝑖𝑛𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎
• (𝑓 ∘ 𝑔) = 𝑠𝑢𝑟𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎 ⇒ 𝑓 = 𝑠𝑢𝑟𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎
• (𝑓 ∘ 𝑔) = 𝑏𝑖𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎 ⇒ 𝑔 = 𝑖𝑛𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎, 𝑓 = 𝑠𝑢𝑟𝑗𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑎
59. Functia de gradul I:
Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏, 𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0. Functia 𝑓 se numeste functie de
gradul I(întai).
Graficul functiei de gradul I este o drepta oblica.
Intersectia graficului functiei de gradul I cu axele reperului cartezian ( 𝑥𝑂𝑦 ):
𝐺𝑓 ⋂𝑂𝑥 = {𝐴 −𝑏 | 𝑎𝑥 + 𝑏 = 0}
( ,0)
𝑎
𝐺𝑓 ⋂𝑂𝑦 = {𝐵(0,𝑏) | 𝑓(0) = 𝑏}
1) Ecuatia de gradul I:
−𝑏 −𝑏
𝑎𝑥 + 𝑏 = 0 ⟹ 𝑥 = ⇒ 𝑆 = { } , 𝑆 = multimea solutiilor
𝑎 𝑎
30
2) Monotonia functiei de gradul I:

Daca:
• 𝑎 > 0 ⇒ functia 𝑓 este strict crescatoare pe 𝑅
• 𝑎 < 0 ⇒ functia 𝑓 este strict descrescatoare pe 𝑅
−𝑏 −𝑏
𝑥 −∞ 𝑎 ∞ 𝑥 −∞ 𝑎 ∞
𝑓(𝑥) 0 𝑓(𝑥) 0
𝑎>0 0 𝑎<0 0
3) Semnul functiei de gradul I(Tabelul de semn a functiei de gradul I):

Este dat de urmatorul tabel de semn:
−𝑏
𝑥 −∞ 𝑎 ∞
𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏 semnul contrar 0 semnul lui a
semnului lui a 0
4) Pozitii relative a doua drepte. Sisteme de ecuatii de gradul I cu doua

necunoscute:
Fie 𝑓, 𝑔 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 + 𝑏, 𝑔(𝑥) = 𝑚𝑥 + 𝑛, 𝑎, 𝑏, 𝑚, 𝑛 ∈ 𝑅, 𝑎, 𝑚 ≠ 0 si
𝐺𝑓 = graficul functiei f, 𝐺𝑔 = graficul functiei g.
Determinarea punctului de intersectie a graficelor celor doua functii:

𝐺𝑔 𝐺𝑓
𝑎𝑥 + 𝑏 = 𝑦 y
𝑆={
𝑚𝑥 + 𝑛 = 𝑦
𝑎 𝑏
Daca = 1 = ⇒ 𝐺𝑓 = 𝐺𝑔 ⟹ 𝑆 are o infinitate de solutii.
𝑚 𝑛
𝑎 𝑏
Daca = 1 ≠ ⇒ 𝐺𝑓 ∥ 𝐺𝑔 ⟹ 𝑆 nu are solutii.
𝑚 𝑛 O x
𝑎 𝑏
Daca ≠ 1 ≠ ⇒ 𝐺𝑓 ⋂ 𝐺𝑔 ≠ Ø ⟹ 𝑆 are o solutie.
𝑚 𝑛
60. Functia de gradul II
Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0. Functia 𝑓 se numeste
functie de gradul II(al doilea).
Graficul functiei de gradul II este o parabola.
Intersectia graficului functiei cu axa 𝑂𝑦:
𝐺𝑓 ⋂𝑂𝑦 = {𝐵(0,𝑐) | 𝑓(0) = 𝑐}
1) Ecuatia de gradul II:

Fie ecuatia 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0.
Discriminantul se noteaza ∆(delta), ∆= b2 − 4 ⋅ a ⋅ c .
31
𝑥1 , 𝑥2 se numesc solutiile( sau radicinile) ecuatiei.
−𝑏 ± √∆
Daca ∆ > 0 ⇒ ecuatia are doua solutii reale, diferite, 𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝑅, 𝑥1 , 𝑥2 =
2𝑎
⇒ S = { 𝑥1 , 𝑥2 }.
−𝑏
Daca ∆ = 0 ⇒ ecuatia are doua solutii reale, egale, 𝑥1 , 𝑥2 ∈ 𝑅, 𝑥1 = 𝑥2 = ⇒
2𝑎
−𝑏
⇒S={ }.
2𝑎
Daca ∆ < 0 ⇒ ecuatia nu are solutii reale, dar are doua solutii complexe, diferite, 𝑥1 , 𝑥2
−𝑏 ± 𝑖√−∆
∈ 𝐶, 𝑥1 , 𝑥2 = ⇒ S = { 𝑥1 , 𝑥2 }.
2𝑎
Relatiile lui Viete:
Fie 𝑥1 si 𝑥2 solutiile ecuatiei 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 = 0 .

−𝑏
𝑥1 + 𝑥2 = = 𝑆 = 𝑠𝑢𝑚𝑎 𝑠𝑜𝑙𝑢𝑡𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟
{ 𝑎
𝑐
𝑥1 ⋅ 𝑥2 = = 𝑃 = 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠𝑢𝑙 𝑠𝑜𝑙𝑢𝑡𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟
𝑎
Cand cunoastem 𝑥1 si 𝑥2 , putem scrie ecuatia ca 𝑥 2 − 𝑆𝑥 + 𝑃 = 0, sau o putem
descompune in factori, 𝑎(𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 ).
Semnul solutiilor ecuatiei de gradul II:
• 𝑃>0
o 𝑆 > 0 ⇒ 𝑥1 > 0, 𝑥2 > 0
o 𝑆 < 0 ⇒ 𝑥1 < 0, 𝑥2 < 0
• 𝑃<0
o 𝑆 > 0 ⇒ 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, 𝑥1 > | 𝑥2 |
o 𝑆 < 0 ⇒ 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, 𝑥1 < | 𝑥2 |
o 𝑆 = 0 ⇒ 𝑥1 > 0, 𝑥2 < 0, | 𝑥1 | = | 𝑥2 |
• P=0
o 𝑆 > 0 ⇒ 𝑥1 > 0, 𝑥2 = 0
o 𝑆 < 0 ⇒ 𝑥1 < 0, 𝑥2 = 0
o 𝑆 = 0 ⇒ 𝑥1 = 𝑥2 = 0
2) Forma canonica a functiei de gradul II:
Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0 si ∆= b2 − 4ac .
Forma algebrica a functiei 𝑓 este 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐.
𝑏 2 Δ
Forma algebrica a functiei 𝑓 este 𝑓(𝑥) = 𝑎 (𝑥 + ) − .
2𝑎 4𝑎
Cand folosim forma canonica a functiei de gradul II, scriem functia de gradul II cu
ajutor unui patrat perfect.
32
3) Orietarea parabolei:
Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0.
In functie de coeficientul 𝑎, avem:
• 𝑎 > 0, parabola este orientata cu varful in jos si cu bratele in sus.

• 𝑎 < 0, parabola este orientata cu varful in sus si cu bratele in jos.
y y
𝑎>0
𝑎<0
x
O O x
4) Graficul functiei de gradul II:

Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0 si ∆= b2 − 4ac .
Varful parabolei este punctul 𝑉(−𝑏,−Δ) .
2𝑎 4𝑎
−𝑏
Dreapta de ecuatia 𝑥 = este axa de simetrie a parabolei.
2𝑎
Etapele trasarii graficului functiei de gradul II:

−𝑏
• Axa de simetrie: 𝑥 = .
2𝑎
• Coordonatele varfului: 𝑉(−𝑏,−Δ) .
2𝑎 4𝑎
• Intersectia cu axele: −𝑏
𝐺𝑓 ⋂𝑂𝑦 = {𝐵(0,𝑐) | 𝑓(0) = 𝑐} 𝑥 −∞ 𝑥2 𝑎 𝑥1 ∞
( ) ( )
𝐺𝑓 ⋂𝑂𝑥 = in functie de discriminant Δ 0
𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 0 −Δ
• Tabel de valori: 4𝑎
−𝑏
La mijlocul tabelului scriem axa de simetrie ( ).
2𝑎
Trecem in tabel toate valorile obtinute anterior.
−𝑏 −𝑏
Dam lui 𝑥 2-3 valori mai mici daca si 2-3 valori mai mari decat .
2𝑎 2𝑎
• Trasam graficul functiei.
33
In functie de discriminantul Δ avem:

• Δ > 0 ⇒ parabola intersecteaza axa 𝑂𝑥 in doua puncte distincte, 𝐴1(𝑥1,0) si
𝐴2(𝑥2,0) , unde 𝑥1 si 𝑥2 sunt solutiile ecuatiei de gradul II al functiei.
y y
𝑉 −𝑏 −Δ
𝑎>0 −Δ ( , )
2𝑎 4𝑎
4𝑎
𝑎<0
𝐵(0,𝑐)
−𝑏
𝐴1(𝑥1,0) O 2𝑎 𝐴2(𝑥2,0) O 𝐴2(𝑥2,0)
x 𝐴1(𝑥1,0) −𝑏 x
𝐵(0,𝑐) 2𝑎
−Δ
4𝑎
𝑉 −𝑏 −Δ
( , )
2𝑎 4𝑎
• Δ = 0 ⇒ parabola intersecteaza axa 𝑂𝑥 intr-un singur punct, 𝐴(𝑥1,0) , care

coincide cu varful parabolei, unde 𝑥1 este solutia ecuatiei de gradul II al
functiei. Varful parabolei se afla pe axa 𝑂𝑥 ⇒ 𝑉(−𝑏,0) (parabola este
2𝑎
tangenta la axa 𝑂𝑥).
y y
𝑎>0
𝐵(0,𝑐)
−𝑏 𝑉 −𝑏
( ,0)
2𝑎 2𝑎
x
𝐵(0,𝑐) O
𝑎<0
x
O −𝑏 𝑉 −𝑏
2𝑎 ( ,0) 𝐵(0,𝑐)
2𝑎
34
• Δ < 0 ⇒ parabola nu intersecteaza axa 𝑂𝑥, dar intersecteaza axa 𝑂𝑥 in

planul complex.
𝑎>0
y y
𝐵(0,𝑐) −𝑏
O 2𝑎
−Δ x
𝑉 −𝑏 −Δ
4𝑎 ( , )
−Δ 2𝑎 4𝑎
𝑉 −𝑏 −Δ
4𝑎 ( , )
2𝑎 4𝑎
−𝑏
O x 𝑎<0
2𝑎
𝐵(0,𝑐)
5) Puncte de extrem si valori extreme ale functiei de gradul II. Imaginea

functiei de gradul II:
Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0 si ∆= b2 − 4ac.
In functie de coeficientul a, avem:
• 𝑎 > 0, parabola este orientata cu varful in jos si cu bratele in sus ⇒ functia
−𝑏 −Δ
𝑓 admite minim, unde este punctul de minim si este valoare
2𝑎 4𝑎
−Δ
minima(minimul functiei) ⇒ 𝐼𝑚𝑓 = [ 4𝑎 , +∞).
• 𝑎 < 0, parabola este orientata cu varful in sus si cu bratele in jos ⇒ functia
−𝑏 −Δ
𝑓 admite maxim, unde 2𝑎 este punctul de maxim si 4𝑎 este valoare
−Δ
maxima(maximul functiei) ⇒ 𝐼𝑚𝑓 = (−∞, 4𝑎 ].
y y
𝑎>0 𝑉 −𝑏 −Δ
−Δ ( , )
2𝑎 4𝑎
4𝑎
𝑎<0
−𝑏
2𝑎
O O
x x
−𝑏
2𝑎
−Δ
4𝑎 𝑉 −𝑏 −Δ
( , )
2𝑎 4𝑎
Punctele si valorile de extrem coincid cu coordonatele varfului⇒ 𝑉(−𝑏,−Δ) este

2𝑎 4𝑎
punct de extrem.
35
6) Monotonia functiei de gradul II:

Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0 si ∆= b2 − 4ac.
In functie de coeficientul 𝑎, avem:
• 𝑎 > 0, parabola este orientata cu varful in jos si cu bratele in sus ⇒ functia

−b −b
𝑓 este descrescatoare pe (−∞, 2𝑎 ] si crescatoare pe [ 2𝑎 , +∞) ⇒ functia
(graficul functiei/parabola) este convexa(„tine apa”/„incruntat”).
• 𝑎 < 0, parabola este orientata cu varful in sus si cu bratele in jos ⇒ functia
−b −b
𝑓 este crescatoare pe (−∞, 2𝑎 ] si descrescatoare pe [ 2𝑎 , +∞) ⇒ functia
(graficul functiei/parabola) este convaca („nu tine apa”/„zambet”).
y y
−Δ 𝑉 −𝑏 −Δ
( , )
2𝑎 4𝑎
4𝑎
𝑎>0
𝑎<0
−𝑏
2𝑎
O O
x x
−𝑏
2𝑎
−Δ
4𝑎 𝑉 −𝑏 −Δ
( , )
2𝑎 4𝑎
−𝑏 −𝑏
𝑎 𝑥 𝑎 ∞
𝑥 −∞ ∞ −∞
𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 −Δ 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 −Δ
4𝑎 4𝑎
𝑎>0 𝑎<0
7) Semnul functiei de gradul II(Tabelul de semn al functiei de gradul II):

Fie 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0, ∆= b2 − 4ac si 𝑥1 , 𝑥2
solutiile ecuatiei functiei 𝑓.
In functie de discriminantul ∆ si coeficientul 𝑎, avem:
• ∆>0
𝑥 𝑥1 𝑥2
−∞ ∞
𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 semnului lui a 0 semnul contrar 0 semnului lui a
semnului lui a
36
• ∆=0
𝑥1 = 𝑥2 ∞
𝑥 −∞
𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 semnului lui a 0 semnului lui a

= 𝑥2
• Δ<0
𝑥 −∞ ∞
𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 semnului lui a
Inecuatiile de gradul II se rezolva prin atasarea unei functii la ecuatia de gradul II

data si folosind tabelul de semn al functiei de gradul II.
Membrul drept(𝑀𝑑) trebuie sa fie 0.
𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 𝑑 𝑎, 𝑏, 𝑐, 𝑑 ∈ 𝑅, 𝑎 ≠ 0 ⇒ 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 − 𝑑 0⇒
⇒ 𝑓 ∶ 𝑅 ⟶ 𝑅, 𝑓(𝑥) = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 − 𝑑 ⟹ tabel de semn
⟹ solutia inecuatiei (sub forma de interval)
∎
37

Breviar de Teorie 2022 Clasa IX

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Breviar de Teorie 2022 Clasa IX

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLEGIUL NATIONAL „SPIRU HARET” ___________________________MATEMATICA-INFORMATICA

ELEV RARINCA ROBERT-MARIO

11. Relatii de ordine:

Inegalitatea mediilor: min(𝑎, 𝑏) ≤ mℎ ≤ m𝑔 ≤ m𝑎 ≤ m𝑝 ≤ max(𝑎, 𝑏) (∀)𝑎, 𝑏 ∈ 𝑅

14. Proprietati si operatii ale modulului unui numar real:

16. Proprietati partea intrega a unui numar real:

• Vectorul nul este vectorul format dintr-un singur punct(varful

25. Scaderea vectorilor:

2) Adunarea cu opusul celui de al doilea vector:

27. Teorema de caracterizare a vectorilor coliniari:

28. Descompunerea unui vector dupa 2 directii date(dupa 2 vectori dati):

b) Descompunerea unui vector in versori

Coordonatele unui vector ne dau : „inclinatia”(modul, directie, sens),

29. Produs scalar a doi vectori:

31. Vectori de pozitie a unui punct:

35. Centrul de greutate:

Relatia lui Leibniz:

36. Teorema bisectoarei:

38. Teorema lui Menelau: B

40. Teorema lui Thales:

44. Lungimea medianei intr-un triunghi:

Unde: b=baza, h=inaltimea, r=raza cercului inscris, p=semiperimetru, l= latura

𝑝(𝑥) /𝑝(𝑥) − 𝑢𝑛𝑎𝑟 𝑝(𝑥,𝑦) /𝑝(𝑥, 𝑦) − 𝑏𝑖𝑛𝑎𝑟 𝑝(𝑥,𝑦,𝑧) /𝑝(𝑥, 𝑦, 𝑧) − 𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎𝑟

5) Reguli de negare a propozitiei universale si existentiale:

¬((∀)𝑥 𝑝(𝑥)) = (∃)𝑥 𝑎. î. ¬𝑝(𝑥) ∀= quantificator universal= „oricare”

¬((∃)𝑥 𝑎. î. 𝑝(𝑥) ) = (∀)𝑥 ¬𝑝(𝑥) ∃=quantificator existential=„exista”

48. Metoda inductiei matematice(Rationament inductiv – de la particular la general):

49. Sumele lui Gauss

3) Teorema de caracterizare a sirurilor:

51. Siruri recurente de ordin I(☡):

52. Siruri recurente de ordin II(☡):

53. Progresii aritmetica

O progresie este bine determinata cand cunoastem primul termen si ratia

𝐴𝐶 2 𝐴𝐵 2 𝐴𝐶 2 + 𝐴𝐵 2 𝐵𝐶 2 𝑐𝑎𝑙 = cateta alaturata

1) Valorile unghiurilor comune:

2) Semnul functiilor trigonometrice in cele 4 cadrane:

6) Formule de reducere la primul(I) cadran:

Pentru a scrie formulele de reducere la primul(I) cadran, respectam urmatoarele

lim ctg 𝑥 = 𝑥→𝜋

lim ctg 𝑥 = 𝑥→𝜋

sin 𝑥 = ±√1 − cos2 𝑥 cos 𝑥 = ±√1 − sin2 𝑥 sin2 𝑥 = (sin 𝑥)2

• Functiile trigonometrice ale unei sume si diferente de arce:

• Tranformarea produselor in sume:

sin(𝑎 + 𝑏) + sin(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ sin 𝑎 ⋅ cos 𝑏 ⟹

sin(𝑎 + 𝑏) = sin 𝑎 ⋅ cos 𝑏 + cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏

sin(𝑎 + 𝑏) − sin(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏 ⟹

cos(𝑎 + 𝑏) = cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏 − sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏

cos(𝑎 + 𝑏) + cos(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏 ⟹

cos(𝑎 + 𝑏) = cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏 − sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏

cos(𝑎 + 𝑏) − cos(𝑎 − 𝑏) = (−2) ⋅ sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏 ⟹

−(cos(𝑎 + 𝑏) − cos(𝑎 − 𝑏)) cos(𝑎 − 𝑏) − cos(𝑎 + 𝑏)

• Tranformarea sumelor in produs:

sin(𝑎 + 𝑏) − sin(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ sin 𝑏

cos(𝑎 + 𝑏) + cos(𝑎 − 𝑏) = 2 ⋅ cos 𝑎 ⋅ cos 𝑏

cos(𝑎 + 𝑏) − cos(𝑎 − 𝑏) = (−2) ⋅ sin 𝑎 ⋅ sin 𝑏

• Cu ajutorul unei expresii/formule matematica

2) Imaginea unei functii. Imaginea si Preimaginea unui element/multime

Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø , atunci 𝐼𝑚 𝑓(𝑓(𝐴)) = {𝑓(𝑥) | 𝑥 ∈ 𝐴} =

Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐴, 𝐵 ≠ Ø. Multimea 𝐺𝑓 = {𝑀(𝑥,𝑓(𝑥)) | 𝑥 ∈ 𝐴} se numeste

Un punct de pe graficul functiei 𝑓 are coordonatele de forma (𝑥, 𝑓(𝑥)).

Intersectia graficului functiei cu axele de coordonate:

Fie 𝑓 ∶ 𝐴 ⟶ 𝐵, 𝑔 ∶ 𝐶 ⟶ 𝐵, 𝐴, 𝐵 ⊆ 𝑅, 𝐶 ⊂ 𝐴, 𝐴, 𝐵, 𝐶 ≠ Ø 𝑓(𝑥) = 𝑔(𝑥) atunci

4) Restrictia unei functii

Graficul functiilor impare este simetric fata de originea reperului cartezian,