Seminar Matematici Speciale

Integrale curbilinii
Pană în momentul de faţa, s-a presupus că reprezentarea geometrică a domeniului de integrare este o parte a unei drepte, anume
un segment (pentru integralele definite şi unele integrale improprii), respectiv o semidreapta sau o dreaptă (pentru alte integrale
improprii). În cele ce urmeaza vom renunţa la această restricţie, domeniul de integrare fiind acum o curbă din plan sau din spaţiu.
Desigur, este necesar să definim mai întâi conceptul, de curba continuă.

1 Breviar teoretic
Intuitiv, lungimea unei curbe continue s-ar putea defini ca limita lungimilor unui şir de linii frânte aproximante. Totuşi, ceea ce
este poate mai puţin intuitiv este faptul ca există curbe continue cu multe "salturi abrupte" şi, în consecinţa, cu lungime infinită.
Astfel, formule de calcul ale lungimii vor putea fi obţinute doar pentru curbe cu proprietaţi mai mari de regularitate, adică netede
pe porţiuni.
Definiţia 1 Fie 𝛾 o curbă în spaţiu, definită prin ecuaţiile parametrice:
⎧
⎪ 𝑥 = 𝑓 (𝑡)
⎪
⎪
(𝛾) ⎨ 𝑦 = 𝑔(𝑡) (1)
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝑧 = ℎ(𝑡), 𝑡 ∈ [𝑎, 𝑏],
unde 𝑓 , 𝑔, ℎ sunt funcţii continue pe [𝑎, 𝑏].
Definiţia 2 Curba 𝛾 se numeşte închisă dacă 𝑓 (𝑎) = 𝑓 (𝑏), 𝑔(𝑎) = 𝑔(𝑏), ℎ(𝑎) = ℎ(𝑏). Curba 𝛾 se numeşte simplă dacă nu are puncte
multiple (nu se autointersectează - cu excepţia eventuală a capetelor), adică nu există două puncte distincte 𝑡 ′, 𝑡 ′′ ∈ [𝑎, 𝑏], 𝑎 ≤ 𝑡 ′ < 𝑡 ′′ ≤ 𝑏,
cu cel puţin una din inegalităţile extreme stricte, astfel încât 𝑓 (𝑡 ′ ) = 𝑓 (𝑡 ′′ ) , 𝑔 (𝑡 ′ ) = 𝑔 (𝑡 ′′ ) , ℎ (𝑡 ′ ) = ℎ (𝑡 ′′ ).
Definiţia 3 Curba 𝛾 se numeşte netedă dacă funcţiile 𝑓 , 𝑔, ℎ sunt de clasă 𝐶 1 pe [𝑎, 𝑏] (sunt funcţii continue cu derivate continue). 𝑂
curbă se numeşte netedă pe porţiuni, dacă există un număr finit de subintervale ale intervalului [𝑎, 𝑏] determinate de 𝑎 = 𝑡 0 < 𝑡 1 < . . . <
𝑡𝑛 = 𝑏 astfel ca restricţia curbei la [𝑡𝑖−1, 𝑡𝑖 ] , ∀𝑖 = 1, . . . , 𝑛 să fie netedă.
Observaţie: A orienta o curbă înseamnă a alege un sens de parcurs pe ea. O asemenea curbă se numeşte orientată. Unul dintre
sensuri îl numim pozitiv, iar sensul contrar se numeşte negativ. De obicei orientăm curba pozitiv în sensul creşterii parametrului 𝑡.
Dacă curba 𝛾 este închisă şi mărgineşte un domeniu oarecare, vom spune că parcurgem curba în sens direct sau sens trigonometric
dacă prin deplasarea de-a lungul curbei domeniul mărginit este lăsat la stânga.
Definiţia 4 Numim lungime a curbei 𝛾, marginea superioară a mulţimii tuturor lungimilor liniilor poligonale înscrise în 𝛾. Dacă
lungimea unei curbe este finită spunem că respectiva curbă este rectificabilă.
Teorema 1 Dacă 𝛾 definită de (1) este o curbă netedă, atunci ea este rectificabilă şi lungimea ei este dată de:
𝑏 √
2 2 2
𝐿(𝛾) = ∫ (𝑓 ′ (𝑡)) + (𝑔′ (𝑡)) + (ℎ ′ (𝑡)) 𝑑𝑡 (2)
𝑎

Expresia:
√
2 2 2
𝑑𝑠 = (𝑓 ′ (𝑡)) + (𝑔′ (𝑡)) + (ℎ ′ (𝑡)) 𝑑𝑡
se numeşte elementul de arc al curbei 𝛾.

1.1 Integrala curbilinie de speţa I

Definiţia 5 Fie o curbă netedă definită de ecuaţiile (1) şi fie 𝐹 ∶ 𝐷 ⊆ R3 → R o funcţie continuă pe domeniul 𝐷 ce conţine pe 𝛾. Numim
integrala curbilinie de speţa I sau în raport cu lungimea arcului
𝑏 √
2 2 2
∫ 𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠 = ∫ 𝐹 (𝑓 (𝑡), 𝑔(𝑡), ℎ(𝑡)) ⋅ (𝑓 ′ (𝑡)) + (𝑔′ (𝑡)) + (ℎ ′ (𝑡)) 𝑑𝑡 . (3)
𝛾 𝑎

Propoziţia 1 i. Dacă 𝛾 este o curbă netedă şi 𝐹 1, 𝐹 2 ∶ 𝐷 ⊆ R3 → R sunt funcţii continue pe domeniul 𝐷 ce conţine pe 𝛾 iar 𝛼 ∈ R, atunci
∫𝛾 [𝐹 1 (𝑥,𝑦, 𝑧) + 𝐹 2 (𝑥,𝑦, 𝑧)]𝑑𝑠 = ∫𝛾 𝐹 1 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠 + ∫𝛾 𝐹 2 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠 ∫𝛾 𝛼𝐹 1 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠 = 𝛼 ∫𝛾 𝐹 1 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠
ii. Fie 𝛾 = 𝛾 1 ∪ 𝛾 2 , cu 𝛾 1,𝛾 2 curbe netede şi fie 𝐹 ∶ 𝐷 ⊆ R3 → R o funcţie continuă pe domeniul 𝐷 ce conţine pe 𝛾. Atunci

∫ 𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠 = ∫ 𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠 + ∫ 𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠

𝛾 𝛾1 𝛾2

1
 Observaţie:
Valoarea integralei curbilinii de speţa I, (3), nu depinde de
i. orientarea curbei 𝛾.
ii. parametrizarea aleasă pentru curbă.

1.2 Aplicaţii ale integralei curbilinii de speţa I

Dacă 𝜌 = 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧) > 0 este o funcţie continuă ce reprezintă densitatea de masă a unui fir material 𝛾. Atunci:
• 1. masa firului material 𝛾 este 𝑀 = ∫𝛾 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠.

• 2. coordonatele centrului de greutate 𝐺 (𝑥𝐺 ,𝑦𝐺 , 𝑧𝐺 ) sunt

1
𝑥𝐺 = ∫ 𝑥 ⋅ 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠,
𝑀 𝛾
1
𝑦𝐺 = ∫ 𝑦 ⋅ 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠,
𝑀 𝛾
1
𝑧𝐺 = ∫ 𝑧 ⋅ 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠.
𝑀 𝛾

• 3. momentele de inert, ie ale curbei 𝛾 în raport cu un plan (𝛼), 0 dreaptă (𝑑) sau un punct 𝑃 se exprimă prin integrale de forma

𝐼 = ∫ 𝑟 2 ⋅ 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠
𝛾

unde 𝑟 este distanţa punctului curent (𝑥,𝑦, 𝑧) de pe curbă la planul (𝛼), dreapta (𝑑) şi respectiv, la punctul 𝑃.

𝐼𝑥𝑜𝑦 = ∫ 𝑧 2 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠

𝛾

𝐼𝑜𝑥 = ∫ (𝑦 2 + 𝑧 2 ) 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠

𝛾

𝐼𝑂 = ∫ (𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ) 𝜌(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑠
𝛾

2 Integrala curbilinie de speţa II

̂ o curbă netedă dată de
Definiţia 6 Fie 𝛾 = 𝐴𝐵
⎧
⎪ 𝑥 = 𝑓 (𝑡)
⎪
⎪
(𝛾) ⎨ 𝑦 = 𝑔(𝑡) (4)
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝑧 = ℎ(𝑡), 𝑡 ∈ [𝑎, 𝑏]
orientată de la 𝐴 (𝑡 = a) la 𝐵(𝑡 = 𝑏). Fie 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 ⊆ R3 → R funcţii continue pe domeniul 𝐷 ce conţine curba 𝛾. Numim integrala
curbilinie de speţa II
𝑏
∫ 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 = ∫ [𝑃 ⋅ 𝑓 ′ (𝑡) + 𝑄 ⋅ 𝑔′ (𝑡) + 𝑅 ⋅ ℎ ′ (𝑡)]𝑑𝑡 . (5)
𝛾 𝑎

Propoziţia 2 i. Dacă 𝛾 este o curbă netedă şi 𝑃𝑖 , 𝑄𝑖 , 𝑅𝑖 ∶ 𝐷 ⊆ R3 → R, 𝑖 = 1, 2 sunt funcţii continue pe domeniul 𝐷 ce conţine pe 𝛾 iar
𝛼 ∈ R, atunci

∫ (𝑃1 + 𝑃2 )𝑑𝑥 + (𝑄 1 + 𝑄 2 )𝑑𝑦 + (𝑅1 + 𝑅2 )𝑑𝑧 = ∫ 𝑃 1𝑑𝑥 + 𝑄 1𝑑𝑦 + 𝑅1𝑑𝑧 + ∫ (𝛼𝑃1 )𝑑𝑥 + (𝛼𝑄 1 )𝑑𝑦 + (𝛼𝑅1 )𝑑𝑧 = 𝛼 ∫ 𝑃1𝑑𝑥 + 𝑄 1𝑑𝑦 + 𝑅1𝑑𝑧
𝛾 𝛾 𝛾 𝛾

ii. Fie 𝛾 = 𝛾 1 ∪ 𝛾 2 , cu 𝛾 1,𝛾 2 curbe netede şi fie funcţiile continue 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 ⊆ R3 → R, 𝛾 ⊂ 𝐷. Atunci

∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 = ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 + ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧.

𝛾 𝛾1 𝛾2

2
 Observaţie Valoarea integralei curbilinii de speţa II depinde de orientarea curbei 𝛾. Mai precis

∫ ̂ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 = − ∫ ̂ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧

𝐴𝐵 𝐵𝐴
Dacă curba 𝛾 este închisă şi se alege un sens de parcurs pe curbă (dacă nu se precizează contrariul, se alege sensul direct sau
sensul trigonometric) integrala de speţa Il se notează

∮ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧

𝛾

2.1 Aplicaţii ale integralei curbilinii de speţa II

• 1. Aria unui domeniu plan 𝐷, mărginit de o curbă netedă, închisă, simplă 𝛾 este:

1
Aria(𝐷) = ∮ 𝑥𝑑𝑦 − 𝑦𝑑𝑥
2 𝛾
• 2. Lucrul mecanic L, al câmpului vectorial

𝑟 ) = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑖⃗ + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧) ⃗𝑗 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑘⃗

𝐹⃗(⃗

de-a lungul curbei 𝛾 este:

L = ∫ 𝐹⃗(⃗
𝑟 ) ⋅ 𝑑⃗
𝑟 = ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧,
𝛾 𝛾

⃗ Dacă curba este închisă, lucrul mecanic se mai numeşte circulaţia câmpului 𝐹⃗ de-a lungul curbei 𝛾 :
𝑟⃗ = 𝑥 𝑖⃗ + 𝑦 ⃗𝑗 + 𝑧𝑘,

C = ∮ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧

𝛾

2.2 Independenţa de drum a integralei curbilinii de speţa II

Definiţia 7 Fie 𝐷 ⊆ 𝑅 3 un domeniu şi fie 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 → R funcţii continue pe D. Integrala ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 se numeşte independentă
de drum pe domeniul 𝐷 dacă pentru orice 𝐴, 𝐵 ∈ 𝐷 şi orice două curbe simple 𝛾 1,𝛾 2 din 𝐷 care unesc punctele 𝐴 şi 𝐵, are loc relaţia

∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 = ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧

𝛾1 𝛾2

Propoziţia 3 Fie 𝐷 ⊆ 𝑅 3 un domeniu şi fie 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 → R funcţii continue pe D. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i. Integrala ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 este independentă de drum;
ii. pentru orice curbă 𝐶 simplă şi închisă conţinută în 𝐷 are loc:

∮ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 = 0.

𝐶

Definiţia 8 Expresia 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 se numeşte diferenţială totală exactă dacă există o funcţie diferenţiabilă
𝐹 ∶ 𝐷 ⊆ R3 → R, astfel încât

𝑑𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 (6)

Dacă avem în vedere formula diferenţialei

𝜕𝐹 𝜕𝐹 𝜕𝐹
𝑑𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + (𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 deducem că relaţia (6) revine la
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
⎧
⎪ 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝐹
⎪
⎪
⎨ 𝜕𝑦 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)
𝜕𝐹
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝜕𝑧 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧), ∀(𝑥,𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷
𝜕𝐹

Teorema 2 Fie 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 → R funcţii continue pe domeniul 𝐷 ⊆ 𝑅 3 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(i) Integrala ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 este independentă de drum.
(ii) Expresia 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 este o diferenţială totală exactă.

3
În acest caz funcţia 𝐹 este dată de:
(𝑥,𝑦,𝑧)
𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = ∫ 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 (7)
(𝑥 0 ,𝑦0 ,𝑧 0 )

pentru orice (𝑥,𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷, integrala fiind calculată pe orice curbă netedă cu extremităţile (𝑥 0,𝑦0, 𝑧 0 ) , (𝑥,𝑦, 𝑧) din domeniul 𝐷,
punctul (𝑥 0,𝑦0, 𝑧 0 ) fiind ales arbitrar.
Integrala este:

∫ ̂ 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 = 𝐹 (𝑥 𝐵 ,𝑦𝐵 , 𝑧𝐵 ) − 𝐹 (𝑥𝐴 ,𝑦𝐴 , 𝑧𝐴 ) (8)
𝐴𝐵
Dacă integrala este independentă de drum, atunci calculăm primitiva 𝐹 (unic determinată până la o constantă aditivă) prin
integrare în (7) pe un drum convenabil ales. Dacă alegem drumul care uneşte (𝑥 0,𝑦0, 𝑧 0 ) cu (𝑥,𝑦, 𝑧) prin segmente de dreaptă
paralele cu axele de coordonate, adică

[(𝑥 0,𝑦0, 𝑧 0 ) , (𝑥,𝑦0, 𝑧 0 )] ∪ [(𝑥,𝑦0, 𝑧 0 ) , (𝑥,𝑦, 𝑧 0 )] ∪ [(𝑥,𝑦, 𝑧 0 ) , (𝑥,𝑦, 𝑧)] ,

din (7) deducem formula de calcul a primitivei 𝐹 :
𝑥 𝑦 𝑧
𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = ∫ 𝑃 (𝑡,𝑦0, 𝑧 0 )𝑑𝑡 + ∫ 𝑄 (𝑥, 𝑡, 𝑧 0 )𝑑𝑡 + ∫ 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑡)𝑑𝑡 (9)
𝑥0 𝑦0 𝑧0

pentru orice (𝑥,𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷, unde (𝑥 0,𝑦0, 𝑧 0 ) ∈ 𝐷 este un punct arbitrar ales.

Teorema 3 Fie 𝐷 ⊆ R3 un domeniu simplu conex şi fie 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 → R funcţii continue cu derivatele parţiale de ordinul întâi continue.
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 este o diferenţială totală exactă.
(ii) Au loc relaţiile
⎧
⎪ 𝜕𝑃 𝜕𝑄
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑦 𝜕𝑥
⎪
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑄 𝜕𝑅
⎨ (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧) (10)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑧 𝜕𝑦
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑅 𝜕𝑃
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧)
⎩ 𝜕𝑥 𝜕𝑧
Pentru a verifica independenţa de drum şi pentru a calcula integrala

𝐼 = ∫ 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧

̂𝐴𝐵
urmăm etapele:
• 1○ stabilim dacă funct, iile 𝑃, 𝑄, 𝑅 sunt de clasă 𝐶 1 pe un domeniu simplu conex 𝐷 ⊆ R3 şi verificăm egalităţile (10) în orice
punct din 𝐷,
• 2○ determinăm primitiva 𝐹 ∶ 𝐷 → R folosind formula (9) unde (𝑥 0,𝑦0, 𝑧 0 ) ∈ 𝐷 este arbitrar ales,

• 3○ calculăm valoarea integralei folosind formula (8)

𝐼 = 𝐹 (𝐵) − 𝐹 (𝐴) = 𝐹 (𝑥 𝐵 ,𝑦𝐵 , 𝑧𝐵 ) − 𝐹 (𝑥𝐴 ,𝑦𝐴 , 𝑧𝐴 )

Exemplu:
Constatând în prealabil independenţa de drum a următoarelor integrale, să se calculeze:
1. I= ∫ 𝑦𝑧𝑑𝑥 + 𝑥𝑧𝑑𝑦 + 𝑥𝑦𝑑𝑧, 𝐴(1, −1, 2), 𝐵(3, 2, 1),
̂ 𝑧 𝑑𝑥 + 𝑧 𝑑𝑦 − 𝑧 2 𝑥𝑦𝑑𝑧,
2. 𝐼 = ∫𝐴𝐵 𝑦 𝑥 𝑥𝑦
𝐴(−1, 2, 1), 𝐵(1, −2, 3), pe 0 curbă ce nu intersectează planul 𝑧 = 0.
Cazul plan
2
∫ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦, 𝑃, 𝑄 ∶ 𝐷 ⊆ R → R sunt funcţii continue

4
Teorema 4 Fie 𝐷 ⊆ R2 un domeniu plan în care functiile 𝑃, 𝑄 ∶ 𝐷 → R sunt continue. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) Integrala ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 este independentă de drum.
(ii) Expresia 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 este o diferenţială totală exactă adică există o funcţie diferenţiabilă 𝐹 ∶ 𝐷 → R astfel încât
𝜕𝐹 𝜕𝐹
𝑑𝐹 (𝑥,𝑦) = (𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥,𝑦)𝑑𝑦 = 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦
𝜕𝑥 𝜕𝑦
Această funcţie este dată de:
(𝑥,𝑦)
𝐹 (𝑥,𝑦) = ∫ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 (11)
(𝑥 0 ,𝑦0 )

integrala fiind calculată pe orice curbă netedă cu extremităţile (𝑥 0,𝑦0 ) , (𝑥,𝑦) din domeniul 𝐷. Dacă ∫ 𝑃𝑑𝑥 +𝑄𝑑𝑦 este independentă
de drum atunci

∫ ̂ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 = 𝐹 ∣𝐴 = 𝐹 (𝑥 𝐵 ,𝑦𝐵 ) − 𝐹 (𝑥𝐴 ,𝑦𝐴 )

𝐵
𝐴𝐵
unde 𝐹 este dată de (11).

Formula care determină primitiva 𝐹 :

𝑥 𝑦
𝐹 (𝑥,𝑦) = ∫ 𝑃 (𝑡,𝑦0 )𝑑𝑡 + ∫ 𝑄(𝑥, 𝑡)𝑑𝑡, (𝑥,𝑦) ∈ 𝐷
𝑥0 𝑦0

unde (𝑥 0,𝑦0 ) ∈ 𝐷 este un punct arbitrar fixat. Funct, ia 𝐹 este unic determinată până la o constantă aditivă.

Teorema 5 Fie 𝐷 ⊆ R2 un domeniu simplu conex în care funcţiile 𝑃, 𝑄 ∶ 𝐷 → R sunt continue cu derivatele partiale de ordinul îtâi
continue. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) Expresia 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 este o diferenţială totală exactă.
(ii) Are loc egalitatea
𝜕𝑃 𝜕𝑄
(𝑥,𝑦) = (𝑥,𝑦)
𝜕𝑦 𝜕𝑥
pentru orice (𝑥,𝑦) ∈ 𝐷
Exemplu
Să se calculeze lucrul mecanic al unei forţe elastice îndreptate către origine

𝐹⃗ = −𝑐⃗
𝑟 = −𝑐𝑥 𝑖⃗ − 𝑐𝑦 ⃗𝑗 ,
𝑐 > 0, ştiind că punctul de aplicaţie a forţei descrie, în sens direct, sfertul de elipsă

𝑥 2 𝑦2
+ = 1,
𝑎2 𝑏 2
situat în primul cadran, 𝑥 ≥ 0,𝑦 ≥ 0.
Observaţie:
lpoteza "D este domeniu simplu conex" este esenţială pentru totala exactitate a formelor diferentiale 𝑃𝑑𝑥 +𝑄𝑑𝑦 +𝑅𝑑𝑧 şi respectiv,
𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 şi prin urmare pentru independenţa de drum a integralelor

∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 şi, respectiv, ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦

Dacă
𝑃(𝑥,𝑦) = − 𝑥 2 +𝑦
𝑦
2, 𝑄(𝑥,𝑦) = 𝑥
𝑥 2 +𝑦 2 , (𝑥,𝑦) ∈ R2 /{(0, 0)}
atunci

𝜕𝑃 𝜕𝑄 𝑦2 − 𝑥 2
(𝑥,𝑦) = (𝑥,𝑦) = 2
𝜕𝑦 𝜕𝑥 (𝑥 2 + 𝑦 2 )
Şi totuşi

∫ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦
nu este independentă de drum.
Dacă integrăm pe conturul unui cerc cu centrul în origine 𝑥 2 + 𝑦 2 = 1, folosind parametrizarea

5
 𝑥 = cos 𝑡
(𝛾) {
𝑦 = sin 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 2𝜋]
obţinem

−𝑦 2𝜋
(sin2 𝑡 + cos2 𝑡)𝑑𝑡 = 2𝜋 .
𝑥
∮ 𝑑𝑥 + 2 𝑑𝑦 = ∫
𝛾 𝑥2 +𝑦 2 𝑥 +𝑦 2 0

Dacă integrala ar fi independentă de drum ar trebui ca

∮ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 = 0
𝛾

3 Exerciţii rezolvate
3.1 Integrale curbilinii de speţa I
Exerciţiul 1 Să se calculeze lungimea următoarelor curbe:
1
(a) Intersecţia sferei 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 1 cu paraboloidul 𝑧 = (𝑥 2 + 𝑦 2 ) .
2
1
(b) Intersecţia sferei 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 1 cu cilindrul 𝑥 2 + 𝑦 2 = , 𝑧 ∈ [0, 2].
4
⎧
⎪ 𝑥 = 𝑟 cos 𝑡,
⎪
⎪
(c) Elicea circulară ⎨ 𝑦 = 𝑟 sin 𝑡,
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝑧 = ℎ𝑡, 𝑡 ∈ [0, 2𝜋].
5 4
(d) 𝑥 = 𝑡 − 1,𝑦 = 𝑡 , 𝑡 ∈ [0, 1].
(e) Porţiunea din cercul 𝑥 2 + 𝑦 2 = 4 pentru care 𝑦 ≤ 0.
(f) Pătratul cu vârfurile 𝐴(−1, 0), 𝐵(0, 1),𝐶(1, 0), 𝐷(0, −1) .
Rezolvare:
Trebuie calculată integrala curbilinie care dă lungimea unei curbe

L(𝛾) = ∫ 𝑑𝑠.
(𝛾 )

(a) Deoarece se obţine √

𝑧 2 = 1 − 2𝑧 ⇔ 𝑧 2 + 2𝑧 − 1 = 0 ⇒ 𝑧 1,2 = −1 ± 2,
avem √
𝑥 2 + 𝑦 2 = 1 − 𝑧 1,2
2
= 1 − (−1 ± 2)2
√
Nu putem alege 𝑧 2 (deoarece 𝑥 2 + 𝑦 2 = 1 − 𝑧 22 = −2 − 2 2), deci 𝑥 2 + 𝑦 2 = 1 − 𝑧 12 = 𝑅 2 , unde 𝑅 = [2(21/2 − 1)]1/2
⎧
⎪ 𝑥 = 𝑅 cos 𝜃,
⎪
⎪
Curba dată este un cerc în spaţiu cu ecuaţiile parametrice (𝛾) : ⎨ 𝑦 = √ 𝑅 sin 𝜃,
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝑧 = 2 − 1, 𝜃 ∈ [0, 2𝜋).
Se obţine: √
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝜃 ))2 + (𝑦 ′ (𝜃 ))2 + (𝑧 ′ (𝜃 )2𝑑𝜃 = 𝑅𝑑𝜃
Avem:
2𝜋
L(𝛾) = 𝑅 ∫ = 2𝜋𝑅 (12)
0
√
2 1 3 3 3 1
(b) Deoarece se obţine 𝑧 = 1 − = ⇔ 𝑧 1,2 = ± (alegem doar pe 𝑧 1 ≥ 0), avem 𝑥 2 + 𝑦 2 = 1 − = .
4 4 2 4 4
⎧
⎪ 𝑥 = 21 cos 𝜃,
⎪
⎪ 1
Curba dată este un cerc în spaţiu cu ecuaţiile parametrice (𝛾) : ⎨ 𝑦 = √2 sin 𝜃, Se obţine:
⎪
⎪
⎪ 3
⎩ 𝑧 = 2 , 𝜃 ∈ [0, 2𝜋).
√ 1
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝜃 ))2 + (𝑦 ′ (𝜃 ))2 + (𝑧 ′ (𝜃 )2𝑑𝜃 = 𝑑𝜃
2
Prin urmare:
2𝜋
1
L(𝛾) = ∫ =𝜋
2
0

6
(c) Se obţine √ √
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 + (𝑧 ′ (𝑡)2 𝑑𝑡 = 𝑟 2 + ℎ 2 𝑑𝑡
Integrala de calculat devine:
2𝜋
√ √
𝑟 2 + ℎ 2 ∫ 𝑑𝑡 = 2𝜋 𝑟 2 + ℎ 2 .
0

(d) Se obţine √ √
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 𝑑𝑡 = 25𝑡 8 + 16𝑡 6 𝑑𝑡
Avem de calculat integrala:
1
√
𝐼 = ∫ 𝑡 3 1 + 𝑡 2 𝑑𝑡 (13)
0

Pentru a calcula integrala vom utiliza schimbarea de variabilă:

⎧
⎪
⎪𝑡 = 0 → 𝑢 = 1
1 + 𝑡 2 = 𝑢 → 2𝑡 𝑑𝑡 = 𝑑𝑢, ⎨
⎪
⎪𝑡 = 1 →𝑢 = 2
⎩
Obţinem:
2 5 3 2
1 √ 1 ⎛𝑢 2 𝑢 2 ⎞ 1 2 5 2 3
𝐼= ∫ (𝑢 − 1) 𝑢𝑑𝑢 = − 3 ∣ = ( (2 2 − 1) − (2 2 − 1)) .
2 2 ⎝ 52 2
⎠ 1 2 5 3
1

(e) Vom parametriza mai întâi secţiunea de cerc după cum urmează:
⎧
⎪
⎪𝑥 = 2 cos 𝑡
(𝛾) ∶ ⎨
⎪
⎪𝑦 = 2 sin 𝑡, 𝑡 ∈ [𝜋, 2𝜋]
⎩
Avem: √
[𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 𝑑𝑡 = 2𝑑𝑡
Integrala de calculat devine:
2𝜋
L(𝛾) = 2 ∫ 𝑑𝑡 = 2𝜋 .
𝜋

(f)Se observă că:

𝛾 = [𝐴𝐵] ∪ [𝐵𝐶] ∪ [𝐶𝐷] ∪ [𝐷𝐴]
Vom folosi în cele ce urmează parametrizarea segmentului de dreaptă:
⎧
⎪ ⎧
⎪ √ √
⎪𝑥 = 𝑥𝐴 + 𝑡(𝑥 𝐵 − 𝑥𝐴 ) ⎪𝑥 = −1 + 𝑡
[𝐴𝐵] ∶ ⎨ → [𝐴𝐵] ∶ ⎨ 𝑡 ∈ [0, 1] → 𝑑𝑠 = 1 + 1𝑑𝑡 = 2𝑑𝑡
⎪
⎪𝑦 = 𝑦𝐴 + 𝑡(𝑦𝐵 − 𝑦𝐴 ) ⎪
⎪𝑦 =𝑡
⎩ ⎩
⎧
⎪ ⎧
⎪ √ √
⎪𝑥 = 𝑥 𝐵 + 𝑡(𝑥𝐶 − 𝑥 𝐵 ) ⎪𝑥 = 𝑡
[𝐵𝐶] ∶] ∶ ⎨ → [𝐵𝐶] ∶ ⎨ → 𝑑𝑠 = 1 + 1𝑑𝑡 = 2𝑑𝑡
⎪
⎪𝑦 = 𝑦𝐵 + 𝑡(𝑦𝐶 − 𝑦𝐵 ) ⎪
⎪𝑦 = 1−𝑡
⎩ ⎩
⎧
⎪ ⎧
⎪ √
⎪𝑥 = 𝑥𝐶 + 𝑡(𝑥 𝐷 − 𝑥𝐶 ) ⎪𝑥 = 1 − 𝑡
[𝐶𝐷] ∶] ∶ ⎨ → [𝐶𝐷] ∶ ⎨ → 𝑑𝑠 = 2𝑑𝑡
⎪
⎪ 𝑦 = 𝑦𝐶 + 𝑡(𝑦𝐷 − 𝑦𝐶 ) ⎪
⎪𝑦 = −𝑡
⎩ ⎩
⎧
⎪𝑥 = 𝑥 𝐷 + 𝑡(𝑥𝐴 − 𝑥 𝐷 ) ⎧
⎪𝑥 = −𝑡 √
⎪ ⎪
[𝐷𝐴] ∶] ∶ ⎨ → [𝐷𝐴] ∶ ⎨ → 𝑑𝑠 = 2𝑑𝑡
⎪
⎪𝑦 = 𝑦𝐷 + 𝑡(𝑦𝐴 − 𝑦𝐷 ) ⎪
⎪ 𝑦 = −1 + 𝑡
⎩ ⎩
Rezultă că:
1
√ √
L(𝛾) = 4 2 ∫ 𝑑𝑡 = 4 2.
0

Exerciţiul 2 Să se calculeze lungimile următoarelor arce de curbă 𝛾 plane:

• a) 𝑥 = 𝑎(𝑡 − sin 𝑡),𝑦 = 𝑎(1 − cos 𝑡), 𝑡 ∈ [0, 2𝜋] (cicloida);

7
 • b) 𝑦 = ln 𝑥 − 𝑥 2 /8 care se proiectează pe axa 𝑂𝑥 în intervalul (2, 5);
• c) 𝑎𝑦 2 = 𝑥 3 de la 𝑥 = 𝑎 la 𝑥 = 𝑏(0 < 𝑎 < 𝑏) (arcul parabolei semicubice).

Soluţie: Curbele date sunt netede pe porţiuni prin urmare vom folosi pentru calcularea lungimii acestora formula (2)
• a)
2𝜋 2𝜋 2𝜋 2𝜋
√ √ √
L(𝛾) = ∫ 𝑑𝑠 = ∫ (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2𝑑𝑡 = ∫ 𝑎 2 (1 − cos 𝑡)2 + 𝑎 2 (1 + sin 𝑡)2𝑑𝑡 = ∫ 𝑎 2(1 − cos 𝑡)𝑑𝑡
0 0 0 0
2𝜋
(14)
2𝜋
𝑡 𝑡
= ∫ 2𝑎 sin 𝑑𝑡 = −4𝑎 cos ∣ = 8𝑎
2 2 0
0
√
• b) Pentru o curbă plană dată în mod explicit 𝑦 = 𝑓 (𝑥), 𝑓 ∈ 𝐶 1, 𝑑𝑠 = (1 + (𝑓 ′ (𝑥))2 )𝑑𝑥 avem:
𝑥2
L(𝛾) = ∫ 𝑑𝑠 (15)
𝑥1

Pentru exemplul curent se obţine:

5 √ 5 5 5
1 𝑥 2 𝑥 1 𝑥2 21 5
L(𝛾) = ∫ 1 + ( − ) 𝑑𝑥 = ∫ ( + )𝑑𝑥 = ∣ + ln 𝑥∣ = + 𝑙𝑛 (16)
𝑥 4 4 𝑥 8 2 2 8 2
2 2

• c) Ecuaţiile parametrice ale curbei 𝛾 sunt

⎧
⎪
√ ⎡ √ 3⎤
3
⎪𝑥 = 𝑎𝑡 2 ⎢ 𝑏 ⎥⎥
⎨ , 𝑡 ∈ ⎢⎢𝑎,
⎪
⎪𝑦 =𝑡 ⎢ 𝑎 ⎥⎥
⎩ ⎣ ⎦
Se obţine: √
1 2 2𝑎𝑡 1 2
𝑥 ′ (𝑡) = (2𝑎𝑡)(𝑎𝑡 2 )− 3 =
𝑎 ′
⋅√ = ⋅ 3
,𝑦 (𝑡) = 1 (17)
3 3 3
𝑎 2𝑡 4 3 𝑡
Deci: ¿√
Á
2ÁÀ 3 𝑎2
𝑑𝑠 = + 1𝑑𝑡
3 𝑡2
Prin urmare: √
𝑏3 ¿√
Á
2ÁÀ 3 𝑎2
𝑎

L(𝛾) = ∫ + 1𝑑𝑡
3 𝑡2
𝑎

Pentru a calcula integrala scrisă anterior vom considera schimbarea de variabilă

√
2
3 𝑎 3𝑎
= 𝑢 2 → 𝑡 = 3 → 𝑑𝑡 = − 4 𝑑𝑢.
𝑎
𝑡2 𝑢 𝑢
⎧
⎪
√
𝑎 ⎪ ⎪𝑡 = 𝑎√→ 𝑢 = 1
⎪
Obţinem 𝑢 = 3
şi ⎨ √ .
𝑡 ⎪ 𝑏3 𝑎
⎪
⎪
⎪𝑡 = → 𝑢 =
⎩ 𝑎 𝑏
Integrala de calculat devine:
√𝑎
√ 1 √
4 2 −3𝑎 1 4 2
𝑏

L(𝛾) = ∫ 𝑢 + 1 ⋅ 4 𝑑𝑢 = 3𝑎 ∫ 4 𝑢 + 1𝑑𝑢 (18)

9 𝑢 √ 𝑢 9
1 𝑎
𝑏

2 3 3
Notăm 𝑢 = 𝑣 → 𝑢 = 𝑣 → 𝑑𝑢 = 𝑑𝑣.
3 2 2
2 2
√
16 √ 2
3 3
3 8𝑎 𝑣2 + 1
L(𝛾) = 3𝑎 ∫ 𝑣 + 1 ⋅ 𝑑𝑣 = ∫ 𝑑𝑣
√ 81𝑣 4 2 9 √ 𝑣4
2 2 2 2
3 3 3 3

8
Mai realizăm o schimbare de variabilă:
1 1 1
= 𝑥 → 𝑣 = → 𝑑𝑣 = − 2 𝑑𝑥
𝑣 𝑥 𝑥
Avem:
3

8𝑎 √ 2

L(𝛾) = ∫ 𝑥 𝑥 2 + 1𝑑𝑥 (19)

9 √
3 𝑏
2 𝑎

√ 1 3
Deoarece ∫ 𝑥 𝑥 2 + 1𝑑𝑥 = (𝑥 2 + 1) 2 + C obţinem:
3
1 3 3
L(𝛾) = √ [(9𝑏 + 3𝑎) 2 − (13𝑎) 2 ]
27 𝑎
Exerciţiul 3 Să se calculeze lungimea arcului de elice circulară 𝑥 = 𝑎 cos 𝜃,𝑦 = 𝑎 sin 𝜃, 𝑧 = 𝑏𝜃 , 𝜃 ∈ [0, 𝜋]
Soluţie: Se obţine:
𝜋
√ √
L(𝛾) = ∫ (−𝑎 sin 𝜃 )2 + (𝑎 cos 𝜃 )2 + 𝑏 2𝑑𝜃 = 𝑎2 + 𝑏 2𝜋 . (20)
0

Exerciţiul 4 Să se calculeze ∫𝛾 𝑦𝑒 −𝑥 𝑑𝑠, unde 𝛾 este curba dată parametric prin ecuaţiile:

𝑥 = ln (1 + 𝑡 2 )
{ , 𝑡 ∈ [0, 1]
𝑦 = 2 arctg 𝑡 − 𝑡 + 1
Soluţie: Observăm că:
⎧
⎪ ′ 2𝑡
⎪
⎪𝑥 (𝑡) = 1 + 𝑡 2
⎪
⎨ 2 1 − 𝑡2
⎪
⎪
⎪ ′
⎪ 𝑦 (𝑡) = − 1 =
⎩ 𝑡2 + 1 1 + 𝑡2
Elementul de arc va fi: ¿
Á 2𝑡 2 2
1 − 𝑡2
𝑑𝑠 = Á
À( ) + ( ) 𝑑𝑡 = 𝑑𝑡 (21)
1 + 𝑡2 1 + 𝑡2
Avem că:
1 1 1 1 1 1 1
−𝑥 1 2 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔𝑡 1 1
𝑑𝑡 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔2𝑡∣ − ln(1 + 𝑡 2 )∣ + 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑡∣
𝑡
∫ 𝑦𝑒 𝑑𝑠 = ∫ (2 arctg 𝑡 − 𝑡 + 1) ⋅ 2
𝑑𝑡 = ∫ 2
𝑑𝑡 − ∫ 2
𝑑𝑡 + ∫ 2
𝛾 1 + 𝑡 1 + 𝑡 1 + 𝑡 1 + 𝑡 0 2 0 0
0 0 0 0
𝜋 1 𝜋
= − ln 2 +
16 2 4
(22)
Exerciţiul 5 Să se calculeze integrala

∫ (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑠
𝛾
2
unde 𝛾 este curba 𝑥 2 + 𝑦
4 = 1 situată în primul cadran.
Soluţie: Curba pe care dorim să integrăm este o elipsă pentru care ecuaţiile parametrice sunt:
⎧
⎪
⎪𝑥 = cos 𝑡 𝜋
𝛾 ∶⎨ 𝑡 ∈ [0, ]
⎪
⎪𝑦 = 2 sin 𝑡 2
⎩
Elementul de arc este: √ √
𝑑𝑠 = sin2 𝑡 + 4 cos2 𝑡𝑑𝑡 = 4 + cos2 𝑡𝑑𝑡 (23)
Integrala de calculat devine:
𝜋 𝜋 𝜋
2
√ 2
√ √ 2

𝐼 = ∫ (cos 𝑡 + 2 sin 𝑡) 3 + cos2 𝑡𝑑𝑡 = ∫ cos 𝑡 3 + cos2 𝑡𝑑𝑡 + ∫ 2 sin 𝑡 3 + cos2 𝑡𝑑𝑡
0 0 0
𝜋 𝜋
(24)
2 √ 2
√
= ∫ cos 𝑡 4 − sin2 𝑡𝑑𝑡 + ∫ 2 sin 𝑡 3 + cos2 𝑡𝑑𝑡 = 𝐼 1 + 𝐼 2
0 0

9
Pentru prima integrală vom considera schimbarea de variabilă sin 𝑡 = 𝑢 → cos 𝑡𝑑𝑡 = 𝑑𝑢. Pentru limitele de integrare avem:
⎧
⎪𝑡 = 0 → 𝑢 = 0
⎪
⎨ 𝜋
⎪
⎪𝑡 = →𝑢 = 1
⎩ 2
Integrala devine:
1 1 1 1 1 1 1
√ ′
√ √ 𝑢2 √ √ 1 √ 𝑢
𝐼1 = ∫ 2 2 2
4 − 𝑢 𝑑𝑢 = ∫ 𝑢 4 − 𝑢 𝑑𝑢 = 𝑢 4 − 𝑢 ∣ + ∫ √ 𝑑𝑢 = 3 − 2 − ∫ 2
4 −𝑢 + 4∫ √ 𝑑𝑢 = 3 − 2 − 𝐼 1 + 4 arcsin ∣
0 4 − 𝑢2 4 − 𝑢2 2 0
0 0 0 0 0
√ 𝜋 1 √ 𝜋
= 3 − 2 − 𝐼1 + → 𝐼1 = ( 3 − 2 + )
3 2 3
(25)
Pentru a doua integrală vom considera schimbarea de variabilă cos 𝑡 = 𝑢 → − sin 𝑡𝑑𝑡 = 𝑑𝑢. Pentru limitele de integrare obţinem:
⎧
⎪𝑡 = 0 → 𝑢 = 1
⎪
⎨ 𝜋
⎪
⎪𝑡 = →𝑢 = 0
⎩ 2
Integrala de calculat devine:
1 1 1 1
𝐼2 √ √ √ 𝑢2
=∫ 3 + 𝑢 2𝑑𝑢 = ∫ 𝑢 ′ 3 + 𝑢 2𝑑𝑢 = 𝑢 3 + 𝑢 2 ∣ − ∫ √ 𝑑𝑢
2 0 3 + 𝑢 2
0 0 0
1 1 √ (26)
1
√ √ √ ln(3) ln 3 √
=2−∫ 3 + 𝑢 2𝑑𝑢 + 3 ln ∣𝑢 + 3 + 𝑢 2 ∣∣ → ∫ 3 + 𝑢 2𝑑𝑢 = 1 + − → 𝐼 2 = 2 + ln(3) − ln( 3)
0 2 2
0 0

Exerciţiul 6 Să se calculeze integralele curbilinii de speţa întâi:

√
• a) 𝐼 = ∫𝐴𝐵 𝑦𝑑𝑠, unde 𝐴𝐵 este arcul definit prin 𝑥 = 𝑡,𝑦 = 𝑡, 𝑡 ∈ [1, 2];
• b) 𝐼 = ∫𝛾 𝑥𝑦𝑧𝑑𝑠, unde 𝛾 este elicea circulară dată de 𝛾 ∶ 𝑥 = 𝑎 cos 𝑡,𝑦 = 𝑎 sin 𝑡, 𝑧 = 𝑏𝑡, 𝑡 ∈ [0, 2𝜋]

Soluţie:
• √ √
1 4𝑡 + 1 (27)
𝑑𝑠 = 1 + 𝑑𝑡 = 𝑑𝑡
4𝑡 4𝑡
Integrala de calculat devine:
2 2
1 √ 1√ 3
2
𝐼= ∫ 4𝑡 + 1𝑑𝑡 = 4𝑡 + 1 ∣ (28)
2 12 1
1

• Elementul de arc este: √ √

𝑑𝑠 = 𝑎 2 sin2 𝑡 + 𝑎 2 cos2 𝑡 + 𝑏 2𝑑𝑡 = 𝑎 2 + 𝑏 2𝑑𝑡 (29)
Integrala de calculat devine:
2𝜋 √ 2𝜋 √ 2𝜋 √ 2𝜋
√ 𝑎 2𝑏 𝑎 2 + 𝑏 2 cos 2𝑡 ′ 𝑎 2𝑏 𝑎 2 + 𝑏 2 cos 2𝑡 𝑎 2𝑏 𝑎 2 + 𝑏 2 sin 2𝑡
𝐼 = ∫ 𝑎 2𝑏 sin 𝑡 ⋅ cos 𝑡 ⋅ 𝑡 ⋅ 𝑎 2 + 𝑏 2𝑑𝑡 = ∫ (− ) ⋅ 𝑡 𝑑𝑡 = (− ) ⋅ 𝑡∣ + ∣
2 2 2 2 0 2 4 0
0 0
(30)

Exerciţiul 7 Să se calculeze integralele curbilinii de speţa întâi:

• a) 𝐼 = ∫𝛾 (𝑥 2 + 𝑦 2 )𝑑𝑠, 𝑥(𝑡) = 𝑎(cos 𝑡 + 𝑡 sin 𝑡),𝑦(𝑡) = 𝑎(sin 𝑡 − 𝑡 cos 𝑡), 𝑡 ∈ [0, 2𝜋]
√
• b) 𝐼 = ∫𝛾 𝑥 2 + 𝑦 2𝑑𝑠,𝛾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑎𝑥.

Soluţie:

10
 • a) Elementul de arc este:
√ √
𝑑𝑠 = 𝑎 2 (− sin 𝑡 + sin 𝑡 + 𝑡 cos 𝑡)2 + (cos 𝑡 − cos 𝑡 + 𝑡 sin 𝑡)2𝑑𝑡 = 𝑡 2𝑑𝑡 = 𝑡𝑑𝑡 (31)
Integrala de calculat este:
2𝜋 2𝜋 2𝜋
𝑡2 𝑡4
𝐼 = ∫ 𝑎 2 (cos2 𝑡 + 2𝑡 sin 𝑡 cos 𝑡 + 𝑡 2 sin2 𝑡 + sin2 𝑡 − 2𝑡 sin 𝑡 cos 𝑡 + 𝑡 2 cos2 𝑡) ⋅ 𝑡𝑑𝑡 = 𝑎 2 ∫ (𝑡 + 𝑡 3 )𝑑𝑡 = ( + ) ∣ = 𝑎 2 (2𝜋 2 + 4𝜋 4 )
2 4 0
0 0
(32)
𝑎 2 𝑎2
• b) Observăm că integrăm pe un cerc de ecuaţie (𝑥 − ) + 𝑦 2 = . Parametrizarea acestuia este:
2 4
⎧
⎪
𝑎 𝑎
⎪𝑥 = 2 + 2 cos 𝑡
⎪
𝛾 ∶⎨ , 𝑡 ∈ [0, 2𝜋]
⎪
⎪
⎪
𝑎
𝑦 = sin 𝑡
⎩ 2
Elementul de arc va fi: √
𝑎2 𝑎2 𝑎 (33)
𝑑𝑠 = sin2 𝑡 + cos2 𝑡𝑑𝑡 = 𝑑𝑡
4 4 2
Integrala de calculat devine:
2𝜋 √ 2 2𝜋 2𝜋 2𝜋
𝑎2 𝑎2 𝑎2 𝑎2 √ 𝑎2 𝑎2 𝑎2
𝜋
𝑎 𝑎 2 2 𝑡 𝑡 𝑡
𝐼= ∫ + cos 𝑡 + cos 𝑡 + sin 𝑡𝑑𝑡 = √ ∫ 1 + cos 𝑡𝑑𝑡 = ∫ ∣cos ∣𝑑𝑡 = ∫ cos 𝑑𝑡 − ∫ cos 𝑑𝑡
2 4 2 4 4 2 2 0 2 2 2 2 2 2
0 0 0 𝜋
2𝜋
𝑎2 ⎛ 𝑡 ⎞
𝜋
= 2𝑎 2
𝑡
= 2 sin ∣ − 2 sin ∣
2 ⎝ 2 0 2 𝜋 ⎠
(34)
Exerciţiul 8 Să se calculeze integralele curbilinii de speţa I luate de-a lungul curbelor indicate:
√
• a) ∫𝛾 𝑥𝑦𝑧𝑑𝑠,𝛾 ∶ 𝑥 = 𝑡,𝑦 = (2 2/3)𝑡 3/2, 𝑧 = 𝑡 2 /2, 𝑡 ∈ [0, 1]

• b) ∫𝛾 𝑥 2𝑑𝑠,𝛾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑎 2, 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 0, 𝑎 > 0
Soluţie:
• a) Identificăm mai întâi elementul de arc:
¿ √
Á 2
Á
À 2 2 3 1 √
𝑑𝑠 = 2
1 +( ⋅ ⋅ 𝑡 ) + 𝑡 2𝑑𝑡 = 1 + 2𝑡 + 𝑡 2𝑑𝑡 = (1 + 𝑡)𝑑𝑡
2 (35)
3 2
Integrala de calculat devine
1 √ √
2 3 92 16 2
𝐼 =∫ 𝑡 (1 + 𝑡)𝑑𝑡 = (36)
3 143.
0

• b) Vom parametriza mai întâi curba pe care dorim să integrăm după cum urmează:
⎧ ⎧
⎪
⎪
⎪𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑎 2 ⎪𝑧 = −𝑥 −2𝑦
⎪
⎨ →⎨ 3𝑦 2 𝑎 2
⎪
⎪𝑥 +𝑦 +𝑧 = 0 ⎪
⎪
⎪
𝑦
(𝑥 + ) + =
⎩ ⎩ 2 4 2
Obţinem astfel parametrizarea:
√ √
⎧ ⎧
⎪ 6 𝑎 2
⎪
⎪
𝑦 𝑎
𝑥 + = √ cos 𝑡 ⎪
⎪
⎪ = − sin + cos 𝑡
⎪ ⎪
𝑥 𝑎 𝑡
⎪
⎪ 2 2 ⎪
⎪ √ 6 2
⎪ 𝑦 √3
⎪ ⎪
⎪ 6
⎨ 𝑎 → ⎨𝑦 =
= √ sin 𝑡 𝑎 sin 𝑡 , 𝑡 ∈ [0, 2𝜋]
⎪
⎪
⎪ 2 ⎪
⎪
⎪ 3√ √
⎪
⎪ 2 ⎪
⎪
⎪
⎪ ⎪
⎪ 6 𝑎 2
⎩𝑧 = −𝑥 − 𝑦 ⎪𝑧 = −
⎪
⎩
𝑎 sin 𝑡 − cos 𝑡
6 2
Se obţine elementul de arc 𝑑𝑠 = 𝑎 𝑑𝑡 iar integrala de calculat devine:
2𝜋 √
6 2 2 2𝑎 2 2 4 3 2 2𝜋𝑎 3
𝐼 = ∫ ( 𝑎 sin 𝑡 + cos 𝑡 − 𝑎 sin 𝑡 cos 𝑡) 𝑎𝑑𝑡 = (37)
36 4 12 3
0

11
Exerciţiul 9 1. Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑦 𝑑𝑠,
(𝛾 )

unde (𝛾) este segmentul parabolei 𝑦 2 = 2𝑝𝑥 de la originea coordonatelor până la 𝐴(𝑎, 𝑏), 𝑎, 𝑏 > 0.
Rezolvare:
𝑥 = 𝑡,
Parametrizarea curbei date este (𝛾) : { √
𝑦 = 2𝑝𝑡, 𝑡 ∈ [0, 𝑎].
Se foloseşte formula elementului de arc
√
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 𝑑𝑡 .
Conform teoremei de reducere, integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:
√
𝑎√ 1 𝑎√ 1 𝑎√
𝐼 =∫ 2𝑝𝑡 1 + ( (2𝑝𝑡)−1/2 2𝑝)2 𝑑𝑡 = ∫ 2𝑝𝑡 + 𝑝 2 𝑑𝑡 = ∫ 2𝑝𝑡 + 𝑝 2 (2𝑝𝑡 + 𝑝 2 )′ 𝑑𝑡 (38)
0 2 0 2𝑝 0

Vom utiliza schimbarea de variabilă:

2𝑝𝑡 + 𝑝 2 = 𝑢 → (2𝑝𝑡 + 𝑝 2 )′ 𝑑𝑡 = 𝑑𝑢
Pentru capetele de integrare avem:
⎧
⎪
⎪𝑡 = 0 → 𝑢 = 𝑝 2
⎨
⎪
⎪𝑡 = 𝑎 → 𝑢 = 2𝑝𝑎 + 𝑝 2
⎩
Integrala de calculat devine:
2𝑝𝑎+𝑝 2 3 2𝑝𝑎+𝑝 2
1 1 1 𝑡2 1 3
𝐼= ∫ 𝑡 𝑑𝑡 =
2 ∣ = ((2𝑝𝑎 + 𝑝 2 ) 2 − 𝑝 3 ) .
2𝑝 2 2𝑝 32 𝑝 2 3𝑝
𝑝

Exerciţiul 10 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑥𝑦 𝑑𝑠,
(𝛾 )

𝑥 = 𝑎 cos 𝜃,
unde (𝛾) este sfertul din primul cadran al elipsei dată parametric { 𝑎, 𝑏 > 0, 𝜃 ∈ [0, 2𝜋)
𝑦 = 𝑏 sin 𝜃 .
Rezolvare:
Se foloseşte formula elementului de arc
√
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝜃 ))2 + (𝑦 ′ (𝜃 ))2𝑑𝜃 .
Integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:
𝜋 /2 √
𝐼 = 𝑎𝑏 ∫ sin 𝜃 cos 𝜃 𝑎 2 sin2 𝜃 + 𝑏 2 cos2 𝜃𝑑𝜃 .
0

Sunt două cazuri: 𝑎 = 𝑏 şi 𝑎 ≠ 𝑏. În cazul 𝑎 = 𝑏 se foloseşte formula

sin(2𝜃 ) = 2 sin 𝜃 cos 𝜃 .

Integrala de calculat devine:

𝜋 /2 𝜋 /2 𝜋 /2
𝑎3 𝑎 3 cos 2𝜃 𝑎3 𝑎3
𝐼 = 𝑎 3 ∫ sin 𝜃 cos 𝜃𝑑𝜃 = ∫ sin 2𝜃𝑑𝜃 = − ∣ = (−1 − 1) = (39)
2 2 2 0 4 2
0 0

În cazul 𝑎 ≠ 𝑏, observăm că integrala de calculat se poate rescrie sub forma:

𝜋 /2 √
(𝛼 2 − 𝑏 2 ) sin2 𝜃 + 𝑏 2 (sin2 𝜃 )′𝑑𝜃,
𝑎𝑏
𝐼= ∫
2 0
prin urmare este utilă substituţia:
sin2 𝜃 = 𝑡 → 2 sin 𝜃 cos 𝜃𝑑𝜃 = 𝑑𝑡

12
Pentru capetele de integrare vom avea:
⎧
⎪𝜃 = 0 → 𝑡 = 0
⎪
⎨ 𝜋
⎪
⎪𝜃 = →𝑡 =1
⎩ 2
Integrala devine:
1 3 1
2 2 2 1 𝑎𝑏 ((𝑎 2 − 𝑏 2 )𝑡 + 𝑏 2 ) 2
(𝑎 3 − 𝑏 3 )
𝑎𝑏 𝑎𝑏
𝐼= ∫ ((𝑎 − 𝑏 )𝑡 + 𝑏 ) 2 𝑑𝑡 = 3 2 ∣ = 2 − 𝑏2)
(40)
2 2 2 (𝑎 − 𝑏 2)
0 3(𝑎
0

Exerciţiul 11 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑥𝑦𝑧 𝑑𝑠,
(𝛾 )
⎧
⎪ 𝑥 = 𝑡,√
⎪
⎪
unde (𝛾) este curba din spaţiu ⎨ 𝑦 = 13 8𝑡 3,
⎪
⎪
⎪ 1 2
⎩ 𝑧 = 2 𝑡 , 𝑡 ∈ [0, 1].
Rezolvare:
Se foloseşte formula elementului de arc
√
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 + (𝑧 ′ (𝑡))2 𝑑𝑡
şi se obţine 𝑑𝑠 = (𝑡 + 1)𝑑𝑡 . Integrala de calculat devine:
√ 1 √ 1 √ 1 √ 13 11 1 √
2 3
2 ⋅ 𝑡 2 ⋅ (𝑡 + 1)𝑑𝑡 =
2 11 2 9 2 ⎛𝑡 2 𝑡 2 ⎞ 2 2 2
∫ 𝑡 ⋅ 𝑡 ∫ 𝑡 2 𝑑𝑡 +
∫ 𝑡 2 𝑑𝑡 = + ∣ = ( + ) (41)
3 3 3 3 ⎝ 132
11
2
⎠ 0 3 13 11
0 0 0

Exerciţiul 12 Să se calculeze următoarea integrală curbilinie de primul tip

∫ 𝑦𝑒 −𝑥 𝑑𝑠
(𝛾 )

unde (𝛾) : 𝑥 = ln(1 + 𝑡 2 ),𝑦 = 2 arctg 𝑡 − 𝑡 + 3, 𝑡 ∈ [0, 1].

Rezolvare:
Se obţine
¿
√ Á 2𝑡 2 2
1 − 𝑡2
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 𝑑𝑡 = Á
À( ) + ( ) 𝑑𝑡 = 𝑑𝑡 .
1 + 𝑡2 1 + 𝑡2
Integrala de calculat devine:
1 1 1 1 1
2 2 arctg 𝑡 − 𝑡 + 3 1 𝜋2 1 3𝜋
𝐼 = ∫ (2 arctg 𝑡 − 𝑡 + 3)𝑒 − ln(1+𝑡 ) 𝑑𝑡 = ∫ 2
𝑑𝑡 = (arctg 𝑡)2 ∣ − ln(1 + 𝑡 2 )∣ + 3 arctg 𝑡∣ = − ln 2 + . (42)
1+𝑡 0 2 0 0 16 2 4
0 0

Exerciţiul 13 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ xy ds,
(𝛾 )
𝑏√ 2
unde (𝛾) este sfertul din primul cadran al elipsei dată explicit 𝑦 = 𝑎 − 𝑥 2.
𝑎
Rezolvare:
𝑥 = 𝑡, √
Parametrizarea curbei date este (𝛾) : {
𝑦 = 𝑏𝑎 𝑎 2 − 𝑡 2, 𝑡 ∈ [0, 𝑎].
¿
√ Á 𝑏 2𝑡 2
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 𝑑𝑡 = Á
À1 + 𝑑𝑡
𝑎 2 (𝑎 2 − 𝑡 2 )
Integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:
√
𝑏 𝑎 √ 𝑏 1 𝑏 𝑎 √
𝐼 = ∫ 𝑡 𝑎 −𝑡 2 2 1+( √ (−2𝑡))2 𝑑𝑡 = ∫ 𝑡 (𝑏 2 − 𝑎 2 )𝑡 2 + 𝑎 4 𝑑𝑡
𝑎 0 𝑎 2 𝑎2 − 𝑡 2 𝛼 0
1 𝑎 √ 1 3
𝑎
1 3
2 − 𝑎 2 )𝑡 2 + 𝑎 4 [(𝑏 2 − 𝑎 2 )𝑡 2 + 𝑎 4 ]′ 𝑑𝑡 = 2 2 2 4 2
(((𝑏 2 − 𝑎 2 )𝑎 2 + 𝑎 4 ) 2 − 𝑎 6 )
𝑏 𝑏 𝑏
= 2 2 ∫ (𝑏 2 2
((𝑏 − 𝑎 )𝑡 + 𝑎 ) ∣ = 2 2
𝑎 2(𝑏 − 𝑎 ) 0 𝑎 3(𝑏 − 𝑎 ) 0 𝑎 3(𝑏 − 𝑎 )
(43)

13
Exerciţiul 14 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑥 𝑑𝑠,
(𝛾 )

unde (𝛾) : 𝑦 = 𝑥 2, 𝑥 ∈ [0, 2].

Rezolvare:
Avem: √
𝑑𝑠 = 1 + 4𝑥 2 𝑑𝑥
Integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:
2 √
𝐼 =∫ 𝑥 1 + (2𝑥)2 𝑑𝑥 .
0
Deci
3 2
1 2√ 1 (1 + 4𝑥 2 ) 2 1 3
𝐼= ∫ 1 + 4𝑥 2 (1 + 4𝑥 2 )′ 𝑑𝑥 = 3 ∣ = (17 2 − 1) .
8 0 8 2 0 12
sau putem vedea integrala iraţională ca pe o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este cazul al doilea)
1 1
1 + 4𝑥 2 = 𝑡 2 ⇔ 𝑥 = (𝑡 2 − 1)1/2 ⇒ 𝑑𝑥 = (𝑡 2 − 1)−1/2 ⋅ (2𝑡).
2 4
Exerciţiul 15 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ xy ds,
(𝛾 )

unde (𝛾) : 𝑦 = 𝑥 2, 𝑥 ∈ [−1, 1].

Rezolvare: Pentru parametrizare vom avea:
⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑥;
𝛾 ∶⎨ √
⎪
⎪𝑦 = 𝑥 2, 𝑥 ∈ [−1, 1] → 𝑑𝑠 = 1 + 4𝑥 2 𝑑𝑥
⎩
Integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:
1 √ 1 √
𝐼 =∫ 𝑥 ⋅ 𝑥 2 1 + (2𝑥)2 𝑑𝑥 = ∫ 𝑥 3 1 + 4𝑥 2 𝑑𝑥 .
−1 −1
Am obtinut o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este cazul al doilea)
1 1
1 + 4𝑥 2 = 𝑡 2 ⇔ 𝑥 = (𝑡 2 − 1)1/2 ⇒ 𝑑𝑥 = (𝑡 2 − 1)−1/2 ⋅ (2𝑡)𝑑𝑡
2 4
Vom calcula mai întâi primivita integrantului:
√ 1 1 1 1 𝑡5 𝑡3
𝐹 (𝑥) = ∫ 𝑥 3 1 + 4𝑥 2 𝑑𝑥 = ∫ (𝑡 2 − 1)3/2 ⋅ 𝑡 ⋅ (𝑡 2 − 1)−1/2 ⋅ (2𝑡)𝑑𝑡 = ∫ (𝑡 4 − 𝑡 2 )𝑑𝑡 = ( − ) + C
2 4 4 4 5 3

Deci:
𝐼 =0
Altfel observăm că se integrează o funcţie impară pe un interval simetric faţă de origine.

Exerciţiul 16 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑦 5 𝑑𝑠,
(𝛾 )

𝑦4
unde (𝛾) : 𝑥 = ,𝑦 ∈ [0, 2].
4
Rezolvare: 4
𝑥 = 𝑡4 ,
Parametrizarea curbei date este (𝛾) : {
𝑦 = 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 2].
Integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:
√
2 1 2 √
5
𝐼 =∫ 𝑡 1 + ( 4𝑡 3 )2 𝑑𝑡 = ∫ 𝑡 5 1 + 𝑡 6 𝑑𝑡
0 4 0

14
 Deci
2
1 2√
3
1 (1 + 𝑡 6 ) 2 1 3
𝐼= ∫ 1 + 𝑡 6 (1 + 𝑡 6 )′ 𝑑𝑡 = 3 ∣ = ((1 + 26 ) 2 − 1)
6 0 6 2 0 9
sau putem vedea integrala iratională ca pe o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este cazul al doilea)
1
1 + 𝑡 6 = 𝑢 2 ⇔ 𝑡 = (𝑢 2 − 1)1/6 ⇒ 𝑑𝑡 = (𝑢 2 − 1)−5/6 ⋅ (2𝑢)𝑑𝑢.
6
Exerciţiul 17 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑧(𝑥 2 + 𝑦 2 )𝑑𝑠,
(𝛾 )
⎧
⎪ 𝑥 = 𝑡 cos 𝑡,
⎪
⎪
unde (𝛾) : ⎨ 𝑦 = 𝑡 sin 𝑡,
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝑧 = 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 1].
Rezolvare:
Se obţine
1 √ 1 √
𝐼 =∫ 𝑡(𝑡 2 cos2 𝑡 + 𝑡 2 sin2 𝑡) (cos 𝑡 − 𝑡 sin 𝑡)2 + (sin 𝑡 + 𝑡 cos 𝑡)2 + 1𝑑𝑡 = ∫ 𝑡 3 2 + 𝑡 2 𝑑𝑡 .
0 0
Am obţinut o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este cazul al doilea)
1
2 + 𝑡 2 = 𝑢 2 ⇔ 𝑡 = (𝑢 2 − 2)1/2 ⇒ 𝑑𝑡 = (𝑢 2 − 2)−1/2 ⋅ (2𝑢)𝑑𝑢
2
Pentru capetele de integrare avem:
⎧ √
⎪
⎪𝑡 = 0 → 𝑠 = 2
⎨ √
⎪
⎪𝑡 =1→𝑠 = 3
⎩
Integrala de calculat devine:
√ √ √
3 3 3 √ 5 √ 5 √ 3 √ 3
2 3/2 1 2 −1/2 2 2 𝑢 5 2𝑢 3 3 2 2 3 2 2
𝐼 = ∫ (𝑢 − 2) ⋅ 𝑢 ⋅ (𝑢 − 2) ⋅ (2𝑢)𝑑𝑢 = ∫ 𝑢 (𝑢 − 2)𝑑𝑢 = ( − ) ∣√ = − − + (44)
√ 2 √ 5 3 2 5 5 3 3
2 2

Exerciţiul 18 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑥 2 𝑑𝑠,
(𝛾 )

unde (𝛾) : 𝑥 2 + 𝑦 2 = 2, 𝑥,𝑦 ≥ 0.

Rezolvare: √
𝑥 = √ 2 cos 𝜃,
Curba dată este sfertul din primul cadran al unui cerc dat parametric de (𝛾) : {
𝑦 = 2 sin 𝜃, 𝜃 ∈ [0, 𝜋/2].
Se obţine
𝜋 /2 √ √ 𝜋 /2
𝐼 =∫ 2 cos2 𝜃 2 sin2 𝜃 + 2 cos2 𝜃𝑑𝜃 = 2 2 ∫ cos2 𝜃𝑑𝜃
0 0
√ (45)
√ 𝜋 /2 1 + cos(2𝜃 ) √ sin(2𝜃 ) 𝜃 =𝜋 /2 2𝜋
= 2 2∫ 𝑑𝜃 = 2(𝜃 + )∣𝜃 =0 =
0 2 2 2
Exerciţiul 19 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ 𝑥𝑦 𝑑𝑠,
(𝛾 )

𝑎2
unde (𝛾) este dată de intersecţia sferei 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑎 2 cu cilindrul 𝑥 2 + 𝑦 2 = situată în primul octant (𝑥,𝑦, 𝑧 ≥ 0) .
4
Rezolvare: Vom determina mai întâi intersecţia celor două cuadrice:
⎧
⎪ 2 2 2 2
⎪𝑥 + 𝑦 + 𝑧 2 = 𝑎
⎪ 3𝑎 2 𝑎2
𝛾 ∶⎨ 2 → 𝑧2 = → 𝑥 2 + 𝑦2 =
⎪
⎪
⎪𝑥 + 𝑦2 =
𝑎
4 4
⎩ 2

15
 √
3𝑎 𝑎 2 3𝑎 2
Deci se obţine un cerc aflat în planul 𝑧 = Deoarece se obţine 𝑧 2 = 𝑎 2 − = , curba dată este un cerc în spaţiu cu ecuaţiile
2 4 4
parametrice

⎧
⎪
𝑎
𝑥 = cos 𝜃
⎪
⎪
⎪ 2
⎪
⎪
⎪𝑦 = 𝑎 sin 𝜃
(𝛾) ∶ ⎨ 2
√
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ 3𝑎 𝜋
⎪𝑧 =
⎪ , 𝜃 ∈ [0, ] .
⎩ 2 2
Se obţine √
√ 𝑎2 𝑎2 𝑎
𝑑𝑠 = (𝑥 ′ (𝜃 ))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 + (𝑧 ′ (𝜃 )2𝑑𝜃 = sin2 𝜃 + cos2 𝜃𝑑𝜃 = 𝑑𝜃
4 4 2
Integrala devine:
√
𝑎2
𝜋 /2 𝑎 𝑎 𝑎3 𝜋 /2
𝐼 =∫ sin 𝜃 cos 𝜃 (− sin 𝜃 )2 + ( cos 𝜃 )2 + 0𝑑𝜃 = ∫ sin 𝜃 cos 𝜃𝑑𝜃
0 4 2 2 8 0
(46)
𝑎3 𝜋 /2 sin(2𝜃 ) 𝑎3 cos(2𝜃 ) 𝜃 =𝜋 /2 𝑎 3
= ∫ 𝑑𝜃 = (− ) ∣𝜃 =0 = .
8 0 2 16 2 16

Exerciţiul 20 Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

∫ (𝑥 + 𝑦 + 𝑧)𝑑𝑠,
(𝛾 )
⎧
⎪ 𝑥 = 𝑎 cos 𝑡,
⎪
⎪
unde (𝛾) : ⎨ 𝑦 = 𝑎 sin 𝑡,
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝑧 = 𝑏𝑡, 𝑡 ∈ [0, 𝜋/2].
Rezolvare: √
Se obţine 𝑑𝑠 = 𝑎 2 + 𝑏 2 𝑑𝑡 . Deci integrala de calculat devine:
𝜋 /2 𝜋 /2
√ √ 𝑏𝑡 2 √ 𝑏𝜋 2
𝐼 = 𝑎 2 + 𝑏 2 ∫ (𝑎 cos 𝑡 + 𝑎 sin 𝑡 + 𝑏𝑡) 𝑑𝑡 = 𝑎 2 + 𝑏 2 (𝑎 sin 𝑡 − 𝑎 cos 𝑡 + ) ∣ = 𝑎 2 + 𝑏 2 (2𝑎 + ) (47)
2 0 8
0

Exerciţiul 21 Să se calculeze integralele curbilinii de prima speţă pe arcele de curbŭ din plan indicate:
a) 𝐼 = ∫𝛾 𝑥𝑦𝑑𝑠, unde 𝛾 ∶ 𝑥 = 𝑡,𝑦 = 𝑡 2, 𝑡 ∈ [−1, 1];
√
b) 𝐼 = ∫𝛾 𝑦(2 − 𝑦)𝑑𝑠,𝛾 ∶ 𝑥 = 𝑡 − sin 𝑡,𝑦 = 1 − cos 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 𝜋/2];
c) 𝐼 = ∫𝛾 𝑥 2𝑦 2𝑑𝑠,𝛾 ∶ 𝑥 = 𝑎 cos3 𝑡,𝑦 = 𝑎 sin3 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 𝜋/2], 𝑎 > 0.

Temă:
Exerciţiul 22 Să se calculeze integralele curbilinii de speţa întâi pe arcele de curbŭ din R3 indicate:
a) 𝐼 = ∫𝛾 𝑧 2 (𝑥 2 + 𝑦 2 )𝑑𝑠, unde 𝛾 ∶ 𝑥 = 𝑡 cos 𝑡,𝑦 = 𝑡 sin 𝑡, 𝑧 = 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 1];
b) 𝐼 = ∫𝛾 (𝑥 + 𝑦 + 𝑧)𝑑𝑠,𝛾 ∶ 𝑥 = 𝑎 cos 𝑡,𝑦 = 𝑎 sin 𝑡, 𝑧 = 𝑏𝑡, 𝑡 ∈ [0, 𝜋/2], 𝑎, 𝑏 > 0.
Temă:

3.2 Integrale curbilinii de speţa a doua

Exerciţiul 23 Calculaţi integralele curbilinii de speţa a doua:

1. ∫𝐴𝐵 (𝑥𝑑𝑦 − 𝑦𝑑𝑥) de-a lungul parabolei 𝑦 = 𝑥 2 între punctele 𝐴(0, 0), 𝐵(1, 1).
Soluţie: Parametrizarea parabolei este:
⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑡
⎨
⎪𝑦 = 𝑦 2, 𝑡 ∈ [0, 1]
⎪
⎩
Conform teoremei de reducere, integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
1 1 1
1 √
2 2𝑡3 1
∫ (𝑥𝑑𝑦 − 𝑦𝑑𝑥) = ∫ (2𝑡 − 𝑡 )𝑑𝑡 = − ∫ 𝑡𝑑𝑡 = ∣ = (48)
𝐴𝐵 2 3 0 3
0 0

16
 √
2. ∫𝐶 ( 𝑑𝑥
𝑦 − 2𝑥𝑑𝑦) luată pe semicercul 𝑥 2 + 𝑦 2 − 2𝑥 = 0,𝑦 ≥ 0 în sens pozitiv.
⎧
⎪
⎪𝑥 = 1 + cos 𝑡
Soluţie: Vom parametriza mai întâi curba pe care dorim să integrăm. Avem 𝐶 ∶ (𝑥 − 1)2 + 𝑦 2 = 1, 𝑦 ≥ 0 → ⎨ 𝑡∈
⎪
⎪𝑦 = sin 𝑡
⎩
[0, 𝜋]. Integrala devine:

√
𝜋 𝜋 𝜋
1 3𝑡 2
𝜋
𝑡 𝑡
𝐼 =∫ ( ⋅ (− sin 𝑡) − 2 + 2 cos 𝑡 ⋅ cos 𝑡)𝑑𝑡 = ∫ (−1 − 2 cos ⋅ cos 𝑡)𝑑𝑡 = −𝑡∣ −∫ (𝑐𝑜𝑠 + cos )𝑑𝑡 = −𝜋 + −2 (49)
sin 𝑡 2 0 2 2 3
0 0 0

2 2
𝑑𝑦
3. ∫𝐶 𝑥+3 luată pe arcul elipsei 𝑥9 + 𝑦4 = 1 între 𝐴(3, 0), 𝐵(0, 2).
Soluţie: Vom parametriza curba pe care dorim să integrăm:
⎧
⎪
⎪𝑥 = 3 cos 𝑡 𝜋
E ∶⎨ , 𝑡 ∈ [0, ]
⎪
⎪𝑦 = 2 sin 𝑡 2
⎩
Integrala de calculat devine:
𝜋
2
2 cos 𝑡
𝐼 =∫ 𝑑𝑡 (50)
3 cos 𝑡 + 3
0

Pentru a calcula integrala anterioră vom utiliza subsituţia:

𝑥 2
𝑡 = 𝑡𝑔 → 𝑑𝑥 = 𝑑𝑡
2 1 + 𝑡2
Pentru limitele de integrare avem:
⎧
⎪𝑥 = 0 → 𝑡 = 0
⎪
⎨ 𝜋
⎪
⎪= →𝑡 =1
⎩ 2
Integrala devine:
1 1−𝑡 2 1 1 1
4 1+𝑡 2 1 2 1 − 𝑡2 2 2 2⎛ ⎞ 1
𝐼= ∫ 1−𝑡 2
⋅ 2
𝑑𝑡 = ∫ 2
𝑑𝑡 = ∫ −1 + 2
𝑑𝑡 = −1 + 2 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔𝑡∣ = (−2 + 𝜋) (51)
3 𝑡 +1 3 1+𝑡 3 1+𝑡 3⎝ 0⎠ 3
0 1+𝑡 2 + 1 0 0

𝑥+𝑦
4. ∫𝛾 𝑥 𝑥−𝑦 𝑑𝑥 − 𝑦 𝑥+𝑦
𝑥−𝑦 𝑑𝑦,𝛾 este conturul sectorului circular de rază 1 şi deschidere 0 < 𝛼 < 4 .
𝜋

⌢
Soluţie: Vom considera curba închisă 𝑂𝐴𝐵𝑂 unde 𝑂(0, 0) apoi 𝐴(cos 𝛽, sin 𝛽) este un punct de pe cercul cu centrul în origine de
𝜋
rază 1 cu 𝛽 > 0, 𝐵(cos(𝛼 + 𝛽), sin(𝛼 + 𝛽)), 𝛼 + 𝛽 < .
4

⌢ ⌢
Avem de parametrizat segmentele [𝑂𝐴], [𝐵𝑂] şi arcul de curbă 𝐴𝐵. Deci 𝛾 = [𝑂𝐴]∪ 𝐴𝐵 ∪[𝐵𝑂].
•
⎧
⎪ ⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑥𝑂 + 𝑡(𝑥𝐴 − 𝑥𝑂 ) ⎪𝑥 = 𝑡 cos 𝛽 ⎪𝑑𝑥 = cos 𝛽 𝑑𝑡
[𝑂𝐴] ∶ ⎨ ⇔⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1] → ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1] (52)
⎪
⎪𝑦 = 𝑦𝑂 + 𝑡(𝑦𝐴 − 𝑦𝑂 ) ⎪
⎪𝑦 = 𝑡 sin 𝛽 ⎪
⎪𝑑𝑦 = sin 𝛽 𝑑𝑡
⎩ ⎩ ⎩
•
⌢ ⎧ ⎪
⎪𝑥 = cos 𝑡
⎧
⎪
⎪𝑑𝑥 = − sin 𝑡 𝑑𝑡
𝐴𝐵∶ ⎨ , 𝑡 ∈ [𝛽, 𝛼 + 𝛽] → ⎨ 𝑡 ∈ [𝛽, 𝛼 + 𝛽] (53)
⎪
⎪𝑦 = sin 𝑡 ⎪
⎪𝑑𝑦 = cos 𝑡 𝑑𝑡
⎩ ⎩

17
 •
⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪𝑥 = cos(𝛼 + 𝛽) − 𝑡(cos(𝛼 + 𝛽)) ⎪𝑑𝑥 = − cos(𝛼 + 𝛽) 𝑑𝑡
[𝐵𝑂] ∶ ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1] → ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1] (54)
⎪
⎪𝑦 = sin(𝛼 + 𝛽) − 𝑡(sin(𝛼 + 𝛽)) ⎪
⎪𝑑𝑦 = − sin(𝛼 + 𝛽)
⎩ ⎩
Integralele de calculat devin:
•
1
𝑡 cos 𝛽 + 𝑡 sin 𝛽 𝑡 cos 𝛽 + 𝑡 sin 𝛽
𝐼 1 = ∫ 𝜔 = ∫ (𝑡 cos 𝛽 cos 𝛽 − 𝑡 sin 𝛽 sin 𝛽)𝑑𝑡
𝑡 cos 𝛽 − 𝑡 sin 𝛽 𝑡 cos 𝛽 − 𝑡 sin 𝛽
[𝑂𝐴] 0
(55)
1
cos 𝛽 + sin 𝛽 1 + sin 2𝛽
= ⋅ cos 2𝛽 ∫ 𝑡𝑑𝑡 =
cos 𝛽 − sin 𝛽 2
0
•
𝛼+𝛽 𝛼+𝛽
cos 𝑡 + sin 𝑡 cos 𝑡 + sin 𝑡 cos 2𝑡 sin 2𝑡
𝐼 2 = ∫ 𝜔 = ∫ (cos 𝑡 ⋅ (− sin 𝑡) − sin 𝑡 cos 𝑡)𝑑𝑡 = − ∫ 𝑑𝑡 (56)
cos 𝑡 − sin 𝑡 cos 𝑡 − sin 𝑡 sin 2𝑡 − 1
⌢ 𝛽 𝛽
𝐴𝐵
Pentru a calcula integrala anterioară putem folosi schimbarea de variabilă:

𝑦 = sin 2𝑡 → 𝑑𝑦 = 2 cos 2𝑡𝑑𝑡

Pentru limitele de integrare avem:

⎧
⎪
⎪𝑡 = 𝛽 → 𝑦 = sin 2𝛽
⎨
⎪
⎪𝑡 = 𝛼 + 𝛽 → 𝑦 = sin 2(𝛼 + 𝛽)
⎩
sin 2(𝛼+𝛽)
1 𝑦 1 sin 2(𝛼 + 𝛽) − 1
𝐼2 = ∫ 𝑑𝑦 = (sin 2(𝛼 + 𝛽) − sin 2𝛽) + ln ∣ ∣) (57)
2 𝑦−1 2 sin 2𝛽 − 1
sin 2𝛽
•
1
cos(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 sin(𝛼 + 𝛽)
𝐼 3 = ∫ (cos(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 cos(𝛼 + 𝛽)) (− cos(𝛼 + 𝛽))
cos(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽) + 𝑡 sin(𝛼 + 𝛽)
0
cos(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 sin(𝛼 + 𝛽)
− (sin(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 sin(𝛼 + 𝛽)) (− sin(𝛼 + 𝛽))𝑑𝑡
cos(𝛼 + 𝛽) − 𝑡 cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽) + 𝑡 sin(𝛼 + 𝛽)
1 1
cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽) cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽)
= ∫ − cos2 (𝛼 + 𝛽) 𝑑𝑡 + ∫ cos2 (𝛼 + 𝛽) ⋅ 𝑡𝑑𝑡
cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽) cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽)
0 0 (58)
1 1
cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽) cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽)
+ ∫ sin2 (𝛼 + 𝛽) 𝑑𝑡 − ∫ sin2 (𝛼 + 𝛽) ⋅ 𝑡𝑑𝑡
cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽) cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽)
0 0
cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽) 1 cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽)
= − cos 2(𝛼 + 𝛽) + cos 2(𝛼 + 𝛽)
cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽) 2 cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽)
1 cos(𝛼 + 𝛽) + sin(𝛼 + 𝛽)
= − cos 2(𝛼 + 𝛽)
2 cos(𝛼 + 𝛽) − sin(𝛼 + 𝛽)
În final:
∫ 𝜔 = 𝐼1 + 𝐼2 + 𝐼3 .
𝛾

𝑥−𝑦 𝑑𝑥 − 𝑦 𝑥−𝑦 𝑑𝑦,𝐶 este conturul sectorului circular de rază 1 şi deschidere 0 ≤ 𝑡 ≤ 8 .

5. ∫𝐶 𝑥 𝑥+𝑦 𝑥+𝑦 𝜋

Soluţie: Parametrizarea curbei este:

⎧
⎪
⎪𝑥 = cos 𝑡 𝜋
⎨ , 𝑡 ∈ [0, ] .
⎪
⎪ 𝑦 = sin 𝑡 8
⎩
Integrala de calculat devine:
𝜋 𝜋 𝜋
8 8 8
cos 𝑡 + sin 𝑡 cos 𝑡 + sin 𝑡 cos 𝑡 + sin 𝑡 sin 2𝑡 ⋅ cos 2𝑡
𝐼 = ∫ (cos 𝑡 ⋅ ⋅ (− sin 𝑡) − sin 𝑡 ⋅ (cos 𝑡))𝑑𝑡 = ∫ − sin 2𝑡 𝑑𝑡 = ∫ 𝑑𝑡 (59)
cos 𝑡 − sin 𝑡 cos 𝑡 − sin 𝑡 cos 𝑡 − sin 𝑡 sin 2𝑡 − 1
0 0 0

18
 Pentru a calcula integrala scrisă anterior vom folosi schimbarea de variabilă 𝑢 = sin 2𝑡 → 𝑑𝑢 = 2 cos 2𝑡𝑑𝑡. Pentru limitele de
integrare avem:
⎧
⎪
⎪𝑡 = 0 → 𝑢 = 0 √
⎪
⎨ 2
⎪
⎪
⎪
𝜋
𝑡 = →𝑢 =
⎩ 8 2
Integrala devine:
√
2
√
√
2
2
1 1 1 2
1 2− 2
𝐼= ∫ 𝑑𝑢 = ln ∣𝑢 − 1∣∣ = ln
2 𝑢 −1 2 0 2 2
0

6. ∫𝐶 (𝑦 2 − 𝑧 2 )𝑑𝑥 + 2𝑦𝑧𝑑𝑦 − 𝑥 2𝑑𝑧,𝐶 ∶ 𝑥 = 𝑡,𝑦 = 𝑡 2, 𝑧 = 𝑡 3 între 𝑂(0, 0, 0) şi 𝐴(1, 1, 1).

Soluţie: Se obţine:
1 1
1
𝐼 = ∫ (𝑡 4 − 𝑡 6 + 2𝑡 5 ⋅ 2𝑡 − 𝑡 2 ⋅ 3𝑡 2 )𝑑𝑡 = ∫ (3𝑡 6 − 2𝑡 4 )𝑑𝑡 = (60)
35
0 0

7. ∫𝐴𝐵 𝑦 2𝑑𝑥 + 𝑧 2𝑑𝑦 + 𝑥𝑦𝑑𝑧 pe arcul definit de 𝑥 = 𝑡 3,𝑦 = 𝑡 2, 𝑧 = 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 2].

Soluţie: Avem:
2 2 2 2
𝑡7 𝑡4 𝑡6
𝐼 = ∫ (𝑡 4 ⋅ 3𝑡 2 + 𝑡 2 ⋅ 2𝑡 + 𝑡 5 )𝑑𝑡 = 3 ∣ + 2 ∣ + ∣ (61)
7 0 4 0 6 0
0

8. ∫𝐶 (2𝑦 2 − 4𝑦 + 𝑥)𝑑𝑥 + 4𝑥(𝑦 − 1)𝑑𝑦,𝐶 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 − 2𝑦 = 0.

Soluţie: Curba pe care dorim să integrăm este cercul cu centrul în (0,1) de rază 1. Parametrizarea acestuia este:
⎧
⎪
⎪𝑥 = cos 𝑡
⎨ , 𝑡 ∈ [0, 2𝜋]
⎪
⎪𝑦 = 1 + sin 𝑡
⎩
2𝜋 2𝜋
𝐼 = ∫ ((2 sin2 𝑡 + 2 − 4 + cos 𝑡) (− sin 𝑡) + 4 cos 𝑡 ⋅ sin 𝑡 ⋅ cos 𝑡)𝑑𝑡 = ∫ ((−2 cos2 𝑡 + cos 𝑡) ⋅ (− sin 𝑡) + 4 cos2 𝑡 sin 𝑡)𝑑𝑡
0 0
2𝜋
(62)
2𝜋 2𝜋
2 3 2
= ∫ (6 cos 𝑡 sin 𝑡 − cos 𝑡 sin 𝑡)𝑑𝑡 = −2 cos 𝑡∣ + 2 cos 𝑡∣ =0
0 0 0

9. ∫𝐶 𝑦𝑑𝑥 + 𝑧𝑑𝑦 + 𝑥𝑑𝑧 în sens pozitiv pe arcul elicei 𝑥 = 𝑎 cos 𝑡,𝑦 = 𝑎 sin 𝑡, 𝑧 = 𝑏𝑡, 0 ≤ 𝑡 ≤ 2𝜋 .
Soluţie: Se obţine:
2𝜋 2𝜋 2𝜋 2𝜋 2𝜋 2𝜋
𝑎 2 cos 2𝑡 − 𝑎 2
𝐼 = ∫ (−𝑎 2 sin2 𝑡 + 𝑎𝑏𝑡 cos 𝑡 + 𝑎𝑏 cos 𝑡)𝑑𝑡 = ∫ 𝑑𝑡+𝑎𝑏𝑡 sin 𝑡∣ −∫ 𝑎𝑏 sin 𝑡𝑑𝑡+𝑎𝑏 sin 𝑡∣ = −𝑎 2 +𝑎𝑏 cos 𝑡∣ = −𝑎 2
2 0 0 0
0 0 0
(63)

Exerciţiul 24 Să se calculeze următoarele integrale curbilinii:

1.
2
∫ (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦,
𝛾

⌢ ⌢ 𝑥 2 𝑦2
unde 𝛾 =𝐴𝐵𝐶𝐴 cu 𝐴(2, 0), 𝐵(0, 2) şi 𝐵𝐶 este arc din elipsa + = 1 cu 𝑥 ≤ 0,𝑦 ≥ 0..
9 4
Soluţie:

2 2 2 2
∫ (𝑥 +𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦 = ∫ (𝑥 +𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦 + ∫ (𝑥 +𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦 + ∫ (𝑥 +𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦. (64)
𝛾 𝐴𝐵 𝐵𝐶 𝐶𝐴

Vom parametriza segmentul [𝐴𝐵] după cum urmează:

⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑥𝐴 + 𝑡(𝑥 𝐵 − 𝑥𝐴 ) = 2 − 2𝑡 ⎪ 𝑑𝑥 = −2𝑑𝑡
[𝐴𝐵] ∶ ⎨ 𝑡 ∈ [0, 1] → ⎨
⎪
⎪𝑦 = 𝑦𝐴 + 𝑡(𝑦𝐵 − 𝑦𝐴 ) = 2𝑡 ⎪
⎪ 𝑑𝑦 = 2𝑑𝑡
⎩ ⎩

19
 Prin urmare:
1 1
2 2 2
∫ (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦 = −2 ∫ (4𝑡 − 8𝑡 + 4 + 2𝑡)𝑑𝑡 + 2 ∫ (2 − 2𝑡 − 3(4𝑡 − 4𝑡 )) 𝑑𝑡
0 0
(65)
𝐴𝐵
1 3 1
𝑡2 20
= 2 ∫ (8𝑡 2 − 8𝑡 − 2)𝑑𝑡 = 4 (4 − 4 − 𝑡) ∣ = −
𝑡
3 2 0 3
0

Pentru parametrizarea arcului de elipsă vom folosi următoarea parametrizare:

⌢ ⎧⎪
⎪𝑥 = 3 cos 𝑡 𝜋
⎧
⎪ 𝑑𝑥 = −3 sin 𝑡 𝑑𝑡
⎪
𝐵𝐶∶ ⎨ 𝑡 ∈ [ , 𝜋] → ⎨
⎪
⎪𝑦 = 2 sin 𝑡 2 ⎪
⎪ 𝑑𝑦 = 2 cos 𝑡 𝑑𝑡
⎩ ⎩
Atunci:
𝜋
2 2
∫ (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦 = ∫ (9 cos 𝑡 + 2 sin 𝑡)(−3 sin 𝑡)𝑑𝑡 + (3 cos 𝑡 − 18 cos 𝑡 sin 𝑡)(2 cos 𝑡)𝑑𝑡
̂
𝐵𝐶
𝜋
2
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
= −27 ∫ cos2 𝑡 sin 𝑡 𝑑𝑡 − 6 ∫ sin2 𝑑𝑡 + 6 ∫ cos2 𝑡 𝑑𝑡 − 36 ∫ cos2 𝑡 sin 𝑡 𝑑𝑡
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
2 2 2 2
𝜋 𝜋 (66)
= −63 ∫ cos2 𝑡 sin 𝑡 𝑑𝑡 + 6 ∫ cos 2𝑡 𝑑𝑡
𝜋 𝜋
2 2

6
𝜋 𝜋
= 21 cos3 𝑡∣ + sin 2𝑡∣
𝜋 2 𝜋
2 2

= −21

Pentru segmentul [𝐶𝐴] putem scrie(se observă că 𝐶(−3, 0) reprezintă vârful elipsei de pe axa 𝑂𝑥, 𝑥 ≤ 0.):
⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑡 ⎪ 𝑑𝑥 = 𝑑𝑡
[𝐶𝐴] ∶ ⎨ 𝑡 ∈ [−3, 2] → ⎨
⎪
⎪𝑦=0 ⎪
⎪ 𝑑𝑦 = 0
⎩ ⎩
Observaţie: Pentru parametrizarea segmentului [𝐶𝐴] puteam folosi şi parametrizarea obişnuită a segmentului de dreaptă după
cum urmează:
⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑥𝐶 + 𝑡(𝑥𝐴 − 𝑥𝐶 ) ⎪𝑥 = −3 + 5𝑡
[𝐶𝐴] ∶ ⎨ → [𝐶𝐴] ∶ ⎨ 𝑡 ∈ [0, 1].
⎪
⎪ = + − ) ⎪
⎪ 𝑦=0
⎩ ⎩
𝑦 𝑦𝐶 𝑡(𝑦 𝐴 𝑦𝐶

Deci:
2 2
2 2 𝑡3 1 35
∫ (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 3𝑥𝑦)𝑑𝑦 = ∫ 𝑡 𝑑𝑡 = ∣ = (8 + 27) = (67)
3 −3 3 3
𝐶𝐴 −3

Valoarea integralei este:

20 35
𝐼 =− − 21 + = −16
3 3
2.
∫ 𝑥𝑦 𝑑𝑦,
𝛾

⌢ 1
unde 𝛾 =𝑂𝐴𝐵𝑂 este curba închisă din primul cadran definită de juxtapunerea dreptei 𝑦 = √ 𝑥 cu arcul de cerc 𝑥 2 + 𝑦 2 = 1 şi
3
prima bisectoare a sistemului de coordonate.
Soluţie: Identificăm coordonatele punctelor de intersecţie dintre curbe:
⎧
⎪ 2 2 ⎧
⎪𝑥 + 𝑦 = 1
⎪ 1 1 ⎪
⎪𝑥 2 + 𝑦 2 = 1 1 1
⎨ 1 → 𝐴 (√ , ), ⎨ → 𝐵 (√ , √ ) .
⎪
⎪
⎪𝑦=√ 𝑥 3 2 ⎪
⎪𝑥 =𝑦 2 2
⎩ 3 ⎩

Modul de parcurgere a curbei este:

20
 1 1 1
• din 𝑂 ajungem în 𝐴 ( √ , ) urmând dreapta 𝑦 = √ 𝑥 .
3 2 3
Parametrizarea acestui segment de dreaptă este:
⎧
⎪ 𝑡 ⎧
⎪ 1
⎪
⎪𝑥 =
⎪ √ , ⎪
⎪ 𝑑𝑥 =
⎪ √ 𝑑𝑡
[𝑂𝐴] ∶ ⎨ 3 𝑡 ∈ [0, 1] → ⎨ 3
⎪
⎪ 𝑡 ⎪
⎪ 1
⎪
⎪𝑦= ⎪
⎪ 𝑑𝑦 = 𝑑𝑡
⎩ 2 ⎩ 2

1 1 1 1 √
• din 𝐴 ( √ , ) până la 𝐵 ( √ , √ ) parcurgem arcul de cerc 𝑦 = 1 − 𝑥 2 cu :
3 2 2 2

⌢ ⎧ ⎪
⎪𝑥 = cos 𝑡 𝜋 𝜋
⎧
⎪
⎪ 𝑑𝑥 = − sin 𝑡 𝑑𝑡
𝐴𝐵∶ ⎨ 𝑡 ∈[ , ]→⎨
⎪
⎪𝑦 = sin 𝑡 6 4 ⎪
⎪ 𝑑𝑦 = cos 𝑡 𝑑𝑡
⎩ ⎩

1 1
• din 𝐵 ( √ , √ ) ajunge în origine parcurgând prima bisectoare în sens invers trigonometric:
2 2

⎧ 1 1 ⎧ 1
⎪
⎪
⎪𝑥= √ −√ 𝑡 ⎪
⎪
⎪ 𝑑𝑥 = − √ 𝑑𝑡
⎪ 2 2 ⎪ 2
[𝐵𝑂] ∶ ⎨ 1 1 𝑡 ∈ [0, 1] → ⎨ 1
⎪
⎪
⎪𝑦= √ −√ 𝑡 ⎪
⎪
⎪ = − √
⎪
⎩ 2 2 ⎪
⎩
𝑑𝑦
2
𝑑𝑡

Integrala de calculat devine:

1 𝜋 /4 1 1 𝜋 /4 1
𝑡2 1 1 1 𝑡3 1 1 𝑡3
𝐼 =∫ √ 𝑑𝑡 − ∫ sin 𝑡 cos2 𝑡 𝑑𝑡 − √ ∫ (1 − 𝑡)2 𝑑𝑡 = √ ∣ + cos3 𝑡∣ − √ (𝑡 − 𝑡 2 + ) ∣
2 32 2 2 0 4 33 0 3 𝜋 /6 2 2 3 0
0 𝜋 /6 (68)
√ √
1 1 2 2 3 3 1
= √ + ( − )− √
4 3 3 8 8 6 2

Exerciţiul 25 Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip :

𝐼 = ∫ ⌢ (𝑥 2 − 𝑦 2 )𝑑𝑥,
𝑂𝐴
⌢
unde (𝑂𝐴) este segmentul parabolei 𝑦 = 𝑥 2 cuprins între 𝑥 = 0 şi 𝑥 = 2.
Rezolvare:
⌢ 𝑥 = 𝑡,
Parametrizarea curbei date este (𝑂𝐴) : {
𝑦 = 𝑡 2, 𝑡 ∈ [0, 2].
Conform teoremei de reducere, integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
2
2 𝑡3 𝑡5 23 25
𝐼 = ∫ (𝑡 2 − 𝑡 4 )𝑑𝑡 = ( − )∣ = − .
0 3 5 0 3 5

Exerciţiul 26 Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:

2
∫ ⌢ 2𝑥𝑦 𝑑𝑥 + 𝑥 𝑑𝑦,
𝑂𝐴
unde (𝑂𝐴) este
(a) parabola 𝑦 2 = 𝑥 care uneşte 𝑂(0, 0) cu 𝐴(1, 1) ;
(b) dreapta 𝑦 = 𝑥 care uneşte 𝑂(0, 0) cu 𝐴(1, 1) ;
(c) curba 𝑦 = 𝑥 3 care uneşte 𝑂(0, 0) cu 𝐴(1, 1) .
Rezolvare:
𝑥 = 𝑡,
√
(𝑎) Parametrizarea curbei date este (𝑂𝐴) : {
𝑦 = 𝑡, 𝑡 ∈ [0, 1].
Conform teoremei de reducere, integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
5 1 5 1
1 √ √ 1 √ 1 𝑡2 1𝑡2
𝐼 = ∫ [2𝑡 𝑡𝑑(𝑡) + 𝑡 2𝑑( 𝑡)] = ∫ (2𝑡 𝑡 + 𝑡 2 √ )𝑑𝑡 = 2 5 ∣ + 5 ∣ = 1.
0 0 2 𝑡 2 0
2 2 0

21
 (𝑏) Parametrizarea segmentului de dreaptă este:
⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑡
[𝑂𝐴] ∶ ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1]
⎪
⎪𝑦 =𝑡
⎩
Integrala de calculat devine:
1 1
2 3
𝐼 = 3 ∫ 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑡 ∣ = 1
0 0

(𝑐) Parametrizarea curbei propuse este:

⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑡,
(𝑂𝐴) ∶ ⎨ 𝑡 ∈ [0, 1]
⎪
⎪𝑦 = 𝑡3
⎩
Integrala de calculat devine:
1 1
𝐼 = 5 ∫ 𝑡 4 𝑑𝑡 = 𝑡 5 ∣ = 1 (69)
0 0

Exerciţiul 27 Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:

∫ 𝑥 2 𝑑𝑥 + 2𝑥𝑦 𝑑𝑦,
(𝐴𝐵)

unde (𝐴𝐵) este jumătatea superioară a unei elipse parcursă în sens trigonometric.
Rezolvare:
𝑥 = 𝑎 cos 𝜃,
Parametrizarea curbei date este (𝛾) : {
𝑦 = 𝑏 sin 𝜃, 𝜃 ∈ [0, 𝜋].
Integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
𝜋 𝜋
𝐼 =∫ [(𝑎 cos 𝜃 )2𝑑(𝑎 cos 𝜃 ) + 2𝑎 cos 𝜃 ⋅ 𝑏 sin 𝜃𝑑(𝑏 sin 𝜃 )] = (2𝑎𝑏 2 − 𝑎 3 ) ∫ sin 𝜃 cos2 𝜃𝑑𝜃
0 0
(70)
cos3 𝜃 2(2𝑎𝑏 2 − 𝑎 3 )
𝜋 𝜋
= −(2𝑎𝑏 2 − 𝑎 3 ) ∫ cos2 𝜃 (cos 𝜃 )′𝑑𝜃 = −(2𝑎𝑏 2 − 𝑎 3 ) ∣ =
0 3 0 3

Exerciţiul 28 Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:

√
∫ ⌢ 1 − 𝑥 2 𝑑𝑥 + 𝑥 𝑑𝑦,
(𝐴𝐵)

𝑦2
unde (𝐴𝐵) este curba 𝑥 2 + = 1 parcursă în sens trigonometric.
4
𝑥 = cos 𝜃,
Parametrizarea curbei date este (𝛾) : {
𝑦 = 2 sin 𝜃, 𝜃 ∈ [0, 2𝜋].
Integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
2𝜋 √ 2𝜋
𝐼 =∫ [ 1 − cos2 𝜃𝑑(cos 𝜃 ) + cos 𝜃𝑑(2 sin 𝜃 )] = ∫ [∣ sin 𝜃 ∣ sin 𝜃 + 2 cos2 𝜃 ]𝑑𝜃
0 0
𝜋 2𝜋 2𝜋
(71)
2 2 2
=∫ sin 𝜃𝑑𝜃 − ∫ sin 𝜃𝑑𝜃 + 2 ∫ cos 𝜃𝑑𝜃 .
0 𝜋 0

Sunt utile formulele trigonometrice

sin(2𝜃 ) = 2 sin 𝜃 cos 𝜃, cos(2𝜃 ) = 2 cos2 𝜃 − 1 = 1 − 2 sin2 𝜃 .

Obţinem:
𝜋 2𝜋 2𝜋
1 − cos 2𝜃 1 − cos 2𝜃
𝐼 =∫ 𝑑𝜃 − ∫ 𝑑𝜃 + ∫ (cos 2𝜃 + 1)𝑑𝜃 = 2𝜋
2 2
0 𝜋 0

Exerciţiul 29 Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:

𝑑𝑥
∫ ,
(𝛾 ) 𝑥 3 + 𝑦3

22
 𝑥 = 𝑎 cos 𝜃,
unde (𝛾) : {
𝑦 = 𝑎 sin 𝜃, 𝜃 ∈ [0, 𝜋/2].
Rezolvare:
Obţinem integrala Riemann:
𝜋 /2 𝑑(𝑎 cos 𝜃 ) −𝑎 𝜋 /2 sin 𝜃 −1 𝜋 /2 sin 𝜃
𝐼 =∫ = 3 ∫ 3 𝑑𝜃 = 2 ∫ 𝑑𝜃 .
0 3
(𝑎 cos 𝜃 ) + (𝑎 sin 𝜃 ) 3 𝑎 0 3
cos 𝜃 + sin 𝜃 𝑎 0 cos 𝜃 + sin3 𝜃
3
Având în vedere că integrala este pară în sin şi cos se poate folosi substituţia
⎧
1 ⎪𝜃 = 0 → 𝑡 = 0
⎪
tg(𝜃 ) = 𝑡 → 𝜃 = arctg 𝑡 → 𝑑𝜃 = 𝑑𝑡, ⎨ 𝜋
1 + 𝑡2 ⎪
⎪𝜃 = →𝑡 =∞
⎩ 2
𝑡 1
Sunt utile formulele trigonometrice sin 𝜃 = √ şi cos 𝜃 = √ .
1 + 𝑡2 1 + 𝑡2
Integrala de calculat devine:
∞ √3 ∞
1 𝑡 1 + 𝑡2 1 1 1
𝐼 =− 2∫ √ ⋅ 3 ⋅ 2
𝑑𝑡 = − 2 ∫ 3 𝑑𝑡 (72)
𝑎 1+𝑡 2 𝑡 +1 1+𝑡 𝑎 𝑡 +1
0 0

Vom utiliza subsituţia:

1 1 2
𝑡 3 = 𝑢 → 𝑡 = 𝑢 3 → 𝑑𝑡 = 𝑢 − 3 𝑑𝑢
3
Avem:
∞ 2
1 𝑢− 3 1 1 2 1 𝜋 2𝜋
𝐼 =− 2∫ 𝑑𝑢 = − 2 𝛽 ( , ) = − 2 √ = − √
3𝑎 1 +𝑢 3𝑎 3 3 3𝑎 3 3 3𝑎 2
0 2

Exerciţiul 30 Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:

𝑑𝑥 𝑑𝑦
∫ − ,
(𝛾 ) 2𝑎 + 𝑦 𝑎 + 𝑥
unde (𝛾) este curba dată de 𝑥 2 + 𝑦 2 + 2𝑎𝑦 = 0, 𝑎 > 0, cu 𝑥 + 𝑦 ≥ 0, cu extremitatea initială în 𝐴(𝑎, −𝑎) .
Rezolvare:
Observăm că avem un cerc 𝑥 2 + (𝑦 + 𝑎)2 = 𝑎 2 cu centrul în 𝐶(0, −𝑎) de rază 𝑎. Curba (𝛾) este arcul din cercul anterior parcurs de
la 𝐴(𝑎, −𝑎) până la originea 𝑂(0, 0) .
𝑥 = 𝑎 cos 𝜃,
Parametrizarea curbei date este (𝛾) : {
𝑦 + 𝑎 = 𝑎 sin 𝜃, 𝜃 ∈ [0, 𝜋/2].
Amintim că ecuaţiile parametrice ale unui cerc

(𝑥 − 𝑎)2 + (𝑦 − 𝑏)2 = 𝑅 2
⎧
⎪
⎪𝑥 − 𝑎 = 𝑅 cos 𝜃 𝑥 = 𝑎 + 𝑅 cos 𝜃,
sunt ⎨ , echivalent, {
⎪
⎪𝑦 − 𝑏 = 𝑅 sin 𝜃, 𝜃 ∈ [0, 2𝜋] 𝑦 = 𝑏 + 𝑅 sin 𝜃, 𝜃 ∈ [0, 2𝜋].
⎩
Obţinem integrala Riemann:
𝜋 /2 𝑑(𝑎 cos 𝜃 ) 𝑑(𝑎 sin 𝜃 − 𝑎) 𝜋 /2 −𝑎 sin 𝜃 𝑎 cos 𝜃
𝐼 =∫ [ − ]=∫ ( − )𝑑𝜃
0 2𝑎 + (𝑎 sin 𝜃 − 𝑎) 𝑎 + 𝑎 cos 𝜃 0 𝑎 + 𝛼 sin 𝜃 𝛼 + 𝑎 cos 𝜃
(73)
𝜋 /2 sin 𝜃 cos 𝜃
= −∫ ( + )𝑑𝜃 .
0 1 + sin 𝜃 1 + cos 𝜃
Calculăm

sin 𝜃 1 + sin 𝜃 − 1 1
∫ 𝑑𝜃 = ∫ 𝑑𝜃 = ∫ 𝑑𝜃 − ∫ 𝑑𝜃
1 + sin 𝜃 1 + sin 𝜃 1 + sin 𝜃
cos 𝜃 1 + cos 𝜃 − 1 1
∫ 𝑑𝜃 = ∫ 𝑑𝜃 = ∫ 𝑑𝜃 − ∫ 𝑑𝜃 .
1 + cos 𝜃 1 + cos 𝜃 1 + cos 𝜃
Ambele integrale se pot rezolva folosind substituţia trigonometrică universală

𝜃 2
tg = 𝑡 → 𝜃 = 2 arctg 𝑡 → 𝑑𝜃 = 𝑑𝑡
2 1 + 𝑡2

23
 2𝑡 1 − 𝑡2
Sunt utile formulele trigonometrice sin 𝜃 = şi cos 𝜃 = .
1 + 𝑡2 1 + 𝑡2
1 2𝑡 1−𝑡 2 1 1
⎛ 1+𝑡 2 1+𝑡 2 ⎞ 1 2𝑡 1 − 𝑡2 1 4𝑡 + (1 + 𝑡)2 (1 − 𝑡 2 )
𝐼 = −∫ 2𝑡 + 2 ⋅ 2
𝑑𝑡 = − ∫ ( 2
+ ) 2
𝑑𝑡 = − ∫ 𝑑𝑡 (74)
1−𝑡
⎝ 1 + 1+𝑡 2 1 + 1+𝑡 2 ⎠ 1 + 𝑡 1 + 2𝑡 + 𝑡 2 1+𝑡 2(1 + 𝑡)2 (1 + 𝑡 2 )
0 0 0

4 Forme diferenţiale şi independenţă de drum

Exerciţiul 31 Să se integreze diferenţiala totală exactă

(𝑦 2 − 𝑥𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 2 − 𝑥𝑦)𝑑𝑦
𝜔= 3 , (𝑥,𝑦) ≠ (0, 0)
(𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2

Soluţie: Vom verifica mai întâi dacă forma diferenţială este una exactă. Definim 𝑃, 𝑄 ∶ 𝐷 ⊂ R2 → R unde 𝐷 un domeniu simplu
conex care nu conţine originea sistemului de coordonate:
⎧
⎪ 𝑦 2 − 𝑥𝑦
⎪
⎪
⎪𝑃(𝑥,𝑦) =
⎪
⎪
3
(𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2
⎨ 2
⎪
⎪ 𝑥 − 𝑥𝑦
⎪
⎪
⎪𝑄(𝑥,𝑦) =
⎪
⎩ (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2
3

Forma diferenţială 𝜔 = 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 este o diferenţială totală exactă dacă

𝜕𝑃 𝜕𝑄
(𝑥,𝑦) = (𝑥,𝑦)
𝜕𝑦 𝜕𝑥

Se obţine:
⎧
⎪ 2𝑦 − 𝑥
1
3𝑦(𝑦 2 − 𝑥𝑦)(𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2
⎪
⎪ 𝜕𝑃
(𝑥,𝑦) =
⎪
⎪
⎪ 3 −
⎪ 𝜕𝑦 (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2 (𝑥 2 + 𝑦 2 )3
⎨ 1
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑄 2𝑥 − 𝑦 3𝑥(𝑥 − 𝑥𝑦)(𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2
2
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦) = 3 −
⎪
⎩ 𝜕𝑥 (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2 (𝑥 2 + 𝑦 2 )3
Observăm că
𝜕𝑃 𝜕𝑄 3(𝑦 − 𝑥) −3𝑦 3 + 3𝑥𝑦 2 + 3𝑥 3 − 3𝑥 2𝑦 3(𝑦 − 𝑥) (𝑦 − 𝑥)(𝑥 2 + 𝑦 2 )
(𝑥,𝑦) − (𝑥,𝑦) = 3 + 2 2 3
= 3 −3 5 =0
𝜕𝑦 𝜕𝑥 (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2 (𝑥 + 𝑦 ) (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2 (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2

deci 𝜔 este o diferenţială totală exactă. Dacă forma diferenţială 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 este exactă atunci există 𝐹 ∈ 𝐶 1 (𝐷) astfel
încât au loc:
⎧
⎪ 𝑦 2 − 𝑥𝑦
⎪
⎪
⎪
𝜕𝐹
(𝑥,𝑦) = =
⎪
𝑃(𝑥,𝑦) 3
⎪ 𝜕𝑥 (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2
⎨ 2
⎪
⎪ 𝜕𝐹 𝑥 − 𝑥𝑦
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦) = 𝑄(𝑥,𝑦) =
⎪
⎩ 𝜕𝑦 (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2
3

pentru orice (𝑥,𝑦) ∈ 𝐷.

Dacă integrăm prima relaţie în raport cu 𝑥 vom obţine:

𝑦 2 − 𝑥𝑦
𝐹 (𝑥,𝑦) = ∫ 3 𝑑𝑥
(𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2

Pentru a calcula integrala scrisă anterior vom folosi substituţia:

𝑦
𝑥 = 𝑦 ⋅ 𝑡𝑔𝑢 → 𝑑𝑥 = 𝑑𝑢
cos2 𝑢
Integrala de calculat devine:

𝑦 2 − 𝑦 2𝑡𝑔 𝑢 𝑦 2 (1 − 𝑡𝑔 𝑢)
⋅ 𝑦 cos3 𝑢𝑑𝑢 = ∫ (cos𝑢 − 𝑠𝑖𝑛𝑢)𝑑𝑢 = sin𝑢 + cos𝑢 + C(𝑦)
𝑦
𝐼 =∫ 3 ⋅ 𝑑𝑢 = ∫ (75)
(𝑦 2𝑡𝑔2𝑢 + 𝑦 2 ) 2 cos2 𝑢 𝑦 3 ⋅ cos2 𝑢

24
 𝑢 1
Revenim la variabila iniţială şi obţinem 𝑢 = arctg ( 𝑥𝑦 ). Avem sin(𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑢) = √ , cos(𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑢) = √ . Deci:
1 + 𝑢2 1 + 𝑢2
𝑥 +𝑦
𝐼=√ + C(𝑦)
𝑥 2 + 𝑦2
Avem:
𝜕𝐹 1 𝑦(𝑥 + 𝑦) ′ 𝑥 2 + 𝑦 2 − 𝑥𝑦 − 𝑦 2 ′ 𝑥 2 − 𝑥𝑦 ′ ′ 𝑥 +𝑦
(𝑥,𝑦) = √ − 3 +C (𝑦) = 3 +C (𝑦) = 3 +C (𝑦) → C (𝑦) = 0 → C = 𝜅, 𝜅 ∈ R → 𝐹 (𝑥,𝑦) = √ +𝜅
𝜕𝑦 2 2 2
𝑥 + 𝑦 (𝑥 + 𝑦 ) 22 2 2
(𝑥 + 𝑦 ) 2 2 2
(𝑥 + 𝑦 ) 2 𝑥 2 + 𝑦2
(76)
Alternativ: Am putea lucra cu coordonate polare pentru a calcula integrala anterioară. Considerăm:
⎧
⎪ ⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑟 cos 𝜃 ⎪𝑑𝑥 = cos 𝜃𝑑𝑟 − sin 𝜃𝑑𝜃
⎨ →⎨
⎪
⎪𝑦 = 𝑟 sin 𝜃 ⎪
⎪𝑑𝑦 = sin 𝜃𝑑𝑡 + 𝑟 cos 𝜃𝑑𝜃
⎩ ⎩
Obţinem:

(𝑦 2 − 𝑥𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 2 − 𝑥𝑦)𝑑𝑦 = (𝑟 2 sin2 𝜃 − 𝑟 2 sin 𝜃 cos 𝜃 ) ⋅ (cos 𝜃𝑑𝑟 − sin 𝜃𝑑𝜃 ) + (𝑟 2 cos2 𝜃 − 𝑟 2 sin 𝜃 cos 𝜃 ) ⋅ (sin 𝜃𝑑𝑡 + 𝑟 cos 𝜃𝑑𝜃 )
(77)
= 𝑟 3 (cos 𝜃 − sin 𝜃 )𝑑𝜃
3
Numitorul (𝑥 2 + 𝑦 2 ) 2 = 𝑟 3 . Prin urmare integrala devine:

𝐼 = 𝑖𝑛𝑡(cos 𝜃 − sin 𝜃 )𝑑𝜃 = sin 𝜃 + cos 𝜃 + C

𝑦 𝑥
Dar sin 𝜃 = √ , cos 𝜃 = √ . Valoarea integralei iniţiale va fi:
𝑥 2 + 𝑦2 𝑥 2 + 𝑦2
𝑥 +𝑦
𝐼=√ + C = 𝐹 (𝑥,𝑦)
𝑥 2 + 𝑦2

Exerciţiul 32 Să se integreze diferenţiala totală exactă 𝑑𝑧 = 𝑦𝑑𝑥−𝑥𝑑 𝑦

3𝑥 2 −2𝑥 𝑦+3𝑦 2 pe un domeniu simplu conex din R2 care nu conţine originea.

Soluţie: Vom demonstra mai întâi că 𝑑𝑧 este o diferenţială totală exactă. Pentru aceasta considerăm funcţiile 𝑃, 𝑄 ∶ 𝐷 ⊂ R2 → R
unde 𝐷 este un domeniu simplu conex care nu conţine originea:
⎧
⎪ 𝑦
⎪
⎪𝑃(𝑥,𝑦) = 2
⎪ 3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2
⎨
⎪
⎪
⎪𝑄(𝑥,𝑦) = − 2
𝑥
⎪
⎩ 3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2
Avem că 𝑑𝑧 este diferenţială totală exactă dacă
𝜕𝑃 𝜕𝑄
(𝑥,𝑦) = (𝑥,𝑦)
𝜕𝑦 𝜕𝑥
Avem că:
𝜕𝑃 1 𝑦(2𝑥 − 6𝑦) 3𝑥 2 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2 + 2𝑥𝑦 − 6𝑦 2 3𝑥 2 − 3𝑦 2
(𝑥,𝑦) = 2 2
+ 2 2 2
= 2 2 2
= (78)
𝜕𝑦 3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 (3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 ) (3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 ) (3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2 )2
2

şi
𝜕𝑄 1 𝑥(6𝑥 − 2𝑦) −3𝑥 2 + 2𝑥𝑦 − 3𝑦 2 + 6𝑥 2 − 2𝑥𝑦 3𝑥 2 − 3𝑦 2
(𝑥,𝑦) = − 2 2
+ 2 2 2
= 2 2 2
= (79)
𝜕𝑥 3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 (3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 ) (3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 ) (3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2 )2
2

Obţinem că 𝑑𝑧 este diferenţială totală exactă. Prin urmare există o funcţie 𝐹 ∈ 𝐶 1 (𝐷) astfel încât au loc:
⎧
⎪ 𝜕𝐹
⎪
⎪ 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦) = 𝑃(𝑥,𝑦)
⎪
⎨ 𝜕𝐹
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦) = 𝑄(𝑥,𝑦)
⎪
⎩ 𝜕𝑦
Din integrarea primei ecuaţii obţinem:

1 3 𝑥− 𝑦
⋅ √ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 √ 3 + C(𝑦)
𝑦 𝑦 𝑦 𝑦
𝐹 (𝑥,𝑦) = ∫ 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 =
3𝑥 2 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2 8𝑦 2 3 𝑦 2 8𝑦 2 3 2 2𝑦
2 2
3 (𝑥 − 3 𝑥𝑦 + 19 𝑦 2 ) + (𝑥 − 3 ) + 2 2𝑦
3 9 3 (80)
1 3𝑥 − 𝑦
= √ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 √ + C(𝑦).
2 2 2 2𝑦

25
Prin derivarea expresiei scrise anterior în raport cu variabila 𝑦 obţinem:
√
1 1 1 2 2(3𝑥 − 𝑦) ′ 1 8𝑦 2 −4𝑦 − 12𝑥 + 4𝑦
) + C ′ (𝑦)
𝜕𝐹
(𝑥,𝑦) = √ 2 ⋅ (− √ − 2
) + C (𝑦) = √ ⋅ 2 2 2
⋅( √
𝜕𝑦 2 2 (3𝑥 − 𝑦) 2 2𝑦 8𝑦 2 2 8𝑦 + 9𝑥 − 6𝑥𝑦 + 𝑦 8 2𝑦 2
1+ (81)
8𝑦 2
−𝑥
= 2 + C ′ (𝑦) → C(𝑦) = 𝜅, 𝜅 ∈ R.
3𝑥 − 2𝑥𝑦 + 3𝑦 2
2𝑥 𝑦𝑑𝑥+(1−𝑥 2 )𝑑 𝑦
Exerciţiul 33 Calculaţi ∫𝛾 (1−𝑥 2 )2 +𝑦 2
,𝛾 fiind o curbă inchisă ce conţine în interior punctul (1, 0), dar nu conţine (−1, 0).

Soluţie: Vom incerca să considerăm un drum închis Γ care să aibă în interiorul său punctul (1, 0) dar care să nu conţină punctul
(−1, 0). Pentru aceasta vom considera
1
Γ = 𝛾 ∪ [𝐴𝐵] ∪ C ∪ [𝐵𝐴], 𝐴 (− , 0) , 𝐵(0, 0), C ∶ (𝑥 − 1)2 + 𝑦 2 = 1
2

Avem că Γ este format din reuniunea a patru drumuri după cum urmează:
• drumul 𝛾 parcurs în sens trigonometric pornind din punctul 𝐴 (şi înapoi în A)
• segmentul [AB], de la 𝐴 la 𝐵.
• Cercul cu centrul în (1, 0) de rază 𝑟 = 1 parcurs în sens invers trigonometric pornind din 𝐵 şi înapoi în 𝐵. ( putem alege orice
rază pentru cerc oricât de mică astfel încât celalalt punct din enunţ şi anume (−1, 0) să nu aparţină curbei).
• segmentul [𝐵𝐴] de la 𝐵 la 𝐴.
Să observăm că (1, 0) ∉ 𝑖𝑛𝑡 Γ prin urmare curba Γ mărgineşte un domeniu simplu conex 𝐷. (nu se ridică pixul de pe foaie pentru
desenarea acestuia). Observăm că dacă scriem integrala sub forma ∫ 𝜔 = ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 unde 𝑃, 𝑄 ∶ 𝐷 ⊂ R2 → R sunt funcţii netede
Γ Γ

2𝑥𝑦 1 − 𝑥2
𝑃(𝑥,𝑦) = , 𝑄(𝑥,𝑦) =
(1 − 𝑥 2 )2 + 𝑦 2 (1 − 𝑥 2 )2 + 𝑦 2
obţinem
⎧
⎪ 2𝑥 ((1 − 𝑥 2 )2 + 𝑦 2 ) − 2𝑥𝑦 ⋅ 2𝑦 2𝑥(1 − 𝑥 2 )2 − 2𝑥𝑦 2
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑃
(𝑥,𝑦) = =
⎪
⎪ 𝜕𝑦 ((1 − 2 )2 + 𝑦 2 )2 ((1 − 𝑥 2 )2 + 𝑦 2 )
2
⎨ 𝑥 (82)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑄 −2𝑥((1 − 𝑥 ) + 𝑦 ) + (1 − 𝑥 ) ⋅ 2(1 − 𝑥 ) ⋅ 2𝑥 2𝑥(1 − 𝑥 2 )2 − 2𝑥𝑦 2
2 2 2 2 2
⎪
⎪ (𝑥,𝑦) = =
⎪
⎩ 𝜕𝑥 ((1 − 𝑥 2 )2 + 𝑦 2 )
2
((1 − 𝑥 2 )2 + 𝑦 2 )
2

Am obţinut că 𝜔 = 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 este diferenţială totală exactă iar 𝐷 este simplu conex mărginit de Γ. Obţinem că:

∫ 𝜔 =0
Γ

Dar:
∫ 𝜔 =∫ 𝜔 + ∫ 𝜔 −∫ 𝜔 + ∫ 𝜔 =∫ 𝜔 + ∫ 𝜔 −∫ 𝜔 − ∫ 𝜔 =∫ 𝜔 −∫ 𝜔
Γ 𝛾 [𝐴𝐵] C [𝐵𝐴] 𝛾 [𝐴𝐵] C [𝐴𝐵] 𝛾 C

26
Deoarece ∫ 𝜔 = 0 → ∫ 𝜔 = ∫ 𝜔. Deci integrala pe curba iniţială este integrala pe cerc. Pentru a calcula integrala pe cercul cu centrul
Γ 𝛾 C
în (1, 0) de rază 𝑟 = 1 vom parametriza curba:
⎧
⎪
⎪𝑥 = 1 + cos 𝑡
𝐶∶⎨ , 𝑡 ∈ [0, 2𝜋]
⎪
⎪𝑦 = sin 𝑡
⎩
Integrala de calculat devine:
2𝜋 2𝜋
(2 sin 𝑡 + 2 cos 𝑡 sin 𝑡) ⋅ (− sin 𝑡) + (1 − 1 − 2 cos 𝑡 − cos2 𝑡) ⋅ cos 𝑡 −2 − 2 cos 𝑡 sin2 𝑡 − cos3 𝑡
𝐼 =∫ 𝑑𝑡 = ∫ 𝑑𝑡
(2 cos 𝑡 + cos2 𝑡)2 + sin2 𝑡 (2 cos 𝑡 + cos2 𝑡)2 + sin2 𝑡
0 0
2𝜋
(83)
2𝜋
−2 − 2 cos 𝑡 sin2 𝑡 − cos3 𝑡 sin 𝑥
=∫ 𝑑𝑡 = −𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 ∣ =0
cos4 𝑡 + 4 cos3 𝑡 + 3 cos2 𝑡 + 1 4 cos 𝑡 + 2 cos 2𝑡 + 1 0
0

Caz particular: Am putea considera pătratul de latură 2 care are centrul de simetrie în punctul (1, 0). Vom considera pătratul
de vârfuri 𝐴(0, 1), 𝐵(2, 1), 𝐶(2, −1), 𝐷(0, −1). Curba închisă pe care vom integra va fi 𝐴𝐵𝐶𝐷𝐴 parcursă în sens pozitiv. Vom
parametriza cele patru laturi ale pătratului şi vom folosi proprietăţile integralei curbilinii:
⎧
⎪
2
⎪𝑥 = 𝑡 2𝑡 𝜋
[𝐴𝐵] ∶ ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 2] → ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 = ∫ 𝑑𝑡 = + 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 3 (84)
⎪
⎪𝑦=1 (1 − 𝑡 2 )2 + 1 4
⎩
𝐴𝐵
0

⎧
⎪
1
⎪𝑥 = 𝑥 𝐵 + 𝑡(𝑥𝐶 − 𝑥 𝐵 ) = 2 6 1
[𝐵𝐶] ∶ ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1] → ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 = ∫ 2 𝑑𝑡 = 2𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 = 𝜋 − 2𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 3 (85)
⎪
⎪ = + − ) = 1 − 2𝑡 3 + (1 − 2𝑡) 2 3
⎩
𝑦 𝑦 𝐵 𝑡(𝑦 𝐶 𝑦 𝐵 𝐵𝐶
0

⎧
⎪
1
⎪𝑥 = 𝑥𝐶 + 𝑡(𝑥 𝐷 − 𝑥𝐶 ) = 2 − 2𝑡 4(2 − 2𝑡) 𝜋
[𝐶𝐷] ∶ ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1] → ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 = ∫ 𝑑𝑡 = + 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 3 (86)
⎪
⎪ = + − ) = −1 (−3 + 8𝑡 − 4𝑡 2 )2 + 1 4
⎩
𝑦 𝑦𝐶 𝑡(𝑦 𝐷 𝑦 𝐶 𝐶𝐷
0

⎧
⎪
1
⎪𝑥 = 𝑥 𝐷 + 𝑡(𝑥𝐴 − 𝑥 𝐷 ) = 0 2𝑑𝑡 𝜋
[𝐷𝐴] ∶ ⎨ , 𝑡 ∈ [0, 1] → ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 = ∫ = (87)
⎪
⎪ = + − ) = −1 + 2𝑡 1 + (−1 + 2𝑡) 2 2
⎩
𝑦 𝑦 𝐷 𝑡(𝑦 𝐴 𝑦 𝐷 𝐷𝐴
0

Se obţine:
𝐼 = ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + ∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 = 0
𝐴𝐵 𝐵𝐶 𝐶𝐷 𝐷𝐴

Exerciţiul 34 • (i) Determinaţi 𝑛 ∈ N a.i. expresia

𝑎𝑥 2 + 2𝑏𝑥𝑦 + 𝑐𝑦 2
𝜔= (𝑥𝑑𝑦 − 𝑦𝑑𝑥)
(𝑥 2 + 𝑦 2 )
𝑛

( 𝑎, 𝑏, 𝑐 constante date) să fie o diferenţială totală exactă pe un domeniu ce nu conţine originea.

• (ii) Pentru acest 𝑛 găsit, să se calculeze ∫𝐶 𝜔, unde 𝐶 este drumul ce uneşte două puncte 𝐴 şi 𝐵 ale axei 𝑂𝑥, de abscise 𝑥 0 şi 𝑥 1 .
Temă:
Exerciţiul 35 Să se determine funcţiile ale căror diferenţiale totale sunt:
• a) 𝜔 = (𝑦 + 𝑧)𝑑𝑥 + (𝑥 + 𝑧)𝑑𝑦 + (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑧
1
• b) 𝜔 = (1 − 𝑦 + 𝑦𝑧 )𝑑𝑥 + ( 𝑥𝑧 + 𝑦 2 )𝑑𝑦
𝑥
− 𝑥𝑧𝑦2 𝑑𝑧.

• c) 𝜔 = 𝑦𝑑𝑥
𝑎−𝑧 + 𝑥𝑑
𝑎−𝑧 +
𝑦 𝑥 𝑦𝑑𝑧
(𝑎−𝑧)2 .

Soluţie:

27
• Avem că 𝜔 = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧, 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 ⊂ R3 → R, cu 𝐷 conex, este o diferenţială totală exactă dacă:
⎧
⎪ 𝜕𝑃 𝜕𝑄
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑦 𝜕𝑥
⎪
⎪ 𝜕𝑄 𝜕𝑅
⎨ (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧) , ∀(𝑥,𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑧 𝜕𝑦
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑅
(𝑥,𝑦, 𝑧) =
𝜕𝑃
(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎩ 𝜕𝑥 𝜕𝑧
unde 𝐷 domeniu conex. Verificăm mai întâi condiţiile scrise anterior:
⎧
⎪ 𝜕𝑃 𝜕𝑄
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 0 = (𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑦 𝜕𝑥
⎪
⎪ 𝜕𝑄 𝜕𝑅
⎨ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 1 = (𝑥,𝑦, 𝑧) (88)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑧 𝜕𝑦
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑅
(𝑥,𝑦, 𝑧) = 1 =
𝜕𝑃
(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎩ 𝜕𝑥 𝜕𝑧
Deci forma diferenţială este una exactă, prin urmare există 𝐹 ∈ 𝐶 1 (𝐷) astfel încât:
⎧
⎪ 𝜕𝐹
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑥
⎪ 𝜕𝐹
⎨ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑦
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝐹
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎩ 𝜕𝑧
Dacă integrăm prima ecuaţie din sistemul scris anterior obţinem:

𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = ∫ (𝑦 + 𝑧)𝑑𝑥 = 𝑦𝑥 + 𝑧𝑥 + 𝐶(𝑦, 𝑧)

Din a doua relaţie obţinem 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑥 + 𝐶 ′ (𝑦, 𝑧) = 𝑥 + 𝑧 → 𝐶 ′ (𝑦, 𝑧) = 𝑧 → 𝐶(𝑦, 𝑧) = 𝑧𝑦 + 𝜑(𝑧). Deci: 𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) =
𝜕𝐹
𝑦𝑥 + 𝑧𝑥 + 𝑧𝑦 + 𝜑(𝑧) → (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥 + 𝑦) + 𝜑 ′ (𝑧) → 𝜑(𝑧) = 𝑐𝑡 .
𝜕𝑧
În concluzie:
𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑦𝑥 + 𝑧𝑥 + 𝑧𝑦 + 𝑐𝑡, 𝑐𝑡 ∈ R.

• Avem că 𝜔 = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧, 𝑃, 𝑄, 𝑅 ∶ 𝐷 ⊂ R3 → R, 𝐷 domeniu conex dacă:
⎧
⎪ 𝜕𝑃 𝜕𝑄
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑦 𝜕𝑥
⎪
⎪ 𝜕𝑄 𝜕𝑅
⎨ (𝑥,𝑦, 𝑧) = (𝑥,𝑦, 𝑧) , ∀(𝑥,𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑧 𝜕𝑦
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑅
(𝑥,𝑦, 𝑧) =
𝜕𝑃
(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎩ 𝜕𝑥 𝜕𝑧
unde 𝐷 domeniu conex.
În cazul curent:
⎧
⎪ 𝜕𝑃 1 1 𝜕𝑄
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 2 + = (𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑦 𝑦 𝑧 𝜕𝑥
⎪
⎪ 𝜕𝑄 𝑥 𝜕𝑅
⎨ (𝑥,𝑦, 𝑧) = − 2 = (𝑥,𝑦, 𝑧) (89)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑧 𝑧 𝜕𝑦
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑅 𝑦
(𝑥,𝑦, 𝑧) = − 2 =
𝜕𝑃
(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎩ 𝜕𝑥 𝑧 𝜕𝑧
Deci forma diferenţială este una exactă, prin urmare există 𝐹 ∈ 𝐶 1 (𝐷) astfel încât:
⎧
⎪ 𝜕𝐹
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪
𝜕𝑥
⎪ 𝜕𝐹
⎨ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑦
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝐹
⎪
⎪ (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)
⎩ 𝜕𝑧
Din integrarea primei ecuaţii obţinem:
𝑥 𝑥𝑦
𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑥 − + + 𝜑(𝑦, 𝑧)
𝑦 𝑧

28
 Din a doua relaţie obţinem:

(𝑥,𝑦, 𝑧) = + 2 + 𝜑 ′ (𝑦, 𝑧) → 𝜑 ′ (𝑦, 𝑧) = 0 → 𝜑(𝑦, 𝑧) = 𝜅(𝑧)

𝜕𝐹 𝑥 𝑥
𝜕𝑦 𝑧 𝑦

Din ultima relaţie obţinem:

𝜅 ′ (𝑧) = 0 → 𝜅(𝑧) = 𝑐𝑡 → 𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑥 −
𝑥 𝑥𝑦
+ + 𝑐𝑡, 𝑐𝑡 ∈ R.
𝑦 𝑧

Exerciţiul 36 Fie 𝛾 ∶ [0, 1] → R2 drumul dat parametric prin 𝑥 = 𝑡 2,𝑦 = 𝑡. Există integrala curbilinie de speţa a II-a 𝐼 = ∫𝛾 𝑑𝑥
1+𝑦 2 + 𝑑𝑦
1+𝑥 2
? În caz afirmativ, să se calculeze această integrală.

Soluţie: Drumul dat parametric este un arc din parabola 𝑥 2 = 𝑦 cuprins între (0, 0) şi (1, 1). Pentru a verifica dacă integrala există
trebuie să studiem dacă curba este netedă. Avem că ∃𝛾 ′ ∶ [0, 1] → R, 𝛾 ′ (𝑥) = (2𝑡, 𝑡), 𝑥 ′ (𝑡) = 2𝑡,𝑦 ′ (𝑡) = 𝑡, → 𝛾 ′ este continuă pe [0, 1]
şi (𝑥 ′ (𝑡))2 + (𝑦 ′ (𝑡))2 ≠ 0, ∀𝑡 . Deci 𝛾 este netedă şi funţiile de sub integrală continue. Integrala există iar valoarea acesteia este:
1 1 √ 1
2𝑡 1 2 1 𝑡 2 + 2𝑡 + 1 √ √
𝐼 =∫ ( + )𝑑𝑡 = ln ∣1 + 𝑡 ∣∣ + √ (ln √ − 2𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(1 − 2𝑥) + 2 arctg( 2𝑥 + 1) ∣
1 + 𝑡2 1 + 𝑡4 0 4 2 𝑡 2 − 2𝑡 + 1 0
0
√ (90)
1 2+ 2 √
= ln 2 + √ ln √ − 2𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(1 − 𝑠𝑞𝑟𝑡2) + 2𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔( 2 + 1)
4 2 2− 2

Exerciţiul 37 Forma diferenţială 𝜔 = 𝑦

𝑥 2 +𝑦 2 𝑑𝑥 + 𝑥
𝑥 2 +𝑦 2 𝑑𝑦 este exactă ? În caz afirmativ, să se calculeze valoarea integralei pe o curbă
închisă arbitrară din plan.
Temă:

Exerciţiul 38 Calculaţi ∫𝐶 (𝑥 2 + 𝑦 2 )𝑑𝑥 + 2𝑥𝑦𝑑𝑦, unde 𝐶 este o curbŭ închisă.

Vom studia mai întâi dacă forma este una exactă. Considerăm 𝑃, 𝑄 ∶ 𝐷 ⊂ R2 → R, 𝐷 domeniu conex cu:
𝜕𝑃 𝜕𝑄
{ (𝑥,𝑦) = (𝑥,𝑦), ∀(𝑥,𝑦) ∈ 𝐷.
𝜕𝑦 𝜕𝑥

Obţinem:
𝜕𝑃 𝜕𝑄
(𝑥,𝑦) = 2𝑦 = (𝑥,𝑦)
𝜕𝑦 𝜕𝑥
Deci 𝜔 este exactă prin urmare există funcţia 𝐹 ∶ 𝐷 → R astfel încât:
⎧
⎪ 𝜕𝐹
⎪
⎪ 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦) = 𝑃(𝑥,𝑦)
⎪
⎨ 𝜕𝐹
⎪
⎪
⎪ (𝑥,𝑦) = 𝑄(𝑥,𝑦)
⎪
⎩ 𝜕𝑦
Din prima relaţie în urma integrării obţinem:

𝑥3
𝐹 (𝑥,𝑦) = + 𝑦 2𝑥 + 𝜑(𝑦) → 2𝑥𝑦 + 𝜑 ′ (𝑦) = 2𝑥𝑦 → 𝜑(𝑦) = 𝑐, 𝑐 ∈ R
3
Deoarece integăm o formă diferenţială exactă pe o curbă închisă obţinem că valoarea acesteia va fi zero.
𝑥2 𝑦2
Exerciţiul 39 Să se calculeze integrala curbilinie 𝐼 = ∫𝐴𝐵 𝑑𝑦
𝑥+4 pe arcul de elipsă 9 + 4 = 1, 𝑐𝑢𝐴(3, 0), 𝐵(0, 2)

Soluţie: Vom scrie parametrizarea curbei pe care dorim să o integrăm:

⎧
⎪
⎪𝑥 = 3 cos 𝜃 𝜋
𝐴𝐵 ∶ ⎨ , 𝜃 ∈ [0, ]
⎪
⎪𝑦 = 2 sin 𝜃 2
⎩
Integrala de calculat devine:

1 1
𝜋
2 2−2𝑡 2
2 cos 𝜃 1+𝑡 2 2 1 − 𝑡2
𝐼 =∫ 𝑑𝜃 = ∫ ⋅ 𝑑𝑡 = 4 ∫ 𝑑𝑡 (91)
3 cos 𝜃 + 4 3−3𝑡 2 1+𝑡 2 (1 + 𝑡 2 )(7 + 𝑡 2 )
0 0 1+𝑡 2 + 4 0

29
Exerciţiul 40 Să se determine valoarea integralei

∫ (𝑥 3 − 𝑦𝑧)𝑑𝑥 + (2𝑦 3 − 𝑧𝑥)𝑑𝑦 + (3𝑧 3 − 𝑥𝑦)𝑑𝑧

𝐴𝐵
pe un drum ce uneşte punctele 𝐴(1, 1, 1), 𝐵(2, 3, 4).

Exerciţiul 41 Se dă integrala ∫𝐴𝐵 ( 𝑥 𝑦−1

𝑦
+ 2𝑥)𝑑𝑥 + ( 𝑥 𝑦−1
𝑥
+ 2𝑦)𝑑𝑦 pe un domeniu 𝐷 ⊂ R2 care nu intersectează hiperbola 𝑥𝑦 = 1.
Arătaţi cŭ integrala nu depinde de drum în 𝐷 şi să se calculeze integrala pe un astfel de drum.

Exerciţiul 42 Să se determine valoarea integralei ∫ 𝑥𝑑𝑦−𝑦𝑑𝑥

𝑥 2 +𝑦 2 pe curbele:
a) o curbă închisă ce nu conţine originea în interior;
b) un cerc cu centrul în origine parcurs în sens direct.

Exerciţiul 43 Calculaţi integrala

(3,2,5) 𝑧𝑑𝑦 − (𝑦 + 𝑥)𝑑𝑧 + 𝑧𝑑𝑥
∫
(2,−1,1) (𝑦 + 𝑥)2 + 𝑧 2
luată pe o curbă a cărei imagine nu intersectează dreapta 𝑧 = 0, 𝑥 + 𝑦 = 0.

Exerciţiul 44 Calculaţi integrala

(0,3,4) 𝑥𝑑𝑥 + 𝑦𝑑𝑦 + 𝑧𝑑𝑧
∫ √
(1,−2,2) (𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ) 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2
pe o curbă a cărei imagine nu trece prin originea coordonatelor.

Exerciţiul 45 Calculaţi integrala

(3,2,4) 1 𝑦 𝑥 𝑥 𝑥𝑦
∫ (1 − + )𝑑𝑥 + ( + 2 )𝑑𝑦 − 2 𝑑𝑧
(1,−2,−1) 𝑦 𝑧 𝑧 𝑦 𝑧
luată pe o curbă a cărei imagine nu trece prin originea axelor de coordonate.

Exerciţiul 46 Să se calculeze următoarea integrală curbilinie constatând în prealabil că este independentă de drum:

𝑥 𝑑𝑦 − 𝑦 𝑑𝑥
∫
(𝑥 − 𝑦)2
𝐴𝐵

unde (𝐴𝐵) este arcul de curbă ce uneşte punctul 𝐴(0, −1) cu 𝐵(1, 0) .
Rezolvare: Fie 𝐷 ⊆ R2 un domeniu simplu conex (domeniu conex cu proprietatea că orice curbă închisă situată în 𝐷 mărgineşte un
domeniu care este de asemenea în 𝐷; adică domeniul 𝐷 nu are "găuri"). Fie două funcţii 𝑃, 𝑄 : 𝐷 → R. Dacă avem forma diferenţială de
𝜕𝑃 𝜕𝑄
ordinul 1 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 +𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦, atunci aceasta este 0 diferentială totală exactă dacă şi numai dacă are loc relaţia (𝑥,𝑦) = (𝑥,𝑦)
𝜕𝑦 𝜕𝑥
, pentru orice (𝑥,𝑦) ∈ 𝐷. Avem de calculat integrala

∫ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦.
(𝐴𝐵)
−𝑦
În cazul nostru 𝑃(𝑥,𝑦) = şi 𝑄(𝑥,𝑦) = (𝑥−𝑦)
𝑥
2.
(𝑥 − 𝑦)2
𝜕𝑃 −𝑥 − 𝑦 𝜕𝑄
Se verifică mai întâi condiţiile suficiente (𝑥,𝑦) = = (𝑥,𝑦) , pentru orice (𝑥,𝑦) care asigură existenta unei primitive
𝜕𝑦 (𝑥 − 𝑦)3 𝜕𝑥
𝐹 a formei diferenţiale 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 care se integrează.
Dacă forma diferenţială 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 este exactă, atunci există 𝐹 ∈ 𝐶 1 (𝐷) astfel încât au loc

𝜕𝑥 (𝑥,𝑦) = 𝑃(𝑥,𝑦),
𝜕𝐹
{
𝜕𝑦 (𝑥,𝑦) = 𝑄(𝑥,𝑦),
𝜕𝐹

pentru orice (𝑥,𝑦) ∈ 𝐷.

Obţinem, dacă luăm, de exemplu, prima ecuaţie,

−𝑦 (𝑥 − 𝑦)−2+1
𝐹 (𝑥,𝑦) = ∫ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = −𝑦 + 𝐶(𝑦)
(𝑥 − 𝑦)2 −2 + 1

30
 Folosim a doua ecuaţie şi obţinem

+ 𝐶(𝑦))′𝑦 = ⇔ 𝐶 ′ (𝑦) = 0 ⇔ 𝐶(𝑦) = 𝐶 → 𝐹 (𝑥,𝑦) =

𝑦 𝑥 𝑦
( + 𝐶,𝐶 ∈ R.
𝑥 −𝑦 (𝑥 − 𝑦)2 𝑥 −𝑦
Se aplică formula lui Leibniz-Newton şi obţine valoarea integralei
(𝑥,𝑦)=𝐵
𝐼 =∫ 𝑑𝐹 (𝑥,𝑦) = 𝐹 (𝑥,𝑦)∣(𝑥,𝑦)=𝐴 = 𝐹 (𝐵) − 𝐹 (𝐴) = 𝐹 (1, 0) − 𝐹 (0, −1)
(𝐴𝐵)

Exerciţiul 47 Să se calculeze următoarea integrală curbilinie constatând în prealabil că este independentă de drum:

𝑦 𝑑𝑥 − 𝑥 𝑑𝑦
∫
(𝐴𝐵) 𝑦2
unde (𝐴𝐵) este arcul de curbă ce uneşte punctul 𝐴(1, 2) cu 𝐵(2, 1) .
Rezolvare:
Avem de calculat integrala

∫ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦.
(𝐴𝐵)

1 −𝑥
În cazul nostru 𝑃(𝑥,𝑦) = şi 𝑄(𝑥,𝑦) = 2
𝑦 𝑦
Se verifică mai întâi condiţiile suficiente
𝜕𝑃 −1 𝜕𝑄
(𝑥,𝑦) = 2 = (𝑥,𝑦),
𝜕𝑦 𝑦 𝜕𝑥
pentru orice (𝑥,𝑦) , care asigură existenţa unei primitive 𝐹 a formei diferentiale 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦)𝑑𝑦 care se integrează.
Apoi se rezolvă sistemul care defineşte primitiva 𝐹 (integrându-se una din ecuaţii). Obţinem, dacă luăm, de exemplu, prima ecuatie,
1 𝑥
𝐹 (𝑥,𝑦) = ∫ 𝑃(𝑥,𝑦)𝑑𝑥 = ∫ 𝑑𝑥 = + 𝐶(𝑦)
𝑦 𝑦
Folosim a doua ecuaţie şi obţinem
−𝑥
( + 𝐶(𝑦))′𝑦 = 2 ⇔ 𝐶 ′ (𝑦) = 0 ⇔ 𝐶(𝑦) = 𝐶,
𝑥
𝑦 𝑦
deci
𝑥
𝐹 (𝑥,𝑦) = + 𝐶,𝐶 ∈ R.
𝑦
Se aplică formula lui Leibniz-Newton şi obţine că
(𝑥,𝑦)=𝐵
𝐼 =∫ 𝑑𝐹 (𝑥,𝑦) = 𝐹 (𝑥,𝑦)∣(𝑥,𝑦)=𝐴 = 𝐹 (𝐵) − 𝐹 (𝐴) = 𝐹 (2, 1) − 𝐹 (1, 2)
(𝐴𝐵)

Exerciţiul 48 Să se calculeze următoarea integrală curbilinie constatând în prealabil că este independentă de drum:

𝑥 𝑑𝑥 + 𝑦 𝑑𝑦 + 𝑧 𝑑𝑧
∫ √
(𝐴𝐵) 𝑥 2 + 𝑦2 + 𝑧2
unde (𝐴𝐵) este arcul de curbă ce uneşte punctul 𝐴(1, 1, 1) cu 𝐵(3, 4, 5) .
Rezolvare: Amintim următoarele:
Fie 𝐷 ⊆ R3 un domeniu simplu conex (domeniu conex cu proprietatea că orice curbă închisă situată în 𝐷 mărgineşte un domeniu
care este de asemenea în 𝐷; adică domeniul 𝐷 nu are "găuri"). Fie două funcţii 𝑃, 𝑄, 𝑅 : 𝐷 → R. Dacă avem forma diferenţială de
ordinul 1 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧, atunci aceasta este o diferenţială totală exactă dacă şi numai dacă au loc relaţiile
⎧
⎪ 𝜕𝑦 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝑃 𝜕𝑄
⎪
⎪
⎪
⎨ 𝜕𝑧 (𝑥,𝑦, 𝑧) =
𝜕𝑄
𝜕𝑦 (𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝑅
⎪
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦, 𝑧) =
𝜕𝑅
𝜕𝑧 (𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝑃

pentru orice (𝑥,𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷.

Dacă forma diferenţială 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 este exactă, atunci există 𝐹 ∈ 𝐶 1 (𝐷) astfel încât au loc

31
 ⎧
⎪ 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝐹
⎪
⎪
⎨ 𝜕𝑦 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)
𝜕𝐹
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝜕𝑧 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝐹

pentru orice (𝑥,𝑦, 𝑧) ∈ 𝐷.

Avem de calculat integrala

∫ 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧.

(𝐴− 𝐵)

⎧
⎪ 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧) = √
𝑥
⎪
⎪
⎪
,
⎪
⎪ 𝑥 + 𝑦2 + 𝑧2
2
⎪
⎪
⎪ 𝑦
În cazul nostru ⎨𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧) = √ 2 ,
⎪
⎪ 𝑥 + 𝑦2 + 𝑧2
⎪
⎪
⎪ 𝑧
⎪
⎪
⎪ 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧) = √ .
⎪
⎩ 𝑥 + 𝑦2 + 𝑧2
2
Se verifică mai întâi condiţiile suficiente
⎧ 2 2 2 −3/2
⎪ 𝜕𝑦 (𝑥,𝑦, 𝑧) = −𝑥𝑦(𝑥 + 𝑦 + 𝑧 ) = 𝜕𝑄
𝜕𝑥 (𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝑃
⎪
⎪
⎪ 𝜕𝑄
⎨ 𝜕𝑧 (𝑥,𝑦, 𝑧) = −𝑦𝑧(𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 )−3/2 = 𝜕𝑅
𝜕𝑦 (𝑥,𝑦, 𝑧),
⎪
⎪
⎪
⎪ 2 2
⎩ 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦, 𝑧) = −𝑥𝑧(𝑥 + 𝑦 + 𝑧 )
𝜕𝑅 2 −3/2
= 𝜕𝑧 (𝑥,𝑦, 𝑧), pentruorice(𝑥,𝑦, 𝑧)
𝜕𝑃

care asigură existenta unei primitive 𝐹 a formei diferenţiale 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑧 care se integrează.
Apoi se rezolvă sistemul

⎧
⎪ 𝜕𝑥 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝐹
⎪
⎪
⎨ 𝜕𝑦 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑄(𝑥,𝑦, 𝑧)
𝜕𝐹
⎪
⎪
⎪
⎩ 𝜕𝑧 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑅(𝑥,𝑦, 𝑧),
𝜕𝐹

care defineşte primitiva 𝐹 (integrându-se una din ecuaţii)

Obţinem, dacă luăm, de exemplu, prima ecuaţie,
1
𝑑𝑥 = ∫ (𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 )−1/2 (𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 )𝑥′ 𝑑𝑥 = (𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 )1/2 + 𝐶(𝑦, 𝑧) .
𝑥
𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = ∫ 𝑃(𝑥,𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 = ∫ √
2
𝑥 +𝑦 +𝑧2 2 2
Folosim a doua ecuaţie şi obţinem
√
( 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 𝐶(𝑦, 𝑧))′𝑦 = √ ⇔ 𝐶 𝑦′ (𝑦, 𝑧) = 0 ⇔ 𝐶(𝑦, 𝑧) = 𝐶(𝑧)
𝑦
2 2
𝑥 +𝑦 +𝑧 2

deci
√
𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 𝐶(𝑧)
Folosim a treia ecuatie şi obţinem
√
( 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 𝐶(𝑧))𝑧′ = √ ⇔ 𝐶 ′ (𝑧) = 0 ⇔ 𝐶(𝑧) = 𝐶,
𝑧
2 2
𝑥 +𝑦 +𝑧 2

deci
√
𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 𝐶,𝐶 ∈ R.
Se aplică formula lui Leibniz-Newton şi se obţine valoarea integralei
(𝑥,𝑦,𝑧)=𝐵
𝐼 =∫ 𝑑𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧) = 𝐹 (𝑥,𝑦, 𝑧)∣(𝑥,𝑦,𝑧)=𝐴 = 𝐹 (𝐵) − 𝐹 (𝐴) = 𝐹 (3, 4, 5) − 𝐹 (1, 1, 1).
(𝐴𝐵)

32