CLONAREA UMANĂ

implicații etice și sociale

• Clonarea este procesul de creare a unei copii identice. În
biologie clonarea se referă la procesul folosit pentru
crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare
moleculară), celulelor (clonare celulară) sau ale
organismelor. Termenul include și modul de reproducere
asexuată.
• Dolly a fost o oaie domestică, femelă, care a reprezentat
prima clonare reușită a unui mamifer dintr-o celulă
somatică adultă, prin procedeul de transfer nuclear.
Clonarea a fost realizată de Ian Wilmut, Keith Campbell și
colegii lor de la Institutul Roslin, în apropiere de
Edinburgh, Scoția, după o serie de 276 de încercări
nereușite.
• Supranumită cea mai faimoasă oaie din lume, Dolly a trăit
până la vârsta de șase ani, când a fost eutanasiată ca
urmare a faptului că suferea de artrită și de cancer
pulmonar.
• Clonarea umană reprezintă obținerea a una sau mai multe
ființe umane care sunt identice genetic la nivel de material
ereditar nuclear cu o alta. Dezbaterea curentă se referă la două
tipuri de clonare: clonarea reproductivă și clonarea terapeutică.

• Clonarea reproductivă înseamnă obţinerea unei noi persoane

cu același material genetic ca și al uneia vii sau care a trăit.
Clonarea terapeutică înseamnă folosirea tehnicilor de clonare
pentru inițierea creșterii embrionilor, în scopul extragerii
celulelor stem pentru obţinerea de organe, celule și țesuturi din
rațiuni medicale sau de cercetare. Acest material va acoperi în
primul rând problemele privind clonarea terapeutică și doar pe
scurt clonarea reproductivă.
• Faptul că un program de cercetare aduce beneficii nu înseamnă că îl
și justifică. Scopul nu scuză mijloacele. În acest caz, permiterea
dezvoltării embrionilor umani clonali și a tehnicilor de clonare, chiar și
pentru un scop „bun” înseamnă acceptarea clonării umane, chiar dacă
„doar” a embrionilor umani.

• Preocuparea se leagă de faptul că aceasta netezește calea pentru cei

care doresc clonarea reproductivă. În acest moment, este aproape
universală condamnarea celor care pretind a obţine, sau a celor care
încearcă să obţină, oameni clonați. Cu toate acestea, permițând
dezvoltarea și perfecționarea tehnicilor de clonare, se va ajunge la
perfecționarea și acceptarea clonării umane. Dacă aplicarea tehnicilor
de clonare terapeutică ar deveni o posibilitate reală, opinia publică
este posibil să fie „îmblânzită” și clonarea umană va avea șanse mai
mari de a fi permisă, în special în țările cu control și reglementări mai
slabe asupra tratamentelor și cercetării infertilității.
• Experții și-au arătat îngrijorarea față de siguranța clonării
din celulă adultă. A fost raportat faptul că procedura este
asociată cu o rată ridicată de avort spontan și moarte
postnatală timpurie. Într-adevăr, oaia Dolly, primul
mamifer clonat din celulă adultă, a îmbătrânit și a murit
prematur. Nu este clar dacă toate aceste eșecuri se
datorează reprogramării nucleare sau chiar procedurii
clonării; cu toate acestea, oricare dintre ele au implicații
asupra siguranței și eficacității clonării embrionilor umani.
Aceste lucruri arată pericolele inerente procesul de
clonare și efectele negative pe termen lung pe care le
produce clonarea
• Există un acord cvasigeneral asupra faptului că este
eronată din punct de vedere etic clonarea umană
reproductivă. Totuși, aceasta nu este o convingere
universală și de aceea va continua să se manifeste
interesul pentru clonarea umană al celor care susțin, de
exemplu, libertatea și „dreptul de a alege”, ca metodă de
depășire a infertilității, sau alte aplicaţii potenţiale ale
clonării. Câteva preocupări sunt prezentate, pe scurt, în
această secțiune.
• Toți indivizii au o identitate genetică unică, pe care
clonarea reproductivă o compromite. Clonarea umană
reproductivă va însemna renunțarea la protecția
indispensabilă împotriva predeterminării identității
genetice umane de către o terță parte. Unei clone i se va
nega dreptul la diversitate genetică, la identitate și
individualitate unică, drept pe care îl furnizează doar
procrearea naturală.
Argumentele impotriva clonarii umane.
• 1. Clonarea reproductiva va transforma copiii clonati si oamenii in
general in obiecte care pot fi construite pentru a prezenta anumite
caracteristici - copii la comanda.
• 2. Clonarea reproductiva va diminua sensul singularitatii ca individ
si a libertatii, conducind la defavorizarea clonelor fata de non-clone.
• 3. Copii clonati vor fi crescuti inevitabil „in umbra” donatorilor lor,
ducind la constringerea dezvoltarii lor psihologice si sociale.
• 4. Clonarea reproductiva este in mod inerent nesigura. 95% dintre
clonarile de mamifere din expermiente au codus la esecuri sub
forma de avorturi si anomalii anemintatoare de viata. Unii
cercetatori considera ca nici o clona nu este per total sanatoasa.
Tehnica nu a putut fi dezvoltata pentru oameni fara a pune
siguranta fizica a clonelor si femeilor care le-ar fi purtatoare la un
risc ridicat.
Argumente in favoarea clonarii reproductive.

• 1. Clonarea reproductiva poate darui copii inruditi genetic

persoanelor care nu pot fi ajutate prin alte tratamete de
fertilizare.
• 2. Va permite lesbienelor sa conceapa un copi fara a
folosi sperma de la un donor, iar homosexualilor sa
conceapa copii care sa nu aiba gene derivate de la o
donoare de ovul.
• 3. Permite parintilor care au pierdut un copil prin deces
recuperarea.
• 4. Clonarea este un drept reproductiv si trebuie permisa
odata ce este la fel de sigura precum reproducerea
naturala.
• Actuala lege românească nu permite clonarea
reproductivă și nici producerea de embrioni pentru
cercetare. Totuși, este de menționat că România nu
interzice explicit cercetarea pe embrion, ceea ce menține
controversa etică. De altfel, în România, la ora actuală nu
este reglementată în niciun fel reproducerea asistată
(fertilizarea in vitro este sursa principală de embrioni
pentru cercetare).