Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PLANUL
a. b. c. d.
Figura 3.1
31
a. b.
Figura 3.2
Observaţii:
- Planele se notează cu majuscule între paranteze drepte. Exemplu:
P, Q etc;
- Urmele planelor se notează cu majuscule, cu aceeaşi literă ca şi
planul, folosind pentru urma verticală şi laterală notaţiile “prim”, “secund”.
Exemplu: urmele planului P sunt: P, P şi P .
32
Figura 3.3.
33
Proiecţia orizontală d este paralelă cu axa Ox, iar proiecţia verticală
este paralelă cu urma verticală P .
Dreapta de profil a unui plan se numeşte dreapta conţinută de plan,
paralelă cu planul lateral (figura 3.6).
Proiecţia laterală d este paralelă cu urma laterală P , proiecţia
orizontală d este paralelă cu axa Oy iar proiecţia verticală d este paralelă
cu axa Oz.
Figura 3.4
Figura 3.5
34
a. b.
Figura 3.6
3.3.2. Dreapta de cea mai mare pantă faţă de unul din planele de
proiecţie
Linia de cea mai mare pantă a unui plan, în raport cu planul
orizontal de proiecţie, se numeşte dreapta conţinută de plan, perpendiculară
pe urma orizontală şi pe dreptele de nivel ale planului (figura 3.7). Conform
teoremei celor trei perpendiculare, proiecţia orizontală a liniei de cea mai
mare pantă faţă de planul orizontal este perpendiculară pe urma orizontală a
planului.
Linia de cea mai mare pantă redă valoarea unghiului diedru format de
plan cu planul respectiv de proiecţie (în figura 3.7 unghiul format de plan cu
planul orizontal).
O dreaptă de cea mai mare pantă determină singură planul.
Generalizând, dreapta de cea mai mare pantă (d.c.m.m.p) faţă de unul
din planele de proiecţie este dreapta conţinută de plan care este
perpendiculară pe urma respectivă a planului.
În epură, dreapta de cea mai mare pantă a unui plan faţă de unul din
planele de proiecţie are proiecţia pe acel plan perpendiculară pe urma de
acelaşi nume a planului.
35
a. b.
Figura 3.7
36
Figura 3.8
Figura 6.8.
Figura 3.9
Figura 3.10
37
3.4.2. Plane perpendiculare pe planele de proiecţie
Figura 3.11
38
Figura 3.12
Planul care trece prin axa Ox se mai numeşte şi plan axial şi este
perpendicular pe planul lateral (figura 3.14).
39
Figura 3.13
z
V z
W
P
m P
P m
M m m
P P
O P P
x O
x y1
m m
H
y y
Figura 3.14
40
Pentru a determina dreapta de intersecţie a două plane, se stabilesc
două puncte comune celor două plane (figura 3.16) sau un punct comun şi
direcţia (poziţia) dreptei de intersecţie (figura 3.17).
În figura 3.16, se determină dreapta de intersecţie a planelor P şi
Q , stabilind două puncte comune celor două plane. Planele P şi Q fiind
reprezentate prin urme, punctele comune sunt situate la intersecţia urmelor
de acelaşi nume ale planelor. La intersecţia urmelor orizontale ale planelor,
rezultă un punct comun H h, h iar la intersecţia urmelor verticale ale
planelor al doilea punct comun V v, v . Pentru dreapta de intersecţie a celor
două plane, punctele H şi V reprezintă urmele dreptei.
Figura 3.15
Figura 3.16
41
Figura 3.17.
Figura 3.18
42
Dreapta concurentă cu un plan. Pentru a determina punctul de
intersccţie dintre dreapta D şi planul P (figura 3.19), se execută
următoarele construcţii:
- se duce prin dreapta D un plan auxiliar Q , D Q ;
- se determină dreapta de intersecţie , dintre cele două plane P
şi Q , P Q ;
- se stabileşte punctul de intersecţie I, dintre dreapta dată D şi dreapta
de intersecţie , care reprezintă punctul de intersecţie dintre dreaptă şi plan,
D I D P .
În exemplul din figura 3.19, b şi 3.19, c, s-a utilizat ca plan auxiliar
care conţine dreapta D , un plan vertical, iar în figura 3.19, d, un plan de
capăt.
a b c d
Figura 3.19
43
a. b.
Figura 3.20
44