3.

PLANUL

3.1. REPREZENTAREA PLANULUI

Un plan poate fi reprezentat prin proiecţiile elementelor geometrice
care îl determină:
- trei puncte necoliniare (figura 3.1, a);
- o dreaptă şi un punct exterior (figura 3.1, b);
- două drepte concurente (figura 3.1, c) ;
- două drepte paralele (figura 3.1, d).
În desenul tehnic, se utilizează reprezentarea planului prin urme,
deoarece din această reprezentare se poate deduce poziţia planului faţă de
planele de proiecţie.
Se numesc urmele planului, dreptele după care planul se intersectează
cu planele de proiecţie.
Se consideră planul P  , care intersectează triedrul de proiecţie Oxyz
(figura 3.2, a). Dreapta de intersecţie dintre plan şi planul orizontal se
numeşte urma orizontală a planului şi se notează cu P, dreapta de intersecţie
cu planul vertical se numeşte urma verticală şi se notează cu P  iar dreapta
de intersecţie cu planul lateral se numeşte urma laterală şi se notează cu P 
Planul P intersectează axele de proiecţie în punctele notate cu Px, Py şi Pz ,
care reprezintă punctele de concurenţă între urmele planului,
corespunzătoare planelor de proiecţie ce determină axa respectivă. Prin
rabaterea planelor de proiecţie, se obţine reprezentarea în epură a planului
(figura 3.2, b).

a. b. c. d.
Figura 3.1

31
 a. b.
Figura 3.2

Observaţii:
- Planele se notează cu majuscule între paranteze drepte. Exemplu:
P, Q etc;
- Urmele planelor se notează cu majuscule, cu aceeaşi literă ca şi
planul, folosind pentru urma verticală şi laterală notaţiile “prim”, “secund”.
Exemplu: urmele planului P  sunt: P, P  şi P  .

3.2. REPREZENTAREA DREPTEI ŞI PUNCTULUI

CONŢINUTE DE UN PLAN
O dreaptă este conţinută de un plan în următoarele cazuri:
- dacă un punct al dreptei este conţinut de plan şi este paralelă cu o
dreaptă ce aparţine planului;
- dacă două puncte ce aparţin dreptei sunt conţinute de plan;
- dacă urmele dreptei sunt situate pe urmele de acelaşi nume ale
planului (în cazul când se utilizează reprezentarea planului prin urme).
În figura 3.3, a şi b se arată reprezentarea dreptei D conţinute de planul
P. Urma orizontală a dreptei (H = h) este conţinută de urma orizontală P, iar
urma verticală a dreptei (V = v') este situată pe urma verticală P  a planului.

32
 Figura 3.3.

Un punct aparţine unui plan, dacă este conţinut de o dreaptă a planului.

În epură, un punct aparţine unui plan P dacă el are proiecţiile situate pe
proiecţiile de acelaşi nume a unei drepte D ce îndeplineşte condiţiile de
apartenenţă la planul P (are urmele situate pe urmele de acelaşi nume ale
planului).
Punctul M (figura 3.3) aparţine planului P, deoarece este situat pe
dreapta D, conţinută de plan. Proiecţiile punctului sunt situate pe proiecţiile
de acelaşi nume ale dreptei ; m  d şi m  d  .

3.3. DREPTE PARTICULARE ALE PLANULUI

Dreptele particulare ale planului sunt drepte conţinute de plan dar care
au o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie.

3.3.1. Drepte conţinute în plan şi paralele cu unul din planele de

proiecţie
 Dreapta de nivel sau orizontala unui plan se numeşte dreapta
conţinută de plan, paralelă cu planul orizontal de proiecţie (figura 3.4).
Proiecţia orizontală d este paralelă cu urma orizontală P, iar proiecţia
verticală d', paralelă cu Ox.
 Dreapta de front sau frontala unui plan se numeşte dreapta conţinută
de plan, paralelă cu planul vertical de proiecţie (figura 3.5).

33
 Proiecţia orizontală d este paralelă cu axa Ox, iar proiecţia verticală
este paralelă cu urma verticală P  .
 Dreapta de profil a unui plan se numeşte dreapta conţinută de plan,
paralelă cu planul lateral (figura 3.6).
Proiecţia laterală d  este paralelă cu urma laterală P  , proiecţia
orizontală d este paralelă cu axa Oy iar proiecţia verticală d  este paralelă
cu axa Oz.

Figura 3.4

Figura 3.5

34
 a. b.
Figura 3.6

3.3.2. Dreapta de cea mai mare pantă faţă de unul din planele de
proiecţie
 Linia de cea mai mare pantă a unui plan, în raport cu planul
orizontal de proiecţie, se numeşte dreapta conţinută de plan, perpendiculară
pe urma orizontală şi pe dreptele de nivel ale planului (figura 3.7). Conform
teoremei celor trei perpendiculare, proiecţia orizontală a liniei de cea mai
mare pantă faţă de planul orizontal este perpendiculară pe urma orizontală a
planului.
Linia de cea mai mare pantă redă valoarea unghiului diedru format de
plan cu planul respectiv de proiecţie (în figura 3.7 unghiul format de plan cu
planul orizontal).
O dreaptă de cea mai mare pantă determină singură planul.
Generalizând, dreapta de cea mai mare pantă (d.c.m.m.p) faţă de unul
din planele de proiecţie este dreapta conţinută de plan care este
perpendiculară pe urma respectivă a planului.
În epură, dreapta de cea mai mare pantă a unui plan faţă de unul din
planele de proiecţie are proiecţia pe acel plan perpendiculară pe urma de
acelaşi nume a planului.

35
 a. b.
Figura 3.7

3.4. POZIŢIA PLANELOR FAŢĂ DE PLANELE DE

PROIECŢIE

3.4.1. Plane paralele cu planele de proiecţie

 Planul de nivel este paralel cu planul orizontal de proiecţie (figura

3.8). Are urma verticală paralelă cu axa Ox, iar urma laterală paralelă cu axa
Oy. Orice figură plană conţinută în planul de nivel se proiectează în
adevărata mărime pe planul orizontal şi ca un segment pe urma verticală şi
laterală.

 Planul de front este paralel cu planul vertical de proiecţie (figura

3.9).

 Planul de profil este paralel cu planul lateral de proiecţie (figura

3.10).

36
Figura 3.8

Figura 6.8.

Figura 3.9

Figura 3.10

37
 3.4.2. Plane perpendiculare pe planele de proiecţie

 Planul vertical sau proiectant pe planul orizontal de proiecţie

(figura 3.11).

Urma verticală P  este perpendiculară pe axa Ox, iar urma laterală P  ,

perpendiculară pe axa Oy.
În epură urma orizontală P, face un unghi  cu axa Oy egal cu unghiul
diedru dintre planul P  şi planul lateral de proiecţie W  şi un unghi  cu
axa Ox egal cu unghiul diedru dintre planul P  şi planul vertical de
proiecţie V  .
Un punct M m, m, m, , conţinut de planul P  , proiectant pe planul
orizontal, are proiecţia orizontală m, situată pe urma orizontală P a planului.

Figura 3.11

 Planul de capăt sau proiectant pe planul vertical este perpendicular

pe planul vertical de proiecţie (figura 3.12).

În epură, urma verticală P  , face un unghi  cu axa Ox egal cu

unghiul diedru dintre planul P  şi planul orizontal de proiecţie H  .

38
 Figura 3.12

 Planul perpendicular pe planul lateral de proiecţie

Planul perpendicular pe planul lateral de proiecţie P  poate fi:
- plan paralel cu axa Ox;
- plan ce trece prin axa Ox.

 Planul paralel cu axa Ox este perpendicular pe planul lateral de

proiecţie (figura 3.13).
În epură, urma verticală P  şi orizontală P sunt paralele cu axa Ox, iar
urma laterală P  face un unghi  cu axa Oy1 egal cu unghiul diedru dintre
planul P  şi planul orizontal de proiecţie H  şi un unghi  cu axa Oz egal
cu unghiul diedru dintre planul P  şi planul vertical de proiecţie V  .

 Planul care trece prin axa Ox se mai numeşte şi plan axial şi este
perpendicular pe planul lateral (figura 3.14).

39
 Figura 3.13

z
V z
W

P 
m P 
P m
M m  m

P  P
O P  P
x O
x y1

m m

H
y y

Figura 3.14

3.4.3. Poziţiile relative a două plane

Două plane pot fi paralele sau concurente
 Plane paralele. Două plane paralele au urmele de acelaşi nume
paralele între ele (figura 3.15). Această reprezentare se bazează pe
urrmătoarea teoremă: două plane paralele se intersectează cu un al treilea,
după două drepte paralele.
 Plane concurente. Două plane concurente se intersectează după o
dreaptă. Planele concurente se pot întâlni sub un unghi oarecare sau pot fi
perpendiculare.

40
 Pentru a determina dreapta de intersecţie a două plane, se stabilesc
două puncte comune celor două plane (figura 3.16) sau un punct comun şi
direcţia (poziţia) dreptei de intersecţie (figura 3.17).
În figura 3.16, se determină dreapta de intersecţie a planelor P  şi
Q , stabilind două puncte comune celor două plane. Planele P şi Q fiind
reprezentate prin urme, punctele comune sunt situate la intersecţia urmelor
de acelaşi nume ale planelor. La intersecţia urmelor orizontale ale planelor,
rezultă un punct comun H h, h iar la intersecţia urmelor verticale ale
planelor al doilea punct comun V v, v . Pentru dreapta de intersecţie a celor
două plane, punctele H şi V reprezintă urmele dreptei.

Figura 3.15

Figura 3.16

41
 Figura 3.17.

În figura 3.17, planele P  şi Q  sunt perpendiculare pe planul

orizontal de proiecţie, deci şi dreapta lor de intersecţie va fi perpendiculară
pe planul orizontal. La intersecţia urmelor orizontale ale planelor, rezultă un
punct comun, care corespunde cu urma orizontală şi cu proiecţia orizontală
a dreptei, dreapta de intersecţie fiind o verticală.
 Plane perpendiculare. Un plan este perpendicular pe alt plan, dacă
va conţine o dreaptă perpendiculară pe acel plan.

3.4.4. Poziţiile dreptei faţă de un plan

 Dreapta paralelă cu un plan. O dreaptă este paralelă cu un plan,
dacă este paralelă cu o dreaptă conţinută de acel plan (figura 3.18). Dreapta
D1 este paralelă cu planul P  , deoarece este paralelă cu dreapta D,
conţinută de planul P  .

Figura 3.18
42
  Dreapta concurentă cu un plan. Pentru a determina punctul de
intersccţie dintre dreapta D şi planul P  (figura 3.19), se execută
următoarele construcţii:
- se duce prin dreapta D un plan auxiliar Q  , D Q ;
- se determină dreapta de intersecţie  , dintre cele două plane P 
şi Q  , P   Q    ;
- se stabileşte punctul de intersecţie I, dintre dreapta dată D şi dreapta
de intersecţie  , care reprezintă punctul de intersecţie dintre dreaptă şi plan,
D    I  D  P .
În exemplul din figura 3.19, b şi 3.19, c, s-a utilizat ca plan auxiliar
care conţine dreapta D , un plan vertical, iar în figura 3.19, d, un plan de
capăt.

 Dreaptă perpendiculară pe un plan. O dreaptă perpendiculară pe un

plan are proiecţiile perpendiculare pe urmele de acelaşi nume ale planului.
Se consideră dreapta D , perpendiculară pe planul P  , pe care-l
intersectează în punctul I (figura 3.20). Prin punctul de intersecţie I, se
consideră D1, ca dreaptă de nivel a planului.

a b c d
Figura 3.19

43
 a. b.
Figura 3.20

Dreapta D va fi perpendiculară şi pe dreapta D1. Conform teoremei

unghiului drept, cele două drepte vor avea proiecţiile orizontale d şi d1,
perpendiculare între ele. Proiecţia orizontală d1 fiind paralelă cu urma
orizoutală a planului, rezultă că proiecţia orizontală d va fi perpendiculară
pe urma orizontală P, a planului. Dacă prin punctul I se consideră şi o
frontală a planului, rezultă că proiecţia verticală d' va fi perpendiculară pe
urma verticală P  (figura 3.20, b).

44