CAPITOLUL 5

DREAPTA

5.1 GENERARITĂȚI

Termenul de “dreaptă” este alocat unei linii drepte, de lungime

nedefinită, deci practic infinită și care este cunoscută, sau definită, când se
cunosc două puncte ale ei (cele două puncte definesc un segment de dreaptă).
Notarea unei drepte se face cu literele “D” și “∆”, sau cu numele segmentului
de definiție, cu bară deasupra: D; AB; MN; ∆.
Reprezentarea unei drepte se realizează prin proiecțiile ortogonale ale
dreptei din spațiu pe planele de proiecție.
Fie A și B (figura 39) două puncte oarecare de pe dreapta D. Proiecțiile
celor două puncta, a respective b pe planul H și a' respective b' pe planul V,
determină proiecțiile d și d' ale dreptei.
Pentru obținerea proiecțiile dreptei (D) în epură este suficient să
obținem proiecțiile a două puncte, în epură, ce aparțin dreptei. Astfel, unind
proiecțiile de același nume, (orizontale sau verticale), ale celor două puncte
obținem proiecțiile dreptei (figura 39) și anume, proiecția orizontală a dreptei, d
(pe planul [H]) și proiecția verticală a dreptei d’ (pe planul [V]). Epura dreptei
în diedru se realizează prin rotirea planului orizontal [H] până se suprapune
peste planul [V], reprezentată în figura numărul 40.
Fig.39 Proiecția orizontală a dreptei, d (pe planul [H])

Fig.40 Epura dreptei în diedru

5.2 URMELE DREPTEI

Urmele dreptei se numesc punctele în care dreapta intersectează planele

de proiecție. Purtând denumirea și notația corespunzătoare planului respectiv.
Punctul în care dreapta intersectează planul orizontal de proiecție se
numește urmă orizontală a dreptei și se notează cu litera H. Fiind un punct
conținut de planul orizontal, coincide cu proiecția orizontală h, iar proiecția
vertical h ' este situate pe axa Ox și proiecția lateral h" pe axa Oy.
Punctul în care dreapta intersectează planul vertical de proiecție se
numește urmă verticală a dreptei și se notează cu litera V. Fiind un punct
conținut de planul vertical, coincide cu proiecția verticală v',iar proiecția
orizontală v și lateral v", fiind situate pe axa Ox și Oy.
Urma laterală W(w,w',w") sau L(l,l',l") se numește punctul în care
dreapta intersectează planul lateral de proiecție.
Pentru a determina în epură(figura 41 ), urma orizontală a dreptei, se
prelungește proiecția verticală d' până intersectează axa Ox în punctul h ', iar
din acest punct se trasează linia de ordine până intersectează proiecția
orizontală d în punctul h,care reprezintă urma orizontală a dreptei.
Pentru a determina urma vertical a dreptei, se prelungește proiecția
orizontală d până intersectează axa Ox în punctul v, iar din acest punct se
trasează linia de ordine până intersectează proiecția verticală d' în punctul v',
care reprezintă urma vertical a dreptei.
Pentru determinarea urmei laterale a dreptei, se prelungește proiecția
verticală d' până intersectează axa Oz în punctul l'(w'), iar din acest punct se
trasează linia de ordine paralelă cu Ox până intersectează proiecția laterală d" în
punctul l"(w"), care reprezintă urma laterală a dreptei.

Fig.41 Reprezentarea grafică a urmelor dreptelor

5.3 REGIUNILE SPAȚIULUI STRĂBĂTUT DE DREAPTĂ.

Considerând planele de proiecție orizontal [H] și planul de proiecție

vertical [V], o dreaptă din spațiu (D) poate străbate maxim trei diedre și cinci
octanți. Dreapta (D), prezentată în figura 42, străbate diedrele II, I, IV,
notându-se intersecțiile cu planele de proiecție și planele bisectoare cu
H=[H]∩(D), I1=[B1]∩(D), V=[V]∩(D) și I2=[B2]∩(D).
Pentru a stabili diedrele pe care dreapta (d) le străbate, trebuie să se
determine urmele dreptei (intersecțiile cu cele două plane de proiecție) și să se
cunoască semnele depărtării și cotei pentru proiecțiile orizontale, respectiv
verticale ale urmelor, (prezentate în tabelul 1), după cum se reprezintă în epură
(figura 43). Astfel, se observă că între cele două urme H și V dreapta (D)
străbate diedrul I, după intersecția cu planul orizontal diedrul IV, iar după
intersecția cu planul vertical diedrul II.
Stabilirea octanților străbătuți de dreapta (D), necesită determinarea
intersecțiilor dreptei cu planele bisectoare [B1] și [B2]. Intersecția cu planul
bisector [B1] se determină relativ simplu, cunoscând faptul că cele două
proiecții ale punctului de intersecție se află dispuse în epură simetric față de axa
(Ox), fie aflându-se în diedrul I, fie în diedrul III, în funcție de semnele
depărtării și cotei (vezi tabelul 1).
Pentru determinarea celor două proiecții ale punctului de intersecție se
construiește din proiecția orizontală a urmei verticale sau din proiecția verticală
a urmei orizontale un segment sub același unghi α, realizat de proiecția
orizontală a dreptei, d, cu axa (Ox), respectiv proiecția verticală a dreptei d’, cu
axa (Ox).
Intersecția cu planul bisector [B2] se află în punctul de intersecție ale
celor două proiecții ale dreptei, d și d’, cunoscându-se faptul că în epură
proiecțiile punctului de intersecție cu planul bisector sunt confundate și
amplasate deasupra sau dedesubtul axei (Ox). Pentru stabilirea octanților
străbătuți de dreapta considerată se reprezintă arbitrar punctele A(a, a’), B(b,
b’), C(c, c’), E(e, e’) și F(f, f’), situate între intersecțiile dreptei (D) cu planele
de proiecție și planele bisectoare, precum și de o parte și de alta a lor. După
reprezentarea în epură a proiecțiilor punctelor considerate și ținând cont de
valorile absolute ale depărtărilor față de cote (tabelul 2), putem determina
octanții străbătuți de dreaptă:

A: y < 0; z > 0 → Diedrul II; |y| > |z| → Octantul 4;

 B: y < 0; z > 0 → Diedrul II; |y| < |z| → Octantul 3;

C: y > 0; z > 0 → Diedrul I; |y| < |z| → Octantul 2;

E: y > 0; z > 0 → Diedrul I; |y| > |z| → Octantul 1;

F: y > 0; z < 0 → Diedrul IV; |y| > |z| → Octantul 8;

Fig.42 Reprezentarea grafică a dreptei ce străbate diedrele II, I, IV

 Fig.43 Reprezentarea în epură a dreptei ce străbate diedrele II, I, I

5.4 POZIȚIILE PARTICULARE ALE DREPTEI

O dreaptă oarecare poate ocupa diferite poziții în sațiu, față de planele

de proiecție. În cele ce urmează se vor examina câteva cazuri particulare de
drepte care prezintă anumite particularități în epură.

5.4.1 DREAPTĂ DE NIVEL SAU ORIZONTALĂ

Dreapta de nivel sau orizontală se numește dreapta care este paralelă cu

planul orizontal de proiecție.
 Fig.44 Reprezentarea grafică a dreptei de nivel

Fie A și B cele două puncte care definesc dreapta. Întrucât orizontala

este paralelă cu planul H, toate punctele ei vor avea aceiași cotă. Rezultă că
proiecția verticală a'b' este paralelă cu linia de pământ.
Orizontala nu are urmă verticală (v,v'); urma orizontală a dreptei este
aruncată la infinit, deoarece dreapta, fiind paralelă cu planul H, nu-l întâlnește
niciodată la distanță finită.
Unghiul 𝛽 dintre orizontală și planul vertical de proiecție apare în adevărata
mărime în proiecția orizontală, fiind determinat de ab și Ox.
Atât dreapta AB cât și proiecția ei verticală a'b' sunt paralele cu planul
H, deci unghiul dintre ele va apărea proiectat pe acesta în adevărata mărime.

5.4.2 FRONTALA SAU DREAPTA DE FRONT

Dreapta de front este dreapta paralelă cu planul V. Fie E și F cele două

puncte care o determină (figura 45). Urmând un raționament analog cu cel de la
dreapta de nivel, se deduc caracteristici similare pentru frontală: proiecția
orizontală ef a dreptei este paralelă cu linia Ox, deoarece toate punctele ei au
aceiași depărtare; frontala nu are decât urmă orizontală (h, h') deoarece este
paralelă cu planul V; unghiul 𝛽 dintre frontală și planul H apare în adevărată
mărime în epură, fiind determinat de e'f ' și Ox

Fig.45 Reprezentarea grafică a dreptei de front

5.4.3 DREAPTA FRONTO-ORIZONTALĂ

Este dreapta în același timp paralelă și cu planul V și cu planul H și

deci cu intersecția lor, linia Ox (figura 46). Fiind totodată și orizontală și
frontală, prezintă caracteristici comune: are ambele proiecții ab și a'b' paralele
cu Ox; nu are nici urma orizontală, nici urmă verticală.
O proprietate metrică (de măsură) importantă, comună tuturor
segmentelor paralele cu un plan de proiecție, este aceea că se proiectează în
adevărata mărime pe planul cu care sunt paralele (ca segmente paralele cuprinse
între proiectante paralele). AB=ab, EF=ef.
 Fig.46 Reprezentarea grafică a dreptei de fronto-orizontală

4.4 DREAPTA DE PROFIL

Fie dreapta de profill GI, adică dreapta paralelă cu planul lateral de

proiecție, (figura 47), deci toate punctele ce aparțin acestei drepte au aceiași
abscisă.. În cazul acestei drepte este necesar să se introducă și al treilea plan de
proiecție W (L). Dreapta de profil, are următoarele caracteristici:

• nu are urmă laterală, ci numai urmă orizontală, H(h, h’, h”) și urmă
verticală, V(v, v’, v”);
• în epură se observă faptul că unghiurile α și β realizate de proiecția laterală
a dreptei, d”, cu axa (Oy), respectiv axa (Oz) sunt proiectate în adevărată
mărime pe planul lateral și sunt practic unghiurile realizate de dreapta (D)
cu planul orizontal [H], respectiv planul vertical [V];
• toate segmentele de dreaptă conținute într-o dreaptă de profil se proiectează
în adevărată mărime pe planul lateral.

Fig.47 Reprezentarea grafică a dreptei de profil

5.5 DREPTE PERPENDICULARE PE PLANELE DE PROIECȚIE

!!!Dreapta perpendiculară pe unul din planele de proieţie este paralelă cu

una din cele trei axe de coordonate (şi implicit cu celelalte două plane
de proiecţie).

5.5.1 DREAPTA VERTICALĂ

Verticala este dreapta perpendiculară pe planul H şi, implicit, paralelă cu

planul V; este deci o frontală într-o poziţie particulară (figura 48).
Caracteristicile ei sunt: se proiectează pe planul H într-un singur punct,
întrucât toate punctele dreptei sunt pe aceeaşi proiectantă, iar pe planul V după
dreapta e'f', perpendiculară pe Ox; punctul care reprezintă proiecţia orizontală a
dreptei este în acelaşi timp şi urma orizontală a acesteia; verticala nu are urmă
verticală, fiind paralelă cu planul V; verticala fiind o frontală particulară,
segmentul EF se proiectează în adevărată mărime pe planul V în e’f’.

Fig.48 Reprezentarea grafică a dreptei verticale

4.5.2 DREAPTA DE CAPĂT

Dreapta de capăt este perpendiculară pe planul V şi, implicit, paralelă cu

planul H; este deci o orizontală într-o poziţie particulară (figura 49).
Caracteristicile ei sunt: se proiectează pe planul V într-un singur punct,
care este în acelaşi timp şi urma verticală a dreptei; proiecţia orizontalǎ bc a
dreptei este perpendiculară pe linia Ox, reprezentînd adevărata mărime a
segmentului BC din spaţiu.
 Fig.49 Reprezentarea grafică a dreptei de capăt

4.6 DREPTE IDENTICE CU AXELE DE PROIECŢIE

Sunt un caz particular al dreptelor paralele cu axele de proiecţie. Acestea

au una din proiecţii suprapusă în origine, iar celelalte două pe axe, identice cu
însăşi dreapta.

Fig.50 Reprezentarea grafică a segmentului de dreaptă AB

 Fig.51 Reprezentarea grafică a segmentului de dreaptă CE

În figura 50, segmentul de dreaptă AB este identic cu axa Ox, având

proiecţiile orizontală şi verticală suprapuse cu segmentul însuşi, ab  a’b’  AB,
iar proiecţia laterală un punct în origine, a”  b”  O. Segmentul de dreaptă CE,
din figura 36, este identic cu axa Oy, având proiecţiile orizontală şi laterală
suprapuse peste acesta, ce  c”e”  CE, iar proiecţia verticală un punct în
origine, c’  e’  O.
4.7 ALTE POZIŢII PARTICULARE ALE UNEI DREPTE DIN SPAŢIU
4.7.1 DREAPTĂ CARE INTERSECTEAZĂ O AXĂ DE PROIECŢIE

Pentru aceste drepte una dintre proiecţii trece prin origine şi au două
dintre urme confundate, situate pe axa pe care o intersectează (punctul de
intersecţie a celorlalte două proiecţii). Fie dreapta D, definită de punctele A şi
B, care intersectează linia de pământ, Ox, în punctul A, punct care se confundă
cu cele două urme, orizontală şi verticală (fig.52). Proiecţia laterală a dreptei,
d”, trece prin origine.

Fig.52 Reprezentarea grafică a dreptei ce intersectează o axa de proiecție

4.7.2 DREPTE CONŢINUTE ÎNTR-UNUL DIN PLANELE
BISECTOARE

O dreaptă care aparţine planelor bisectoare are proiecţiile orizontale şi

verticale simetrice faţă de linia de pământ, Ox, distincte (pentru semiplanele
bisectoare [B1] şi [B3]) sau confundate (pentru semiplanele bisectoare [B2] şi
[B4]). De asemenea, acestea au urmele orizontală şi verticală situate pe axa Ox
şi identice, fiind de fapt un caz particular al dreptelor care intersectează axele de
proiecţie. În figura 53 sunt reprezentate în epură patru segmente de dreaptă,
aparţinând fiecare unui alt semiplan bisector.

Fig.53 Reprezentarea în epură a patru segmente de dreaptă, aparţinând

fiecare unui alt semiplan bisector.

4.7.3 DREPTE PARALELE CU PLANELE BISECTOARE

O dreaptă paralelă cu planul bisector [B1-3] are proiecţiile orizontală şi

verticală simetrice faţă de axa Ox şi acestea nu se intersectează în acelaşi punct
cu linia de pământ (au urmele orizontală şi verticală distincte).
 În figura 54, segmentul de dreaptă MN (de pe dreapta D) este paralel cu
planul bisector [B1-3] şi are unghiul 1 egal cu unghiul 2. O dreaptă paralelă cu
planul bisector [B2-4] are proiecţiile orizontală şi verticală paralele între ele şi
distincte.
În figura 55, segmentul de dreaptă RS (de pe dreapta D1) este paralel
cu planul bisector [B2-4] şi are rs r’s’.

Fig. 54 Reprezentarea segmentul de dreaptă MN

Fig. 55 Reprezentarea segmentul de dreaptă RS

4.8 POZIȚII RELATIVE A DOUĂ DREPTE

Două drepte în spațiu pot avea una dintre următoarele poziții relative: să
fie paralele, să fie concurente, să nu fie nici concurente și nici paralele.

4.8.1 Drepte paralele

Au proiecțiile pe același plan tot paralele, sau, în cazul când se află în

același plan proiectant, au proiecțiile identice.

Fig.56 Reprezentarea graficăa a dreptelor paralele

Fie dreptele paralele D și D1, redate axonometric în figura 56

Proiectantele oricărei perechi de puncte luate pe aceste drepte fiind paralele,
înseamnă că și planele proiectante P și P1 ale dreptelor sunt paralele.
 Două plane paralele, tăiate cu un al treilea plan (planul de proiecție H),
se intersectează după drepte paralele (proiecțiile d și d1), care sunt liniile de
intersecție cu planele proiectante P și P1 cu planul de proiecție H.
Reciproc: conform celor arătate la începutul capitolului, când a fost
studiată dreapta izolat, rezultă că nu este adevărată. Pentru ca să fie adevărată,
dreptele de poziție generală trebuie să aibă date două proiecții.

!!! EXEMPLU :
Dreptele AB (ab, a'b') și MN (mn, m'n') din figurile de mai jos, au
proiecțiile paralele și sunt paralele în spațiu. Imaginându-ne planele de
proiecție aduse sub unghi de 90° și planele proiectante ale dreptelor față de
planele de proiecție vor face între ele tot 90° și se intersectează între ele după
patru drepte paralele. Dreptele care rezultă prin intersecția planelor proiectante
corespunzătoare proiecțiilor aceleiași drepte sunt deci paralele și, ca atare AB ǁ
MN.

Fig.57 Reprezentarea grafică a dreptelor paralele

 Fig.58 Reprezentarea grafică a proiecțiilor paralele

Dacă două drepte, paralele cu unul dintre planele de proiecție, sunt date
în epură numai prin proiecțiile (car apar paralele) pe celelalte două plane, nu se
poate afirma că dreptele sunt paralele între ele.
În aceste cazuri trebuie găsită și cea de-a treia proiecție și dacă și în
acest plan proiecțiile vor fi paralele, atunci dreptele sunt paralele.
Dacă planul determinat de cele două drepte paralele este proiectant față
de unul din planele de proiecție atunci în epură proiecțiile dreptelor pe planul
respectiv sunt confundate, iar pe celelalte plane de proiecție sunt paralele și
distincte.
În epura din figura 59 proiecțiile orizontale ale segmentelor paralele AB
și MN sunt confundate, ab ≡mn deoarece ele determină planul proiectant [R] ⊥
[H], așa cum se observă din reprezentarea în spațiu din figura 60
Fig.59 Proiecțiile orizontale ale segmentelor paralele AB și MN

Fig.60 Determinarea planului proiectant [R] ⊥ [H],

4.8.2 DREPTE CONCURENTE

Fig.61 Reprezentarea grafică a dreptelor concurente

Dacă două drepte se intersectează în spațiu, atunci proiecțiile acestora

de același nume se intersectează în puncta care reprezintă proiecțiile punctului
de intersecție a dreptelor.
Urmărind dreptele concurente AB și CD, se observă că punctul comun
K al acestora este comun și proiecțiile de același nume ale dreptelor iar în
epură, proiecțiile lui k și k' sunt pe aceeași linie de ordine. Aceasta este condiția
pentru ca două drepte, ambele de poziție general, să fie concurente.
Două drepte se pot intersecta în spațiu sub un unghi oarecare sau sub un
unghi drept. Dacă un unghi oarecare are laturile paralele cu un plan de
proiecție, unghiul se proiectează în adevărată mărime pe planul respectiv.
Pentru unghiul drept este suficient ca numai una dintre laturile lui să fie paralelă
cu planul de proiecție pentru ca acesta să se proiecteze în adevărată mărime pe
acel plan – teorema unghiului drept.
Rezultă că, în sistemul de proiecție dublu ortogonal, unghiul drept se
proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecție, atunci când
una din laturile unghiului este orizontală, frontală sau dreaptă de profil.
În figura 62 este reprezentat în epură unghiul drept ale cărui laturi sunt
orizontala CE şi dreapta oarecare AB. Unghiul se proiectează în adevărată
mărime în proiecția orizontală.
Analog, un unghi drept care are una din laturi frontala IJ sau dreapta de
profil FG, iar cealaltă latură o dreaptă oarecare MN, respectiv RS, se
proiectează în adevărată mărime în proiecția pe planul vertical, respectiv lateral
(figurile 62 și 63).
Pe baza celor de mai sus se poate formula și reciproca teoremei
unghiului drept: dacă proiecția unui unghi este de 90°, atunci unghiul proiectat
este drept numai dacă cel puțin una dintre laturile lui este paralelă cu acel plan
de proiecție.
În cazul când una dintre drepte este paralelă cu unul dintre planele de
proiecție și se dau proiecțiile dreptelor pe celelalte două plane, pentru a preciza
concurența sau neconcurenta, este nevoie și de a treia proiecție.
Fig.62 Reprezentarea în epură unghiul drept ale cărui laturi sunt orizontala CE
şi dreapta oarecare AB

Fig.63 Reprezentarea grafică a unui unghi drept proiectat în planul vertical

 Fig.64 Reprezentarea grafică a unui unghi drept proiectat în planul lateral

4.8.3 DREPTE DISJUNCTE

Oricare două drepte care nu sunt paralele sau concurente în spațiu intră
în categoria dreptelor disjuncte. Acestea sunt necoplanare, după cum se observă
și în figura 65, AB  [Q] și MN  [R]. Din reprezentarea lor în epură (figura
66) chiar dacă proiecțiile verticale se intersectează, a’b’  m’n’ = i’1, acesta este
doar un punct de concurență aparent, deoarece ducând linia de ordine, în
proiecția orizontală îi corespund două proiecții, pe fiecare proiecție orizontală a
dreptei în parte, i1  ab și i2  mn. Rezultă că dreptele sunt neconcurente. De
asemenea, ele nu sunt paralele, chiar dacă au proiecțiile orizontale paralele,
pentru că nu este verificată condiția de paralelism în proiecția verticală.

Fig.65 Reprezentarea dreptelor necoplanare

Fig.66 Reprezentarea dreptelor necoplanare în epură

4.9 VIZIBILITATEA ÎN EPURĂ

În rezolvarea problemelor de intersecții a dreptelor cu plăci, corpuri

geometrice sau intersecții de corpuri geometrice, unele porțiuni de drepte sunt
invizibile, fiind acoperite de suprafețe considerate opace.
Vizibilitatea se stabilește ușor prin punctele dublu aparente ale dreptelor
disjuncte. Astfel, în figura 67, se observă că dreapta MN este situată în fața
dreptei AB. Pentru a stabili acest lucru în epură (figura 68) se consideră punctul
unde proiecțiile verticale ale dreptelor se intersectează și unde există două
puncte suprapuse, I1 și I2. Este vizibil punctul care are depărtarea mai mare și
anume punctul I2.
Observație : Dintre două puncte care au pe unul din planele de
proiecție, orizontal vertical sau lateral, proiecțiile suprapuse, este vizibil punctul
care se află la distanță mai mare de acel plan, adică cel care are cota, depărtarea
respectiv abscisa mai mare. În figura 69 dintre punctele A și B este vizibil
punctul B, în fiecare dintre cazuri .

Fig.67 Reprezentarea poziției dreptei MN față de dreapta AB

 Fig.68 Reprezentarea poziției dreptei MN față de dreapta AB în epură

Fig.69 Reprezentarea punctului B

4.10 PROIECȚIA UNGHIURILOR PLANE

Dacă un unghi oarecare are laturile paralele cu un plan de proiecție,

unghiul se proiectează în mărime adevărată pe acel plan.
Pentru unghiul drept este suficient ca numai una dintre laturile lui să fie
paralelă cu planul de proiecție pentru ca unghiul drept să se proiecteze în
mărime adevărată pe acel plan. Se exclude cazul când a doua latură a unghiului
drept este perpendiculară pe planul de proiecție. Pe acest plan și în acest caz,
unghiul se proiectează complet deformat, iar pe celelalte două plane de
proiecție în mărime adevărată și în caz particular pe unul dintre aceste plane tot
complet deformat.

Fig.70 Reprezentarea proiecțiilor unghiurilor plane

Fie unghiul drept ABC, a cărui latură BC este paralelă cu planul

orizontal de proiecție H. A doua latură AB nu este paralelă cu planul H și
perpendicular pe el.
Planele proiectante ale celor două laturi ale unghiului drept formează
între ele tot 90° și cum, prin ipoteză, BC ⊥ AB, înseamnă că BC este
perpendicular pe planul proiectant ABba și, ca atare, pe orice dreaptă din acest
plan. Apoi, deoarece BC ǁ H înseamnă că BC ǁ bc, de unde rezultă că și bc este
perpendicular pe planul proiectant ABba și ca atare pe oricare dintre dreptele
acestui plan.
 În caz particular, este perpendicular pe proiecția ab a laturii AB și
deoarece suntem în cazul proiecției ortogonale Bb⊥H. În baza celor de mai sus
rezultă că unghiul drept are proiecția orizontală abc în mărime adevărată.
În proiecția pe planul V, latura BC are proiecția b'c' paralelă cu axa Ox,
iar a doua latură poate fi în orice poziție.
Trecând în epură latura BC a unghiului drept apare ca orice orizontală
având proiecția verticală b'c' paralelă cu axa Ox, iar aceea orizontală bc în orice
poziție; a doua latură, în proiecție orizontală apare sub 90° față de prima, adică
ab⊥bc.
În ce privește a doua latură a unghiului drept, în proiecție vertical poate
lua orice poziție, așa cum se vede pe epură, unde cota punctului A este mai
mare decât a punctelor laturii BC.
Se poate reține astfel proprietatea: dacă proiecția unui unghi este sub
unghi drept, atunci unghiul proiectat este drept numai cu condiția ca cel puțin
una dintre laturile lui să fie paralelă cu acel plan de proiecție.
În legătură cu paralelismul unei laturi a oricărui unghi cu unul dintre
planele de proiecție se poate reține și proprietatea: dacă o latură a unui unghi
obtuz sau ascuțit este paralelă cu unul dintre planele de proiecție, atunci
proiecția unghiului obtuz pe acest plan este tot un unghi obtuz, mai mare decât
unghiul proiectat, iar proiecția unghiului ascuțit este tot un unghi ascuțit, mai
mic decât unghiul proiectat.
Prin urmare, proiecția unui unghi este un unghi de același fel (drept,
obtuz sau ascuțit) ca și unghiul proiectat, dacă cel puțin una din laturile
unghiului este paralelă cu planele de proiecție.
În general însă proiecția unui unghi poate fi un unghi ascuțit, obtuz, drept sau
complet deformat, în funcție de poziția unghiului față de planele de proiecție.