CAPITOLUL 8

CORPURI DE ROTAȚIE

8.1 REPREZENTARE

Corpurile de rotație se mai numesc și corpuri rotunde. Acestea iau naștere

prin rotirea unei linii oarecare în jurul unei axe. Linia care da naștere corpului se
numește generatoare, iar cea pe care se sprijin – directoare. Un solid de rotație
este generat de o suprafața plana limitata de o generatoare, suprafața ce se rotește
în jurul unei axe care este o dreapta a planului.
Corpurile de rotație mai cunoscute sunt:

• Cilindrul
• Conul
• Trunchiul de con
• Sfera
• Torul
• Elipsoidul
• Paraboloidul
• Hiperboloidul

Cilindrul (figura 125 ) este o suprafața generata de o dreapta

(generatoare), care se deplasează pe o curba fixa (directoare) și care rămâne
mereu paralelă cu o direcție oarecare data. Curba directoare poate fi cerc, elipsa,
parabola sau hiperbola, cilindrul numindu-se după natura directoarei (parabolic
sau hiperbolic).

Fig.125 Reprezentarea grafică a cilindrului

Fig.126 Desfășurarea cilindrului

 Conul (figura 127 ) este suprafața generata de o dreapta (generatoare),
care trece printr-un punct fix (vârful conului) și se deplasează pe o curbă
(directoare). Curba directoare poate fi cerc, elipsa, parabola, hiperbola.
Convențional, conul este denumit după curba directoare: circular, eliptic,
parabolic, etc.

Fig.127 Reprezentarea grafică a conului

 Fig.128 Desfășurarea conului

Trunchiul de con (figura 129) este un con secționat de un plan paralel cu

baza sa.

Fig.129 Reprezentarea grafică a trunchiului de con

 Fig.130 Desfășurarea trunchiului de con

Sfera (figura 131 ) este generată de un cerc care se rotește în jurul axei
sale. Ea se proiectează după un cerc pe fiecare din planele de proiecție. Proiecțiile
punctelor aflate pe sferă se obțin secționând sfera cu plane perpendiculare pe ax.

Fig.131 Reprezentarea grafică a sferei

 Fig.132 Desfășurarea sferei

Torul (figura 133) este corpul geometric generat prin rotirea unei curbe
plane în jurul unui ax coplanar cu curba și care nu trece prin centrul acestuia.
Proiecțiile punctelor situate pe suprafața torului se determina tot cu ajutorul
planelor perpendiculare pe axa de rotație

Fig.134 Reprezentarea grafică a torului

 Fig.135 Desfășurarea torului

Elipsoidul ( figura 136 ) este corpul geometric generat prin rotirea unei
elipse în jurul axei mari. Proiecțiile punctelor aflate pe elipsoid se găsesc prin
secționarea elipsoidului cu plane de profil perpendiculare pe axa de rotație.

Fig.136 Reprezentarea grafică a elipsoidului

 Fig.137 Reprezentarea axonometrică a elipsoidului

Paraboloidul (figura 138 ) este corpul geometric generat prin rotirea unei
parabole în jurul axei sale. Proiecțiile punctelor aflate pe suprafața paraboloidului
se găsesc prin secționarea cu plane perpendiculare pe axa de rotație.

Fig.138 Reprezentarea paraboloidului

 Fig.139 Reprezentarea axonometrică a paraboloidului

Hiperboloidul (figura 140) este corpul geometric (suprafața) generat de o

dreapta care se rotește în jurul unui ax necoplanar cu dreapta. Mai poate fi generat
si de o hiperbola care se rotește în jurul axei ei imaginare (netraversat).

Fig.140 Reprezentarea grafică a hiperboloidului

 Fig.141 Desfășurarea hiperboloidului

CAZ PARTICULAR:

Sfera este locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un

punct fix care este centrul sferei. Lungimea constantă care măsoară distanța de la
un centru la oricare punct al suprafeței se numește raza sferei. Sfera este o
suprafață de gradul al doilea și poate fi definită și ca suprafață ce ia naștere din
rotația unui cerc în jurul unuia din diametre.
Orice plan care trece prin centrul sferei intersectează sfera după un cerc
care este numit cerc mare al sferei și care are același centru și aceeași rază ca
sfera. În dubla proiecție ortogonală, sfera se reprezintă prin cele două contururi
aparente orizontal și vertical, care sunt cercuri egale cu un cerc mare al sferei.
Conturul aparent orizontal al sferei este proiecția orizontală a cercului
mare orizontal al sferei (ecuatorul) și conturul aparent vertical este proiecția
verticală a cercului mare de front al sferei (meridianul principal). Orice altă
secțiune în sferă cu un plan care nu trece prin centrul sferei este un cerc al cărui
centru este proiecția centrului sferei pe planul de secțiune și a cărui rază este
cateta unui triunghi dreptunghic, care are ca ipotenuză raza sferei, iar drept
cealaltă catetă distanța de la centrul sferei la plan.
Acest cerc este real numai dacă această distanță este mai mică sau cel
mult egală cu raza sferei. Ca la orice suprafață de rotație, secțiunile în sferă prin
planele de nivel se numesc cercuri paraleli de nivel (în cazul sferei se disting și
paraleli de front), iar secțiunile în sferă prin planele verticale care trec prin centrul
sferei sunt cercuri meridian egale cu un cerc mare al sferei.
Să se determine un paralel orizontal (sau de front) al unei sfere cunoscând
fie cota l (depărtarea) sa, fie raza sa r. S-a arătat că paralelele sferei sunt cercurile
sferei ale căror plane sunt paralele cu unul din planele de proiecție. Având cota l
a paralelului (figura 126) se obține proiecția verticală a’b’ a sa, secționând sfera
cu planul de nivel H’. Acest paralel întâlnește conturul aparent vertical al sferei
în punctele A(a,a’) şi B(b,b’).
Proiecția orizontală a paralelului este și cercul de centrul ω și de rază
ωa=ωb. Analog se procedează și pentru paralelul de front.
Fig.142 Reprezentarea paralelului de rază r