GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Ş.l. dr. ing. ELENA IONIŢĂ

DEPARTAMENTUL G.I.D.I
 CURSUL 8
SECȚIONAREA ȘI DESFĂȘURAREA
SUPRAFEȚELOR I
 Fie o bară profilată cu baza în planul lateral de proiecție și un plan de
secțiune oarecare [P] dat prin urme. Muchiile barei profilate sunt drepte fronto-
orizontale, astfel încât planele auxiliare duse prin muchii sunt plane de nivel
(fig. 1). Vârfurile poligonului de secțiune se obțin prin intersecția fiecărei muchii
a barei profilate cu planul [P].

1, 4, 5, 12 ⊂ 𝑁 𝐷 𝑃 ∩ 𝑁
𝐷 ∩ 1 𝐴 𝑎, 𝑎 , 𝑎′′ 𝐷 ∩ 4 𝐷 𝑑, 𝑑 , 𝑑′′
𝐷 ∩ 5 𝐸 𝑒, 𝑒 , 𝑒 𝐷 ∩ 12 𝑀 𝑚, 𝑚 , 𝑚

Planul [N1] conține muchiile fronto-orizontale 1 1, 1 , 1′′ , 4 4, 4 , 4′′ ,

5 5, 5 , 5′′ , 12 12, 12 , 12′′ și se intersectează cu planul [P] după dreapta de
nivel 𝐷 (𝑑 , 𝑑 , 𝑑 ). Dreapta se intersectează cu muchiile în punctele care
sunt vârfuri ale poligonului de secțiune (A, D, E, M). La fel se determină și
celelalte vârfuri necesare construcției proiecțiilor secțiunii.
Unirea punctelor se face ținând cont de vizibilitatea în epură, iar
mărimea reală a secțiunii se află prin rabaterea planului [P] pe planul orizontal
de proiecție [H].
Fig. 1
Fig. 2
Px (115,0,0)
 TORUL

În figura următoare este prezentat torul cu o singură pânză, rezultat prin rotirea
cercului generator de rază R și centru O(o,o’) în jurul axei (Ω)(ω,ω’), exterioară
cercului și coplanară cu acesta. Paralelii limită descriși de punctele B(b,b’) și
D(d,d’) împart suprafața torului în două părți: una generată de semicercul
b’a’d’, numită suprafață exterioară și alta, generată de semicercul b’c’d’, numită
suprafață interioară. Conturul aparent orizontal este alcătuit din doi paraleli,
unul cu diametru minim /cc1 /, numit cerc colier, și altul cu diametrul maxim
/aa1 /, numit cerc ecuator. Conturul aparent vertical se compune din cele două
arce de cercuri meridiane de front b’a’d’ și b1’a1’d1’ și cei doi paraleli limită
/b’b1’ / și /d’d1’ /. Pentru un punct M, situat pe suprafața torului, căruia i se
cunoaște proiecția verticală m’, se pot determina patru proiecții orizontale sau
numai două. Planul de nivel [N], construit prin m’,secționează torul după doi
paraleli de rază / ω 1/, respectiv / ω 2/.
Dacă m’ este situat între 2’ și 1’ , atunci rezultă doar două proiecții orizontale,
pentru punctele situate pe cercul paralel de rază / ω 1/. Pentru un punct N situat
pe suprafața torului, căruia i se
cunoaște proiecția orizontală n,
se obțin două proiecții verticale
n’ și n1’ situate pe paralelii de
rază / ω n/, conținuți în planele de
nivel [N1], respectiv [N2].
Proiecțiile (nn1) și (n’n1’)
definesc o verticală care
intersectează torul în punctele
N(n,n’) și N1(n1,n1’). Pe planul
[H] de proiecție, sunt vizibile
punctele de pe suprafața torului
situate deasupra planului de nivel
ce conține cercul ecuator. În
proiecție verticală sunt vizibile
punctele de pe partea exterioară a
torului situate în fața planului de
front al meridianului principal.
Fie torul cu axa verticală , de urmă
orizontală H(80,60,0), cu centrul
cercului generator situat în planul de
nivel , de cotă zN=30, de rază
r=15mm, raza cercului mediu fiind
Rmed=40mm. Să se determine
proiecțiile secțiunii făcute în tor de
planele de front din figură.
Secțiunea plană printr-o suprafață toroidală
În general, secţiunile plane în suprafața toroidală pot fi:
O singură curbă, dacă proiecţia axei suprafeței toroidale pe planul secant
intersectează suprafața toroidală în două puncte (ovalul, lănţişorul).
O curbă cu punct dublu (lemniscată), dacă proiecţia axei suprafeței
toroidale pe planul secant este tangentă interior suprafeței toroidale.
Două curbe, dacă proiecţia axei suprafeței toroidale pe planul secant nu
intersectează suprafața toroidală sau o intersectează în patru puncte. Dacă
planul secant este bitangent suprafeței toroidale, secţiunea este constituită
din două cercuri (cercurile Villarceau) cu două puncte comune.
Punctele secțiunii se obțin folosind plane auxiliare, perpendiculare sau paralele
cu axa suprafeței toroidale.

În figura 3 suprafața toroidală este secționată, consecutiv, cu cinci plane de

capăt. Atunci când suprafața toroidală este secţionată cu planele de capăt [Pi]
(𝑝 , 𝑝 ), unde i=1÷5, axa de rotaţie se proiectează pe planele secante după
dreptele de front 𝐹 (𝑓 , 𝑓 ) cu proiecţiile verticale suprapuse peste urmele
verticale corespunzătoare ale planelor.
Planul [P1] secţionează suprafața toroidală după o singură curbă deoarece
dreapta de front intersectează suprafața toroidală în două puncte (fig. 4).

Fig. 3 Fig. 4

Fig. 5 Fig. 6
Planul de secţiune [P2] secţionează suprafața toroidală după o curbă cu punct
dublu deoarece F2 este tangentă la suprafața toroidală (fig. 5).
Planul de secţiune [P3] secţionează suprafața toroidală după cercurile
Villarceau deoarece F3 este bitangentă suprafeței toroidale (fig. 6).
Planul de secţiune [P4] secţionează suprafața toroidală după două curbe
închise deoarece F4 nu intersectează suprafaţa toroidală (trece prin golul
acesteia) (fig. 7).
Planul de secţiune [P5] secţionează suprafața toroidală după două curbe
închise (ovale) deoarece F5 intersectează suprafața toroidală în patru puncte
(fig. 8). Cele două curbe sunt una pe pânza exterioară, iar cea de a doua pe
pânza interioară.

Fig. 7 Fig. 8
În figurile următoare sunt reprezentate spațial secțiunile obținute prin
secționarea suprafeței toroidale cu șase plane de front, situate la distanțe
diferite față de axa suprafeței toroidale.
Fie suprafața toroidală la care se cunosc: raza cercului generator, r; raza
cercului mediu, R; distanţa d a planului de front [F] faţă de centrul suprafeței
toroidale.
În figura 9 𝑑 0, în fig. 10 0 𝑑 𝑅 𝑟, în fig. 11 𝑑 𝑅 𝑟, în fig. 12 𝑅 𝑟
𝑑 𝑅, în fig. 13 𝑑 𝑅, iar în fig. 14 𝑅 𝑑 𝑅 𝑟.

Fig. 9 Fig. 10
Fig. 11 Fig. 12

Fig. 13 Fig.14
Desfășurarea torului
Suprafața torului, având dublă curbură, nu este desfășurabilă prin metode
exacte. Desfășurarea aproximativă a suprafeței torului se poate obține prin
segmentarea acesteia în părți egale care se consideră echivalente cu alte
suprafețe desfășurabile. În figura următoare este prezentată o metodă de
desfășurare aproximativă a torului prin divizarea suprafeței acestuia în
tronsoane egale.
Planele verticale [P1], [P2],... [P12], care conțin axa torului, divizează suprafața
acestuia în 12 tronsoane egale (a), urmele orizontale (Ph1), (Ph2),... (Ph12)
ale acestora divizând cercul ecuator al torului în 12 arce egale. Tronsoanele I,
II,...XII ale torului sunt echivalente cu tronsoane cilindrice care sunt părți
componente ale unui cilindru circular drept având diametrul cercului de bază
egal cu diametrul d al cercului generator al torului. Generatoarele unui tronson
cilindric sunt tangente, în punctele 1, 2,...7, la cercul meridian din mijlocul
tronsonului, cât și la paralelii suprafeței determinați de planele de nivel [N1 ],..
[N4 ]. Aceste plane determină pe cercul meridian principal arce egale între ele
(1’2’ = 2’3’ = ... = 6’7’ ). În figura b sunt prezentate desfășuratele tronsoanelor
cilindrice, prin care este aproximată suprafața torului (desfășurata
aproximativă a suprafeței torului). Secțiunea dreaptă în tronsonul I coincide cu
meridianul principal al surafeței, iar mărimile reale ale generatoarelor cilindrului
rezultă din proiecția orizontală a acestuia (a); aceste mărimi sunt transpuse, în
desfășurată, pe transformatele paralelilor la care sunt tangente. În vederea
construirii desfășuratei, tronsoanele cilindrice au fost secționate după
generatoarea tangentă la paralelul limită superior, conținut în lanul de nivel
[N4]. Prin acest mod de aproximare, torul poate fi executat dintr-un cilindru
circular drept cu diametrul d egal cu cel al cercului generator al torului. Pentru
evitarea pierderilor de material, tronsoanele cilindrice se taie ca în figura c, iar
apoi se asamblează ca în figura a. Torul astfel obținut este cu atât mai apropiat
de forma teoretică cu cât numărul de tronsoane cilindrice este mai mare. Dacă
meridianii torului sunt înlocuiți prin poligoane regulate circumscise, suprafața
echivalentă a torului este compusă dintr-un cilindru interior, unul exterior și mai
multe trunchiuri de con exterioare și interioare. În acest caz, desfășurata
aproximativă a torului se compune din mai multe zone (fâșii) reprezentând
desfășuratele suprafețelor laterale ale trunchiurilor de con și ale cilindrilor care
intră în alcătuirea suprafeței torului.
VĂ MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ