GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Ş.l. dr. ing. ELENA IONIŢĂ

DEPARTAMENTUL G.I.D.I
 CURSUL 10
SECȚIONAREA ȘI DESFĂȘURAREA
SUPRAFEȚELOR II
 2.SFERA
Sfera este suprafața de rotație generată prin rotația unui cerc (C) (sau
semicerc) în jurul unui diametru. De asemenea, sfera poate fi definită și ca locul
geometric al punctelor echidistante față de un punct fix O, numit centrul sferei.
Rezultă că orice sferă este determinată dacă se cunosc coordonatele centrului și
ale unui punct de pe suprafața acesteia (sau măsura razei).
Prin secționarea unei sfere S, de centru O, și rază /OM /, cu un plan oarecare
[S], rezultă curba (C1); S(O, /OM /) ∩ [S] = (C1). Punctul O1 este proiecția
centrului O al sferei pe planul [S]. Punctele O și O1 împreună cu orice punct M
∈ (C1), alcătuiesc vârfurile unui triunghi dreptunghic având ipotenuza /OM / și
cateta /OO1 / constante. Ca urmare, curba de secțiune (C1) este un cerc cu
centrul în O1 și raza /O1 M / ⊂ [S]. Pentru ca secțiunea să fie reală este necesar
ca /OO1 /< < /OM /. Considerând axa sferei verticală, prin secționarea sferei cu
plane ce conțin axa se obțin cercuri meridiani, iar prin secționarea acesteia cu
plane de nivel se obțin cercuri paraleli.
Cercul paralel al cărui plan conține centrul sferei poartă denumirea de
ecuator.
Meridianii și ecuatorul sferei sunt cercuri având raza egală cu raza sferei.
2.1. Reprezentarea sferei. Puncte pe sferă
Sfera este determinată în epură prin proiecțiile centrului O(o,o’,o’’) și prin
mărimea razei R.
Cercul de contur aparent în planul [H] este proiecția orizontală a ecuatorului
sferei, iar cercul de contur aparent în planul [V] este proiecția verticală a
meridianului principal. Cercul de contur aparent din planul [L] de proiecție este
proiecția laterală a meridianului principal, conținut într-un plan de profil.
Un punct este situat pe o sferă dacă aparține unui meridian sau paralel al
acesteia.
Proiecțiile unui punct situat pe sferă se pot obține și prin secționarea sferei cu
un plan și situarea punctului pe cercul de secțiune. Construcția epurei se
simplifică dacă planul de secțiune este paralel cu unul din planele de proiecție.
Secționând sfera S(O,R) cu un plan de front [F](Fh ,Fl ) se obține cercul de
secțiune (C1) ( c1, c1’, c1’’), având raza ρ. Proiecția verticală (c1’) a acestuia este
un cerc concentric cu proiecția verticală a sferei și având raza ρ în adevărată
mărime. Celelalte proiecții ale acestui cerc sunt ( c1’)= (Fh ) și (c1’’)= (Fl).
Puntele M1 și M2 sunt situate pe sfera S(O,R) întrucât {M1,M2} ∈ (C1). Ca
urmare, {m1= m2} ∈ (Fh), {m1’, m2’} ∈ (c1’) și {m1’’, m2’’} ∈ (F1). În cazul în
care planul de secțiune este planul de nivel [N](Nv ,Nl ), punctele {M1, M2} ∈
S(O,R) au proiecțiile orizontale {m1,m2} ∈ ( c ), verticale {m1’= m2’} ∈ (Nv )
și laterale {m1’’,m2’’} ∈ (N1).
Desfășurarea sferei
Sfera, fiind o suprafață cu dublă curbură, admite doar desfășurări aproximative.
În acest scop, sunt utilizate două metode de desfășurare aproximativă.
Desfășurarea sferei prin divizarea suprafeței în fuse egale
În figura următoare este prezentată desfășurarea sferei prin metoda divizării
suprafeței acesteia în fuse egale. Planele verticale [P1], [P2],.... [P12], construite
prin centrul sferei, divizează suprafața sferei în 12 fuse egale (a). Urmele
orizontale (Ph1 ),(Ph2 ),... (Ph12 ) ale acestor plane divizează cercul ecuator al
sferei în 12 arce egale; a3 b3 = A3 B3= =πD/12. Pentru desfășurarea aproximativă
a fuselor sferice se secționează sfera cu planele de nivel [N1 ], [N2 ],.... [N5 ],
astfel încât arcele determinate pe cercul meridian (m’) să fie egale între ele: 0’1'
=1’2' =...= 5’6' = πD/12. Cercurile de secțiune cu aceste plane se proiectează în
adevărata mărime pe planul [H] de proiecție, ceea ce permite determinarea
adevăratei mărimi a lungimilor arcelor de pe suprafața fuselor sferice, conținute
în planele de nivel utilizate și situate între două meridiane alăturate: a1b1=
A1B1= πR1/6; a2b2 = A2B2 = πR2/6. Dreptunghiul circumscris desfășuratei prin
fuse are laturile πD, respectiv πD/2.
Pentru desfășurarea fusului sferic I, se trasează transformata semimeridianului
de simetrie (0’6'), având lungimea //06 //= πD/2, perpendiculară pe transformata
în desfășurare a cercului ecuator. Pe transformata (06) se consideră pozițiile
corespunzătoare ale transfor-matelor cercurilor de secțiune cu planele de nivel
[N1],.... [N5]. Pe transformatele acestor cercuri de secțiune se traspun
segmentele având lungimea egală cu arcele: a1b1=a5b5 ; a2b2 = a4b4. Se obțin,
astfel, punctele A1, A2... A5 și, respectiv B1, B2... B5.. Unind, printr-o curbă,
punctele altfel determinate, se obțin transformatele prin desfășurare a
meridianelor ce limitează desfășurata fusului I (b). Analog se construiesc
desfășuratele tuturor fuselor ce intră în alcătuirea suprafeței sferei. Desfășurata
aproximativă a sferei este compusă din 12 desfășurate ale fuselor sferice,
eroarea construcției desfășuratei fiind invers proporțională cu numărul fuselor
sferice în care se împarte suprafața. Lungimea arcelor de paraleli, cuprinse între
doi meridiani alăturați, poate fi aproximată prin media aritmetică dintre coarda
ce subîntinde un asemenea arc și segmentul din tangenta la arc, dusă în punctul
din mijlocul acestuia, și cuprins între planele meridianilor considerați. Astfel,
lungimea rectificată a arcului a3b3 = A3B3 se poate considera egală cu media
aritmetică a coardei /a3b3 / și segmentul /nr / situat pe tangenta dusă în punctul
3 la cercul ecuator.

Desfășurarea sferei prin divizarea suprafeței în zone

În figura următoare este prezentată desfășurarea sferei prin metoda divizării
suprafeței acesteia în zone sferice.
Planele de nivel [N1], [N2], [N3],...., divizează cercul meridian principal al
sferei în 12 arce egale (1’2' = 2’3’ = 3’4' = ...), iar suprafața sferei în șase zone
distincte, identice două câte două și simetrice față de planul [N1] al ecuatorului
(a). Zonele I și II, delimitate prin planele [N1 ] și [N2 ], respectiv [N2 ] și [N3 ],
se consideră echivalente cu trunchiuri de con ce fac parte din conul cu
generatoarea /1’s1’/, respectiv /2’s2’/, iar zona III se consideră echivalentă cu un
con având generatoarea /3’s3’/. Desfășurata sferei se obține ca desfășurate ale
trunchiurilor de con ale conurilor echivalente amintite, prin desfacerea
suprafețelor laterale ale acestora după linia poligonală [1',2',3'...] înscrisă în
cercul meridian principal (b). Eroarea construcției desfășuratei scade prin
mărirea numărului de plane de nivel ce divizează suprafața sferei în zone.
Desfășurata sferei se mai efectua și prin aproximarea sferei printr-un poliedru
semiregulat înscris în sferă sau circumscris acestuia. Astfel, desfășurata sferei
poate fi aproximată prin desfășurata acestui poliedru.
VĂ MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ