Suprafețe cilindro-conice

Cap. 7. SUPRAFEȚE CILINDRO-CONICE

Suprafața conică este suprafața generată de o dreaptă mobilă, numită generatoare, care
trece printr-un punct fix S numit vârf și se sprijină pe o curbă fixă (Γ), numită curbă directoare.
Vârful S este un punct singular al suprafeței și acesta împarte suprafața în două părți distincte,
numite pânze.
Conul este corpul mărginit de o suprafață conică și un plan. Intersecția dintre suprafața
conică și planul bazei determină curba de bază, după ale cărei forme conul poate fi con circular,
con eliptic, con parabolic etc. Conul circular la rândul său poate fi drept sau oblic, după cum
proiecția vârfului pe planul bazei cade în centrul acesteia sau nu.
Secțiunile paralele cu baza au forma curbei de bază, micșorată cu o anumită scară.
Suprafața cilindrică este generată de o dreaptă mobilă, numită generatoare, care se
()
deplasează paralel cu o direcție ∆ și se sprijină pe o curbă fixă (Γ) numită directoare. Cilindrul
este corpul mărginit de o suprafață cilindrică și două plane paralele iar intersecția dintre suprafața
cilindrică și una din două baze determină curba de bază după ale cărei forme deosebim: cilindru
circular, cilindru eliptic etc. Cilindrul circular poate fi drept sau oblic după cum generatoarea este
perpendiculară sau oblică față de planele bazelor. Secțiunile paralele cu baza au forma curbei de
bază.

7.1. PUNCT PE SUPRAFAȚA UNUI CON ȘI A UNUI CILINDRU

Conul și cilindrul se reprezintă în epură prin conturul aparent al acestora pe planele de

proiecție la care se adaugă în interior conturul bazei în cazul conului sau a bazelor în cazul
cilindrului. Un punct aparține unui con sau unui cilindru dacă el aparține unei generatoare a conului
sau a cilindrului considerat. În fig. 7.1 este reprezentată epura unui con circular oblic cu baza în
planul orizontal de proiecție. Pentru stabilirea unui punct pe suprafața conului se pleacă de la
alegerea unui punct m1’ în interiorul conturului aparent din proiecția verticală și ulterior stabilirea
proiecției verticale a generatoarei pe care se situează. În acest sens se unește s’ cu m1’ și se
( )
prelungește până când intersectează axa Ox în punctul g’. Din g’ se trasează linia de ordine
verticală care intersectează baza în punctele g și j, din care mai departe se trasează generatoarele
gs și js . Ducând linia de ordine corespunzătoare din m1’ se determină punctele m1 și m2 pe
proiecțiile orizontale ale celor două generatoare anterior determinate. Ca urmare a pozițiilor celor
două proiecții m1 și m2 rezultă că în vertical punctele m1’ și m2’ coincid. Pentru determinarea
proiecțiilor laterale ale punctelor de pe suprafața conului, se trasează mai întâi proiecțiile laterale ale
celor două generatoare considerate și mai departe, cu ajutorul liniilor de ordine corespunzătoare se
determină punctele m”1 și m”2.

47
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

Fig. 7.1. Punct pe suprafața unui con

În fig. 7.2 sunt prezentate proiecțiile punctelor M1 și M2 situate pe un cilindru circular oblic
cu baza în planul orizontal de proiecție. Aceste proiecții aparțin proiecțiilor de același nume ale
generatoarelor suprafeței.

Fig. 7.2. Punct pe suprafața unui cilindru

7.2. PLAN TANGENT ÎNTR-UN PUNCT AL CONULUI ȘI AL CILINDRULUI

Planul tangent la con sau cilindru conține întotdeauna o generatoare a acestora. În fig. 7.3
este reprezentat un con circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecție, la care s-a construit
câte un plan tangent pentru fiecare din punctele M1 (m1 ,m’1) , M2 (m2 ,m’2) care se găsesc pe
suprafața exterioară a conului. Pentru aceasta inițial s-au considerat două puncte situate pe suprafața
conului, care au proiecțiile verticale confundate, apoi s-au construit generatoarele care trec prin ele.
Deoarece conul are baza în planul orizontal de proiecție, planele tangente care urmează a fi
48
 Suprafețe cilindro-conice

construite vor avea urmele orizontale tangente la cercul bazei în punctele de intersecție g, respectiv j
dintre cerc și proiecțiile orizontale ale generatoarelor. Se constată că urma orizontală Th1
( ) ( )
intersectează axa Ox în Tx1 iar Th 2 intersectează axa Ox în Tx 2 .

Fig. 7.3. Plan tangent într-un punct al conului

( )
Pentru determinarea urmei verticale Tv1 se consideră o dreaptă de nivel N1 care trece prin
punctul M1 și căreia i se determină proiecțiile v1, v1’ ale urmei verticale. Deoarece la alegerea
dreptei de nivel s-a avut în vedere ca ea să aparțină planului tangent, proiecția sa orizontală s-a
( )
desenat paralelă cu urma orizontală a planului, iar cea verticală paralelă cu axa Ox .
În fig. 7.4 este reprezentată construcția a două plane tangente la cilindru în două puncte de
pe suprafața cilidrului considerat, care au proiecțiile verticale confundate.

Fig. 7.4. Plan tangent într-un punct al cilindrului

49
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

7.3. PLAN TANGENT LA CON PRINTR-UN PUNCT EXTERIOR SUPRAFEȚEI

Planul tangent care trece printr-un punct exterior M (m, m’) al unui con circular drept cu
baza în planul orizontal de proiecție trebuie să fie tangent la cercul de bază și să conțină dreapta
definită de punctul considerat și vârful S (s, s’) al conului. În fig. 7.5 este reprezentat un con circular
oblic cu baza în planul orizontal de proiecție și un punct exterior M (m, m’) prin care sunt trasate
două plane tangente la con. Pentru determinarea urmelor Th1 si Tv1 se determină proiecțiile și
totodată urmele dreptei definite de punctele M (m, m’) și S (s, s’). Deoarece planul [T1 ] conține
dreapta menționată anterior, urma orizontală Th1 tangentă la cercul bazei trece prin h și la intersecție
( )
cu axa Ox determină punctul Tx1. Pentru determinarea urmei verticale Tv1 se construiește o
( )
dreaptă de nivel N1 , ajutătoare, care trece prin M (m, m’) și care aparține planului [T1 ] care
( )
urmează a fi determinat prin urme. Ca urmare, proiecția verticală n1 este paralelă cu axa Ox , iar
proiecția orizontală este paralelă cu urma orizontală Th1 . Pentru determinarea completă a planului
tangent se unește Tx1 cu v1’ și prin prelungire se obține urma verticală Tv1 . În mod analog se
determină și cel de-al doilea plan tangent la con care trece prin punctul exterior M (m, m’).
Concluzia care se trage este că printr-un punct exterior conului se pot construi două plane tangente
la con.

Fig. 7.5. Plan tangent printr-un punct exterior al conului

7.4. PLAN TANGENT ÎNTR-UN PUNCT EXTERIOR AL CILINDRULUI

În fig. 7.6 este reprezentată în epură construcția a două plane tangente, printr-un punct
exterior al unui cilindru circular oblic, cu baza în planul orizontal de proiecție. Etapele parcurse
pentru determinarea rezultatului grafic sunt asemănătoare celor parcurse în realizarea epurei din fig.
7.5.

50
 Suprafețe cilindro-conice

Fig. 7.6. Plan tangent printr-un punct exterior al cilindrului

7.5. INTERSECȚIA DINTRE O DREAPTĂ ȘI UN CON

Pentru determinarea punctului de intersecție dintre o dreaptă și un con se recomandă

folosirea metodei secțiunii longitudinale, deoarece secțiunea în această situație este mult mai simplă
- un triunghi determinat prin trei puncte, spre deosebire de cazul secțiunii transversale când
secțiunea este o elipsă care trebuie determinată prin cât mai multe puncte.
În fig. 7.7 este reprezentată epura intersecției dintre un con circular oblic cu baza în planul
( )( )
orizontal și o dreaptă oarecare D d , d' definită prin proiecții. Pentru determinarea punctului de
intersecție dintre dreapta dată și conul considerat trebuie să se determine urma orizontală Ph a unui
( )( )
plan de secțiune [P ], care trebuie să conțină dreapta D d , d' și vârful S(s,s’) al conului. Pentru
( )(
aceasta se trasează dreapta D1 d1 , d1' ) care trece prin vârful S(s,s’) și intersectează dreapta
(D )(d , d' ) în punctul I(i, i’) și i se determină proiecțiile urmelor. Planul [P], care realizează o
secțiune longitudinală prin vârful conului, va avea urma Ph definită de punctele h și h1, urma care
intersectează planul bazei în punctele m și n. Secțiunea realizată în con este un triunghi, ale cărui
două laturi sunt proiecțiile orizontale ale generatoarelor definite de vârful conului și punctele M și
N. Prin intersecția proiecției orizontale a acestui triunghi cu proiecția orizontală a dreptei d se obțin
( )( )
proiecțiile orizontale ale punctelor de intersecție dintre dreapta D d , d' și conul considerat. În
ceea ce privește vizibilitatea dreptei față de con, se constată că între proiecțiile celor două puncte de
intersecție, dreapta nu este vizibilă, în afara conturului maxim aparent este vizibilă, iar în celelalte
porțiuni interne conturului aparent vizibilitatea se determină cu ajutorul regulilor de vizibilitate
prezentate în subcapitolele anterioare.

51
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

Fig. 7.7. Intersecția dintre o dreaptă și un con

7.6. INTERSECȚIA DINTRE O DREAPTĂ ȘI UN CILINDRU

Pentru determinarea punctului de intersecție dintre o dreaptă și un cilindru se recomandă

folosirea metodei secțiunii longitudinale, deoarece secțiunea în această situație, este mult mai
simplă - un dreptunghi ce se proiectează sub forma unui paralelogram, spre deosebire de cazul
secțiunii transversale când secțiunea este o elipsă care trebuie determinată prin cât mai multe
puncte. În fig. 7.8 este reprezentată epura intersecției dintre un cilindru circular oblic cu baza în
( )( )
planul orizontal și o dreaptă oarecare D d , d' definită prin proiecții. Pentru determinarea
punctelor de intersecție cât și a vizibilității dreptei față de cilindru se procedează asemănător cu
situația intersecției unei drepte cu un con.

52
 Suprafețe cilindro-conice

Fig. 7.8. Intersecția dintre o dreaptă și un cilindru

7.7. SECȚIUNI PLANE ÎN CON

Conform teoremei lui DANDELIN, secțiunea plană într-un con de rotație este elipsa,
hiperbola sau parabola, după cum planul paralel cu planul de secțiune dus prin vârful conului, nu
secționează conul, îl secționează după două generatoare, sau este tangent la con. În cazul particular
în care planul secant este perpendicular pe axa conului, secțiunea din spațiu este un cerc, iar dacă
planul de secțiune conține vârful conului și taie baza sa, secțiunea din spațiu este un triunghi isoscel.

7.7.1. Secțiune eliptică

Pentru exemplificare, în fig. 7.9 este reprezentată secțiunea eliptică realizată de un plan de
capăt printr-un con circular drept. Această secțiune se proiectează în planul orizontal sub formă de
elipsă care trece prin punctele 1,2,.....12, iar în planul vertical sub formă de segment cuprins între 1’
și 12’. Pentru determinarea proiecției orizontale se pleacă cu raționamentul din proiecția verticală,
în sensul că se aleg șapte proiecții verticale ale unor generatoare care prin intersecția cu urma
verticală a planului de capăt determină punctele 1’.....12’. Pentru determinarea punctului de
intersecție a semiaxelor elipsei în proiecție orizontală, una din cele șapte proiecții verticale al
generatoarelor alese trebuie să treacă prin mijlocul segmentului 1' 12' , mijloc notat cu 4' = 5' . În
( )
proiecție orizontală axa mare a elipsei este paralelă cu axa Ox , axa mică perpendiculară pe axa
(Ox ). Pentru determinarea centrului elipsei se determină mai întâi punctele 4 și 5 din proiecția
orizontală, care se găsesc la intersecția liniei de ordine coborâtă din 4’=5’, cu proiecțiile orizontale
ale celor două generatoare ale căror proiecții verticale trec prin 4’=5’.
Punctele 4 și 5 definesc axa mică a elipsei din proiecție orizontală iar punctele 1 și 12
definesc axa mare. Pentru determinarea celorlalte puncte din proiecție orizontală, care aparțin
elipsei de secțiune, se consideră pe rând câte o generatoare, a cărei proiecție verticală trece prin
punctele de tipul 1’, 2’,....12’ și determină pe proiecția verticală a bazei punctele a’, e’=f’, g’=h’,
53
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

j’=k’, m’=n’, l’=p’, b’. Corespondentele acestor puncte din proiecție orizontală, unite cu proiecția
orizontală a vârfului conului determină proiecțiile orizontale ale generatoarelor considerate, care
intersectate cu liniile de ordine coborâte din punctele 1’, 2’,....12’, conduc la obținerea proiecțiilor
orizontale ale punctelor care definesc elipsa.

Fig. 7.9. Secțiune eliptică printr-un con circular drept

7.7.2. Secțiune parabolică

În fig. 7.10 se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecție și vârful
S(s,s’,s”) care este secționat cu un plan de capăt a cărui urmă verticală este paralelă cu o generatoare
de contur aparent. Secțiunea obținută în con cu planul considerat este o parabolă, a cărei proiecție
verticală este segmentul 1' 11' situat pe urma verticală Pv a planului. Proiecția orizontală a parabolei
se determină prin puncte, prin metoda planelor de auxiliare de nivel, care realizează prin secționarea
conului cercuri care în proiecție orizontală se proiectează în mărime reală și sunt dispuse concentric.
Aceleași plane de nivel se intersectează cu planul de capăt considerat după drepte de capăt, ale căror
proiecții orizontale, prin intersectare cu proiecțiile orizontale ale cercurilor de intersecție, determină
proiecții orizontale ale punctelor care se găsesc pe parabola de intersecție.

54
 Suprafețe cilindro-conice

Fig. 7.10. Secțiune parabolică printr-un con circular drept

7.7.3. Secțiune hiperbolică

În fig. 7.11 se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecție și vârful
S (s,s’,s”), care este secționat cu un plan de profil, care conform teoremei lui Dandelin determină o
secțiune hiperbolică. Proiecția orizontală a parabolei se determină prin puncte, prin metoda planelor
auxiliare de nivel, care realizează prin secționarea conului cercuri care în proiecție orizontală se
proiectează în mărime reală și sunt dispuse concentric.
Proiecția verticală a hiperbolei de secțiune se suprapune peste urma verticală a planului Pv ,
iar proiecția orizontală peste urma orizontală Ph a aceluiași plan de profil. Aceleași plane de nivel
auxiliare intersectează planul de profil după drepte de profil, care determină în proiecție orizontală
la intersecție cu cercurile de secțiune punctele 1,2,....9 care aparțin hiperbolei de secțiune. Proiecțiile
verticale 1’, 2’,...9’ corespunzătoare acestor puncte se găsesc la intersecția urmei verticale a planului
secant cu urmele planelor de nivel auxiliare. Mărimea reală a secțiunii hiperbolice se determină în
proiecție laterală prin unirea proiecțiilor laterale ale punctelor anterior menționate.

55
 Geometrie descriptivă și desen tehnic

Fig. 7.11. Secțiune hiperbolică printr-un con circular drept

56