Atomii de argint se orientează doar în două moduri:


 cu m l paralel cu liniile de câmp magnetic, sau

 cu m l antiparalel cu liniile de câmp magnetic.
De aici rezultă că numărul cuantic de spin are două valori, adică:
2s + 1 = 2

ceea ce inseamnă:
1
s
2
1 1
ns = - ;
2 2

Cu aceste valori, din (15.10) si (15.11), se obţine:

e 11  3 e 3
ms    1    BP (15.14)
m0 22  2 m 0 2

11  3
Ls    1    (15.15)
22  2


Deci orientările posibile ale proiecţiei lui L s pe direcţia unui câmp

exterior B sunt date de:

1
L sz 
ns  1
cos     2  (15.16)
Ls 3 3 3

2 2

ceea ce înseamnă că  = 54.73.

15.3 Studiul atomului în câmp magnetic. Efectul Zeeman

Efectul Zeeman reprezintă descompunerea liniilor spectrale dacă sursa

de lumină generatoare de linii este plasată într-un câmp magnetic intens.

Dispozitiv experimental: între polii unui electromagnet puternic este

plasat un izvor (I) de linii spectrale (de ex: arc electric). Studiul liniilor spectrale
se face cu un spectroscop (Sp).

Rezultatele experimentului sunt în funcţie de direcţia de observaţie:

211
 a) Examinare transversală:

În absenţa câmpului magnetic (B = 0), se

constată existenţa liniei unice de
frecvenţă ; în prezenţa câmpului
magnetic (B0) se observă, în plus,
apariţia a încă două linii de frecvenţă
 - , respectiv  + .
Linia mediană se mai numeşte
linia  şi este polarizată liniar, cu

vibraţiile paralele cu direcţia lui B , iar
celelalte se numesc   şi sunt polarizate
tot liniar, dar cu vibraţiile perpendiculare

pe direcţia lui B .

Figura 15.4

b) Examinare longitudinală:

Figura 15.5

În acest caz, în prezenţa câmpului magnetic (B  0), dispare linia ,

rămânând numai liniile  , polarizate circular:
 linia de frecvenţă  +  este polarizată în sens invers trigonometric;
 linia de frecvenţă  -  este polarizată în sens trigonometric.

Observaţie: Acest experiment a fost studiat pentru prima dată de Zeeman la

descompunerea liniilor simple (singleţi) şi efectul poartă numele de efect
Zeeman normal.

212
 În cazul în care există linii spectrale multiple, fenomenul de
descompunere este mai complicat şi se numeşte efect Zeeman anormal.
Explicaţia efectului Zeeman normal.
Se consideră un atom de hidrogen aflat în stare fundamentală, deci
electronul se roteşte cu viteza unghiulară 0 pe o orbită circulară de rază r în
jurul protonului (fig. 15.6a).
În cazul în care se
aplică un câmp
magnetic (B  0)
crescător de la 0 la
B, în orbita circulară
a electronului va
apare un câmp
electric E. Circulaţia
lui E este tensiunea
electromotoare de
inducţie electro-
Figura 15.6 magnetică:

  d
 d l   dt
E

Câmpul electric induce un curent electric I în orbita care generează un flux ce

se opune fluxului inductor.
Cum:  = B S = B r2
 
 Ed l  E2r
rezultă:

r dB
E  (15.17)
2 dt

Deci în timp ce valoarea câmpului magnetic creşte de la 0 la B,

electronul va fi supus unei forţe:

er dB
F = - eE  (15.18)
2 dt

Această forţă duce la creşterea vitezei şi a momentului cinetic al

electronului.
Variaţia impulsului fiind: m0dv = Fdt , atunci creşterea momentului cinetic va fi:
m0 r dv = F r dt
m0 r2 d = - E r dt

213
 e
m0 d = dB (15.19)
2
unde m0 este masa electronului.

214