Înlocuind p = h /  în (16.

15) rezultă:

px x  h

ceea ce constituie relaţia de nedeterminare a lui Heisenberg cu privire la

impulsul şi coordonata electronului.
Observaţie: Pentru creşterea preciziei în măsurarea poziţiei ar trebui mişcată
fanta. Acest lucru conduce însă la creşterea impreciziei în determinarea
impulsului datorită modificării figurii de difracţie prin lărgirea maximelor şi
reciproc.

16.1.3 Experienţa lui Davisson şi Germer

Lungimea de undă
asociată electronilor
acceleraţi convenabil
se studiază în dome-
niul spectral al
radiaţiilor X ( 0.01 
100) Å.
Pornind de la
această asociaţie, se
poate studia difracţia
electronilor în mod
asemănător cu difrac-
ţia razelor X pe
cristale.

Figura 16.2 (F filament, TE tun electronic, CF cilindru Faraday, G galvanometru)

Din fig. 16.2 se vede că electronii emişi de filament sunt acceleraţi şi

m0 v 2
colimaţi de tunul electronic sub o tensiune (U) mare. Din:  eU , rezultă
2
că impulsul unui electron este:

p = m0v = 2m 0 eU (16.16)

Apoi electronii sunt dirijaţi spre un monocristal de nichel tăiat după planul
(1,1,1). Electronii difractaţi au o distribuţie unghiulară care poate fi determinată
cu ajutorul unui colector (cilindru Faraday) conectat la un galvanometru.

220
Reţeaua cristalină a monocristalului de nichel acţionează ca o reţea de difracţie.
h
Lungimea de undă asociată de Broglie:   verifica legea lui Bragg:
m0 v

2d sin = k (16.17)

unde  este unghiul direcţiei de propagare în raport cu planele reticulare ale

cristalului, de unde se obţine:

h
2d sin = k (16.18)
2m 0 eU
Pentru nichel d = 2.15 Å; în acest caz din (16.18) se obţine:

2.8553
sin = k
U
Pentru o tensiune de accelerare U = 54V, al doilea maxim (k = 2) se
obţine la  = 50; în situaţia aceasta, lungimea de undă asociată electronului
este  = 1.6708 Å.
Variind tensiunea de alimentare, variază şi intensitatea fasciculului
difractat, fenomen detectat cu ajutorul galvanometrului (fig.16.3).

Figura 16.3 Figura 16.4

În fig. 16.4 este reprezentată variaţia lungimii de undă asociate de

Broglie () în funcţie de impulsul (p) al electronului.
Odata cu variaţia tensiunii de alimentare, variază şi impulsul
electronului, conform relaţiei 16.16. Din datele experimentale se constată că 
variază liniar cu 1 / p (fig. 16.4), panta acestei drepte fiind chiar constanta lui
Planck. Acestă observaţie este o nouă constatare experimentală a relaţiei lui de
Broglie (p = h /  =  k) pentru particulele materiale.

221