μ N S ES

−
KT KT
∑e ∫ e
N
de unde: const × ( D S) dW (NS) = 1 (6.89)
μ N S ES
−
KT KT
~ ∑e ∫ e
Se face notaţia: Z =
N
( D  S) dW (NS) (6.90)
~
unde Z
=1/const, reprezintă integrala statistică pentru distribuţia
macrocanonică.

ELECTROMAGNETISM

CAP. 7 Electrostatica

7.1 Mărimi principale în electrostatică

Electrostatica este acea parte a electromagnetismului care se ocupă cu

fenomenele electrice produse de sarcinile electrice aflate în repaus în raport cu
un sistem de referinţă inerţial.
Aceste fenomene pot fi evidenţiate prin apariţia unor forţe şi momente
determinate de anumite interacţiuni specifice. Din acest punct de vedere, se
deosebesc două stări distincte ale corpurilor:
 electrizarea - apare în urma încărcării corpurilor cu sarcini electrice; se
manifestă prin apariţia unor forţe de interacţiune care nu depind de
orientarea relativă a corpurilor electrizate.
 polarizarea - constă în apariţia unor asimetrii în distribuţia sarcinilor; se
evidenţiază prin apariţia unor cupluri de forţe ce se acumulează pentru o
anumită orientare a corpurilor electrizate.
a) Câmpul electric este purtătorul material al interacţiunilor electrice. Este un
câmp vectorial şi este parte componentă a câmpului electromagnetic.
b) Sarcina electrică este o mărime scalară ce măsoară starea de încărcare şi
caracterizează proprietatea corpurilor de a crea un câmp electric sau de a fi
acţionate atunci când sunt introduse în câmpul electric al altor corpuri.
Sarcina elementară este a electronului e = -1,6×10-19 C; este o constantă
universală. După elementul din spaţiu în care este repartizată sarcina electrică,
se poate defini:
- densitate volumică de sarcină - în cazul în care sarcina este repartizată
Δq dq
lim =
într-un volum t: r = Δ τ → 0 Δτ dτ
(7.1)

1
- densitate superficială de sarcină - în cazul în care sarcina este repartizată
Δq dq
lim
=
pe o suprafaţă S: s = Δ τ → 0 ΔS dS (7.2)

- densitate liniară de sarcină - în cazul în care sarcina este repartizată pe o curbă G:

Δq dq
lim =
 = Δ τ → 0 ΔΓ dΓ
(7.3)

c) Legea lui Coulomb Fig. 7.1

Forţa de interacţiune dintre două sarcini punctiforme este proporţională
produsul sarcinilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei ce le separă,
depinzând şi de mediul în care se află sarcinile.
Direcţia acestor forţe este pe dreapta ce uneşte sarcinile, iar sensul ei
depinde de semnul sarcinilor. În fig. 7.1 a fost reprezentat cazul în care cele
două sarcini sunt pozitive. Expresia vectorială este:

q q
⃗F = 1 ⋅ 1 2⋅⃗r
12
4 πε r 312 12
(7.4)
unde e este permitivitatea absolută a mediului în care se află sarcinile şi este
dată de: e = e0 er , cu e0=8,84×10-12 F/m, permitivitatea vidului şi er permitivitatea
relativă a mediului respectiv, în raport cu cea a vidului (adimensională).
⃗F =− ⃗F
Se vede că: 12 21 sau în modul: F12 = F21 .
d) Intensitatea câmpului electric este o mărime vectorială, funcţie de punct, ce
caracterizează local câmpul electric, prin interacţiunile ce le produce.
Aceste interacţiuni sunt evidenţiate prin intermediul unui corp de probă
(corp bun conducător, slab încărcat electric, de dimensiuni reduse şi având
sarcina constantă în timp).
Intensitatea câmpului electric este egală cu raportul dintre forţa F care se
⃗
exercită asupra corpului de probă şi sarcina lui q, când aceasta din urmă tinde
către zero:
⃗E = lim F
⃗
q →0 q (7.6)

e) Liniile de câmp electric sunt curbe tangente în fiecare punct la direcţia

locală a vectorului E . Sensul lor se alege astfel încât pleacă de la sarcinile
⃗
pozitive spre cele negative, deci liniile câmpului electric sunt curbe deschise.
f) Momentul electric este o mărime vectorială care măsoară starea de polarizare
a corpurilor. Pentru o sarcină punctiformă q într-un punct având vectorul de
2
poziţie ⃗r faţă de o origine 0 aleasă arbitrar, momentul electric al sarcinii în
raport cu 0 este:

⃗p = q ⃗r
(7.7)

sau pentru un ansamblu de n sarcini punctiforme:

n n

⃗p
∑ ⃗p i ∑ qi ⃗r i
= i=1 = i=1
(7.8)

Se defineşte dipolul electric ca fiind

un ansamblu de două sarcini punctiforme,
egale de semne opuse, situate la distanţa
l fixă (fig. 7.2). Atunci momentul electric
dipolar va fi conform (7.8):

2
⃗pd = ∑ qi ⃗r i =− q⃗r 1 + q ⃗r 2 = q (⃗r 2 − ⃗r 1 ) = q ⃗l ⃗l = ⃗r 2 −⃗r 1
i=1 (7.9)unde: .
Fig. 7.2
În cazul dielectricilor, starea de polarizare este caracterizată de
momentul electric ⃗p , definit prin intermediul cuplului de forţe ⃗c care
acţionează asupra dielectricului plasat într-un câmp electric
⃗E , astfel încât:

⃗c = ⃗p ´
⃗E
(7.10)

sau, în modul:

c = pEsin a (7.11)
unde a este unghiul dintre ⃗p şi .
⃗E
Aşa cum polarizarea poate fi permanentă sau temporală, tot aşa există
un moment electric permanent ( ⃗p p ) şi unul temporar ( ⃗p t ), deci momentul
electric total al corpului este:

⃗p
= p
⃗p p + ⃗p t
(7.12)

3
g) Polarizaţia electrică este o mărime vectorială egală cu limita raportului dintre
momentul electric D ⃗p al unui element de volum Dt şi acest volum:
⃗P= lim Δ⃗p = d ⃗p
Δτ →0 Δτ dτ (7.13)

adică este momentul electric al unităţii de volum.

h) Inducţia electrică este o mărime vectorială, depinzând de poziţie, care
caracterizează local câmpul electric funcţie de sarcina electrică generatoare de
câmp. Expresia inducţiei electrice este: