d) Transformarea acceleraţiilor

Cu ajutorul acestei transformări, se face legătura între componentele

acceleraţiilor măsurate în două sisteme de referinţă inerţiale S şi S'. Făcând un
calcul similar cu cel de la compunerea vitezelor, se obţine:

 
3
du x 1  2 2
  3
a 'x
ax dt  '  (4.25)
 1  vu x 
 c 2 

1  2  vu 'x  2 vu 'y ' 
 1  a y  ax 
ay  ' 
3
 c2 
 c 2
 (4.26)
 1  vu x 
 c2 
 
1  2  vu '  2 vu 'z ' 
  1  2x a z  ax 
az  ' 
3
 c 
 c 2
 (4.27)
 1  vu x 
 c2 
 
Şi în acest caz, la viteze mici v << c, se regăsesc rezultatele mecanicii clasice.

e) Simultaneitatea a două evenimente

Se consideră două evenimente E1(x, y, z, t1) şi E2(x, y, z, t2) care au loc
într-un sistem de referinţă S. Se defineşte intervalul relativist dintre cele două
evenimente:


12  c 2  t 2  t 1  2   x 2  x 1  2   y 2  y 1  2   z 2  z1  2  (4.28)

Conform transformărilor Lorentz, intervalul dintre două evenimente este

un invariant relativist, adică îşi păstrează valoarea la trecerea dintr-un sistem de
referinţă inerţial (S) în alt sistem de referinţă inerţial (S'):

'12  c 2  t '2  t 1'    x '2  x 1'    y '2  y 1'    z '2  z 1'   =12
2  2 2 2
(4.29)
 

a) Dacă 12 = 0, rezultă:

i) fiecare paranteză este nulă:
t 1 = t 2 ; x 1 = x 2 ; y 1 = y2 ; z 1 = z 2 (4.30)
atunci: t1' = t2' ; x1' = x2' ; y1' = y2' ; z1' = z2' (4.31)

deci cele două evenimente sunt absolut simultane (au loc în acelaşi loc şi în
acelaşi timp).
ii) cei doi termeni sunt egali:
51
 c2(t2 - t1)2 = (x2 - x1)2 + (y2 - y1)2 + (z2 - z1)2 (4.32)

cele două evenimente reprezintă emisia şi respectiv, recepţia unui semnal

luminos în vid.

b) Dacă 122 > 0, rezultă:

t 1  t 2 ; x 1 = x 2 ; y 1 = y2 ; z 1 = z 2 (4.33)

Conform transformărilor Lorentz:

t1'  t2' ; x1'  x2' ; y1' = y2' ; z1' = z2' (4.34)

Deci, dacă în sistemul S, evenimentele au loc în acelaşi loc, dar la momente

diferite de timp, în sistemul S', se petrec şi în locuri şi la momente de timp
diferite. Acest tip de interval se numeşte interval temporal.

c) Dacă 122 < 0, rezultă:

t 1 = t 2 ; x 1  x2 ; y 1 = y 2 ; z 1 = z 2 (4.35)

Conform transformărilor Lorentz:

t1'  t2' ; x1'  x2' ; y1' = y2' ; z1' = z2' (4.36)

Deci, dacă în sistemul S, evenimentele au loc în acelaşi moment, dar în locuri

diferite, în sistemul S', se petrec şi în locuri şi la momente de timp diferite.
Acest tip de interval se numeşte interval spaţial.

d) Cauzalitatea în teoria relativităţii

Fie două evenimente E1 şi E2 între care există o legătură cauzală, de
exemplu E1 este cauza şi E2 este efectul. Datorită sensului de curgere al
timpului, E1 trebuie să preceadă E2. Teoria relativităţii nu poate contrazice
existenţa legăturilor cauzale. De aici rezultă că legătura cauzală trebuia să fie
invariantă la trecerea dintr-un sistem de referinţă, în altul. De exemplu, se
consideră emisia unui semnal luminos la momentul t 1, din punctul (x1, y1, z1).
Acest eveniment este E1, iar un al doilea eveniment E 2 îl reprezintă emisia unui
alt semnal luminos, tot din acelaşi punct, dar la momentul t 2 > t1, condiţionat de
recepţionarea primului semnal. Durata emisiei primului semnal este . Rezultă:

c   x 2  x 1  2   y 2  y 1  2   z 2  z 1  2 < c(t2 - t1) (4.37)

De unde se observă că:
2 = c2(t2 - t1)2 - [(x2 - x1)2 + (y2 - y1)2 + (z2 - z1)2] > 0 (4.38)

52
Relaţia (4.38) ne arată că este vorba despre un interval temporal şi se fac
următoarele notaţii: t=t 2-t1 şi l2 = (x2-x1)2+(y2-y1)2+(z2-z1)2 ; se obţine:

2 = c2 t2 - l2 (4.39)

Reprezentând grafic relaţia (4.39) pentru un interval relativist (=const), se

obţine fig. 4.2. Se observă că dependenţa
dintre ct şi t este o hiperbolă.
i) Pentru 122 > 0 (interval temporal) se obţin
ramurile AA' şi A1A1'. Punctele A şi A1
reprezintă două evenimente care se produc în
acelaşi punct din spaţiu (ca şi evenimentul
rezultat prin punctul O). Punctul A este un
eveniment ulterior, iar A1-unul anterior, raportat
la punctul O. Deci punctul A este cauză pentru
O, iar punctul A1 este efect. Tot în raport cu
evenimentul reprezentat prin punctul O,
regiunea de deasupra asimptotei superioare OO'
se numeşte viitor absolut, iar regiunea de sub
asimptota inferioară OO'' - trecut absolut.
În ceea ce priveşte evenimentele
Fig. 4.2 aflate pe aceeaşi ramură a hiperbolei, legătura
cauzală este următoarea: evenimentul rezultat prin A' este efect în raport cu cel
prezentat prin A; iar punctul A1' este cauză pentru punctul A1.
ii) Pentru 122 < 0 (interval spaţial) se obţine ramura B'BB''. În acest caz,
succesiunea temporală a evenimentelor nu este univocă, adică într-un sistem
de coordonate, evenimentul E1 este anterior evenimentului E2, iar în altul,
E2 este anterior lui E 1. De exemplu, în fig. 4.2 evenimentele reprezentate prin
punctele O şi B sunt simultane într-un anumit sistem de referinţă, dar nu se
poate stabili o relaţie cauzală între ele, deoarece evenimentul B se găseşte pe
hiperbolă care, în raport cu O, poate fi atât în trecut, cât şi în viitor.
iii) Pentru 122 = 0, (l =  ct) se obţin asimptotele la hiperbolele prezentate.
Aceste asimptote descriu evenimente legate de propagarea luminii; conform
principiului invarianţei vitezei luminii rezultă că  = 0 în toate sistemele de
referinţă inerţiale.

4.4 Elemente de dinamică relativistă

a) Masa în mecanica relativistă

Din legea de conservare a impulsului, aplicată în cazul transformărilor

Lorentz, rezultă că masa unui corp este dependentă de viteza corpului; o astfel
de dependenţă, scrisă în forma generală, este:

m = m0f ( v ) (4.40)

53
unde m0 este masa de repaus a corpului, m masa de mişcare, corespunzătoare
 
vitezei v şi f( v ) este o funcţie de viteză ce va fi determinată din legea de
conservare a impulsului, în cazul ciocnirii a două bile elastice.
Fie două bile A şi B, fiecare având masele de repaus m 0 şi vitezele

iniţiale v o în raport cu sistemele de referinţă corespunzătoare: S şi S' (care se

deplasează cu viteza v în raport cu primul, de-a lungul direcţiei Ox) (fig. 4.3).

Fig. 4.3 Fig. 4.4

Se consideră mişcarea numai în raport cu sistemul S. În acest caz, bila


B va avea viteza u (fig. 4.4):

 v2 
u  v 2  v 02 1  2  (4.41)
 c 


În raport cu sistemul S, masele celor două bile, sunt:

mA = m0 f (v0) (4.42)

mB = m0 f (u) (4.43)
 
După ciocnire (fig. 4.5), bila A are viteza v 1 , iar bila B are u 1:

u1  v 2  v 22 (4.44)

unde v2 reprezintă componenta verticală a vitezei bilei B, după ciocnire.

Atunci legea de conservare a impulsului după direcţia Ox, pentru bila B, este:
m0 f (u) v = m0 f (u1) v
de unde, prin simplificare, se obţine:

f (u) = f (u1) , adică u = u1 (4.45)

sau, înlocuind cu relaţiile (4.41) şi (4.44), rezultă:

54