d2 x

Fx  ma x  m
dt 2
d2 y
Fy  ma y  m
dt 2
d2 z
Fz  ma z  m
dt 2
(1.22)

În sistemul S', relaţiile (1.22) trebuie să aibă aceeaşi formă (conform

principiului relativităţii clasice a lui Galilei):
d2 x '
Fx '  m'
dt '2
d2 y '
Fy '  m'
dt '2
d2 z '
Fz '  m'
dt '2
(1.23)
În vederea stabilirii unei legături între relaţiile (1.22) şi (1.23), s-au
formulat următoarele ipoteze:
-măsurătoarea unei forţe va da aceeaşi valoare numerică, indiferent de sistemul
de referinţă inerţial în care a fost făcută.

Fx = Fx ' ; Fy = Fy ' ; Fz = Fz ' (1.24)

-măsurătoarea unei mase va da aceeaşi valoare numerică, indiferent de

sistemul de referinţă inerţial în care a fost făcută.

m=m' (1.25)

-măsurătoarea unui interval de timp în care are loc un proces va da aceeaşi

valoare numerică, indiferent de SRI în care a fost făcută.

t=t' (1.26)

Ţinând cont de aceste ipoteze, din relaţiile (1.22) şi (1.23) rezultă:

d2 x d 2 x' d2 y d 2 y' d2 z d 2 z'

 ;  ; 
dt 2 dt 2 dt 2 dt 2 dt 2 dt 2
(1.27)

7
Din integrarea relaţiilor (1.27), la care s-a considerat că la momentul iniţial
(t = 0), originile celor două sisteme coincideau, se obţin transformările lui Galilei:
x' = x +  t
y' = y +  t (1.28)
z' = z +  t

unde , ,  sunt constante de integrare.

În particular, dacă sistemul S' se mişcă faţă de sistemul S, numai de-a
lungul axei 0x (fig. 1.5), rezultă:

x = x' + vt x ' = x - vt
y = y' sau '
y =y (1.29)
z = z' z' = z
t = t' t' = t

Cele două sisteme de relaţii (1.29) reprezintă grupul de transformări

ale lui Galilei, care permit localizarea unui eveniment în timp şi spaţiu, într-un
sistem de referinţă inerţial, atunci când se cunoaşte localizarea aceluiaşi
eveniment într-un alt sistem de referinţă inerţial aflat în mişcare rectilinie şi
uniformă faţă de primul.
Concluzie: Spaţiul este invariant în raport cu cele două sisteme de referinţă
inerţiale
Demonstraţie: Fie două puncte P1 şi P2 (fig. 1.5), de coordonate x1/2 ; y1/2 ; z1/2 în
raport cu sistemul S şi de coordonate x' 1/2 ; y'1/2 ; z'1/2 ; în raport cu sistemul S'. În
sistemul S, distanţa dintre cele două puncte este:

 
1
d   x1  x 2    y1  y 2    z1  z 2 
2 2 2 2 (1.30)

În sistemul S', se obţine:

1



d'   x'1  x' 2  2

 y'1  y' 2  2

 z'1  z' 2  2

2 d

(1.31)

1.3 Teoreme de variaţie în dinamica punctului material

a)Teorema de variaţie a impulsului

Înlocuind în principiul al doilea (1.19), impulsul (1.7), rezultă:

dv d mv  dp
  

F  ma  m  
dt dt dt
(1.32)

8
 Cu toate că s-a considerat masa m constantă, relaţia (1.33) este
valabilă şi în cazul în care m variază în timpul mişcării. Deci enunţul teoremei
este: Forţa este egală
 cu derivata impulsului în raport cu timpul.
Dacă F =0, adică rezultanta forţelor care acţionează asupra

punctului material este nulă, rezultă: d p = 0, adică:

p= const
(1.33)
care este legea conservării impulsului pentru punctul material, adică dacă forţa
rezultantă este nulă, impulsul rămâne constant.

b)Teorema de variaţie a momentului cinetic

Prin derivarea, în raport cu timpul, a relaţiei (1.8), se obţine:
  
dL d r   dp
 p  r 
dt dt dt
(1.34)

dr    
 p  v  p  v   mv   0 deoarece v şi (m v ) au aceeaşi
  
Ştiind că:
dt 
 dp   
direcţie şi că r   r  F care reprezintă momentul forţe F în raport cu
dt
originea 0 a sistemului, rezultă:

dL  
 r F
dt
(1.35)

Enunţul teoremei este: Derivata momentului cinetic în raport cu timpul, faţă de un punct
fix este egală cu momentul, în raport cu acel punct, al forţei care provoacă mişcarea
mobilului. 
Dacă F =0, adică rezultanta forţelor care acţionează asupra
punctului material este nulă, sau dacă forţa rezultantă trece  mereu prin punctul
în raport cu care se consideră momentul forţei, rezultă d L =0, adică:

L = const. (1.36)

Relaţia (1.36) constituie legea conservării momentului cinetic, care arată că:
dacă momentul forţei rezultante este nul, momentul cinetic rămâne constant.

c) Teorema variaţiei energiei cinetice

Din expresia lucrului mecanic (1.11) şi a principiului al doilea al
dinamicii (1.19), rezultă:

9
 W =
B   B   B  B
dv    m vB mvA
 F d r   m a d r   dt d r 
m  m v dv  2  2
A A A A
(1.37)

Deci enunţul teoremei este: Lucrul mecanic efectuat între două poziţii A şi B
este egal cu variaţia energiei cinetice a punctului material de la A la B.

d) Teorema conservării energiei mecanice totale

Această teoremă este un caz particular al legii generale de
conservare a energiei şi are următorul enunţ: într-un câmp potenţial de forţe,
energia mecanică totală rămâne constantă.
Demonstraţie: Fie un punct material de masă m care se deplaseaza într-un
câmp potenţial de forţe dintr-o poziţie A în altă poziţie B (fig. 1.6). Energia
potenţială a punctului în poziţia A este: U A = WAO, unde WAO este lucrul mecanic
necesar deplasării punctului material din poziţia A în originea 0 a câmpului. În
mod similar UB = WBO. De aici rezultă:

UA - UB = WAO - WBO (1.38)

Dar, într-un câmp conservativ, lucrul mecanic

nu depinde de forma traiectoriei, adică:

WAO = WBO + WAB (1.39)

sau, ţinând cont de teorema variaţiei energiei

cinetice:

WAO - WBO = WAB = TB - TA (1.40)

(1.40)
Fig. 1.6
Înlocuind (1.40) în (1.38), rezultă:
UA - UB = TB - TA , sau: TA + UA = TB + UB , adică:

EA = EB = const. (1.41)

CAP. 2 Elemente de mecanică analitică

2.1 Mărimi caracteristice mecanicii analitice

Mecanica analitică are aceleaşi obiective de studiu ca şi mecanica

clasică, dar cu metode diferite. Cu ajutorul principiilor mecanice analitice se pot
aborda diferite capitole ale fizicii (teoria relativităţii, mecanica mediilor
deformabile, electromagnetismul), deoarece se foloseşte o metodă generală

10
care, pe lângă noţiunile fundamentale ale mecanicii clasice, valabile şi în acest
capitol, mai introduce o serie de mărimi caracteristice.
Numărul gradelor de libertate f ale unui sistem este egal cu numărul
mişcărilor posibil independente ale acestui sistem. Acest număr mai este egal şi
cu numărul parametrilor independenţi necesari determinării complete a
configuraţiei sistemului .
Exemplu: Fie un sistem format din n puncte materiale. Configuraţia
acestui sistem este complet determinată dacă se cunosc dependenţele de timp
ale tuturor coordonatelor carteziene: x 1(t), y1(t), z1(t), x2(t), y2(t), z2(t), ..., xn(t),
yn(t), zn(t). În acest caz, sistemul are f = 3n grade de libertate.
Dacă între cele n puncte există l legături, numărul de grade de libertate

11