Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

2. Hiperbola

Hiperbola este curba plană ce reprezintă locul geometric al

punctelor cu proprietatea că modulul diferenţei distanțelor față
de două puncte fixe, numite focare, este constantă (Fig.3).

Notăm focarele cu F1 și F2 având distanţa dintre ele F1F2 = 2c.

Punctele hiperbolei ce se găsesc pe axa dintre focare se numesc
vârfurile hiperbolei (Fig.1,3).

Fig.1 Vârfurile şi focarele hiperbolei

Pentru M aparținând elipsei rezultă

| MF1 − MF2 | = constant = 2a.
Remarcăm că a și c determină unic hiperbola, iar a < c .

Fie O mijlocul lui (F1F2) și punctele A1, A2 pe dreapta F1F2

cu O mijloc pentru (A1A2) și A1A2 = 2a (Fig.1). Atunci
punctele A1 şi A2 aparţin hiperbolei. Într-adevăr,
|A1F1-A1F2|=|A1F1-(A1A2+A2F2)|=A1A2 = 2a,
adică A1 aparține hiperbolei.

Pe baza definiţiei, putem construi cu rigla şi compasul orice

punct al hiperbolei. Deoarece trebuie ca | MF1 − MF2 | = 2a
= A1A2, alegem P  A1A2\ (A1A2) și construim C(F1;A1P) și
C(F2;A2P), la intersecția lor găsindu-se punctul M al
hiperbolei (de fapt două puncte) (Fig.2).
Punctul M aparţine hiperbolei deoarece,
din construcţie, modulul diferenţei
distanţelor de la M la cele două focare
este chiar 2a.
Folosind formula distanţei din
geometria analitică plană şi definiţia
rezultă că, raportat la sistemul cartezian
de axe Oxy, unde O este mijlocul
segmentului (F1F2), iar F1F2 este axa Ox,
ecuația hiperbolei de centru O este
𝑥2 𝑦2
2
− 2 = 1, 𝑏 2 = 𝑐 2 − 𝑎2 .
𝑎 𝑏

𝑏
Rezultă 𝑦 = ± 𝑎 √𝑥 2 − 𝑎2 , adică
Fig.2 Construcţia prin puncte a hiperbolei
hiperbola este formată din reuniunea
graficelor a 2 funcții.

-1-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

𝑏
Se pot calcula ecuaţiile asimptotelor oblice ale hiperbolei: 𝑦 = ± 𝑎 𝑥. Aceste asimptote implică
faptul că pe măsură ce ne îndepărtăm de vârfurile hiperbolei aceasta ”se îndreaptă” (Fig.3).
Rezultă de aici o construcție aproximativă a hiperbolei, să-i zicem arcul hiperbolic, format
dintr-un arc de cerc reunit cu două semidrepte ce sunt tangente arcului (pentru a avea racord).
Pentru aceasta, construim axa de simetrie A1A2, un punct M aparținând hiperbolei (vezi Fig.2)
apropiat de A2 și simetricul lui M’ față de axa de simetrie. Centrul arcului de cerc este la
intersecția mediatoarei segmentului A2M cu axa A1A2. Construim arcul de cerc și tangentele la
acesta în M și M’.
1 1
Ecuaţia tangentei la hiperbolă în punctul 𝑀(𝑥0 , 𝑦0 ) este 𝑎2 𝑥0 ⋅ 𝑥 − 𝑏2 𝑦0 ⋅ 𝑦 = 1.

O proprietate practică importantă a hiperbolei este proprietatea optică: O rază de lumină ce

trece printr-un focar se reflectă în hiperbolă după o dreaptă ce conţine celălalt focar (Fig.5).
Datorită proprietăţii reflexiei, bisectoarea unghiului F1MF2 este chiar tangenta în M la
hiperbolă.

Fig.3 Asimptotele hiperbolei Fig.5 Proprietatea optică a hiperbolei

Excentricitatea hiperbolei este raportul dintre distanţa focală F1F2 şi distanţa dintre vârfuri,
A1A2:
𝑐 𝑏2
𝑒 = 𝑎 = √1 + 𝑎2 ∈ (1; ∞).

Ea caracterizează „arcuirea” hiperbolei:

𝑒→∞⇒𝑐≫𝑎⇒𝑏≈𝑐⇒
ℎ𝑖𝑝𝑒𝑟𝑏𝑜𝑙𝑎 → 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 𝑣𝑒𝑟𝑡𝑖𝑐𝑎𝑙𝑎

𝑒→1⇒𝑐≈𝑎⇒𝑏≈0⇒
ℎ𝑖𝑝𝑒𝑟𝑏𝑜𝑙𝑎 → 𝑠𝑒𝑚𝑖𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 𝑜𝑟𝑖𝑧𝑜𝑛𝑡𝑎𝑙𝑎

https://prezi.com/9au77r48x9pa/mathematics-in- Fig.5 “Arcuirea” hiperbolei

architecture/

-2-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

3. Parabola

Parabola este curba plană ce reprezintă locul geometric al

punctelor egal depărtate de un punct fix F, numit focar, și de o
dreaptă fixă d, numită dreaptă directoare (Fig.7).
Pentru M aparținând parabolei, MF = d(M,d).

Pentru construcţia continuă a parabolei procedăm astfel: fixăm un

echer ABC cu cateta AC (cateta mai scurtă) pe dreapta d (Fig.6).
Un fir de lungime AB se prinde cu un capăt în B și celălalt capăt
în F. Cu vârful unui creion, notat P, întindem firul astfel încât PB
să fie de-a lungul catetei AB. În acest fel, PF = PA. Mișcând
echerul astfel încât cateta AC să se sprijine pe dreapta d, punctul P
descrie ramura de parabolă din figura 6 (cu
focarul în F și dreapta directoare d). Schimbând
echerul într-o poziție simetrică față de FO,
obținem a doua ramură a parabolei, simetrică
ramurii construite.

Fig.6 Construcţia continuă a parabolei Fig7. Parabola. Elemente; construcţia unui punct

Fie D proiecția lui F pe dreapta d și O mijlocul lui (DF). Notăm distanța de la F la d cu 2c.
Atunci punctul O verifică definiţia, deci aparţine parabolei (este vârful parabolei).
Pentru construcția cu rigla și compasul a unui punct al parabolei ţinem cont de definiţie:
deoarece MF = d(M,d) = MP, pentru Pd oarecare construim mediatoarea m a segmentului
(FP) ce intersectează perpendiculara dusă în P pe d în punctul M al parabolei (Fig.7).
Construcţia mai multor astfel de puncte dă naştere la construcţia prin puncte a parabolei.
Raportat la sistemul cartezian de axe Oxy, cu OF ca axă Ox (axă de simetrie), se deduce
că ecuația parabolei este
𝑦 2 = 4𝑐𝑥,
iar focarul are coordonatele F(𝑐, 0) (Fig.7).

Ecuaţia tangentei la parabolă într-un punct M(x0,y0) este 𝑦0 ⋅ 𝑦 = 2𝑐(𝑥 + 𝑥0 ).

Dăm în continuare proprietatea optică a parabolei ce ne va permite să justificăm
construcţia cu rigla şi compasul a tangentei la parabolă într-un punct al ei. Mai exact: O rază
de lumină ce trece prin focar se reflectă în parabolă paralel cu axa de simetrie a acesteia
(Fig.8).

-3-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

Ca o consecinţă avem că tangenta la parabolă în M este perpendiculară pe bisectoarea unghiului

format de raza incidentă și raza reflectată. Mai mult, această tangentă este chiar mediatoarea
segmentului (FP) (Fig.7).

Fig.9 Segmentul de parabolă

Fig.8 Proprietatea optică a parabolei

Segmentul de parabolă (de săgeată h) este regiunea plană delimitată de parabolă și de o dreaptă
perpendiculară pe axa de simetrie (Fig.9). Partea de parabolă formează un arc parabolic.
8
Vom deduce că aria segmentului de parabolă de săgeată h este 𝐴 = 3 ℎ√ℎ𝑐.
Pentru aceasta să ne reamintim că aria regiunii plane delimitată de axa Ox, dreptele verticale
x = a, y = b și graficul unei funcții y = f(x) este
𝑏
𝐴 = ∫ |𝑓(𝑥)|𝑑𝑥.
𝑎
Cum ecuaţia parabolei este 𝑦 2 = 4𝑐𝑥, rezultă că parabola este reuniunea graficelor funcţiilor
𝑦 = 𝑓(𝑥) = 2√𝑐𝑥 şi 𝑦 = −𝑓(𝑥) = −2√𝑐𝑥, iar pentru segmentul de parabolă considerat, 𝑎 =
0, 𝑏 = ℎ. Datorită simetriei faţă de axa Ox rezultă
1 ℎ 3
+1
ℎ ℎ 1 𝑥2 ℎ2 8
𝐴 = 2⋅ ∫0 2√𝑐𝑥𝑑𝑥 = 4√𝑐 ∫0 𝑥 2 𝑑𝑥 = 4√𝑐 1 | = 4√𝑐 ⋅ 3 = 3 ℎ√𝑐ℎ.
+1
2 0 2

Remarcăm că lui 𝑥 = ℎ îi corespunde pe parabolă 𝑦 = ±2√𝑐ℎ, adică lățimea arcului este

𝑙2
𝑙 = 4√𝑐ℎ ⇔ 𝑐 = .
16ℎ
2
Atunci aria segmentului de parabolă este din produsul dintre lățimea (baza) și înălțimea
3
arcului parabolic corespunzător:
2
𝐴 = 3 ∙ 𝑙 ∙ ℎ.

Din punct de vedere grafic, observăm că arcul parabolic se

aseamănă cu un arc de tip ovoidal a cărei bază este ”urcată puțin”,
datorită lipsei racordului în extremitățile arcului, racord dintre arc
și coloane.

-4-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

Exercițiu. Se consideră sistemul de axe cartezian Oxy în care o parabolă are axa de simetrie
Oy, înălțimea ℎ = 4 și lățimea 𝑙 = 4. Deduceți ecuația parabolei (𝑦 = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐) dacă are
vârful ”sus” (𝑎 < 0) și baza pe axa Ox. Determinați punctele de pe parabolă de abscise −1 și
1, desenați-le în sistemul de axe și tot acolo schițați parabola.

-5-