Introducere

Geometria este considerată una dintre cele mai vechi ramuri ale matematicii. Se referă la
relațiile și proprietățile liniilor, punctelor, solidelor, suprafețelor și dimensiunilor. Aceste
proprietăți sunt, de asemenea, legate de forma, dimensiunea, distanța și poziția obiectelor, liniile
și cercurile fiind cele mai elementare figuri ale geometriei.
După cum sugerează și titlul, această lucrare prezintă, în sinteză, proprietățile unor drepte
și cercuri remarcabile asociate unui triunghi, și aplicații ale acestora, utilizând metode clasice ale
geometriei euclidiene.

1
Capitolul 1

DREAPTA LUI EULER. CERCUL LUI EULER.

1.1 NOȚIUNI TEORETICE

Teorema 1.1.1
În orice triunghi ABC, ortocentrul, centrul de greutate și centrul cercului circumscris
triunghiului sunt situate pe o aceeași dreaptă, numită dreapta lui Euler.

Demonstrație:

Figura 1
Fie ∆ABC înscris în 𝒞(O,R), A’ fiind punctul diametral opus lui A pe 𝒞(O,R),
{A’}=AO∩𝒞(O,R), H – ortocentrul triunghiului ABC și Ma – mijlocul laturii BC (figura 1).
1
Deoarece AA’ este diametrul cercului 𝒞(O,R) atunci ∢ACA’=∢ABA’= ^
'
AA =¿ 90° ,
2
deci A’C⊥AC și A’B⊥AB. Vom avea:

}
}
A ’C ⊥ AC ⇒BH ∥ AC
BH ⊥ AC ' '
⇒ HB A C este paralelogram, iar Ma este și mijlocul diagonalei HA .

CH ⊥ AB }
¿ A ’ B ⊥ AB ⇒CH ∥ A B
'

2
 În ∆AHA’, deoarece O este mijlocul diametrului AA’ și M a este mijlocul lui BC, rezultă
1
că OMa este linie mijlocie, OMa∥AH și OMa = AH.
2
Fie {G1} = AMa∩OH, vom avea asemănarea triunghiurilor: ∆AHG 1 ~ ∆OMaG1, cu
1
raportul de asemănare dat de OMa= AH, de unde rezultă că AG1=2∙G1Ma , ceea ce ne arată că G1
2
este chiar centrul de greutate al ∆ ABC. Prin urmare, punctele H, G, O sunt coliniare și
HG=2∙GO.∎

Teorema 1.1.2
Mijloacele laturilor unui triunghi, picioarele înălțimilor și mijloacele segmentelor ce
unesc fiecare vârf cu ortocentrul triunghiului sunt situate pe același cerc, numit cercul lui Euler
(sau cercul celor nouă puncte sau cercul medial).

Demonstrație:
În triunghiul ABC fie Ha ,Hb ,Hc picioarele înălțimilor duse din vârfurile A, B, respectiv
C, Ma, Mb, Mc mijloacele laturilor BC, AC, respectiv AB și A’, B’, C’ mijloacele segmentelor
AH, BH, respectiv CH, unde H este ortocentrul ∆ABC (figura 2).

Figura 2
Arătăm că punctele Ha ,Hb ,Hc, Ma, Mb, Mc, A’, B’, C’ sunt conciclice.

3
 În ∆ ABC, McMb este linie mijlocie (deoarece Mc este mijlocul laturii AB și Mb este
1
mijlocul laturii AC) de unde rezultă că McMb∥BC și McMb= BC. ①
2
În ∆ HBC, B’C’ este linie mijlocie (deoarece B’ este mijlocul laturii BH și C’ este
1
mijlocul laturii CH) de unde rezultă că B’C’∥BC și B’C’= BC. ②
2
Din relațiile ① și ② ⇒ McMbC’B’ este dreptunghi.
Construim diagonala B’Mb în dreptunghiul McMbC’B’ și notăm mijlocul acesteia cu O9,
așadar punctele Mb, Mc, B’, C’ aparțin cercului 𝒞(O9, r=O9Mb).③
Analog se arată că și A’B’M aMb este dreptunghi în care segmentul B’M b este tot
diagonală, deci și punctele A’ și Ma aparțin 𝒞(O9, r).④
1
În ∆ B’MbHb, dreptunghic cu m(∢B’MbHb)=90°, HbO9 este mediană, deci HbO9= B’Mb=
2
O9Mb=r, adică Hb ∊ 𝒞(O9, r). Analog se arată că Ha și Hc aparțin și ele cercului 𝒞(O9, r).⑤
Prin relațiile ③, ④ și ⑤ am demonstrat că, în ∆ ABC, picioarele înălțimilor, mijloacele
laturilor și mijloacele segmentelor ce unesc vârfurile triunghiului cu ortocentrul lui, sunt
conciclice.∎

Teorema 1.1.3
Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentului OH, unde O este
centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar H ortocentrul acestuia.

Demonstrație:
Fie Ha, Hb, Hc picioarele înălțimilor coborâte din vârfurile A, B, respectiv C și M a, Mb, Mc
mijloacele laturilor BC, AC, respectiv AB ale triunghiului ABC (figura 3).

4
 Figura 3

Notăm cu 𝒞ℰ cercul lui Euler al triunghiului ABC. Deoarece OM a⊥BC rezultă că OMa ∥
HHa, deci HOMaHa este trapez dreptunghic, dar Ma, Ha ∊ 𝒞ℰ de unde reiese că HaMa este coardă a
cercului lui Euler 𝒞ℰ . Așadar perpendiculara ridicată din mijlocul coardei H aMa trece prin
mijlocul segmentului OH, notat O9.
Dacă se repetă demonstrația analog pentru coardele H bMb și HcMc, rezultă că centrul
cercului lui Euler este mijlocul segmentului OH.∎

Teorema 1.1.4
Raza cercului lui Euler a triunghiului ABC are lungimea egală cu jumătatea lungimii
razei cercului circumscris triunghiului ABC.

Demonstrație:
Fie D punctul diametral opus lui A pe cercul circumscris triunghiului ABC, Ha, Hb, Hc
picioarele înălțimilor coborâte din vârfurile A, B, respectiv C, Ma, Mb, Mc mijloacele laturilor BC,
AC, respectiv AB ale triunghiului ABC, H – ortocentrul, A’ mijlocul segmentului AH, R – raza
cercului circumscris și r –raza cercului lui Euler a triunghiului ABC (figura 4).

5
 Figura 4

Deoarece AD este diametru în cercul circumscris ∆ABC ⇒ DC⊥AC și DB⊥AB, vom

avea:

}
}
DC ⊥ AC ⇒ B H ∥DC
b
B H b ⊥ AC
⇒ BHCD este paralelogram, iar Ma este mijlocul diagonalei BC ,

C H ⊥ AB }
¿ DB ⊥ AB ⇒C H ∥ DB c
c

deci Ma este și mijlocul celeilalte diagonale, respectiv a segmentului HD.

1
În ∆AHD, MaO este linie mijlocie ⇒ OMa= AH=A’H, dar OMa⊥BC și AHa⊥BC, adică
2
OMa∥A’H, deci A’HMaO este paralelogram și O9 este punctul de intersecție adiagonalelor
acestuia.
Astfel, A’Ma trece prin O9 – mijlocul segmentului OH și în ∆ AHD, A’M a este linie
1 1
mijlocie ⇒ A’Ma= ∙AD=R. Dar A’Ma este diametru în cercul lui Euler ⇒ r = ∙R.∎
2 2

1.2 APLICAȚII

Aplicația 1.2.1

6
 Fie un triunghi ABC înscris în cercul 𝒞(O, R). Dacă A’, B’, C’ sunt simetricele lui O față
de BC, AC, respectiv AB, să se arate că dreptele AA’, BB’, CC’ sunt concurente în O 9 – centrul
cercului lui Euler a ∆ABC.
Soluție:

Figura 5
În ∆ABC, fie H – ortocentrul, Ma, Mb, Mc mijloacele laturilor BC, AC, respectiv AB și D
punctul diametral opus lui A pe cercul circumscris triunghiului (figura 5).
Deoarece AD este diametru în cercul circumscris ∆ABC ⇒ DC⊥AC și DB⊥AB, vom
avea:

}
}
DC ⊥ AC ⇒ BH ∥ DC
BH ⊥ AC ⇒ BHCD este paralelogram ,iar Ma este mijlocul diagonalei BC ,
¿ DB ⊥ AB
CH ⊥ AB }
⇒ CH ∥ DB

deci Ma este și mijlocul diagonalei HD.

Cum O este punctul de intersecție al mediatoarelor ∆ABC, rezultă că OM a⊥BC, dar și
AH⊥BC deci OA’∥AH.
①
1
În ∆AHD, OMa este linie mijlocie, deci OMa= AH și rezultă că OA’=AH. ②
2
Din ① și ② ⇒ AHA
’O este paralelogram iar AA’∩OH={O9}, unde O9 este mijlocul lui OH.

7
 Analog se demonstrează că BB’∩OH={O9} și CC’∩OH={O9}, deci
AA’∩BB’∩CC’={O9}.∎

Aplicația 1.2.2

Fie M un punct pe cercul 𝒞(O,R), H – simetricul lui O față de M și P un punct arbitrar

ales pe cercul 𝒞’(M,R/2), dar aflat în interiorul discului D(O,R). Dacă {A}= 𝒞∩HP, iar
perpendiculara pe dreapta HP în P intersectează cercul 𝒞 în punctele B și C, arătați că punctul M
este centrul cercului lui Euler al ∆ABC.

Soluție:

Figura 6

Evident, punctele A,B,C ∊ 𝒞(O,R) și fie Ma – mijlocul laturii BC, atunci OMa⊥BC, dar,
din ipoteză HP⊥BC, deci OMa∥HP ⇒ OMaHP este trapez.
În trapezul OMaHP, M este mijlocul diagonalei OH, atunci perpendiculara dusă din M pe
cealaltă diagonala a trapezului – MaP, cade în mijlocul segmentului PMa (figura 7), de unde
rezultă că ∆PMMa este isoscel, deci MP=MMa=r=R/2. Am arătat astfel că Ma ∊ 𝒞’(M,R/2).

8
 Figura 7
În concluzie, cercul 𝒞’ trece prin picioarele înălțimii din A (AP⊥BC), prin mijlocul laturii
BC și are raza jumătate din raza cercului 𝒞(O;R) circumscris ∆ABC, deci 𝒞’(M,R/2) este chiar
cercul lui Euler a ∆ ABC.∎

Aplicația 1.2.3

Perpendicularele ridicate pe laturile unui triunghi în mijloacele segmentelor cuprinse între

picioarele înălțimilor și mijloacele laturilor, sunt concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului.

Soluție:

Figura 8
În ∆ ABC, dacă Ma este mijlocul laturii BC și O centrul cercului circumscris triunghiului,
atunci OMa⊥BC. Dar și HHa⊥BC, H fiind ortocentrul și Ha piciorul înălțimii duse din vârful A a
triunghiului pe latura BC, prin urmare HHa∥OMa și HOMaHa este trapez, (figura 8).
Atunci perpendiculara ridicată din mijlocul coardei H aMa a cercului lui Euler al ∆ABC,
trece prin mijlocul segmentului OH, adică prin O9- centrul cercului lui Euler al ∆ABC.
9
 Analog se demonstrează că și perpendicularele ridicate din mijloacele segmentelor
cuprinse între picioarele înălțimilor și mijloacele laturilor AC și AB ale ∆ ABC trec prin centrul
cercului lui Euler, respectiv prin O9. ∎

Aplicația 1.2.4

Să se arate că dreapta lui Euler a unui triunghi ABC este aceeași cu cea a triunghiului
având vârfurile în punctele euleriene ale ∆ABC.

Soluție:
Fie H – ortocentrul triunghiului ABC, A’, B’, C’ mijloacele segmentelor AH, BH,
respectiv CH, O – centrul cercului circumscris triunghiului ABC și O9 – centrul cercului lui Euler
al triunghiului ABC (figura 9).

Figura 9

A’ fiind mijlocul lui AH și B’ mijlocul lui BH atunci A’B’ este linie mijlocie în ∆AHB,
deci A’B’∥AB . Analog, B’C’∥BC și A’C’∥AC. Din aceste relații deducem că H este și
ortocentrul ∆ A’B’C’ .
Cercul lui Euler al triunghiului ABC este și cercul circumscris ∆ A’B’C’ (deoarece A’,
B’, C’ aparțin cercului lui Euler al triunghiului ABC). Atunci dreapta lui Euler a ∆ABC – OH,
este aceeași cu dreapta lui Euler a ∆ A’B’C’ – O9H. ∎

10
 Capitolul 2

ANTIPARALELA ÎN TRIUNGHI

2.1 NOȚIUNI TEORETICE

Definiție 2.1.1
Dacă ABC este un triunghi și d o dreapta astfel încât d∩(AB)={S}, d∩(AC)={P} și
∢ASP=∢ACB (figura 1) atunci spunem că dreapta d este antiparalelă cu BC .
Observație: Din definiție este evident ca ∆ABC ~ ∆ APS.

Teorema 2.1.2

Fie un cerc dus prin vârfurile B și C ale ∆ ABC care intersectează laturile AB și AC în
două puncte S și respectiv P, atunci SP este antiparalelă cu latura BC.

Demonstrație:

Figura 10

Știm din ipoteză că patrulaterul PBCS este inscriptibil, deci suma unghiurilor ∢BCS și
∢BPS este 180°⇒ ∢BCS=∢APS deci PS este antiparalelă cu BC.∎

Teorema 2.1.3

Tangenta într-un vârf al triunghiului la cercul circumscris triunghiului este antiparalelă la

latura opusă vârfului.

11
 Demonstrație:
În ∆ABC fie PS o antiparalelă la latura BC (P∊AB și S∊AC), dreapta (t) – tangenta în
punctul A la cercul circumscris triunghiului și punctul T∊(t) (figura 11), atunci:

}
1
deoarece PS este antiparalelă a laturii BC ⇒ ∢ ASP=∢ ABC = ^AC
2
1
∢ TAS este unghi între tangenta t și coarda AC a cercului circumscris ⇒∢ TAS = ^AC
2
⇒ ∢ ABC=¿ ∢ TAS ⇒ tangenta (t) este antiparalelă cu latura BC.∎

Figura 11

Teorema 2.1.4

Antiparalela cu o latură a triunghiului este perpendiculară pe diametrul cercului

circumscris ce trece prin vârful opus laturii respective.

Demonstrație:

12
 Figura 12
Fie în ∆ABC, PS antiparalelă cu latura BC, A 1 – punctul diametral opus lui A pe cercul
circumscris triunghiului iar punctul K intersecția antiparalelei cu diametrul AA 1 (figura 12),
atunci:
∢ B A 1 A=∢ ACB fiind unghiuri care subîntind același arc
∢ ACB=∢ APS din definiția antiparalelei }
⇒ ∢BA1A=∢APK ①

∆ABA1 este dreptunghic cu m(∢ABA1)=90° ⇒ ∢BAA1 și ∢BA1A sunt unghiuri

complementare și din ① rezultă că ∢APK și ∢ BAA1 sunt complementare deci în ∆APK
m(∢AKP)=90° ⇒ PS⊥AA1.∎

2.2 APLICAȚII

Aplicația 2.2.1

Fie ABC un triunghi ascuțitunghic, A’, B’, C’ proiecțiile ortogonale ale vârfurilor A, B, C
pe dreptele BC, CA, respectiv AB, și P un punct situat pe dreapta AA’. Fie 𝒞B cercul care trece
prin punctele B și P și are centrul situat pe dreapta BC, iar 𝒞C cercul care trece prin punctele C ¸si
P și are centrul situat pe dreapta BC. Cercul 𝒞B intersectează a doua oară dreptele AB și BB’ în
punctele M, respectiv M’ , iar cercul 𝒞C intersectează a doua oară dreptele AC ¸si CC’ în punctele
N, respectiv N’ . Arătați că punctele M, M’ , N și N’ sunt coliniare.

Soluție:

13
 Figura 13
Centrele celor două cercuri se află pe dreapta BC iar AA’⊥BC, rezultă că AA’ este axa
radicală a celor două cercuri (locul geometric al punctelor din plan care au puteri egale față de
cele două cercuri) (figura 13).
Ortocentrul ∆ ABC, H∈AA’ și AA’- axă radicală ⇒ HM’∙HB=HN’∙HC, de unde rezultă
din teorema coardelor concurente că BN’M’C este patrulater inscriptibil, deci N’M’ este
antiparalelă cu BC . ①
Dar și A∈AA’ – axă radicală ⇒ AM∙AB=AN∙AC, astfel că BMNC este tot patrulater
inscriptibil de unde rezultă că și MN este antiparalela cu BC.②
Dar, raportat la cercul 𝒞B, MM’ este antiparalelă cu BC iar dacă ne raportăm la cercul 𝒞C ,
atunci NN’ este antiparalelă cu BC .③
Din ①, ② și ③ este evident că M, N’, M’ și N sunt coliniare.∎

14
Capitolul 3

SIMEDIANE. PUNCTUL LUI LEMOINE

3.1 NOȚIUNI TEORETICE

Definiție 3.1.1
Dreptele CM și CM’ se numesc izogonale față de unghiul C dacă ele fac același unghi cu
laturile acestuia.

Dacă CM și CM’ sunt izogonale în

raport cu ∢ACB, atunci
∢ACM=∢BCM’ și ∢ACM’=∢BCM
(figura 18).

Figura 14

Teorema 3.1.2

Fie M și M’ două puncte aflate pe două drepte izogonale față de unghiul C iar D, E, D’ și
E’ proiecțiile acestora pe laturile unghiului C. Atunci: ME∙M’E’=MD∙M’D’.

Demonstrație:
Fie N simetricul punctului M în raport cu bisectoarea ∢C (figura 15). Construim
proiecțiile acestuia pe cele două laturi ale unghiului: NE’’⊥CB și ND’’⊥CA.
Triunghiurile CNE’’ și CMD sunt triunghiuri dreptunghice congruente, caz I.U: CM=CN
și ∢DCM=∢E’’CN ⇒ NE’’=MD. ①
Triunghiurile CNE’’ și CMD sunt tot triunghiuri dreptunghice congruente, caz I.U:
CM=CN și ∢D’’CN =∢ECM ⇒ ND’’=ME. ②

15
 Figura 15

}
CM ' M ' E '
Triunghiurile CM ’ E ’ șiCNE ’ ’(M ’ E ’ ∥ NE ’ ’)⇒ =
CN NE' ' ⇒ NE ' ' = M ' E ' ③
CM ' M ' D' ND ' ' M ' D'
Triunghiurile CD ’ ’ N și CD ’ M ’(D ’ M ’ ∥ D ’ ’ N )⇒ =
CN ND ' '

M ' E ' MD
Din ① , ② și ③ ⇒ = ⇒ ME ∙ M ' E ' =MD ∙ M ' D ' .∎
'
M D' ME

Teorema 3.1.3

Fie M și M’ două puncte aflate pe două drepte izogonale iar D, E, D’ și E’ proiecțiile

acestora pe laturile ∢C. Atunci dreptele DE și D’E’ sunt antiparalele.

Demonstrație:

16
 Figura 16

Deoarece patrulaterele CD’M’E’ și CDME sunt inscriptibile (au două unghiuri opuse
suplementare: ∢M’D’C și ∢M’E’C, respectiv ∢MDC și ∢MEC) ⇒ ∢M’E’D’=∢D’CM’ și
∢EDM=∢MCE, dar din definiția izogonalei ∢D’CM’=∢MCE, de unde rezultă că
∢M’E’D’=∢EDM.
Unghiurile EDC și D’E’C, fiind complementare celor două unghiuri a căror egalitate am
demonstrat-o, sunt și ele congruente, de unde rezultă că D’E’ este antiparalelă cu DE.∎

Teorema 3.1.4

Fie M și M’ două puncte aflate pe două drepte izogonale fașă de ∢ACB iar D, E, D’ și E’
proiecțiile acestora pe laturile ∢ACB. Atunci dreapta D’E’ este perpendiculară pe cealaltă
izogonală CM (respectiv, DE este perpendiculara pe CM’).

Demonstrație:

17
 Figura 17

}
evident , m(∢ M ’ E ’ D’)+ m(∢ D ’ E ’C)=90 °
D’ CE ’ M ’ inscriptibil : ∢ M ’ E ’ D ’=∢ D ’CM ’ ⇒ m(∢E’CM)+m(∢ D’E’C) =90°⇒ în ∆ E’OC,
din definiție : ∢ D’ CM ’=∢ E ’CM
unde {O}=CM∩D’E’, m(∢E’OC) =90° ⇒ CM⊥D’E’ .
Analog se demonstrează și că DE⊥CM’.∎

Definiție 3.1.5

Într-un triunghi izogonala unei mediane (simetrica medianei față de bisectoare) se

numește simediană.

Teorema 3.1.6 (Teorema lui Grebe)

Simediana este locul geometric al punctelor a căror distanțe la laturile adiacente sunt
proporționale cu lungimile acestor laturi.

Demonstrație:
În ∆ABC fie AM mediana laturii BC, AS simediana ei și S’∈AS, un punct oarecare de pe
simediană (figura 18).

18
 Figura 18

Construim proiecțiile punctelor S’ și M pe laturile AB și AC: S’D’⊥AB, MD ⊥AB,

S’E’⊥AC și ME⊥AC.
AS și AM sunt drepte izogonale și conform teoremei 3.1.1 de la drepte izogonale avem:
' '
ME S D
ME ∙ S ’ E ’=MD ∙ S ’ D ’ ⟺ = .①
MD S ' E'
Se cunoaște că mediana împarte ∆ABC în alte două triunghiuri echivalente, adică
ME AB
A ∆ AMC =A ∆ AMB ⟺ ME ∙ AC =MD ∙ AB ⟺ = .②
MD AC
S ' D' AB
Din ① și ② rezultă că = .∎
S ' E ' AC

Teorema 3.1.7 (Teorema lui Lhuilier)

Locul geometric al mijloacelor antiparalelelor la una din laturile unui triunghi îl reprezintă
simediana ce pleacă din vârful opus acelei laturi.

Demonstrație:
În ∆ABC fie AM mediană, AS semediana ei, DE o antiparalelă la latura BC și punctul
{P}=AS∩DE (figura 19).

19
 Figura 19

}
}
∢ DAP=∢ CAM UU ∆ ADP ∆ ACM ⇒ AP = DP
∢ ADP=∢ ACM ⇒ AM MC
DP
} AP PE ⇒
∢ AEP=∢ ABM =1⇔ DP=PE
¿ UU ∆ APE ∆ ABM ⇒ = PE
∢ BAM=∢ SAC ⇒ AM MB
BM =MC

⇒ P este mijlocul antiparalelei DE.∎

Teorema 3.1.8

Simediana corespunzătoare unei laturi împarte latura respectivă într-un raport egal cu
pătratul raportului lungimilor celorlalte două laturi ale triunghiului.

Demonstrație:
În ∆ABC unde AM este mediană și AS este simediana ei construim proiecțiile punctelor S
și M pe laturile AB și AC: MD⊥AB, ME⊥AC, SD’⊥AB și SE’⊥AC (figura 20).

20
 Figura 20

}
'
S E SC
Deoarece ME ∥ SE’ ⇒ ∆ CME ∆ CSE ’ ⇒ =
ME MC SB SD ' ME
S D' SB ⇒ SC = MD ∙ '
①
Deoarece MD ∥ SD ’ ⇒ ∆ BMD ∆ BSD ’ ⇒ = SE
MD MB
MB=MC

ME AB
A ∆ AMC =A ∆ AMB ⟺ ME ∙ AC =MD ∙ AB ⟺ = .②
MD AC

SB S D ' AB S D' AB
Din ① și ② ⇒ = ∙ dar am arătat îndemonstrația teoremei 3.1 .6 că =
SC S E ' AC '
S E AC

SB AB 2
⇒ = .∎
SC AC 2

Teorema 3.1.9

Într-un triunghi simedianele sunt concurente.

Demonstrație:
Fie ∆ ABC cu laturile BC=a, AC=b, AB=c și AS a, BSb, CSc simedianele acestuia. Atunci
conform teoremei 3.1.8 vom avea :

Sa B S b C S c A c 2 a 2 b2
∙ ∙ = ∙ ∙ =1 ,
S a C S b A S c B b 2 c 2 a2

rezultă din reciproca teoremei lui Ceva ca Sa, Sb și Sc sunt concurente.∎

21
 Observația 4.1.9

Punctul de concurență al simedianelor se numește punct simedian sau punctul lui

Lemoine.

3.2 APLICAȚII

Aplicația 3.2.1

Fie ABCD un patrulater inscriptibil și P punctul de intersecție al diagonalelor. Dacă AP

este simediană în ∆ ABD, arătați că BP este simediană în ∆ ABC.

Soluție:
Deoarece patrulaterul este inscriptibil, avem ∢ADP=∢PCB și ∢APD=∢BPC, unghiuri
opuse la vârf, rezultă conform cazului UU că ∆.BPC~∆APD ⇒
BP BC PC BP PC BC 2 PC BC 2 PD
= = ⇒ ∙ = ⇒ = ∙ .①
AP AD PD AP PD AD 2 PA AD 2 BP

Figura 21

2
BP AB
Deoarece AP este simediană în ∆ ABD, rezultă din teorema 3.1.7 că = .②
PD AD2

2 2 2
PC BC AD BC
Din ① și ② ⇒ = ∙ = .
PA AD 2 AB 2 AB 2

Conform teoremei 3.1.7 rezultă cp BP este simediană în ∆ABC.∎

Aplicația 3.2.2

22
 În ∆ ABC, fie AD bisectoarea interioară a ∢BAC, D∈(BC). Să se arate că simediana din
B a ∆ ABD intersectează simediana din C a ∆ ADC într-un punct P situat pe (AD).

Soluție:
Fie P piciorul simedianei din vârful B al ∆ ABD și P’ piciorul simedianei din vârful C al
∆ACD (figura 22).

Figura 22

AP AB 2 AP ' AC 2
Din teorema 3.1.7 rezultă: = și = .①
PD BD 2 P ' D DC 2

AD este bisectoare în ∆ ABC și conform teoremei bisectoarei avem:

|
2
BD AB BD 2 AB 2
= ⟺ = .②
DC AC 2
DC AC
2

AP AP'
Din ① și ② ⇒ = , adică P≡ P' .∎
PD P ' D

Aplicația 3.2.3

Fie A’, B’, C’ simetricele vârfurilor A, B, C ale unui ∆ ABC în raport cu punctele C, A,
respectiv B. Tangentele duse în A, B, C la cercurile circumscrise triunghiurilor ∆ AB’C, ∆ BC’A,
respectiv ∆ CA’B sunt concurente în punctul lui Lemoine al ∆ ABC.

Soluție:
Construim tangenta – t – în A la cercul circumscris ∆ AB’C, fie M punctul diametral opus
lui A pe cercul circumscris ∆ AB’C și D un punct pe tangentă (figura 23).
În cercul circumscris ∆ AB’C avem:

23
 DA tangenta }
AM diametru ⇒ MA ⊥ AD ⇒ ∢ B' AD=90 ° +∢ B ' AM
①

Construim proiecțiile punctului D pe laturile AB și AC a ∆ABC (DE⊥AC, DF⊥AB).

∢ B' AD este unghiexterior ∆ AFD ⇒ ∢ B' AD=∢ AFD+ ∢ ADF=90 ° +∢ ADF ②

}
'
Din ① și ② ⇒ ∢ B AM =∢ ADF ' AM A B'
' 1^ UU ∆ A B M ∆ AFD ⇒ = ③
∢ A B M= A M =∢ DEA ⇒ AD DF
2

Figura 23

}
1
∢ ACM= ^AM =90 °=∢ DEA
2 AM AC
UU ∆ AMC ∆ ADE ⇒ = ④
1^ ⇒ AD DE
∢ AMC= AC =90 °=∢ DAE
2

A B ' DF AB DF
Din ③ și ④ ⇒ = ⟺ =
AC DE AC DE

Rezultă conform teoremei 3.1.5 că punctul D aparține simedianei vârfului A a triunghiului

ABC.
Analog se arată că tangentele în B și C la cercurile circumscrise ∆ BC’A, respectiv
∆CA’B sunt simedianele vârfurilor B, respectiv C, adică sunt concurente în punctul simedian al ∆
ABC.∎

24
Capitolul 4

CERCUL LUI TUKER

4.1 NOȚIUNI TEORETICE

Teorema 4.1.1
Dacă QM, RN și SP sunt trei antiparalele la laturile AB, AC, respectiv BC ale triunghiului
ABC, (S,R∊AB, P,Q∊AC și N,M∊BC), astfel încât SP=RN=QM, atunci punctele S,P,R,N,Q,M
sunt conciclice.
Observație: Cercul care trece prin extremitățile celor trei antiparalele este numit cercul lui
Tucker.

Figura 24
Demonstrație:
Avem: ∢ASP=∢ACB=∢BRN și SP=RN, deci patrulaterul SPNR este trapez isoscel
(figura 14), rezultă că punctele S,P,N,R sunt pe un cerc 𝒞T.
Analog SPQM este trapez isoscel, deci PQ∥SM și ∢SMB=∢ASP=∢BRN de unde rezultă
că SRNM este patrulater inscriptibil, așadar și punctele M și Q aparțin aceluiași cerc 𝒞T.∎

25
 Teorema 4.1.2
Dacă D, E, F sunt mijloacele antiparalelelor SP, RN respectiv QM, atunci triunghiurile
ABC și DEF sunt omotetice.

Demonstrație:
Punctele D, E și F aparțin simedianelor triunghiului deoarece sunt mijloacele
antiparalelelor și AD∩BE∩CF={K} (figura 25), deci DE, EF și FD sunt linii mijlocii în trapezele
SPNR, RNMQ, respectiv PQMS de unde rezultă că DE∥AB, DF∥AC și EF∥BC și atunci
triunghiurile ABC și DEF sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul lui Lemoine K al
triunghiului ABC.∎

Figura 25

Teorema 4.1.3

Un cerc Tucker determină pe laturile unui triunghi trei coarde paralele și trei coarde
antiparalele laturilor triunghiului.

Demonstrație:
Evident, dacă SP, QM, RN sunt antiparalele laturilor ∆ ABC iar PN∥AB, RQ∥BC și
SM∥AC sunt paralele laturilor triunghiului.∎

26
4.2 APLICAȚII

Aplicația 4.2.1
Demonstrați că centrul cercului lui Tucker coincide cu centrul cercului circumscris
triunghiului format de mijloacele celor trei antiparalele.

Soluție:
Fie D, E, F mijloacele antiparalelelor SP, RN respectiv QM, și T – centrul cercului
circumscris -𝒞1 a ∆ DEF, atunci antiparalelele sunt tangente cercului 𝒞1 în mijloacele lor, deci
∆TSP, ∆TMQ și ∆TRN sunt triunghiuri isoscele cu înalțimile TD, TE, respectiv TF și TS=TP,
TR=TN, TM=TQ (figura 26).
Pe de altă parte distanța de la centrul cercului circumscris la vârfurile triughiului este
aceeași, deci d(T, SP)=d(T,RN)=d(T,QM), iar antiparalelele sunt egale: SP=RN=QM, deci
distanța de la T la extremitățile celor trei antiparalele este aceeași de unde rezultă ca T este chiar
centrul cercului lui Tucker.∎

Figura 26

Aplicația 4.2.2

27
 În ∆ABC fie SP, RN, MQ - trei antiparalele cu laturile BC, AC, respectiv AB, egale între
ele și punctele {A1}=SM∩PN, {B1}=PN∩RQ și {C1}=SM∩PN. Arătați că triunghiurile ABC și
A1B1C1 sunt omotetice.

Soluție:

Figura 27
Avem: ∢ASP=∢ACB=∢BRN și SP=RN, deci patrulaterul SPNR este trapez isoscel
(figura 27), deci PN∥AB. ①
∢APS=∢ABC=∢MQC și QM=RN, deci patrulaterul SPQM este trapez isoscel deci
SM∥AC.②
Din ① și ② rezultă că ASA1P este paralelogram, deci AA1 trece prin mijlocul
antiparalelei SP, deci AA1 este simediană. Analog, și BB1, CC1 sunt simediane.
Cum simedianele sunt concurente in punctul K- al lui Lemoine, atunci și dreptele AA 1,
BB1, CC1 sunt concurente în același punct. Evident A1B1∥AB, A1C1∥AC și B1C1∥BC, deci
triunghiurile ABC și A1B1C1 sunt omotetice având centrul de omotetie în punctul K.∎

28
Capitolul 5

CERCURILE LUI LEMOINE

5.1 NOȚIUNI TEORETICE

Teorema 5.1.1 – Primul cerc al lui Lemoine

Paralelele la laturile unui triunghi, duse prin punctul lui Lemoine, taie aceste laturi în șase
puncte conciclice.

Demonstrație:
În triunghiul ABC fie K – punctul simedian al triunghiului și QM∥AB, RN∥AC, și
SP∥BC punctele de intersecție a paralelelor duse la laturile triunghiului prin punctul K (figura
28).

Figura 28

RK ∥ AC ⇒
QK ∥ AR }ARKQ este paralelogram, deci diagonalele acestuia – AK și RQ se

înjumătățesc.
Fie { V }= AK ∩ RQ, atunci V este mijlocul lui RQ.

29
 Pe de altă parte punctul V îi aparține simedianei dusă din vârful A în triunghiul ABC, de
unde rezultă conform teoremei lui Lhuilier că RQ este antiparalelă cu latura BC, așadar
∢ ARQ=∢ ACB .①
Analog BMKS și CPKN sunt paralelograme și SM și NP sunt atiparalele cu laturile AC,
respectiv AB:
SM este antiparalelă cu AC ⇒ ∢ BSM =∢ ACB ② și ∢ SMB=∢ BAC ③
NP este antiparalelă cu AB ⇒∢ CNP=∢ BAC ④
Din ① și ② ⇒ ^ ARQ=^
RS ∥ QM
BSM ⇒
}
RSMQ este trapez isoscel, deci inscriptibil de unde rezultă

că punctele R, S, M, Q sunt pe un cerc 𝓒L1 .

{∢ BSM∢ QMC=∢
}
MQ ∥ AB ⇒ ABC
=∢ SMQ=∢ ACB
⇒ SMNR este patrulater inscriptibil deoarece :
② ∢ BSM =∢ ACB
RN ∥ AC⇒ ∢ SRN =∢ BAC

m(∢SRN)+m(∢SMN)=m(∢SRN)+m(∢SMQ)+m(∢QMC)=m(∢BAC)+m(∢ACB)+m(∢ABC) =
180° ⇒ N este pe cercul 𝓒L1 .

}
④ ∢ CNP=∢ BAC
③ ∢ SMB=∢ BAC ⇒ SMNP este trapez isoscel, deci inscriptibil de unde rezultă că și
SP ∥MN

punctul P este pe cercul 𝓒L1 .∎

Teorema 5.1.2 – Centrul primului cerc al lui Lemoine

Centrul primului cerc al lui Lemoine este mijlocul segmentului dintre punctul lui Lemoine
și centrul cercului circumscris triunghiului.

Demonstrație:
Fie dreapta t - tangenta în vârful A la cercul circumscris triunghiului ABC de rază R și
centru O, K – punctul simedian și QM, RN, SP – paralele duse la laturile AB, AC, respectiv BC
(figura 29), conform unei proprietăți demostrate anterior tangenta t este antiparalelă cu latura BC,
de unde rezultă că este paralelă cu RQ. Așadar avem:

AO ⊥t }
t ∥ RQ ⇒ AO ⊥ RQ
.①

30
 Fie { L } - mijlocul segmentului KO și V mijlocul segmentului RQ, atunci LV este linie
1 1
mijlocie în ∆AKO ⇒ LV = AO= R și LV ∥ AO. ②
2 2
Din ① și ② va rezulta că AO ⊥ RQ , deci ∆RLQ este isoscel și RL=LQ.

Figura 29

Analog se demonstrează că ∆RML și ∆NLP sunt isoscele cu SL=LM și NL=LP, adică

centrul primului cerc al lui Lemoine este L – mijlocul segmentului KO.∎

Teorema 5.1.3 – Al doilea cerc al lui Lemoine

Antiparalelele duse prin punctul lui Lemoine întâlnesc laturile în șase puncte conciclice.

Demonstrație:
În triunghiul ABC fie QM, RN, SP antiparalelele duse la laturile AB, AC, respectiv BC
prin K - punctul lui Lemoine a triunghiului (figura 30).

31
 Figura 30

}
RN este antiparalela cu AC ⇒∢ BNR=∢ BAC ⇒ ∢ BNR=∢ QMC ⇒
QM este antiparalela cu AB⇒ ∢ QMC=∢ BAC
⇒triunghiul KMN este isoscel , deci KM=KN.
Conform teoremei lui Lhuilier, antiparalele duse prin K la laturi au mijlocul lor comun în
acest punct, de unde rezultă că RN=QM.
Analog se demonstrează că și triunghiurile QKP și RKS sunt isoscele, QM=SP și
RN=SP, deci cele trei antiparalele sunt congruente și au același mijloc K. Atunci punctele M, N,
P, Q, R, S apartin unui cerc pe care îl vom nota în continuare - 𝒞L2 – și a cărui centru este chiar
punctul lui Lemoine a cercului.∎

5.2 APLICAȚII

Aplicația 5.2.1:

Să se demonstreze că, într-un triunghi ABC, segmentul care unește punctul lui Lemoine
cu ortocentrul triunghiului este paralel și de lungime dublă față de segmentul care unește centrul
cercului lui Euler cu centrul primului cerc al lui Lemoine.

Soluție:
Fie ∆ABC în care K este punctul lui Lemoine, H – ortocentrul, O 9 – centrul cercului lui
Euler și L – centrul primului cerc al lui Lemoine (figura 31).

32
 Figura 31
Am demonstrat anterior că O9 – centrul cercului lui Euler se află la mijlocul segmentului
OH și că L – centrul primului cerc al lui Lemoine se află la mijlocul segmentului KO, atunci LO 9
1
este linie mijlocie în triunghiul KHO , adică LO9∥KH și LO9¿ KH .∎
2

Aplicația 5.2.2

Primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tucker.

Soluție:
Deoarece patrulaterele RSMQ și SMNP sunt trapeze isoscele așa cum am arătat la
demonstrația teoremei 5.1.1 (figura 28), rezultă că RQ=SM=NP, adică cele trei antiparalele sunt
egale. Prin urmare primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tucker.∎

Aplicația 5.2.3

Al doilea cerc al lui Lemoine este un cerc Tucker.

Soluție:
Evident, deoarece am arătat în demonstrația teoremei 5.1.3 că cele trei antiparalele sunt
congruente de unde rezultă că al doilea cerc al lui Lemoine este un cerc Tucker.∎

Aplicația 5.2.4
33
 În ∆ ABC, al doilea cerc al lui Lemoine intersectează laturile triunghiului în punctele R,
S, M, N, P și Q ca în figura 7. Dacă se cunoaște că măsura unghiului C este de 45° să se
demonstreze că SRPN este un pătrat.

Soluție:
În triunghiul ABC, QM, RN, SP sunt antiparalelele congruente duse la laturile AB, AC,
respectiv BC prin K - punctul lui Lemoine (figura 32)
În patrulaterul SRPN diagonalele, RN și SP, sunt egale și se înjumătățesc în punctul K ⇒
SRPN dreptunghi.

∢ ACB=∢ BRN =45 ° }

∢ ACB=∢ ASP=45 ° ⇒ ∆ RSK este triunghi dreptunghic , RK ⊥ SP
, de unde reiese că

triunghiurile RKS și RKP sunt congruente (CC: KR- latura comuna, KS=KP ), deci RS=RP. Dar
RS și RP sunt laturi alăturate în dreptunghiul SRPN de unde rezultă că acesta este pătrat.∎

Figura 32

Aplicația 5.2.5

Fie ∆ABC isoscel cu baza BC și m(∢A)=45° în care se construiesc primul și al doilea

cerc al lui Lemoine: R1, Q1, P1, N1, M1, S1 ∊ 𝒞L1 (Q1M1∥AB, R1N1∥AC, și S1P1∥BC) iar R, Q, P,
N, M, S ∊ 𝒞L2 (QM, RN, SP antiparalelele duse la laturile AB, AC, respectiv BC) (figura 33).
Arătăm că raza celui de-al doilea cerc al lui Lemoine (notată r) este egală cu MM1(√2+1) (notăm
MM1=a).

Soluție:
34
 Din MQ și RN antiparalele la AB, respectic AC ⇒ m(∢KMN)=m(∢KNM)=m(∢A)=45°,
deci ∆KMN este dreptunghic isoscel ⇒ r=MN∙√2. ①
Pe de altă parte și ∆KM1N1 este isoscel⇒MM1=NN1=a.
KP1CN1 și KS1BM1 sunt paralelograme ⇒P1N=KM1=KN1=SM ⇒ triunghiurile ∆S1BM,
∆KM1N1, ∆P1NC sunt congruente ⇒ MN=a+r. ②
Din ① și ② ⇒ r=(a+r)√2 ⇒r=a(√2+1). ∎

Figura 33

35
Capitolul 6

DREAPTA LUI SIMSON

6.1 NOȚIUNI TEORETICE

Teorema 6.1.1

Proiecțiile unui punct M de pe cercul circumscris ∆ABC pe laturile acestuia sunt

coliniare.

Demonstrație:
Fie A’, B’, C’ proiecțiile lui M pe laturile BC, AC, respectiv AB (figura 36).

Figura 34

În patrulaterul MC’AB’, m(∢AB’M)=m(∢AC’M)=90° (unghiuri opuse și suplementare),

deci patrulaterul MC’AB’ este inscriptibil ⇒ m(∢AB’C’)=m(∢C’MA).①
A, B, C’ sunt coliniare, deci m(∢C’AM)+m(∢BAM)=180°⇒ m(∢C’AM)=180°-
m(∢BAM). ②
Deoarece A, B, C și M sunt puncte pe cercul circumscris ∆ ABC ⇒ ABCM este patrulater
inscriptibil și m(∢BAM)+m(∢BCM)=180°⇒ m(∢BCM)=180°-m(∢BAM). ③
Din ②și③ ⇒ m(∢C’AM)= m(∢BCM), în ∆C’AM avem m(C’MA)=90°-m(∢C’AM) și
în ∆MA’C, m(∢A’MC)=90°-m(∢BCM) ⇒m(∢A’MC)=m(∢C’MA) și din relația ① ⇒
m(∢AB’C’)=m(∢A’MC). ④

36
 Patrulaterul MB’A’C este și el inscriptibil deoarece m(∢MA’C)=m(∢CB’M)=90°
(unghiuri formate de laturi opuse cu cele două diagonale) ⇒ m(∢A’B’C)=m(∢A’MC) ⑤.
Din ④ și ⑤ ⇒ m(∢A’B’C)= m(∢AB’C’), adică unghiurile AB’C’ și A’B’C sunt opuse
la vârf, de unde rezultă că punctele A’, B’, C’ sunt coliniare.∎

Observație: Dreapta care conține punctele A’, B’, C’ se numește dreapta lui Simson a
punctului M în raport cu ∆ABC, iar punctul M se numește polul dreptei lui Simson.

Reciproca teoremei 6.1.1

Dacă M este un punct situat în exteriorul ∆ABC și proiecțiile A’, B’, C’ ale punctului M
pe dreptele BC, AC, respectiv AB sunt coliniare, atunci punctul M se află pe cercul circumscris
triunghiului ABC.

Demonstrație:

Figura 35
Deoarece punctele A’, B’ și C’ sunt coliniare ⇒ m(∢AB’C’)=M(∢A’B’C). ①
AB’MC’ este patrulater inscriptibil ( datorită unghiurilor opuse suplementare m(∢AB’M)
= m(∢AC’M) = 90°) ⇒m(∢A’B’C) = m(∢A’MC). ②
m(∢AB’C’) = m(∢AMC’), unghiuri opuse la vârf. ③
Din ∆MAC’, dreptunghic cu m(∢AC’M)=90°, ⇒ m(∢AMC’) = 90° - m(∢MAC’) iar din
∆MA’C, dreptunghic cu m(∢MA’C)=90°, ⇒ m(∢A’MC) = 90° - m(∢A’CM).④
Rezultă așadar din ①, ②, ③ și ④ că m(∢MAC’) = m(∢A’CM)=m(∢BCM), deci
m(∢BAM)=180°-m(∢BCM) ⇒ ABCM este patrulater inscriptibil deci punctele A, B, C și M se
află pe același cerc.∎
37
 Teorema 6.1.2

Perpendiculara coborâtă dintr-un punct M situat pe cercul circumscris ∆ABC

intersectează din nou cercul în puncul M’. Dreapta lui Simson a punctului M în raport cu ∆ABC
este paralelă cu AM’.

Demonstrație:

Figura 36
Unghiurile M’AC și M’MC sunt egale deoarece sunt unghiuri pe cercul circumscris
∆ABC și subîntind același arc, respectiv ^
M ' C .①
A’B’MC este patrulater inscriptibil (m(∢MA’C)=m(∢CB’M)=90°) ⇒
m(∢A’B’C)=m(∢M’MC).②
Din ① și ② ⇒ ∢M’AC = ∢ A’B’C și sunt unghiuri corespondente pentru secanta AC ⇒
AM’∥C’A’ .∎

Teorema 6.1.3 – Teorema lui Steiner

Dreapta lui Simson a unui punct M în raport cu ∆ABC trece prin mijlocul segmentului
determinat de punctul M și ortocentrul H al ∆ABC .

Demonstrație:
Fie A’C’ dreapta lui Simson a punctului M. Înălțimea AH a (AHa⊥BC) intersectează din
nou cercul circumscris ∆ABC în punctul A1 iar MA’ intersectează același cerc în punctul M’.
38
 Figura 37
Fie {P}=MA1∩BC, {S}=AM’∩BC și {L}=MP∩A’C’ . Se știe că A 1 este simetricul lui H
față de latura BC, MM’∥AA1 (AA1⊥BC și MM’⊥BC) ⇒
∢ A 1 AM ’=∢ A1 MM ’
}
∢ AA 1 M =∢ A1 MM ' ( alterne interne )
⇒∢ A1 AM ’=∢ AA 1 M ①

Din ∆AHaS avem m(∢ASP)=90°-m(∢HaAS) ②, iar din ∆HaA1P: m(∢HaPA1)=90°-

m(∢HaA1P)=m(∢MPS)③.
Din ①, ② și ③ ⇒ ∢MPS=∢ASP, dar din teorema 6.1.2 ⇒ A’C’∥AS, adică ∢ASP =

∢LA’P, deci ∢MPS = ∢LA’P ⇒ ∆LPA’ este isoscel ⇒ '

LP=L A'
}
∆ P A M dreptunghic în A '
⇒ LP=LM .

Am arătat că L este mijlocul segmentului MP iar din faptul că HP∥AM’∥A’C’ ⇒ dreapta

lui Simson trece prin mijlocul segmentului HM.∎

6.2 APLICAȚII

Aplicația 6.2.1

În ∆ABC, H este ortocentrul și D – un punct pe cercul circumscris triunghiului. D 1, D2, D3

sunt simetricele punctului D față de BC, AC, respectiv AB. DH intersectează dreapta lui Simson
a punctului D în raport cu ∆ABC în punctul F. Demonstrați că:
a) D2D3=2∙PM, unde {P}=DD2∩AC și {M}=DD3∩AB;
39
 b) D1, D2, D3 și H sunt coliniare.

Soluție:
Fie dS – dreapta lui Simson a punctului D în raport cu ∆ABC cu M, N, P ∊ dS (DN⊥BC,
DM⊥AB și DP⊥AC).

Figura 38
a) D1, D2, D3 sunt simetricele punctului D față de laturile triunghiului, deci:

}
M este mijlocul lui D D3 ⇒
P este mijlocul lui D D2

MP este linie mijlocie în ∆DD3D2 ⇒ MP∥ D2D3 și D2D3=2∙PM .

b) DH∩dS = {F} și din teorema 6.2.3 rezultă că F este mijlocul segmentului DH ⇒ DF=FH.

}
DF=FH
DN =N D 1 ⇒ H∊D2D3 .∎
MP ∥ D2 D3

Aplicația 6.2.2

Fie M un punct pe cercul circumscris ∆ABC, iar A’, B’, C’ – punctele în care dreapta lui
Simson – dS – a punctului M intersectează laturile BC, CA, respectiv AB. Să se arate că
simetricele vîrfurilor A, B, C, în raport cu mijloacele segmentelor B’C’, C’A’, respectiv A’B’
aparțin unei drepte perpendiculare pe dreapta ds.

Soluție:

40
 Fie A’’, B’’ și C’’ simetricele punctelor A, B și C față de mijloacele segmentelor BC, CA,
respectiv AB.

Figura 39
Notăm cu P intersecția diagonalelor patrulaterului AB’A’’C’ și vom avea:
AP=PA’’ (din construcție) și B’P=PC’ ( din construcție) ⇒ AB’A’’C’ este paralelogram ⇒

'
A C ⊥M C
' }
A C ' ∥ B' A '' ⇒ B' A ' ' ⊥ M C' ①

}
' ' ''
A B ∥ C A ⇒C' A ' ' ⊥ M B ' ②
A B' ⊥ M B'
Din ① și ② ⇒A’’ este ortocentru în ∆MB’C’ ⇒MA’’⊥B’C’ ⟺ MA’’⊥ dS .
Analog se arată că MB’’⊥dS și MC’’⊥dS , deci punctele A’’, B’’ și C’’ sunt coliniare.∎

Aplicația 6.2.3

Să se arate că mijlocul segmentului determinat de ortocentrul unui triunghi și un punct M

aflat pe cercul circumscris triunghiului aparține cercului lui Euler a triunghiului.

Soluție:

41
 În ∆ABC, fie A’C’ – dreapta lui Simson a punctului M în raport cu ∆ABC, H –
ortocentrul, O - centrul cercului circumscris ∆ABC, O9 – centrul cercului lui Euler (mijlocul
segmentului OH) și X – mijlocul segmentului HM (figura 40).

Figura 40
Din teorema lui Steiner rezultă că punctul X aparține dreptei lui Simson a punctului M în
raport cu ∆ABC ⇒ XO9 este linie mijlocie în ∆HOM, deci XO9 = 1/2∙OM, adică este egal cu raza
cercului lui Euler a triunghiului ABC ⇒ O9∊𝒞ℰ.∎

42
Capitolul 7

CERCUL LUI TAYLOR

7.1 NOȚIUNI TEORETICE

Teorema 7.1.1

Proiecțiile pe laturile unui triunghi ale picioarelor înălțimilor sunt situate pe același cerc
numit cercul lui Taylor.

Demonstrație:
În ∆ ABC fie Ha, Hb, Hc picioarele înălțimilor coborâte din vârfurile A, B, respectiv C și
A1, A2, B1, B2, C1, C2 proiecțiile acestora pe laturile triunghiului (figura 41) (A 1∈AC, A2∈AB,
B1∈AB, B2∈BC, C1∈BC, C2∈AC).

Figura 41

Patrulaterul AA2HaA1 este inscriptibil (are unghiurile opuse: ∢AA2Ha și ∢HaA1A

suplementare) ⇒ ∢ AA2A1=∢ AHaA1 . ①
În ∆AHaA1 avem m(∢AHaA1)=90°- m(∢HaAC) iar în ∆ AHaC: m(∢ACB)=90°-
m(∢HaAC) de unde rezultă că ∢ AHaA1=∢ACB . ②
Din ① și ② ⇒ ∢ AA2A1=∢ACB ⇒ A2A1 este antiparalelă cu BC, deci și cu C 1B2, adică
patrulaterul C1A2A1B2 este inscriptibil. Am arătat astfel că A2 aparține cercului determinat de
punctele C1,A1 și B2 .
43
 Analog se arată că B2B1 , C2C1 sunt antiparalele la laturile AC, respectiv AB și ulterior că
punctele B1 și C2 aparțin aceluiași cerc.∎

Teorema 7.1.2

Centrul cercului lui Taylor (Y) al triunghiului ascuțitunghic ABC este centrul cercului
înscris în triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC.

Demonstrație:
Fie A’, B’, C’ mijloacele laturilor HbHc, HaHc, HaHb ale triunghiului ortic (figura 42) .

Figura 42
Deoarece B1B2 este antiparalelă cu AC ⇒ ∢BB1B2=∢ACB ①, HcHb este antiparalelă cu
latura BC ⇒ ∢AHcHb=∢ACB. ②
Din ① și ② ⇒ ∢AHcHb=∢BB1B2 ⇒ ∆ HcA’B1 este isoscel și HcA’= A’B1. ③
Analog se arată că ∆HbA’C2 este isoscel și HbA’= A’C2 .④
Dar A’ este mijlocul lui HbHc, rezultă, ținând cont de ③ și ④, că ∆ B1A’C2 este isoscel
și A’B1= A’C2.⑤
B1B2 antiparalelă cu AC ⇒ ∢B1B2B =∢BAC ⑥ și C1C2 antiparalelă cu AB ⇒ ∢C2C1C
=∢BAC ⑦ Din ⑥ și ⑦ ⇒ ∢B1B2B = ∢C2C1C ⇒ ∆C1A’B2 este isoscel și A’C1=A’B2. ⑧

44
 Patrulaterul B1C2HbHc este inscriptibil (∢Hc B1Hb = ∢Hc C1Hb), deci B1C2 antiparalelă cu
HcHb, care este antiparalelă cu BC ⇒ B1C2∥BC și din ⑤ și ⑧ ⇒ bisectoarea unghiului B1A’C2,
adică bisectoarea unghiului B’A’C’ este perpendiculară pe mijlocul lui B 1C2 și pe mijlocul lui
C1B2 ⇒ bisectoarea unghiului B’A’C’ trece prin centrul Y al cercului lui Taylor.
Analog se arată că bisectoarea ∢A’B’C’ trece prin centrul cercului lui Taylor, deci centrul
cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC este centrul
cercului lui Taylor al triunghiului ABC.∎

Teorema 7.1.3

Fie H1, H2, H3 ortocentrele triunghiurilor AHbHc , BHcHa , respectiv CHaHb (figura 43) .
Triunghiurile YB’C’ , YC’A’, YA’B’ sunt respectiv omotetice cu triunghiurile H 1HbHc ,
H2HcHa , H3HaHb .

Demonstrație:

Figura 43
Am arătat în demonstrația teoremei anterioare că A’Y⊥BC, analog B’Y⊥AC și C’Y⊥AB
de unde rezultă că YB’∥HcH1 , YC’∥HbH1, dar și B’C’∥ HcHb, deci triunghiurile H1HbHc și YB’C’
A ' B' 1
sunt omotetice, raportul de omotetie fiind ½, deoarece = .
Hb H a 2

45
 Analog se demonstrează și omotetia triunghiurilor YC’A’ și H2HcHa, respectiv YA’B’ și
H3HaHb. ∎

7.2 APLICAȚII

Aplicația 7.2.1

Cercul lui Taylor al unui triunghi este un cerc Tucker.

Soluție:
În demonstrația teoremei 7.1.1 am arătat că B1B2 și C1C2 sunt antiparalele la laturile AC
și AB iar din demonstrația teoremei 7.1.2 a rezultat că B1B2=C1C2. Analog se demonstrează că
A1A2 este antiparalelă cu BC și egală cu B 1B2 și C1C2 . Astfel, deoarece toate trei sunt
antiparalele egale, rezultă că cercul lui Taylor este un cerc Tucker.∎

Aplicația 7.2.2

Centrul cercului lui Taylor al ∆ ABC este mijlocul segmentelor HaH1 , HbH2 și HcH3 .

Soluție:

Figura 44
46
 Fie în ∆ABC Ha, Hb, Hc picioarele înălțimilor coborâte din vârfurile A, B, respectiv C și
A1, A2, B1, B2, C1, C2 proiecțiile acestora pe laturile triunghiului (A1∈AC, A2∈AB, B1∈AB,
B2∈BC, C1∈BC, C2∈AC) H1, H2, H3 ortocentrele triunghiurilor AHbHc , BHcHa , respectiv CHaHb
(figura 44).
YB
'
1 Ha B ' 1
Din teorema 3 avem = , dar B' fiind mijlocul lui Hc Ha și B' Y∥HcH1: = ,
Hc H1 2 Ha H c 2
deci triunghiurile HaYB’ și HaH1Hc sunt omotetice , raportul de omotetie fiind ½ , de unde rezultă
că HaY=YH1 (Y este mijlocul segmentului H aH1 ). Analog se demonstrează că Y este mijlocul
segmentelor HbH2 și HcH3 .∎

Aplicația 7.2.3

Dreptele lui Simson ale punctelor A’, B’, C’, mijloacele segmentelor AH, BH, respectiv
CH, unde H este ortocentrul ∆ ABC, în raport cu ∆ H aHbHc determină un triunghi DEF. Arătați că
centrul cercului lui Taylor al ∆ ABC este ortocentrul ∆ DEF ( figura 45).

Soluție:

47
 A’, B’, C’ sunt, de fapt, punctele euleriene ale ∆ ABC, deci cercul lui Euler a ∆ ABC
trece prin Ha, Hb, Hc, A’, B’, C’, Ma ,Mb, Mc , iar Ma ,Mb, Mc , sunt puncte diametral opuse
punctelor A’, B’ , respectiv C’.
Laturile ∆ DEF trec prin mijloacele laturilor ∆ H a,Hb Hc . Dreptele lui Simson ale
punctelor diametral opuse de pe cercul lui Euler sunt perpendiculare, dreapta lui Simson al
punctului A’ este DE iar dreapta lui Simson al punctului M a este FY ⇒ DE⊥ FY. Dar FY ∥ AA’
și AA’⊥BC ⇒ DE∥BC . Analog EF∥AB și DF∥AC ⇒FY⊥DE.∎

48