Barbu TEOREME FUNDAMENTALECap.3 PDF

CAPITOLUL III
TRIUNGHIURI REMARCABILE
III.1. Triunghiul ortic

„Matematica poate să descopere o anumită ordine chiar şi în haos.” - Ch. Stein174
În triunghiul ABC, fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor duse din vârfurile A, B, respectiv C

pe laturile triunghiului ABC. Triunghiul H a H b H c se numeşte triunghiul ortic al
triunghiului ABC.
1) Triunghiul ortic este triunghiul cevian A

al triunghiului ABC corespunzător
ortocentrului.
2) Triunghiul ortic este triunghiul podar Hb

al ortocentrului triunghiului ABC în
raport cu triunghiul ABC. Hc H
3) Triunghiurile AHb H c , H a BH c , Hb H a C
sunt asemenea cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul
B C
BCHb Hc este inscriptibil Ha
( BH b C ≡ BH c C ) rezultă că
AH c H b ≡ ACB şi AH b H c ≡ ABC , D
deci triunghiurile AH c H b şi ACB sunt
Fig. 358
asemenea. Analog se arată că triunghiurile
H a BH c şi H b H a C sunt asemenea cu
triunghiul ABC.
4) Dreptele H a H b , H b H c , H c H a sunt antiparalele cu dreptele AB, BC, respectiv CA.

Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.
5) Semidreptele [ AH a ,[ BH b ,[CH c sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic.

Demonstraţie. Deoarece BH a H c ≡ BH a H b ≡ BAC rezultă că
m( H c H a A) = m( H b H a A) = 90° − m( BAC ), iar AH a este bisectoarea unghiului
H b H a H c . Analog, BH b şi CH c sunt bisectoarele unghiurilor H a H b H c , respectiv
Hb Hc Ha .
174
Charles Stein (1920 - ) – matematician american, profesor la Universitatea Stanford, contribuţii în statistica
matematică
345
6) Ortocentrul H al triunghiului ABC este centrul cercului înscris în triunghiul ortic
Ha Hb Hc .
Demonstraţie. Deoarece AH a , BH b , CH c sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic
rezultă că punctul de intersecţie al lor (adică H) este centrul cercului înscris în triunghiul
ABC.
7) Vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscrise triunghiului ortic

Ha Hb Hc.
Demonstraţie. Fie D ∈ Hc Ha astfel încât H a ∈ [ H c D] (Fig. 358). Avem
BH a H c ≡ DH a C ≡ H b H a C , deci H a C este bisectoarea exterioară a unghiului
DH a H b . Cum CH c este bisectoarea exterioară a unghiului H a H c H b rezultă că punctul
C este centrul cercului exînscris triunghiului H a H b H c tangent laturii H a H b .
8) Cercul circumscris triunghiului ortic al unui triunghi ABC este cercul lui Euler al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Euler”. A B'
9) Raza cercului circumscris triunghiului
ortic are lungimea egală cu jumătate din Hb
C'
lungimea razei cercului circumscris
triunghiului ABC. Hc H
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' punctele de
intersecţie dintre înălţimile triunghiului ABC
(Fig. 359) cu cercul circumscris triunghiului O
ABC. Deoarece A ', B ', C ' sunt simetrice
ortocentrului faţă de laturile triunghiului B Ha C
ABC, rezultă că triunghiul ortic H a H b H c
este asemenea cu triunghiul A ' B ' C '. Cum
H b H c , H c H a , H a H b sunt linii mijlocii în
A'
triunghiul A ' B ' C ' rezultă că raportul de
Fig. 359
1 R
asemănare este , deci R ' = (R este
2 2
raza cercului circumscris triunghiului ABC şi R ' raza cercului circumscris triunghiului ortic
H a H b H c ).
10) Triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC este omotetic cu triunghiul

circumpedal A ' B ' C ' al ortocentrului H al triunghiului ABC, centrul de omotetie fiind
ortocentrul triunghiului ABC
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.
11) Lungimile laturilor triunghiului ortic H a H b H c sunt egale cu a cos A , b cos B şi

c cos C , (a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB).
346
Demonstraţie. Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic atunci din asemănarea triunghiurilor
ABC şi Ha Hb Hc rezultă
H a Hb HbC H
= , de unde
c a
c c
H a H b = ⋅ H bC = ⋅ a cos C = c ⋅ cos C .
a a H b
Analog, H b H c = a cos A şi Hc
H c H a = b cos B. Fie triunghiul ABC A
obtuzunghic (Fig. 360) (m( A) > 90°).
Din asemănarea triunghiurilor ABC şi
H b H c aH b
AH c H b rezultă = , de B C
a b Ha
a
unde H b H c = ⋅ AH b . În triunghiul
b Fig. 360
AH
AH b C avem cos(180°− BAC) = b ,
b
adică AH b = −b cos A , de unde: H b H c = −a cos A = a cos A . Analog, H a H c = b cos B şi
H a H b = c cos C .
12) Perimetrul triunghiului ortic este egal cu a cos A + b cos B + c cos C .

Observaţie: Pentru un triunghi ascuţitunghic perimetrul triunghiului ortic este egal cu

po = R (sin 2 A + sin 2 B + sin 2C ) = 4 R sin A sin B sin C .
13) Fie p perimetrul unui triunghi ascuţitunghic ABC şi po perimetrul triunghiului

p R
ortic. Atunci, = , unde R şi r sunt razele cercului circumscris, respectiv înscris în
po r
triunghiul ABC.
2 A[ ABC ] rp p R
Demonstraţie. Avem po = = , sau = .
R R po r
14) Dintre toate triunghiurile înscrise într-un triunghi ascuţitunghic ABC, triunghiul
ortic are perimetrul minim.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Fagnano”.
15) Dacă tringhiul ABC este ascuţitunghic atunci m( H b H a H c ) = 180° − 2m( BAC ),
m( H a H b H c ) = 180° − 2m( ABC ) şi m( H a H c H b ) = 180° − 2m( ACB).
Demonstraţie. Din m( BHa Hc ) = m( Hb HaC) = m( BAC) rezultă m(Hb Ha Hc ) = 180°− 2m( BAC).
Analog se arată şi celelalte relaţii.
347
16) Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic (m( BAC ) > 90°) , atunci
m( HbHa Hc ) = 2m( BAC) −180° , m( H a H b H c ) = 2m( BCA) , m( H b H c H a ) = 2m( ABC ) .
Demonstraţie.
m ( H b H a H c ) = 180° − 2m ( BH a H c ) = 180° − 2(180° − m ( BAC )) = 2m ( BAC ) − 180°;
m( H a H b H c ) = m( H a H b A) + m( BH b H c ) = 2m( ACB ) şi m( Hb Hc Ha ) = 2m( ABC) .
abc cos A ⋅ cos B ⋅ cos C

17) Aria triunghiului ortic este egală cu A[ H a Hb H c ] = (R este raza
2R
cercului circumscris triunghiului ABC ).
H H ⋅ H H ⋅ sin Hb H a Hc
Demonstraţie. Avem A[ Ha Hb Hc ] = a c a b . Dar Ha Hc = b cos B ,
2
Ha Hb = c cosC . Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic, atunci
a a
sin H b H a H c = sin(180° − 2 A) = sin(2 A) = 2 sin A ⋅ cos A =
⋅ cos A = ⋅ cos A , de unde
R R
rezultă concluzia. Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic (m( BAC ) > 90°) , atunci
a a
sin H b H a H c = sin(2 A − 180°) = − sin(2 A) = −2 sin A ⋅ cos A = ⋅ ( − cos A) = ⋅ cos A ,
R R
de unde rezultă concluzia.
18) Fie H a H b H c triunghiului ortic al triunghiului ascuţitunghic ABC. Atunci:

A[ H a H b Hc ] = 2 cos A ⋅ cos B ⋅ cos C ⋅ A[ ABC ] .
abc
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă, ţinând cont că A[ ABC ] = .
4R
Observaţii:
1) Aria triunghiului ortic este maximă când produsul 2 cos A cos B cos C este maxim, adică
m( A) = m( B ) = m( C ) = 60° , caz în care triunghiul ortic coincide cu triunghiul
median.
2) Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic de exemplu m( A) > 90° , atunci
A[ H a H b H c ] = 2 cos (π − A ) ⋅ cos B ⋅ cos C ⋅ A[ ABC ] .
19) Aria triunghiului ortic al ortocentrului triunghiului ABC este egală cu:
R 2 − OH 2
A[ H a Hb H c ] = ⋅ A[ ABC ]
4R 2
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul podar”.
20) Raza cercului înscris în triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ascuţitunghic ABC

este egală cu 2 R cos A cos B cos C.
348
A B C
Demonstraţie. Deoarece în triunghiul ABC, r = 4 R sin ⋅ sin ⋅ sin (vezi „Cercul
2 2 2
R
înscris”), raza cercului circumscris triunghiului ortic este egală cu , rezultă:
2
R H H H π − 2A π − 2B π − 2C
rh = 4 ⋅ ⋅ sin a ⋅ sin b ⋅ sin c = 2 R sin ⋅ sin ⋅ sin =
2 2 2 2 2 2 2
2 R cos A cos B cos C.
abc
Observaţie: Deoarece A[ ABC ] = rezultă A 
= 2 A[ ABC ] ⋅ cos A cos B cos C.
4R  H a Hb H c 
21) Laturile triunghiului ortic al triunghiului ABC sunt paralele cu tangentele la cercul
circumscris triunghiului ABC duse prin vârfurile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie (TA tangenta în A la cercul circumscris triunghiului
1
ABC. Avem: m( TAB) = m( ACB) = m( AC ' B ). Dar ACB ≡ AH c H b , deci
2
TAH c ≡ AH c H b , de unde rezultă TA H c H b .
22) Triunghiul ortic şi triunghiul determinat de tangentele la cercul circumscris unui

triunghi ABC în vârfurile triunghiului ABC sunt omotetice.
23) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic, atunci
HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b = HC ⋅ HH c .
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor HH b A şi HH a B , respectiv HH a C cu
HH c A rezultă HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b şi HA ⋅ HH a = HC ⋅ HH c , de unde rezultă concluzia.
24) Dreptele ce unesc mijloacele laturilor triunghiului ortic H a H b H c corespunzător

unui triunghi ABC cu vârfurile corespunzătoare ale triunghiului ABC, sunt concurente
în punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Lemoine”.
25) Dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic al triunghiului ABC cu proiecţiile
ortocentrului triunghiului ABC pe laturile triunghiului ortic sunt concurente în punctul
lui Gergonne al triunghiului ortic.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gergonne”.
26) Dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic al unui triunghi ABC cu punctele de
intersecţie dintre laturile triunghiului ortic şi dreptele AO, BO respectiv CO (unde O este
centrul cercului circumscris triunghiului ABC) sunt concurente în punctul lui Nagel al
triunghiului ortic.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.
349
27) Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Triunghiurile ABC, BHC, CHA şi AHB au
acelaşi triunghi ortic.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC. Deoarece
HH a ⊥ BC , CH b ⊥ BH , BH c ⊥ HC , H a ∈ BC , H b ∈ HB, H c ∈ HC rezultă că triunghiul
H a H b H c este triunghiul ortic al triunghiului ABC. Analog, se arată că triunghiurile CHA şi
AHB au acelaşi triunghi ortic.
28) Triunghiurile ortic şi extangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

omotetice.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul extangenţial”.
29) Razele cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ortic H a H b H c al

triunghiului ascuţitunghic ABC au lungimile: ρ a = 2 R cos A sin B sin C ,
ρb = 2 R sin A cos B sin C şi ρc = 2 R sin A sin B cos C.
A B C
Demonstraţie. Într-un triunghi ABC, ra = 4 R sin
cos cos (vezi „Cercurile
2 2 2
exînscrise”). Deoarece triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c , raza
R
cercului circumscris triunghiului este egală cu (vezi „Cercurile exînscrise) .Avem:
2
R H H H π − 2A π − 2B π − 2C
ρ a = 4 sin a cos b cos c , de unde ρ a = 2 R sin ⋅ cos ⋅ cos =
2 2 2 2 2 2 2
2 R cos A sin B sin C. Analog se determină ρb şi ρc .
Observaţie: Dacă triunghiul ABC este (m( BAC ) > 90°) atunci
obtuzunghic
ρ a = 2 R cos A ⋅ cos B ⋅ cos C , ρ b = 2 R sin A sin B cos C , ρ c = 2 R sin A cos B sin C
(deoarece m ( H b H a H c ) = 2 m ( B A C ) − 180 ° , m ( H a H b H c ) = 2 m ( C B A ),
m( H a H c H b ) = 2m( BCA) ).
30) Mediatoarele laturilor BC, CA, AB ale triunghiului ascuţitunghic ABC intersectează
laturile H b H c , H c H a respectiv H a H b ale triunghiului ortic H a H b H c în punctele A ', B ',
respectiv C '. Dreptele H a A ', H b B ', H c C ' sunt concurente.
Demonstraţie. Fie P şi Q proiecţiile punctelor H c şi H b pe A
BP BH c
BC (Fig. 361). Avem cos B = = , de unde
BH c BC
a a Hc Hb
BP = a cos 2 B şi Ma P = Ma B − Ma P = (1− 2cos2 B) = cos2B A'
2 2 H
a
şi analog obţinem: M a Q = cos 2C. Din teorema lui Thales
2
A ' H b M a Q cos 2C B P H a Ma Q C
avem: = = . Analog se arată că
A ' H c M a P cos 2 B
Fig. 361
B ' H c cos 2 A C ' H a cos 2 B
= şi = , deci
B ' H a cos 2C C ' H b cos 2 A
350
A ' Hb B ' Hc C ' Ha
⋅ ⋅ = 1 , iar din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
A ' Hc B ' H a C ' Hb
H a A ', H b B ', H c C ' sunt concurente.
31) Fie O, Oa , Ob , Oc centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor ABC, BOC, COA

respectiv AOB. Triunghiul Oa Ob Oc este omotetic cu triunghiul ortic H a H b H c al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie Ra , Rb , Rc razele cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC, COA
respectiv AOB. Deoarece AO = BO = CO = R şi m( BOOa ) = m( A) rezultă
R R R
Ra = şi analog Rb = , Rc = (Fig. 362). Deoarece Oa Ob , Ob Oc , Oc Oa
2 cos A 2cos B 2 cos C
sunt mediatoarele segmentelor OC, OA respectiv OB rezultă că O este centrul cercului
înscris în triunghiul Oa Ob Oc . Întrucât unghiurile triunghiurilor Oa Ob Oc şi H a H b H c sunt
respectiv congruente şi OOa H a H , OOb H b H , OOc H c H (H fiind centrul cercului
înscris în triunghiul ortic) rezultă că triunghiurile Oa Ob Oc şi H a H b H c sunt omotetice.
Cum punctele O şi H se corespund în această omotetie rezultă că dreptele
Oa H a , Ob H b , Oc H c sunt concurente într-un punct P ce aparţine dreptei
Ob
Oc
Hb
Hc Fig. 362
O
H
B Ha C
Oa
PH rh 2R cos A cos B cos C

HO. Deci, raportul de omotetie este: k = = = = 4cos A ⋅ cos B ⋅ cos C
PO ro R/2
R
unde rh = 2R cos A cos B cos C este raza cercului înscris în triunghiul H a H b H c şi ro =
2
este raza cercului Oa Ob Oc .
351
32) Fie H ortocentrul unui triunghi ascuţitunghic ABC , H a , H b , H c picioarele
înălţimilor duse din A, B, C şi A' , B ' , C ' picioarele perpendicularelor duse din H pe
HbHc, HcHa , respectiv HaHb .
A
Atunci, A[ ABC ] ≥ 16 ⋅ A[ A' B 'C '] .
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul
A' H c B' H este inscriptibil (Fig. 363) ,
Hb
rezultă că A 'B ' H c ≡ A 'HH c ≡
H b H c A ≡ B 'H c B , deci A' B' || AB . Hc A ' H
Analog, B' C ' || BC şi A' C ' || AC . Fie
O, O , O centrele cercurilor B' C'
1 2
circumscrise triunghiurilor ABC ,
B Ha C
H a H b H c şi A' B ' C ' iar R, R1 şi R 2
R Fig. 363
razele acestora. Atunci, R1 =
2
(deoarece C (O1 , R1 ) este cercul lui Euler al triunghiului ABC ), iar R 2 poate avea cel mult
R
lungimea razei cercului lui Euler al triunghiului H a H b H c , adică R 2 ≤ şi din asemărea
4
triunghiurilor A' B ' C ' şi ABC rezultă A[ ABC ] ≥ 16 ⋅ A[ A' B 'C '] . Egalitatea are loc atunci când
cercul lui Euler al triunghiului H a H b H c coincide cu cercul înscris în triunghiul
H a H b H c , adică când triunghiul H a H b H c este echilateral, adică când triunghiul ABC
este echilateral.
Teorema lui Nagel

33) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Dreptele AO, BO, CO sunt
perpendiculare pe laturile H b H c , H c H a , H a H b ale triunghiului ortic.
Demonstraţie. Din m( AH c C ) = m( AH a C ) = 90° rezultă că patrulaterul ACH a H c este
inscriptibil deci BH c H a ≡ ACB. Fie D punctul diametral opus lui B în cercul
circumscris triunghiului ABC (Fig. 362). Atunci, m( ABD) = 90° − m( ADB) =
90 ° − m ( ACB ) = 90 ° − m ( BH c H a ), de unde m( ABD) + m( BHc H a ) = 90°, adică
BO ⊥ H c H a . Analog, AO ⊥ H b H c şi CO ⊥ H a H b .
Observaţie: Perpendicularele din A, B, C pe H b H c , H c H a , respectiv H a H b sunt concurente

în punctul O, centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
34) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, H 'a = prAC ( H a ), H "a = prAB ( H a ).
Dreapta H a' H a" trece prin mijloacele laturilor H a H b şi H a H c .
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele laturilor H b H c , H a H c respectiv H b H a (Fig. 364).
Deoarece H a' H a" şi H b H c sunt antiparalele cu BC rezultă H a' H a" H b H c , de unde
H H Hb ≡
"
a
'
a ABC ≡ H a H b C şi Hb H a H ≡
'
a
"
a
'
H H H a (complemente la unghiuri
a
' "
congruente). Atunci, H H
a a trece prin mijlocul ipotenuzei Ha Hb a triunghiului
352
dreptunghic H a H a' H b . Cum H a' H a" H b H c rezultă că H a' H a" trece şi prin mijlocul laturii
Ha Hc .
Observaţii:
1) Dacă H b' = prAB ( H b ), H b" = prBC ( H b ), H c' = prBC ( H c ), H c" = prAB ( H c ) , atunci dreptele
H b' H b" şi H c' H c" trec prin mijloacele laturilor triunghiului ortic al triunghiului ABC.
2) Punctele de intersecţie dintre dreptele H a' H a" , H b' H b" şi H c' H c" determină triunghiul
median al triunghiului ortic al triunghiului ABC.
35) Dacă H a' şi H a" , H b' şi H b" , H c' şi H c" sunt proiecţiile punctelor H a , H b , respectiv H c
pe laturile triunghiului ABC, atunci dreptele H a' H a" , H b' H b" şi H c' H c" sunt antiparalele
dreptelor BC, CA, respectiv AB.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic A
al triunghiului ABC. Din teorema lui Thales D
AH c AH
rezultă: = ( HH c H a H a' ),
H c H a" HH a
AH b AH
'
= ( HH b H a H a' ) , de unde
H b H a HH a
Hb
AH c AH b
= , adică H b H c H a' H a" . Cum Hc H 'a
H c H a H b H a'
"
H C’
B’
H b H c este antiparalelă cu BC rezultă că H"a
H a' H a" este antiparalelă cu BC.
B Ha C
36) Segmentele H a' H a" , H b' H b" , H c' H c" sunt

Fig. 364
congruente.
Demonstraţie.
1 1 1
H a' H a" = H a' C '+ C ' B '+ B ' H a" = H a H b + H b H c + H a H c = p ' (unde p' este
2 2 2
semiperimetrul triunghiului ortic). Analog, H b' H b" ≡ H c' H c" (= 2 R sin A sin B sin C )
(cf. th. (9)).
37) Fie H a H b H c triunghiul ortic corespunzător triunghiului ABC, BB ' bisectoarea

interioară a unghiului ABC, B ' ∈ ( AC ) şi B " piciorul bisectoarei unghiului AH b H c .
Dreptele B ' B " şi AB sunt perpendiculare.
Demonstraţie. Patrulaterul BCH b H c fiind inscriptibil rezultă H c H b A ≡ ABC , deci
 1 
B " H b A ≡ ABB '  = m( ABC )  , adică patrulaterul BB " H b B ' este inscriptibil, de
 2 
unde m( BB " B ') = m( BH b B ') = 90°.
353
38) Fie H a H b H c şi Ca Cb Cc triunghiurile ortic, respectiv de contact ale triunghiului
ABC. Triunghiul Ca Cb Cc şi triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor înscrise în
triunghiurile AH b H c , BH a H c , CH a H b au aceeaşi dreaptă a lui Euler.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Euler”.
39) Fie A ", B ", C " punctele de intersecţie dintre înălţimile triunghiului ABC cu laturile
respective ale triunghiului ortic. Triunghiurile ABC şi A " B " C " sunt ortologice.
Demonstraţia este evidentă deoarece A " H a ⊥ BC , B " H b ⊥ CA şi C " H c ⊥ AB , iar
A " H a ∩ B " H b ∩ C " H c = {H } , al doilea centru de ortologie fiind centrul cercului lui Euler
al triunghiului ABC.
40) Perpendicularele coborâte din mijloacele laturilor triunghiului ortic ale unui
triunghi ABC pe laturile respective ale triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţia rezultă din teorema lui Döttl.
III.2. Triunghiul median

„Geometria e liniştea întâmplării.” – Nichita Stănescu175
Fie triunghiul ABC şi M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, AC, AB. Triunghiul M a M b M c

se numeşte triunghi median (sau auxiliar) (Fig. 365).
A
1) Triunghiul median M a M b M c este triunghiul
cevian al triunghiului ABC corespunzător
centrului de greutate G al triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă deoarece medianele
AM a , BM b , CM c sunt concurente în G. Mc Mb
G
2) Triunghiul median este triunghiul podar al
centrului cercului circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţia. Mediatoarele laturilor triunghiului
ABC sunt concurente în O – centrul cercului
B Ma C
circumscris triunghiului ABC.
Fig. 365
3) Triunghiul median M a M b M c al triunghiului
ABC este asemenea cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Laturile triunghiului median sunt linii mijlocii în triunghiul ABC, deci
MaMb MbMc McMa 1
= = = , de unde rezultă că triunghiurile M a M b M c şi ABC sunt
AB BC CA 2
asemenea.
175
Nichita Stănescu (1933 – 1983) – eseist, poet român, ales postum membru al Academiei Române
354
Consecinţe:
a b c
4) Laturile triunghiului median au lungimile: a ' = , b ' = , c ' = , unde am notat cu a,
2 2 2
b, c lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB.
a '+ b '+ c ' a + b + c p
5) Semiperimetrul triunghiului median este: p ' = = = .
2 4 2
6) Măsurile unghiurilor triunghiului median sunt egale cu:
M a M b M c ≡ ABC , M b M c M a ≡ BCA, M c M a M b ≡ CAB.
7) Coordonatele baricentrice absolute ale vârfurilor triunghiului median sunt:
 1 1 1 1 1 1 
M a  0, ,  , M b  , 0,  şi M c  , , 0  .
 2 2 2 2 2 2 
8) Triunghiul ABC şi triunghiul median corespunzător au acelaşi centru de greutate.
9) Aria triunghiului median este egală cu o pătrime din aria triunghiului ABC.
1
Demonstraţie. Avem: A[Ma Mb Mc ] = A[ ABC] , deoarece Ma MbMc ≡ AMc Mb ≡ Mc BMa ≡ MbMaC .
4
Cercul înscris în triunghiul median se numeşte cercul Spieker, iar centrul acestui cerc se
numeşte punctul lui Spieker.
10) Raza cercului Spieker este jumătate din raza cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Spieker”.
Cercul circumscris triunghiului median se numeşte cerc medial (sau cercul celor nouă
puncte).
11) Orice triunghi omotetic cu triunghiul median al unui triunghi ABC în raport cu
punctul O, centrul cercului circumscris triunghiului ABC, este omologic cu triunghiul
ABC.
A
Demonstraţie. Fie A ' B ' C ' triunghiul obţinut
din triunghiul median M a M b M c prin omotetia
de centru O şi raport k. Fie {T } = OH ∩ AA '
C' B'
(Fig. 366). Din asemănarea triunghiurilor AHT Mc Mb
TA ' TO OA ' H
şi TOA ' rezultă: = = = T O
TA TH AH
kOM a k
= . Analog, se arată că BB ' şi CC '
2OM a 2 B Ma C
trec tot prin punctul T care este centrul de
omologie. A'
Fig. 366
Observaţie: Centrul de omologie între triunghiul omotetic triunghiului median al

triunghiului ABC şi triunghiul ABC este situat pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
355
12) Proiecţiile unui vârf al unui triunghi ABC pe bisectoarele interioare şi exterioare
ale unghiurilor din celelalte două vârfuri aparţin dreptelor ce trec prin vârfurile
triunghiului median M a M b M c .
Demonstraţie. Fie M , M ' şi N , N ' P
proiecţiile vârfurilor B şi C pe bisectoarea
interioară, respectiv exterioară a unghiului A.
Deoarece patrulaterul BMAM ' este dreptunghi,
N'
rezultă că M c ∈ MM '. Fie {P} = BM '∩ AC . A
Triunghiul APB este isoscel deoarece AM ' M'
este bisectoare şi înălţime, deci M ' este
mijlocul segmentului BP (Fig. 367). Atunci Mc
M ' M c este linie mijlocie în triunghiul APB , Mb
deci M ' M c AP , adică MM ' AC , de unde M
Ma
rezultă că punctele M şi M ' aparţin dreptei
M a M c . Analog, se arată că punctele N şi N ' B N C
aparţin dreptei M a M b .
Fig. 367
13) Triunghiul median M a M b M c şi triunghiul
tangenţial TATBTC al unui triunghi ABC sunt
omologice.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul tangenţial”.
14) Triunghiurile median şi antisuplementar ale unui triunghi ABC sunt omologice,
centrul de omologie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie: vezi „Triunghiul antisuplementar”.
15) Triunghiul median al triunghiului cotangentic al unui triunghi ABC este omologic
cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul cotangentic”.
16) Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC şi I a , I b , I c centrele

cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC . Dreptele I a M a , I b M b şi I c M c
sunt concurente.
Demonstraţie. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c ; dreptele care
unesc mijloacele laturilor triunghiului ortic corespunzător unui triunghi XYZ cu vârfurile
corespunzătoare triunghiului XYZ sunt concurente în punctul lui Lemoine al triunghiului
XYZ (vezi „Triunghiul ortic”), deci dreptele I a M a , I b M b , I c M c sunt concurente în
punctul lui Lemoine al triunghiului I a I b I c .
17) Consecinţă: Triunghiurile median şi antisuplementar ale unui triunghi ABC sunt
omologice.
18) Bisectoarele interioare ale unui triunghi ABC intersectează laturile

necorespunzătoare ale triunghiului median în şase puncte care determină trei drepte ce
trec prin punctele de contact determinate de cercul înscris in triunghiul ABC şi laturile
triunghiului ABC .
356
Demonstraţie.Fie {A1} = A2 B2 I BC,{A2} = Ma Mc I AI ,
A
{B2 } = Mb Mc I BI , {B1} = A2 B2 I AC , M c B2 BC ,
m( M c B2 B ) = m( A1 BB2 ) = m( M c BB2 ) , deci
triunghiul BM c B2 este isoscel, deci
B1
c Mc B2 Mb
B2 M c = BM c = = A2 M c . Mai mult M b B1 A2 M c ,
2
de unde rezultă că triunghiul M b B1 B2 este isoscel, I
c a A2
deci M b B1 = M b B2 = − (Fig. 368). Atunci,
2 2
1 B A1 Ma C
B1C = (b + c − a) = p − a , deci B1 este un punct de
2
Fig. 368
contact al cercului înscris în triunghiul ABC cu
latura AC .
19) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, A ', B ', C ' mijloacele
segmentelor AO,BO, respectiv CO şi M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC.
Dreptele A ' M a , B ' M b şi C ' M c sunt concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului median.
20) Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC. Pentru orice punct M din
uuuuur uuuuur uuuuur uuur uuur uuuur
planul triunghiului ABC este adevărată relaţia: MM a + MM b + MM c = MA + MB + MC .
Demonstraţie. Teorema medianei scrisă sub formă vectorială aplicată în triunghiul
uuuuur 1 uuur uuuur uuuuur 1 uuuur uuur
MBC dă: MM a = ( MB + MC ). Analog se obţin egalităţile: MM b = ( MC + MA) şi
2 2
uuuuur 1 uuuur uuur
MM c = ( MC + MA) . Sumând aceste egalităţi obţinem:
2
uuuuur uuuuur uuuuur uuur uuur uuuur
MM a + MM b + MM c = MA + MB + MC .
21) Coordonatele baricentrice ale vârfurilor triunghiului median sunt:

 1 1 1 1 1 1 
M a  0, ,  , M b  , 0,  , M c  , , 0  .
 2 2 2 2 2 2 
uuuuur 1 uuur 1 uuuur  1 1
Demonstraţie. Din egalitatea MM a = ⋅ MB + ⋅ MC rezultă M a  0, ,  . Analog pentru
2 2  2 2
celelalte vârfuri.
357
22) Triunghiul ortic al triunghiul median corespunzător unui triunghi ABC este
omologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' picioarele înălţimilor A
triunghiului median M a M b M c (Fig. 369) şi
{ A "} = AA '∩ BC ,{B "} = BB '∩ CA,{C "} = CC '∩ AB.
Cum M b M c BC rezultă că
BA " M c A ' M c M a cos C b cos C Mc A' Mb
= = = . Analog,
CA " M b A ' M b M a cos B c cos B B"
G
CB " c cos A AC " a cos B
= şi = , de unde rezultă că
AB " a cos C BC " b cos A B'
BA " CB " AC "
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremai lui B Ma
A" C
CA " AB " BC "
Ceva rezultă că dreptele AA ', BB ', CC ' sunt Fig. 369
concurente.
III.3. Triunghiul de contact

„O cameră fară cărţi este un trup fără suflet.” - Pitagora176
Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangenţă ale cercului înscris în triunghiul ABC cu laturile

triunghiului. Triunghiul Ca Cb Cc se numeşte triunghiul de contact al triunghiului ABC
(sau triunghiul Gergonne).
A
x
x
Cb
Cc
Γ
z
y
I
y z
B Ca C
Fig. 370
176
Pitagora (580-500 î.e.n.) – matematician grec
358
1) Triunghiul de contact Ca Cb Cc este triunghiul podar corespunzător centrului cercului
înscris (I) în triunghiul ABC, în raport cu triunghiul ABC.
2) Unghiurile triunghiului de contact C a C b C c corespunzător triunghiului ABC au

1 1 1
măsurile egale cu: 90° − m( A) , 90° − m( B ) , respectiv 90° − m(C ).
2 2 2
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC . Deoarece patrulaterele
1
BC a IC c , CCbICa sunt inscriptibile rezultă m(ICaCb ) = m(IBCc ) = m(B) şi
2
1
m( ICa Cb ) = m( ICCb ) = m(C ) . Atunci, m (C c C a C b ) = m (C c C a I ) + m (C b C a I ) =
2
1 1 1 1
m( B ) + m(C ) = [180° − m( A)] = 90° − m( A) . Analog se arată că
2 2 2 2
1 1
m(Ca Cb Cc ) = 90° − m( B ) şi m(Ca Cc Cb ) = 90° − m(C ) .
2 2
3) Lungimile laturilor triunghiului de contact Ca Cb Cc sunt egale cu:

A B C
a ' = (−a + b + c)sin , b ' = (a − b + c)sin , c ' = (a + b − c)sin .
2 2 2
A a '/ 2
Demonstraţie. În triunghiul isoscel ACb Cc avem: sin = , unde p reprezintă
2 p−a
A
semiperimetrul triunghiului ABC, deci a ' = (−a + b + c)sin . Analog se determină
2
lungimile celorlalte două laturi ale triunghiului Ca Cb Cc .
A
4) Lungimile laturilor triunghiului de contact Ca Cb Cc sunt egale cu: Cb Cc = 2r cos ,
2
B C
Cc Ca = 2r cos , Ca Cb = 2r cos .
2 2
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor aplicată în triunghiul de contact rezultă
CbCc CcCa CaCb
= = = 2r , de unde rezultă concluzia.
sin(90°− A/ 2) sin(90°− B / 2) sin(90°− C / 2)
2r 2 (4 R + r )
5) Consecinţă: Ca Cb 2 + Cb Cc 2 + Cb Cc 2 = .
R
 A B C  2r 2 (4 R + r )
Demonstraţie. Ca Cb 2 + Cb Cc 2 + Cb Cc 2 = 4r 2  cos 2 + cos 2 + cos 2  = .
 2 2 2 R
359
6) Segmentele determinate de punctele de contact ale cercului înscris pe laturile
a+b+c
triunghiului ABC au lungimile p − a, p − b, respectiv p − c , unde p = .
2
Demonstraţie.
Fie ACb = ACc = x, BCa = BCc = y , CCa = CCb = z. Avem: 2( x + y + z) = a + b + c = 2 p de
unde x + y + z = p , deci x = p − a, y = p − b, z = p − c .
7) Triunghiul de contact al unui triunghi ABC neisoscel şi triunghiul ABC sunt

omologice, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne al triunghiului ABC .
Demonstraţie: vezi „Punctul lui Gergonne”.
8) Punctul lui Lemoine al triunghiului de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC coincide

cu punctul lui Gergonne al triunghiului ABC.
9) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC . Atunci:

abc
A[ Ca Cb Cc ]
= ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C .
R(a + b + c)
Demonstraţie. Avem
A[ ACc Cb ]
=
ACc 2
,
A[BCa Cc ]
=
(c − ACc ) 2
,
A[ CCa Cb ]
=
(c − ACc ) 2
. Cu
A[ ABC ]
bc A[ ABC ]
ac A[ ABC ]
ab
relaţia A[ ] = A[
ABC Ca Cb Cc ]
+ A[ ACb Cc
+
] A[ BCa Cc ]
+ A[ CCa Cb ]
şi ţinând cont că
r
ACc =
r A2[ ABC] ( pr)2
ACc =
A
sau
( p − b)( p − c )
rezultă A[C C C ] =
a b c
2pR
=
2pR
sau
tg
2 p( p − a )
abc
A = ⋅sin A⋅sin B⋅sinC .
[CaCbCc ]
R(a +b + c)
Observaţie: Aria triunghiului de contact Ca Cb Cc este maximă când triunghiul ABC este
pr 2 pr 2 pr A[ ABC ]
echilateral deoarece ≤ A[ C C C ] =
= = (deoarece R ≥ 2r ). Cum relaţia
a b c
2 R 2 ⋅ 2r 4 4
R = 2r are loc doar în triunghiul echilateral, atunci afirmaţia este demonstrată.
A[2ABC ] r
10) Aria triunghiului de contact Ca Cb Cc este egală cu: A[ Ca Cb Cc ] = = ⋅A .
2R ⋅ p 2 R [ ABC ]
360
11) Perpendicularele duse din mijloacele laturilor triunghiului de contact Ca Cb Cc pe
laturile opuse ale triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Fie W centrul de
greutate al triunghiului Ca Cb Cc A
şi A ', B ', C ' mijloacele laturilor
triunghiului Ca Cb Cc . Punctele A’
Cb
Ca , Cb , Cc se obţin din punctele Cc
A ', B ', C ' printr-o omotetie de W
centru W şi raport (-2) S I
uuuur uuuur C’
( WCa = −2WA ' ). Printr-o B’
omotetie o dreaptă se transformă
într-o dreaptă paralelă cu cea
B C
dată. Atunci, dreapta Ca I se Ca
transformă într-o dreaptă d a ce Fig. 371
trece prin A ' şi este paralelă cu
Ca I ,deci d a ⊥ BC . Analog,
dreptele ICb şi ICc se transformă în dreptele db , d c paralele cu ICb , respectiv ICc şi
B ' ∈ db , C ' ∈ d c . Cum ICa , ICb , ICc sunt concurente în I, rezultă că dreptele d a , db , d c sunt
concurente şi fie S punctul de concurenţă al lor. Evident, punctul I se transformă prin
omotetia de centru W şi raport (-2) în punctul S, deci 2 SI = WI .
12) Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, AC respectiv AB ale triunghiului ABC şi

Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC. Perpendicularele din punctele
M a , M b , M c pe laturile Cb Cc , Cc Ca respectiv Ca Cb sunt concurente.
A Demonstraţie. Fie P, Q, R picioarele
perpendicularelor duse din M a , M b
respectiv M c pe laturile triunghiului
Ca Cb Cc . Deoarece AI este bisectoarea
P Cb
Cc BAC şi Cc A = Cb A rezultă AI ⊥ Cb Cc .
Mb Cum şi M a P ⊥ Cb Cc rezultă că AI M a P.
Mc
I Patrulaterul M a M b AM c este
R
T paralelogram, deci BAC = M c M a M b
Q şi cum AI este bisectoarea unghiului A
B Ca M a C rezultă că M a P este bisectoarea unghiului
M c M a M b . Analog, se demonstrează că
Fig. 372
M bQ şi Mc R sunt bisectoarele
unghiurilor M a M b M c , respectiv M b M c M a . Cum bisectoarele interioare ale
unghiurilor unui triunghi sunt concurente, rezultă că dreptele M a P, M b Q şi M c R sunt
concurente.
361
13) Triunghiurile de contact Ca Cb Cc şi median M a M b M c corespunzătoare unui
triunghi ABC sunt ortologice.
Demonstraţia rezultă din proprietatea de mai sus.
14) Triunghiul de contact al triunghiului ABC şi primul triunghi Sharygin al

triunghiului ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul Sharygin”.
15) Triunghiurile de contact Ca Cb Cc al unui triunghi ABC este omotetic cu triunghiul

antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antisuplementar”.
16) Triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul antisuplementar I a I b I c corespunzătoare

unui triunghi ABC au aceeaşi dreaptă a lui Euler OI.
Demonstraţie. Deoarece I este ortocentrul triunghiului I a I b I c şi O este centrul cercului
medial al triunghiului I a I b I c (vezi „Triunghiul antisuplementar”) rezultă că dreapta OI este
dreapta lui Euler a triunghiului I a I b I c . Deoarece triunghiurile I a I b I c şi Ca Cb Cc sunt
omotetice (cf. th. (13)), rezultă că omologul lui I – centrul cercului circumscris triunghiului
Ca Cb Cc - este punctul O ' – centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c şi evident O '
este punct pe dreapta lui Euler (OI) a triunghiului I a I b I c , deci centrul omotetiei (Q)
aparţine dreptei OI. Cum raza cercului circumscris triunghiului ortic unui triunghi are
R'
lungimea jumătate din raza cercului triunghiului de referinţă rezultă că R = adică
2
R ' = 2 R (unde R ' este raza cercului circumscris triunghiului I a I b I c , triunghiul ABC fiind
QO ' 2 R
triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c ). Astfel, = (adică raportul de omotetie este
QI r
2R
egal cu ), iar punctul I – ortocentrul triunghiului I a I b I c - prin omotetia de centru Q şi
r
2R
raport se transformă în ortocentrul triunghiului Ca Cb Cc , care evident aparţine dreptei
r
QI adică dreapta OI, adică OI este dreapta lui Euler a triunghiului Ca Cb Cc .
17) Triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris

în triunghiul ABC sunt omotetice, centrul de omotetie fiind pe
drapta OI. A
Demonstraţie. Fie A ", B ", C " mijloacele arcelor BC , CA, B"
respectiv AB (Fig. 373). Cum OA " ICa , C" I

M O
OB " ICb , OC " ICc şi A"Ca ∩ B"Cb ∩C"Cc = {I} rezultă că
B C
triunghiurile A " B " C " şi Ca Cb Cc sunt omotetice, raportul de Ca
R
omotetie fiind , centrul omotetiei aparţinând liniei centrelor A"
r
celor două cercuri, adică dreptei OI. Dacă punctul M este centrul Fig. 373
362
r R 2 − 2 Rr R R 2 − 2 Rr
omotetiei considerate, atunci MI = şi MO = (vezi „Triunghiul
R−r R−r
circumpedal”).
18) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach (ϕ) al triunghiului ABC , în raport
cu triunghiul de contact C a C b C c al triunghiului ABC este paralelă cu dreapta OI
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Simson”.
19) Fie C a C b C c triunghiul de contact al triunghiului ABC , I centrul cercului înscris

în triunghiul ABC şi M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC . Dreptele
C b I , C a C c şi BM b sunt concurente.
A
Demonstraţie. Fie H b piciorul înălţimii din B a
Hb
triunghiului ABC şi {M } = BM b I Cb I . Din Cb
BM H C Cc
MC b || BH b rezultă = b b . Dar I Mb
MM b C b M b
M
b
H b C b = p − a − c ⋅ cos A , Cb M b = − ( p − a) , deci B C
2 Ca
BM a − b + c Fig. 374
= . Fie {M '}= CaCb I BMb . Atunci,
MMb b
CC a C A MM b
⋅ M b A + c ⋅ M bC = ⋅ AC (vezi „Relaţia lui Van-Aubel” ), adică
Ca B Cc B BM '
p −c b p−a b M'Mb BM ' a −b+c
⋅ + ⋅ = ⋅ b , de unde = , deci M ≡ M ' .
p −b 2 p −b 2 BM ' M'Mb b
20) Triunghiul ortic al triunghiului de contact al unui triunghi ABC este omotetic cu
triunghiul ABC.
A
Demonstraţie. Fie H 1 ortocentrul triunghiului de contact
şi Ca A1 , Cb B1 , Cc C1 înălţimile triunghiului de contact.
A1 Cb
1 Cc
Dar m( ACcCb ) = m( AICb ) = 90°− m( A) = m( BC 1 aC1 ) , I
2 H1
iar m( Cc A1 B1 ) = m( B1Ca C1 ) (deoarece patrulaterul B1 C1
A1 B1Ca Cb este inscriptibil, deci ACc Cb ≡ Cc A1 B1 , B Ca C
adică AB A1 B1 . Analog se arată că Fig. 375
BC B1C1 , AC A1C1 şi cum triunghiul Ca Cb Cc este
ascuţitunghic rezultă că triunghiurile ABC , A1 B1C1 sunt omotetice.
21) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC. Dreapta lui Euler a
triunghiului Ca Cb Cc trece prin centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Euler. Dreapta lui Euler”.
363
III.4. Triunghiul extangenţial
„Omul pentru care faptul că 2 ⋅ 2 = 4 e de la sine înţeles nu
va deveni niciodată mare matematician.” - Bertolt Brecht177
Fie triunghiul ABC şi I a , I b , I c centrele cercurilor A -exînscris, B -exînscris, respectiv

C - exînscris corespunzǎtoare triunghiului ABC . Tangentele comune cercurilor exînscrise
Tc
B'
Ic
C'
Hc
IT Ib Tb
Hb
A' B
Ha
C A"
Ia
Fig. 376
Ta
(diferite de dreptele ce conţin laturile triunghiului ABC ) determinǎ triunghiul TaTbTc numit
triunghiul extangenţial al triunghiului ABC (Fig. 376). Cercul circumscris triunghiului
extangenţial se numeşte cercul extangenţial.
177
Bertolt Brecht (1898-1956) – poet german
364
1) Triunghiul extangenţial TaTbTc corespunzǎtor triunghiului ABC este omotetic cu
triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie {C '} = BA ∩ TbTc şi {B '} = AC ∩ TbTc . Din congruenţa triunghiurilor
ABC şi A ' B ' C ' rezultǎ cǎ ACB ≡ AC ' B '. Dar H a H b este antiparalelǎ laturii
BC , deci AH c H b ≡ ACB, de unde rezultǎ B ' C ' A ≡ AH c H b şi B ' C ' H c H b , adicǎ
TcTb H c H b . Analog se aratǎ cǎ TcTa H c H a şi TaTb H a H b .
Avem m( H a H b H c ) = 180° − 2m( A). Fie { A '} = BC ∩ TaTc şi { A"} = BC ∩ TaTb . Atunci,
H c H a A ' ≡ H a A 'Ta (= m( BAC )) şi H b H a C ≡ H a A ''Ta (= m( BAC )) (alterne
interne), de unde rezultǎ m( TcTaTb ) = 180° − 2m( A) , deci H c H a H b ≡ Tc TaTb . Analog,
H c H b H a ≡ Tc TbTa , unde rezultǎ cǎ triunghiurile TaTbTc şi H a H b H c sunt asemenea şi
deoarece au şi laturile respective paralele rezultǎ cǎ sunt omotetice.
Observaţie: Centrul de omotetie dintre triunghiurile TaTbTc şi H a H b H c se numeşte

punctul lui Clawson.
2) Triunghiurile extangenţial TaTbTc şi antisuplementar I a I b I c corespunzătoare unui

triunghi ABC sunt omologice.
Demonstraţia este evidentă deoarece dreptele I aTa , I bTb , I cTc sunt concurente în centrul
cercului înscris în triunghiul TaTbTc , fiind bisectoare în triunghiul extangenţial.
3) Centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial coincide cu centrul cercului

triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie. Fie IT centrul cercului înscris în triunghiul TaTbTc ; conform proprietăţii
precedente rezultă: {IT } = I aTa ∩ I bTb ∩ I cTc . Avem:
m( Ta IT Tc ) = 180° − [m( TcTa IT ) + m( TaTc IT )] =
180° − [(90° − m( A)) + (90° − m( C ))] = 180° − m( B) = 2m( I a I b I c ). Analog se arată că
m( Ta IT Tb ) = 2m( I a I b I c ) şi m( Tc IT Tb ) = 2m( I b I a I c ) , deci IT este centrul cercului
circumscris triunghiului antisuplementar I a I b I c .
Observaţie: Cum IT este centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c rezultă că

I T I a ≡ I T I b ≡ IT I c .
4) Raza cercului înscris în triunghiul extangenţial corespunzător unui triunghi ABC, are
lungimea egală cu 2 R + r , unde R şi r sunt razele cercurilor circumscris, respectiv înscris
în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie {B '} = AB ∩ TbTc şi {C '} = AC ∩ TbTc . Deoarece triunghiurile ABC şi

AB ' C ' sunt congruente (vezi „Cercuri exînscrise”) rezultă că raza cercului înscris în
triunghiul AB ' C ' este egală cu r. Fie I ' centrul cercului înscris în triunghiul AB ' C ' .
Atunci, distanţele de la A şi I ' la B ' C ' sunt egale cu ha (înălţimea din vârful A a
365
triunghiului ABC) şi r. Cum A este mijlocul segmentului II ' , atunci distanţa de la I la
B ' C ' este egală cu 2ha − r. Fie IT simetricul lui I faţă de O – centrul cercului circumscris
triunghiului ABC. Distanţele de la I şi O la TbTc sunt egale cu 2ha − r , respective ha + R
(deoarece AO = R ), deci distanţa de la IT la TbTc este egală cu
Tb
B'
Tc C'
r
I'
A
I
O IT
B C
Fig. 377
2( R + ha ) − (2ha − r ) = 2 R + r (unde am aplicat teorema liniei mijlocii într-un trapez).

Analog, se arată că distanţele de la punctul IT la TaTc şi sunt egale tot cu 2 R + r , deci IT
este centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial.
Observaţie: Deoarece 4 R + 2r = r + ra + rb + rc rezultă că raza cercului înscris în triunghiul

1
extangenţial este egală cu rT = 2 R + r = (r + ra + rb + rc ).
2
5) Centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial al unui triunghi ABC este

simetricul centrului cercului înscris în triunghiul ABC, faţă de centrul cercului
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţă a aplicaţiei precedente.
6) Triunghiurile extangenţial şi tangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

omotetice.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile extangengenţial TaTbTc şi tangenţial TATBTC sunt
omotetice cu triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC, iar relaţia de omotetie fiind
tranzitivă, rezultă că şi triunghiurile TaTbTc şi TATBTC sunt omotetice.
Observaţie: Din omotetia triunghiurilor TaTbTc şi TATBTC rezultă că cercurile înscrise în

2R + r
aceste triunghiuri sunt omotetice, deci raportul de omotetie este egal cu , unde
R
2R + r şi R sunt lungimile razelor cercurilor înscrise în triunghiurile TaTbTc respectiv
TATBTC .
366
7) Triunghiul neisoscel ABC este omologic cu triunghiul său extangenţial.
Demonstraţie. Fie { A1} = TbTc ∩ BC ,{B1} = TaTc ∩ AC ,{C1} = TaTb ∩ AB. Din teorema
A1 B c B1C a CA b AB BC C A
bisectoarei exterioare rezultă: = , = şi 1 = . Atunci, 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 1
A1C b B1 A c C1 B a A1C B1 A C1 B
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A1 , B1 , C1 sunt coliniare, iar din
reciproca teoremei lui Desargues rezultă că triunghiurile ABC şi TaTbTc sunt omologice,
dreapta de omologie fiind axa antiortică a triunghiului ABC.
III.5. Triunghiul cotangentic

„Adevărul matematic indeferent unde, la Paris sau la Toulouse, este unul şi acelaşi.” – Blaise Pascal178
Triunghiul τ aτ bτ c care are ca vârfuri punctele de tangenţă dintre laturile BC, CA şi AB ale
unui triunghi ABC cu cercurile exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC, se numeşte
triunghiul cotangentic corespunzător triunghiului ABC.
Ic
A
τb
τc Ib
N
B τa
C
Ia
Fig. 378
178
Blaise Pascal (1623 – 1662) – matematician, fizician şi filosof francez, contribuţii în geometria proiectivă,
algebră şi teoria probabilităţilor
367
1) Dreptele Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente în punctul lui Nagel al triunghiului ABC.
2) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul cevian al punctului lui Nagel în raport

cu triunghiul ABC.
3) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul podar al punctului lui Bevan al

triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Bevan”.
4) Laturile triunghiului cotangentic τ aτ bτ c al triunghiului ABC au lungimile egale cu:

2 2
τ bτ c = ( p − b) + ( p − c) − 2( p − b)( p − c) cos A ,
2 2
τ cτ a = ( p − c) + ( p − a) − 2( p − c)( p − a) cos B ,
2 2
τ aτ b = ( p − a ) + ( p − b) − 2( p − a )( p − b) cos C .
Demonstraţie. În triunghiul Aτ bτ c , din teorema cosinusului rezultă

2 2 2 2 2
τ bτ c = Aτ b + Aτ c − 2 Aτ b ⋅ Aτ c ⋅ cos A , adică τbτc = ( p −b) +( p −c) − 2( p −b)( p −c)cos A.
Analog se determină lungimile laturilor τ bτ a şi τ aτ c .
1 2
5) Aria triunghiului cotangentic este egală cu A[τ τ τ ] = ⋅ A[ ABC ] , unde R este
a b c 2 pR
raza cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie.
A [ Aτ b τ c ] Aτ c ⋅ Aτ b ⋅ s i n A ( p − b )( p − c )
Avem = = şi analoagele. Dar
A[ A B C ] A B ⋅ A C ⋅ sin A bc
A[ ABC ] = A [ Aτ τ ] + A[ Bτ τ ] + A[ C τ τ ] + A [τ τ τ ] adică,
b c a c a b a b c
A[τ τ τ ]
abc ( p − b)( p − c) ( p − a)( p − c) ( p − a)( p − b)
= 1− − − şi de aici rezultă
A[ ABC] bc ac ab
2 2
( a + b − c )( a − b + c )( − a + b + c ) 2r p A[ ABC ]
A[τ τ τ ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = .
a b c 4abc abc 2 pR
Observaţie: Aria triunghiului cotangentic este egală cu aria triunghiului de contact.
368
6) Aria triunghiului cotangentic este maximă când triunghiul ABC este echilateral.
2 2
pr pr pr A[ ABC ]
Demonstraţie. Avem A[τ τ τ ] = ≤ = = (deoarece R ≥ 2r ). Cum
a b c 2R 2 ⋅ 2r 4 4
relaţia R = 2r au loc doar în triunghiul echilateral rezultă că aria triunghiului cotangentic
este maximă atunci când triunghiul ABC este echilateral.
7) Triunghiul neisoscel ABC şi triunghiul său cotangentic τ aτ bτ c sunt omologice,

centrul de omologie fiind punctul lui Nagel al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece Aτ a I Bτ b I Cτ c = {N } ,unde N este punctul lui Nagel al
triunghiului ABC rezultă că triunghiurile ABC şi τ aτ bτ c sunt omologice (consecinţă a
teoremei lui Desargues).
8) Triunghiul median al triunghiului cotangentic al unui triunghi ABC este omologic

cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Fie A ' , B ' , C ' mijloacele laturilor τ bτ c , τ aτ c , respectiv τ aτ b ale
triunghiului cotangentic şi { A "} = AA '∩ BC , {B "} = BB '∩ AC , {C "} = CC '∩ AB
(Fig. 379). Considerând ceviana AA " şi transversala τ bτ c avem:
Aτ c AC A 'τ b A " B
⋅ ⋅ ⋅ =1 (vezi „Relaţia lui Van- A
AB Aτ b A 'τ c A " C
p −b b A" B τb
Aubel”), deci ⋅ ⋅1 ⋅ =1 de unde
c p−c A "C τc
A " B c( p − c) B " C a ( p − a)
= . Analog, = şi
A " C b( p − b) B " A c( p − c)
C " A b ( p − b) A" B B "C C " A B A" τa C
= , de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din
C " B a ( p − a) A"C B " A C " B
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA ' , Fig. 379
BB ' şi CC ' sunt concurente, deci triunghiurile ABC
şi τ aτ bτ c sunt omologice.
9) Fie A ' , B ' , C ' punctele diametral opuse vârfurilor A,B,C ale triunghiului ABC în
cercul circumscris. Dreptele I a A ' , I b B ' , I c C ' sunt respectiv perpendiculare pe laturile
triunghiului cotangentic al triunghiului ABC .
Im(z)
Demonstraţie. Notăm cu z x afixul punctului X .
Alegem un reper complex cu vârful în centrul A
cercului circumscris (O ) al triunghiului ABC ,
iar punctul A situat pe axa imaginară. Atunci τc τb
Re(z)
z A = iα , α ∈ , z A ' = −iα . Din BA ' ⊥ AB şi
*
O
CA ' ⊥ CA rezultă că există β , γ ∈ *
astfel încât
B C
z A ' − zB z A ' − zC
= iβ şi = iγ , de unde
zA − zB z A − zC
2αβ 2αγ Ia
zB = − iα şi zC = − iα (1).
1+ β 2 1+ γ 2 Fig. 380
369
τ bC p − a τc A p − b zC ( p − c) + z A ( p − a)
Deoarece = şi = rezultă zτ b = şi
τb A p − c τcB p − a b
z A ( p − a ) + z B ( p − b) 2αγ ( p − c) iα (c − a)
zτ c = , deci zτ b = + şi
c (1 + γ 2 ) ⋅ b b
2αβ ( p − b) iα (b − a )
zτ c = + (2). Fie {T } = CI a ∩ AB . Din teorema bisectoarei exterioare
(1 + β 2 ) ⋅ c c
TA b CI a BC ac CI a b − a az + bz B
avem = , = . Astfel TB = , = , de unde zT = A şi
TB a I aT BT b − a I aT c a+b
b−a
zC + ⋅ zT zI − z A '
c cz + (b − a) zT
zIa = = C (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă a = i ⋅θ ,
b−a b+c−a zτ b − zτ c
1+
c
unde θ ∈ , deci I a A ' ⊥ τ bτ c . Analog se arată că I b B ' ⊥ τ aτ c şi I c C ' ⊥ τ bτ a .
*
III.6. Triunghiul antipodar

„Am fost un lucrător conştiincios, nu am fost superficial, am muncit până acum la
bătrâneţe. Spiritul meu a fost geometric, m-a fermecat varietatea şi frumuseţea figurii.”
– Alexandru Miller179
Fie P un punct în planul unui triunghi ABC. Triunghiul A ' B ' C ' format de perpendicularele
duse prin vârfurile A, B, C pe cevienele PA, PB respectiv PC, se numeşte triunghiul
antipodar al punctului P (Fig. 381). Punctul P se numeşte punct antipodar.
1) Triunghiul ABC este triunghiul podar al A'

punctului P în triunghiul A ' B ' C ' .
Fig. 381
2) Triunghiul antipodar al ortocentrului H al
triunghiului ABC este triunghiul A"
C B
anticomplementar.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul P
anticomplementar”. C"
B"
3) Triunghiul antipodar al centrului cercului
înscris în triunghiul ABC este triunghiul B' A C'
antisuplementar corespunzător triunghiului
ABC.
4) Triunghiul antipodar al centrului cercului circumscris O al triunghiului ABC este

triunghiul tangenţial corespunzător triunghiului ABC.
179
Alexandru Miller (1879-1965) – matematician român , membru al Academiei Române
370
5) Triunghiul antipodar al unui punct P este ortologic cu triunghiul pedal al punctului P
în raport cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul pedal corespunzător punctului P în raport cu
triunghiul ABC (Fig. 381). Deoarece A " A ⊥ B ' C ', B " B ⊥ A ' C ', C " C ⊥ A ' B ' şi
A " A ∩ B " B ∩ C " C = {P} rezultă că triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " sunt ortologice.
6) Triunghiul antipodar unui punct P este ortologic cu triunghiul anticevian al punctului

P.
Demonstraţie. Triunghiul anticevian al punctului P este triunghiul ABC. Cum
AP ⊥ B ' C ', BP ⊥ A ' C ', CP ⊥ A ' B ', AP ∩ BP ∩ CP = {P} rezultă că triunghiurile A ' B ' C '
şi ABC sunt ortologice.
7) Fie L, M, N punctele diametral opuse vârfurilor A, B, respectiv C ale unui triunghi

ABC, în cercul circumscris acestuia. Triunghiul LMN este omologic cu triunghiul
antipodar al oricărui punct P aflat în interiorul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie l, m , n dreptele ce trec prin
A, B, C şi sunt perpendiculare pe dreptele PA, A D l
PB respectiv PC şi D, E, F al doilea punct de
intersecţie dintre dreptele l, m, n şi cercul
M
circumscris triunghiului ABC (Fig. 382). N
Deoarece m( ADL) = 90° rezultă PA DL. P
O
Dacă {Q} = PO ∩ DL, din congruenţa
triunghiurilor APO şi LQO rezultă PO ≡ OQ. Q
Analog, se arată că dreptele EM, FN trec prin B C
Q, de unde rezultă că
QD ⋅ QL = QE ⋅ QM = QF ⋅ QN = p 2 relaţii ce
arată că punctele L, M şi N sunt polii dreptelor L
l, m şi n în raport cu cercul având centrul în Q Fig. 382
şi raza p.
8) Triunghiul antipodar al unui punct P şi triunghiul podar al izogonalului său P ' sunt
omotetice.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul podar al lui P '. Deoarece B " C " ⊥ AP (vezi
„Drepte izogonale”) şi B ' C ' ⊥ AP rezultă B ' C ' B " C " (Fig.383 ). Analog, A ' B ' A " B "
şi A ' C ' A " C ". Deoarece patrulaterul PBA ' C este inscriptibil rezultă
m ( BA ' C ) = 180° − m ( BPC ) = m( PBC ) + m ( PCB ) = m ( P ' BA) + m( P ' CB ") =
m( C " A " P ') + m( P ' A " B ") = m( C " A " B "). Deci C ' A ' B ' ≡ C " A " B " şi analog
A ' B ' C ' ≡ A " B " C ", de unde rezultă că triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " sunt
asemenea. Deoarece triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " au laturile paralele şi sunt
asemenea rezultă că ele sunt omotetice.
371
C' A B'
C" P B"
P'
B
A" C
Fig. 383
A'
9) Triunghiurile antipodare ale punctelor lui Fermat corespunzătoare unui triunghi ABC
sunt echilaterale.
Demonstraţie. Fie F1 primul punct al lui Fermat - Toricelli. Deoarece
m( AF1B) = m( BFC
1 ) = m( CF1 A) = 120° (vezi „Punctele lui Fermat”), iar patrulaterele
BF1 AC ' , CF1 BA ' şi AF1CB ' sunt inscriptibile, rezultă că

m( BA' C) = m( CB ' A) = m( AC ' B) = 60°, deci triunghiul A ' B ' C ' este echilateral. Analog
se arată că şi triunghiul antipodar al celui de-al doilea punct Fermat ( F2 ) este echilateral.
B'
C'
F1
120°
B C
Fig. 384
A'
372
III.7. Triunghiul podar
„Matematica este ştiinţa despre raporturile între formule, lipsite de oricare conţinut.” - David Hilbert180
Fie P un punct interior triunghiului ABC. Se numeşte triunghi podar al punctului P,

triunghiul A ' B ' C ' care are ca vârfuri picioarele perpendicularelor duse din P pe laturile
triunghiului ABC (Fig. 385). Punctul P se numeşte punct podar. Cercul circumscris
triunghiului podar al punctului P se numeşte cercul podar al punctului P. Dacă punctul P
aparţine unei laturi a triunghiului, atunci dreapta care uneşte picioarele perpendicularelor
din P pe celelalte două laturi ale triunghiului se numeşte dreaptă podară.
1) Punctul podar P aparţine cercurilor circumscrise patrulaterelor AB ' PC ', BC ' PA ',
CA ' PB '.
Demonstraţia este evidentă, deoarece patrulaterele AB ' PC ', BC ' PA ', CA ' PB ' sunt
inscriptibile.
A
C' B'
P
B A' C
Fig. 385
2) Dacă x, y, z sunt distanţele de la punctul podar P la vârfurile triunghiului ABC ,

ax by cz
atunci laturile triunghiului podar au lungimile a ' = ,b' = , c' = (a, b, c sunt
2R 2R 2R
lungimile laturilor triunghiului ABC şi R raza cercului circumscris triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicată în triunghiurile AC ' B ' şi ABC ne dă:
B 'C ' a AP BP
= AP şi = 2 R, de unde rezultă B ' C ' = a ⋅ . Analog, C ' A ' = b ⋅ şi
sin A sin A 2R 2R
CP
A' B ' = c ⋅ .
2R
Observaţie: Dacă x = y = z atunci punctul P coincide cu centrul cercului circumscris

ABC şi deci x = R.
3) Triunghiul podar A ' B ' C ' al unui punct P şi triunghiul ABC sunt ortologice.
Demonstraţia rezultă din definiţia triunghiurilor ortologice.
180
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, contribuţii
remarcabile în geometrie şi analiza matematică
373
4) Triunghiul podar al centrului cercului circumscris triunghiului ABC este triunghiul
median al triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă.
5) Triunghiul podar al ortocentrului triunghiului ABC este triunghiul ortic al

triunghiului ABC .
6) Cercul lui Euler este cercul podar al ortocentrului triunghiului ABC (sau al centrului
cercului circumscris triunghiului ABC).
7) Triunghiul podar al centrului cercului înscris este triunghiul de contact al

triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul de contact”.
8) Cercul podar al centrului cercului înscris într-un triunghi ABC este cercul înscris în
triunghiul ABC.
9) Triunghiurile podare ale punctelor Brocard ale triunghiului ABC sunt congruente.
Demonstraţie. Vezi „Punctele lui Brocard”.
10) Triunghiurile podare ale punctelor izodinamice ale triunghiului ABC sunt
echilaterale.
Demonstraţie. Vezi „Punctele izodinamice”.
11) Punctul lui Lemoine al triunghiului ABC este centrul de greutate al propriului
triunghi podar.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Lemoine”.
12) Teorema celor 6 puncte

Fie P ' şi P " două puncte izogonale în raport cu triunghiul ABC şi A ' B ' C ' şi A " B " C "
triunghiurile lor podare în raport cu triunghiul ABC. Punctele A ', B ', C ', A ", B ", C " sunt
conciclice.
Demonstraţie. Vezi „Drepte izogonale”.
Observaţie: Centrul cercului pe care se găsesc punctele A ', B ', C ', A ", B ", C " este mijlocul
segmentului P ' P " (vezi „Drepte izogonale”).
13) Fie P un punct nesituat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC şi A ' B ' C '
triunghiul podar al lui P în raport cu triunghiul ABC. Perpendicularele din A, B, C pe
B ' C ', A ' C ' respectiv A ' B ' sunt concurente într-un punct P ', izogonalul punctului P în
raport cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Drepte izogonale”.
374
14) Teorema lui Oppenheim
Al treilea triunghi podar este asemenea cu triunghiul original.
Demonstraţie. Punctul P aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor AB1C1 ,
A2 B1C2 , A3 B3C2 , A2 B2 C1 şi A3 B2 C3 (Fig. 386). Avem:
A
A2
C1 B1
C3 P B3
C2
A3
B2
B A1 C
Fig. 386
m( C1 AP) = m( C1 B1 P) = m( A2 B1 P) = m ( A2 C 2 P ) = m ( B 3 C 2 P ) = m ( B 3 A3 P ),
m( PAB1 ) = m( PC1 B1 ) = m( PC1 A2 ) = m( PB2 A2 ) = m( PB2 C3 ) = m( PA3C3 ) de unde
rezultă că m( BAC ) = m( B3 A3C3 ) . Analog se arată că m( BCA) = m( B3C3 A3 ) , de
unde rezultă că triunghiurile ABC şi A3 B3C3 sunt asemenea.
15) Triunghiul podar al unui punct P în raport cu un triunghi ABC este asemenea cu
triunghiul circumpedal al punctului P.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul circumpedal”.
16) Triunghiul podar al ortocentrului triunghiului ABC este omotetic cu triunghiul

tangenţial al triunghiului ABC .
A
17) Aria triunghiului podar Pa Pb Pc al unui
punct P în raport cu un triunghi ABC este
R 2 − OP 2
Pb
egalǎ cu ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C , unde
2 Pc
R reprezintă lungimea razei cercului
circumscris triunghiului ABC şi O centrul P
cercului circumscris acestui triunghi.
Demonstraţie. Fie D al doilea punct de
intersecţie dintre dreapta AP şi cercul B Pa C
circumscris triunghiului ABC. Avem:
m( DBC ) = m( DAC ) = m( PPc Pb ) şi
D
m( PBPa ) = m( Pa Pc P) de unde rezultă cǎ
375 Fig. 387
m( DBP) = m( Pa Pc Pb ) .
Din teorema sinusurilor în triunghiul BPD avem:
sin PBD sin BDP sin ACB
= = (1) (unde am folosit faptul cǎ BDP ≡ ACB ). Deoarece
PD BP BP
PC este diametru în cercul circumscris patrulaterului PPa CPb avem Pa Pb = PC ⋅ sin ACB şi
analog se obţin relaţiile Pb Pc = PA ⋅ sin A , Pa Pc = PB ⋅ sin B (2). Din relaţiile (1) şi (2):
P a Pc ⋅ Pb P c ⋅ s i n P a Pc Pb PB ⋅ PA ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin DBP
A [ Pa Pb Pc ] = sau A[ Pa Pb Pc ] = =
2 2
PA ⋅ PD ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C
. Utilizând puterea punctului faţă de un cerc rezultă
2
R 2 − OP 2
PA ⋅ PD = R 2 − OP 2 şi atunci A[ Pa Pb Pc ] = ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C .
2
Observaţii:
1) Ţinând cont că A[ ABC ] = 2 R ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C relaţia precedentă devine:
R 2 − OP 2
A[ Pa Pb Pc ] = ⋅ A[ ABC ] .
4R2
2) Dacă P ≡ O , atunci aria triunghiului podar al centrului cercului circumscris triunghiului
1
ABC este egală cu A[Oa Ob Oc ] = ⋅ A[ ABC ] , ( Oa Ob Oc este de fapt triunghiul median al
4
triunghiului ABC).
3) Dacă P ≡ G , atunci aria triunghiului podar al centrului de greutate al triunghiului ABC
a2 + b2 + c 2
R − OG
2 2
9 a2 + b2 + c2
este egală cu A[Ga Gb Gc ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] .
4R 2 4R 2 36 R 2
4) Dacă P ≡ H , atunci aria triunghiului podar al ortocentrului triunghiului ABC devine:
R 2 − OH 2 R 2 − [9 R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 )] 8R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 )]
A[ H a Hb H c ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ]
4R2 4R 2 4R2
5) Dacă P ≡ I , atunci aria triunghiului de contact este egală cu:

R − OI 2
2
2 Rr r
A[ I a Ib Ic ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅A .
4R 2
4R 2
2 R [ ABC ]
6)Dacă P ≡ K , atunci aria triunghiului podar al punctului simedian al triunghiului ABC

este egală cu
3a 2 b 2 c 2
R 2 − OK 2 (a 2 + b 2 + c 2 ) 2 3a 2 b 2 c 2
A[ K a Kb Kc ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅A .
4R2 4R2 4 R 2 ( a 2 + b 2 + c 2 ) 2 [ ABC ]
7) Dacă notăm lungimile segmentelor PPa , PPb , PPc cu x , y respectiv z atunci
yz sin A + xz sin B + xy sin C
A[ Pa Pb Pc ] = A[ PPb Pc ] + A[ PPc Pa ] + A[ PPa Pb ] = .
2
376
18) Fie P un punct ce variază pe un cerc C ce are centrul în punctul O - centrul cercului
circumscris unui triunghi ABC . Triunghiurile podare ale punctelor de pe centrul C, în
raport cu triunghiul ABC , au aceeaşi arie.
R 2 − OP 2
Demonstraţie. Deoarece A[ Pa Pb Pc ] = ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C , iar când P se plimbă pe
2
cercul C, segmentul OP are aceeaşi lungime fiind rază în cercul C, rezultă concluzia.
19) Dacă Pa Pb Pc este triunghiul podar al punctului P în raport cu triunghiul ABC

Pa Pb Pb Pc PP
atunci: = = a c .
AB ⋅ CP BC ⋅ AP CA ⋅ BP
Demonstraţie. În cercul circumscris triunghiului APb Pc punctul P este punctul diametral
Pb Pc
opus punctului A. Teorema sinusurilor ne dă: = AP , de unde
sin A
BC Pb Pc 1
Pb Pc = AP sin A = AP ⋅ şi de aici = (unde R este raza cercului circumscris
2R BC ⋅ AP 2 R
Pa Pb PP 1
triunghiului ABC ). Analog se arată că = a c = .
AB ⋅ CP CA ⋅ BP 2 R
20) Fie P un punct interior triunghiului ABC şi x, y, z distanţele de la P la laturile

triunghiului BC , CA , respectiv AB. Notăm cu p perimetrul triunghiului podar al
C
punctului P. Atunci, ∑ ( x + y) cos 2 ≤ p. A
Demonstraţie. Fie a ' , b' , c' lungimile laturilor
triunghiului podar Pa Pb Pc (Fig. 338). Avem:
c ' 2 = x 2 + y 2 − 2 xy co s(1 8 0 ° − C ) sau a'
Pc Pb
C z P y
c ' = x + y + 2 xy cos C = ( x − y ) + 4 xy cos
2 2 2 2 2
2
b' x c'
2 C
c ' ≥ [( x − y ) + 4 x y ] ⋅ c o s
2 2
sau
2
C C B Pa C
c '2 ≥ ( x + y ) 2 cos 2 de unde c ' ≥ ( x + y ) cos
2 2
cu egalitate dacă şi numai dacă x = y . Atunci Fig. 388
C
p = ∑ c ' ≥ ∑ ( x + y ) cos cu egalitate dacă şi
2
numai dacă x = y = z .
21) Triunghiul podar al punctului lui Lemoine al triunghiului automedian ABC este
asemenea cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul automedian”.
377
22) Proiecţia pe bisectoarea unghiului A a unui triunghi ABC a unui punct arbitrar P
de pe cercul circumscris triunghiului BIC - unde I este centrul cercului înscris in
triunghiul ABC - este centrul cercului circumscris triunghiului podar al punctului P în
raport cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Fie P ' simetricul lui P faţă de bisectoarea din A A
(Fig. 389). Deoarece centrul cercului circumscris triunghiului
BIC aparţine bisectoarei din A şi este mijlocul arcului BC al
cercului circumscris triunghiului ABC (vezi „Cercuri I P
P'
exînscrise”) rezultă că P ' aparţine cercului circumscris
B C
triunghiului, iar cum PBI ≡ P ' BI şi PCI ≡ P ' CI ,
rezultă că punctele P şi P ' sunt puncte izogonale. Proiecţiile
punctelor izogonale P şi P ' pe laturile triunghiului ABC sunt
conciclice pe un cerc cu centrul în mijlocul segmentului PP ' ,
deci proiecţia lui P pe bisectoarea din A este centrul cercului Fig. 389
circumscris triunghiului podar al punctului P în raport cu
triunghiul ABC .
23) Triunghiul podar al ortocentrului H al triunghiului ABC în raport cu triunghiul

ortic al triunghiului ABC este omotetic cu triunghiul ABC , centrul de omotetie fiind
punctul lui Gob.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gob”.
24) Triunghiul podar al unui punct P de pe un cerc al lui Apollonius, în raport cu

triunghiul ABC este isoscel.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Apollonius”.
25) Fie A ' B ' C ' triunghiul podar al unui punct P în raport cu un triunghi ABC şi A "
cel de-al patrulea vârf al paralelogramului B ' PC ' A ". Analog se determină punctele B "
şi C ". Triunghiurile ABC şi A " B " C " sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul
izogonal conjugat al punctului P.
Demonstraţie. Arătăm că dreptele PA şi AA "
A sunt izogonale. Fie { X } = CA "∩ AC şi
Y X {Y } = BA "∩ AB (Fig. 390). Deoarece
patrulaterul PB ' AC ' este inscriptibil, rezultă
A" B ' C ' A ≡ B ' PA şi B " AP ≡ B " C ' P.
C' B' Cum m( B ' AP) + m( B ' PA) = 90° şi
P
m( B ' C ' A) + m( A" AC ') = 90° rezultă că
PAB ' ≡ A " AC ' ( A " fiind ortocentrul
triunghiului B ' C ' A ). Analog, se arată că
dreptele PB şi BB " , respectiv PC şi CC " sunt
B A' C
izogonale, deci triunghiurile ABC şi A " B " C "
Fig. 390 sunt omologice, centrul de omologie fiind
izogonalul lui P.
378
26) Fie A ' B ' C ' triunghiul podar al unui punct P în raport cu un triunghi ABC.
Notăm cu d a dreapta ce trece prin mijloacele segmentelor PA şi B ' C ' . Analog definim
dreptele db , dc . Dreptele d a , db , d c sunt concurente.
Demonstraţie. Mijlocul segmentului PA este centrul cercului circumscris triunghiului
A ' B ' C ' , deci dreapta d a este mediatoarea segmentului B ' C ' . Analog, db , dc sunt
mediatoarele segmentelor C ' A ' , respectiv A ' B ' , deci dreptele d a , db , d c sunt concurente
în centrul cercului circumscris triunghiului podar A ' B ' C ' .
III.8. Triunghiul tangenţial

„Totul ar fi trebuit sa fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost asa.
Totul ar fi trebuit sa fie linii,
dar n-a fost, n-a fost asa.”
Nichita Stănescu181
Triunghiul T A T B TC determinat de tangentele duse la cercul circumscris triunghiului ABC
în vârfurile acestuia se numeşte triunghiul tangenţial al triunghiului ABC .
1) Triunghiul tangenţial T A T B TC al triunghiului TC A TB

ABC este triunghiul antipodar al centrului
cercului circumscris O al triunghiului ABC în
K
raport cu triunghiul ABC.
O C
B A'
2) Centrul cercului circumscris O al triunghiului
ABC reprezintă centrul cercului înscris în TA" TA'
triunghiul tangenţial T A T B TC .
3) Dreptele AT A , BT B şi CTC sunt concurente. TA

Demonstraţie. Deoarece TA B ≡ TAC , TB A ≡ TB C ,
Fig. 391
AT A BTC CT A
TC A ≡ TC B avem: ⋅ ⋅ = 1 şi din
ATC BT A CT B
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AT A , BT B şi CTC sunt concurente. Fie K
punctul de concurenţă al dreptelor ATA , BTB , CTC (Fig. 391).
4) Dreptele ATA , BTB , CTC sunt simedianele triunghiului ABC .

Demonstraţie. Fie A ' = prBC ( A), TA' = prAC (TA ) şi TA" = prAB (TA ) (Fig. 391). Cum
1
m( ABA ') = m(TACTA' ) = m( AC ) şi m( AA ' B) = m(CTA' TA ) = 90° rezultă că triunghiurile
2
T T' T C
A B A ' şi TA CTA' sunt asemenea, deci A A = A (1). Analog din asemănarea
AA ' AB
T T" T B
triunghiurilor AA' C şi TA BTA" rezultă A A = A (2). Împărţind relaţiile (1) şi (2)
AA ' AC
181
379
TATA' TAC CA CA
membru cu membru rezultă = ⋅ = , unde am utilizat BT A = CT A , relaţie
TATA" AB BTA AB
ce arată că punctul T A aparţine simedianei din A a triunghiului ABC . Analog se arată că
BT B şi CTC sunt simediane.
Observaţii:
1) Punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC este punctul de concurenţă al dreptelor
AT A , BT B , CTC , adică punctul lui Gergonne al triunghiului tangenţial.
2) Punctul lui Lemoine este centrul de omologie dintre triunghiul ABC şi triunghiului său
tangenţial.
5) Drepta lui Lemoine a triunghiului ABC este

B1
axa de omologie dintre triunghiul ABC şi TB
triunghiul său tangenţial T A T B TC .
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de A
instersecţie dintre tangentele la cercul circumscris
TC KB
ABC , vârfurile acestuia şi laturile opuse. Din KC
teorema lui Lemoine rezultă că punctele A1 , B1 , C1
A1 B KA C
sunt coliniare (punctele aparţin dreptei lui
2
BA1  AB 
Lemoine). Avem =  (1). Fie
CA1  AC  TA
{C'} = ABI TATB , {B'} = AC I TATC , {A'} = BC I TBTC .
Să arătăm că punctele A' , B ' , C ' aparţin dreptei Fig. 392
A1C1 . Fie {K A } = ATA I BC ,{K B } = BTB I CA,
{K C } = CTC I AB , iar K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC (Fig. 392). Deoarece
2
BK A  AB 
AK A este simediană în triunghiul ABC rezultă =  (2). Din relaţiile (1) şi (2)
CK A  AC 
BK A BA1
rezultă = , adică punctele A1 şi K A sunt conjugate armonic faţă de punctele B şi
CK A CA1
C. Analog, se arată că şi perechile de puncte ( B1 , K B ), (C , K C ) sunt conjugate armonic faţă
de (C , A) , respectiv ( A, B ) , ceea ce demonstrează teorema.
6) Consecinţă: Triunghiul tangenţial T A T B TC este TC A TB

triunghiul anticevian al punctului lui Lemoine Hc Hb
corespunzător triunghiului ABC .
H
7) Laturile triunghiului ortic H a H b H c al B C
triunghiului ABC sunt respectiv paralele cu Ha
laturile triunghiului tangenţial T A T B TC .
Demonstraţie. m(TC AB ) = m( AH c H b ) = m( ACB )
rezultă că TC T B || H c H b . Analog T A T B || H a H b şi TA
T A TC || H a H c .
Fig. 393
380
8) Triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC şi triunghiul tangenţial T A T B TC al
triunghiului ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Avem TC AB ≡ TC BA ≡ ACB , deci m( ATC B) = 180° − 2m(C ) . Dar
m(Hb Hc Ha ) = 180° − 2m(C) , deci TBTC TA ≡ H b H c H a şi analog T ATˆB TC ≡ H a Hˆ b H c .
Atunci triunghiurile TATBTC şi H a H b H c sunt asemenea şi deoarece triunghiurile au laturile
paralele (vezi proprietatea precedentă) rezultă că triunghiurile T AT B TC şi H a H b H c sunt
omotetice.
Observaţie: Centrul omotetiei dintre triunghiul ortic H a H b H c şi triunghiul tangenţial

T AT B TC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC (vezi „Dreapta lui Euler”) şi se
numeşte punctul lui Gob.
9) Fie A∗ , B∗ , C ∗ mijloacele laturilor H b H c , H c H a , respectiv H a H b ale triunghiului ortic

al triunghiului ABC şi T AT B TC triunghiul său tangenţial. Punctele A, A∗ , TA ; B, B∗ ,
TB ; respectiv C, C ∗ , TC sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece A∗ este mijlocul antiparalelei H b H c la BC rezultă că aparţine
simedianei din A , adică dreptei ATA , de unde rezultă concluzia.
10) Triunghiul tangenţial T AT B TC şi triunghiul median al triunghiului ortic

corespunzător unui triunghi ABC sunt omotetice, punctul lui Lemoine al triunghiului
ABC fiind centrul de omotetie.
Demonstraţia rezultă din proprietatea de mai sus.
11) Triunghiul tangenţial T AT B TC şi triunghiul median al triunghiului ortic

corespunzător unui triunghi ABC sunt ortologice, centrele de ortologie fiind ortocentrul
triunghiului tangenţial şi centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A∗ B ∗C ∗ triunghiul median al triunghiului ortic H a H b H c . Deoarece
O9 A∗ ⊥ H b H c şi TC T B || H c H b rezultă O9 A∗ ⊥ TC TB . Analog, se arată că O9 B∗ ⊥ TC TA şi
O9 C ∗ ⊥ TATB , deci triunghiurile A∗ B ∗C ∗ şi T AT B TC sunt ortologice, unul dintre centre
fiind centrul cercului lui Euler O9 . Deoarece TA H x ⊥ TBTC şi TBTC B∗C ∗ rezultă
TA H x ⊥ B∗C ∗ (unde H x este ortocentrul triunghiului tangenţial), analog TB H x ⊥ A∗C ∗ ,
deci H x este al doilea centru de ortologie.
a 2 tgA + b 2 tgB + c 2 tgC

12) Aria triunghiului tangenţial este egal cu: A[TATB TC ] = + A[ ABC ] ,
4
unde a, b, c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC .
Demonstraţie. În triunghiul isoscel BTAC (m(TA BC ) = m(TACB ) = m( A)) avem:
a a
cos Aˆ = , de unde CTA = . Atunci,
2CT A 2 cos A
BC ⋅ CTA ⋅ sin BCTA a 2 sin A a 2 tgA b 2 tgB
A[TA BC ] = = = . Analog, A[TB AC ] = şi
2 4 cos A 4 4
381
c 2 tgC
A[TC BA] = , de unde A[TATB TC ] = A[TA AC ] + A[TB AC ] + A[TC BA] + A[ ABC ] =
4
a 2 tgA + b 2 tgB + c 2 tgC
+ A[ ABC ] .
4
Observaţie: Dar triunghiul ABC este obtuzunghic, de exemplu m( Aˆ ) > 90° , atunci
a2
A[TA BC ] = ⋅ tgA .
4
13) Centrul cercului circumscris triunghiului tangenţial T AT B TC al triunghiului ABC

aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Dreapta determinată de centrul cercului circumscris, respectiv înscris într-un
triunghi XYZ este dreapta lui Euler a triunghiului de contact al triunghiului XYZ (vezi
„Dreapta lui Euler”). Cum triunghiul ABC este triunghiul de contact corespunzător
triunghiului tangenţial rezultă că dreapta lui Euler a triunghiului ABC trece prin centrul
cercului circumscris triunghiului tangenţial T AT B TC .
14) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC . Centrele O A , O B , OC ale

cercurilor circumscrise triunghiurilor BCO, ACO, respectiv BAO determină un
triunghi omotetic cu triunghiul tangenţial T AT B TC al triunghiului ABC , centrul de
omotetie fiind punctul O .
Demonstraţie.
TB
A
OB
TC
OC
O
B C
OA
Fig. 394
TA
Deoarece OC ⊥ O A O B şi OC ⊥ T AT B rezultă O A O B || T AT B . Analog, O B OC || T B TC şi
OC O A || TC T A . Deoarece OO A ⊥ BC şi T A O ⊥ BC (triunghiul T A BC fiind isoscel)
rezultă că punctele O, O A şi T A sunt coliniare. Analog O, O B şi T B respectiv O, OC şi
TC sunt coliniare. Atunci, triunghiurile O A O B OC şi T AT B TC sunt omotetice, centrul
omotetiei fiind punctul O .
382
15) Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC şi triunghiul circumpedal al centrului de
greutate al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Exeter”.
16) Triunghiurile tangenţial şi extangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

2R + r
omotetice, raportul de omotetie fiind .
R
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul extangenţial”.
17) Fie T AT B TC triunghiul tangenţial, N a N b N c şi N a' N b' N c' triunghiurile lui Napoleon
ale unui triunghi ABC. Punctele N a , N a' , TA sunt coliniare.
Demonstraţia este evidentă deoarece punctele N a , N a' , TA aparţin mediatoarei segmentului
BC.
18) Triunghiul tangenţial T AT B TC al triunghiului ABC şi triunghiul median

M a M b M c al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţie. Deoarece BTA ≡ CTA , ATB ≡ CTB , ATC ≡ BTC (Fig. 395) rezultă că
M aTA , M b M B , M c M C sunt
mediatoarele laturilor triunghiului A'
ABC , deci ele sunt concurente în
centrul cercului circumscris O al
triunghiului ABC , deci
triunghiurile T AT B TC şi
M a M b M c sunt omologice.
TB
Observaţie: Centrul cercului
circumscris triunghiului ABC este A
polul de omologie al triunghiului Mb
T AT B TC şi M a M b M c .
Mc C
19) Axa de omologie dintre Ma
triunghiurile tangenţial şi median B'
ale unui triunghi ABC este
TC B TA
perpendiculară pe dreapta lui
Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A' B ' C ' axa de
omologie dintre triunghiurile
T AT B TC şi M a M b M c (Fig. 395).
Deoarece M b M c || BC , atunci
A ' AC ≡ ABC ≡ AM c M b , de unde
rezultă că triunghiurile AM b A ' şi Fig. 395
M c AA ' sunt asemenea, deci
AA ' A'Mb
= , egalitate
A'Mc AA '
383
C'
echivalentă cu AA '2 = A ' M b ⋅ A ' M c . Cum A' M c este secantă la cercul lui Euler, rezultă că
A' are aceeaşi putere faţă de cercul circumscris triunghiului ABC şi de cercul lui Euler al
triunghiului ABC , deci A' aparţine axei radicale a acestor cercuri. Analog se arată că B' şi
C ' aparţin acestei axe, deci axa de omologie este axa radicală a cercului circumscris
triunghiului ABC şi a cercului lui Euler a triunghiului ABC . Deoarece axa radicală este
perpendiculară pe linia centrelor OO9 , adică pe dreapta lui Euler, rezultă că axa de
omologie dintre triunghiurile T AT B TC şi M a M b M c este perpendiculară pe dreapta lui
Euler a triunghiului ABC .
20) Prin inversiunea de centru O şi raport R 2 , cercul circumscris triunghiului

tangenţial T AT B TC se transformă în cercul lui Euler al triunghiului ABC .
OM a R
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor BOM a şi T A OB rezultă: = ,
R OT A
adică OM a ⋅ OT A = R 2 . Analog, se arată că OM b ⋅ OT B = OM c ⋅ OTc = R 2 , relaţii ce arată
că prin inversiunea J (O, R 2 ) cercul circumscris triunghiului tangenţial se transformă în
cercul circumscris triunghiului median, adică cercul lui Euler al triunghiului ABC .
21) Fie C cercul circumscris triunghiului ABC , A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre
înălţimile din A, B respectiv C şi laturile triunghiului ABC cu C, iar T AT B TC triunghiul
tangenţial al triunghiului ABC . Dreptele T A A' , T B B' , TC C ' sunt concurente într-un
punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele diametral opuse în C TB
ale punctelor A, B respectiv C , iar X punctul de X
intersecţie dintre cercul T A -exînscris, corespunzător A
triunghiului TATBTC cu latura T B TC . Analog se definesc TC
prin punctele Y şi Z . Deoarece în triunghiul ABC , AA' şi O
AA1 sunt izogonale (vezi „Drepte izogonale”) rezultă că B C
A' A1
dreptele T A A' şi T A A1 sunt izogonale conjugate în
triunghiul tangenţial. Deoarece TA este centrul de
TA
asemănare dintre cercurile C şi cercul T A -exînscris, rezultă
că punctele T A , A1 şi X sunt coliniare. Deoarece dreptele Fig. 396
T AX , T B Y şi TC Z sunt concurente în punctul lui Nagel al
triunghiului T AT B TC , rezultă că şi izogonalele lor - adică dreptele T A A' , TB B ' , TC C ' sunt
concurente într-un punct S care este centrul de asemănare dintre cercurile C şi cercul
circumscris triunghiului T AT B TC , deci S aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
384
III.9. Triunghiul anticomplementar
„Geometrii se servesc de figuri vizibile şi fac judecăţi asupra acestora, deşi ei nu se gândesc la aceste figuri, ci
la altele care se aseamănă, dar care nu pot fi sesizate decât cu mintea.”- Platon 182
Triunghiul anticomplementar (sau antimedian) al triunghiului ABC este triunghiul

A' B ' C ' determinat de paralelele duse prin vârfurile triunghiului ABC la laturile opuse.
Numim exmediană a unui triunghi o dreaptă ce trece prin vârful unui triunghi şi este
paralelă cu latura opusă. Triunghiul anticomplementar este determinat de intersecţiile
exmedianelor triunghiului ABC. Vârfurile triunghiului anticomplementar se numesc puncte
exmediane.
1) Triunghiul A' B ' C ' este triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC dacă
triunghiul ABC este triunghiul său median.
C' A B'
Mc Mb
G
B Ma C
A'
Fig. 397
2) Segmentele AB , BC , AC sunt liniile mijlocii ale triunghiului anticomplementar.
3) Dacă a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA respectiv AB ale triunghiului ABC ,

atunci laturile triunghiului aticomplementar A' B ' C ' sunt egale cu 2a,2b,2c.
4) Centrul de greutate al triunghiului anticomplementar al triunghiului ABC este

centru de greutate şi pentru triunghiul ABC .
Demonstraţie. Fie G centrul de greutate al triunghiului A' B' C ' şi M a M b M c triunghiul
său median. Deoarece patrulaterul ABA' C este paralelogram rezultă că diagonalele BC şi
AA' se înjumătăţesc, deci AM a este mediană în triunghiul ABC . Analog se arată că
BM b este mediană, deci G este centrul de greutate al triunghiul ABC.
Observaţie: Triunghiul anticomplementar A' B ' C ' este triunghiul anticevian al triunghiului
ABC corespunzător centrului de greutate G al acestuia.
5) Aria triunghiului anticomplementar A' B ' C ' este egal cu: A[ A ' B ' C '] = 4 A[ ABC ] .
182
Platon (428-348) – filosof, logician, matematician grec
385
Demonstraţie. Deoarece patrulaterele ABA' C , ABCB ' şi AC ' BC sunt paralelograme,
rezultă că A[ ABC ] = A[ BCA '] = A[ ACB '] = A[ ABC '] , de unde A[ A ' B ' C '] = 4 ⋅ A[ ABC ] .
Cercul circumscris triunghiului anticomplementar se numeşte cerc anticomplementar.
6) Centrul cercului anticomplementar este ortocentrul triunghiului ABC.

Demonstraţie. Fie AH a ⊥ BC. Din BC || B ' C ' rezultă că AH a ⊥ B' C ' , cum A este
mijlocul segmentului B' C ' obţinem că AH a este mediatoarea segmentului B' C '. Analog
se arată că înălţimea BH b este mediatoarea segmentului A' C ' , deci punctul de concurenţă
al înălţimilor triunghiului ABC este centrul cercului circumscris triunghiului
anticomplementar.
7) Raza cercului anticomplementar este egală cu dublul razei cercului circumscris

triunghiului ABC .
Demonstraţie.
A
C' B'
Hc Hb
H
B" C"
A"
B C
Ha
Fig. 398
A'
Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC şi R A raza cercului circumscris

a '⋅ b '⋅ c ' 2a ⋅ 2b ⋅ 2c
triunghiului anticomplementar A ' B ' C '. Atunci: RA = = =
4 A[ A ' B ' C ' ] 4 ⋅ 4 ⋅ A[ A B C ]
abc
2⋅ = 2R .
4 A[ ABC ]
8) Fie A ' B ' C ' triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC şi A ", B ", C "
simetricele punctelor A, B respectiv C faţă de ortocentrul H al triunghiului ABC. Dreptele
A ' A ", B ' B ", C ' C " sunt concurente.
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circumscris (O) al
triunghiului ABC. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Atunci
a + a" b + b" c + c"
O(o), A(a ), B(b), C (c), H (a + b + c), de unde rezultă h = = = şi de aici
2 2 2
c '+ b ' a '+ c ' a '+ b '
a " = a + 2b + 2c, b " = 2a + b + 2c, c " = 2a + 2b + c. Deoarece a = ,b = ,c =
2 2 2
rezultă a + b + c = a '+ b '+ c ', deci 2a = a + b + c − a ', de unde a ' = b + c − a şi analog,
386
z z 1
b ' = a + c − b, c ' = b + a − c. Ecuaţia dreptei A ' A" este: a' a' 1 = 0 sau
a" a" 1
z (2a − b − c) + z (b + c − 2a ) + 3[(ba − ab) + (ca − ac)] = 0 (1). Analog ecuaţiile dreptelor

B ' B " şi C ' C " sunt: ( B ' B ") : z (2b − a − c) + z (a + c − 2b) + 3[(ab − ba) + (cb − bc)] = 0 (2) ,
respectiv (C ' C ") : z (2c − a − b) + z (a + b − 2c) + 3[(ac − ca ) + (bc − cb)] = 0 (3). Sumând
ecuaţiile (1), (2) şi (3) obţinem o egalitate ceea ce arată că dreptele A ' A ", B ' B " şi C ' C "
sunt concurente
9) Cercul circumscris triunghiului anticomplementar al triunghiului ABC este tangent

cercurilor circumscrise triunghiurilor BHC, CHA şi AHB, unde H este ortocentrul
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul HBA' C este inscriptibil, iar m(HBA ') = 90° rezultă
că HA' este diametrul în cercul circumscris patrulaterului HBA' C . Cum HA' este raza în
cercul circumscris triunghiului anticomplementar rezultă cercul circumscris triunghiului
BHC este tangent interior în A' cercului anticomplementar. Analog se arată că cercurile
circumscrise triunghiurilor CHA şi AHB sunt tangente interior cercului anticomplementar.
10) Punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar al unui triunghi ABC este
retrocentrul triunghiului ABC.
Demonstratie. Vezi „Retrocentrul unui triunghi”.
11) Într-un triunghi ABC , dreapta ON , care uneşte centrul cercului circumscris cu
punctul lui Nagel, al triunghiului ABC, trece prin punctul lui Feuerbach al triunghiului
anticomplementar.
12) Ortocentrul triunghiului anticomplementar al unui triunghi ABC este punctul lui
Longchamps al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Longchamps”.
13) Triunghiul antipodar al ortocentrului H al triunghiului ABC este triunghiul

anticomplementar.
Demonstraţia rezultă din cele de mai sus.
387
III.10. Triunghiul antisuplementar
„Definiţiile şi proprietăţile dreptei, ca şi dreptele paralele au ajuns să fie stâncile
sau , ca să spunem altfel, scandalul elementelor de geometrie.” - D’Alembert183
Triunghiul antisuplementar I a I b I c al unui triunghi ABC este triunghiul determinat de

bisectoarele exterioare ale triunghiului ABC (Fig. 399).
Ic
Cc τb
τc Ib
I Cb
B τa
Ca
C
Ia
Fig. 399
1) Triunghiul I a I b I c având vârfurile în centrele cercurilor exînscrise este triunghiul

antisuplementar al triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă ţinând cont că punctele I a , I b , I c aparţin bisectoarelor
exterioare ale triunghiului ABC .
2) Unghiurile triunghiului antisuplementar au măsurile egale cu

1 1 1
90° − m( A), 90° − m( B ), 90° − m( C ) .
2 2 2
183
Jean d’Alembert (1717-1783) – matematician şi fizician francez, contribuţii importante în algebră şi analiza
matematică
388
Demonstraţie. În triunghiul BCI a , m ( BI a C ) = 180 ° − [ m ( I a BC ) + m ( I a CB )] =
 1 1  1
18 0 ° −  90 ° − m ( B ) + 9 0 ° − m ( C )  = 9 0 ° − m ( A ). Analog,
 2 2  2
1 1
m( AI b C ) = 90° − m( B ), m( AI c B) = 90° − m( C ).
2 2
3) Triunghiul antisuplementar corespunzător triunghiului ABC este triunghiul

anticevian corespunzător centrului cercului înscris (I) în triunghiul ABC.
4) Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului antisuplementar.

Demonstraţie. Deoarece AI a , BI b , CI c sunt înălţimile triunghiului I a I b I c (vezi„Cercurile
exînscrise”) rezultă că triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .
Consecinţe:
i) Triunghiurile ABC şi antisuplementar sunt omologice.
ii) Axa ortică a triunghiului antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC este axa ortică
a triunghiului ABC .
5) Cercul circumscris al unui triunghi ABC este cercul lui Euler al triunghiului
antisuplementar al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c rezultă
că cercul circumscris triunghiului ABC este cercul lui Euler al triunghiului I a I b I c .
6) Dreapta care uneşte centrele cercurilor înscris şi circumscris ale unui triunghi ABC
este dreapta lui Euler a triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie. Centrul cercului înscris I al triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
antisuplementar, iar centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC este centrul
cercului lui Euler al triunghiului antisuplementar, deci dreapta OI este dreapta lui Euler a
Observaţie: Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul de contact Ca Cb Cc au aceeaşi

dreaptă a lui Euler OI.
7) Dreptele OI a , OI b , OI c sunt dreptele lui Euler ale triunghiului II b I c , II a I c ,

respectiv II a I b .
Demonstraţia este analoagă celei precedente.
8) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul cevian I1 I 2 I 3 al centrului cercului

înscris într-un triunghi ABC sunt ortologice, dreapta lui Euler a triunghiului I a I b I c
fiind axa de ortologie.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.
389
9) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul de contact Ca Cb Cc al unui triunghi
ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Deoarece Cb Cc ⊥ AI şi I b I c ⊥ AI rezultă că Cb Cc I b I c (Fig. 399).
Analog , Ca Cc I a I c , Ca Cb I a I b , de unde rezultă că triunghiurile I a I b I c şi Ca Cb Cc sunt
omotetice.
10) Centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar coincide cu centrul

cercului înscris în triunghiul extangenţial.
11) Laturile triunghiului median M a M b M c al unui triunghi ABC trec prin proiecţiile
vârfurilor triunghiului ABC pe laturile triunghiului antisuplementar I a I b I c .
Demonstraţie. Fie B1 , B2 proiecţiile lui B pe laturile I c I b
şi I a Ib ale triunghiului antisuplementar şi P
{P} = BB1 I AC. Triunghiul APB este isoscel deoarece
Ib
AB este bisectoare şi înălţime, deci B1 este mijlocul A
B1
segmentului PB. În triunghiul APB, M c B1 este linie
mijlocie, deci M c B1 AP adică M c B1 AC M a M c ,de Ic Mb
C
unde rezultă că B1 ∈ M a M c analog se arată că
Ma
B2 ∈ M a M c . B B2
12) Consecinţă: Laturile triunghiului median al

triunghiului ortic trec prin proiecţiile picioarelor Ia
înălţimilor pe laturile triunghiului dat.
Demonstraţia este evidentă ţinând cont că ABC este Fig. 400
triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .
13) Centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar al unui triunghi ABC este
simetricul cercului înscris în triunghiul ABC faţă de centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
14) Fie MaMbMc triunghiul median şi I a Ib Ic triunghiul antisuplementar al

triunghiului ABC . Dreptele I a M a , I b M b , I c M c sunt concurente în punctul lui Lemoine al
Demonstraţie. Vezi „Cercurile exînscrise”.
15) Triunghiurile antisuplementar şi median ale triunghiului ABC sunt omoloage,

centrul de omologie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţă a celei precedente.
16) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul cevian al centrului cercului înscris

într-un triunghi ABC sunt ortologice.
390
17) Aria triunghiului antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC este egală cu 2 pR ,
unde p este semiperimetrul triunghiului ABC şi R este raza cercului circumscris
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Soluţia1. A[ I a I b I c ] = A[ I a B C ] + A[ I b A C ] + A[ I c A B ] + A[ A B C ] =
ara brb crc aA[ ABC ] bA[ ABC ] cA[ ABC ]
+ + + A[ ABC ] = + + + A[ ABC ] = 2 pR .
2 2 2 2( p − a) 2( p − b) 2( p − c)
Soluţia2. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a Ib Ic . Dar
1 1 1
m( BI a C ) = 90o − m( BAC ), m( AIb C ) = 90o − m( ABC ), m( BI c A) = 90o − m( BCA)
2 2 2
A B C A[ ABC ]
A[ ABC ] = 2 A[ I a Ib I c ] ⋅ cos I a ⋅ I b ⋅ I c = 2 A[ I a I b I c ] ⋅ sin sin sin = A[ I a I b I c ] ⋅ , de unde
2 2 2 2 pR
rezultă concluzia.
18) Între ariile triunghiurilor antisuplementar, cotangentic şi aria triunghiului de

referinţă ABC există relaţia : A[2ABC ] = A[τ aτ bτ c ] ⋅ A[ I a Ib Ic ] .
A[ ABC ] A[2ABC ] A[2ABC ]
Demonstraţie. A[ I a Ib Ic ] = = = .
A B C A B C A[τ τ τ ]
2sin sin sin 2 A[ ABC ] sin sin sin a b c
2 2 2 2 2 2
19) Triunghiul antipodar al centrului cercului înscris în triunghiul ABC este triunghiul
antisuplementar corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă deoarece AI ⊥ I b I c , BI ⊥ I c I a , CI ⊥ I a I b .
20) Axa ortică a triunghiului I a I b I c este dreapta determinată de picioarele bisectoarelor

exterioare ale triunghiului ABC.
Demonstraţie. Evident, deoarece triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c este triunghiul ABC
şi I este ortocentrul triunghiului I a I b I c .
Observaţie: Deoarece axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler a
triunghiului rezultă că dreapta care uneşte picioarele bisectoarelor exterioare ale unui
triunghi ABC este perpendiculară pe OI.
391
III.11. Triunghiul ciclocevian
„Matematica este alfabetul după care Dumnezeu a scris Universul.” - Galileo Galilei184
Fie cevienele AA ', BB ', CC ' şi P punctul lor de concurenţă. Cercul circumscris
triunghiului A ' B ' C ' intersectează fiecare latură în două puncte (nu neapărat distincte):
A ', A "; B ', B " şi C ', C " .
A
B"
C"
C' Q
B'
P
B A' C
A"
Fig. 401
1) Dreptele AA ", BB " şi CC " sunt concurente.
A " B A ' B B "C B ' C C " A C ' A
Demonstraţie. Din teorema lui Carnot rezultă ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = 1 , adică
A "C A ' C B " A B ' A C " B C ' B
 A " B B "C C " A   A ' B B ' C C ' A 
 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  = 1 (1). Deoarece AA ', BB ', CC ' sunt concurente ,din
 A" C B " A C " B   A ' C B ' A C ' B 
A ' B B 'C C ' A
teorema lui Ceva rezultă ⋅ ⋅ = 1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
A 'C B ' A C ' B
A '' B B '' C C '' A
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA ", BB " şi
A '' C B '' A C '' B
CC " sunt concurente.
Observaţii:
1) Punctul Q de concurenţă al dreptelor AA ", BB " şi CC " se numeşte ciclocevianul
punctului P .
2) Triunghiul A " B " C " se numeşte triunghiul ciclocevian al triunghiului ABC ,

corespunzător punctului P .
2) Ortocentrul H şi centrul de greutate G al unui triunghi sunt puncte cicloceviene.

Demonstraţie. Punctele H a , H b , H c , M a , M b , M c aparţin cercului lui Euler al triunghiului
ABC (vezi „Cercul lui Euler”) (Fig. 402).
184
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, fizician, astronom şi filosof italian
392
Observaţii:
1) Triunghiul median este triunghiul ciclocevian al triunghiului ABC corespunzător
ortocentrului triunghiului ABC .
2) Triunghiul ortic este triunghiul ciclocevian al triunghiului ABC corespunzător centrului
de greutate al triunghiului ABC .
A A
Hb Cb
Cc
Mc Mb
G Г
Hc
H
B Ca C
B C
Ha Ma Fig. 403
Fig. 402
3) Punctul lui Gergonne Γ al triunghiului ABC este propriul său punct ciclocevian.
Demonstraţie. Evident, deoarece cercul circumscris triunghiului de contact Ca Cb Cc este
tangent laturilor triunghiului ABC (Fig. 403).
Observaţie. Triunghiul ciclocevian corespunzător punctului lui Gergonne este triunghiul de

contact al triunghiului ABC .
III.12. Triunghiul I - pedal

„Aţi observat că cine este capabil la matematică are cunoştinţe perfecte
domeniul tuturor ştiinţelor legate de studiereanaturii?”-Platon185
Triunghiul I1 I 2 I 3 determinat de picioarele bisectoarelor A

interioare ale triunghiului ABC se numeşte triunghiul
I – pedal.
I3 I2
1) Triunghiul I1 I 2 I 3 este triunghiul cevian al
I
triunghiului ABC corespunzător centrului cercului
înscris în triunghiul ABC .
B I1 C
Fig. 404
185
Platon (428-348) – filosof, logician, matematician grec
393
abc 3+ 2(−cos A+ cos B + cosC)
2) Laturile triunghiului I – pedal, I1 I 2 I3 , au lungimile a' = ,
(a +b)(a + c)
abc 3 + 2(cos A − cos B + cos C ) abc 3 + 2(cos A + cos B − cos C )
b' = , c' = , (unde am
(b + c)(b + a ) (c + a )(c + b)
notat cu a ', b ', c ' lungimile laturilor I 2 I 3 , I 3 I1 , respectiv I1 I 2 şi cu a, b, c lungimile
laturilor triunghiului ABC ).
AI 2 c bc
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei rezultă = , de unde AI 2 = şi analog se
I 2C a a+c
bc
obţine AI 3 = . Teorema cosinusului aplicată în triunghiul AI 2 I 3 ne dă:
a+b
b2c2 b2c2 bc bc b2 + c2 − a2
I 2 I 32 = AI 22 + AI 32 − 2 AI 2 ⋅ AI 3 ⋅ cos A, sau a '2 = + − 2 ⋅ ⋅ ⋅ =
(a + c)2 (a + b)2 a +c a +b 2bc
b2c2 a2b2c2
[(a + b)2 bc + (a + c)2 bc − b2 − c2 + a2 ] = ⋅[3 + 2(− cos A + cos B + cos C)]
(a + b) (a + c)
2 2
(a + b)2 (a + c)2
abc 3 + 2(− cos A + cos B + cos C )
şi de aici rezultă: a ' = . Analog se determină şi
(a + b)(a + c)
lungimile celorlalte două laturi.
2abc
3) Aria triunghiului I – pedal este egală cu A[ I1 I 2 I3 ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a + b)(b + c)(c + a)
BI1 c CI 2 a AI 3 b
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei avem: = , = , = . Atunci,
I1C b I 2 A c I 3C a
A[ AI 2 I3 ] AI 2 ⋅ AI3 AI 2 AI 3 c b bc
= = ⋅ = ⋅ = (1), analog
A[ ABC ] AB ⋅ AC AC AB a + b a + b (a + b)(a + c)
A[ BI1 I3 ] ac A[CI 2 I1 ] ab
= (2) şi = (3), iar
A[ ABC ] (b + a )(b + c) A[ ABC ] (c + a)(c + b)
A[ I1 I 2 I3 ] = A[ ABC ] − A[ AI 2 I3 ] − A[ BI1 I3 ] − A[ CI 2 I1 ] (4). Din relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă
2abc
A[ I1 I 2 I3 ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a + b)(b + c)(c + a)
4) Triunghiul cevian I1 I 2 I3 al centrului cercului înscris într-un triunghi ABC şi

triunghiul antisuplementar I a I b I c şi sunt ortologice.
394
5) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul cevian al punctului
I, I ' simetricul lui I faţă de latura BC, { A1} = AI '∩ BC ,{ A '} = AI1 ∩ I 2 I 3 . Dreptele A ' A1
şi BC sunt perpendiculare.
Demonstraţie.
E
A
I∗
D I2
I3 A'
I
A" B A1 I1 C
I'
Fig. 405
Deoarece AA ' şi AI1 sunt bisectoare în triunghiurile AI 2 I 3 şi ABC rezultă:

2bc A 2bc A AI c b+c
AA ' = cos , AI1 = cos . Din teorema bisectoarei rezultă = =
2a + b + c 2 b+c 2 II1 BI1 a
2bc A A a+b+c
de unde AI = cos şi A ' I = AI − AA ' = 2bc cos ⋅ . Atunci,
a 2 2 a(2a + b + c)
AA ' IA '
= , deci punctele A, I , I ', I1 sunt conjugate armonic, atunci A ' şi I1 sunt
AI1 II1
picioarele bisectoarelor interioare, respectiv exterioare ale unghiului A1 al triunghiului
AA1 I , deci A ' A1 ⊥ BC.
6) Fie I1 I 2 I 3 triunghiul cevian al centrului cercului înscris (I) în triunghiul ABC, I *

simetricul punctului I faţă de I 2 I 3 ,{D} = AI * ∩ I 2 I 3 . Dreptele I1 D şi I 2 I 3 sunt
perpendiculare.
Demonstraţie. Deoarece punctele A, A ', I , I1 sunt conjugate armonic (cf. th. 5), atunci
considerând fasciculul ( D; A, I , A ', I1 ) rezultă că DA ' este bisectoarea interioară a
unghiului IDA şi DI1 bisectoarea exterioară a unghiului IDA, deci DA ' ⊥ DI1 .
7) Fie I1 I 2 I 3 triunghiul I – cevian al triunghiului oarecare ABC, D piciorul înălţimii din

I1 pe I 2 I 3 , I ' simetricul lui I faţă de BC şi { A1} = AI '∩ BC. Punctele A1 , I şi D sunt
coliniare.
Demonstraţie. Fie { A '} = AI1 ∩ I 2 I 3 ,{ A "} = I 2 I 3 ∩ BC şi {E} = AA "∩ AA '. Deoarece AA "
este bisectoarea unghiului BAC (vezi „Dreapta antiortică”) rezultă că AA " ⊥ AI1 . Din
EA1 ⊥ BC , I1 D ⊥ I 2 I 3 rezultă că A ' este ortocentrul triunghiului I1 A " E , deci A " D ⊥ I1 E.
Deoarece I1 D ⊥ A " D rezultă că punctele E, D şi I1 sunt coliniare. Fie {Y } = DA1 ∩ A ' I1 .
Deoarece A ' I 2 este bisectoarea interioară a unghiului ADA1 , I1 D bisectoarea exterioară a
395
AA ' JA '
unghiului ADA1 rezultă că punctele A, J , A ', I1 sunt conjugate armonic, deci = .
AI1 JI1
AA ' IA ' JA ' IA '
Dar = de unde = şi cum I , J ∈ ( AI1 ) rezultă I ≡ J . Deci, punctele A1 , I
AI1 IA1 JI1 IA1
şi D sunt coliniare.
Observaţie: Fie { A2 } = AD ∩ BC. Analog se demonstrează că punctele A2 , I , A ' sunt

coliniare.
8) Fie I1 I 2 I 3 triunghiul I cevian al triunghiului ABC, D piciorul înălţimii din I1 pe

latura I 2 I 3 şi I ' simetricul lui I faţă de BC. Dreptele AI ' şi AD sunt izogonale.
Demonstraţie. Punctele A1 , I , D sunt coliniare (conform proprietăţii precedente) şi
A2 , I , A ' sunt coliniare. Din teorema lui Pappus aplicată patrulaterului A1 A ' DA2 rezultă că
punctele A ", I1 , A1 şi A2 sunt conjugate armonic şi deoarece AA " ⊥ AI1 rezultă că AI1
este bisectoarea unghiului A ' AD, deci dreptele AA ' şi AD sunt izogonale.
III.13. Triunghiuri altimediale

„Poetul nu este al sieşi !
Viaţa lui este un cântec
un plâns pe buzele fiecăruia
dăruindu-se el se multiplică la infinit
şi intră în toate chipurile, în toate
sufletele!
Nu-l învăţaţi pe Poet pe dinafară
El se află înlăuntrul vostru,
ascultaţi – l !” - Radu Cârneci186
Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor triunghiului ABC şi H a , H b , H c picioarele

înălţimilor sale. Triunghiurile H a M b M c , H b M c M a şi H c M a M b se numesc triunghiuri
altimediale.
1) Triunghiurile altimediale H a M b M c , H b M c M a şi H c M a M b sunt congruente cu

triunghiul median M a M b M c .
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic AH a B , H a M c este mediana corespunzatoare
AB AC
ipotenuzei,deci M c H a = = M a M b . Analog, H a M b = = M c M a , de unde rezultă că
2 2
H a M b M c ≡ M a M b M c . Analog se arată că şi triunghiuri altimediale H c M a M b şi
H b M c M a sunt congruente cu triunghiul median M a M b M c .
186
Radu Cârneci186- (1928 - ) – poet român
396
2) Dacă Ga , Gb , Gc sunt centrele de greutate ale triunghiurilor altimediale H a M b M c ,
H b M c M a , respectiv H c M a M b , atunci dreptele M a Ga , M b Gb , M c Gc sunt concurente în
punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M mijlocul segmentului M b M c şi { A '} = M a Ga ∩ AH a . Din teorema lui
Menelaus aplicată pentru transversala ( M a , Ba , A ') în triunghiul AH a M obţinem:
A ' A MM a Ga H a A' A 1
⋅ ⋅ = 1 , de unde ⋅ ⋅ 2 = 1 , adică A ' A ≡ A ' H a , deci A ' este
A ' H a M a A Ga M A' Ha 2
mijlocul înălţimii A ' H a , rezultă că A ' H a este o dreaptă Schwatt. Analog, se arată că
Mc M A' Mb
Ga
B Ma Ha C
Fig. 406
M b Gb şi M c Gc , sunt drepte Schwatt şi conform teoremei lui Schömilch, dreptele M a Ga ,

M b Gb , M c Gc sunt concurente în punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC .
3) Centrele cercurilor înscrise în triunghiurilor altimediale ale triunghiului ABC

determină un triunghi omologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie I1 , I 2 , I 3 centrele
cercurilor înscrise în triunghiurile A
Ha M b M c , Hb M c M a , Hc M a M b ,
{ A '} = AI1 I BC , {B '} = BI 2 I AC ,
{C '} = CI 3 I AB , m( M c I1 A") = α ,
m( M b I1 A ") = β (Fig.407). Deoarece Mc A" Mb
BA ' M c A " α β
M c M b BC rezultă = (1).
A ' C M b A" I1
Din teorema sinusurilor aplicată în
triunghiurile M c A " I1 şi M b A " I1
M c A " A " I1
rezultă : = , respectiv B A ' Ha C
sin α sin B
2
Fig. 407
397
C
sin
M b A " A " I1 M c A " sin α 2
= , de unde = ⋅ (2). Teorema sinusurilor aplicată în
sin β sin
C M b A " sin β sin
B
2 2
3B 3C
sin sin
sin α 2 , respectiv sin β 2 , de unde
triunghiurile AM c I1 şi AM b I1 ne dă : = =
AM c AI1 AM b AI1
3B 3B C
sin sin sin
sin α 2 ⋅c BA ' 2 2 ⋅c .
= (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă = ⋅
sin β sin 3C b A ' C sin 3C sin B b
2 2 2
3C A 3A B
sin sin sin sin
CB ' 2 ⋅ 2 ⋅a AC ' 2 ⋅ 2 ⋅b ,
Analog, = şi = de unde
B ' A sin 3 A sin C c C ' B sin 3B sin A a
2 2 2 2
BA ' CB ' AC '
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AI1 , BI 2 , CI 3
A 'C B ' A C ' B
sunt concurente, deci triunghiurile ABC şi I1 I 2 I 3 sunt omologice.
III.14. Triunghiurile lui Brocard. Cercul lui Brocard187

„Operele matematice robesc şi încântă tocmai ca operele pasiunii şi imaginației.” - Ion Barbu
Fie K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC . Paralele duse prin K la laturile BC , CA, AB
intersectează mediatoarele acestor laturi în punctele A1 , B1 , respectiv C1 . Triunghiul A1 B1C1
se numeşte primul triunghi al lui Brocard. Fie A2 , B2 , C2 proiecţiile punctului O -centrul
cercului circumscris triunghiului ABC - pe simedianele duse din vârfurile A, B, C .
Triunghiul A2 B2 C2 se numeşte al doilea triunghi al lui Brocard. Cercul având diametru
segmentul OK se numeşte cercul lui Brocard. Două triunghiuri care au acelaşi unghi
Brocard se numesc echibrocardiene.
1) Cercul lui Brocard este circumscris triunghiurilor lui Brocard.

Demonstraţie. Deoarece m( KA1O ) = m( KB1O) = m( KC1O) = 90° rezultă că punctele
A1 , B1 , C1 aparţin cercului lui Brocard. Analog pentru punctele A2 , B2 , C2 .
2) Triunghiurile AB1C , BC1 A, CA1 B sunt isoscele şi asemenea.

Demonstraţie. Deoarece punctele A1 , B1 , C1 aparţin mediatoarelor laturilor triunghiului
ABC , rezultă că triunghiurile AB1C , BC1 A, CA1 B sunt isoscele. Deoarece
A1 M a , B1 M b , C1 M c sunt egale cu distanţele de la K la laturile BC , CA, AB , rezultă
187
Henri Brocard (1845-1922) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
398
A1 M a B1 M b C1 M c
= = (unde M a , M b , M c sunt mijloacele laturilor BC , CA, AB ), adică
a b c
A1 M a B1 M b C1 M c
= = şi cum m( BMa A1 ) = m( CMb B1 ) = m( AM c C1 ) = 90° , rezultă că
BM a CM b AM a
triunghiurile BM a A1 , CM b A şi AM c C1 sunt asemenea. Atunci, triunghiurile BA1C , CB1 A
şi AC1 B sunt asemenea.
Mc Mb
C1A 2
K
A1
B2 O
C2
B1
B C
Ma
Fig. 408
3) Dreptele A1 B, B1C şi C1 A sunt concurente într-un punct Brocard.

A1 M a KK1
Demonstraţie. În triunghiul BA1 M a avem: tg ( A1 BM a ) = = = tgω , (unde
BM a BC / 2
K1 este proiecţia lui K pe BC), deci A1 BM a este egal cu unghiul lui Brocard ω , de unde
rezultă că A1 B, B1C , C1 A sunt ceviene ce determină unul din punctele lui Brocard.
4) Dreptele AB1 , BC1 , CA1 sunt concurente într-un punct Brocard.

B1 M b KK 2
Demonstraţie: În triunghiul AB1 M b avem: tg ( B1 AM b ) = = = tgω (unde
AM b AC / 2
K 2 este proiecţia lui K pe AC ), deci B1 AC este egal cu unghiul lui Brocard, adică
A1 B, B1C , C1 A sunt ceviene ce determină unul din punctele lui Brocard.
Observaţie: Dacă {Ω} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A , atunci {Ω '} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A ; dacă

{Ω} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A atunci {Ω '} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A.
5) Dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt concurente.

Demonstraţie. Fie {B '} = KA1 ∩ AC ,{C '} = KA1 ∩ AB , L mijlocul segmentului OK .
Deoarece punctele B ' şi C ' sunt puncte pe al doilea cerc al lui Lemoine (cu centrul în
punctul L) rezultă că proiecţia lui L pe coarda B ' C ' este punctul A " - mijlocul acestui
segment (1). În triunghiul dreptunghic KOA1 , (m( KA1O) = 90°) , LA '' este linie mijlocie,
deci A '' este şi mijlocul segmentului KA1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) obţinem că
C ' K = A1 B ' , deci dreapta AA1 este dreapta izotomică simedianei AK . Analog se arată că
399
BB1 şi CC1 sunt izotomicele simedianelor concurente în punctul izotomic punctului lui
Lemoine Ω " .
Observaţii:
i) Punctul de concurenţă al dreptelor AA1 , BB1 , CC1 se numeşte al treilea punct al lui
Brocard corespunzător triunghiului ABC.
ii) Din cele prezentate mai sus se poate spune că primul triunghi al lui Brocard A1 B1C1 este
triomologic cu triunghiul ABC , centrele de omologie fiind punctele lui Brocard Ω, Ω ' şi
izotomicul punctului lui Lemoine (al treilea punct al lui Brocard Ω " ).
6) Primul triunghi Brocard A1 B1C1 al triunghiului ABC este asemenea cu triunghiul

ABC .
Demonstraţie. Avem m( AΩB) = 180° − m( B) (vezi „Punctele lui Brocard”), deci
m ( C1 Ω A1 ) = m ( C1 B1 A1 ) = m ( B ) (1); m ( B Ω C ) = 180 ° − m ( C ), de unde:
m( B1ΩA1 ) = m( B1C1 A1 ) = m( C ) (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că triunghiurile
ABC şi A1 B1C1 sunt asemenea.
7) Primul triunghi al lui Brocard al unui triunghi ABC, triunghiul ΩΩ ' Ω " şi triunghiul
ABC au acelaşi centru de greutate.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri omologice”.
8) Cercul lui Brocard trece prin punctele Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC .
Demonstraţie. Din proprietatea (2) rezultă că triunghiul A1 M a C şi B1 M b A sunt asemenea,
deci M a A1C ≡ M b B1 A ≡ OB1Ω ' , adică patrulaterul A1OB1Ω ' este inscriptibil, deci Ω '
aparţine cercului lui Brocard. Analog se arată că Ω aparţine cercului lui Brocard.
9) Punctele lui Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC sunt simetrice faţă de diametrul
OK .
1
Demonstraţie. Avem m( ΩOK ) = m( ΩB1 K ) = m( KA2 Ω) şi deoarece KB1 AC
2
rezultă m( ΩB1 K ) = m( ΩCA) = ω , deci m( ΩOK ) = ω . Analog,
m( Ω ' OK ) = m( Ω ' A1 K ) = m( Ω ' CB) = ω , deci ΩOK ≡ Ω ' OK , adică punctele
Ω şi Ω ' sunt simetrice faţă de dreapta OK .
R 1 − 4 sin 2 ω
10) Raza cercului lui Brocard este egală cu Rω = .
2 cos ω
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic K ΩO avem:
ΩO R 1 − 4 sin ω 2
KO = = = 2 Rω , de unde raza cercului Brocard este egală cu
cos ω cos ω
R 1 − 4 sin 2 ω
Rω = .
2 cos ω
400
1 3a 2 b 2 c 2
11) Raza cercului lui Brocard este egală cu Rω = R2 − 2
2 (a + b 2 + c 2 ) 2
3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. Deoarece OK 2 = R 2 − (vezi „Punctul lui Lemoine”) rezultă
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
1 3a 2 b 2 c 2
Rω = R2 − 2 .
2 (a + b 2 + c 2 ) 2
Ω" H1 H
Ω'
O K
ω L Z
Fig. 409
12) Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Ω " al treilea punct al lui Brocard al
triunghiului ABC. Atunci, H Ω " OK .
Demonstraţie. Fie {Z } = ΩΩ '∩ OK (Fig. 409). Deoarece G este centrul de greutate al
OG 1 GZ 1
triunghiurilor ABC şi ΩΩ ' Ω " rezultă = şi = , de unde obţinem H Ω " OK .
GH 2 GΩ " 2
13) Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Ω " al treilea punct al lui Brocard al
triunghiului ABC. Atunci, H Ω " = 2 R cos ω 1 − 4 sin 2 ω .
Demonstraţie. Fie {Z } = ΩΩ '∩ OK . Din triunghiul OΩZ rezultă
OZ = OΩcosω = R cosω 1− 4sin2 ω , deci H Ω " = 2OZ = 2 R cos ω 1 − 4sin 2 ω (Cf. th. 12).
14) Ortocentrul primului triunghi Brocard aparţine dreptei H Ω ".

Demonstraţie. Fie L centrul cercului lui Brocard şi {H1} = LG ∩ H Ω " . Deoarece L este
centrul cercului circumscris triunghiului A1 B1C1 şi G centrul său de greutate rezultă că
OG 1 LG
dreapta LG este dreapta lui Euler a primului triunghi Brocard. Cum = = ,
GH 2 GH1
rezultă că H 1 este ortocentrul primului triunghi al lui Brocard A1 B1C1 .
401
15) Consecinţă: Patrulaterul KOH1 H este paralelogram.
Demonstraţie. Deoarece HH1 OK şi HH1 = 2 LO = OK rezultă că KOH1 H este
paralelogram.
16) Consecinţă: Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC aparţine dreaptei KH1 .
Demonstraţie. Deoarece într-un paralelogram diagonalele se înjumătăţesc rezultă concluzia.
17) Punctul lui Tarry, centrul de greutate şi centrul cercului lui Brocard corespunzător
unui triunghi ABC sunt coliniare.
Demonstraţie. Din asemănarea poligoanelor TACSB şi OA1C1 KB1 (cf. th. 4 – „Punctul lui
Tarry”), punctele G,O,T se corespunde cu punctele G,L, respectiv O şi de aici rezultă
OGT ≡ LGO , deci punctele T,L,G sunt coliniare.
18) Fie L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate, T punctul lui Tarry şi O
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, OG 2 = GL ⋅ GT .
Demonstraţie. Deoarece punctele G,O,T respectiv G,L,O formează figuri omoloage,
GO GT
rezultă = , deci OG 2 = GL ⋅ GT .
GL GO
19) Fie L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate, T punctul lui Tarry şi O
R cos ω
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, GT = ⋅ GO.
1 − 4sin 2 ω
GO GL LO Rω
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor GLO şi GOT rezultă = = =
GT GO OT R
R R cos ω
(Fig. 409), deci GT = ⋅ GO = ⋅ GO.
Rω 1 − 4sin 2 ω
20) Al treilea punct Brocard Ω " aparţine dreptei ce uneşte punctele lui Steiner şi Tarry
corespunzătoare unui triunghi ABC.
Demonstraţie. Fie H1 ortocentrul primului triunghi al lui Brocard şi
H1Ω " H1G
{Z } = ΩΩ '∩ OK (Fig.409). Atunci, = =2, iar ZL = OZ − OL =
ZL GL
R 1 − 4 sin 2 ω R 1 − 4sin 2 ω
R cos ω 1 − 4 sin 2 ω − = ⋅ cos 2ω şi de aici H1Ω " = 2LZ .
2 cos ω 2 cos ω
H1T TG + 2GL GT R 2 TG + 2GL R 2 + 2 Rω2
Avem: = ; din = 2 rezultă = şi
LT GT − LG GL Rω GL Rω2
TG − GL R 2 − Rω2 H1T R 2 + 2 Rω2 H1Ω "
= , de unde = 2 = 2 cos 2ω . Dar = 2 cos 2ω , deci
GL Rω2
LT R − Rω 2
LO
H1Ω " H1T
= şi cum H1Ω " LO rezultă că Ω " aparţine dreptei TO.
LO LT
402
21) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi Ω " al treilea punct al lui
Brocard al triunghiului ABC. Atunci, OΩ " = R(2cos 2ω − 1).
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor Ω " H1T şi OLT rezultă
T Ω " H1T T Ω "− TO
= = 2 cos 2ω şi de aici = 2 cos 2ω − 1 sau OΩ " = R(2 cos 2ω − 1).
TO LT TO
22) Dreapta OΩ este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩΩ " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din OΩ "⋅ OS = R 2 (2 cos 2ω − 1) = OΩ2 rezultă concluzia.
23) Dreapta OΩ ' este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩ ' Ω " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din OΩ "⋅ OS = R 2 (2 cos 2ω − 1) = OΩ '2 rezultă concluzia.
24) Paralelele duse prin vârfurile unui triunghi la laturile respective ale primului
triunghi Brocard sunt concurente într-un punct situat pe cercul circumscris triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Steiner”.
25) Punctele lui Steiner (S) şi Lemoine (K) al triunghiului ABC sunt puncte omoloage în
triunghiul ABC, respectiv A1 B1C1 - primul triunghi Brocard al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Steiner”.
26) Perpendicularele duse din vârfurile triunghiului ABC pe laturile opuse ale primului
triunghi Brocard corespunzător triunghiului ABC sunt concurente în punctul lui Tarry
al triunghiului ABC
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Tarry”.
27) Consecinţă: Perpendicularele duse din miloacele laturilor primului triunghi Brocard
corespunzător triunghiului ABC pe laturile respective ale triunghiului ABC ale sunt
concurente.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă .
28) Punctele A2 , B2 , C2 aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC , COA, AOB .

Demonstraţie. Deoarece două simediane exterioare şi o
simediana interioară ale unui triunghi sunt concurente (vezi A
„Simediana exterioară”), atunci simediana AK şi tangentele în
B, respectiv C la cercul circumscris triunghiului ABC sunt O
A2
concurente în punctul TA (Fig. 410). Deoarece
m( OCTA ) = 90° rezultă că OTA este diametru în cercul K C
circumscris triunghiului BOC. Deoarece OA2 ⊥ ATA rezultă
m( OA2TA ) = 90° , adică A2 este punct pe cercul circumscris B
triunghiului BOC . Analog se arată că B2 şi C2 sunt pe TA
cercurile circumscrise triunghiurilor COA, respectiv AOB. Fig. 410
Un cerc care trece prin două vârfuri ale unui triunghi şi este
tangent la una din laturile triunghiului se numeşte cerc adjunct.
403
29) Punctul A2 se află la intersecţia cercurilor adjuncte vârfului A .
Demonstraţie. Deoarece BA2TA ≡ BCTA ≡ BAC rezultă că cercul circumscris
triunghiului BA2 A este tangent în A laturii AC . Analog, cercul circumscris triunghiului
CA2 A este tangent în A laturii AB .
Observaţii:
1) Punctele B2 şi C2 se află la intersecţia cercurilor adjuncte vârfurilor B, respectiv C.
2) Vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard al triunghiului ABC sunt intersecţiile dintre
cercurile adjuncte corespunzătoare vârfurilor A, B, C .
30) Coordonatele unghiulare ale vârfurilor celui de al doilea triunghi Brocard A2 B2 C2

sunt:
(180 ° − m ( A ), 2 m ( A ),180 ° − m ( A )), ((180 ° − m ( B ),180 ° − m ( B ), 2 m ( B )),
respectiv (2m( C ),180° − m( C ),180° − m( C )) .
Demonstraţie. Avem m( BA2 A) = 180° − m( BA2TA ) = 180° − m( A),
m( CA2 A) = 180°− m( TA A2C) = 180° − m( A) , iar
m( BA2 C ) = 360° − [m( BA2 A) + m( CA2 A)] = 2m( A). Analog se determină
coordonatele unghiulare ale vârfurilor B2 şi C2 .
31) Cercul Brocard şi primul cerc Lemoine sunt concentrice.

Demonstraţia este evidentă deoarece ambele cercuri au centrul în punctul L, mijlocul
segmentului OK.
III.15. Triunghiul antiparalel determinat de o direcţie în raport cu

un triunghi
„Mă stimez mai mult ca practicant al matematicilor şi prea puţin ca poet, şi numai atât cât poezia aminteşte de
geometrie. Oricât ar părea de contradictorii aceşti doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al
geometriei, un loc luminos unde se întîlneşte cu poezia.” – Ion Barbu188
În triunghiul ABC , fie A ', B ', C ' proiecţiile punctelor A, B, C pe o dreaptă oarecare d,
{D} = BC ∩ d , {E} = CA ∩ d , {F } = AB ∩ d . Fie M şi M ' , N şi N ' , P şi P ' proiecţiile
punctelor A ', B ', respectiv C ' pe laturile AC şi AB, BA şi BC, respectiv CB şi CA. Dreptele
MM ', NN ', PP ' - antiparalele dreptei d faţă de laturile triunghiului ABC - determină
triunghiul XYZ care se numeşte triunghiul antiparalel al dreptei d în rapot ce triunghiul
ABC. Dacă antiparalele MM ', NN ', PP ' sunt concurente atunci punctul Q de concurenţă al
acestora se numeşte antipol. Evident există o unică dreaptă care este paralelă cu d şi
conţine antipolul Q.
188
Ion Barbu (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
404
E
C1
M
A"
A
A'
M'
B"
F B1
P'
N B'
Fig. 411
B N' C
X P A1
Z
Y
C"
C'
d1
d
1) Perpendicularele B ' N şi C ' P ' , C ' P şi A ' M ' , A ' M şi B ' N ' sunt respectiv
concurente în punctele coliniare A1 , B1 , C1 .
Demonstraţie. Fie ω ortopolul dreptei d faţă de triunghiul ABC . Atunci
ω A ' B ' N ' C ' P, ω B ' C ' P ' A ' M , ω C ' A ' M ' B ' N . Deoarece patrulaterul
ω A ' B1C ' este paralelogram (având laturile opuse paralele două câte două), atunci punctul
B1 este simetricul ortopolului ω faţă de mijlocul segmentului A ' C ' . Procedând analog
pentru punctele A1 şi C1 rezultă că punctele A1 , B1 , C1 aparţin unei drepte d1 paralele cu
dreapta d.
Consecinţă: Dreapta d se situează la o egală distanţă de ortopolul său ω în raport cu

triunghiul ABC şi cu dreapta d1 .
2) Triunghiul antiparalel XYZ este invers asemenea şi ortologic cu triunghiul ABC.

Demonstraţie. Perpendicularele duse din A, B şi C pe antiparalelele MM ', NN ' respectiv
PP ' sunt izogonalele perpendicularelor AA ', BB ' şi CC ' pe d, faţă de unghiurile
triunghiului ABC (patrulaterele AM ' A ' M , BN ' B ' N , CP ' PC ' fiind inscriptibile). Cum
AA ' BB ' CC ' rezultă că perpendicularele pe antiparalelele considerate sunt concurente.
Deoarece antiparalelele determină triunghiul XYZ, rezultă că triunghiurile ABC şi XYZ sunt
invers asemenea (după orientarea vârfurilor cu unghiuri egale ale celor două triunghiuri) şi
în acelaşi timp ortologice.
3) Cercurile de diametre AA1 , BB1 şi CC1 trec prin câte un vârf al triunghiului
antiparalel XYZ, iar linia centrelor este o dreaptă d ', perpendiculară pe d.
Demonstraţie. Cercul de diametru BB1 conţine punctele M ' şi P. Dacă {Y } = MM '∩ PP '
şi cum PYZ ≡ ABC rezultă că patrulaterul BPYM ' este inscriptibil, adică Y aparţine
405
cercului de diametru BB1 . Analog, cercurile de diametre AA1 şi CC1 trec respectiv prin
punctele X şi Z. Evident, proiecţiile A ", B ", C " ale punctelor A, B, respectiv C pe dreapta
d1 aparţin – câte unul – cercurilor considerate. Deoarece d d1 , A ' C1 C ' A1 , A ' A " C ' C "
rezultă C1 A " ≡ A1C " , adică segmentele A1 A " şi C1C " au acelaşi mijloc. Analog, se arată
că mijlocul segmentului B1 B " coincide cu mijlocul segmentului A1 A " . Rezultă că linia
centrelor este o dreaptă d ' perpendiculară pe d, trecând prin mijlocul segmentelor
A1 A ", B1 B " şi C1C ".
III.16. Triunghi automedian

„Există printre matematicieni o convingere intimă şi puternică, care-i susţine în cercetările lor abstracte, anume că
niciuna dintre problemele lor nu pot rămâne fără răspuns.” – Gh. Ţiţeica189
Se notează cu a, b, c lungimile laturilor BC, AC, respectiv AB ale triunghiului ABC şi cu

ma , mb , mc lungimile medianelor corespunzătoare acestora. Triunghiul ABC ( AB ≠ AC )
se numeşte automedian dacă 2a 2 = b 2 + c 2 sau 2b 2 = c 2 + a 2 sau 2c 2 = a 2 + b 2 . În cele ce
urmează vom considera cazul în care 2a 2 = b 2 + c 2 .
1) Să se arate că un triunghi ABC este automedian dacă şi numai dacă bmb = cmc .
Demonstraţie. Relaţia 2a 2 = b 2 + c 2 este echivalentă cu (2a 2 − b 2 − c 2 )(b 2 − c 2 ) = 0
(deoarece b ≠ c ) sau b 2 (2a 2 + 2c 2 − b 2 ) = c 2 (2a 2 + 2b 2 − c 2 ) sau bmb = cmc .
Observaţii:
mb m
i) Un triunghi este automedian dacă şi numai dacă = c .
1/ b 1/ c
ii) Ţinând cont de proprietatea anterioară putem da următoarea definiţie: „ Un triunghi în
care medianele şi laturile corespunzătoare sunt invers proporţionale se numeşte
automedian.”
2) Triunghiul ABC este automedian dacă şi numai dacă 2ma = a 3.

Demonstraţie. Din 2a 2 = b 2 + c 2 rezultă 2b 2 + 2c 2 − a 2 = 3a 2 egalitate echivalentă cu
2ma = a 3.
3) Dacă triunghiul ABC este automedian, atunci 2mb = c 3 şi 2mc = b 3.

Demonstraţie. Din formula medianei avem: 4mb2 = 2(a 2 + c 2 ) − b 2 = 3c 2 , de unde rezultă
2mb = c 3 ; analog se arată că 2mc = b 3.
189
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al
Academiei Române, contribuţii importante în geometrie
406
Observaţie: Din proprietăţile 2) şi 3) rezultă că într-un triunghi automedian este adevărată
a b c
relaţia: = = .
ma mc mb
4) Într-un triunghi automedian avem : 2ma 2 = mb 2 + mc 2 .

Demonstraţie. Deoarece într-un triunghi automedian sunt adevărate egalităţile
2mb = c 3 , 2mc = b 3 şi 2ma = a 3 , atunci condiţia 2a 2 = b 2 + c 2 devine
2 ma 2 = mb 2 + mc 2 .
5) Un triunghi automedian având lungimile laturilor numere întregi nu poate avea

mediane de lungimi numere întregi.
a b c 2
Demonstraţie. Fie a, b, c ∈ , atunci = = = , de unde rezultă că medianele au
ma mc mb 3
valori iraţionale.
6) Un triunghi automedian având lungimile laturilor numere întregi nu poate avea aria
egală cu un număr întreg.
Demonstraţie. Din formula lui Heron rezultă: 16 S 2 = 2(a 2 c 2 + b 2 c 2 + a 2 b 2 ) − a 4 − b 4 − c 4 .
Utilizând faptul că 2a 2 = b 2 + c 2 , relaţia de mai sus devine: 16 S 2 = 4a 2 b 2 − 2a 4 − b 4 . Fără a
restrânge generalitatea putem presupune că (a, b) = 1 . Atunci, din relaţia precedentă rezultă
2 b , deci b = 2b1 , b1 ∈ . Astfel, obţinem 8S 2 = 8a 2 b12 − a 4 − 8b14 , de unde rezultă 2 a ,
contradicţie cu (a, b) = 1 .
7) Triunghiul ABC este automedian dacă şi numai dacă 2ctgA = ctgB + ctgC .
cos A (b 2 + c 2 − a 2 ) ⋅ R
Demonstraţie. Avem: ctgA = = şi analoagele . Atunci, relaţia
sin A abc
2ctgA = ctgB + ctgC este echivalentă cu 2(b 2 + c 2 − a 2 ) = (a 2 + c 2 − b 2 ) + (b 2 + c 2 − a 2 ) sau
2a 2 = b 2 + c 2 .
1
8) Într-un triunghi automedian ABC este adevărată relaţia: tgω = tgA , unde ω este
3
unghiul lui Brocard al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ABC este automedian rezultă 2ctgA = ctgB + ctgC şi
cum ctgω = ctgA + ctgB + ctgC (vezi „Punctele lui Brocard”) avem : ctgω = 3ctgA sau
1
tgω = tgA .
3
a2
9) Într-un triunghi automedian ABC este adevărată relaţia A[ ABC ] = ⋅ tgA .
2
abc a 2 abc a2 abc
Demonstraţie: Avem 2a 2 = b 2 + c 2 şi A[ ABC ] = = ⋅ = ⋅ =
4R 2 R ⋅ 2a 2
2 R ⋅ (b + c 2 − a 2 )
2
a2 a 2bc a2 1 a2
⋅ ⋅ 2 = ⋅ sin A ⋅ = ⋅ tgA
2 2R b + c2 − a2 2 cos A 2
407
10) Într-un triunghi automedian ABC este adevărată relaţia (ra − r )(rb + rc ) = 2(rb rc − rra ) .
Demonstraţie: Se utilizează egalitaţile: 2a 2 = b 2 + c 2 , ra rb = p ( p − c) , rra = ( p − b)( p − c) şi
relaţiile analoage.
11) Un triunghi isoscel automedian este echilateral.

Demonstraţie. Dacă, de exemplu, a = c rezultă 2a 2 = b 2 + a 2 , deci a 2 = b 2 , de unde
a = b , adică triunghiul este echilateral. Analog se tratează şi celelalte cazuri.
12) Să se arate că triunghiul ABC este automedian dacă şi

numai dacă centrul de greutate G al triunghiului ABC este A
mijlocul segmentului AD, unde D este punctul în care
mediana corespunzătoare laturii BC intersectează cercul Mb
G O
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris
triunghiului ABC şi AG ≡ GD . Din puterea punctului G faţă
B Ma C
de cercul circumscris triunghiului ABC , avem:
2
 2  2b + 2c − a
2 2 2
R − OG = AG =  ma  =
2 2 2
. Utilizând relaţia D
3  9
1 Fig. 412
OG 2 = R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 ) obţinem: 2a 2 = b 2 + c 2 , adică
9
triunghiul ABC este automedian (Fig. 412). Reciproc, dacă triunghiul ABC este
automedian rezultă 2a 2 = b 2 + c 2 . Avem: R2 − OG2 = AG ⋅ GD sau
2
1 2 2 3a 2
(a + b 2 + c 2 ) = ma ⋅ GD , deci = ma ⋅GD , de unde rezultă
9 3 9 3
a2 a2 a 3 2
GD = = = = ma = AG.
2ma a 3 3 3
13) Dacă AM a şi BM b sunt mediane în triunghiul automedian ABC, atunci

m( BAM a ) = m(CBM b ) .
1
Demonstraţie. Avem m( BAM a ) = m( BCD ) = m( BD ) = m(CBM b ) , unde D este punctul
2
de intersecţie dintre mediana AM a şi cercul circumscris triunghiului ABC.
Consecinţă: Într-un triunghi automedian ABC , BM b CD , unde D este punctul de

intersecţie dintre mediana AM a şi cercul circumscris triunghiului ABC.
14) Triunghiul ABC este automedian dacă şi numai dacă ortocentrul H al

triunghiului ABC se proiectează pe mediana AM a , M a ∈ ( BC ) , în centrul de greutate
(G) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC . Avem
2
a
OM a 2 = R 2 −   ,
2
408
2
a 2 + b2 + c2 1  2(b 2 + c 2 ) − a 2
OG 2 = R 2 − , GM a2 =  ma  = (1). Folosind ipoteza
9 3  36
b 2 + c 2 = 2a 2 şi faptul că punctele H,G,O sunt coliniare rezultă:
2 2 2 2
a a a a
OG 2 = R 2 − , GM a2 = , OM a2 = R 2 − , de unde OG2 + GMa2 = R2 − = OMa2 , adică
3 12 4 4
triunghiul M a GO este dreptunghic, deci H se proiectează pe mediana AM a în G. Reciproc,
dacă H se proiectează pe AM a în G, atunci GM a O este dreptunghic, adică
OM 2 = GO 2 + GM 2 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă b 2 + c 2 = 2a 2 , adică
triunghiul ABC este automedian.
15) Într-un triunghi automedian ABC ( 2a 2 = b 2 + a 2 ) dreapta lui Euler este

perpendiculară pe mediana din A a triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă, deoarece HG ⊥ AM a .
16) În triunghiul ABC fie mediana AM a , înălţimea CH c , ( H c ∈ AB) şi G centrul de

greutate. Dacă triunghiul ABC este automedian, atunci cercul circumscris triunghiului
BM a H c conţine punctul G.
A
Demonstraţie. Cum triunghiul ABC este automedian
avem: 2a 2 = b 2 + c 2 (Fig. 413). Din teorema
lui Pitagora generalizată rezultă:
b +c −a
2 2 2
2a − a
2 2
a 2 Hb
AH c = = = . Atunci, Hc
2c 2c 2c
a 2
2 H G
AB ⋅ AH c = . Dar, AG ⋅ AM a = ⋅ AM a2 =
2 3
B C
2 2(b + c ) − a
2 2 2
1
⋅ = ⋅ a 2 , adică AB ⋅ AHc = AG ⋅ AMa Ma
3 4 2
Fig. 413
relaţie care arată că punctele B, H c , G, M a sunt
conciclice.
17) În triunghiul ABC , fie H b , H c picioarele înălţimilor duse din B , respectiv C şi

M a piciorul medianei din A. Dacă triunghiul ABC este automedian, atunci centrul de
greutate al triunghiului ABC aparţine cercului circumscris triunghiului CM a H b .
Demonstraţie. Dreptele Hb Hc şi BC fiind antiparalele rezultă :
AC ⋅ AH b = AB ⋅ AH c = AG ⋅ AM a (vezi aplicaţia precedentă) de unde rezultă concluzia.
409
III.17. Triunghi circumpedal
„Geometria este arta de a raţiona corect pe figuri incorecte.” – Henri Poincaré190
Fie D un punct în planul triunghiului ABC. Numim triunghi circumpedal (sau

metaarmonic) al punctului D în raport cu triunghiul ABC, triunghiul a cărui vârfuri sunt
punctele de intersecţie ale cevianelor AD, BD şi CD cu cercul circumscris triunghiului ABC
(Fig. 414).
A
B' A
B'
C' D B"
C ' C"
D
B C
B C
A"
A' A'
Fig. 414 Fig. 415
1) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' şi triunghiul podar A " B " C " al unui punct D în
raport cu un triunghi ABC sunt asemenea.
Demonstraţie. Patrulaterele DA " BC ", DA " CB ", ABA ' B ' şi ACA ' C ' sunt inscriptibile
(Fig.415), deci DA"B " ≡ DCB " ≡ C 'C A ≡ A A 'C ' şi
DA " C " ≡ DBC " ≡ B ' BA ≡ BA ' A. . Dar m( DA"C ") + m( DA" B ") = m( B " A"C "),
iar m( B ' A ' A) + m( C ' A ' A) = m( B ' A ' C '), adică m( B " A " C ") = m( B ' A ' C ').
Analog se arată că m( A " B " C ") = m( A ' B ' C ') adică triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C "
sunt asemenea.
2) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al unui punct D în raport cu un tringhi ABC, iar
A " B " C " triunghiul podar al acestui punct. Atunci: A[ A ' B ' C '] = 2 R 2 sin A "sin B "sin C " .
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt asemenea (cf. th. (1)) rezultă
B ' C ' = 2 R sin B ' A ' C ' = 2 R sin B " A " C ", C ' A ' = 2 R sin A " B " C ", A ' B ' = 2 R sin A " C " B "
B ' A '⋅ A ' C 'sin B ' A ' C '
(Fig. 415) Atunci, A[ A ' B ' C '] = = 2 R 2 sin A "sin B "sin C ''.
2
3) Fie triunghiul ABC şi A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al A

centrului cercului înscris în triunghiul ABC. Atunci, B'
A[ ABC ] A B C 2r C' I
= 8sin sin sin = (unde r este raza cercului
A[ A ' B ' C '] 2 2 2 R
înscris, iar R raza cercului circumscris în triunghiul ABC). B C
Demonstraţie. Punctele A ', B ', C ' sunt punctele de intersecţie
dintre bisectoarele unghiurilor triunghiului ABC cu cercul A'
Fig. 416
190
Henri Poincaré (1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
410
1
circumscris. Deoarece m( C ' A ' B ') = [m( B ) + m( C )] şi analoagele, avem:
2
B+C A+C A+B A B C
A[ A ' B ' C '] = 2 R 2 sin sin sin = 2 R 2 cos cos cos . Cum
2 2 2 2 2 2
A B C A B C
A[ ABC ] = 2 R 2 sin A sin B sin C = 16 R 2 sin sin sin cos cos cos rezultă
2 2 2 2 2 2
A[ ABC ] A B C 2r
că = 8sin sin sin = .
A[ A ' B ' C '] 2 2 2 R
4) Fie triunghiul ABC, A " B " C " triunghiul circumpedal al ortocentrului triunghiului
A[ A " B "C "] 2r "
ABC. Atunci = , unde r " este lungimea razei cercului înscris în triunghiul
A[ ABC ] R
A " B " C ". Demonstraţie. Avem:
A[ A " B "C "] = 2 R 2 sin A sin B sin C = 16 R 2 sin A sin B sin C cos A cos B cos C , deci
A[ A " B "C "]
= 8cos A cos B cos C. Observând că A " A, B " B, C " C sunt bisectoarele triunghiului
A[ ABC ]
A[ A " B "C "] 2r "
A " B " C " din teorema precedentă rezultă = .
A[ ABC ] R
Consecinţă:
5) A[ A " B "C "] ≤ A[ ABC ] ≤ A[ A ' B ' C '] , unde
A ' B ' C ' şi A " B " C " reprezintă triunghiurile
circumpedale ale centrului cercului înscris, respectiv al ortocentrului triunghiului ABC.
A[ ABC ] 2r
Demonstraţie. Din inegalitatea lui Euler, 2r ≤ R şi relaţiile = ,
A[ A ' B ' C '] R
A[ A" B "C "] 2r "
= obţinem
A[ ABC ] R
A[ A " B " C "] ≤ A[ ABC ] ≤ A[ A ' B ' C '] şi de asemenea inegalitatea remarcabilă într-un triunghi
1
cos A cos B cos C ≤ .
8
6) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' al ortocentrului H al unui triunghi ABC este
omotetic cu triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC, centrul de omotetie fiind
ortocentrul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Conform teoremei (1) triunghiurile H a H b H c şi A ' B ' C ' sunt asemenea şi
deoarece H a A '∩ H b B '∩ H c C ' = {H } rezultă că triunghiurile H a H b H c A ' B 'C '
şi
omologice. Cum HH a ≡ H a A ' , HH b ≡ H b B ' , HH c ≡ H c C ' rezultă că H a H b , H b H c , H c H a
sunt linii mijlocii în triunghiurile A ' B ' H , B ' C ' H , respectiv C ' A ' H rezultă
H a H b A ' B ', H b H c B ' C ', respectiv H c H a C ' A ' , deci triunghiurile H a H b H c şi
A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul H, iar raportul de omotetie fiind
egal cu 2.
411
7) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris I în triunghiul ABC
şi Ca C b Cc triunghiul său de contact. Atunci, dreptele A ' Ca , B ' Cb , C ' Cc sunt
concurente.
Demonstraţie. Fie M un punct pe dreapta IO astfel încât
uuuur R uuur R A
MO = MI . Prin omotetia de centru M şi raport cercul B'
r r
C ( I , r ) se transformă în cercul C (O, R ) (Fig. 417). Atunci I se C' I
M O
transformă în O şi dreapta ICa se transformă în dreapta paralelă
OA ', de unde rezultă că punctul A ' este omoteticul punctului B C
Ca
 R
Ca prin omotetia considerată. Analog prin omotetia H  M ,  A'
 r
se corespund punctele B ' şi Cb respectiv C ' şi Cc , deci Fig. 417
dreptele A ' Ca , B ' Cb , C ' Cc sunt concurente în punctul M.
r R 2 − 2 Rr R R 2 − 2 Rr
Observaţie: Avem: MI = şi MO = .
R−r R−r
R
Demonstraţie: Deoarece MO = MI , OI = MO − MI = R 2 − 2 Rr (relaţia lui Euler)
r
r R
avem: MI = OI şi MO = OI , de unde rezultă concluzia.
R−r R−r
8) Ortocentrul triunghiului circumpedal A ' B ' C ' al centrului cercului înscris I în

triunghiul ABC este punctul I.
Demonstraţie. Vezi „Cercul înscris”.
9) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris în triunghiul ABC şi
A1 , B1 , C1 picioarele bisectoarelor interioare ale triunghiului ABC. Atunci,
1 1 1 18
+ + ≥ .
A ' A1 B ' B1 C ' C1 R
Demonstraţie. Din puterea punctului A1 faţă de cercul circumscris rezultă
2
a la 2bc A
A1 A '⋅ A1 A = A1 B ⋅ A1C , de unde A1 A ' = unde la = ⋅ cos ( = AA1 ) . Atunci,
(b + c ) 2 − a 2 b+c 2
2
A1 A ' a2 A A'  a  a a
= , de unde 1 =   , deci A ' A1 = AA ' ≤ 2R.
AA1 (b + c) 2 − a 2 AA '  b + c  b+c b+c
1 1 1
Avem: + + ≥
A ' A1 B ' B1 C ' C1
1 b+c c+a a+c 1  b a   c a    b c  6 18
 + + ≥  +  +  +  +   +  ≥ = .
2R  a b c  2 R  a b   a c    c b  2R R
412
10) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris I în triunghiul
ABC. Atunci, IA ⋅ IC = 2r ⋅ IB ' şi IA '⋅ IC ' = R ⋅ IB.
Demonstraţie. Deoarece B ' este centrul cercului circumscris triunghiului AIC (vezi
r
„Teorema lui Beltrami”-Cecuri exînscrise) rezultă IA = 2 IB '⋅ sin ACI = 2 IB '⋅ , deci
IC
IA ⋅ IC = 2r ⋅ IB ' = r ⋅ II a (unde I a este centrul cercului exînscris). Deoarece
m( IBC ') = m( BIC ') = 180° − m( BIC ) , m( BC ' I ) = m( BAC ) rezultă
IC ' BI IC ' sin BCI sin IBC ' sin BCI
= ⋅ = ⋅ = şi cum IB = 2 IA '⋅ sin BCM obţinem
BC BC BI sin BIC sin BC ' I sin BAC
IA '⋅ IC ' = R ⋅ IB.
11) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris (I) în triunghiul
ABC în raport cu acest triunghi şi d a , db , d c distanţele dintre punctele A ', B ', C ' respectiv
la dreptele BC,CA,AB şi ra , rb , rc razele cercurilor exînscrisecorespunzătoare
d a db d c
triunghiului ABC. Atunci, + + =1.
ra rb rc A
B'
Demonstraţie. Deorarece A ' este mijlocul arcului BC , avem
C' I
A ' B ≡ A ' C , de unde rezultă proiecţia lui A ' pe BC este
punctul M a , mijlocul segmentului BC (Fig. 418). Din Ma
B C
A da
teorema sinusurilor rezultă A ' B = 2 R sin ,
2
A'
A A
Ma A' = A' B sin A' BMa = A' B sin = 2R sin2 = da . Cum Fig. 418
2 2
A da 2R A A R sin A
ra = p ⋅ tg avem: = ⋅ sin cos = , de
2 ra p 2 2 p
d a db d c R sin A + R sin B + R sin C
unde: + + = =1.
ra rb rc p
12) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris I în triunghiul
ABC, {N} = A' B'∩BC,{M} = A'C'∩BC,{P} = A' B'∩ AC,{S} = A'C'∩ AB,{R} = B'C'∩AB,{Q} = B'C'∩AC.
Dreptele MQ,NR şi PS sunt concurente.
Demonstraţie. Patrulaterul ABA ' C fiind inscriptibil, din
teorema lui Ptolemeu obţinem AA '⋅ BC = BA '⋅ AC + A ' C ⋅ AB şi A
Q B'
AA ' AB + AC
cum BA ' ≡ A ' C rezultă = (1) (Fig. 419). Dacă C' R
BA ' BC P
S I
{D} = AA '∩ BC din teorema bisectoarei în triunghiul ABD, D
AI AB BC ⋅ AB
B M N C
obţinem: = . Cum BD = rezultă
ID BD AB + AC
A'
AI AB + AC
= . Din teorema bisectoarei pentru triunghiul Fig. 419
ID BC
AS AA ' AB + AC
AA ' B avem: = = (din relaţia 1), de unde
BS BA ' BC
413
AI AS
= , deci SI BC . Analog IP BC , deci I ∈ SP. La fel se arată că punctul I aparţine
ID BS
dreptelor RN şi MQ.
13) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' al punctului lui Lemoine al triunghiului ABC are
aceleaşi simediane ca triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri cosimediane”.
14) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' al punctului lui Lemoine al triunghiului ABC are
laturile proporţionale cu medianele triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri cosimediane”.
15) Triunghiul circumpedal al unui punct al lui Brocard al

A
B' triunghiului ABC este congruent cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al
C' Ω punctului Ω al lui Brocard al triunghiului ABC (Fig. 420).
Deoarece m(C ' A ' A) = m(C ' CA) = m( B ' BC ) şi
B C
m( B ' A ' A) = m( B ' BA) rezultă că m(C ' A ' B ') = m(CBA) , deci
A' B ' C ' ≡ AC . Analog se arată că C ' A ' ≡ AB şi A ' B ' ≡ BC , deci
triunghiurile ABC şi C ' A ' B ' sunt congruente.
Fig. 420
16) Fie A1 B1C1 triunghiul cicumpedal al centrului cercului circumscris (O) al unui
triunghi ABC în raport cu acest triunghi, M a M b M c triunghiul median al triunghiului
uuuuur uuuuur uuuuur
ABC. Dacă punctele Sa , Sb , Sc împart segmentele orientate A1 M a , B1 M b , C1 M c în acelaşi
raport k ∈ \{1; 4 / 3} , atunci dreptele ASa , BSb , CSc sunt concurente într-un punct situat
pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Considerăm un reper cartezian cu originea în O (Fig. 421).
uuur uuuuur
uuuur OA1 − kOM a 1  uuur k uuur uuur 
Avem: OSa = = OA + (OB + OC )  . Fie un punct Q pe dreapta ASa
1− k k − 1  2 
QA uuur 1 uuur uuuur
astfel încât = l. Avem OQ = OA − lOSa  ,
QSa 1− l   A
uuur 1 uuur 1  uuur k uuur uuur 
OQ = ⋅OA − O A + (O B + O C )  ,
1− l (1 − l )( k − 1)  2  O
uuur uuu
r uuu
r uuur Ma
1+ l − k lk lk B C
OQ = ⋅ OA + ⋅ OB + ⋅ OC . Sa
(1 − l )(1 − k ) 2(1 − l )(1 − k ) 2(1 − l )(1 − k )
uuur A1
Determinăm pe l ∈ \{1} astfel încât OQ să aibă o scriere
uuur uuur uuur Fig. 421
simetrică în raport cu vectorii OA, OB, OC .
2 − 2k
Atunci, 2(1 + l − k ) = lk , sau l = (cu l = 1 dacă şi numai dacă k = 4 / 3 ). Pentru
k −2
2 − 2k uuur k uuur uuur uuur
l= obţinem: OQ = (OA + OB + OC ) . Considerăm Q ' ∈ BSb , Q '' ∈ CSc care
k −2 3k − 4
uuuur uuuur uuur
împart vectorii corespunzători în acelaşi raport l, rezultă OQ ' = OQ '' = OQ , adică
414
Q ≡ Q ' ≡ Q ", deci există un punct comun dreptelor ASa , BSb , CSc dacă
uuur uuur uuur
uuur OA + OB + OC
OG = rezultă că punctele Q,O şi G sunt coliniare.
3
Observaţii:
4
1) Dacă k = dreptele ASa , BSb , CSc sunt paralele cu dreapta lui Euler.
3
2) Dacă k = 2 , atunci Sa ≡ Sb ≡ Sc ≡ H şi Q este ortocentrul triunghiului.
III.18. Triunghiul simedian

„Natura vorbeşte în limba matematicii: literele sunt cercurile,
triunghiurile şi alte figuri geometrice.” – Galileo Galilei191
Triunghiul K a K b K c determinat de intersecţiile simedianelor cu laturile triunghiului ABC se

numeşte triunghi simedian.
1) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC şi K a K b K c triunghiul simedian

AK b 2 + c 2
al acestuia, atunci = . A
KK a a2
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel
AK AK c AKb Kb
rezultă: = + , adică Mc
KK a K c B K b C
Mb
AK b 2 c 2 b 2 + c 2 Kc
= + = K G
KK a b 2 a 2 a2
Observaţie: Prin permutări circulare se obţin

B K a A ' Ma C
BK a2 + b2 CK b 2 + a 2
relaţiile: = 2
şi = . Fig. 422
KK b b KK c c2
2) Aria triunghiului simedian Ka Kb Kc este egală cu:

2 2 2
2a b c
A[ K a Kb Kc ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a + b )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 )
2 2
A[ AK a Kb ] AK b ⋅ AK c ⋅ sin A AK b ⋅ AK c b2 − c2
Demonstraţie. Avem = = = 2 (1).
A[ ABC ] AB ⋅ AC ⋅ sin A AB ⋅ AC (a + b 2 )(a 2 + c 2 )
A[ BKa Kc ] a 2b2 A[CK a Kb ] a 2c2
Analog, = (2) şi = (3), iar
A[ ABC ] (a 2 + c 2 )(b 2 + c 2 ) A[ ABC ] (a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )
191
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, fizician, astronom şi filosof italian
415
A[ K a Kb Kc ] = A[ ABC ] − A[ AKb Kc ] − A[ Ka BKc ] − A[ Ka Kb C ] (4). Din relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă
2a 2 b 2 c 2
A[ K a Kb Kc ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 )
3) Aria triunghiului simedian ABC este maximă, atunci când triunghiul ABC este
echilateral.
2a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. A[ K a Kb Kc ] este maximă, atunci când raportul este
(a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 )
x+ y
maxim. Utilizând inegalitatea mediilor ≥ x⋅ y pentru x, y ≥ 0 obţinem:
2
2a 2 b 2 c 2 2a 2 b 2 c 2 1
≤ = . Egalitatea se obţine pentru a = b = c , dacă
(a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 ) 8a 2 b 2 c 2 4
triunghiul ABC este echilateral şi K a K b K c este triunghiul median al triunghiului ABC.
4) Coordonatele triliniare ale vârfurilor triunghiului simedian K a K b K c sunt: Ka(0, b, c),

Kb(a, 0, c), Kc(a, b, 0).
Demonstraţie. Vezi [26].
III.19. Triunghiul ∆ 60 °
„În zadar vor matematicienii să ascundă: ei nu demonstrează, ci combină şi numai izbindu-se dintr-o parte în alta
ajung la adevăr.”- Evariste Galois192
Notăm cu ∆ 60° un triunghi ABC care are un unghi de 60°, (m( A) = 60°), H a , H b , H c
proiecţiile vârfurilor A, B, C pe laturi; A1 , B1 , C1 picioarele bisectoarelor interioare,
M a , M b , M c mijloacele laturilor triunghiului ABC , O centrul cercului circumscris
triunghiului ABC (Fig. 423).
1) Într-un triunghi ∆ 60° avem: m( H c M a H b ) = 60°.

 BC 
Demonstraţie. Deoarece H c M a ≡ H b M a  =  , rezultă că triunghiul H c M a B este
 2 
isoscel, deci m( H c M a B) = 180° − 2m( B) , dar cum m( H b H a H c ) = 180° − 2m( B ) , avem
că H c M a B ≡ H b H a H c adică patrulaterul Hc Ha M a Hb este inscriptibil,atunci
m( H c M a H b ) = m( H c H a H b ) . Dar m( H b H a H c ) = 180° − 2m( A) = m( A) = 60° , deci
m( H c M a H b ) = 60°.
192
Evariste Galois (1811 – 1832) – matematician francez, contribuţii remarcabile în algebră
416
2) Triunghiurile M a H b H c , AM b H c şi AH b M c sunt echilaterale.
 BC 
Demonstraţie. Deoarece m( H c M a H b ) = 60°, iar H c M a ≡ H b M a  =  rezultă că
 2 
triunghiul M a H b H c este echilateral. Analog pentru celelalte două triunghiuri.
Hc
C1
Mc Mb
B1
O I
O9 Hb
H
B Ma A1 Ha C
Oa
Fig. 423
3) Proiecţia unei laturi care formează unghiul de 60° pe cealaltă este egală cu jumătate
din latura proiectată.
Demonstraţie. Triunghiurile AM b H c , AH b M c fiind echilaterale, rezultă
AC AB
AH c = AM b = , AH b = AM c = .
2 2
4) Lungimea segmentului AH (H este ortocentrul ∆ 60° ABC ) este egală cu lungimea razei
cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie: Avem AH = 2 R cos A = 2 R cos 60° = R.
5) Patrulaterul B1 IC1 A este inscriptibil (I este centrul cercului înscris în ∆ 60° ABC ).
1
Demonstraţie. Avem m ( B1 IC1 ) = m ( ABC + ACB ) = m ( A ) .
2
6) Lungimea segmentului AI este egală cu diametrul cercului înscris triunghiului ABC.

A
Demonstraţie. Din r = AI sin = AI sin 30° rezultă AI = 2r.
2
417
7) Punctele B, C, O, H, I, I a aparţin unui cerc simetric cercului circumscris triunghiului
∆ 60° ABC în raport cu latura BC (unde I a este centrul cercului A – exînscris).
Demonstraţie. Centrul cercului circumscris triunghiului BIC - punctul Oa − se află pe
mijlocul arcului BC al cercului circumscris triunghiului ABC şi trece prin punctul I a .
Raza acestui cerc este egală cu R – raza cercului circumscris triunghiului ∆ 60° ABC -
(triunghiul Oa BC fiind echilateral). Avem: Oa B = Oa C = Oa O = Oa I = Oa I a = R , deci O
este punct pe cercul cu centrul în Oa şi raza R. Deoarece m( BOC ) = 2m( A) = 120° şi
m( BHC ) = m( H b HH c ) = 180° − m( A) = 120° rezultă că BOC ≡ BHC , deci
patrulaterul BHOC este inscriptibil, deci şi punctul H aparţine cercului pe care se află
punctele B,C,O,I şi I a .
8) Puntele A, H b , H c , H, O9 ( O9 este centrul cercului lui Euler al triunghiului ∆ 60° ABC )

aparţin unui cerc de rază R/2.
Demonstraţie. Punctele A, H b , H c ,H aparţin cercului cu centrul în punctul M 1 - mijlocul
R
segmentului AH – şi de rază. Deoarece M 1O9 = (linie mijlocie în triunghiul OAH )
2
rezultă că O9 aparţine şi el cercului de mai sus.
9) Patrulaterul AHOa O este romb.

Demonstraţie. Avem: AH = HOa = Oa O = OA = R. Diagonalele rombului sunt bisectoarea
unghiului A şi dreapta lui Euler a ∆ 60° ABC ( Oa fiind mijlocul arcului BC al cercului
circumscris ABC ).
Hc
Mc Hb
I
H Fig. 424
O
C
Ha
A1
Ma
B
Oa
Ia
418
10) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ∆ 60° ABC este mijlocul segmentului AOa .
11) Bisectoarea exterioară a unghiului A şi dreapta lui Euler a triunghiului

∆ 60° ABC sunt perpendiculare.
Demonstraţia rezultă din proprietăţile precedente.
12) Triunghiul OI a H este isoscel.

Demonstraţie. Deoarece AI a ⊥ OH , punctele I , Oa , I a sunt coliniare rezultă I a O ≡ I a H .
13) Triunghiul OIH este isoscel.

Demonstraţie. Deoarece I este mijlocul arcului OH în cercul circumscris rezultă OI=IH.
14) În triunghiul ∆ 60° ABC sunt adevărate relaţiile:

 r
i) a 2 = b 2 + c 2 − bc ; ii) p = ( R + r ) 3 ; iii) bc = 4r ( R + r ) ; iv) ha = 2r  1 +  , unde
 R
ha =AH a ; v) A[ ABC ] = 4 A[ AHb H c ] .
Demonstraţie.
i) Din teorema cosinusului în triunghiul ∆ 60° ABC rezultă
a = b + c − 2bc cos A = b + c − bc
2 2 2 2 2
ii) Deoarece OI = IH rezultă R( R − 2r ) = 4 R 2 + 4 Rr + 3r 2 − p 2 , de unde p = ( R + r ) 3 .

ha ⋅ a bc 3
iii) Avem: A[ ABC ] = = = pr = r ( R + r ) 3 , de unde bc = 4r ( R + r ) .
2 4
bc 3 bc 3 bc 4r ( R + r )  r
iv) Din ha = = = = rezultă ha = 2r  1 +  .
2a 4 R sin A 2 R 2R  R
b c AH b ⋅ AH c ⋅ sin A bc 3
v) Din AH c = b cos A = , AH b = c cos A = rezultă A[ AHb H c ] = = ,
2 2 2 16
deci A[ ABC ] = 4 A[ AHb H c ] .
14) Într-un triunghi ∆ 60° triunghiul ortic, triunghiul de contact, triunghiul tangenţial şi
triunghiul antisuplementar I a I b I c sunt triunghiuri ∆ 60° .
Demonstraţie. Deoarece m( H b H a H c ) = 180° − 2m( A) = m( A) = 60° rezultă că triunghiul
ortic este un triunghi ∆ 60° . Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC. Avem
1
m( Cc Ca Cb ) = m( Cc Ca I ) + m( CbCa I ) = m( Cc BI ) + m( CbCI ) = [m( B) + m( C )] = 60°
2
deci triunghiul Ca Cb Cc este un triunghi ∆ 60° . Deoarece triunghiurile ortic ( H a H b H c ) şi
tangenţial ( TATBTC ) ale unui triunghi sunt omotetice, rezultă că
m(TBTATC ) = 180° − 2m( A) = m( A) = 60° , deci TATBTC este un triunghi ∆ 60° În triunghiul
419
antisuplementar I a Ib I c avem: m( I b I a I c ) = 180° − [m( I a BC ) + m( I a CB)] =
 1   1 
180° −  90° − m( B)  +  90° − m( C )   = 60° deci I a I b I c este triunghi ∆ 60° .
 2   2 
Observaţie: Triunghiul ∆ 60° se mai numeşte triunghi semiregulat în unghiuri.
15) Fie triunghiul ∆ 60° , H ortocentrul său. Mediatoarele segmentelor BH, CH

intersectează dreptele AB, respectiv, AC în punctele M şi N. Punctele M, H şi N sunt
coliniare.
Demonstraţie. Fie M 1 şi N1 mijloacele segmentelor BH, respectiv CH. Deoarece:
m( BHH c ) = 60°, iar triunghiul MBH fiind isoscel rezultă
m( MBH ) = m( MHB) = 30° , de unde m( MHH c ) = 30° , adică punctul M aparţine
bisectoarei unghiului H c HB . Analog se arată că punctul N aparţine bisectoarei unghiului
H b HC , de unde rezultă concluzia.
III.20. Triunghiul medianelor

„Geometria este arta de a judeca pe desene rău efectuate.” - Niels H. Abel193
1) Să se arate că se poate construi un triunghi având laturile de lungimi egale cu

lungimile medianelor unui triunghi ABC .
Demonstraţie. Fie AM a , BM b , CM c medianele
A
triunghiului ABC şi G centrul său de greutate. Prin
punctele C şi M c ducem paralele la medianele BM b ,
respectiv AM a şi fie C ' punctul de intersecţie dintre Mc Mb
aceste paralele, {D} = AM a ∩ CC ' ,
iar G
{E} = M c C '∩ BC (Fig. 425). Evident GM a ≡ M a D , şi
E Ma
GC GD 2
deoarece M c C ' GD , avem = = , de unde B C
McC McC' 3
3 3 3 2 D
rezultă M c C ' = GD = AG = ⋅ ⋅ AM a = AM a (1). C'
2 2 2 3
Deoarece M a este mijlocul segmentului GD şi Fig. 425
M c C ' GD , rezultă că CE este mediană în triunghiul
M c G EM a 1
M c CC ' . Din = = rezultă că M a este centrul de greutate al triunghiului
GC M aC 2
M c CC ' . Din congruenţa triunghiurilor BGM a şi CDM a rezultă că BG ≡ CG , de unde
193
Niels H. Abel (1802-1829) – matematician norvegian, contribuţii fundamentale în algebră
420
2 2
MM b = CC ' , adică MM b ≡ CC ' (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că triunghiul
3 3
M c CC ' are laturile de lungimi egale cu cele ale medianelor triunghiului ABC .
Observaţie : Triunghiul având laturile de lungimi egale cu lungimile medianelor unui

triunghi ABC se numeşte triunghiul medianelor corespunzător triunghiului ABC .
2) Dacă a , b , c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC , atunci medianele

triunghiului medianelor corespunzător triunghiului ABC au lungimile egale cu : 3a / 4 ,
3b / 4 , respectiv 3c / 4 .
3 3
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă rezultă CE = CM a = BC ,
2 4
3 3 3
M c M c = M a M c = AC şi C ' C '' = AB , (unde M c şi C '' sunt mijloacele laturilor
' '
2 4 4
CC ' , respectiv M c C ).
3) Unghiurile triunghiului medianelor au măsurile egale cu suplementele coordonatelor

unghiulare ale centrului de greutate al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece CC ' BM b şi C ' M c AM a rezultă că
m(M c C ' D) = m(M a GB) = 180o − m( AGB) şi m (C ' M c C ) = m ( M a GC ) = 180 o − m ( AGC ) ;
m( M c CC ') = 180o − m( BGC ) .
III.21. Triunghiuri omologice

Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' se numesc
omologice dacă dreptele AA ' , BB ' şi CC ' M
sunt concurente. Punctul O de concurenţă al
dreptelor AA ' , BB ' şi CC ' se numeşte
centrul de omologie al triunghiurilor ABC şi
A ' B ' C ' ; vârfurile A şi A ' , B şi B ' , C şi N
C ' se numesc omoloage, iar dreptele BC şi
A'
B ' C ' , CA şi C ' A ' , AB şi A ' B ' se numesc A
omoloage. Fie {L} = BC ∩ B ' C ' ,
{M } = AC ∩ A ' C ' şi {N } = AB ∩ A ' B ' . B
O
Triunghiurile date sunt triomologice dacă B'
admit trei centre de omologie.
C
1) Punctele de intersecţie ale dreptelor C'
omologe, a două triunghiuri omologe
coplanare, sunt coliniare. L
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui
Desargues”. Fig. 426
421
Dreapta ce conţine punctele L, M , N se numeşte axă de omologie. Dacă triunghiul
A ' B ' C ' este înscris în triunghiul ABC, atunci dreapta LMN se numeşte polară triliniară,
iar O se numeşte pol triliniar.
Observaţie: Dreapta ce uneşte picioarele bisectoarelor exterioare este polara triliniară a

centrului cercului înscris.
Teorema lui Casey

2) Fie triunghiurile ABC, A ' B ' C ' , A " B " C " două câte două omologice, O centrul
comun de omologie {M } = AB ∩ A ' B ' , {M '} = AC ∩ A ' C ' , {N } = AB ∩ A " B " ,
{N '} = AC ∩ A " C " , {P} = A ' B '∩ A " B " , {P '} = A ' C '∩ A " C ". Dreptele MM ', NN ' şi
PP ' sunt concurente.
P'
N'
M'
A"
M
A'
A
O B
B' B"
C
C'
P
Fig. 427
C"
422
Demonstraţie. Arătăm că triunghiurile MNR şi M ' N ' P ' sunt omologice cu ajutorul
reciprocei teoremei lui Desargues. Astfel, deoarece
MN ∩ M ' N ' = { A}, PM ∩ P ' M ' = { A '}, şi NP ∩ N ' P ' = { A "} , iar punctele A, A ', A "
sunt coliniare, rezultă că dreptele MM ', NN ' şi PP ' sunt concurente.
3) Fie triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' cu proprietatea că există punctele L, M , N astfel
încât {L} = BC ∩ B ' C ' , {M } = AC ∩ A ' C ' şi {N } = AB ∩ A ' B ' , iar dreptele AA ' şi BB '
nu sunt paralele. Dacă punctele L, M şi N sunt coliniare, atunci dreptele AA ' , BB ' şi
CC ' sunt concurente.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Desargues”.
III.22. Triunghiuri ortopolare

„Moisil a fost mai mult decât un savant, a fost mai mulţi savanţi întruniţi în sesiune permanentă sau luându-şi
locul unul altuia în cicluri succesive mari, reprezentate de temele fundamentale pe care le-a abordat. A fost până în
ultimele zile deschizător de drumuri, inovator. În această aventură spirituală nu a admis dilentatismul superficial.”
– Mircea Maliţa
Teorema lui Lalescu194

1) Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dacă dreapta Simson a
vârfului A ' în raport cu ABC este perpendiculară pe dreapta B ' C ' atunci : i) această
proprietate este valabilă pentru toate vârfurile triunghiului A ' B ' C ' ; ii) Dreptele Simson
ale vârfurilor triunghiului ABC în raport cu triunghiul A ' B ' C ' sunt perpendiculare pe
laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. i) Fie N proiecţia lui A ' pe BC
şi A" al doilea punct de intersecţie dintre C
A ' N cu cercul circumscris triunghiului
N A'
ABC. Cum dreapta lui Simson ( s A ' ) a
punctului A ' în raport cu triunghiul ABC A"
este paralelă cu AA" , atunci pentru ca D
s A ' ⊥ B ' C ' trebuie ca B ' C ' ⊥ AA " şi fie C'
E
{E} = B ' C '∩ AA ", {D} = B ' C '∩ BC. B'
Patrulaterul A " EDN este inscriptibil şi H
atunci AA " A ' ≡ B ' DB , deci A
B
m( AA ') = m(B ' B) + m(CC ') . Egalitatea
precedentă este echivalentă cu:
Fig. 428
m( AA ') + m( B ' B) + m(CC ') = 0(mod 360°)
(1) (unde am evaluat măsurile arcelor în sens
trigonometric). Proprietatea i) este verificată pentru toate vârfurile triunghiului A ' B ' C '
deoarece permutarea ciclică a cuplurilor ( A, A '), ( B, B '), (C , C ') nu modifică relaţia (1). ii)
Relaţia (1) nu se modifică dacă se inversează tripletele ( A, B, C ) şi ( A ', B ', C ') , atunci
194
Traian Lalescu (1882-1929) – matematician român, contribuţii importante în geometrie
423
dreptele lui Simson ale triunghiului ABC în raport cu triunghiul A ' B ' C ' sunt
perpendiculare pe laturile triunghiului ABC.
Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' cu proprietatea de mai sus se numesc triunghiuri S195 (sau
ortopolare) unul în raport cu altul.
2) Triunghiurile ABC şi A ' B 'C ' sunt triunghiuri S dacă şi numai dacă
m( AA ') + m( B ' B) + m(CC ') = 0(mod 360°) .
Demonstraţia rezultă din teorema lui Lalescu.
3) Dacă ABC şi A ' B ' C ' sunt două triunghiuri S, atunci dreptele lui Simson ale
vârfurilor triunghiului A ' B ' C ' în raport cu triunghiul ABC şi ale vârfurilor
triunghiului ABC în raport cu triunghiul A ' B ' C ' trec prin acelaşi punct care se află la
mijlocul segmentului ce uneşte ortocentrele celor două triunghiuri.
Demonstraţie. Fie H şi H ' ortocentrele triunghiurilor ABC, respectiv A ' B ' C ' ; M, N şi P
mijloacele segmentelor HA ', HB ', respectiv
B' HC '. Triunghiurile MNP şi A ' B ' C ' au
A
laturile paralele. Deoarece dreptele lui Simson
ale punctelor A ', B ', C ' în raport cu
N triunghiul ABC sunt perpendiculare pe
B ' C ', A ' C ' respectiv A ' B ' şi ele trec prin
punctele M,N, respectiv P (vezi „Dreapta lui
H Simson”). Dreptele lui Simson ale punctelor
sA ' A ', B ', C ' în raport cu triunghiul ABC sunt
B M P înălţimile triunghiului MNP, deci concurente
C în ortocentrul acestuia, punct care este
mijlocul segmentului HH '. Schimbând
A'
C' rolurile triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' rezultă
A
că dreptele Simson ale vârfurilor triunghiul
Fig. 429 A ' B ' C ' în raport cu triunghiul ABC sunt
concurente tot în mijlocul segmentului HH '.
4) Consecinţă: Dacă H şi H ' sunt ortocentrele triunghiurilor S , ABC şi A ' B ' C ' ,
atunci triunghiul omotetic triunghiului ABC prin omotetia H ( H ',1/ 2) şi triunghiul
omotetic triunghiului A ' B ' C ' prin omotetia H ( H ,1/ 2) au acelaşi ortocentru în punctul
comun al dreptelor lui Simson.
5) Fie ( ABC , αβγ ) şi ( ABC , α ' β ' γ ') două perechi de triunghiuri S înscrise în acelaşi
cerc. Triunghiurile αβγ şi α ' β ' γ ' sunt triunghiuri S unul faţă de celălalt.
Demonstraţie: Deoarece triunghiurile ABC şi αβγ sunt triunghiuri S rezultă :
m( Aα ) + m( B β ) + m(Cγ ) = 0(mod 360°) (1) , iar din faptul că triunghiurile ABC şi
α ' β ' γ ' sunt triunghiuri S rezultă m( Aα ') + m( B β ') + m(Cγ ') = 0(mod 360°) (2). Din (1) şi
2
Denumirea a fost dată de Traian Lalescu
424
(2) rezultă m(αα ') + m( ββ ') + m(γγ ') = 0(mod 360°) , adică triunghirile αβγ şi α ' β ' γ '
sunt triunghiuri S.
6) Consecinţă : În cercul circumscris unui triunghi ABC se pot înscrie o infinitate de

triunghiuri S în raport cu triunghiul ABC .
Observaţie: Toate aceste triunghiuri înscrise în cercul circumscris triunghiului ABC ,

împreună cu triunghiul ABC determină o familie de triunghiuri S .
7) Dreapta lui Simson a unui punct M în raport cu triunghiurile αβγ înscrise în acelaşi
cerc cu triunghiul ABC , faţă de care sunt triunghiuri S, păstrează o direcţie fixă.
Demonstraţie. Considerăm o coardă NP în cercul circumscris triunghiului ABC, astfel încât
triunghiul MNP este un triunghi S faţă de familia de triunghiuri considerată. Atunci,
dreptele lui Simson ale punctului M în raport cu triunghiurile considerate sunt
perpendiculare pe dreapta NP.
Observaţie. Proprietatea precedentă poate fi reformulată astfel: dreptele lui Simson ale
unui punct M în raport cu triunghiurile S sunt paralele între ele.
8) Două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc care au un vârf comun şi laturile opuse
paralele, sunt triunghiuri S.
Demonstraţie. Fie A vârful comun triunghiurilor ABC şi AB ' C '. Deoarece
B ' C ' BC rezultă m( B ' B) = m(C ' C ) , atunci m( B ' B) + m(C ' C ) = 0 unde arcele B ' B şi
C ' C au fost măsurate în sens trigonometric. Conform relaţiei (1) rezultă că triunghiurile
ABC şi AB ' C ' sunt triunghiuri S.
9) Consecinţă: Dacă unuia dintre triunghiurile unei familii S deplasăm o latură

paralelă cu ea însăşi, triunghiurile rămân, de asemenea, triunghiuri S .
Observaţie: Din cele de mai sus se pot deduce diferite procedee de construcţie a unui
triunghi S în raport cu un triunghi dat, când i se cunosc două vârfuri. Astfel, fie triunghiul
ABC şi punctele B ' şi C ' pe cercul circumscris triunghiului ABC .
i) Construim dreapta lui Simson d B ' a punctului B ' în raport cu triunghiul ABC . Punctul
de intersecţie dintre perpendiculara dusă din C ' pe d B ' şi cercul circumscris triunghiului
ABC este cel de-al treilea vârf al triunghiului cerut (Fig. 430).
ii) Prin vârful A al triunghiului ABC construim o paralelă la dreapta B ' C ' care
intersectează din nou cercul în A* . Punctul de intersecţie dintre paralela dusă din A∗ la
BC cu cercul circumscris triunghiului ABC este vârful A ' al triunghiului căutat (Fig.
431).
425
iii) Prin vârful A al triunghiului ABC construim perpendiculara pe coarda B ' C ' care
intersectează cercul circumscris triunghiului ABC în A* . Perpendiculara din A* pe BC
intersectează cercul în A ' -punctul căutat (Fig. 432).
A' A' A'

A A∗ A
A
dB'
B C B C B C
C' C' C'
B' B' B' A∗

Fig. 430 Fig. 431 Fig. 432
10) Triunghiurile ortic H a H b H c şi median M a M b M c ale unui triunghi sunt triunghiuri

S în cercul lui Euler al triunghiului ABC .
A
Demonstraţie. Perpendiculara din punctul M a
pe latura H b H c a triunghiului ortic intersectează
a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC Hb
în punctul eulerian A ' (mijlocul segmentului AH) A'
Mc Mb
(Fig. 433). Întrucât perpendiculara din A ' pe A1
latura M b M c a triunghiului median cade în
punctul H a rezultă - conform observaţiilor Hc
precedente - că triunghiurile median şi ortic ale B1
triunghiului ABC sunt triunghiuri S în cercul lui B Ha Ma C
Euler al triunghiului ABC . d Ma
11) Mijlocul segmentului ce uneşte ortocentrele Fig. 433

triunghiurilor median şi ortic ale unui triunghi
ABC este punctul lui Spieker al triunghiului
ortic.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile H a H b H c şi M a M b M c sunt triunghiuri S vom arăta
că punctul lui Spieker al triunghiului ortic este punctul de întâlnire al dreptelor lui Simson
ale vârfurilor triunghiului M a M b M c în raport cu triunghiul H a H b H c (Fig.433). Segmentul
A ' M a este diametru în cercul lui Euler , A ' M a ⊥ H b H c şi fie { A1} = H b H c ∩ A ' M a , A1
fiind mijlocul segmentului H b H c (vezi “Cercul lui Euler”), deci dreapta lui Simson d M a a
punctului M a în raport cu triunghiul H a H b H c trece prin A1 . Deoarece H a H b H c şi
M a M b M c sunt triunghiuri S, rezultă că d M a ⊥ M b M c , deci d M a ⊥ AH a . Fie B1 şi C1
mijloacele segmentelor H a H c , respectiv H a H b . Cum A ' H a este bisectoarea unghiului
H c H a H b şi B1 A1 H a H b , A1C1 H a H c rezultă că d M a este bisectoarea unghiului
426
B1 A1C1 . Analog se arată că dreapta lui Simson d M b a punctului M b este bisectoarea
unghiului A1 B1C1 , deci punctul de concurenţă al dreptelor lui Simson - mijlocul
segmentului ce uneşte ortocentrele triunghiurilor S , H a H b H c şi M a M b M c - este punctul
lui Spieker al triunghiului ortic H a H b H c .
12) Triunghiul A ' B ' C ' , determinat de punctele euleriene ale triunghiului ABC şi
triunghiul A " B " C " , având ca vârfuri punctele unde mediatoarele triunghiului ABC
intersectează a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC , sunt două
triunghiuri S .
Demonstraţie. Dacă Oa Ob Oc este triunghiul lui Carnot al triunghiului ABC , atunci
triunghiul A ' B ' C ' este triunghiul median al triunghiului Oa Ob Oc , iar triunghiul A " B " C "
este triunghiul ortic al aceluiaşi triunghi (vezi „Triunghiul Carnot”) şi conform
proprietăţilor precedente, rezultă că triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " sunt triunghiuri S .
13) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt ortopolare dacă şi numai dacă abc = a ' b ' c '
(unde cu x am notat afixul punctului X).
Demonstraţie. Fie P,Q,R picioarele perpendicularelor duse din punctul A ' pe dreptele
BC,CA, respectiv AB.
Lemă. Fie X un punct în interiorul unui triunghi ABC şi P proiecţia lui X pe BC. Afixul
1 bc 
punctului P este egal cu p =  x − 2 x + b + c  , unde cu a, b, c, x am notat afixele
2 R 
punctelor A,B,C, respectiv X, iar R este raza cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Ecuaţiile dreptelor BC şi XP sunt: ( z − b)(c − b ) − ( z − b )(c − b) = 0 ,
respectiv ( z − x)(c − b ) + ( z − x )(c − b) = 0 . Deoarece punctul P aparţine dreptelor BC şi
XP rezultă (2 p − b − x)(c − b ) + (b − x )(c − b) = 0, de unde
 
1 c−b  1 c−b  1 bc  1  bc 
p = b+ x+ (x −b) = b+ x 2 2 (x −b) sau p = b + x − 2 (x − b ) =  x − 2 ⋅ x + b + c  .
2 c −b  2 R R  2  R  2 R 
−
 c b 
1 bc  1 ca 
Demonstraţia teoremei. Avem: p =  a '− 2 a ' + b + c  , q =  a '− 2 a ' + c + a  ,
2 R  2 R 
1 ab 
r =  a '− 2 a ' + a + b  . Dacă A ' nu coincide cu un vârf al triunghiului ABC, atunci
2 R 
condiţia de perpendicularitate dintre PQ şi B ' C ' este echivalentă cu
( p − q)(b '− c ') + ( p − q)(b ' − c ') = 0 sau (b − a )( R 2 − ca ')(b '− c ') + (b − a )( R 2 − c ⋅ a ')(b ' − c ) = 0
 R2 R2   2 R2   R 2  R 2 R 2 
sau mai departe  −  R − a '  ( b '− c ' ) + (b − a)  R 2 − c  −  = 0 , de
 b a  c   a '  b ' c ' 
unde rezultă că (abc − a ' b ' c ')(a − b)(c − a ')(b '− c ') = 0, deci abc = a ' b ' c ' . Dacă A '
coincide - de exemplu - cu vârful A, atunci dreapta lui Simson a lui A ' este perpendiculara
din A pe BC. Dreptele A ' P şi B ' C ' sunt perpendiculare dacă şi numai dacă BC B ' C ' ,
adică bc = b ' c ' sau abc = a ' b ' c ' (deoarece a = a ' ).
427
III.23. Triunghiuri ortologice
„Orice număr este zero înaintea infinitului.” – Victor Hugo196
Triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul A ' B ' C ' dacă perpendicularele din
A, B, C pe B ' C ' , C ' A ' respectiv A ' B ' sunt concurente. Punctul de concurenţă se
numeşte centrul acestei ortologii.
1) Dacă triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul A ' B ' C ' , atunci şi triunghiul
A ' B ' C ' este ortologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Soluţia 1.Fie D, E, F proiecţiile A'
punctelor A, B, şi C pe laturile B ' C ' ,
B
C ' A ' , respectiv A ' B ' (Fig. 434). Avem: C
B ' A − B 'D = C ' A − DC ' = DA ,
2 2 2 2 2
F E
C 'B − C 'E = A 'B − A 'E = BE
2 2 2 2 2
P' P
A ' C 2 − A ' F 2 = B ' C 2 − B ' F 2 = CF 2 . Din relaţiile
D
precedente prin sumare obţinem: B' C'
(B ' A + C ' B + A ' C ) − (B ' D + C ' E + A ' F ) =
2 2 2 2 2 2
( A ' B2 + B ' C 2 + C ' A2 ) − ( A ' E 2 + B ' F 2 + C ' D2 ) (∗) A

Din teorema lui Carnot rezultă că Fig. 434
2 2 2 2 2 2
B 'D + C 'E + A'F = A'E + B'F + C 'D .
2 2 2 2 2 2
Relaţia (∗) devine: B ' A + C ' B + A'C = A' B + B 'C + C ' A (∗∗) . Condiţia ca
triunghiul ABC să fie ortologic cu triunghiul A ' B ' C ' este dat de relaţia (∗∗) . Pentru ca
triunghiul A ' B ' C ' să fie ortologic cu triunghiul ABC este suficient să permutăm în relaţia
(∗∗) rolurile triunghiului ABC cu cel al lui A ' B ' C ' , prin această permutare se obţine tot
relaţia (∗∗) , ceea ce arată că şi triunghiul A ' B ' C ' este ortologic cu triunghiul ABC .
Soluţia 2. Notăm cu P punctul de concurenţă al perpendicularelor din A, B, C pe laturile
triunghiului A ' B ' C ' şi cu P ' punctul de intersecţie al perpendicularelor din A ' şi B ' pe
uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur
BC, respectiv AC. Avem: B ' C ' = P ' C ' − P ' B ', C ' A ' = P ' A ' − P ' C ', A ' B ' = P ' B ' − P ' A ' .
uuur uuuuur uuur uuuuur uuur uuuuur
Folosind aceste relaţii obţinem 0 = PA ⋅ B ' C ' + PB ⋅ C ' A ' + PC ⋅ A ' B ' =
uuuuur uuur uuuuur uuur uuuuur uuur uuuuur uuur
P ' C ' ⋅ BA + P ' B ' ⋅ AC + P ' A ' ⋅ BC . Cum P ' B ' ⊥ AC şi P ' A ' ⊥ BC , avem P ' B ' ⋅ AC = 0 ,
uuuuur uuur uuuuur uuur
P ' A ' ⋅ BC = 0 , deci P ' C ' ⋅ BA = 0 , de unde rezultă P ' C ' ⊥ AB. Prin urmare
perpendicularele din A ', B ', C ' pe laturile triunghiului ABC sunt concurente în P ' .
Două triunghiuri care satisfac proprietăţile de mai sus se numesc ortologice.
Fie P şi P ' cele două centre de ortologie ale triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' . Dacă
centrele de ortologie P şi P ' coincid, atunci triunghiurile se numesc bilogice.
2) Două triunghiuri ABC şi A ' B ' C ' sunt ortologice dacă şi numai dacă este adevărată
2 2 2 2 2 2
relaţia: B ' A + C ' B + A ' C = A ' B + B ' C + C ' A .
Demonstraţia rezultă de mai sus.
196
Victor Hugo (1802-1885) – scriitor francez
428
3) Triunghiul ABC şi triunghiul podar al unui punct P sunt ortologice, centrele de
ortologie fiind P şi izogonalul său P ' .
Demonstraţie.
A
B'
C'
P'
P
P
B C
A'
Fig. 435
Triunghiul A ' B ' C ' este ortologic cu triunghiul ABC, centrul acestei ortologii fiind P.
(Fig. 435). Conform teoremei de ortologie şi triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul
A ' B ' C ' , centrul acestei ortologii fie că este punctul P '. Patrulaterul BA ' PC ' fiind
inscriptibil rezultă: m ( A B P ') = 9 0 ° − m ( A ' C ' B ) = 9 0 ° − m ( B P A ') =
m ( P B A ') = m ( P B C ) , deci AB P ≡ P ' BC adică dreptele BP şi BP ' sunt
izogonale. Analog se arată că dreptele AP şi AP ' sunt izogonale, deci punctele P şi P ' sunt
izogonale.
4) Triunghiul antipodar al unui punct P este ortologic cu triunghiul cevian al punctului

P în raport cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antipodar”.
5) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul cevian al centrului cercului înscris

6) Dacă triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt ortologice având centrele de ortologie P şi
P ' , atunci coordonatele baricentrice ale lui P în raport cu triunghiul ABC sunt egale
cu coordonatele baricentrice ale lui P ' în raport cu triunghiul A ' B ' C ' .
Demonstraţie. Deoarece A ' P ' ⊥ BC , B ' P ' ⊥ AC , C ' P ' ⊥ AB rezultă:
sin B ' P ' C ' = sin A , sin P ' B ' C ' = sin PAC şi sin P ' C ' B ' = sin PAB (Fig. 435). Din teorema
P 'B ' P 'C ' P'B' P 'C '
sinusurilor în triunghiul P ' B ' C ' rezultă = şi =
sin P ' C ' B ' sin P ' B 'C ' sin PAB sin PAC
sin PAC P ' C ' A PAC b⋅PA⋅sin PAC b sin PAC
de unde : = (1). Atunci, [ ] = = ⋅ (2).Din
sin PAB P ' B ' A[ PAB ] c⋅PA⋅sin PAB c sin PAB
b c A PAC a b A PBC
relaţiile (1) şi (2) rezultă : = [ ] (3). Analog se arată că : = [ ]
P ' B ' P ' C ' A[ PAB] P ' A ' P ' B ' A[ PCA]
(4). Relaţiile (3) şi (4) dau coordonatele baricentrice ale punctului P ' în raport cu
429
triunghiul ABC : A[ P ' B 'C '] : A[ P'C ' A'] : A[ P' A' B'] = P' B'⋅P'C '⋅sin A : P'C '⋅P' A'⋅sin B : P' A'⋅P' B'⋅sin C =
a b c
: : = A[ PBC ] : A[ PAC ] : A[ PAB ] .
P ' A ' P ' B ' P 'C '
Observaţie: Proprietatea de mai sus ne arată că dacă P este centrul de greutate al

triunghiului ABC , atunci P ' este centrul de greutate al triunghiului A ' B ' C ' .
7) Triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului nedreptunghic ABC şi triunghiului ABC

sunt ortologice, centrele de ortologie fiind ortocentrul şi centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Perpendicularele din vârfurile A, B, C ale triunghiului nedreptunghic pe
laturile B ' C ' , C ' A ' respectiv A ' B ' sunt concurente în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC (vezi „Triunghiul ortic”).
8) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, H a' , H b' , H c' punctele diametral
opuse punctelor H a , H b , respectiv H c în cercul lui Euler al triunghiului ABC.
Triunghiurile ABC şi H a' H b' H c' sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile H a H b H c şi H a' H b' H c' sunt omotetice, rezultă -
conform proprietăţii precedente - OA ⊥ H c' H b' , OB ⊥ H a' H c' şi OC ⊥ H a' H b' , adică
triunghiurile ABC şi H a' H b' H c' sunt ortologice , centrul cercului circumscris triunghiului
ABC fiind unul dintre centrele de ortologie.
9) Două triunghiuri ABC şi A ' B ' C ' simetrice faţă de o dreaptă sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece AB ' ≡ BA ', BC ' ≡ CB ' şi CA ' ≡ AC ' , relaţia
2 2 2 2 2 2
B ' A + C ' B + A ' C = A ' B + B ' C + C ' A este evident adevărată, deci triunghiurile ABC
şi A ' B ' C ' sunt ortologice.
10) Fie A ' , B ' , C ' simetricele vârfurilor A, B, C ale unui triunghi ABC faţă de
dreapta lui Euler a triunghiului ABC . Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt ortologice.
430
III.24. Triunghiuri paralogice
„Uşor nu e nici cântecul. Zi
şi noapte – nimic nu-i uşor pe pământ
căci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cântând.”
Lucian Blaga 197
Fie M , N , P punctele de intersecţie dintre dreapta d cu laturile BC , CA, AB ale unui

triunghi ABC . Punctele de intersecţie dintre perpendicularele ridicate în punctele M , N , P
pe dreptele BC , CA, AB sunt vârfurile unui triunghi A ' B ' C ' numit triunghiul paralogic
(ortoomologic) al triunghiului ABC .
A
1) Triunghiul paralogic A ' B ' C ' şi
triunghiul ABC sunt asemenea.
Demonstraţie. Patrulaterul PMB ' P este d
inscriptibil,deci m( PB ' M ) = m( ABC ) ,
N
adică A ' B ' C ' ≡ ABC . Patrulaterul
APA ' N este inscriptibil, deci
m( B ' A ' N ) = m( PAN ) ,deci B ' A' C ' ≡ BAC
(2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că M
triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt B C
asemenea (Fig. 436). P C'
A'
2) Triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt B'
omologice, dreapta d fiind axa de
omologie.
Demonstraţie.Deoarece {P} = AB ∩ A ' B ' ,
Fig. 436
{M } = BC ∩ B ' C ', {N } = AC ∩ A ' C ' iar
punctele M , N , P sunt coliniare, rezultă
din teorema lui Desargues că dreptele AA ', BB ', CC ' sunt concurente, deci
triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt omologice, dreapta d fiind axa de omologie
A
3) Centrul de omologie ( τ ) dintre triunghiul ABC
D
şi triunghiul paralogic A ' B ' C ' aparţine
cercurilor circumscrise triunghiurilor ABC şi
A ' B 'C ' .
Demonstraţie. Avem {τ } = AA '∩ BB '∩ CC ' O N
(Fig. 437). Patrulaterele PB ' MB şi B ' MNC fiind T τ1 M
inscriptibile: N M C ≡ N C C ' ≡ A ' C 'τ B C
şi PMB ≡ PB ' B , iar cum PMB ≡ NMC C'
τ
(unghiuri opuse la vârf) avem: P ζ
τ C ' A ' ≡ A ' B 'τ , adică patrulaterul τ A ' B ' C '
este inscriptibil (1). Atunci A' B'
T' Fig. 437
197
Lucian Blaga (1895-1961) - filozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traducător, profesor universitar şi
diplomat român, membru titular al Academiei Române
431
A 'τ B ' ≡ A ' C ' B ' ≡ BCA ≡ Bτ A , deci patrulaterul Bτ CA este inscriptibil (2). Din
relaţiile (1) şi (2) rezultă că τ aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor ABC şi
A ' B 'C ' .
4) Cercurile circumscrise triunghiurilor A ' B ' C ' , ABC sunt ortogonale.

Demonstraţie. Fie C şi C’ cercurile circumscrise triunghiurilor ABC, respectiv A ' B ' C ' , iar
Tτ şi T 'τ tangentele în punctul τ (centrul omologiei) la C respectiv C’ (Fig. 437). Atunci
m( Tτ B) = m( BAτ ), m( PA'τ ) = m( A' B 'τ ) + m( T 'τ A') + m( A' B 'τ ) = m( T 'τ B ') , de
unde rezultă că: m ( T 'τ T ) = 180 ° − [ m ( T τ B ) + m ( T 'τ B ')] =
180° − [m( PAτ ) + m( PA 'τ )] = 180° − 90° = 90° , deci cercurile C şi C’ sunt ortogonale.
5) Dreptele lui Simson ale punctului τ faţă de triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt
paralele cu dreapta d.
Demonstraţie. Fie τ 1 proiecţia lui τ pe BC şi D punctul de intersecţie dintre ττ 1 cu cercul
circumscris triunghiului ABC . Dreapta lui Simson corespunzătoare punctului τ în raport
cu triunghiul ABC este paralelă cu dreapta AB (vezi „Dreapta lui Simson”) arătăm
că AD d . Patrulaterele ADBE şi BPB ' M fiind insciptibile, rezultă
m( DAB) = m( Dτ B ) = 90° − m(τ Bτ 1 ) = 90° − m( MPB ') = m( BPM ) , deci DAP ≡ APM ,
adică DA PM . Atunci, dreapta lui Simson a punctului τ este în raport cu triunghiul ABC
este paralelă cu dreapta d. Analog se arată că dreapta lui Simson a punctului τ este în
raport cu triunghiul paralogic A ' B ' C ' este paralelă cu dreapta d.
6) Al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise

triunghiurilor A ' B ' C ' , ABC este centrul de similitudine al triunghiurilor A ' B ' C ' , ABC .
Demonstraţie. Pentru ca punctul ζ să fie centrul de similitudine dintre triunghiurile
omologice şi asemenea A ' B ' C ' , ABC trebuie ca punctul ζ să fie pentru ambele
triunghiuri propriul său omolog, adică triunghiurile ζ AC şi ζ A ' C ' trebuie să fie
asemenea. Avem: ζ AC ≡ ζ BC ≡ CT ζ ≡ CA ' ζ şi
Aζ C ≡ ABC ≡ A ' B ' C ' ≡ A ' ζ C ' , deci triunghiurile ζ AC şi ζ A ' C ' sunt asemenea.
Observaţie: Analog se arată că triunghiurile ζ AB şi ζ A ' B ' , respectiv ζ BC şi ζ B ' C '

sunt asemenea.
7) Dacă H şi H ' sunt ortocentrele triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' atunci axa de
omologie trece prin mijlocul segmentului HH ' .
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Sondat”.
432
III.25. Triunghiuri bilogice
„Crucea pusă lângă numele unora mulţi o iau drept plus.” - S. E. Lec198
Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' se numesc bilogice dacă sunt ortologice şi au aceleşi centru
de ortologie.
1) Două triunghiuri bilogice sunt omologice.

Demonstraţie. Fie {D} = AO ∩ B ' C ',{E} = BO ∩ C ' A ',
A' P
{F} = CO ∩ A' B' (Fig. 438). Atunci: AD ⊥ B ' C ', A
B E ⊥ A ' C ', C F ⊥ A ' B ' şi A ' O ⊥ BC ,
B ' O ⊥ CA, C ' O ⊥ AB . Fie {B "} = BE ∩ A ' B ', F E' E
{C "} = CF ∩ A ' C '. Deoarece O este ortocentrul Z O C'
triunghiului A ' B " C " rezultă A ' O ⊥ B " C "; cum D
B" B X D ' C
A ' O ⊥ BC rezultă BC B " C ". Atunci, C"
m( B " C " F ) = m( BCF ) (unghiuri corespondente) şi B'
Fig. 438
cum m( B " C " F ) = m( B " EF ) (deoarece patrulaterul
B " C " EF este inscriptibil) rezultă m( BCF ) = m( BEF ), deci patrulaterul BCEF este
inscriptibil. Analog se arată că punctele C, A, F, D respectiv A, B, D şi E sunt conciclice.
Dacă { X } = BC ∩ B ' C ',{Y } = AC ∩ C ' A ',{Z } = AB ∩ A ' B ' atunci conform teoremei lui
Dergiades rezultă că punctele X, Y şi Z sunt coliniare; deci, conform reciprocei teoremei lui
Desergues triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omologice.
2) Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri bilogice. Picioarele perpendicularelor duse din
vârfurile B şi C pe laturile A ' C ' respectiv A ' B ' şi punctele B şi C sunt conciclice.
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.
3) Fie XYZ axa de omologie dintre triunghiurile bilogice ABC şi A ' B ' C ' , iar O centrul
comun de ortologie. Dreptele OX şi AA ' sunt perpendiculare.
Demonstraţie. Fie {D '} = A ' O ∩ BC ,{E '} = B ' O ∩ AC.
Conform proprietăţii precedente punctele A ', B ', D ', E '
aparţin unui cerc C 1 . Din puterea punctului O faţă de
cercul C1 rezultă OA '⋅ OD ' = OB '⋅ OE ' (1).
Patrulaterul B ' CE ' F fiind inscriptibil
X
(m( BE ' C) = m( CFB) = 90°) rezultă OB '⋅ OE ' = OC ⋅ OF A'
(2). Dacă {D} = AO ∩ B ' C ' , atunci patrulaterul AFDC O
D
este inscriptibil (conform proprietăţii precedente) de A
unde rezultă OC ⋅ OF = OA ⋅ OD (3). Din relaţiile (1), X' D'
T
(2) şi (3) rezultă OA ⋅ OD = OA '⋅ OD ', adică punctele
A, A ', D şi D ' sunt conciclice, de unde Fig. 439
m( AA ' D ') = m( ADD ') (4). Fie OT tangenta în O la
cercul (C) circumscris patrulaterului OD' DX (m( OD' X ) = m( ODX ) = 90°) (Fig. 439).
198
Stanislaw Lec (1909-1966) – poet polonez
433
Atunci, m( TOD ') = m( ODD ') (5). Din relaţiile (4) şi (5) rezultă
m( AA ' O ) = m( TOD '), deci AA ' OT . Cum OX ⊥ OT (ca diametru în cercul C)
rezultă OX ⊥ AA '.
Observaţie: Analog se arată că OY ⊥ BB ' şi OZ ⊥ CC '.
4) Fie P centrul de omologie şi XYZ axa de omologie dintre triunghiurile bilogice ABC şi
A ' B ' C ', iar O centrul comun de ortologie. Dreptele OP şi XZ sunt perpendiculare.
Demonstraţie. Fie {D '} = A ' O ∩ BC ,{E '} = B ' O ∩ AC ,{ X '} = OX ∩ AA ' şi
{Y '} = OY ∩ BB '. Conform proprietăţii precedente XX ' ⊥ AA ', deci patrulaterul
A ' X ' D ' X este inscriptibil. Din puterea punctului O faţă de cercul circumscris
patrulaterului A ' X ' D ' X rezultă OX ⋅ OX ' = OA '⋅ OD ' (1). Punctele A ', B ', D ', E ' fiind
conciclice – din puterea punctului O faţă de acest cerc – rezultă OA '⋅ OD ' = OB '⋅ OE ' (2).
Deoarece OY ⊥ BB ' rezultă m( YY ' B) = 90° = m( BEY ), deci punctele B, Y ', E ', Y sunt
conciclice, de unde OB '⋅ OE ' = OY '⋅ OY (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă
OX ⋅ OX ' = OY ⋅ OY ' adică punctele X , X ', Y şi Y ' sunt conciclice. Dacă C’ este cercul de
diametru OP, atunci OP este perpendiculară pe tangenta OT în O la C’, iar OT XY
(analog cu demonstraţia din teorema precedentă) de unde OP ⊥ XY .
III.26. Triunghiuri biortologice. Triunghiuri triortologice

„Pitagora a sacrificat pe altarul lui Zeus o sută de boi şi acesta numai pentru un singur adevăr geometric. Dar dacă
în zilele noastre am proceda în acelaşi fel, este puţin probabil că am putea găsi atâtea vite cornute pe întreg globul
pământesc.” - M. V. Lomonosov199
Triunghiul ABC se numeşte biortologic cu triunghiul A ' B ' C ', dacă el este ortologic în
acelaşi timp cu triunghiul A ' B ' C ' şi cu triunghiul B ' C ' A '. Triunghiul ABC se numeşte
triortologic cu triunghiul A ' B ' C ', dacă triunghiul ABC este ortologic în acelaşi timp cu
triunghiurile A ' B ' C ', B ' C ' A ' şi C ' A ' B '.
Teorema lui Pantazi

Dacă un triunghi ABC este ortologic în acelaşi timp cu triunghiurile A ' B ' C ' şi B ' C ' A ',
atunci triunghiul ABC este ortologic şi cu triunghiul C ' A ' B '.
Demonstraţie. Fie D1 = a1 x + b1 y + c1 = 0 ecuaţia dreptei BC şi D2' = a1 ' x + b1 ' y + c1 ' = 0
ecuaţia dreptei B ' C '. Analog, se definesc ecuaţiile dreptelor ce conţin vârfurile
triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' . Fie Aa, Bc, Cc perpendicularele duse din A,B,C pe
a a ' + b 2 b1 '
B ' C ', A ' C ', respectiv A ' B '. Avem: (Aa) : D2 − 2 1 D3 = 0,
a 3 a 1 ' + b 3 b1 '
a3 a2 '+ b3b2 ' a a '+ b b '
( Bb) : D3 − D1 = 0, (Cc ) : D1 − 1 3 1 3 D2 = 0. Condiţia ca triunghiurile
a1a2 '+ b1b2 ' a2 a3 '+ b2 b3 '
ABC şi A ' B 'C ' să fie ortologice este:
199
Mikhailo Lomonosov (1711-1765) – chimist rus
434
a 2 a 1 ' + b 2 b 1 ' a 3 a 2 ' + b 3 b 2 ' a 1 a 3 ' + b1 b 3 '
⋅ ⋅ = 1, egalitate echivalentă cu
a 3 a 1 ' + b 3 b1 ' a 1 a 2 '+ b1 b 2 ' a 2 a 3 ' + b 2 b 3 '
( a1 a 2 '+ b1b2 ')( a2 a3 '+ b2 b3 ')( a3 a1 '+ b3 b1 ') = ( a1 a3 '+ b1b3 ')( a 2 a1 '+ b2 b1 ')( a3 a 2 '+ b3 b2 ') (1) .
Ţinând seama de relaţia precedentă, pentru ca perpendicularele duse din A ', B ', C ' pe
laturile triunghiului ABC să fie concurente, este necesar ca:
( a1 ' a2 + b1 ' b2 )( a2 ' a3 + b2 ' b3 )( a3 ' a1 + b3 ' b1 ) = ( a1 ' a3 + b1 ' b3 )( a2 ' a1 + b2 ' b1 )( a3 ' a2 + b3 ' b2 ) (2)
care este chiar relaţia (1). Deci, dacă perpendicularele duse din vârfurile
triunghiului ABC pe laturile triunghiului A ' B ' C ' sunt concurente, atunci şi
perpendicularele duse din vârfurile triunghiului A ' B ' C ' pe laturile triunghiului ABC
sunt concurente. Pentru ca triunghiurile ABC şi B ' C ' A ' să fie ortologice, trebuie ca:
( a1 a 3 '+ b1b3 ')( a 2 a1 '+ b2 b1 ')( a 3 a 2 '+ b3 b2 ') = ( a1 a1 '+ b1b1 ')( a 2 a 2 '+ b2 b2 ')( a 3 a 3 '+ b3 b3 ') (3)
Din relaţiile (1) şi (3) rezultă:
( a1 a1 '+ b1b1 ')( a 2 a 2 '+ b2 b2 ')( a3 a3 '+ b3 b3 ') = ( a1 a 2 '+ b1b2 ')( a 2 a 3 '+ b2 b3 ')( a 3 a1 '+ b3 b1 ')
relaţie echivalentă cu faptul că triunghiurile ABC şi C ' A ' B ' sunt ortologice. Deci, dacă
două triunghiuri sunt biortologice, atunci ele sunt triortologice.
Consecinţă: Dacă triunghiul ABC este ortologic cu triunghiurile

M 1 M 2 M 3 , M 2 M 3 M 4 ..., respectiv M n −1 M n M 1 , atunci triunghiul ABC este ortologic şi cu
triunghiul M n M 1 M 2 .
III.27. Triunghiuri coparalele

„Expresia, conform căreia cel care nu cunoaşte sau îi este străină geometria nu are dreptul să între în şcoala
filozofului, deloc nu înseamnă, că este necesar să fii matematician, pentru a deveni înţelept.” - J. W. von Goethe200
Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 se numesc coparalele dacă AA1 BB1 CC1 .
1) Dacă M este un punct ce aparţine laturii BC a triunghiului ABC, iar d este distanţa
AM ⋅ d
dintre paralelele duse la AM prin B şi C, atunci A[ ABC ] = .
2
Demonstraţie. Fie B ' şi C ' proiecţiile
punctelor B şi C pe dreapta AM. Dacă A
M ∈ ( BC ) - Fig. 440 – atunci
B’
AM ⋅ BB ' AM ⋅ CC '
A[ ABC ] = A[ ABM ] + A[ AMC ] = + =
2 2
B C
AM ⋅ d M
.
2
C
’
Fig. 440
200
J. W. von Goethe (1739-1832) – scriitor german
435
Dacă M ∈ BC \ ( BC ) - fig. 441 şi fig. 442 – avem:
C’
A B’
A
B’ C’
M B C
M
B C
Fig. 441 Fig. 442
AM ⋅ BB ' AM ⋅ CC ' AM ⋅ d
A[ ABC ] = A[ ABM ] − A[ AMC ] = − = .
2 2 2
2) Fie ABC şi A1 B1C1 două triunghiuri coparalele. Dacă înălţimile vârfurilor A şi A1 ale
celor două triunghiuri sunt necongruente, atunci există punctele M ∈ BC şi M 1 ∈ B1C1
BM B1 M 1 AM AM
astfel încât = şi = 1 1 .
BC B1C1 A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ] A
Demonstraţie. Evident cazurile AA1 BC şi AA1 B1C1
nu convin deoarece în fiecare dintre acestea rezultă că
înălţimile din A şi A1 ar fi congruente. Fie B
C
{M } = AA1 ∩ BC şi {M 1} = AA1 ∩ B1C1 . Astfel, din M
BM B1 M 1
BB1 MM 1 CC1 rezultă = , iar din
BC B1C1 A1
AM ⋅ d
proprietatea precedentă avem A[ ABC ] = şi
2
A1 M 1 ⋅ d M1 C1
A[ A1 B1C1 ] = (d fiind distanţa dintre BB1 şi CC1 ) de B1
2
Fig. 443
AM AM
unde se obţine: = 1 1 .
A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ]
3) Dacă triunghiurile ABC A1 B1C1

şi sunt coparalele, a, b, c respectiv
a 1 , b1 , c1 sunt lungimile laturilor lor, atunci
(b + c − a ) ⋅ a + (c + a − b ) ⋅ b + (a + b − c ) ⋅ c ≥ 8( A
2 2 2
1
2 2 2 2
1
2 2 2 2
1
2 2
[ ABC ] +A 2
[ A1 B1C1 ] ) (∗) .
Demonstraţie. Dacă înălţimile duse din vârfurile A şi A1 au lungimi diferite
BM B1 M 1
(ha ≠ ha1 ) atunci utilizând proprietatea precedentă fie = = x, deci BM = x ⋅ BC
BC B1C1
şi B1 M 1 = x ⋅ B1C1 . Din teorema lui Stewart în triunghiul ABC rezultă :
b ⋅ BM + c ⋅ MC − AM ⋅ BC = BM ⋅ MC ⋅ BC ,
2 2 2
relaţie echivalentă cu
AM 2 = x ⋅ b 2 + (1 − x ) c 2 − x (1 − x ) a 2 . Analog se arată că :
436
AM 2 AM 2
A1 M 12 = x ⋅ b12 + (1 − x ) c12 − x (1 − x ) a12 . Atunci din 2
= 12 1 şi relaţiile precedente
A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ]
 a2 a2   a 2 − b2 + c2 a 2 − b 2 + c 2  c2 c2
rezultă:  2 − 2 1  ⋅ x2 −  − 1 21 1
⋅x + 2 − 21 = 0 (1) .
 A[ ABC ] A[ A B C ]   A[ ABC ]
2
A[ A1 B1C1 ]  A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ]
 1 1 1   
Ecuaţia (1) are rădăcini reale dacă şi numai dacă ∆ ≥ 0, (unde ∆ este discriminantul
ecuaţiei (1) ). Utilizând relaţiile (a 2 − b 2 + c 2 )2 − 4a 2 c 2 = −16 A[2ABC ] şi
(a12 − b12 + c12 ) 2 − 4a12 c12 = −16 A[2A1 B1C1 ] , ∆ ≥ 0 rezultă concluzia. Dacă ha = ha1 , atunci din
considerente de simetrie concluzia este adevărată şi în cazurile hb ≠ hb1 şi hc ≠ hc1 . În cazul
rămas de studiat - ha = ha1 , hb = hb1 , hc = hc1 - cele două triunghiuri sunt congruente, iar
inegalitatea de demonstrat se verifică ca egalitate.
4) Două suprafeţe triunghiulare cu aceeaşi arie sunt coparalele.

Demonstraţie. Dacă A[ ABC ] = A[ A1 B1C1 ] atunci inegalitatea (∗) se transformă în inegalitatea lui
Pedoe: (b2 + c2 − a2 ) ⋅ a12 + (c2 + a2 − b2 ) ⋅ b12 + (a2 + b2 − c2 ) ⋅ c12 ≥ 16 ⋅ A[ ABC ] ⋅ A[ A1B1C1 ] ) (vezi
„Teorema lui Pedoe”).
5) Două suprafeţe triunghiulare ABC şi A1 B1C1 cu BC = B1C1 sunt coparalele.

Demonstraţie. Utilizând faptul că a = a1 inegalitatea (1) devine: (b 2 − c 2 − b12 + c12 ) 2 ≥ 0 .
III.28. Triunghiuri înscrise

„Nimeni să nu intre aici dacă nu ştie geometrie.” - Platon201
Triunghiul A ' B ' C ' este înscris în triunghiul ABC, dacă pe fiecare latură a triunghiului
ABC se află câte un singur vârf al triunghiului A ' B ' C ', ( A ' ∈ ( BC ), B ' ∈ ( AC ), C ' ∈ ( AB))
Triunghiul A ' B ' C ' înscris în triunghiul ABC are laturile paralele cu trei ceviene
BA ' CB ' AC '
concurente ale triunghiului ABC dacă şi numai dacă: + + = 1 sau
BC CA AB
CA ' AB ' BC '
+ + = 1.
BC AC AB
Demonstraţie. Fie AA1 , BB1 , CC1 cevienele concurente. Laturile triunghiului A ' B ' C ' fiind
paralele cu cevienele AA ', BB ', CC ' rezultă că sunt posibile două ordonări:
i) B − A '− A1 − C , C − B '− B1 − A , A − C '− C1 − B (Fig. 444 )
ii) B − A1 − A '− C , C − B1 − B '− A , A − C1 − C '− B (Fig. 445).
201
Platon (428-348) – filosof, logician, mathematician grec
437
i) Din reciproca teoremei lui Ceva rezultă
A
A1C B1 A C1 B
⋅ ⋅ = 1 (1). Notăm cu a,b,c lungimile
A1 B B1C C1 A
C' laturilor BC, CA, respectiv AB şi cu
BA ' CB ' AC '
C1 x= ,y = ,z = , x , y , z ∈ (0,1). Din
BC CA AB
B1 AC ' A1 A '
B' teorema lui Thales rezultă = de unde
AB A1 B
B
A' A1 C BA ' ax a 1− z
z = 1− = 1− adică = , deci
A1 B A1 B A1 B x
Fig. 444
A1C 1 − x − z B A 1− x − y
A = (2). Analog, 1 = (3) şi
A1 B x B1C y
C1 B 1 − y − z
= (4). Fie 1 − x − y − x = t . Din
B' C1 A z
C1 relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă
C' B1
t[t 2 + ( x + y + z ) ⋅ t + ( xy + yz + zx)] = 0 , adică
(1 − x − y − z )[(1 − x)(1 − y )(1 − z ) + xyz ] = 0.
A1 A ' Deoarece (1 − x)(1 − y )(1 − z ) + xyz > 0 rezultă că
B C
x + y + z = 1, relaţie echivalentă cu
Fig. 445
BA ' CB ' AC '
+ + = 1 . Cazul ii) se tratează analog.
BC CA AB
III.29. Triunghiuri înscrise izotomice

„Matematica seamănă cu o moară: dacă veţi turna în ea boabe de grâu, veţi obţine făină, dar dacă veţi turna în ea
tărâţe, tărâţe veţi obţine.” - Aldous Huxley202
Fie M şi M ' ; N şi N ' ; P şi P ' puncte izotomice pe laturile triunghiului ABC. Triunghiurile
MNP şi M ' N ' P ' se numesc izotomice.
1) Triunghiurile de contact şi cel cotangentic corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

izotomice. A
Demonstraţie. Deoarece BM = CM ' = p − b ,
CN = AN ' = p − c şi AP = BP ' = p − a (Fig. 446) rezultă N
că triunghiurile de contact şi cotangentic ale triunghiului P
ABC sunt izotomice, unde a, b, c şi p lungimile laturilor şi P' N'
semiperimetrul triunghiului ABC.
B M M' C
Fig. 446
202
Aldous Huxley (1894-1963) – scriitor englez
438
2) Triunghiurile izotomice înscrise într-un triunghi au arii egale.
Demonstraţie. Soluţia1. Fie x = AP ' = BP, y = AN ' = CN , z = BM = CM ' ,
α = MM ', β = NN ', γ = PP '. Avem: A[ MNP ] = A[ ABC ] − [ A[ PAN ] + A[ BMP ] + A[ NCM ] ] şi
A[ M ' N ' P '] = A[ A B C ] − [ A[ P ' A N '] + A[ B M ' P '] + A[ N ' C M '] ]. Arătăm că
A[ PAN ] + A[ BMP ] + A[ NCM ] = A[ P ' AN '] + A[ BM ' P '] + A[ N ' CM '] . Egalitatea precedentă este echivalentă
( x + γ )( y + β )sin A xz sin B (α + z) y sin C xy sin A ( x + γ )(z + α )sin B z( y + β )sin C
cu + + = + + ,
2 2 2 2 2 2
adică: xα sin B + γ z sin B + γα sin B + z β sin C = x β sin A + γ y sin A + γβ sin A + α y sin C şi
utilizând teorema sinusurilor obţinem xα b + γ zb + γα b + z β c = x β a + γ ya + γβ a + α yc .
Cum a = 2 z + α , b = 2 y + β , c = 2 x + γ egalitatea precedentă devine evidentă, deci
A[ M N P ] = A[ M ' N ' P '] .
Soluţia 2. Fie MNP şi M ' N ' P ' două triunghiuri izotomice înscrise în triunghiul ABC şi
BM m CN n AP p
= , = , = . Afixele punctelor M, N şi P sunt:
MC 1 − m NA 1 − n PA 1 − p
z M = (1 − m ) ⋅ z B + m ⋅ z C , z N = (1 − n ) ⋅ z C + n ⋅ z A , z P = (1 − p ) ⋅ z A + p ⋅ z B .
Atunci, aria triunghiului MNP este egală cu
zM zM 1 zA zA 1
i i
A[MNP] = ⋅ zN zN 1 = [mnp + (1− m)(1− n)(1− p)] ⋅ ⋅ zB zB 1 = [mnp + (1− m)(1− n)(1− p)] ⋅ A[ ABC]
4 4
zP zP 1 zC zC 1
BM ' 1 − m CN ' 1 − n AP ' 1 − p

(∗) . Analog, = , = şi = , iar z M ' = (1 − m) ⋅ zC + m ⋅ z B ,
M 'C m N'A n P'B p
z N ' = (1 − n) ⋅ z A + n ⋅ zC , z P ' = (1 − p) ⋅ z B + p ⋅ z A . Aria triunghiului M ' N ' P ' se obţine
înlocuind în relaţia (∗) pe m, n şi p cu 1-m, 1-n respectiv 1-p, obţinându-se aceeaşi
expresie, deci A[ MNP ] = A[ M ' N ' P '] .
3) Centrul de greutate a două triunghiuri izotomice MNP şi M ' N ' P ' înscrise în
triunghiul ABC sunt simetrice faţă de centrul de greutate al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă rezultă că afixul centrului de greutate al triunghiului
z + z N + z P (1 + n − p) z A + (1 + p − m) z B + (1 + m − n) zC
MNP este zG1 = M = , iar afixul
3 3
centrului de greutate al triunghiului M ' N ' P ' este egal cu:
z +z +z (1 − n + p ) z A + (1 − p + m) z B + (1 − m + n) zC
zG2 = M ' N ' P ' = , de unde
3 3
zG1 + zG2 z + z B + zC
= A = zG , adică tocmai afixul centrului de greutate al triunghiului
2 3
ABC.
Consecinţă: Centrul de greutate al triunghiului ABC este mijlocul segmentului ce uneşte

centrele de greutate al triunghiului de contact respectiv cotangentic corespunzătoare
triunghiului ABC.
439
III.30. Triunghiuri pseudoisoscele
„Multe capitole ale matematicii mi-au fost dragi. Matematica e una.” - Gr. Moisil203
Triunghiul ABC , în care bisectoarele exterioare ale unghiurilor B şi C sunt egale,

triunghiul ABC nefiind isoscel, se numeşte pseudoisoscel.
1) Dacă în triunghiul pseudoisoscel ABC , I a′ este simetricul punctului I a - centrul

cercului A -exînscris al triunghiului ABC faţă de mijlocul laturii BC, atunci centrul
cercului înscris (I) al triunghiului ABC aparţine mediatoarei segmentului AI a′ .
Demonstraţie. Fie BE şi CD cele două bisectoare exterioare egale
( E ∈ AC , D ∈ AB ),(Fig. 447) AAb CD, Ab ∈ BC , AAc BE , Ac ∈ BC , Ki , Kb , Kc
picioarele înălţimilor duse din Ia , B respectiv C, în triunghiul
BCI a , { K b′ } = BK b ∩ AA b , { K c′ } = CK c ∩ AAc , {M } = AAb ∩ BE , {M ′} = AAc ∩ CD.
BE ⋅ CK c
Avem: A[ ABC ] = A[ BCE ] − A[ BAE ] = A[CAD ] − A[ BCD ] , A[ DCE ] = . Deoarece AKc′ BE ,
2
BE ⋅ Kc Kc′
rezultă că distanţa de la A la BE este egală cu K c K c′ , de unde A[ BAE ] =
2
BE (CK c − K c K c′ ) BE ⋅ CK c′
şi astfel: A[ ADC ] = = (1). Analog
2 2
E
C1
I'a
A
B1
K 'b M I
Ac Ki
Ab B K i' C
K 'c
Kb
H1 M'
Kc
Ia
Fig. 447
440
BD ⋅ BKb′
A[ ABC ] = A[CAD ] − A[ BCD ] = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă BK b′ = CK c′ .
2
1 1 1
Unghiurile triunghiurilor I a BC au măsurile 90° − m( Aˆ );90° − m( Bˆ );90° − m(Cˆ ) .
2 2 2
1 1
Atunci, m ( K c C I a ) = m ( K b B I a ) = 9 0 ° − (9 0 ° − m ( Aˆ ) ) = m ( Aˆ ) ,
2 2
1
m( K c′ CM ′) = m( K b′ BM ) = m( BAC ) , de unde rezultă că ∆BKb′ M ≡ ∆CK c′ M ′ , şi de aici
2
BM ≡ CM ′ (3). Fie CC1 BE , C1 ∈ AAb , BB1 DC , B1 ∈ AAc ,{I a′ } = BB1 ∩ CC1.
Patrulaterele BI a CI a′ şi BH1CI sunt paralelograme, ( unde I este centrul cercului înscris în
triunghiul ABC şi H1 ortocentrul triunghiului BI a C ). Deci I a′ şi I sunt simetricele
punctelor I a şi H1 faţă de BC . Fie I a′ K i′ ⊥ BC , K i′ ∈ BC . Avem
1
m( BI a' K i′) = m(CI a' H1 ) = m( ACB ). Cum patrulaterul BI a CI este inscriptibil rezultă că
2
1
m( BI a I ) = m( BCI ) = m( ACB). Dar BI a I ≡ M ' AI a (ca unghiuri alterne interne), deci
2
1
m( M ′AI a ) = m( BI a′ K i′) = m( ACB ) (4). Din I a′ C1 ≡ BM , C1 A ≡ CM ' şi relaţia (3) rezultă
2
I a′ C1 ≡ C1 A ≡ AB1 , adică patrulaterul AB1 I a′ C1 este romb. Deci, AI a' B1 ≡ I a′ AB1 relaţie
care împreuna cu (4) dau IAI a′ ≡ II a′ A , adică triunghiul IAI a′ este isoscel, deci
AI = II a′ = I a H1 (5) şi punctele C1 , B1 , I sunt coliniare deoarece dreapta IC1 este
perpendiculară pe segmentul [ AI a′ ] în mijlocul acestuia.
2) Consecinţă:
Distanţele de la ortocentrul triunghiului I a BC la vârfurile acestuia sunt respectiv egale
cu distanţele de la centrul cercului înscris I la vârfurile triunghiului ABC.
3) Triunghiul ortic al triunghiului I a BC este pseudoisoscel.

Demonstraţie. Triunghiul ortic K b K c K i al triunghiului I a BC are unghiurile de măsuri
 1 
180° − 2 90° − m( A)  = m( A) respectiv m( Bˆ ) , m(Cˆ ) şi atunci triunghiurile K b K c K i
 2 
şi ABC sunt asemenea, deci triunghiul ortic al triunghiului I a BC este pseudoisoscel.
4) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC este adevărată relaţia: AI = ra − r ( ra este raza

cercului A-exînscris şi r raza cercului înscris în triunghiul ABC) .
Demonstraţie. Avem AI = I a′ I = I a′ K i′ − IK i′ = ra − r (6).
203
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române
441
BI a a − c
5) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC este adevărată relaţia: = .
CI a b − a
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor CAc M ′ şi CBI a , respectiv a triunghiurilor
CI a CB BI a BC
BAa M şi BCI a rezultă: = şi = de unde
CM ′ CAc BM BAb
CI a ⋅ CAc = CM ' ⋅ CB = BM ⋅ BC = BI a ⋅ BAb (unde am folosit relaţia (3)) şi de aici
BI a CAc
= (7). Dar, AB = BAc = c , deci CAc = a − c şi analog BAb = b − a . Astfel
CI a BAb
BI a a − c
relaţia (7) devine : = (8).
CI a b − a
6) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC este adevărată relaţia: AI 2 = BI ⋅ CI .

BI a I a H1 BH1
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor ABI şi BH1 I a rezultă: = = ;
AB BI AI
BI a AI CI CI a AI BI
dar I a H1 = II a′ = AI şi BH1 = CI1 , deci = = (9). Analog, = =
AB BI AI AC CI CI
(10), de unde rezultă AI 2 = BI ⋅ CI .
A B C
7) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , sin 2 = sin ⋅ sin .
2 2 2
B C
Demonstraţie. Înlocuim relaţia cunoscută AI = 4 R sin ⋅ sin şi analoagele în egalitatea
2 2
A B C
AI 2 = BI ⋅ CI şi va rezulta sin 2 = sin ⋅ sin .
2 2 2
8) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , II a2 = IIb ⋅ II c .

A B C
Demonstraţie. Deoarece II a = 4 R sin
, IIb = 4 R sin , II c = 4 R sin , egalitatea de
2 2 2
A B C
demonstrat este echivalentă cu sin 2 = sin ⋅ sin , demonstrată anterior.
2 2 2
BI a ⋅ CI a
9) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , AI = .
AI a
Demonstraţie. Din relaţiile (9) şi (10) rezultă BI a ⋅ CI a = b ⋅ c . Cum în orice triunghi ABC
BI a ⋅ CI a
avem AI ⋅ AI a = b ⋅ c rezultă BI a ⋅ CI a = AI ⋅ AI a , deci AI = .
AI a
442
10) Într-un triunghi ABC pseudoisoscel, a 3 − (b + c)a 2 + 3abc − bc (b + c) = 0.
BI CI a AB b − a c
Demonstraţie. Din relaţiile (9) şi (10) rezultă = ⋅ = ⋅ (11). Din
CI BI a AC a − c b
asemănarea triunghiurilor BIKi′ şi CK c′ Ac , respectiv CIK i′ şi BKb′ Ab rezultă:
CAc BKb′ BI CAc BKi
= . Cum BKb′ = CK c′ rezultă = ⋅ . Dar,
CI CK i′ CI BAc CKi′
a+b+c BI a − c p − b
BKi′ = CK i = p − b, CK i′ = BK i = p − c (unde p = ), deci: = ⋅ (12).
2 CI b − a p − c
Din relaţiile (11) si (12) rezultă legatura dintre laturile unui triunghi pseudoisoscel :
a −c p −b c b−a
⋅ = ⋅ adică a 3 − (b + c)a 2 + 3abc − bc(b + c) = 0 (13).
b−a p−c b a−c
Observaţie: Relaţia precedentă poate fi obţinută direct plecând de la egalitatea bisectoarelor

exterioare CD şi BE.
11) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , a 2 + bc = 4 Rra .

Demonstraţie. Relaţia a 3 − (b + c)a 2 + 3abc − bc(b + c) = 0 este echivalentă cu
2abc abc
= a 2 + bc şi cum Rra = (vezi “Cercurile exînscrise”) rezultă
b+c−a 2(b + c − a)
concluzia.
1 1 1
12) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , + + =0.
a − b a − c bc
1 1 1
Demonstraţie. Relaţia + + =0 este echivalentă cu
a − b a − c bc
a3 − (b + c)a2 + 3abc − bc(b + c) = 0.
(ra − r )2
13) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , II a = .
r
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor AIR şi AI a R ' - unde R şi R’ sunt proiecţiile
AI r AI r
punctelor I şi I a′ pe latura AC – rezultă = ,iar de aici = şi
AI a ra AI a − AI ra − r
utilizând relaţia (6) obţinem concluzia.
AI ⋅ ra (ra − r ) ⋅ ra
14) Consecinţă: Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , AI a = = .
r r
443
III.31. Triunghiuri cosimediane
„Nu s-ar putea oare reprezenta muzica drept matematica simţurilor şi matematica drept muzică a raţiunii? Căci
muzicianul simte matematica,iar matematicianul concepe muzica. Muzica-i vis, matematica este viaţa practică.”-
James Sylvester204
Fie A ', B ', C ' punctele de intresecţie ale simedianelor triunghiului ABC cu cercul
1) Laturile triunghiului A ' B ' C ' sunt proporţionale cu medianele triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie a ', b ', c ' lungimile laturilor triunghiului A ' B ' C ' . Avem:
A
B'
A" Kb
C' Kc
K
C"
B" Ka
B C
A'
Fig. 448
1 1
m( AA ' C ') = m( ACC ') = m( AC ') şi m( AA ' B ') = m( ABB ') = m( AB ') de unde
2 2
m( B ' A ' C ') = m( ABK ) + m( KCA) = m( CBG ) + m( BCG ) = 180° − m( BGC ).
Analog, m( A ' B ' C ') = 180° − m( AGC ), m( A ' C ' B ') = 180° − m( AGB). Teorema
c/2 m
sinusurilor aplicată în triunghiurile BCM c şi BGC ne dă: = c şi
sin GCB sin B
(2 / 3) ⋅ mb a bc 3abc
= , de unde sin GCB = şi sin CGB = . Atunci,
sin GCB sin BGC 4 Rmc 8 Rmc mb
3abc 3abc 3abc
a ' = 2 R sin(180° − BGC ) = 2 R sin BGC = . Analog b ' = şi c ' = ,
4mb mc 4ma mc 4ma mb
a' b' c' a b c
deci = = . Analog se arată că = = .
ma mb mc ma ' mb ' mc '
2) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' admit aceleaşi simediane AA ', BB ', CC '. .
Demonstraţie. Fie K a , K b , K c intersecţiile dintre simediane cu laturile opuse, A ", B ", C "
intersecţiile simedianelor AA ', BB ', CC ' cu laturile B ' C ', C ' A ', respectiv A ' B '.
C ' A " A[ A ' A " C '] A ' C '⋅ AA ''sin α  3abc   3abc  m sin α
Avem: = = = ⋅ sinα  :  ⋅ sin β  = b ⋅
A " B ' A[] A ' A " B '] A ' B '⋅ A ' A ''sin β  4ma mb   4ma mb  mc sin β
204
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor la Universitatea din Oxford, contribuţii
importante în algebră
444
 1 
(1), unde α = m( A " A ' C '), β = m( A " A ' B ') şi m( C ' CA) = α  = m(C ' A)  ,
 2 
 1 
m( ABB ') = β  = m( AB ')  . Teorema sinusurilor aplicată în triunghiul ACK c şi ABK b dă:
 2 
sin α sin A sin β sin A
= , = (2). Deoarece BK b şi CK c sunt simediane rezultă:
AK c CK c AKb BK b
2 2
K c A  b  Kb A  c  cb 2 bc 2
=  , =   , de unde rezultă Kc A = , AK b = , iar
Kc B  a  KbC  a  a2 + b2 a 2 + c2
2acmb 2abm
BKb = , CK c = 2 c2 (3) (vezi „Simediane”). Din realaţiile (2) şi (3) rezultă:
a2 + c2 a +b
bc bc
sin α = şi sin β = (4). Din relatiile (1) şi (4) rezultă
4 Rmc 4 Rmb
2 2
C ' A "  mb   b ' 
=  =   (conform proprietăţii 1), deci AA " este simediană în triunghiul
A '' B '  mc   c ' 
A ' B ' C ' . Analog se arată că BB " şi CC " sunt simediane în triunghiul A ' B ' C ' .
Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' care admit aceleaşi simediane se numesc triunghiuri
cosimediane.
3) Triunghiul circumpedal al punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC şi triunghiul

ABC sunt triunghiuri cosimediane.
Demonstraţie. Proprietatea este o reformulare a teoremei (1).
4) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi punct al lui Lemoine.

Demonstraţia rezultă din faptul că triunghiurile admit aceleaşi simediane.
5) Două triunghiuri cosimediane sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui
Lemoine al triunghiului ABC.
6) Cercurile lui Apollonis ale triunghiului ABC intersectează cercul circumscris al

triunghiului ABC în vârfurile triunghiului cosimedian.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Apollonius”.
7) Între unghiurile triunghiurilor cosimediane ABC şi A ' B ' C ' au loc relaţiile:
2
ctgA + ctgA ' = ctgB + ctgB ' = ctgC + ctgC ' = ctgω ( ω este unghiul lui Brocard).
3
Demonstraţie. ctgA + ctgA ' = ctgA + ctg (π − BGC ) = ctgA − ctg ( BGC ) , G fiind centrul
de greutate al triunghiului ABC. Teorema cosinusului aplicată în triunghiul BGC dă:
2 2
2  2  2 2 b 2 + c 2 − 5a 2
a 2 =  mb  +  mc  − 2 ⋅ mb ⋅ mc ⋅ cos BGC sau : cos BGC = , de
3  3  3 3 8mb mc
445
b 2 + c 2 − 5a 2 8Rmb mc (b 2 + c 2 − 5a 2 ) ⋅ R b2 + c2 − a2
unde ctg BGC = ⋅ = , iar ctgA = ⋅R.
8mb mc 3abc 3abc abc
R  2 b 2 + c 2 − 5a 2  2 R
Avem ctgA + ctgA ' = b + c − a −
2 2
= ⋅ ⋅ (b 2 + c 2 + a 2 ) . Ţinând
abc  3  3 abc
b2 + c2 + a 2 b2 + c2 + a2 2
cont că: ctgω = = ⋅ R rezultă: ctgA + ctgA ' = ctgω. Analog se
4 ⋅ A[ ABC ] abc 3
2
arată că ctgB + ctgB ' = ctgC + ctgC ' = ctgω.
3
8) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi unghi Brocard.

Demonstraţie. Fie ω ' unghiul lui Brocard al triughiului A ' B ' C ' . Atunci
2 2
ctgA + ctgA ' = ctgω şi ctgA '+ ctgA = ctgω ', de unde ctgω = ctgω ' şi cum
3 3
ω ≤ 30°, ω ' ≤ 30° (vezi „Punctele lui Brocard”) rezultă ω = ω '.
9) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi cerc Brocard.

Demonstraţie. Cercul lui Brocard este cercul ce are ca diamtru segmentul determinat de
centrul cercului circumscris triunghiului şi punctul lui Lemoine al aceluiaşi triunghi.
Deoarece triunghiurile cosimediane au acelaşi cerc circumscris şi acelaşi punct al lui
Lemoine rezultă că au şi acelaşi cerc Brocard.
10) Două triunghiuri cosimediane au aceleaşi puncte Brocard.

Demonstraţie. Deoarece cercul lui Brocard trece prin punctele lui Brocard Ω şi Ω ' ale
triunghiului ABC, Ω şi Ω ' sunt simetrice faţă de diametrul OK (vezi „Cercul lui
Brocard”), iar triunghiurile cosimediane au acelaşi cerc Brocard, rezultă concluzia.
11) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi al doilea triunghi Brocard.

Demonstraţia este evidentă deoarece vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard sunt
picioarele perpendicularelor duse din centrul cercului circumscris triunghiului de referinţă
pe simedianele triunghiului.
446
III.32. Triunghiul celor trei imagini
„Matematica este o monstruoasă tautologie.” - Bernard Shaw205
Triunghiul A* B*C * ale cărui vârfuri sunt obţinute prin simetria vârfurilor triunghiului
ABC faţă de laturile opuse se numeşte triunghiul celor trei imagini al triunghiului ABC
(Fig. 449).
B∗
C∗ A
Fig. 449
B C
A∗
1) Triunghiurile ABC şi A* B*C * sunt omologice centrul de omologie fiind ortocentrul

triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece dreptele AA* , BB* şi CC * sunt perpendiculare pe laturile BC, CA,
respectiv AB rezultă că ele sunt concurente în ortocentrul triunghiului ABC, deci conform
teoremei lui Desargues triunghiurile ABC şi A* B*C * sunt omologice.
2) Centrul cercului circumscris triunghiului celor trei imagini A* B*C * corespunzător

unui triunghi ABC este simetricul centrului cercului circumscris triunghiului ABC faţă
de punctul lui Coşniţă.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Coşniţă”.
3) Cercurile circumscrise triunghiurilor AB*C * , BC * A* , CA* B* trec prin inversul

punctului lui Coşniţă faţă de cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Coşniţă”.
4) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi A* B*C * triunghiul celor trei
imagini corespunzător triunghiului ABC. Cercurile circumscrise triunghiurilor AOA∗ ,
BOB ∗ şi COC ∗ se întâlnesc într-un punct care este inversul punctului izogonal
conjugat al centrului cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Musselman”.
205
Bernard Shaw (1856 -1950) – scriitor irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1925
447
Teorema lui Boutte
2) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC . Triunghiul celor trei imagini A* B*C *
este obţinut prin omotetia de centrul G şi raport 4 a triunghiului podar al centrului
cercului lui Euler al triunghiului ABC.
B∗
C∗ A
O9
H O H G O
G
O9
B C
Fig. 450
A∗
Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor BC , CA respectiv AB şi A1 , B1 , C1 mijloacele laturilor

M b M c , M c M a respectiv M a M b . Evident, triunghiul A1 B1C1 se obţine din triunghiul ABC
prin omotetia de centru G şi raport 1/4. Fie X omoteticul lui A∗ prin H (G , 14 ) (Fig. 450).
Arătăm că X este proiecţia centrului cercului lui Euler ( O9 ) al triunghiului ABC pe BC.
GA1 GX 1
Cum = = din reciproca teoremei lui Thales rezultă că A1 X AA∗ . Dar
GA GA∗ 4
AA∗ ⊥ M b M c de unde rezultă că A1 X ⊥ M b M c , deci A1 X ⊥ BC . Cu alte cuvinte
X ∈ BC (Fig. 451). Evident , X este simetricul punctului A1 faţă de B1C1 (care este linie
mijlocie în triunghiul M a M b M c ); cu A
alte cuvinte punctul X aparţine cercului
circumscris triunghiului M a M b M c ,
adică cercului lui Euler. Urmează că X
este proiecţia lui O9 pe BC . Analog se Mc H A1 M b
demonstrează că imaginile punctelor B∗ G
şi C ∗ prin omotetia H (G , 14 ) sunt C1
O
proiecţiile lui O9 pe CA, respectiv AB. B1
X Ma C
Observaţie: Dacă O9a O9b O9c este B
triunghiul podar al centrului cercului lui
Euler al triunghiului ABC, atunci
GA* GB* GC * A'
= = = 4.
GO9a GO9b GO9c Fig. 451
448
III.33. Triunghiuri izoliniare
„Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni.” - Lev Tolstoi206
Fie două triunghiuri ABC şi A ' B ' C ' în acelaşi plan. Dacă paralelele duse prin A, B, C
la laturile B ' C ' , C ' A ' respectiv A ' B ' intersectează laturile opuse în trei puncte
coliniare α , β , γ atunci şi paralelele duse prin A ', B ', C ' la BC , CA respectiv AB
întâlnesc laturile opuse B ' C ', C ' A ' şi A ' B ' în trei puncte coliniare α ', β ', γ '.
A1
B'
A γ'
A' C1
B' α'
C1'
C'
α B C
γ A1' β'
'
B 1
Fig. 452
Fie A1' B1' C1' triunghiul determinat de dreptele Aα , B β şi Cγ , iar A1 B1C1 triunghiul
determinat de dreptele A 'α ', B ' β ' şi C ' γ ' . Din asemănarea triunghiurilor A ' B 'α ' cu
CB1 'α , respectiv C 'α ' A ' cu C1 'α B ( triunghiuri cu laturile paralele două câte două )
rezultă: α ' B' = A'α ' şi α ' C ' = A ' α ' . Prin împărţirea relaţiilor precedente se obţine:
αB1 ' αC α C1 ' αB
α ' B ' α B1 '⋅ α B . Analog, se arată γ 'A' γ A1 '⋅ γ A

= egalităţile: = şi
α ' C ' α C1 '⋅ α C γ 'B ' γ B 1 '⋅ γ B
β 'C ' β C 1 '⋅ β C α ' B ' β 'C ' γ ' A '
= , de unde rezultă că ⋅ ⋅ =
β 'A' β A1 ' ⋅ β A α 'C ' β ' A ' γ ' B '
 α B1 ' β C1 ' γ A1 '   α B β C γ A 
 ⋅ ⋅  ⋅  ⋅ ⋅  = 1 ⋅ 1 = 1 (unde s-a aplicat teorema lui Menelaus
α
 1 C ' β A1 ' γ B '
1   α C β A γ B 
206
Lev Tolstoi (1828-1910) – scriitor rus
449
triunghiurilor A1' B1' C1' şi ABC cu transversala αβγ ) şi din reciproca teoremei lui Menelaus
aplicată în triunghiul A ' B ' C ' rezultă că punctele α ', β ', γ ' sunt coliniare.
Observaţie: Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' ce îndeplinesc condiţiile de mai sus se numesc
izoliniare.
III.34. Triunghiuri metaparalele

„Azi facem matematica ce va fi folosită mâine şi mai ales poimâine.
Dacă n-am face-o azi, poimâine ar trebui s-o importăm.” – Gr. Moisil207
1) Fie triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' . Dacă paralelele duse din A, B, C la B ' C ' , C ' A ' ,
respectiv A ' B ' sunt concurente într-un punct D, atunci paralelele duse din A ' , B ' , C '
la BC , CA , respectiv AB sunt concurente într-un punct D ' .
Demonstraţie.Fie A( x1 , y1 ) , B( x2 , y2 ) , C ( x3 , y3 ) , A '( x1' , y1' ), B '( x2' , y2' ), C '( x3' , y3' ) . Ecuaţiile
paralelelor duse din A, B, C la dreptele B ' C ' , C ' A ' , respectiv A ' B ' sunt:
, , , , , , , , , , , , , , , ,
x( y − y ) − y( x − x ) = x1 ( y − y ) − y1 ( x − x ) , x( y − y ) − y( x − x ) = x ( y − y ) − y ( x − x )
3 2 3 2 3 2 3 2 1 3 1 3 2 1 3 2 1 3
, , , , , , , ,
x ( y − y ) − y ( x − x ) = x ( y − y ) − y ( x − x ) . Condiţia de concurenţă este
2 1 2 1 3 2 1 3 2 1
B'
A
C1 B1
D' A'
D
C C'
B A1
Fig. 453
, , , , , , , , , , , ,
echivalentă cu: x1 ( y3 − y2 ) + x2 ( y1 − y3 ) + x3 ( y2 − y1 ) = y1 ( x3 − x2 ) + y2 ( x1 − x3 ) + y3 ( x2 − x1 ) ,
1 1 1 1 1 1
adică y1' y2' y3' = x1' x2' x3' (∗) . Simetria relaţiei precedente demonstrează
x1 x2 x3 y1 y2 y3
teorema .
Observaţii:
1) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' ce au proprietăţile de mai sus se numesc metaparalele
sau paralelogice, iar punctele D şi D ' se numesc centre de metaparalelism.
207
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române
450
2) Vom nota cu ABC A ' B ' C ' faptul că triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt
metaparalele.
2) Dacă ABC A ' B ' C ' , ABC B ' C ' A ' , atunci ABC C 'B ' A' .
Demonstraţie: Utilizând teorema precedentă relaţiile ABC A ' B ' C ' şi ABC
1 1 1 1 1 1 1 1 1
B ' C ' A ' sunt echivalente cu: y1' y2' y3' = x1' x2' x3' , respectiv y2' y3' y1' =
x1 x2 x3 y1 y2 y3 x1 x2 x3
1 1 1 1 1 1 1 1 1
x2' x3' x1 . Din egalităţile precedente rezultă: y3'
'
y2' '
y1 = x3' x2' x1' , adică ABC
y1 y2 y3 x1 x2 x3 y1 y2 y3
C 'B ' A' .
3) Dacă ABC M1M 2 M 3 , ABC M 2 M 3 M 4 , ... , ABC M n −1 M n M 1 , atunci

ABC M n M 1M 2 .
Demonstraţia proprietaţii se realizează utilizând relaţia (∗) .
III.35. Triunghiul pedal

„Cea mai mare dorinţă a mea este să comunic şi altora
pasiunea mea pentru matematică.” – Miron Nicolescu208
Dacă M este un punct în planul triunghiului ABC, picioarele cevienelor AM, BM, CM sunt
vârfurile unui triunghi M 1 M 2 M 3 numit triunghiul pedal al lui M (Fig. 454).
1) Triunghiul pedal al centrului de greutate al unui

triunghi ABC este triunghiul median corespunzător A
triunghiului ABC.
M3
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul median”.
M2
2) Triunghiul pedal al ortocentrului unui triunghi ABC M
este triunghiul ortic corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „ Triunghiul ortic”.
B M1 C
3) Triunghiul pedal al punctului lui Gergonne al unui Fig. 454
triunghi ABC este triunghiul de contact corespunzător
triunghiului ABC.
4) Triunghiul pedal al punctului lui Nagel al unui triunghi ABC este triunghiul
cotangentic corespunzător triunghiului ABC.
208
Miron Nicolescu (1903-1975) – matematician român, membru al Academiei Române, contribuţii în analiza
matematică
451
5) Fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului ABC.
AO sin 2 B + sin 2C BO sin 2C + sin 2 A CO sin 2 A + sin 2 B
Atunci, = , = , = .
OA ' sin 2 A OB ' sin 2 B OC ' sin 2C
Demonstraţie. Vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”.
6) Dacă Ω a Ωb Ωc este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard Ω

corespunzător unui triunghi ABC , Ω a ∈ ( BC ), Ωb ∈ (CA), Ωc ∈ ( AB), atunci
2 2 2
BΩ a  c  C Ωb  a  AΩ c  b 
=  , =   şi =  .
Ω a C  a  AΩb  b  BΩ c  c 
7) Dacă Ω 'a Ω b' Ω 'c este triunghiul pedal al celui de-al doilea punct Brocard, Ω 'a ∈ ( BC ) ,
2 2 2
BΩ'a  a  C Ωb'  b  AΩ'c  b 
Ω'b ∈ (CA) , Ω'c ∈ ( AB ) , atunci =  , =  , =  .
Ω'a C  c  Ωb' A  a  Ω'c B  c 
8) Triunghiul pedal al retrocentului R al unui triunghi ABC este triunghiul podar al

punctului lui Longchamps corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Retrocentrul unui triunghi”.
9) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul pedal al centrului cercului înscris

10) În triunghiul ABC fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al unui punct Q, astfel încât
BA ' p CB ' m AC ' n
= , = şi = . Dacă z A , z B , zC sunt afixele punctelor A,B,C, atunci
A 'C n B ' A p C 'B m
mz A + nz B + pzC
afixul punctului Q este zQ = .
m+n+ p
nz B + pzC mz A + pzC
Demonstraţie. Afixele punctelor A ', B ', C ' sunt z A ' = , zB ' = şi
n+ p m+ p
mz A + nz B  mz + nz B + pzC 
zC ' = . Fie punctul Q '  A  . Utilizând condiţia de coliniaritate a
m+n  m+n+ p 
zD zD 1
trei puncte D( z D ), E ( z E ) şi F ( z F ) - anume: z E zE 1 = 0 , rezultă fără dificultate că
zF zF 1
punctele A, A ', Q ' ; B, B ', Q ' ; respectiv C , C ', Q ' sunt coliniare, iar cum punctul Q '
aparţine celor trei ceviene AA ', BB ', CC ' rezultă că Q ≡ Q '.
452
11) În triunghiul ABC fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al unui punct P, astfel încât
BA ' AB ' AC '
=ν , = µ şi = λ . Atunci, pentru orice punct din planul triunghiului
A 'C B 'C C 'B
uuur 1 uuur λ uuur µ uuuur
ABC este adevărată relaţia: MP = MA + MB + MC.
1+ λ + µ 1+ λ + µ 1+ λ + µ
1 µ
Demonstraţie. Din teorema lui Ceva avem: λ ⋅ν ⋅ = 1 , deci ν = (1). Din teorema lui
µ λ
PA uuur 1 uuur λ + µ uuuur
Van – Aubel obţinem: = λ + µ , de unde rezultă MP = MA + MA '
PA ' 1+ λ + µ 1+ λ + µ
BA ' uuuur 1 uuur ν uuuur
(2). Din = ν rezultă MA ' = MB + MC (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă
A 'C 1 +ν 1 +ν
concluzia.
Cazuri particulare:
uuuur 1 uuur 1 uuur 1 uuuur
1) Dacă P ≡ G , atunci MG = MA + MB + MC .
3 3 3
uuur a uuur b uuur c uuuur
2) Dacă P ≡ I , atunci MI = MA + MB + MC .
a+b+c a+b+c a+b+c
3) Dacă P≡O, atunci
uuuur 1 uuur uuur uuuur
MO = (sin 2 A ⋅ MA + sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC ) .
sin 2 A + sin 2 B + sin 2C
4) Dacă P≡H , atunci
uuuur tgA uuur tgB uuur tgC uuuur
MH = MA + MB + MC (pentru un triunghi
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC
nedreptunghic).
III.36. Triunghiul anticevian

„O teoremă de geometrie este o legătură organică între părţile unei figuri.” – Gh. Ţiţeica209
Fie P un punct din planul triunghiului ABC . Triunghiul anticevian A ' B ' C ' al
triunghiului ABC corespunzător punctului P este obţinut astfel: A ∈ B ' C ', B ∈ A ' C ',
C ∈ B ' A ' iar AA '∩ BB '∩ CC ' = {P} (Fig. 455 ). Punctul P se numeşte punct anticevian.
1) Triunghiul ABC este triunghiul cevian al punctului P în raport cu triunghiul

A ' B 'C ' .
2) Triunghiul anticevian corespunzător centrului cercului înscris (I) în triunghi este

triunghiul antisuplementar.
209
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al
Academiei Române, contribuţii importante în geometrie
453
3) Triunghiul anticevian corespunzător centrului de greutate (G) este triunghiul
anticomplementar.
Demonstraţie.Vezi „Triunghiul anticomplementar”.
A B'
C'
P
C
B
A'
Fig. 455
4) Triunghiul anticevian corespunzător punctului simedian (K) este triunghiul

tangenţial.
5) Fie A ' B ' C ' triunghiul anticevian al unui punct P în raport cu un triunghi ABC.
Bisectoarele unghiurilor triunghiului A ' B ' C ' intersectează laturile BC, CA şi AB în
punctele A ", B ", respectiv C ". Dreptele AA ", BB " şi CC " sunt concurente.
Demonstraţie. Din teorema A B'
BA " BA '
bisectoarei rezultă = , C'
A"C A ' C P B"
CB " CB ' AC " AC ' C"
= şi = . Din C
B" A B ' A C"B C 'B B A"
teorema lui Ceva aplicată în
triunghiul anticevian A ' B 'C '
AC ' BA ' CB '
rezultă ⋅ ⋅ = 1 , de unde
AB ' BC ' CA ' A'
se obţine: Fig. 456
BA " CB " AC " BA ' CB ' AC '
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =1
A"C B " A C " B A ' C B ' A C ' B
şi din reciproca teoremei lui Ceva aplicată în triunghiul ABC rezultă că dreptele AA ", BB "
şi CC " sunt concurente.
454
III.37. Triunghiuri ortogonale
„Am închis uşile ca să nu intre greşeala. Atunci adevărul m-a întrebat: pe unde voi intra eu?” - R. Tagore210
Două triunghiuri se numesc ortogonale dacă au laturile două câte două perpendiculare una
pe alta.
Să se construiască triunghiul A ' B ' C ' având vârfurile pe dreptele suport ale laturilor
triunghiului ABC astfel încât cele două triunghiuri să fie ortogonale.
A2
A1 Fig. 457
A
A'
B'
O B1
B
C' C
B2 C1 C2
Demonstraţie. Presupunem că triunghiul A ' B 'C ' astfel încât

A ' C ' ⊥ AC , A ' B ' ⊥ AB, B ' C ' ⊥ BC , A ' ∈ AC , B ' ∈ AB, C ' ∈ BC. Construim
perpendicularele pe laturile triunghiului ABC în vârfurile acestui triunghi şi fie A1 B1C1
triunghiul obţinut prin intersecţiile acestor perpendiculare. Avem
A1C1 ⊥ AC , A1 B1 ⊥ AB, B1C1 ⊥ BC. Repetând procedeul de mai sus, obţinem triunghiul
A2 B2 C2 cu A2 C2 ⊥ A1C1 , A2 B2 ⊥ A1 B1 , B2 C2 ⊥ B1C1 . Se observă A2 C2 AC , A2 B2 AB,
B2 C2 BC. Se poate considera că triunghiul A2 B2 C2 se obţine din triunghiul ABC printr-o
omotetie. Fie O centrul acestei omotetii, centru care se află la intersecţia dreptelor
AA2 , BB2 , CC2 . În mod analog se observă că A1 B1C1 se poate obţine din A ' B ' C ' printr-o
OA OA '
omotetie şi deoarece = rezultă că omotetia are acelaşi centru O. Din cele
OA2 OA1
prezentate rezultă procedeul de construcţie a două triunghiuri ortogonale: i) se construieşte
triunghiul A1 B1C1 ; ii) se construieşte triunghiul A2 B2 C2 ; iii) unim A cu A2 , B cu B2 şi se
determină centrul omotetiei O; iv) unim apoi O cu A1 , B1 , C1 şi la intersecţia cu dreptele
suport ale laturilor ABC găsim punctele A ', B ', C ' care sunt vârfurile triunghiului căutat.
Construcţia de mai sus este valabilă indiferent de natura triunghiului.
210
Rabindranath Tagore (1861-1941) –scriitor şi filosof indian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
455
III.38. Triunghiul lui Carnot211
„Geometria este limbajul omului... de la naşterea sa, omul nu a acţionat decât pe fundamentul geometriei, pe care a
pătruns-o cu atâta claritate încât putem admite că ea este aceea care ne condiţionează.” - Charles le Corbusier212
Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Oa , Ob , Oc centrele cercurilor circumscrise

triunghiurilor BCH, ACH, ABH. Triunghiul Oa Ob Oc se numeşte triunghiul lui Carnot, iar
cercurile circumscrise riunghiurilor BHC, AHC, AHB se numesc cercurile lui Carnot -
(Ca), (Cb), (Cc).
1) Cercurile circumscrise
triunghiurilor BHC, AHC şi AHB A
sunt congruente cu cercul
circumscris triunghiului ABC . Cc A' Ob
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' Oc
mijloacele segmentelor AH, BH, CH, Hc O Hb
Ha , Hb , Hc picioarele înǎlţimilor
triunghiului ABC , O centrul cercului H C' Cb
B' C
circumscris triunghiului ABC şi Oa'
B
simetricul lui O faţǎ de BC. Atunci,
AH ≡ OOa şi AH OOa de unde
' '
rezultǎ cǎ patrulaterul OOaHA este Oa

paralelogram. Deci, HOa ≡ OA(= R)
'
Ca
(1) şi cum OCOaB este romb rezultă
că Oa' C ≡ Oa' B ≡ OC ≡ OB (= R) (2).
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că
Fig. 458
Oa' C ≡ Oa' B ≡ Oa' H (= R) , deci Oa'
este centrul cercului circumscris
triunghiului BHC, adică Oa' ≡ Oa . Analog, Ob şi Oc sunt simetricele lui O în raport cu
laturile AC, respectiv AB. Cercul circumscris triunghiului BHC este congruent cu cercul
circumscris ABC. Analog, cercurile circumscrise triunghiurilor AHC şi AHB sunt
congruente cu cercul circumscris triunghiului ABC.
Observaţii:
1) Laturile triunghiului lui Carnot conţin punctele lui Euler ( A ', B ', C ' ) ale triunghiului
ABC.
2) Distanţele de la centrul cercului circumscris triunghiului ABC la centrele Oa , Ob , Oc sunt
egale cu AH, BH, respectiv CH.
3) Centrele cercurilor lui Carnot sunt simetricele centrului cercului circumscris (O) al
triunghiului ABC faţǎ de laturile triunghiului ABC.
2) Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt congruente.
211
Lazare Carnot (1753-1823) – matematician şi inginer francez
212
Charles le Corbusier (1877-1965) – arhitect, pictor francez de origine elveţiană
456
Demonstraţie. Cum BOa CO şi AOCOb sunt romburi rezultă: BOa OC AOb şi
BOa ≡ OC ≡ AOb (= R) , deci patrulaterul ABOa Ob este paralelogram, adică AB ≡ Oa Ob .
Analog, AC ≡ Oa Oc şi BC ≡ Ob Oc , triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt congruente.
3) Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt omotetice.

Demonstraţie: Fie O9 mijlocul segmentului OH. Atunci, triunghiul Oa Ob Oc se obţine prin
omotetia de centru O9 şi raport -1, a triunghiului ABC.
4) Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC au acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi dreaptă a lui

Euler.
Demonstraţie. În triunghiul Oa Ob Oc ,O este ortocentrul său, iar H este centrul cercului
circumscris, deci are aceeaşi dreaptă Euler cu triunghiul ABC şi evident acelaşi cerc al lui
Euler.
5) Cercurile lui Carnot sunt simetrice cercului circumscris triunghiului dat în raport cu
laturile corespunzǎtoare.
Demonstraţie. Deoarece ortocentrul H al triunghiului ABC aparţine cercului circumscris
triunghiului BHC, simetricul sǎu faţa de latura BC, aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC, iar cercurile circumscrise triunghiurilor ABC şi BHC sunt congruente,
rezultǎ cǎ cele douǎ cercuri sunt simetrice faţǎ de latura BC a triunghiului ABC. Analog, se
aratǎ cǎ şi celelalte douǎ cercuri Carnot sunt simetrice faţǎ de laturile AC, respectiv AB.
6) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC, (Ca), (Cb), (Cc) cercurile lui Carnot
corespunzătoare triunghiului ABC, iar Ab şi Ac al doilea punct de intersecţie dintre
cercul (Ca) cu laturile AC respectiv AB. Analog se definesc punctele Bc şi Ba , respectiv
Ca şi Cb determinate de intersecţiile cercurilor (Cb), respectiv (Cc) cu laturile
corespunzǎtoare ale triunghiului ABC. Ortocentrul triunghiului ABC este centrul
cercurilor circumscrise triunghiurilor AAb Ac , BBc Ba , CCa Cb .
Demonstraţie. A
Hb
O
Ab
Hc
H
C
B
Ha
Oa
Ac
Ca
457
Fig. 459
Avem m( HAH c ) = 90° − m( H c HA) = 90° − m( H a HC ) = m( HCH a ) (1). În cercul (Ca)
1
m( BAc H ) = m( HCB) = m( BH ) (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultǎ HAB ≡ AAc H , deci
2
triunghiul AHAc este isoscel, de unde AH ≡ HAc (3). Analog se arată că AH ≡ HAb (4).
Din relatiile (3) şi (4) rezultă AH ≡ HAc ≡ HAb , deci H este centrul cercului circumscris
triunghiului AAb Ac . Analog , se aratǎ cǎ H este centrul cercului circumscris triunghiurilor
BBc Ba şi CCa Cb .
7) Fie Oa centrul cercului Carnot (Ca) şi H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC.

Atunci: BOa ⊥ H a H b şi COa ⊥ H a H c .
Demostraţie. Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, atunci
OC ⊥ H a H b (1) (vezi „Triunghiul ortic”) – Fig. 459. Patrulaterul BOCOa fiind un romb -
datoritǎ faptului cǎ Oa este simetricul lui O faţǎ de BC - rezultǎ BOa OC (2). Din
relaţiile (1) şi (2) rezultǎ cǎ BOa ⊥ H a H b . Analog , se aratǎ COa ⊥ H a H c .
Observaţie: Analog se aratǎ cǎ AOb ⊥ H b H a , COb ⊥ H b H c şi AOc ⊥ H c H a ,

BOc ⊥ H c H b .
8) Fie A1 , B1 , C1 punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioare ale triunghiurilor A,

B, respectiv C cu cercul circumscris triunghiului ABC. Triunghiul O1O2 O3 , având
vârfurile în centrele cercurilor Carnot ale triunghiului A1 B1C1 este omologic cu
triunghiul ABC, centrul de omologie fiind un punct al lui Kariya al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kariya”.
9) Tangentele duse în ortocentrul H al unui triunghi ABC la cercurile lui Carnot (Ca),
(Cb), (Cc) intersecteazǎ laturile BC, CA, respectiv AB în trei puncte coliniare.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' punctele determinate de intersecţiile dintre tangentele şi
laturile triunghiului , iar A ", B ", C " al doilea punct de intersecţie dintre dreptele
B"
C"
H
B C
M A'
A"
Oa
Fig. 460
AH , BH , CH cu cercul circumscris triunghiului ABC. Avem
458
1
m( BCC ") = m( BB " C ") = m( BC ") şi cum A ' H este tangentă cercului (Ca) rezultǎ
2
m( A ' HB) = m( HCB) , de unde A ' HB ≡ C " B " B , deci dreptele A ' H şi
B " C " sunt paralele. Fie {M } = B " C "∩ BC . Din asemǎnarea triunghiurilor A ' BH cu
A ' B BH A ' C HC
MBB " şi A ' HC cu MCC " rezultǎ: = şi = , de unde
MA ' HB " MA ' HC "
A ' B BH HC " B ' C CH HA " C ' A AH HB "
= ⋅ . Analog, se arată cǎ = ⋅ şi = ⋅ . Atunci
A ' C HC HB " B ' A HA HC " C ' B HB HA "
A' B B 'C C ' A
⋅ ⋅ = 1 , deci punctele A ', B ', C ' sunt coliniare.
A 'C B ' A C ' B
10) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC. Ortocentrele triunghiurilor

ACb Cc , BCa Cc , CCa Cb sunt centrele cercurilor Carnot ale triunghiului Ca Cb Cc .
Demonstraţie. Fie Cc Cc' şi Cb Cb' înǎlţimi în
A
triunghiul ACb Cc şi H1 ortocentrul
triunghiului ACb Cc . Atunci Cc Cc' ICb şi
Cb C '
ICc , deci patrulaterul ICb H1Cc este C'b
b
C'c
paralelogram (Fig. 461). Cum ICc ≡ ICb
Cc H1
rezultǎ cǎ patrulaterul ICb H1Cc este romb,
Cb
deci H 1 este simetricul centrului cercului I
circumscris triunghiului de contact faţǎ de
latura Cb Cc , ceea ce aratǎ cǎ H 1 este centrul
cercului Carnot corespunzǎtor laturii Cb Cc .
Analog se aratǎ cǎ ortocentrele triunghiurilor B Ca C
BCa Cc şi CCa Cb sunt centrele cercurilor
Carnot corespunzǎtoare laturilor Ca Cc Fig. 461
respectiv Cb Ca .
11) Laturile triunghiului Carnot trec prin punctele euleriene A' , B ' , C ' ale triunghiului
ABC .
Demonstraţia este evidentă din construcţie.
12) Triunghiul A' B ' C ' este triunghiul median al triunghiului lui Carnot O a Ob Oc .
Demonstraţie. Deoarece AA' ≡ A' H şi Oc A ≡ Oc H ≡ Ob A ≡ Ob H rezultă că patrulaterul
AOc HOb este romb, deci Oc A' ≡ A' Ob , adică A' este mijlocul segmentului Oc Ob .
Analog, se arată că B' şi C ' sunt mijloacele segmentelor O a Oc şi O a Ob .
13) Triunghiul A " B " C " având ca vârfuri punctele unde mediatoarele laturilor
triunghiului ABC intersectează a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC este
triunghiul ortic al triunghiului lui Carnot.
459
Demonstraţie. Deoarece BC || Oc Ob şi M a A " ⊥ BC , iar A " ∈ Ob Oc ( vezi „Cercul lui
Euler” ), rezultă că Oa A " este înălţime în triunghiul lui Carnot. Analog se arată că O b B "
şi Oc C " sunt înălţimi în triunghiul O a Ob Oc .
14) Triunghiul A' B ' C ' (determinat de punctele euleriene ale triunghiului ABC ) şi
triunghiul A " B " C " ( având ca vârfuri punctele unde mediatoarele triunghiului ABC
intersectează a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC ) sunt două
triunghiuri S .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri Ortopolare”.
15) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC , H a H b H c triunghiul ortic

{H1} = AH a I H b H c , {H 2 } = BH b I H a H c , {H 3 } = CH c I H a H b . Dreptele H 2 H 3 , H 3 H1 ,
H1 H 2 sunt axele radicale dintre cercul lui Euler al triunghiului ABC şi respectiv
cercurile lui Carnot (Ca), (Cb), (Cc)..
16) Triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor Carnot şi triunghiurile având

vârfurile în punctele unde înălţimea triunghiului dat intersectează cercul său
circumscris sunt omologice, centrul de omologie aparţinând acestui cerc ciscumscris.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kariya”.
17) Fie I centrul cercului înscris într-un triunghi ABC şi H a H b H c triunghiul său
ortic. Centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AH b H c , BH c H a , CH a H b sunt
centrele cercurilor Carnot corespunzătoare triunghiului de contact C a C b C c al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie M proiecţia lui B pe
bisectoarea CI şi { A1} = H c M I AI . A
Avem: AH c H b ≡ ACB şi MH c A ≡ MCB

1
(= m( ACB)) (deoarece patrulaterele
2 A1 Hb
H c H b CB şi H c MCB sunt inscriptibile)
M Cb
(Fig. 462) de unde rezultă că Cc
1
m( AH c A1 ) = m( AH c M ) = m( AH c H b ),
2 Hc I
deci H c A1 este bisectoarea unghiului
H
AH c H b . Cum AA1 este bisectoarea
B
unghiului A, rezultă că A1 este centrul Ca
cercului înscris în triunghiul AH c H b . Dar C
Fig. 462
m ( IA1 M ) = m ( A1 A H c ) + m ( A1 H c A ) =
1 1 1 1
m( Aˆ ) + m(Cˆ ) şi m( MIA1 ) = m( MIA) = m( IAC ) + m( ICA) = m( Aˆ ) + m(Cˆ ) ,de unde
2 2 2 2
rezultă că IA1 M ≡ MIA1 . Arătăm că punctul M aparţine dreptei Cc Cb . Fie
460
1
{M 1} = CI I Cc Cb . Avem: m( BIM 1 ) = [m( B) + m(C )] (ca unghi exterior triunghiului
2
1
BIC ), m( BIM 1 ) = 90° − m( Aˆ ) . Patrulaterul IC c AC b este inscriptibil, deci
2
1 1
m ( IC c C b ) = m ( Aˆ ) , de unde m ( BC c M 1 ) = 90 ° + m ( Aˆ ). Astfel,
2 2
m( BCc M 1 ) + m( MIB) = 180° , adică patrulaterul BC c M 1 I este inscriptibil, deci
m( BM 1 I ) = m( BCc I ) = 90° , de unde rezultă că M 1 este proiecţia lui B pe bisectoarea C1 ,
adică M 1 ≡ M . Deoarece AI ⊥ C b C c , M ∈ C b C c şi triunghiul MA1 I este isoscel, rezultă
că punctele A1 şi I sunt simetrice faţă de latura C c C b , deci A1 este centrul cercului
Carnot corespunzător laturii C c C b a triunghiului de contact.
18) Fie O a Ob O c triunghiul lui Carnot al unui triunghi ABC şi H a H b H c triunghiul ortic
al triunghiului ABC. Dreptele Oa H a , Ob H b , Oc H c sunt concurente.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Hexyl”.
III.39. Triunghiul lui Lucas213

„Matematica reprezintă în sine o colecţie de rezultate, care pot fi aplicate la orice.” - Bertrand Russell214
Pe latura BC a triunghiului ABC în exterior se construieşte pătratul BCC1 B1 . Fie

{M } = AB1 ∩ BC şi { N } = AC1 ∩ BC. Fie P şi Q punctele de intersecţie dintre
perpendicularele ridicate din N şi M pe latura BC şi laturile AC, respectiv AB.
1) Patrulaterul MNPQ este pătrat. A

Demonstraţie. Din asemănările triunghiurilor AQM
şi ABB1 ; APN şi ACC1 ; APN şi AB1C1 rezultă:
Q P
AM MQ AQ AN NP AP MN AM AN
= = , = = , = = (1)
AB1 BB1 AB AC1 CC1 AC BC
1 1 AB1 AC1
MQ NP M A' N
de unde = şi cum BB1 ≡ CC1 rezultă B C
BB1 CC1
MQ ≡ NP. Deoarece MQ NP şi MQ ⊥ BC , NP ⊥ BC
rezultă că patrulaterul MNPQ este dreptunghi. Atunci,
PQ BC şi PQ ≡ MN (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
AQ QP MN QM
= = = (şi cum BC ≡ BB1 ), de unde
AB BC BC BB1
MN ≡ QM , deci patrulaterul MNPQ este pătrat. B1 C1
Fig. 463
213
Francois Lucas (1842-1891) – mathematician francez, contribuţii în teoria numerelor
214
Bertrand Russell (1872 - 1970) – filosof, logician şi matematician englez, laureat al Premiului Nobel pentru
literatură
461
Observaţie: Cercul circumscris triunghiului APQ se numeşte A – Lucas. Analog, se
definesc cercurile B – Lucas şi C – Lucas. Fie LA , LB , LC centrele cercurilor Lucas.
Triunghiul LA LB LC se numeşte triunghiul lui Lucas.
2) Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC şi R raza cercului circumscris acestui

a
triunghi. Pătratul MNPQ are latura de lungime egală cu .
2aR
1+
bc
Demonstraţie. Fie A ' piciorul înălţimii duse din A. Din asemănarea triunghiurilor AQP şi
AQ AP QP c b
ABC rezultă: = = , de unde AQ = l , AP = l , ( PQ = l ), iar din asemănarea
c b a a a
c
c− l
BQ QM a l
triunghiurilor BQM şi BAA ' rezultă = , de unde = şi de aici
AB AA ' c ha
a ⋅ ha 2 ⋅ A[ ABC ] 2 ⋅ abc bc a
l= . Dar ha = = = , de unde rezultă l = .
a + ha a a ⋅ 4R 2 R 2aR
1+
bc
R
3) Razele cercurilor A – Lucas, B – Lucas şi C – Lucas sunt egale cu: RA = ,
2aR
1+
bc
R R
RB = , respectiv RC = .
2bR 2cR
1+ 1+
ac ab
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile APQ şi ABC sunt omotetice, centrul omotetiei fiind
l 1
punctul A şi raportul de omotetie fiind egal cu = (conform proprietăţii
a 1 + 2aR
bc
RA l R
precedente) rezultă că = , de unde RA = . Analog se determină lungimile
R a 2aR
1+
bc
celorlalte două raze.
A
4) Cercul circumscris triunghiului ABC şi cercurile lui
Lucas sunt tangente interior.
LA
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile AQP şi ABC sunt P
1
omotetice, prin omotetia de centru A şi raport Q
2aR
1+ O
bc
rezultă că cercurile circumscrise acestor două triunghiuri C
se corespund prin omotetia considerată, deci cercurile sunt
tangente interior. B
Fig. 464
462
Observaţii:
RA
.
1) Raportul de omotetie poate fi considerat şi sub forma
R
2) Analog se arată că cercurile B – Lucas şi C – Lucas sunt tangente interior cercului
5) Cercurile lui Lucas sunt tangente două câte două.

C Demonstraţie. Avem: O L B = O B − L B B = R − R B ,
OLC = R − RC şi m( BOC ) = 2m( BAC ). Aplicând
A TB
LA LC teorema cosinusului în triunghiul OLB LC rezultă:
TC TA LB L2C = OL2B + OL2C − 2OLB ⋅ OLC ⋅ cos( LB OLC ). Cum

R R
O LB = R − , OLC = R − şi
O 2 bR 2cR
1+ 1+
LB ac ab
B
 b + c2 − a2
2

cos( LB OLC ) = cos 2 A = 2 cos 2 A − 1 = 2   −1
 2bc 
Fig. 465
2 R(abc + b 2 R + c 2 R ) ⋅ a
rezultă LB LC = = RB + RC , deci
(ac + 2bR )(ab + 2cR)
cercurile B – Lucas şi C – Lucas sunt tangente. Analog, se arată că cercurile A – Lucas şi C
– Lucas respectiv B – Lucas şi A – Lucas sunt tangente.
6) Laturile triunghiului Lucas au lungimile RA + RB , RB + RC , RC + RA .

Demonstraţia este o consecinţă a proprietăţii precedente.
Fie TA , TB , TC punctele de tangenţă dintre cercurile lui Lucas. Triunghiul TATBTC se

numeşte triunghiul tangentelor Lucas. Cercul circumscris triunghiului TATBTC se numeşte
cercul radical al cercurilor Lucas.
III.40. Triunghiul lui Fuhrmann

„Dacă cineva vrea să determine cu un cuvânt laconic şi expresiv esenţa matematicii, acela trebuie să spună, că este
o ştiinţă despre infinit.” - Henri Poincaré215
Fie C cercul circumscris triunghiului ABC . Triunghiul lui Fuhrmann al triunghiului

ABC este triunghiul FA FB FC ale cǎrui vârfuri sunt simetricele mijloacelor arcelor
BC , AC respectiv AB , considerate în cercul C, faţă de laturile triunghiului ABC
(Fig. 466). Cercul circumscris triunghiului lui Fuhrmann se numeşte cercul lui Fuhrmann.
Centrul cercului lui Fuhrmann (F ) se numeşte punctul lui Fuhrmann (F). Fie A ', B ', C '
mijloacele arcelor BC , AC , respectiv AB şi M a , M b , M c mijloacele laturilor triunghiului
ABC , iar O centrul cercului circumscris triunghiului ABC .
215
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
463
A
B'
P
C' Mc
FC FA Mb
I
O
FB
B C
Ma
A'
Fig. 466
1) Dreptele A ' FA , B ' FB , C ' FC sunt concurente în centrul cercului circumscris

triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece OA ' ⊥ BC rezultǎ cǎ şi FA A ' ⊥ BC ,deci O ∈ A ' FA . Analog
O ∈ B ' FB şi O ∈ C ' FC .
2) Triunghiul ABC şi triunghiul Fuhrmann FA FB FC al triunghiului ABC sunt

ortologice.
Demonstraţie. Deoarece FA A ' ⊥ BC , FB B ' ⊥ AC şi FC C ' ⊥ AB iar FA A ', FB B ', FC C ' sunt
concurente în centrul cercului circumscris triunghiului ABC rezultă că triunghiul FA FB FC
este ortologic cu triunghiul ABC .
3) Perpendicularele duse din A, B şi C pe laturile FB FC , FA FC respectiv FB FA ale

triunghiului Fuhrmann sunt concurente într-un punct P.
Demonstraţie. Deoarece relaţia de ortologie dintre două triunghiuri este simetrică, rezultă
(conform proprietăţii precedente) că triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul
Fuhrmann, deci perpendicularele duse din A, B şi C pe laturile FB FC , FA FC respectiv
FB FA sunt concurente într-un punct P.
4) Cercurile având centrele în vârfurile FA , FB , FC şi trec prin punctele B şi C, C şi A,

respectiv A şi B sunt concurente în punctul P.
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC . Fie ζ a , ζ b , ζ c cercurile
circumscrise triunghiurilor BIC , CIA respectiv AIB , iar ζ a' , ζ b' , ζ c' cercurile având centrele
în punctele FA , FB , FC şi trec prin punctele B şi C, C şi A , respectiv A şi B (Fig. 467).
Conform teoremei lui Catalan, centrele cercurilor ζ a , ζ b , ζ c sunt mijloacele arcelor
BC , AC respectiv AB ale cercului circumscris triunghiului ABC . Cercurile ζ a şi ζ a'
464
sunt simetrice faţă de BC; ζ b şi ζ b' sunt simetrice faţă de CA; ζ c şi ζ c' sunt simetrice faţă
de AB. Atunci conform teoremei lui Schoute cercurile ζ a' , ζ b' , ζ c' sunt concurente într-un
punct Q, linia centrelor fiind perpendiculară pe axa radicală a cercurilor; rezultă că
FC FB , FA FC , FA FB sunt mediatoarele segmentelor AQ, BQ, CQ şi conform proprietăţii (3)
rezultă că punctele P şi Q coincid, deci cercurile ζ a' , ζ b' , ζ c' sunt concurente în punctul P.
5) Fie I a centrul cercului A -exînscris corespunzător triunghiului ABC , I a' simetricul

lui I a faţă de BC . Dacă P este punctul de concurenţă al cercurilor ζ a' , ζ b' , ζ c' (având
centrele în vârfurile triunghiului Fuhrmann şi trec prin punctele ( B, C ) , (C , A)
respectiv ( A, B ) ), atunci punctele P, A şi I a' sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie A ' mijlocul arcului BC al cercului circumscris triunghiului ABC şi I

centrul cercului înscris în triunghiul ABC . Punctele A, I , A ' şi I a sunt coliniare (vezi
“Cercurile exînscrise”) iar A ' este centrul cercului circumscris patrulaterului BICI a (adică
cercul ζ a (Fig. 467). Cum cercurile
HA
ζ a şi ζ a' sunt simetrice faţă de latura I 'a
'
BC rezultă că punctul I a aparţine
ζa’
cercului ζ a' . Fie H A şi HC
ortocentrele triunghiurilor IBC ,
respectiv IAB , iar A '' al doilea A
punct de intersecţie dintre cercul ζ c'
şi dreapta BC. Conform proprietăţii ζc’
prin care simetricele ortocentrului P≡Q
unui triunghi faţă de laturile acestuia FC I
FA
aparţin cercului circumscris
triunghiului (vezi „Ortocentrul unui FB
triunghi”) rezultă că simetricul lui A" A1 M a C
H A faţă de BC aparţine lui ζ a şi B Da
deci H A aparţine lui ζ a' . Analog
H c ∈ ζ c' . Evident I este ortocentrul A'
C
triunghiului AH c B . Simetricul său ζb’
faţă de AB aparţine cercului ζ c' .
Avem: AH cB ≡ A A '' B
 1  Fig. 467
 = m( APB )  (1), iar unghiurile
 2 
AH c B şi AIB sunt Ia
suplementare ( I fiind ortocentrul
lui AH c B ). Datorită simetriei rezultă I a 'CB ≡ BCI a , iar în ζ a avem: BCI a ≡ BII a
(2), de unde BCI a ≡'
BII a .m( AH c B) + m( AIB) = 180°
Cum şi
m( BIA) + m( BII a ) = 180° rezultă m( AH c B) = m( BII a ) , adică AH c B ≡ BII a (3).
Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă AA " B ≡ BCI a' , adică AA " CI a' , relaţie care arată că
465
punctele P, A şi I a' sunt coliniare (deoarece în ζ c' şi ζ a' avem
m( BPA) = 180° − m( BA " A) = 180° − m( BCI a ) = m( BPI ) şi cum A şi I a se află în
'
a
'
acelaşi semiplan faţă de PB rezultă P, A şi I a ' coliniare).
Observaţie: Analog se arată că simetricele I b ' şi I c ' ale centrelor cercurilor B - exînscris,
respectiv C - exînscris faţă de CA şi AB sunt coliniare cu punctele P şi B, respectiv P şi C.
6) Teorema lui Stevanovic

Ortocentrul triunghiului lui Fuhrmann corespunzător triunghiului ABC este centrul
cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Păstrând notaţiile de mai sus, fie { A1} = AI a ∩ BC , M a mijlocul laturii
BC şi {Da } = I a I a ' ∩ BC (Fig. 467 ). Datorită simetriei faţă de BC , rezultă că punctele
A1 , FA şi I a ' sunt coliniare. Dar IM a ADa (vezi „Punctul lui Gergonne”- teorema lui
'
Poncelet) şi M a FA Da I a . Din reciproca teoremei lui Desargues aplicată triunghiurilor
IFA M a şi AI a ' Da având centrul de omologie A1 - rezultă AI a ' IFA . Conform proprietăţii
(3) rezultă PI a ' ⊥ FB FC , adică IFA ⊥ FB FC , analog IFB ⊥ FA FC , deci I este ortocentrul
triunghiului lui Fuhrmann.
7) Dacă afixul cercului circumscris triunghiului ABC este în originea reperului

complex , atunci afixul punctului lui Fuhrmann este egal cu
z A (2 p − a) + zB (2 p − b) + zC (2 p − c)
zF = .
2p
Demonstraţie. Notăm cu z X afixul punctului X . Afixul centrului cercului A - exînscris
c(a + b) zC + (b − a)[az A + bzB ]
este zI a = (4) (vezi„Triunghiul cotangentic”), iar afixul
(a + b)(b + c − a )
az A + bzB + czC
centrului cercului înscris în triunghiul ABC este zI = (2). Deoarece A '
a+b+c
zI + zIa
este mijlocul segmentului II a (vezi „Cercurile exînscrise”) rezultă z A ' = (3). Cum
2
zI + zIa
M a este mijlocul segmentului A ' FA rezultă zFA = 2 zM A − z A' = zB + zC − . Analog
2
se determină afixele punctelor FB şi FC , de unde rezultă afixul centrului de greutate al
zF + zFB + zFC z (4 p − a) + zB (4 p − b) + zC (4 p − c)
triunghiului FA FB FC : zGF = A = = A .
3 6p
Deoarece I este ortocentrul triunghiului FA FB FC rezultă IGF = 2GF F (unde F este
z I + 2 zF
centrul cercului lui Fuhrmann), deci zGF = , de unde
3
z A (2 p − a) + zB (2 p − b) + zC (2 p − c)
zF = .
2p
466
8) Centrul cercului lui Fuhrmann corespunzător unui triunghi ABC este mijlocul
segmentului HN , unde H şi N sunt ortocentrul, respectiv punctul lui Nagel al
triunghiului ABC .
Demonstraţie.
Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circumscris triunghiului ABC .
z (2 p − a ) + z B (2 p − b ) + z C (2 p − c )
Atunci, zH = z A + zB + zC , zF = A ,
2p
z A ( p − a ) + zB ( p − b) + zC ( p − c) z + zN
zN = . Deoarece H = z F rezultă concluzia.
p 2
9) Punctul lui Nagel şi ortocentrul unui triunghi ABC aparţin cercului lui Fuhrmann
corespunzător triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece zH − zF = zN − z F = z F − z FA , adică HF = NF = FFA rezultă că
H şi N aparţin cercului lui Fuhrmann.
Observaţie: Punctele H şi N sunt diametral opuse în cercul lui Fuhrmann.
10) Raza cercului lui Fuhrmann corespunzător triunghiului ABC are lungimea egală cu
lungimea segmentului OI , unde O şi I sunt centrele cercurilor circumscris, respectiv
înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Deoarece HN OI şi HN = 2OI (vezi„Punctul lui Nagel”), rezultă
1
RF = HN = OI = R 2 − 2 Rr .
2
11) Consecinţă: Patrulaterul IONF este paralelogram.
12) Centrele cercurilor lui Euler ale triunghiului ABC şi triunghiului lui Fuhrmann
coincid.
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC , deci zO = 0 . Atunci, afixul centrului cercului lui Euler al triunghiului
zH + zO z A + zB + zC
ABC este zO9 = = . Afixul centrului lui Euler al triunghiului lui
2 2
z + z F z A + z B + zC
Fuhrmann ste zO F = I = .
9
2 2
13) Consecinţă: Raza cercului lui Euler a triunghiului lui Fuhrmann este egală cu
jumătate din lungimea segmentului OI .
14) Fie FA FB FC triunghiul lui Fuhrmann corespunzător unui A

triunghi ABC . Cercurile circumscrise triunghiurilor FA BC ,
FA
FB CA , FC AB , FA FB FC sunt concurente în ortocentrul H
triunghiului ABC . Ma
B C
Demonstraţie. Fie H1 simetricul ortocentrului H faţă de
BC (Fig. 468); punctul H1 aparţine cercului circumscris
A'
triunghiului ABC . Deoarece patrulaterele BHFAC şi BH1 A ' C
Fig. 468
467
sunt congruente, iar BHA ' C este inscriptibil rezultă că şi patrulaterul BHFAC este
inscriptibil, H aparţine cercului circumscris triunghiului FA BC . Analog se arată că H
aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor FB CA şi FC AB . Cum H aparţine şi
triunghiului FA FB FC , rezultă concluzia.
N F H
15) Simetricul centrului cercului circumscris unui
triunghi ABC faţă de punctul lui Spieker al triunghiului Sp
ABC este punctul lui Furhmann. G
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Spieker”.
O I
Fig. 469
III.41. Triunghiul lui Lionnet

„Ştiinţele matematice, ştiinţele naturale şi ştiinţele umanitare pot fi numite, respectiv
şi ştiinţe supranaturale, ştiinţe naturale şi ştiinţe nenaturale.” - L. D. Landau216
1) Pe laturile unui triunghi ABC se construiesc în exterior triunghiurile

A ' BC , AB ' C , ABC ' asemenea cu A ' B ' C ' . Cercurile circumscrise acestor triunghiuri au
un punct comun D.
Demonstraţie. Din condiţia de asemănare rezultă A
m( BA ' C ) = m( BAC ), m( CBA ') = m( CBA), L2 B'
m( ACB) = m( AC ' B ) . Fie D punctul de C'
intersecţie dintre cercurile circumscrise L3 D
C
triunghiurilor ABC ' şi AB ' C (Fig. 470). Atunci, B O
m( ADB) = 180°− m( C), m( ADC) =180°−m( B) L1
m( BDC) = 360° − [180° − m( C) +180° − m( B)] =
m( B) + m( C) = 180° − m( A) = 180° − m( BA ' C) A'
deci punctul D aparţine cercului circumscris
triunghiului BA ' C . Fig. 470
Fie L1 , L2 , L3 centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor A ' BC , AB ' C , ABC ' .

Triunghiul L1 L2 L3 se numeşte triunghiul lui Lionnet corespunzător triunghiului ABC.
Cercul circumscris triunghiului L1 L2 L3 se numeşte cercul lui Lionnet.
2) Triunghiurile A ' B ' C ' şi L1 L2 L3 sunt omologice.

Demonstraţie. Deoarece m( BDA) = 180° − m( C ), m( BDA ') = m( BCA ') = m( C )
rezultă că m( BDA) + m( BDA ') = 180° , deci punctele A, D, A ' sunt coliniare. Analog se
arată că B, D, B ' respectiv C , D, C ' sunt coliniare, deci D este centrul de omologie dintre
triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' .
216
L. D. Landau (1908-1968) –fizician rus, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1962
468
3) Triunghiurile A ' B ' C ' şi L1 L2 L3 sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece AD este axa radicală a cercurilor circumscrise triunghiurilor
AB ' C şi ABC ' rezultă AD ⊥ L2 L3 deci AA ' ⊥ L2 L3 . Analog, BB ' ⊥ L1 L3 şi CC ' ⊥ L1 L2 ,
iar cum AA '∩ BB '∩ CC ' = {D} , rezultă că D este un centru de ortologie , celălalt fiind
centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
4) Triunghiului lui Lionnet L1 L2 L3 este asemenea cu triunghiul A ' B ' C ' .

Demonstraţie. Deoarece BD ⊥ L1 L3 , CD ⊥ L1 L2 rezultă că m( L2 L1 L3 ) = 180° − m( BDC ) =
m( BA ' C ) = m( B ' A ' C ') = m( BAC ) , şi analog m( L1 L2 L3 ) = m( A ' B ' C ') , deci triunghiurile
A ' B ' C ' şi L1 L2 L3 sunt asemenea.
5) Triunghiul lui Lionnet L1 L2 L3 este asemenea cu triunghiul ABC.

6) Punctele D şi O sunt izogonale în triunghiul lui Lionnet, unde O este centrul

cercului circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece DL1 şi perpendiculara din D pe BC sunt drepte izogonale în raport
cu unghiul BDC , (m( L1 DB) = 90° − m( BCD )) , rezultă că DL1 şi L1O sunt izogonale în
raport cu unghiul L3 L1 L2 , deoarece BD ⊥ L1 L3 , CD ⊥ L1 L2 .
III.42. Triunghiurile lui Morley217

„Arta de a rezolva probleme geometrice seamănă cu trucurile iluzioniştilor – uneori, chiar ştiind soluţia problemei,
nu-i clar cum s-ar putea ajunge la ea.” - I. D. Novikov218
Teorema lui Morley A A1

Trisectoarele unghiurilor unui triunghi se
intersectează în trei puncte care sunt vârfurile αα
unui triunghi echilateral. A2 α
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC şi L, M, N
intersecţiile trisectoarelor (Fig.471). Avem: P C2
1 M
m( BAN ) = m( NAM ) = m( MAC) = m( A) B1 N
3 Q R
L γ
1 1 β β β γ γ
m( NBA) = m( B), m ( MCA ) = m(C ) .
3 3
B B2 C
Teorema sinusurilor în triunghiul ANB dă:
A N A B
= adică, C1
B A + B
s in s in
3 3 Fig. 471
217
Frank Morley (1860-1937) – matematician englez, profesor la Universitatea Johns Hopkins, contribuţii in
algebră şi geometrie
218
Igor Dovikov (1935- ) – fizician rus
469
B B B 2R sin B sin π − C  3 − 4sin 2 π − C 
c sin 2R sin C sin 2R sin(π − C)sin  
3 = 3 = 3 = 3 3  3 
AN = =
π −C π −C  π −C π −C
sin sin   sin sin
3  3  3 3
B  2π − 2C   B 2π − 2C  B1 2π − 2C 
2R sin  3 − 2 1 − cos   = 2R sin 1 + 2cos  = 4R sin  + cos =
3  3  3 3  32 3 
B π 2π − 2C  B π C  π C  B C π C 
= 4R sin  cos + cos  = 8R sin cos  −  cos  −  = 8R sin sin cos  − .
3 3 3  3 2 3 6 3 3 3 6 3
B C π B 
Analog se obţine: AM = 8R sin sin cos  −  . Teorema cosinusurilor în triunghiul
3 3 6 3
A
ANM ne dă: MN 2 = AM 2 + AN 2 − 2 AM ⋅ AN ⋅ cos şi utilizând relaţiile precedente
3
B C π C  π B   π C   π B  A
obţinem: MN2 = 64R2 sin2 sin2 cos2  −  + cos2  −  − 2cos −  cos  −  cos  =
3 3 6 3 6 3  6 3   6 3  3
  2π 2C   2π 2B  
1+ cos  6 − 3  1+ cos  6 − 3   π − − − 
B C
= 64R2 sin2 sin2   +   − cos cos
A B C B C
 + cos  =
3 3 2 2 3 3 3 
 
 
B 2C π − B −C B −C A π − B −C B − C 
= 64 R 2 sin 2 sin 1 + cos + cos − cos  cos + cos  =
3 3 3 3 3 3 3  
B C  A B−C A A B−C 
= 6 4 R 2 sin 2 sin 2  1 + c o s co s − co s 2 − c o s co s =
3 3  3 3 3 3 3 
B C A A B C
64 R 2 sin 2 sin 2 sin 2 . Aşadar, MN = 8 R sin sin sin . Simetria în A, B, C a
3 3 3 3 3 3
relaţiei precedente asigură valabilitatea enunţului.
Observaţie: Triunghiul LMN determinat de trisectoarele interioare ale unghiurilor

triunghiului ABC se numeşte triunghiul interior al lui Morley.
Fie NML triunghiul lui Morley al triunghiului ABC şi

{ A1} = LM ∩ NB,{ A2 } = NL ∩ MC , {B1} = MN ∩ LC , {B2 } = LM ∩ NA , {C1} = NL ∩ MA,
{C2 } = MN ∩ LB,{P} = BN ∩ MC , {Q} = CL ∩ NA,{R} = AM ∩ LB,{ A '} = BB1 ∩ CC2 ,
{B '} = CC1 ∩ AA2 ,{C '} = AA1 ∩ BB2 , iar razele cercului circumscris triunghiurilor
A ' BC , AB ' C , ABC ' le vom nota cu R1' , R2' , R3' . Fie m( BAP) = α , m( LBC ) = β ,
m( MCA) = γ (Fig. 471).
470
1) Pentagoanele AA1 MNA2 , BB1 NLB2 , CC1 LMC2 sunt inscripibile.
Demonstraţie. Deoarece MN ⊥ PL şi PL este bisectoare în triunghiul BPC avem
m( BPC ) = 60° + 2α şi de aici m( LPC) = 30°+α . Dar
m( PA1 L) = m( NPL) − m( PLA1 ) = α şi analog m( PA1 L) = α , adică pentagonul
AA1 MNA2 este inscriptibil. Analog, se arată că pentagoanele BB1 NLB2 respectiv
CC1 LMC2 sunt inscriptibile.
2) Fie R1' , R2' , R3' razele cercurilor circumscrise pentagoanelor AA1 MNA2 , BB1 NLB2 ,
R1 R R
CC1 LMC2 . Atunci, a⋅ '
= b ⋅ 2' = c ⋅ 3' (unde a,b,c sunt lungimile laturilor
R1 R2 R3
triunghiului ABC).
Demonstraţie. Avem: m( B1 BC ) = m( B1 BL) + m( LBC ) = 60° + β (deoarece
B1 BL ≡ LNM , BLNB1 fiind patrulater inscriptibil). Analog, m( C2 CB) = 60° + γ , de
unde m( BA ' C ) = 180° − (60° + β ) − (60° + γ ) = α . Teorema sinusurilor aplicată
a NM
triunghiurilor A ' BC , respectiv ANM ne dă: = 2 R1' , = 2 R1 , de unde
sin α sin α
R1 NM R R R
'
= , adică NM = a ⋅ 1' . Analog, NL = b ⋅ 2' , LM = c ⋅ 3' şi cum
R1 a R1 R2 R3
NM = NM = LM rezultă concluzia.
3) Perechile de triunghiuri ( A ' BC ,ANM), ( B ' CA ,BLN), ( C ' AB ,CMN) sunt respectiv
asemenea.
Demonstraţie. Avem m ( B ' A C ) = m ( N A M ) = α , m ( L P C ) = 3 0 ° + α .
Atunci, m( ANM ) = m( NQM ) + m( NMQ ) = 60° + β = m( B1 BC ) , deci triunghiurile
A ' BC şi ANM sunt asemenea . Analog se arată şi celelalte două asemănări.
4) Triunghiurile PQR şi LMN sunt omologice.

Demonstraţie: Dreptele PL, MQ, respectiv NR sunt mediatoarele laturilor triunghiului
echilateral LMN, deci sunt concurente, ceea ce arată că triunghiurile PQR şi LMN sunt
omologice.
5) Laturile triunghiului ABC şi ale triunghiului Morley corespunzător LMN, sunt

antiparalele în raport cu unghiurile sub care se văd laturile respective ale triunghiului
ABC din vârfurile omoloage ale triunghiului LMN.
Demonstraţie. Avem m( NB1 L) = m( LBC ) = β , deci patrulaterul BB1C2 C este
inscriptibil, adică dreptele B1C2 , BC sunt antiparalele în raport cu unghiul BLC . Analog
se arată că C1 A2 este antiparalelă cu CA faţă de unghiul CMA şi A1 B2 este antiparalelă
cu AB faţă de unghiul ANB.
6) Dacă R este lungimea razei cercului circumscris triunghiului ABC , atunci lungimea
laturii triunghiului lui Morley corespunzător este egală cu 8 R sin α sin β sin γ .
Demonstraţie. Soluţia 1. O primă demonstraţie rezultă chiar din teorema lui Morley.
471
NL BL
Soluţia 2. Avem m( BNL) = 60° + α , m( BLC ) = 120° + α , de unde = ,
sin β sin γ
BL a 2R sin 3α 2 R sin 3α sin β sin γ
= = , deci: NL = =
sin γ sin(120° + α ) sin(60° − α ) sin(60° + α ) ⋅ sin(60° − α )
4R sin α (3 − 4sin 2 α )sin β sin γ
, de unde rezultă că NL = 8R sin α sin β sin γ .
cos 2α − cos120°
7) Trisectoarele unghiurilor exterioare ale unui triunghi ABC determină un triunghi

echilateral.
Demonstraţie.
R'
T
A Q'
R
Q
B
C
Fig. 472
P'
Vom demonstra teorema considerând următoarele cazuri:
a) triunghiul ABC este ascuţitunghic. Pe laturile triunghiului echilateral PQR construim
triunghiurile isoscele P ' QR, Q ' RP, R ' PQ având unghiurile de la bază de măsură
60° + α , 60° + β respectiv 60° + γ astfel încât α + β + γ = 60° şi
α < 3 0 ° , β < 3 0 ° , γ < 3 0 ° . Intersecţiile laturilor triunghiurilor P ' QR, Q ' RP, R ' PQ
determină vârfurile unui triunghi ABC (Fig. 472). Arătăm că laturile celor trei
triunghiuri isoscele sunt trisectoarele exterioare ale unghiurilor triunghiului ABC. Avem:
1
m( PR ' Q) = 180°− (120°+ 2γ ) = 60°− 2γ , de unde rezultă că m( PR ' Q) = 30° − γ ;
2
1
m( ARB) = 60°+α + β = 120° − γ = 90° + (30° − γ ) = 90° + m( BR ' A). Datorită simetriei şi
2
a ultimului rezultat avem că R este centrul cercului înscris în triunghiul AR ' B. Analog, se
arată că Q şi P sunt centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AQ ' C şi BP ' C. Atunci,
BAR ≡ RAB ' ≡ R ' AT , adică RA şi R ' A sunt trisectoarele exterioare ale unghiului
BAC.
1
Observaţii: Avem: m( R ' RQ) = 180° − m( PR ' Q) − γ = 180° − (30° − γ ) − γ = 150° ,
2
472
m( RAR ') = 180° − (30° − γ ) − (150° − β ) = 60° − α , de unde A = 3α , B = 3β şi C = 3γ .
Deoarece α < 30°, β < 30°, γ < 30° rezultă că triunghiul ABC este ascuţitunghic.
b) Fie triunghiul echilateral PQR. Unghiurile de la baza triunghiurilor isoscele satisfac
Q'
R'
A
R Q
B C Fig. 473
P'
∞
relaţiile: α + β + γ = 60°, α = 30°. Triunghiul BP ' C considerăm că are vârful P ' la infinit
1
(Fig. 473). Avem : m( BPC ) = 60° + α + β = 90° = 90° + m( BP ' C ) (unde
2
m( BP ' C ) = 0° ), relaţie care arată că P este centrul cercului înscris în triunghiul BP ' C.
Analog ca în cazul precedent se arată că R şi Q sunt centrele cercurilor înscrise în
triunghiurile AR ' B respectiv AQ ' C. Deoarece A = 3α = 3 ⋅ 30° = 90° rezultă că triunghiul
ABC este dreptunghic.
c) Pe laturile triunghiului echilateral PQR construim triunghiurile isoscele
PQ ' R , Q ' RP, R ' PQ care au unghiurile de la bază de măsuri 120° − α , 60° + β , 60° + γ ,
astfel încât α + β + γ = 60°, α > 30°, β + γ < 30° (Fig. 474) . Avem: m( RP ' Q) = 2α − 60°,
P'
Q'
R'
A
R Q
α
B C Fig. 474
β
γ
P
473
1 1
m( RP ' Q ) = α − 30°, m( BPC ) = γ + 60° + β = 120° − α = 90°−(α −30°) = 90°− m( BP'C)
2 2
Ultima ecuaţie arată că punctul P este centrul cercului exînscris corespunzător punctului
P ' al triunghiului BP ' C. Deci, laturile triunghiurilor isoscele sunt trisectoarele unghiurilor
exterioare ale triunghiului ABC.
Observaţie: Triunghiul PQR determinat de trisectoarele exterioare ale triunghiului ABC se

numeşte triunghiul Morley exterior.
III.43. Triunghiul lui Grebe

„Două linii paralele se întâlnesc la infinit – cred şi ele în aceasta.” - S.Lec219
Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior pătratele BCAC AB , ACBC BA şi

ABCB C A . Fie { A '} = BC BA ∩ C ACB , {B '} = C ACB ∩ AB AC şi {C '} = AB AC ∩ BA BC .
Triunghiul A ' B ' C ' se numeşte triunghiul lui Grebe (Fig. 475).
A'
O1
Ba
Ca P
A Bc
Kb
Cb Kc K
Q
R B Ka Ma C
O2 O3
B' Ab Ac C'
Fig. 475
219
Stanislaw Lec (1909-1966) – poet polonez
474
1) Dreptele AA ', BB ' şi CC ' sunt concurente în punctul lui Lemoine al triunghiului
ABC .
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC , {P} = AM a ∩ BAC A şi {K a } = AA '∩ BC .
Este cunoscut faptul că AM a ⊥ BAC A (vezi „Triunghiurile Vecten”). Patrulaterul
ABA A ' C A fiind inscriptibil (deoarece m( ABA A ') + m( AC A A ') = 180° ) rezultă
AA ' C A ≡ C A BA A (1). Cum AB A ' B ' rezultă BAK a ≡ B ' A ' A ≡ C A A ' A (2).
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că ABAC A ≡ BAK a (3). În triunghiul APBA avem:
m( PAA ') + m( A ' ABA ) + m( ABA P) = 90° (4). Din K a AM a ≡ PAA ' (5)
(unghiuri opuse la vârf) şi m( BA AC ) = 90° rezultă
m( A ' ABA ) + m( K a AM a ) + m( M a AC ) = 90° (6). Din relaţiile (4), (5) şi (6) rezultă
m( ABAC A ) ≡ m( M a AC ), care împreună cu relaţia (3) dă m( BAK a ) = m( M a AC ) ,
relaţie care arată că AK a este simediană în triunghiul ABC . Deci, dreapta AA ' trece prin
punctul K al lui Lemoine al triunghiului ABC. Analog se arată că dreptele BB ' şi CC ' trec
prin punctul K.
2) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul lui
Lemoine al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece AB A ' B ' , BC B ' C ' şi AC A ' C ' rezultă că triunghiurile ABC
şi A ' B ' C ' şi cum AA '∩ BB '∩ CC ' = {K } rezultă că triunghiul ABC şi triunghiul lui Grebe
sunt omotetice, centrul omotetiei fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC .
3) Consecinţă: Centrul cercului circumscris triunghiului Grebe aparţine axei Brocard a

triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omotetice, rezultă că prin
omotetia considerată cercurile lor circumscrise se corespund, deci centrul cercului
circumscris triunghiului Grebe este coliniar cu centrul cercului circumscris (O) al
triunghiului ABC şi cu centrul omotetiei, punctul lui Lemoine (K). Cu alte cuvinte, centrul
cercului circumscris triunghiului Grebe aparţine axei Brocard OK a triunghiului ABC.
4) Fie O1 , O2 , O3 centrele circumscrise triunghiurilor ABAC A , BCB AB , respectiv

CAC BC . Triunghiurile O1O2 O3 şi ABC sunt omotetice, centrul omotetiei fiind punctul
lui Lemoine al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece A aparţine cercului circumscris triunghiului ABAC A şi
m( ABA A ') rezultă că O1 se află la mijlocul segmentului AA ' . Analog, O2 şi O3 sunt
mijloacele segmentelor BB ' , respectiv CC ' . Astfel, O1O2 , O2 O3 şi O3O1 sunt linii
mijlocii în trapezele ABB ' A ' , BCC ' B ' respectiv ACC ' A ' , deci O1O2 AB , O2 O3 BC
şi O3O1 AC , iar cum O1 A ∩ O2 B ∩ O3C = {K } (vezi proprietatea (2)) rezultă că
triunghiurile O1O2 O3 şi ABC sunt omotetice, centrul omotetiei fiind punctul lui Lemoine
K.
5) Consecinţă: Triunghiurile O1O2 O3 şi triunghiul lui Grebe al triunghiului ABC sunt

omotetice, centrul omotetiei fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din teoremele 2) şi 4), ţinând cont că relaţia de omotetie este
tranzitivă.
475
6) Triunghiul lui Grebe A ' B ' C ' şi triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC sunt
omologice.
Demonstraţie. Fie { A "} = A ' H a I B ' C ' , {B "} = B ' H b I A ' C ', {C "} = C ' H c I A ' B ' ,
c
+ c cos B
A " B ' RH a RB + BHa sin B
{R} = BC I A ' B ' , {Q} = BC I A ' C ' . Avem: = = = =
C ' A" H aQ HaC + CQ b cos C + b
sin C
2 2
c 1 + sin B ⋅ cos B sin C  c  2 + sin 2 B B " C '  a  2 + sin 2C
⋅ ⋅ = . Analog se arată că: =
b 1 + sin C ⋅ cos C sin B  b  2 + sin 2C A ' B "  c  2 + sin 2 A
2
C " A '  b  2 + sin 2 A A" B ' B " C ' C " A '
şi = . Atunci, ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
B ' C "  a  2 + sin 2 B C ' A" A ' B " B 'C "
Ceva rezultă că dreptele A ' H a , B ' H b , C ' H c sunt concurente, deci triunghiurile A ' B ' C '
şi H a H b H c sunt omologice.
III.44. Triunghiul lui Malfatti220

„Este suficient să arăţi, că un lucru oarecare este imposibil, că îndată se va găsi matematicianul care-l va face.” -
W. W. Sawyer221
Trei cercuri aflate în interiorul unui triunghi ABC astfel încât fiecare este tangent la
celelalte două şi la două laturi ale triunghiului se numesc cercuri Malfatti. Fie Γ A , Γ B , Γ C
centrele cercurilor Malfatti şi TA , TB , TC punctele de tangenţă dintre cercurile Malfatti (Fig.
476). Triunghiul Γ A Γ B Γ C se numeşte triunghiul Malfatti.
1) Dacă r1 , r2 , r3 sunt razele cercurilor Malfatti, atunci laturile triunghiului Malfatti au

lungimile r1 + r2 , r2 + r3 , r3 + r1 .
A
B2
Y
B1
C1 ΓA
r1 TB r3
ΓC
Z TC I C
TA
C2
r2
ΓB
A2
X
A1 Fig. 476
B
220
Gian Francesco Malfatti (1731-1806) – matematician italian, profesor la Universitatea din Ferrara, contribuţii
în geometrie, algebră şi teoria probabilităţilor
221
Warwick Sawer (1911- ) –matematician englez, profesor la Universitatea din Toronto.
476
2) Dreptele AΓ A , BΓ B , C Γ C sunt concurente în centrul cercului circumscris triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Deoarece cercurile sunt tangente la câte două laturi ale triunghiului rezultă
că dreptele AΓA, BΓB, C ΓC sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ABC, deci sunt
concurente în centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
3) Dreptele Γ ATA , Γ BTB , Γ C TC sunt concurente.

TA Γ B TB ΓC TC Γ A r2 r3 r1
Demonstraţie. Deoarece ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 , rezultă din reciproca teoremei
TA Γ C TB Γ A TC Γ B r3 r1 r2
lui Ceva că dreptele Γ ATA , Γ BTB , Γ C TC sunt concurente.
 B  C
1 + tg 1 + tg  r
r1 = 
4  4
4) Razele cercurilor Malfatti au lungimile: ⋅ ,
A 2
1 + tg
4
 A  C  A  B
1 + tg 1 + tg  r 1 + tg 1 + tg  r
r2 =  4  4
⋅ , r3 =  4  4
⋅ .
B 2 C 2
1 + tg 1 + tg
4 4
Demonstraţie. Fie A1 A2 = x, B1 B2 = y, C1C2 = z . Din trapezul dreptunghic Γ B A1 A2 Γ C
rezultă x 2 + ( r3 − r2 ) 2 = ( r3 + r2 ) 2 , de unde x 2 = 4r2 r3 şi analog y 2 = 4r1 r3 , z 2 = 4r1 r2 , iar de
yz xz xy
aici r1 = , r2 = , r3 = . Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangenţă ale cercului înscris în
2x 2y 2z
triunghiul ABC cu laturile BC, CA, respectiv AB. Din x + y + z = 2( A1Ca + B1Cb + C1Cc ) şi
B1Ca + C1Cc = B1Cb + Cb B2 = y, rezultă
x− y+z I
A1Ca = . Fie P proiecţia
2 ΓC
punctului ΓB pe ICa . Din triunghiul
dreptunghic IPΓ B rezultă : ΓB
B 2 ( r − r2 ) 2ry − xz P
tg = = Analog
2 x− y+z y ( x − y + z)
se obţin egalităţile: B A1 Ca A2 C
A 2rx − yz
tg = şi Fig. 477
2 x(− x + y + z )
C 2rz − xy
tg = . Folosind relaţiile precedente şi egalitatea
2 z( x + y − z)
A B A C C A
tg ⋅ tg + tg ⋅ tg + tg tg = 1 obţinem: 2r 2 ( x + y + z ) − 2r ( xy + yz + zx ) + xyz = 0
2 2 2 2 2 2
2rx − yz 2r ( x − r ) A 2r ( x − r )
sau = , de unde tg = . Din egalitatea precedentă rezultă
− x + y + z x ( 2r − x ) 2 x ( 2r − x )
A  A
ecuaţia x 2 ⋅ tg + 2r 1 − tg  ⋅ x − 2r 2 = 0 care are singura soluţie acceptabilă:
2  2
477
 A  B  C
x = r 1 + tg  . Analog, y = r 1 + tg  şi z = r 1 + tg  . Din relaţiile de mai sus
 4   4   4
 B  C  C  C  A  B
1 + tg 1 + tg  r 1 + tg 1 + tg  r 1 + tg 1 + tg  r
rezultă: r1 = 
4  4
⋅ , r2 = 
4  4
⋅ , r3 = 
4  4
⋅ .
A 2 B 2 C 2
1 + tg 1 + tg 1 + tg
4 4 4
5) Dacă ra , rb , rc sunt razele cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC,

2 1 2 1 2 1
− − −
r r2r3 r r3r1 r rr
atunci: ra − r1 = , rb − r2 = , rc − r3 = 1 2
.
 2 1  2 1   2 1  2 1   2 1  2 1 
 −   −   −   −   −  − 
 r r3r1   r rr 1 2   r rr
1 2 
r r2r3  
 r r2 r3  r r3r1 
A B C A B C
Demonstraţie. Fie tg = t1 , tg = t2 , tg = t3 . Din tg  + +  = 1 rezultă
4 4 4 4 4 4
1 − t1 − t2 − t3 − t1t2 − t2 t3 − t3t1 + t1t2 t3 = 0 , care împreună cu expresiile razelor scrise în
2 1 t 2
aplicaţia precedentă ne dau: − = 1 ⋅ (*) şi analoagele. Dar,
r r2 r3 1 + t1 r
(1 − t2 )(1 − t3 )
2 2
p B C
ra = ⋅ r = ctg ⋅ ctg ⋅ r = ⋅r , de unde se obţine egalitatea
p−a 2 2 4t2 t3
r 2t1 t t t r
ra − r1 = (1 + t2 )(1 + t3 ) ⋅ ⋅ = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ şi utilizând relaţiile (*) rezultă
2 2t2 t3 (1 + t1 ) 1 + t1 1 + t2 1 + t3 2
concluzia.
6) Raza cercului înscris în triunghiul ABC în funcţie de razele cercurilor Malfatti este
2 r1 r2 r3
egală cu: r = .
r1 + r2 + r3 − r1 + r2 + r3
A 2 r2 r3 B 2 r1r3
Demonstraţie. Din expresiile razelor r1 , r2 , r3 rezultă: tg = − 1, tg = − 1,
4 r 4 r
C 2 r1r2  A B π C 
tg = − 1 . Ţinând seama de egalitatea tg  +  = tg  −  rezultă
4 r 4 4 2 4
A A B A B C
∑ tg + ∑ tg ⋅ tg = 1 + tg ⋅ tg ⋅ tg adică
4 4 4 4 4 4
 2 rr   2 rr   2 r2 r3   2 rr  2 rr   2 rr 
∑  1 2 − 1 + ∑  1 3 − 1 ⋅  − 1 = 1 +  1 2 −1 ⋅  2 3 −1 ⋅  1 3 −1 , deci:
 r   r   r   r   r   r 
           
2r1r2 r3 2
− r1r2 r3 ( r1 + r2 + r3 ) + r1r2 + r2 r3 + r3 r1 = 0 de unde obţinem
r2 r
1 r + r2 + r3 ± r1 + r2 + r3 A 2 r 2r 3
= 1 . Deoarece tg = −1, atunci
r 2 r1r2 r3 4 r
478
A r + r3 ± r1 + r2 + r3 A A r + r3 − r1r2 r3
tg = 2 şi deoarece tg ≤ 1 rezultă tg = 2 şi
4 r 4 4 r1
1 r + r1 + r3 − r1 + r2 + r3
= 2 .
r 2 r1r2 r3
7) Fie X, Y şi Z mijloacele segmentelor A1 A2 , B1 B2 , respectiv C1C2 . Dreptele AX, BY, CZ

sunt concurente.
Demonstraţie.
1 1 r r  1
Avem: BX = (a − BA1 + A2 C ) =  a + 2 ( p − b) − 3 ( p − c)  = (a + IB − IC ) sau
2 2 r r  2
 
1 r r  A B C B+C
BX =  2 R sin A + − = 4 R sin cos sin cos
C 
. Procedând analog se
2 B 2 4 4 4
sin sin
 2 2
1 A B C B+C
obţine: XC = (a − BA1 + A2 C ) = 4 R sin sin cos cos , de unde
2 2 2 4 4
B C C A B
cos sin tg tg tg
BX 4 4 = 4 . Analog se arată că CY AZ
= = 4 şi = 4 . Deoarece
XC B C B YA C ZB A
sin cos tg tg tg
4 4 4 4 4
BX CY AZ
⋅ ⋅ = 1 , din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AX, BY, CZ sunt
XC YA ZB
concurente.
8) Dacă X, Y şi Z sunt mijloacele segmentelor A1 A2 , B1 B2 , respectiv C1C2 atunci dreptele

TA X , TBY şi TC Z sunt concurente în centrul cercului înscris în triunghiul lui Malfatti.
Demonstraţie. Tangenta comună cercurilor C (Γ B , r2 ) şi C (ΓC , r3 ) trece prin mijlocul
segmentului A1 A2 (adică prin punctul X ) şi totodată prin centrul cercului înscris I µ în
triunghiul lui Malfatti, deoarece I µ TA ≡ I µ TB ≡ I µ TC .
Observaţii:
1) Triunghiul TATBTC este triunghiul de contact al triunghiului lui Malfatti.
2) Din proprietatea (3) rezultă că dreptele Γ ATA , Γ BTB , Γ C TC sunt concurente în punctul lui
Gergonne al triunghiului lui Malfatti.
3) Punctul I µ este centrul radical al cercurilor lui Malfatti.
9) Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC sunt adevărate relaţiile:
uuuuur r − r uuur r uuuur uuuuur r − r uuur r uuuur uuuuuur r − r uuuur r uuuur
M Γ A = a 1 MA + 1 MI a , M Γ B = b 2 MB + 2 MI b , M ΓC = c 3 MC + 3 MI c ,
ra ra rb rb rc rc
(unde I a , I b , I c sunt centrele cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC şi
ra , rb , respectiv rc razele lor).
479
AΓ A r1 AΓ A r
Demonstraţie. Avem: = , de unde = 1 , deci
AI a ra Γ A I a ra − r1
uuuuur r − r uuur r uuuur
M Γ A = a 1 MA + 1 MI a . Analog se arată celelalte egalităţi.
ra ra
rp 1 uuuuur  1 1  uuur p − a uuuur

Observaţie: Ţinând cont că ra = putem scrie M Γ A =  −  MA + MI a .
p−a r1  r1 ra  rp
10) Coordonatele baricentrice absolute ale centrelor cercurilor lui Malfatti

corespunzătoare triunghiului ABC sunt:
 1 1   1 1 
Γ A  2rp  −  − a; b; c  , Γ B  a; 2rp  −  − b; c  , respectiv
   
  r1 ra     r2 rb  
 1 1 
ΓC  a; b; 2rp  −  − c  .
 
  r3 rc  
Demonstraţie. Deoarece coordonatele baricentrice absolute ale centrului cercului
 a b c 
A – exînscris sunt I a  − ; ;  rezultă că pentru orice punct M este
 2( p − a) 2( p − a) 2( p − a ) 
adevărată relaţia:
1 uuuuur 1 1 uuur p − a  −a uuur b uuur c uuuu
r 
⋅ M Γ A =  −  MA +  MA + MB + MC  sau
r1  r1 ra  rp  2( p − a) 2( p − a) 2( p − a ) 
2rp uuuuur   1 1   uuur uuur uuuur
M Γ A =  2rp  −  − a  MA + bMB + cMC , de unde rezultă concluzia.
r1   r1 ra  
11) Coordonatele baricentrice absolute ale punctelor de tangenţă dintre cercurile lui
 a 1 1 1 1  1 1 b 1 1 
Malfatti sunt: TA  ; − ; −  , TB  − ; ; −  , respectiv
 rp r2 rb r3 rc   r1 ra rp r3 rc 
1 1 1 1 c 
TC  − ; − ;  .
 r1 ra r2 rb rp 
Γ B Γ A r2
Demonstraţie. Deoarece = rezultă că pentru orice punct M din planul triunghiului
Γ A ΓC r3
uuuuur uuuuur
uuuuur r3 M Γ B + r2 M Γ C
ABC avem: M Γ A = sau ţinând cont de proprietatea precedentă:
r2 + r3
(r2 + rb ) uuuuur a uuur  1 1  uuur  1 1  uuuur
M Γ A = MA +  −  MB +  −  MC de unde rezultă concluzia.
r2 rb rp  r2 rb   r3 rc 
480
12) Dreptele ATA , BTB , CTC sunt concurente.
Demonstraţie. Ecuaţia dreptei ATA în coordonate baricentrice este:
x y z
1 1 1 1
1 0 0 = 0 sau y  −  − z  −  = 0. Analog ecuaţiile dreptelor
a 1 1 1 1  r3 rc   r2 rb 
− −
rp r2 rb r3 rc
1 1 1 1 1 1 1 1
BTB şi CTC sunt: x  −  − z  −  = 0 respectiv x  −  − y  −  = 0.
 r1 ra   r3 rc   r2 rb   r1 ra 
1 1 1 1
0 − −
r3 rc r2 rb
1 1 1 1
Deoarece − 0 − = 0 rezultă că dreptele ATA , BTB şi CTC sunt
r1 ra r3 rc
1 1 1 1
− - + 0
r2 rb r1 ra
concurente.
Observaţii:
1) Punctul de concurenţă al dreptelor ATA , BTB , CTC se numeşte primul punct al lui
Malfatti ( µ1 ).
2) Triunghiurile ABC şi TATBTC sunt omologice, centrul de omologie fiind primul punct al
lui Malfatti.
13) Dreptele I aTa , I bTb , I cTc sunt concurente.

Demonstraţie. Ţinem cont de coordonatele baricentrice ale centrelor cercurilor exînscrise
 a b c   a −b c 
Ia  − , ,  , Ib  , , ,
 2( p − a) 2( p − a) 2( p − a)   2( p − a) 2( p − a) 2( p − a) 
 a b −c 
Ic  , ,  şi scriem ecuaţiile dreptelor I aTa , I bTb şi I cTc . Utilizând
 2( p − a) 2( p − a) 2( p − a) 
condiţia de concurenţă a trei drepte (di ) : ai x + bi y + ci z = 0 i = 1,3 şi anume
a1 b1 c1
a2 b2 c2 = 0 rezultă concluzia.
a3 b3 c3
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor ATA , BTB , CTC se numeşte al doilea punct
al lui Malfatti ( µ 2 ).
481
III.45. Triunghiul lui Schroeter222
„Atâtea clăile de fire stângi
Găsi-vor gest închis sâ le rezume,
Să nege, dreapta, linia ce frângi
Ochi în virgin triunghi tâiat spre
lume?”
223
Ion Barbu
Fie M a M b M c şi H a H b H c triunghiurile median, respectiv ortic ale unui triunghi
neisoscel şi nedreptunghic ABC, { A* } = M b M c ∩ H b H c ,{B* } = M c M a ∩ H c H a ,
{C * } = M a M b ∩ H a H b . Dreptele AA* , BB* , CC * sunt paralele între ele şi perpendiculare
pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie.
B* A C*
Hb
A* Mb D
Mc O
Hc
H
B Ha Ma C
Fig. 478
Fie C 1 cercul lui Euler al triunghiului ABC, C 2 cercul circumscris patrulaterului H a HH b C

şi C 3 cercul circumscris patrulaterului M a OM b C (O este centrul cercului circumscris
triunghiului ABC), iar {D} = C 2 ∩ C 3 . Evident, H a , H b ∈ C 1 ∩ C 2 , M a , M b ∈ C 1 ∩ C 3 şi
C , D ∈ C 2 ∩ C 3 . Atunci H a H b , M a M b şi CD sunt concurente fiind axele radicale
corespunzătoare perechilor de cercuri considerate. Fie {C * } = H a H b ∩ M a M b ∩ CD.
m( M a OD) = m( H a HD) = 180° − m( BCD ) şi cum HH a OM a rezultă că punctele H,
O şi D sunt coliniare. Deoarece patrulaterul HH a CD este inscriptibil rezultă
m( HDC ) = 180° − m( HH a C ) = 90°, deci HO ⊥ CC . Analog se arată că AA* ⊥ HO şi
*
BB* ⊥ HO, deci AA* BB* CC * .
Observaţie: Triunghiul A* B*C * se numeşte triunghiul lui Schroeter.
222
Heinrich Schroeter (1829-1892) – matematician german, contribuţii în geometrie
223
Ion Barbu (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
482
III.46. Triunghiul lui Ţiţeica224
„Ţiţeica era plin de vioiciune, fericit să-mi vorbească despre căminul său, radiind, cu privirea sa
luminoasă şi discretă, aceeaşi magnifică sănătate morală... Înţelegeam că în el se reuneau continuu
preocuparea datoriei de împlinit şi o euforie izvorâtă din conştiinţa datoriei împlinite...” – Henri
Lebesgue225
Teorema lui Ţiţeica

Fie cercurile C1 (O1 , R ), C 2 (O 2 , R ), C 3 (O3 , R ) astfel încât {H } = C1 I C2 I C3 ,
{ A} = C1 I C2 , {B} = C2 I C3 , {C} = C3 I C1 . Cercul circumscris triunghiului ABC este
congruent cu cercurile C1 , C 2 şi C 3 .
Demonstraţie.
A
C' B'
O3 O2
Hc Hb
H
B Ha C
O1
A'
Fig. 479
Patrulaterul O3 AO 2 H este romb, deoarece AO3 ≡ O 2 H ≡ AO 2 ≡ O3 H . De asemenea

patrulaterul O1 BO3 H este romb, deci AO 2 || O3 H || BO1 şi deoarece AO2 ≡ BO1 (= R)
rezultă că patrulaterul ABO1O 2 este paralelogram, deci AB ≡ O1O 2 . Analog , BC ≡ O 2 O3
şi CA ≡ O3 O1 , deci triunghiurile ABC şi O1O 2 O3 sunt congruente, deci cercurile
circumscrise triunghiurilor ABC şi O1O 2 O3 sunt congruente. Deoarece
HO1 ≡ HO2 ≡ HO3 (= R) rezultă că H este centrul cercului circumscris triunghiului
O1O 2 O3 , deci şi cercul circumscris triunghiului ABC are raza R .
Triunghiul O1O 2 O3 se numeşte triunghiul lui Ţiţeica.
224
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, professor la Universitatea Bucureşti, membru al
Academiei Române
225
Henri Lebesgue (1875-1941) – matematician francez, contribuţii importante în analiza matematică
483
1) Punctul H este centrul cercului circumscris triunghiului lui Ţiţeica O1O 2 O3 .
Demonstraţia este evidentă întrucât HO1 ≡ HO2 ≡ HO3 (= R) .
2) Punctul H este ortocentrul triunghiului ABC .

Demonstraţie. Punctul O1 este simetricul lui O 2 faţă de mijloacele segmentului HC , iar
O1O 2 || AB , rezultă că CH ⊥ AB . Analog , BH ⊥ AC , deci H este ortocentrul
triunghiului ABC .
Fie A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre HO1 , HO 2 şi HO3 cu cercurile C1 , C 2
respectiv C 3 .
3) Triunghiul A' B ' C ' este triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC .

Demonstraţie. Deoarece HO1 = O1 A ' = HO2 = O2 B ' = R , rezultă că O1O 2 este linie
mijlocie în triunghiul HA' B' , deci O1O 2 || A' B' şi cum O1O 2 || AB rezultă A ' B ' || AB .
Deoarece O1O 2 este mediatoarea segmentului HC , rezultă că C ∈ A ' B ' . Analog, punctele
A, B' , C ' şi A ', B, C ' sunt coliniare şi B ' C ' || BC , A ' C ' || AC , deci triunghiul A' B ' C ' este
triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC .
4) Triunghiul lui Ţiţeica O1O 2 O3 este omotetic cu triunghiul ABC , centrul de omotetie
fiind centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece O1O 2 || AB, O 2 O3 || BC şi O1O3 || AC , iar triunghiul ABC şi
O1O 2 O3 sunt congruente, rezultă că triunghiurile sunt omotetice. Notăm cu litere mici
afixele punctelor corespunzătoare. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului
circumscris triunghiului ABC , O(0) . Atunci, H (a + b + c) , iar centrul cercului lui Euler
 a+b+c
O9   . Patrulaterele AO3 HO 2 , BO1 HO3 , CO 2 HO1 fiind paralelograme rezultă
 2 
a + h = o3 + o2 , b + h = o1 + o3 , c + h = o1 + o2 , de unde o1 + o2 + o3 = 2(a + b + c) = 4o9 ,
o1 = 4o9 − ( a + 2o9 ) = 2o9 − a = b + c , o2 = 2o9 − b = a + c , o3 = 2o9 − c = a + b . Deoarece
a − o9
= −1 ∈ rezultă ca punctele A, O9 , O1 sunt coliniare. Analog, B, O9 , O2 şi
o1 − o9
C , O9 , O3 sunt coliniare, deci centrul de omotetie dintre triunghiurile ABC , O1O 2 O3 este
centrul lui Euler.
5) Dreptele AO, BO 2 , CO3 sunt concurente în centrul cercului lui Euler al triunghiului
ABC .
6) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentelor

AO1 , BO2 , CO3 .
484
a − o9
Demonstraţie. Din = −1 rezultă a − o9 = o1 − o9 adică AO9 ≡ O9 O1 . Analog
o1 − o9
BO9 ≡ O9 O3 şi CO9 ≡ O9 O1 .
7) Triunghiul median al triunghiului Ţiţeica este omotetic cu triunghiul ABC , centrul
de omotetie fiind ortocentrul triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dacă A1 B1C1 este triunghiul median al triunghiului O1O 2 O3 atunci
A1 B1 || O1O 2 || AB şi omoloagele, iar A1 ∈ AH , B1 ∈ BH şi C1 ∈ CH , deci triunghiurile
A1 B1C1 şi ABC sunt omotetice, iar H este centrul de omotetie.
III.47. Triunghiurile lui Napoleon. Punctele lui Fermat226

„The last thing we want from you, general Lagrange, is a lesson in a geometry.” - Napoleon227
Pe laturile unui triunghi ABC se construiesc în exterior triunghiurile echilaterale A1 BC ,

AB1C şi ABC1 , cercurile lor circumscrise având centrele N a , N b şi N c . Triunghiul
N a N b N c se numeşte triunghiul exterior al lui Napoleon. Dacă triunghiurile echilaterale
A2 BC , AB2C şi ABC2 se construiesc în interiorul triunghiului ABC , atunci centrele lor
' ' '
N a , N b şi N c sunt vârfurile unui triunghi numit triunghiul interior al lui Napoleon.
Triunghiul A1 B1C1 se numeşte primul triunghi al lui Fermat, iar triunghiul A2 B2 C2 se
numeşte al doilea triunghi al lui Fermat.
A B1
C1
Nc
Nb
F1
B C
Na
Fig. 480
A1
1) Segmentele AA1 , BB1 , CC1 sunt congruente.

Demonstraţie. Din congruenţa triunghiurilor ABA1 şi C1 BC (deoarece AB ≡ BC1 ,
226
Pierre de Fermat (1601-1665) – matematician francez, contribuţii în teoria probabilităţilor şi teoria numerelor
227
Napoleon Bonaparte (1769-1821) – cel mai important om politic şi militar după Revoluţia franceză, proclamat
în 1804 drept Împărat al francezilor
485
BA1 ≡ BC şi ABA1 ≡ CBC1 ) rezultă că AA1 ≡ CC1 (1). Din congruenţa triunghiurilor
ACA1 şi BCB1 rezultă AA1 ≡ BB1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă AA1 ≡ BB1 ≡ CC1 .
2) Cercurile circumscrise triunghiului A1 BC , AB1C şi ABC1 au un punct comun.

Demonstraţie. Fie F1 al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise
triunghiurilor BA1C şi CB1 A . Avem
1 ) = 180 − m( BAC
1 ) = 180°− 60° = 120° , m ( AF1C ) = 180° − m (CB1 A) = 120° .
o
m(BFC
Atunci, m( AF1 B) = 360° − [m( BF1C ) + m(CF1 A)] = 120° , deci m( AF1 B) + m( AC1 B ) = 180° ,
adică F1 aparţine şi cercului circumscris triunghiului ABC1 .
Observaţie: Punctul F1 se numeşte primul punct al lui Toricelli – Fermat.
3) Dreptele AA1 , BB1 şi CC1 sunt concurente în punctul F1 .

1
Demonstraţie. Deoarece m ( BF1 A1 ) = m ( BCA1 ) = m ( BA1 ) = 60o şi m ( BF1 A1 ) = 120 °
2
rezultă m( AF1 B ) + m( BF1 A1 ) = 180° , adică punctele A, F1 , A1 sunt coliniare, deci dreapta
AA1 trece prin punctul F1 . Analog se arată că dreptele BB1 şi CC1 trec prin F1 .
B1
4) Coordonatele unghiulare ale punctului
F1 sunt egale cu 120° ,
dacă unghiurile triunghiului ABC au C1
măsura mai mică de 120° . F1
Demonstraţia rezultă din cele de mai sus.
A
5) Dacă m ( B A C ) > 1 2 0 o , atunci
B C
1 ) = m(BF1 A) = 60° şi m ( BF1C ) = 120° .
m( AFC
Demonstraţie. În cercul circumscris
patrulaterului ACB1 F1 avem:
m( AF1C ) = m( AB1C ) = 60° iar în cercul
circumscris patrulaterului ABC1 F1 avem
m ( A F1 B ) = m ( A C 1 B ) = 6 0 ° şi A1
1 ) = 180° − m( BFC
m( BFC 1 1 ) = 120° . Fig. 481
6) Triunghiul exterior al lui Napoleon este echilateral.

Demonstraţie. Notăm cu a, b, c lungimile laturilor BC, CA respectiv AB. Avem :
2c 3 c 3 b 3
AN c = = , AN b = , iar m( N b AN c ) = m( BAC ) + 60° . Din teorema
3 2 3 3
cosinusului în triunghiul N b AN c avem
486
b 2 + c 2 2bc  1 3 
N b N c 2 = AN b 2 + AN c 2 − 2 AN b ⋅ AN c ⋅ cos( A + 60°) = − cos A− sin A  , adică
3 3  2 2 

b2 + c2 1 2 3 a2 + b2 + c2 2 3
Nb Nc2 = − (b + c 2 − a 2 ) + 2 ⋅ A[ ABC ] ⋅ = − ⋅ A[ ABC ] . Simetria
3 6 3 6 3
rezultatului precedent ne conduce la concluzia N a N b = N b N c = N c N a , deci triunghiul
exterior al lui Napoleon este echilateral.
7) Cercurile circumscrise triunghiurilor A2 BC , AB2 C , ABC2 au un punct comun F2 .

Demonstraţie. Fie F2 al doilea punct de intersecţie
A2
dintre cercurile circumscrise triunghiurilor BA2 C şi
A
AB2 C . Atunci, m(CF2 B) = m( BA2 C ) = 60° ,
N 'c N 'a
m( B2 F2 C ) = m( BAC ) = 60° de unde rezultă că punctele F2
F2 , B şi B2 sunt coliniare. Analog se arată că punctele N 'b C2
B C
F2 , A şi A2 sunt coliniare. Atunci, m( BF2 A) = 120° ,
deci m( BF2 A) + m( BC2 A) = 180° , adică F2 aparţine B2
Fig. 482
cercului circumscris triunghiului ABC2 .
Observaţie: Punctul F2 se numeşte al doilea punct Toricelli – Fermat.
8) Dreptele AA2 , BB2 şi CC2 sunt concurente în punctul F2 .

Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă {F2 } = AA2 ∩ BB2 . Deoarece patrulaterul BC2 AF2
este inscriptibil rezultă BC2 F2 ≡ BAF2 . Din congruenţa triunghiurilor BC2 C şi BAA2
rezultă BC2 C ≡ BAA2 de unde m( BC2 F2 ) + m( BC2 C ) = m( BAA2 ) + m( BAF2 ) = 180° , deci
punctele F2 , C2 , C sunt coliniare.
9)Segmentele AA2 , BB2 şi CC2 sunt congruente.

Demonstraţie: Din congruenţa triunghiurilor ACA2 şi B2 CB ( deoarece AC ≡ B2C ,
A2 C ≡ BC şi m( ACA2 ) = m( BCB2 ) = 60° − m(C ) ) rezultă AA2 ≡ BB2 (1), iar congruenţa
triunghiurilor AA2 B şi CC2 B rezultă AA2 ≡ CC2 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că
AA2 ≡ BB2 ≡ CC2 .
10) Triunghiul interior al lui Napoleon N a' N b' N c' este echilateral.
c 3 b 3
Demonstraţie. Avem AN c' = , ANb' = iar m( N b' AN c' ) = m( BAC ) − 60° . Din
3 3
a2 + b2 + c 2 2 3
teorema cosinusului în triunghiul N b' AN c' rezultă N b' N c' 2 = − ⋅ A[ ABC ] .
6 3
Simetria relaţiei precedente conduce la N a' N b' = N b' N c' = N c' N a' .
487
Observaţie: Inegalitatea a 2 + b 2 + c 2 ≥ 4 3 ⋅ A[ ABC ] este echivalentă cu
(a 2 − b 2 )2 + (b 2 − c 2 ) 2 + (c 2 − a 2 ) 2 ≥ 0 , evident adevărată (unde am folosit formulele lui
Heron în exprimarea ariei triunghiului ABC ).
11) Primul punct Fermat verifică egalitatea: F1 A1 + F1 B1 + F1C1 = 2( F1 A + F1 B + F1C ).

Demonstraţie. Deoarece patrulaterul F1 BA1C , F1CB1 A şi F1 AC1 B sunt inscriptibile, din
relaţia lui Schooten rezultă F1 A1 = F1 B + F1C , F1 B1 = F1 A + F1C şi F1C1 = F1 A + F1 B relaţii
care prin sumare dau F1 A1 + F1 B1 + F1C1 = 2( F1 A + F1 B + F1C ).
12) Dreptele A1 N a , B1 N b şi C1 N c sunt concurente în centrul cercului circumscris

triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă deoarece A1 N a , B1 N b şi C1 N c sunt mediatoarele laturilor BC ,
CA respectiv AC .
13)Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt ortologice.

Demonstraţie. Deoarece A 1 N a ⊥ B C , B1 N b ⊥ AC ,C1N c ⊥ AB şi
A1 N a I B1 N b I C1 N c = {O} rezultă că triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt ortologice, O fiind
un centru de ortologice.
14) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c şi triunghiul A1 B1C1 sunt ortologice.

Demonstraţia rezultă de mai sus.
15) Dreptele A2 N a' , B2 N b' , C2 N c' sunt concurente în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă deoarece A2 N a' , B2 N b' , C2 N c' sunt mediatoarele laturilor
triunghiului ABC .
16) Triunghiurile antipodare ale punctelor lui Fermat corespunzătoare unui triunghi
ABC sunt echilaterale.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antipodar”.
17)Dreptele AN a , BN b , CN c sunt concurente.

Demonstraţie. Soluţia 1. Fie { A '} = AN a I BC ,{ B '} = BN b I AC ,{C '} = CN c I BA .
BA ' A[ A B N a ] A B ⋅ B N a ⋅ s in ( B + 3 0 ° ) A B ⋅ s in ( B + 3 0 °)
Atunci: = = = ,
A 'C A[ A C N a ] A C ⋅ C N a ⋅ s in (C + 3 0 °) A C ⋅ s in ( C + 3 0 ° )
CB ' BC ⋅ sin( C + 30 ° ) AC ' CA ⋅ sin( A + 30°)
= , = , de unde rezultă că
B'A BA ⋅ sin( A + 30 ° ) C ' B CB ⋅ sin( B + 30°)
BA ' CB ' AC '
⋅ ⋅ = 1 şi conform reciprocei teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
A 'C B ' A C ' B
A N a , B N b , C N c sunt concurente.
Soluţia 2. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Avem: A1 = ℜC60° ( B) ,
° 60° 60°
B1 = ℜ60
A (C ) , C1 = ℜ B ( A) , (unde prin ℜ X (Y ) am notat rotaţia de centru X şi unghi 60° a
488
punctului Y ). Atunci, a1 = c + ω (b − c) , b1 = a + ω (c − a) , c1 = b + ω (a − b) , unde
π π b + c + a1 b + 2c + ω (b − c)
ω = cos + i sin şi na = = (1),
3 3 3 3
a + c + b1 c + 2a + ω (c − a) a + b + c1 a + 2b + ω (a − b)
nb = = (2), nc = = (3). Ecuaţiile
3 3 3 3
dreptelor AN a , BN b , CN c sunt: ( AN a ): (a − na ) z − (a − na ) z + ana − ana = 0 (4),
( BN b ): (b − nb ) z − (b − nb ) z + bna − bnb = 0 (5),( CN c ): (c − nc ) z − (c − nc ) z + cnc − cnc = 0
(6). Sumând ecuaţiile (4), (5), (6) - ţinând seama de relaţiile (1), (2), (3) precum şi de:
ω + ω = 1 , ω 2 − ω + 1 = 0 , ω 3 = −1 - rezultă o identitate, ceea ce arată că dreptele sunt
concurente.
18) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c şi triunghiul A1 B1C1 sunt ortologice.

Demonstraţie. Utilizând notaţiile din teorema precedentă rezultă
3c − 3b + i 3(c − 2a + b) b − 2a + c + i 3(b − c) i 3(c − 2a + b) + 3c − 3b
nb − nc = şi a1 − a = = ,
3 2 2i 3
nb − nc i 3 ∗
de unde = ∈i , deci N b N c ⊥ AA1 . Analog se arată că N a N b ⊥ CC1 şi
a1 − a 3
N a N c ⊥ BB1 şi cum A1 A I B1 B I C1C = {F1} rezultă concluzia.
19) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c şi triunghiul antipodar al primului

punct al lui Fermat sunt omotetice.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul antipodar corespunzător punctului F1 . Deoarece
AF1 ⊥ B " C " şi N b N c ⊥ AF1 (cf. teoremei precedente) rezultă că N b N c B " C " . Analog se
arată că N b N a B " A " şi N a N c A " C " , rezultă că triunghiurile N a N b N c şi A " B " C " sunt
omotetice.
20)Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 au acelaşi centru de greutate.

Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Avem:
−1 + i 3
b + ε c + ε 2 a1 = 0 , c + ε a + ε 2 b1 = 0 , a + ε b + ε 2 c1 = 0 , unde ε= . Adunând
2
relaţiile precedente membru cu membru obţinem:
(1 + ε )(a + b + c) = −ε 2 (a1 + b1 + c1 ), adică a + b + c = a1 + b1 + c1 , deci triunghiurile ABC şi
A1 B1C1 au acelaşi centru de greutate.
21)Triunghiurile ABC şi Na Nb Nc au acelaşi centru de greutate.

b + c + a1 a + c + b1 a + b + c1
na = , nb = , nc = , de unde rezultă
3 3 3
2(a + b + c) + a1 + b1 + c1 2(a + b + c) + a + b + c
na + nb + nc = = = a + b + c (unde am
3 3
utilizat proprietatea precedentă).
489
Observaţie: Din proprietăţile precedente rezultă că triunghiurile A1 B1C1 şi N a N b N c au
acelaşi centru de greutate.
22) Triunghiurile ABC şi N a' N b' N c' au acelaşi centru de greutate.

Demonstraţie analoagă celei precedente.
23) Triunghiurile lui Napoleon interior şi exterior au acelaşi centru de greutate.

Demonstraţia rezultă din proprietăţile precedente.
Observaţie: Din cele de mai sus rezultă că triunghiurile lui Napoleon şi triunghiurile lui
Fermat au acelaşi centru de greutate.
24) Aria triunghiului Napoleon exterior N a Nb N c este egală cu:

1 3
A[NaNbNc ] = ⋅ A[ ABC] + ⋅ (a2 +b2 + c2 ) .
2 24
N a Nb2 3  2 3 a 2 + b2 + c 2  3
Demonstraţie. Avem A[ N a N b N c ] = = ⋅ A[ ABC ] + ⋅ , de unde
4  3 6  4
rezultă concluzia.
25) Aria triunghiului Napoleon interior N a' N b' N c' este egală cu:
1 3
A[N' N' N' ] =− ⋅ A[ABC] + ⋅ (a2 +b2 +c2 ) . Demonstraţie analoagă precedentei.
a b c
2 24
Observaţie: Din proprietăţile precedente rezultă A[ N a Nb Nc ] − A[ N ' N ' N ' ] = A[ ABC ] .

a b c
26) Fie N a N b N c şi N a' N b' N c' triunghiurile lui Napoleon, T AT B TC triunghiul tangenţial
al unui triunghi ABC. Punctele N a , N a' , TA sunt coliniare.
Demonstraţia este evidentă deoarece punctele N a , N a' , TA aparţin mediatoarei segmentului
BC.
Observaţie: Analog se arată că punctele N b , N b' , TB , respectiv N c , N c' , TC sunt coliniare.
27) Izogonalele punctelor F1 şi F2 ale lui Fermat sunt punctele izodinamice S şi S ' ale
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izodinamice”.
28) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c este omotetic cu triunghiul podar

Sa Sb Sc al primului punct izodinamic S al triunghiului ABC.
29) Triunghiul interior al lui Napoleon este omotetic cu triunghiul podar al celui de al
doilea punct izodinamic al triunghiului ABC.
490
30) Fie A1 B1C1 primul triunghi al lui Fermat al unui triunghi ABC şi punctele
A ' ∈ ( AA1 ), B ' ∈ ( BB1 ), C ' ∈ (CC1 ) astfel încât A ' A1 = 2 AA ', B ' B1 = 2 BB ' şi C ' C1 = 2CC '.
Triunghiurile A ' B ' C ' şi al doilea triunghi al lui Napoleon N a ' N 'b N 'c sunt
congruente.
Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Atunci,
A1 = RC60° ( B), B1 = RA60° (C ), C1 = RB60° ( A) (unde RϕX (Y ) înţelegem rotaţia de centru X şi
unghi ϕ a punctului Y), de unde a1 = c + θ (b − c), b1 = a + θ (c − a) şi c1 = a + θ (a − b) -
c + θ (b − c) + 2a
unde θ = cos 60° + i sin 60°. Deoarece A ' A1 = 2 AA ' rezultă a ' = . Analog,
3
a + θ (c − a) + 2b b + θ ( a − b ) + 2c
b' = şi c ' = . Deoarece A2 este simetricul lui A1 faţă de
3 3
b + c + a2 2b + c − θ (b − c)
BC rezultă a2 = b + c − a1 = b − θ (b − c) de unde na ' = = .
3 3
2c + a − θ ( c − a ) 2a + b − θ ( a − b)
Analog, nb ' = şi nc ' = . Deoarece
3 3
a '− b ' = na '− nb ' , a '− c ' = na '− nc ' şi b '− c ' = nb '− nc ' rezultă că
A ' B ' ≡ N a ' N b ', A ' C ' ≡ N a ' N c ' şi B ' C ' ≡ Nb ' Nc ' adică triunghiurile A ' B 'C ' şi
N a ' N b ' N c ' sunt congruente.
Observaţie: Deoarece triunghiul N a ' N b ' N c ' este echilateral rezultă că triunghiul A ' B ' C '
este echilateral.
31) Triunghiul A ' B ' C ' şi al doilea triunghi al lui Napoleon au acelaşi centru de
greutate.
Demonstraţie. Deoarece a '+ b '+ c ' = na '+ nb '+ nc ' = a + b + c rezultă că centrele de greutate
ale triunghiurilor A ' B ' C ' şi N a ' N b ' N c ' coincid.
Observaţie: Centrul de greutate al triunghiului A ' B ' C ' coincide cu centrul de greutate (G)
al triunghiului ABC.
32) Sunt adevărate relaţiile: GA ' AA2 , GB ' BB2 , GC ' CC2 , GA ' ≡ GB ' ≡ GC ' şi
1 1 1
GA ' = AA2 , GB ' = BB2 , GC ' = CC2 .
3 3 3
g −a' 1 A" A2
Demonstraţie. Din = − ∈ rezultă că GA ' AA2
a − a2 3 A
g−a 1 1
şi = adică GA ' = AA2 . Deoarece G
a − a2 3 3 A'
AA2 ≡ BB2 ≡ CC2 rezultă GA ' ≡ GB ' ≡ GC '. B C
Na
33) Hexagonul A ' N c ' C ' N a ' B ' N b ' este regulat.
Demonstraţia este evidentă deoarece A ' N c ' ≡ N c ' C '.
A1
491 Fig. 483
Consecinţă: Punctele A ', B ', C ' aparţin cercului circumscris celui de-al doilea triunghi al
lui Napoleon corespunzător triunghiului ABC.
34) Primul punct al lui Fermat ( F1 ) corespunzător unui triunghi ABC aparţine cercului
circumscris al celui de-al doilea triunghi al lui Napoleon al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din m( A1 F1 B1 ) = m( A ' F1 B ') = 120° şi m( A ' C ' B ') = 60° rezultă
m( A ' F1 B ') + m( A ' C ' B ') = 180°, adică patrulaterul F1 A ' C ' B ' este inscriptibil, deci F1
aparţine cercului circumscris triunghiului A ' B ' C ' şi conform proprietăţii precedente –
aparţine cercului circumscris triunghiului N a ' N b ' N c ' .
35) Al doilea punct al lui Fermat ( F2 ) aparţine cercului circumscris primului triunghi al
lui Napoleon corespunzător unui triunghi ABC.
Demonstraţia este analoagă cu precedenta.
36) Fie A " ∈ ( AA2 ), B " ∈ ( BB2 ), C " ∈ (CC2 ) astfel încât A " A2 = 2 AA ", B " B2 = 2 BB ".
Punctele A ", B ", C " aparţin cercului circumscris primului triunghi al lui Napoleon.
Demonstraţie. Patrulaterele AA ' GA ", BB ' GB ", CC ' GC " sunt paralelograme (deoarece
1 1
GA ' AA ", GA ' = AA2 = AA " ), de unde GA " AA 1 şi GA " = AA1 . Analog,
3 3
1 1
GB " = BB1 şi GC " = CC1 . Cum AA1 ≡ BB1 ≡ CC1 rezultă că GA " ≡ GB " ≡ GC ".
3 3
Deoarece g − a " = g − na rezultă că punctele A ", B ", C " aparţin cercului circumscris
triunghiului N a N b N c .
37) Triunghiul A " B " C " este echilateral şi congruent cu primul triunghi al lui Napoleon
N a N b N c corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Se arată fără dificultate că a "− b " = na − nb şi a "− c " = na − nc adică
A " B " ≡ N a N b şi A " C " ≡ N a N c .
492
III.48. Triunghiurile lui Vecten
„Desenul corupe raţionamentul” – Ion Barbu
Pe laturile unui triunghi ABC se construiesc în exterior pătratele BCAC AB , ACBC BA şi

ABC B C A care au centrele OA , OB , respectiv OC . Triunghiul OAOB OC determinat de
centrele acestor pătrate se numeşte triunghiul Vecten exterior.
A'
BA
Fig. 484
CA OB BC
A
OC
CB
B C
Ha
OA
AB AC C'
B'
1) Dreptele AO A , BO B , COC sunt concurente .

Demonstraţie. Triunghiurile dreptunghice isoscele ACO B şi ABOC sunt asemenea, atunci
AB AOC
= , de unde AB ⋅ AOB = AC ⋅ AOC şi de aici
AC AOB
AB ⋅ AOB ⋅ sin BAOB = AC ⋅ AOC ⋅ sin CADC (deoarece BAOB ≡ CAOC ), deci
A[ ABOB ] = A[ ACOC ] . Analog se arata că A[ BCOC ] = A[ BAOC ] şi A[CAO A ] = A[CBOB ] (1). Fie
{ A1 } = AO A I BC , {B1 } = BO B I AC şi {C1 } = COC I AB. Atunci,
A[ ABOA ] AO A ⋅ h1 h1 BA1
= = = (unde h1 şi h 2 sunt lungimile înălţimilor duse din B şi C
A[ ACO A ] AO A ⋅ h2 h2 A1C
A[OB BC ] B1C
pe latura AO A în triunghiurile ABO A , respectiv ACOA ). Analog, = şi
A[OB BA] B1 A
493
A[Oc CA] C1 A AB BC C A
= . (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă: 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 1 şi conform
A[OC CB ] C1 B A1C B1 A C1 B
reciprocei teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AO A , BO B şi COC sunt concurente.
Observaţie : Punctul de concurenţă al dreptelor AOA , BOB şi COC se numeşte punctul

lui Vecten exterior (V1 ).
2) Sunt adevărate relaţiile: AOA ⊥ OB OC , BOB ⊥ OC OA , COC ⊥ OAOB .

Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Prin rotaţia de
π
π
centru OC şi unghi , punctul B ajunge în A, deci A = ℜO2 ( B ) , de unde
2 C
π
π π a − ib
a = oC + ω (b − oC ) , unde ω = cos + i sin = i , adică oC = . Analog , B = ℜO2 (C )
2 2 1− i A
π
b − ic c − ia a − oA *
şi C = ℜO2 ( A) , de unde o A = şi oB = . Atunci , = −i ∈ i ⋅ , adică
B
1− i 1− i oC − oB
OOA ⊥ OB OC . Analog se arată că BOB ⊥ OC OA şi COC ⊥ OAOB .
Observaţie: Ortocentrul triunghiului OAOB OC este punctul de intersecţie al

dreptelor AOA , BOB şi COC .
3) Sunt adevărate relaţiile: AOA ≡ OB OC , BOB ≡ OC OA , COC ≡ OAOB .

a − oA a − oA
Demonstraţie. Din = −i rezultă = −i = 1 , adică a − oA = oC − oB , de
oC − oB oC − oB
unde AOA ≡ OB OC . Analog se arată că BOB ≡ OC OA şi COC ≡ OAOB .
Observaţie: Cu segmentele AOA , BOB şi COC se poate construi un triunghi congruent cu

triunghiul OAOB OC .
4) Triunghiurile ABA C A , BAB CB , CAC BC şi ABC au aceeaşi arie.

AC A ⋅ ABA ⋅ sin C A ABA
Demonstraţie. Avem A[ ABAC A ] = . Deci AC A = AB = c ,
2
ABA = AC = b şi sin(C A ABA ) = sin(360° − 180° − A) = sin(180° − A) = sin A , deci
bc sin A
A[ ABAC A ] = = A[ ABC ] . Analog se arată că A[ ABAC A ] = A[CAC BC ] = A[ ABC ] .
2
494
b 2 + c 2 + 4 A[ ABC ]
5) Laturile triunghiului Vecten exterior au lungimile a' = ,
2
a 2 + c 2 + 4 A[ ABC ] b 2 + a 2 + 4 A[ ABC ]
b' = şi c ' = , unde a ' , b' , c ' sunt lungimile laturilor
2 2
OB OC , OAOC , respectiv OAOB .
Demonstraţie. Din teorema cosinusului în triunghiul AOB OC obţinem
b 2 c 2
OB OC 2 = OB A2 + OC A2 − 2OB A ⋅ OC A ⋅ cos OB AOC . Dar OB A =
, OC A = ,
2 2
b2 c2 bc ⋅ sin A
m( OB ACC ) = 90° + m( BAC ) ,deci a '2 = + + 2⋅ , adică
2 2 2
b 2 + c 2 + 4 A[ ABC ] a 2 + c 2 + 4 A[ ABC ] b 2 + a 2 + 4 A[ ABC ]
a' = . Analog, b' = şi c ' = .
2 2 2
6) Este adevărată relaţia: BA C A 2 + CB AB 2 + AC BC 2 = 3(a 2 + b 2 + c 2 )

Demonstraţie. Teorema cosinusului în triunghiul ABA C A ne dă:
a − b − c2
2 2
BACC 2 = b 2 + c 2 − 2bc ⋅ cos BA AC A , cos BA AC A = cos(180° − A) = − cos A = ,
2bc
de unde BAC A2 = b 2 + c 2 − (a 2 − b 2 − c 2 ) = 2b2 + 2c 2 − a 2 . Analog,
2 2 2 2 2 2 2 2
CB AB = 2a + 2c − b şi AC BC = 2b + 2a − c , de unde
BA C A + CB AB + AC BC = 3(a + b + c ) .
2 2 2 2 2 2
7) Dreptele AAC şi BBC sunt perpendiculare.

Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare . Avem :
π π
−
AC = ℜC2 ( B ) şi BC = ℜC 2 ( A) , deci aC = c + i (b − c) şi bC = c − i (a − c) . Atunci:
a − aC −i [b − c + i (a − c) ] *
= = −i ∈ i ⋅ , deci AAC ⊥ BBC .
b − bC b − c + i (a − c)
Observaţie: Analog se arată că AAB ⊥ CCB şi BBA ⊥ CC A .

CA
8) Fie G A , GB , GC , centrele de greutate ale
triunghiurilor ABA C A , BCB A B respectiv A
Hb
CAC BC . Dreptele AG A , BGB şi CGC sunt
concurente în ortocentrul H al triunghiului CB
ABC .
Demonstraţie. Fie B1 al patrulea vârf al C
GB B
paralelogramului BCB B1 AB şi
{H B } = BB1 ∩ AC . Deoarece B2
m( AB BCB ) = 180° − m( B) rezultă
m( BAB B1 ) = m( B) . Atunci triunghiul B1
495 AB AC
Fig. 485
ABC şi B1 AB B sunt congruente ( m( BAB B1 ) = m( B) , AB ≡ BCB ≡ B1 AB , BC ≡ BAB ),
deci m( BB1 AB ) = m( BAC ) = m( B1 B C B ) . Deoarece
m( B1BCB ) + m( ABHb ) = 180°− m( CBA) = 90°
deci m( BAH b ) + m( ABH b ) = 90° , de unde rezultă că BH b ⊥ AC (1). Deoarece într-un
paralelogram diagonalele se înjumatăţesc, rezultă că BB2 este mediană în triunghiul
BAB C B , deci GB ∈ B1 B (2). Din (1) şi (2) rezultă că GB B ⊥ AC . Analog, AGA ⊥ BC şi
CGC ⊥ AB , de unde rezultă că BGB , CGC sunt dreptele suport ale înalţimilor triunghiului
ABC , deci sunt concurente în ortocentrul triunghiului ABC .
9) Fie H A , H B , H C ortocentrele triunghiurilor ABA C A , BAB CB respectiv CAC BC .

Dreptele AH A , BH B şi CH C sunt concurente în centrul de greutate al triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Fie A1 cel de-al A1
patrulea vârf al paralelogramului BA
C A ABA A1 , AP ⊥ BAC A , BQ ⊥ ACA ,
P A2
(P∈BAC,Q∈ACA) şi {Ma} = AP ∩ BC
CA
Cum BAC AQ ≡ AH A B , C A A ⊥ AB BC
şi C A A ⊥ H AQ rezultă AB H AQ , A
Q
deci BAM a ≡ AH a Q (alterne
interne). Deoarece AA1C A ≡ BCA CB Ha
(vezi proprietatea anterioară) rezultă
C A AA2 ≡ ABC , deci triunghiurile B Ma C
ABM a şi C A AA2 sunt congruente, de
1 1
unde BM a = AA2 = AA1 = BC , Fig. 486
2 2
deci M a e mijlocul segmentului BC ,
adică AM a este mediană în triunghiul ABC , adică G -centrul de greutate al triunghiului
ABC - aparţine dreptei AH a . Analog, G ∈ BH B şi G ∈ CH C .
Observaţie: Din congruenţa triunghiurilor ABM a şi A 'B A 'C

1
C A AA2 rezultă AM a = C A A2 = B ACA , deci
2
BAC A = 2 AM 2 = 2ma . Analog AB CB = 2mb şi A O'A
AC BC = 2mc (unde ma , mb , mc sunt lungimile
medianelor triunghiului ABC ). Atunci
BACA + ABCB + AC BC = 4(ma + mb + mc ) = 3(a + b2 + c2 )
2 2 2 2 2 2 2 O 'C C'A
B C
O 'B
Dacă pe laturile triunghiului ABC se construiesc spre B'A
C'B
interior pătratele BCAC' AB' , ACBC' BA' , BAC A' CB' având
B'C
centrele OA' , OB' respectiv OC' . Triunghiul OA' OB' OC' se
numeşte triunghiul Vecten interior (Fig. 487).
Fig. 487
496
10) Sunt adevărate relaţiile: AOA' ⊥ OB' OC' , BOB' ⊥ OA' OC' , COC' ⊥ OB' OA' .
π π π
a − ic b − ia c − ib
A = ℜ 2 ' (C ) , B = ℜ 2 ' ( A) , C = ℜ 2 ' ( B ) , deci oB' = , oC' = , o 'A = , de
OB OC OA 1− i 1− i 1− i
a − o'A −i (a + ai − ic − b) *
unde = = −i ∈ i ⋅ , de unde rezultă AOA' ⊥ OB' OC' . Analog,
oB' − oC' a + ai − ic − b
BOB' ⊥ OA' OC' şi COC' ⊥ OB' OA' .
11) Sunt adevărate relaţiile: AOA' ≡ OB' OC' , BOB ' ≡ OA' OC' şi COC' ≡ OB' OA' .
a − o'A a − o'A
Demonstraţie. Din = −i rezultă = −i = 1 , de unde a − oA' = oB' − oC' ,
oB' − oC' oB' − oC'
adică AOA' ≡ OB' OC' . Analog se arată că BOB ' ≡ OA' OC' şi COC' ≡ OB' OA' .
Observaţie: Cu lungimile segmentelor AOA' , BOB ' , COC' se poate construi un triunghi
congruent cu triunghiul Vecten interior.
12) Dreptele AOA' , BOB' , COC' sunt concurente.

Demonstraţie. Dreptele AOA' , BOB' , COC' fiind perpendiculare pe dreptele OB' OC' , OA' OC' ,
OB' OA' , sunt dreptele suport ale triunghiului OA' OB' OC' , deci sunt concurente în ortocentrul
triunghiului Vecten interior.
' '
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor OB' OC' , OA' OC' , OBOA se numeşte punctul
Vecten interior.
13) Triunghiurile ABAB' şi BCCB' ; BCBC' şi ACAC' , respectiv ABBA' şi ACC A' au
aceeaşi arie.
Demonstraţie. Notăm cu a, b, c lungimile laturilor BC , CA respectiv AB . Din
ABAB' ≡ CBCB' (unghiuri cu laturile perpendiculare două câte două) rezultă
AB ⋅ BAB' ⋅ sin ABAB' BAB' ⋅ BC ⋅ sin CBCB'
A[ ABA' ] = = = A[CBC ' ] . Analog se arată că
B 2 2 B
A[ BCB' ] = A[ ACA' şi A[ ABB' ] = A[ ACC ' ] .

C C] A A
14) Dreptele BBC , CCB şi înalţimea din A a triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Fie AH a înălţimea din A , notăm m( BAH a ) = α1 , m( H a AC ) = α 2 ,
m( CBBC ) = β1 , m( BC BA) = β 2 , m( ACCB ) = γ 1 , m( CB CB ) = γ 2 . Din teorema
497
CBC BBC ABC BBC
sinusurilor avem: = şi = , de unde
sin β1 sin(90° + C ) sin β 2 sin(45° + A)
b cos C b 2 sin( A + 45°) sin β1 cos C
sin β1 = şi sin β 2 = deci = (1). Analog
BBC BBC sin β 2 2 sin( A + 45°)
sin γ 1 2 sin( A + 45°)
se arată că = . Dar sin α1 = sin(90° − B ) = cos B şi
sin γ 2 cos B
sin α1 sin β1 sin γ 1
sin α 2 = sin(90° − C ) = cos C , de unde ⋅ ⋅ = 1 , şi din reciproca teoremei
sin α 2 sin β 2 sin γ 2
lui Ceva sub formă trigonometrică rezultă concurenţa dreptelor BBC , CCB şi AH a .
Observaţie: Dacă triunghiul nu este ascuţitunghic, rezultatul se pastrează, dar calculele

suferă unele modificari.
15) Fie { A '} = C ACB ∩ BA BC , {B '} = C ACB ∩ AB AC şi {C '} = AB AC ∩ BA BC . Triunghiul

ABC şi triunghiul ortic al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţie. vezi „Triunghiul lui Grebe”.
16) Triunghiul Vecten exterior OAOB OC are aria egală cu

a2 + b2 + c2
A[OAOB OC ] = A[ ABC ] + , unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, AB.
8
Demonstraţie.
Alegem un sistem cartezian cu originea în centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare, iar prin Z = ℜϕX (Y ) înţelegem că
punctul Z se obţine printr-o rotaţie de centru X şi unghi ϕ a punctului Y . Avem:
π π π
b − ic c − ia
B = ℜO2A (C ), C = ℜO2B ( A), A = ℜO2C ( B) , de unde rezultă oA = , oB = ,
1− i 1− i
oA oA 1 b − ic b + ic 1
a − ib i i
oC = . Atunci: A[ O A O B O C ] = oB oB 1 = c − ia c + ia 1 =
1− i 4 8
oC oC 1 a − ib a + ib 1
2i
[(bc + ca + ab − ac − ba − cb) − i(aa + bb + cc) + +i (bc + ca + ab + ac + ba + cb)] (1) ,
8
a a 1
i i
A[ ABC ] = b b 1 = [bc + ca + ab − ac − ba − cb] (2) şi BC 2 + CA2 + AB 2 =
4 4
c b 1
2 2 2
c−b + a−c + b−a = ( c − b )( c − b ) + ( a − c )( a − c ) + ( b − a )( b − a ) =
BC 2 + CA2 + AB2
2[3R2 − (bc + ca + ab + ac + ba + cb)], deci bc + ca + ab + ac + ba + cb = 3R 2 −
2
(3) ( unde a = b = c = R - raza cercului circumscris triunghiului ABC). Din relaţiile (1),
498
1
(2) şi (3) A[ OAOBOC ] = A[ ABC ] + [3R 2 − (bc + ca + ab + ac + ba + cb)] =
rezultă :
4
1 BC + CA + AB
2 2 2
BC + CA + AB 2
2 2
A[ ABC ] + ⋅ = A[ ABC ] + .
4 2 8
a2 + b2 + c2
17) Triunghiul Vecten interior OA' OB' OC' are aria egală cu A[O' O' O' ] = A[ ABC ] − ,
A B C 8
unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, AB.
Demonstraţia este analoagă celei precedente.
III.49. Triunghiurile Sharygin

„…poezia nu este lacrima
ea este insuşi plânsul
plânsul unui ochi neinventat
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.”
Nichita Stănescu228
În triunghiul ABC fie A ', B ', C ' picioarele bisectoarelor interioare şi A ", B ", C " picioarele
bisectoarelor exterioare. Punctele de intersecţie ale mediatoarelor segmentelor
AA ', BB ', CC ' sunt vârfurile primului triunghi Sharygin. Mediatoarele segmentelor
AA ", BB ", CC " se intersectează în trei puncte care sunt vârfurile celui de-al doilea triunghi
Sharygin.
1) Triunghiul de contact al triunghiului ABC şi primul triunghi Sharygin al triunghiului

ABC sunt omotetice.
Ib
A
Ic
Cb
Sc M1 Sb
Cc
M2 M3
B Ca Sa C
Fig. 488
Ia
228
499
Demonstraţie. Fie S a Sb Sc primul triunghi Sharygin al triunghiului ABC, Ca Cb Cc triunghiul
de contact al triunghiului ABC. Deoarece triunghiul ACb Cc este isoscel rezultă că
Cc Cb ⊥ AI ; cum şi Sb Sc ⊥ AI rezultă Cc Cb Sc Sb . Analog Ca Cb Sa Sb şi
Ca Cc Sa Sc (1). Fie M1 , M 2 , M 3 mijloacele bisectoarelor AA ', BB ', CC '. Fie
{ A1} = Sa Sc ∩ BC şi { A2 } = Sa Sb ∩ BC . Avem
m( A1 S a A2 ) = 180° − [m( S a A1 A2 ) + m( S a A2 A1 )] = 180° − [m( BA1 M 2 ) + m( M 3 A2 C )] =
 1 1  1
180°− 90°− m( B) + 90°− m( C) = [m( B) + m( C)] şi
 2 2  2
m( CbCaCc ) = m( CbCa I) + m( CcCa I) =
1
m( Cb CI ) + m( Cc BI ) = [m( C ) + m( B )], deci Sb S a Sc ≡ Cb Ca Cc . Analog ,
2
SaSbSc ≡ CaCbCc , adică triunghiurile Sa Sb Sc şi Ca Cb Cc sunt asemenea (2). Din relaţiile
(1) şi (2) rezultă că triunghiurile S a Sb Sc şi Ca Cb Cc sunt omotetice.
2) Consecinţă: Unghiurile primului triunghi Sharygin S a Sb S c corespunzător

1 1
triunghiului ABC au măsurile egale cu 90° − m( A), 90° − m( B) , respectiv
2 2
1
90° − m( C ).
2
Demonstraţie. În proprietatea precedentă am arătat că
1 1 1
m( S c S a Sb ) = [m( B) + m( C )] = [180° − m( A)] = 90° − m( A). Analog se arată
2 2 2
1 1
că m( S a Sb S c ) = 90° − m( B) şi m( S a Sc Sb ) = 90° − m( C ).
2 2
3) Triunghiurile Sharygin sunt asemenea.

Demonstraţie. Fie S a' Sb' Sc' cel de-al doilea triunghi Sharygin, A ", B ", C " picioarele
bisectoarelor exterioare şi M 1' , M 2' , M 3' mijloacele segmentelor AA ", BB " respectiv CC ",
{P} = Sb' S a' ∩ BC ,{R} = Sb' Sc' ∩ BC. Avem: m ( A " RS b
'
) = m ( M 1
'
RB ) =
  1 
360 ° −  90 ° + (180 ° − m ( B )) +  90 ° − m ( A )   (3) . Din triunghiul PM 3C avem:
  2 
 1  1
m( M 3' PC ) = 90° −  90° − m( B)  = m( C ) (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă că
 2  2
1
m ( P S b ' R ) = 1 8 0 ° − [ m ( S b ' P R ) + m ( S b ' R P )] = 9 0 ° − m ( B ).
2
1 1
Atunci , m( Sa' Sb' Sc' ) = 90° − m( B) şi analog se arată că m( Sb' S a' S c' ) = 90° − m( A) ,
2 2
1
m( S a' Sc' Sb' ) = 90° − m( C ). Din relaţiile de mai sus şi consecinţa precedentă rezultă că
2
triunghiurile lui Sharygin S a Sb Sc şi S a ' Sb ' S c ' sunt asemenea.
500
Observaţie: Unghiurile celui de-al doilea triunghi Sharygin corespunzător triunghiului ABC
1 1 1
au măsurile egale cu 90° − m( A),90° − m( B ),90° − m( C ).
2 2 2
B"
S'c M '2
S'a A
'
M 1
A" R C
P B
M '3
S'b
Fig. 489
C"
4) Primul triunghi Sharygin Sa Sb Sc al triunghiului ABC şi triunghiul antisuplementar
I a I b I c al triunghiului ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Deoarece m( I c AI ) = 90° (Fig. 489) rezultă I c I b ⊥ AI şi cum Sc Sb ⊥ AI
rezultă I c I b S c Sb . Analog, I a I b S a Sb şi I a I c S a Sc (5). Cum
1 1
m( BI a C ) = 90° − m( A), m( CI b A) = 90° − m( ABC ) şi
2 2
1
m( AI c B) = 90° − m( ACB ) rezultă că triunghiurile I a I b I c şi Sa Sb Sc sunt asemenea şi
2
utilizând relaţiile (5) rezultă că triunghiurile I a I b I c şi S a Sb Sc sunt omotetice.
5) Al doilea triunghi Sharygin S a' Sb' Sc' al triunghiului ABC este asemenea şi omologic cu
triunghiul antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
501
1
Demonstraţie. Deoarece m( BI a C ) = m( Sa' Sb' Sc' ) = 90° − m( A) şi
2
1
m( CI b A) = m( S a' Sb' Sc' ) = 90° − m( B) rezultă că triunghiurile S a' Sb' Sc' şi I a I b I c sunt
2
asemenea. Deoarece punctele A ", B ", C " sunt coliniare (ele aparţinând axei ortice a
triunghiului ABC), atunci M 1' , M 2' , M 3' sunt mijloacele patrulaterului complet
B " A " BAC " C şi conform teoremei lui Gauss sunt coliniare (aparţin dreptei lui Gauss).
Deoarece {M 1' } = I b I c ∩ Sb' Sc' ,{M 2' } = I a I c ∩ S a' S c' şi {M 3' } = I a I b ∩ Sb' S a' din reciproca
teoremei lui Desarguss rezultă că dreptele I a S a' , I b Sb' şi I c Sc' sunt concurente, triunghiurile
S a' Sb' Sc' şi I a I b I c fiind astfel omologice.
6) Triunghiurile Sharygin ale triunghiului ABC sunt omologice cu triunghiul ABC, axa
de omologie fiind dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie {X} = Sb Sc ∩ BA, {Y} = Sb Sc ∩ AC, {L1} = Sb S c ∩ BC , A ' piciorul
bisectoarei din A. Deoarece Sc Sb este mediatoarea segmentului AA ' şi AA ' este
bisectoarea unghiului BAC rezultă că patrulaterul AXA ' Y este romb. Din teorema lui
L B XA YC
Menelaus pentru triunghiul ABC şi transversala L1 , X , Y avem: 1 ⋅ ⋅ = 1, unde
L1C XB YA
L1 B XB
= (deoarece XA ≡ YA ) (6).
L1C YC A
XB BA '
Deoarece XA ' AC rezultă = ,
AB BC
Y Sb
ac c c2 X
adică XB = ⋅ = (7) iar din Sc
b+c a b+c
YC CA '
YA ' AB rezultă = ,
YA BC L1 B A' C
ab b b2
YC = ⋅ = (8). Din relaţiile (6),
b+c a b+c Fig. 490
2
L1 B  c 
(7) şi (8) rezultă =   . Analog, dacă
L1C  b 
2 2
L2 C  a  L3 A  b 
{L2 } = S a Sc ∩ AC , {L3 } = S a Sb ∩ AB rezultă =  şi =   , de unde
L2 A  c  L3 B  a 
L1 B L2 C L3 A
⋅ ⋅ = 1 , iar din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele L1 , L2 şi L3
L1C L2 A L3 B
sunt coliniare deci triunghiurile S a Sb Sc şi ABC sunt omologice. Tangenta în A la cercul
circumscris triunghiului ABC intersectează dreapta BC într-un punct A1 care are
2
A1 B  c  AB LB A1 B L1 B
proprietatea =   . Atunci, 1 = 1 de unde : = adică
A1C  b  A1C L1C A1C − A1 B L1C − L1 B
A1 B L1 B
= egalitate echivalentă cu A1 B = L1 B şi deoarece A1 şi L1 sunt de aceeaşi parte a
BC BC
502
lui B pe dreapta BC rezultă că punctele A1 şi L1 coincid, deci L1 aparţine dreptei lui
Lemoine a triunghiului ABC. Analog se arată că L2 şi L3 aparţin dreptei lui Lemoine, deci
axa de omologie dintre primul triunghi Sharygin şi triunghiul ABC este dreapta lui Lemoine
a triunghiului ABC. Analog se arată că triunghiul ABC este omologic şi cu cel de-al doilea
triunghi Sharygin.
503

Barbu TEOREME FUNDAMENTALECap.3 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Barbu TEOREME FUNDAMENTALECap.3 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL III

III.1. Triunghiul ortic

În triunghiul ABC, fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor duse din vârfurile A, B, respectiv C

1) Triunghiul ortic este triunghiul cevian A

2) Triunghiul ortic este triunghiul podar Hb

4) Dreptele H a H b , H b H c , H c H a sunt antiparalele cu dreptele AB, BC, respectiv CA.

5) Semidreptele [ AH a ,[ BH b ,[CH c sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic.

7) Vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscrise triunghiului ortic

10) Triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC este omotetic cu triunghiul

11) Lungimile laturilor triunghiului ortic H a H b H c sunt egale cu a cos A , b cos B şi

12) Perimetrul triunghiului ortic este egal cu a cos A + b cos B + c cos C .

Observaţie: Pentru un triunghi ascuţitunghic perimetrul triunghiului ortic este egal cu

13) Fie p perimetrul unui triunghi ascuţitunghic ABC şi po perimetrul triunghiului

abc cos A ⋅ cos B ⋅ cos C

de unde rezultă concluzia.

18) Fie H a H b H c triunghiului ortic al triunghiului ascuţitunghic ABC. Atunci:

20) Raza cercului înscris în triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ascuţitunghic ABC

22) Triunghiul ortic şi triunghiul determinat de tangentele la cercul circumscris unui

24) Dreptele ce unesc mijloacele laturilor triunghiului ortic H a H b H c corespunzător

28) Triunghiurile ortic şi extangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

29) Razele cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ortic H a H b H c al

31) Fie O, Oa , Ob , Oc centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor ABC, BOC, COA

PH rh 2R cos A cos B cos C

Teorema lui Nagel

Observaţie: Perpendicularele din A, B, C pe H b H c , H c H a , respectiv H a H b sunt concurente

36) Segmentele H a' H a" , H b' H b" , H c' H c" sunt

37) Fie H a H b H c triunghiul ortic corespunzător triunghiului ABC, BB ' bisectoarea

III.2. Triunghiul median

Fie triunghiul ABC şi M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, AC, AB. Triunghiul M a M b M c

8) Triunghiul ABC şi triunghiul median corespunzător au acelaşi centru de greutate.

Observaţie: Centrul de omologie între triunghiul omotetic triunghiului median al

16) Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC şi I a , I b , I c centrele

18) Bisectoarele interioare ale unui triunghi ABC intersectează laturile

21) Coordonatele baricentrice ale vârfurilor triunghiului median sunt:

III.3. Triunghiul de contact

Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangenţă ale cercului înscris în triunghiul ABC cu laturile

2) Unghiurile triunghiului de contact C a C b C c corespunzător triunghiului ABC au

3) Lungimile laturilor triunghiului de contact Ca Cb Cc sunt egale cu:

7) Triunghiul de contact al unui triunghi ABC neisoscel şi triunghiul ABC sunt

8) Punctul lui Lemoine al triunghiului de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC coincide

9) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC . Atunci:

12) Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, AC respectiv AB ale triunghiului ABC şi

14) Triunghiul de contact al triunghiului ABC şi primul triunghi Sharygin al

15) Triunghiurile de contact Ca Cb Cc al unui triunghi ABC este omotetic cu triunghiul

16) Triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul antisuplementar I a I b I c corespunzătoare

17) Triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris

respectiv AB (Fig. 373). Cum OA " ICa , C" I

19) Fie C a C b C c triunghiul de contact al triunghiului ABC , I centrul cercului înscris

Fie triunghiul ABC şi I a , I b , I c centrele cercurilor A -exînscris, B -exînscris, respectiv

Observaţie: Centrul de omotetie dintre triunghiurile TaTbTc şi H a H b H c se numeşte

2) Triunghiurile extangenţial TaTbTc şi antisuplementar I a I b I c corespunzătoare unui

3) Centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial coincide cu centrul cercului

Observaţie: Cum IT este centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c rezultă că

Demonstraţie. Fie {B '} = AB ∩ TbTc şi {C '} = AC ∩ TbTc . Deoarece triunghiurile ABC şi

2( R + ha ) − (2ha − r ) = 2 R + r (unde am aplicat teorema liniei mijlocii într-un trapez).

Observaţie: Deoarece 4 R + 2r = r + ra + rb + rc rezultă că raza cercului înscris în triunghiul

5) Centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial al unui triunghi ABC este

6) Triunghiurile extangenţial şi tangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

Observaţie: Din omotetia triunghiurilor TaTbTc şi TATBTC rezultă că cercurile înscrise în

III.5. Triunghiul cotangentic

2) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul cevian al punctului lui Nagel în raport

3) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul podar al punctului lui Bevan al

4) Laturile triunghiului cotangentic τ aτ bτ c al triunghiului ABC au lungimile egale cu: