Dr.

Aurel Diamandescu

MATEMATICA
ANALIZA

PROBLEME REZOLVATE

Pentru studentii anului I,

cursuri cu frecventa redus
a,
Facultatea de Electromecanic a.

2006
1
 Prefata

A ceast
a lucrare trateaz
din Analiza matematic a
a teme referitoare la capitole importante

Spatii normate (problemele 1 - 5),

Functii continue (problemele 6 - 11)
Functii diferentiabile (problemele 12 - 22)
Functii integrabile (problemele 23 - 41)
Teoria cmpurilor (problemele 42 - 46)

M etoda folosit
a: ecare problem a este complet rezolvat
se aspectele teoretice folosite. Unele rezolv
a, indicndu-
ari sunt nsotite de comen-
tarii.
D orinta autorului este ca lucrarea s
dentilor Facultatii de electromecanic
a e de un real ajutor stu-
a, anul I (F.R) n str aduintele
lor de ntelegere si nsusire a unor cunostinte de Analiz a matema-
tic
a. Trimiterile de forma vezi Teorema 7.2.5se refer a la Cursul de
Analiz a matematic a, vol. I, II, Ed. Universitaria, Craiova, 2005, al
autorului. Aceast a teorem a este Teorema 5 din capitolul 7, paragraful
2. Volumul I al acestui Curs contine capitolele 1 - 6, iar volumul II,
capitolele 7 - 12. Consultarea acestei c arti apare astfel absolut nece-
sar
a.
Mention am ca sfrsitul rezolvarii unei probleme este marcat cu sem-
nul :
Autorul precizeaz a faptul c a aceasta lucrare este o parte dintr-o lu-
crare mai ampl a ce va apare n curnd la Editura Universitaria din
Craiova.

Craiova, Februarie 2006 Dr. Aurel Diamandescu

2
 Problema 1
2
S
a se arate c a pe spatiul vectorial
p real R ; ecare din aplicatiile
2 2 2
a). k ke : R ! R; k(x1 ,x2 )ke = x1 + x2
(norma euclidian a),
b). k ks : R2 ! R; k(x1 ,x2 )ks = j x1 j + j x2 j
(sum norma),
c). k k : R2 ! R; k(x1 ,x2 )k = max {j x1 j,j x2 j}
(sup norma),
este o norma. Sa se arate ca aceste norme sunt echivalente dou a cte
doua. Sa se arate c a numai una dintre ele este indus a de un pro-
dus scalar. S a se precizeze sferele corespunz atoare. Sa se precizeze
topologiile acestor norme. S a se dea exemple concrete de multimi
deschise, nchise, compacte, necompacte, conexe, neconexe, m argi-
nite, nemarginite, convexe, neconvexe, n topologia indus a de aceste
norme.
Rezolvare. Veric am c a ecare aplicatie satisface axiomele
normei din Denitia 2.3.2. p
a). 1. Pentru orice xp= (x1 ,x2 ) 2 R2 , avem kxke = x21 + x22 0;
apoi, kxke = 0 () x21 + x22 = 0 () x1 = x2 = 0 () x = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R avem (Propozitia 2.3.2)
x = ( x1 , x2p) si atunci, p
k xke = ( x1 )2 + ( x2 )2 = 2 (x2 + x2 ) = j jkxke ;
1 2
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem (Propozitia
2.3.2) x + y = (x1 + y1 ;x2 + y2 ) si ca urmare,
kx + yk2e = (x1 + y1 )2 + (x2 + y2 )2 =
= x21 + x22 + y21 + y22 + 2(x1 y1 + x2 y2 )
p p
x21 + x22 + y21 + y22 + 2 x21 + x22 y21 + y22 =
2
= (k x ke + k y ke ) :
De aici rezult
a
kx + yke kxke + kyke :
Asadar, aplicatia de la pc. a) este o norm a pe R2 :
2
b). 1. Pentru x = (x1 ,x2 ) 2 R , avem kxks = j x1 j + j x2 j 0; apoi,
kxks = 0 () j x1 j + j x2 j = 0 () x1 = x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R avem
k xks = j x1 j+j x2 j = j j (j x1 j + j x2 j) = j jkxks
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
kx + yks = j x1 + y1 j + j x2 + y2 j

3
 j x1 j + j y1 j + j x2 j + j y2 j = kxks + kyks :
Asadar, aplicatia de la pc. b) este o norm a pe R2 :
2
c). 1. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R , avem n mod evident, k x k =
max {j x1 j,j x2 j} 0; apoi, k x k = 0 ()
j x1 j = j x2 j = 0 () x1 = x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R, avem
k x k = max {j x1 j,j x2 j} =
=j j max {j x1 j,j x2 j} = j jk x k;
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
k x + y k = max {j x1 + y1 j,j x2 + y2 j}
max {j x1 j + j y1 j,j x2 j + j y2 j} k x k + k y k,
pentru ca, n mod evident,
j x1 j + j y1 j k x k + k y k si j x2 j + j y2 j k x k + k y k :
Asadar, aplicatia de la pc. c) este o norm a pe R2 :
Se constat a cu usurinta c
a pentru ecare
p x 2 R2 au loc inegalit atile
k x k k x ke k x ks 2 k x ke 2k x k;
ceea ce arat a ca cele trei norme sunt echivalente dou a cte dou
a.
Aplicnd Teorema 2.3.6, se constat a cu usurinta c
a norma euclidian a
k ke este indus a de un produs scalar, si anume de produsul scalar
euclidian (sau canonic) p denit prin hx,yi = x1 y1 + x2 y2 : Aceasta
nseamn a ca k x ke = hx,xi.
Celelalte dou a norme de mai sus nu satisfac conditia din Teorema
2.3.6 (se pot avea n vedere vectorii x = (1,2) si y = (2,1)) si ca
urmare, ele nu sunt induse de un produs scalar
Avnd n vedere Teorema 2.3.1, sfera deschis a cu centrul n punctul
a = (a1 ,a2 ) 2 R2 si de raz a r > 0, corespunz atoare unei norme k k
este S(a,r) = {x 2 R2 j k x a k < r}. Concret,
corespunz ator normei euclidiene, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j(x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r2 }
si este format a din toate punctele planului situate n interiorul cer-
cului de de raz a r cu centrul n punctul A(a1 ,a2 );
corespunz ator sum normei, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j j x1 a1 j + j x2 a2 j < r}
si este format a din toate punctele planului situate n interiorul p a-
tratului cu centrul n punctul A(a1 ,a2 ) si care are diagonalele paralele
cu axele de coordonate, lungimea lor ind 2r;
corespunz ator sup normei, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j j x1 - a1 j < r, j x2 - a2 j < r}

4
si este format a din toate punctele planului situate n interiorul p a-
tratului cu centrul n punctul A(a1 ,a2 ) si care are laturile paralele cu
axele de coordonate, lungimea lor ind 2r; cu alte cuvinte,
S(a,r) = (a1 r,a1 + r) (a2 r,a2 + r).
Conform cu Teorema 2.3.1, Denitia 2.3.3 si Teorema 2.3.2, cele trei
norme de mai sus denesc topologia euclidian a a spatiului R2 :
2
Se poate demonstra c a orice dou a norme pe R sunt echivalente (Teo-
rema 2.3.7). Ca urmare, orice norm a pe R2 genereaz a topologia
2
euclidiana a spatiului R :
Avnd n vedere Denitiile 2.1.1, 2.1.6, 2.1.8, 2.2.6 si 3.1.11, d am
urm atoarele exemple:
multimi deschise: sfere deschise, (a,b) (c,d), (0,1) (0,1);
(0,1) (c,d), (a,b) (0,1);
multimi nchise: orice sfer a nchisa, [a,b] [c,d], (1; c] [d,1);
orice dreapt a, orice segment nchis [AB];
multimi compacte : orice sfer a nchis
a, [a,b] [c,d], [1,3] [2,4] [
[5,7] [1,2], orice poligon (plin sau gol);
multimi necompacte: (a,b] [c,d], [d,1) [a,b];
multimi conexe: orice sfer a, orice poligon (plin);
multimi neconexe: (1,3) [2,4) [ [5,7] (1,2); {(1,2), (3,1)}; {2}
[1,3] [ [4,10] (0,8);
multimi compacte si conexe: orice sfer a nchis a, orice segment nchis
[AB]; [a,b] [c,d];
multimi compacte si neconexe: ([1,3] [2,4]) [ ([5,7] [1,2]);
({2} [1,3]) [ ([4,10] [0,8]);
multimi necompacte si conexe: orice sfer a deschis a; orice dreapta;
(0,3] [0,1); (0,3) (2,5); (0,2) {5};
multimi necompacte si neconexe: dou a drepte paralele; (0,2)
{5,7}; (2,3) (5,7] [ {(1,1)}, R ([1,2] [ [5,7])
multimi m arginite: orice sfer a, orice segment sau poligon;
multimi nem arginite: orice semiplan; orice dreapt a; R2 ; (0,1)
(0,1); [0,3] [0,1);
multimi convexe: orice sfer a, orice poligon (plin) convex;
multimi neconvexe: orice poligon (plin) concav, orice contur poli-
gonal simplu, {(1,2), (3,5), (2,4)}, dou a drepte paralele.
Observatie. Interpretarea geometric a a normelor echivalente: dou a
norme sunt echivalente dac a si numai dac a n ecare sfer a corespun-
z
atoare ec areia dintre norme se poate introduce o sfer a de acelasi
centru si eventual alta raza corespunz atoare celeilalte norme.

5
 Problema 2
S
a se arate ca n R2 avem
2n 1 n + 1
1). lim n + 1 ; n = (2,1);
5n + 2 n 2 + n + 1
2). lim n ; n2 + 2 = (5,1);
n
3). lim n + 1, 3 nu exist
a;
Rezolvare. 1. Conform Propozitiei 3.1.6, pentru a ar
ata c
a
lim 2n 1 n + 1
n + 1; n = (2,1), este necesar si sucient s
a ar
atam ca se
veric
a conditia
8" > 0; 9 n" 2 N :8n 2 N, n n" =) k 2n 1 n + 1
n + 1; n (2; 1) k < ":
Alegem drept norm a n R2 sup-norma. Ca urmare, avem
k 2nn+1
1 n + 1
; n (2; 1) k = k 2nn+1
1
2; n +n 1 1 k =

3 1 3 1 3
=k n+1 ; n k = maxf n+1 ; n g = n+1 :
3
Punem conditia n+1 < " si rezolv
am aceast
a inecuatie cu necunoscuta
3
n 2 N. Avem n+1 < " () n + 1 > 3" () n > 3" 1:
Fie acum n" un num ar natural mai mare dec at 3" 1: De exemplu,
folosind functia parte ntreag a, putem alege n" = [ 3" 1] + 1 = [ 3" ].
Ca urmare, pentru ecare n 2 N, n n" avem n [ 3" ] > 3" 1 si ca
3
urmare, n+1 < "; adic a k 2nn+1 1 n + 1
; n (2; 1) k < ":
2
Asadar, conditia de mai sus se veric a, ceea ce arat
a c
a n R avem
2n 1 n + 1
lim n + 1 ; n = (2,1).
2. Se poate proceda ca mai sus. Altfel, conform Teoremei 3.1.7,
2
pentru a ar ata c a lim 5n n+ 2 ; n n+2 +n +2 1 = (5,1), este necesar si
sucient sa ar
atam c a se verica conditiile
2
lim 5n n+ 2 = 5, lim n n+2 +n +2 1 = 1.
Ori, aceste egalitati sunt adevarate, conform regulilor uzuale de calcul
a limitelor de siruri de numere reale.
2
Asadar, n R2 avem lim 5n n+ 2 ; n n+2 +n +2 1 = (5,1).
3. Rationam prin reducere la absurd. Presupunem c a n R2 exista
n 2
limita lim n + 1, 3 = ( ; ) 2 R : Conform Teoremei 3.1.7, vom
avea lim (n + 1) = 2 R, ceea ce este contradictoriu. Aceast a
contradictie arat
a c
a presupunerea f
acut
a este fals
a. Asadar, limita
lim n + 1, 3 n nu exist a.

6
Observatie. Dac a n rezolvarea punctului 1 se alege alta norma, se
constata c
a conditia se verica. Deosebirea care apare este aceea c a
rangul n" se modic a odat a cu norma. Acest fapt nu este esential
n conditia mentionat a. Sirul dat este convergent la vectorul (2,1)
indiferent de norma considerat a n R2 deoarece orice dou a norme pe
2
R sunt echivalente (si deci genereaz a aceeasi topologie - topologia
euclidiana a spatiului R2 ).

Problema 3
S
a se determine punctele de acumulare pentru sirurile cu ter-
menii generali
n
1). xn = 2 + (1) ; sin 2n3 ;
n
n n
2). yn = n(1) 1
; 1 + 2( 1)n ; n + 1 tg 3 :
n
Rezolvare. 1. Prezenta lui (1) n expresia lui xn sugereaz a
s
a consider
am pe n par si apoi impar. Pe de alt a parte, functia
f(n) = sin 2n3 este periodic
a de perioad a T = 22 = 3.
a principal
3
Combinnd, avem
6k
x6k = 2 + (1) ; sin 12k3 = (3; 0) ;
p
6k+1
x6k+1 = 2 + (1) ; sin (12k+2)
3 = 1; 2
3
;
p
6k+2 (12k+4) 3
x6k+2 = 2 + (1) ; sin 3 = 3; 2 ;
6k+3 (12k+6)
x6k+3 = 2 + (1) ; sin 3 = (1; 0) ;
p
6k+4
x6k+4 = 2 + (1) ; sin (12k+8)
3 = 3; 2
3
;
p
6k+5
x6k+5 = 2 + (1) ; sin (12k+10)
3 = 1; 23 ;
pentru ecare k 2 N. Se constat a ca sirul (xn ) este periodic de pe-
rioada T = 6. De aici rezult a ca sirul (xn ) are sase subsiruri constante,
convergente la unul
p
din vectorii
p p p
(3; 0) ; 1; 2 ; 3; 23 ; (1; 0) ; 3; 23 ; 1; 23 :
3

Se mai constat a c a orice alt subsir al sirului (xn ) ori este convergent
la unul din acesti vectori, ori contine subsiruri convergente la unul
din acesti vectori.
Din toate acestea si din Propozitia 3.1.5, rezult a c
a multimea punctelor
de acumulare a sirului (xn ) este
format a din cei sase vectori de mai sus.

7
2. Procednd ca mai sus, avem, dup a usoare calcule,
p
y6k = (1; 3; 0) ; y6k+1 = (6k+1) 2 ; 1; 6k6k+1
1
+ 2 3 ;
p
y6k+2 = 1; 3; 6k6k+2 + 3 3 ; y6k+3 =
1
(6k+3) 2
; 1; 0 ;
p p
6k+4
y6k+4 = 1; 3; 6k + 5 3 ; y6k+5 = (6k+5) 2 ; 1; 6k6k+5
1
+ 6 3 ;
pentru ecare k 2 N. De aici rezult a c a sirul (xn ) are sase subsiruri
convergente la unul din vectorii
p p
(1; 3; 0) ; 0; 1; 3 ; 1; 3; 3 ; (0; 1; 0) :
Se mai constat a ca orice alt subsir al sirului (xn ) ori este convergent
la unul din acesti vectori, ori contine subsiruri convergente la unul
din acesti vectori.
Din toate acestea si din Propozitia 3.1.5, rezult a c
a multimea punctelor
de acumulare a sirului (xn ) este format a din cei sase vectori de mai
sus.
Problema 4
Folosind Criteriul lui Cauchy, s
a se arate c
a sirul (xn ) de vectori
din R2 cu termenul general
P
n
sin k! ( 1)k
xn = k(k + 1) ; k 2
k=1

este convergent.
Rezolvare. Criteriul lui Cauchy (vezi Teorema 3.1.6) spune c a
un sir de vectori din R2 este convergent daca si numai dac a el este
sir fundamental. Conform Denitiei 3.1.7, sirul de vectori (xn ) este
sir fundamental dac a veric
a conditia
8" > 0; 9 n" 2 N :8m, n 2 N, m, n n" =) k xn xm k < ":
Alegem drept norm a n R2 sup-norma. Ca urmare, pentru n > m
avem
Pn
sin k! ( 1)k Pm
sin k! ( 1)k
k xn xm k = k k(k + 1) ; k 2 k(k + 1) ; 2 k k=
k=1 k=1
P
n
sin k! ( 1)k
=k k(k + 1) ; 2 k k=
k=m +1 !
P
n
sin k!
P
n
( 1)k
=k k(k + 1) ; 2k
k=
k=m +1 k=m +1
( )
P
n
sin k!
P
n
( 1)k
= max k(k + 1) ; 2k
k=m +1 k=m +1

8
 ( )
P
n
sin k!
P
n
( 1)k
max k(k + 1) ; 2k
k=m +1 k=m +1
( )
P
n
1
P
n
1
max k(k + 1) ; 2k
=
(k=m +1 k=m +1
)
P
n
1 1
= max k k+1 ; 21m (1 2m n ) =
k=m +1
n o
1 1
max m +1 n ; 21m (1 2m n ) 1
m +1
Punem conditia m 1+1 < " si rezolvam aceast
a inecuatie cu necunos-
cuta m 2 N. Obtinem m > 1" 1:
Fie acum n" un num ar natural mai mare dec at 1" 1: De exemplu,
1 1
putem alege n" = [ " 1] + 1 = [ " ]. Ca urmare, pentru ecare m, n
2 N, n > m n" avem n [ 1" ] > 1" 1 si ca urmare, m 1+1 < "; adic a
k xn xm k < ":
Pn
sin k! ( 1)k
Asadar, sirul cu termenul general xn = k(k + 1) ; k 2 este sir
k=1
fundamental si deci convergent n R2 .
Observatie. Dac a se alege alt
a norma, se constata c a conditia se
verica. Deosebirea care apare este aceea c a rangul n" se modic a
odata cu norma. Acest fapt nu este esential n conditia mentionat a.
S
irul dat este fundamental indiferent de norma considerat a n R2
2
deoarece orice dou a norme pe R sunt echivalente (si deci genereaz a
a a spatiului R2 ).
aceeasi topologie - topologia euclidian

Problema 5
S a pe spatiul vectorial real R2 ; aplicatia
a se arate c

(x,y) ! hx,yi = 3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ;

unde x = (x1 ,x2 ), y = (y1 ,y2 ), este un produs scalar.

S
a se precizeze norma indus a precum si topologia corespunz
atoare.
Rezolvare. Veric am c a aplicatia satisface axiomele produsului
scalar (vezi Denitia 2.3.5):
1. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 , avem
hx,xi = 3x21 2x1 x2 + 2x22 = 2x21 + (x1 x2 )2 + x22 0.
Apoi, hx,xi = 0 () x1 = 0, x1 x2 = 0, x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem

9
 hx,yi = hy,xi = 3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ;
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 si 2 R avem x
= ( x1 , x2 ) si ca urmare,
h x,yi = 3 x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2 x2 y2 =
= (3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ) = hx,yi;
4. Pentru orice x = (x1 ,x2 ), y = (y1 ,y2 ) si z = (z1 ,z2 ) din R2 ; avem
x + y = (x1 + y1 ;x2 + y2 ) si ca urmare,
hx + y,zi = 3(x1 + y1 )z1 (x1 + y1 )z2 (x2 + y2 )z1 +
+ 2(x2 + y2 )z2 = (3x1 z1 x1 z2 x2 z1 + 2x2 z2 ) +
+ (3y1 z1 y1 z2 y2 z1 + 2y2 z2 ) = hx,zi + hy,zi:
2
Asadar, aplicatia data este unpprodus scalar
p pe R : Ca urmare,
k k : R ! R; k x k = hx,xi = 3x1 2x1 x2 + 2x22
2 2

este norma indus a de produsul scalar (Teorema 2.3.4, Remarca 2.3.3).

Conform cu Teorema 2.3.7, aceast a norm a este echivalent a cu norma
a pe R2 : Ca urmare, norma de mai sus genereaz
euclidian a pe R2
topologia euclidian a.
Ca un am anunt, sfera S( ,r) corespunz atoare este discul eliptic
3x21 2x1 x2 + 2x22 < r2 .
2 2
Adus la forma canonic a, acesta este (vezi [D.A.2]) ( Xr) 2 + ( Yr) 2 < 1,
q p q p
unde = 5 10 5 si = 5 +10 5 :

Problema 6
Folosind denitia " a limitei unei functii ntr-un punct, s
a se
arate c a
1. lim
x !2
(3x + 2y 5) = 7; 2. lim
x !1
(2x + 3y z) = 5;
y !3 y !2
z !3
x y x y
3. lim
x !0 x2 = 1; 4. lim
x !0 (z 3) 2
= 1;
y !1 y !1
z !3
x + y x + y
5. lim
x !0 (y 1) 2
= 1; 6. lim
x !0 (z 3) 2
= 1;
y !1 y !1
z !3

Rezolvare. Denitia " a limitei unei functii reale de mai

multe variabile reale ntr-un punct este Denitia 4.1.4.
1. Limita lim
x !2
(3x + 2y 5) = 7 se ncadreaza n cazul particular b)
y !3

al Denitiei 4.1.4. Ca urmare, avem c

a lim
x !2
(3x + 2y 5) = 7 dac
a si
y !3
numai dac
a se veric
a conditia

10
 8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; (x,y) 6= (2,3),
j x 2 j <
=) j (3x + 2y 5) 7 j < ":
j y 3 j <
Fie un > 0 si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct (x,y) 6=
(2,3) si jx 2j < ; jy 3j < : Atunci, j (3x + 2y 5) 7 j =
= j 3(x 2) + 2(y 3) j 3jx 2j + 2jy 3j < 5 :
Pentru a se verica conditia de mai sus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") = 5" (sau, orice (") 2 (0, 5" ) )
2. Limita limx !1
(2x + 3y z) = 5 se ncadreaza n cazul particular c)
y !2
z !3
al Denitiei 4.1.4. Ca urmare, avem c
a lim
x !1
(2x + 3y z) = 5 dac
a
y !2
z !3
si numai dac a
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y,z) 2 R2 ; (x,y,z) 6= (1,2,3),
8
< j x 1 j <
j y 2 j < =) j (2x + 3y z) 5 j < ":
:
j z 3 j <
Fie un > 0 si e un punct oarecare (x,y,z) 2 R2 astfel nct (x,y,z)
6= (1,2,3), jx 1j < ; jy 2j < ; jz 3j < Atunci,
j (2x + 3y z) 5 j = j 2(x 1) + 3(y 2) (z 3) j
2j x 1 j + 3j y 2 j + j z 3 j < 2 + 3 + = 6 :
Pentru a se verica conditia de mai sus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") = 6" (sau, orice (") 2 (0, 6" ) )
x y
3. Limita innita lim
x !0 x2 = 1 se ncadreaz a n cazul similar al
y !1
x y
Denitiei 4.1.5. Ca urmare, avem lim
x !0 x2 = 1 dac
a si numai
y !1
dac
a se veric
a conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; x 6= 0, (x,y) 6= (0,1),
jxj <
=) x x2 y < ":
j y 1 j <
Fie un 2 (0; 21 ) si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct x 6=
0, (x,y) 6= (0,1) si jxj < ; jy 1j < : Atunci, x2 < 2 si 0 < 1
< y < 1 + si ca urmare, x x2 y < 2 2 1 : Conditia 2 2 1 < " se
p
1+ 1+ 4 2
verica pentru orice 2 0; 2 :

11
Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s
a lu
am, pentru
1+ 1+ 4 2
" > 0 dat, (") 2 0; minf 12 ; 2 g :
4. Se procedeaz a exact asem
anator ca mai sus. Limita innit a
x y
lim
x !0 (z 3)
2 = 1 se ncadreaz
a n cazul similar al Deni
t iei 4.1.5.
y !1
z !3
x y
Ca urmare, avem lim
x !0 (z 3) 2
= 1 dac
a si numai dac
a se veric
a
y !1
z !3
conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y,z) 2 R3 ; z 6= 3, (x,y,z) 6= (0,1,3),
8
< jxj <
j y 1 j < =) (zx 3)y 2 < ":
:
j z 3 j <
Fie un 2 (0; 12 ) si e un punct oarecare (x,y,z) 2 R2 astfel nct z 6=
3, (x,y,z) 6= (0,1,3) si jxj < ; jy 1j < ; jz 3j < : Atunci, (z 3)2
< 2 ; 0 < 1 < y < 1 + si ca urmare, x x2 y < 2 2 1 : Conditia
p
2 1 1+ 1+ 4 2
2 < " se veric a pentru orice 2 0; 2 :
Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s
a lu
am, pentru
1+ 1+ 4 2
" > 0 dat, (") 2 0; minf 12 ; 2 g :
x + y
5. Limita innit
a lim
x !0 (y 1) 2
= 1 se ncadreaz
a n Denitia 4.1.5.
y !1
x + y
Ca urmare, avem lim
x !0 (y 1) 2
= 1 dac
a si numai dac
a se veric
a
y !1
conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; y 6= 1, (x,y) 6= (0,1),
jxj <
=) x x+2 y > ":
j y 1 j <
Fie un 2 (0; 21 ) si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct y 6=
1, (x,y) 6= (0,1) si jxj < ; jy 1j < : Atunci, x2 < 2 si 0 < 1
< y < 1 + si ca urmare, x x+2 y > 1 2 2 : Conditia 1 2 2 > " se
p
1+ 1+ 4 2
veric
a pentru orice 2 0; 2 :
Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s
a lu
am, pentru
1+ 1+ 4 2
" > 0 dat, (") 2 0; minf 21 ; 2 g :
6. Se procedeaz
a exact asem
an
ator ca mai sus.

12
Observatie. 1. Pentru o functie f : D ! R, unde D R2 (sau R3
p
sau, n general, R ), limita lim
x !a
f(x,y) = ` prezint
a 3 cazuri diferite,
y !b
dupa cum ` este nit sau 1: Acestea au fost ilustrate mai sus.
2. Din cele de mai sus se poate deduce urm atoarea schema de aplicare
a denitiei " a limitei unei functii ntr-un punct. Ne situ am n
cazul ` nit. Pentru un > 0 si (x,y) 2 D astfel nct (x,y) 6=
(a,b) si j x a j < ; j y b j < ; n expresia j f(x,y) ` j punem
n evidenta pe j x a j si j y b j si facem majorarea j f(x) `j
F( ). Punem conditia F( ) < " si rezolv am aceasta inecuatie cu
necunoscuta ; obtinnd solutia < g("). Lund (") n intervalul
(0,g(")), conditia din denitie se verica si ca urmare am demonstrat
c
a lim
x !a
f(x,y) = `:
y !b

n cazul n care ` = 1, se procedeaz a asem anator, cu modicarea

c
a n expresia f(x,y) ` punem n evidenta pe j x a j si j y b j
si facem minorarea f(x,y) ` F( ). Punem conditia F( ) > "
si rezolv am aceast
a inecuatie cu necunoscuta ; obtinnd solutia
< g("). Lund (") n intervalul (0,g(")), conditia din denitie se
verica si ca urmare am demonstrat c a lim
x !a
f(x,y) = 1:
y !b

n cazul n care ` = 1; se procedeaz a asem an

ator, cu modicarea
c
a n expresia f(x,y) ` punem n evidenta pe j x a j si j y b j
si facem majorarea f(x,y) ` F( ). Punem conditia F( ) < "
si rezolv am aceast
a inecuatie cu necunoscuta ; obtinnd solutia
< g("). Lund (") n intervalul (0,g(")), conditia din denitie se
verica si ca urmare am demonstrat c a lim
x !a
f(x,y) = `:
y !b

Problema 7
Folosind Criteriul lui Heine, s a se arate c
a
1
1. lim
x !1
sin x 2 + y 2 exist
a ; s
a se determine limita;
y !0
1
2. lim
x !0
sin x 2 + y2 nu exist
a.
y !0

Rezolvare. 1. Fie ((xn ,yn ))n un sir oarecare de vectori din R2 ,

(xn ,yn ) 6= (1,0) 8 n 2 N si astfel nct lim (xn ,yn ) = (1,0). Aceasta
nseamn a lim xn = 1 si lim yn = 0. Ca urmare, lim (x2n + y2n )
a c
= 1 si atunci, lim sin x 2 +1 y 2 = sin 1: Conform Criteriului lui Heine
n n

13
 1
(Teorema 4.1.1), lim
x !1
sin x 2 + y2 exist
a si este egal
a cu sin 1:
y !0
1
2. Prin reducere la absurd. Presupunem c
a lim
x !0
sin x 2 + y2 exist
a. Fie
y !0
1 1
` = lim
x !0
sin x 2 + y2 (care este nit
a, pentru c
a functia sin x 2 + y2 este
y !0

marginit a). Conform Criteriului lui Heine, ar trebui ca pentru orice

sir ((xn ,yn ))n de vectori din R2 , (xn ,yn ) 6= (0,0), 8 n 2 N si astfel nct
lim (xn ,yn ) = (0,0) s a avem lim sin x 2 +1 y 2 = `: Fie sirul de vectori
n n
din R2 cu termenul general (xn ,yn ) = ( p1n ; 0): Se vede c a (xn ,yn ) 6=
(0,0) 8 n 2 N si lim (xn ,yn ) = (0,0) si, n plus, lim sin x 2 +1 y 2 = lim
n n
sin n = 0. Deci, ` = 0. Fie acum sirul de vectori din R2 cu termenul
general (x0n ,y0n ) = ( p 1 ; 0): Se vede c a (x0n ,y0n ) 6= (0,0) 8 n 2 N si
2n + 2
lim (x0n ,y0n ) = (0,0) si, n plus, lim sin (x 0 )2 +1 (y 0 )2 = lim sin (2n +
n n

2 ) = 1. Deci, ` = 1, ceea ce contrazice rezultatul ob tinut anterior.

1
Contradictia arat a ca limita lim
x !0
sin x2 + y2 nu exista .
y !0

Observatie. Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind exis-

tenta limitei unei functii ntr-un punct se face dup a modelul urm ator:
O functie f : D ! R, unde D R2 (sau R3 sau, n general, Rp ) are
limita ` n punctul (a,b) 2 D0 dac a se veric
a conditia: oricare ar
sirul ((xn ,yn ))n de elemente din D, diferite de (a,b) si astfel nct lim
(xn ,yn ) = (a,b), avem ` = lim f(xn ;yn ).
Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind inexistenta limitei
unei functii ntr-un punct se face dup a modelul urm ator: O functie
f : D ! R nu are limit a (nu are limita `) n punctul (a,b) 2 D0
dac a se veric a conditia: exist a un sir ((xn ,yn ))n de elemente din
D, diferite de (a,b) si cu limita (a,b) si astfel nct lim f(xn ; yn )
nu exist a (respectiv, nu are limita `). Practic, se determin a doua
siruri ((x0n ,y0n ))n ; ((x00n ,y00n ))n din D, convergente la (a,b) astfel nct
lim f(x0n ,y0n ) si lim f(x00n ,y00n ) sunt diferite ntre ele (respectiv, una
dintre ele diferit a de `) (acum, sirul ((xn ,yn ))n este sirul intercalat
(x01 ;y01 );(x001 ;y001 );(x02 ;y02 );(x002 ;y002 );...).

Problema 8
1). Pentru functia f : [0,2 ] ! R2 ; f(t) = (cos t; sin t), s
a se
calculeze lim f(t) si lim f(t).
t!0 t!

14
2). Pentru functia
2
f : R2 n {(0,0)} ! R2 ; f(x,y) = x 2 xy+ y 2 ; x sin x 2 xy
+ y2 ;
s
a se calculeze lim
x !0
f(x,y) si lim
x !1
f(x,y).
y !0 y !2

3). Pentru functia

f : R3 n {(0,0)} ! R2 ; f(x,y,z) = 1 x 2cos (1 cos x) z
+ y2 + z2 ;e ;
s
a se calculeze lim
x !0
f(x,y,z)
s i lim
x !0
f(x,y,z).
y !0 y !1
z !0 z !0

Rezolvare. Conform Corolarului 4.1.1, limita unei functii vec-

toriale se face pe componente. Asadar,
1. lim f(t) = lim (cos t; sin t) = lim cos t; lim sin t = (1,0),
t!0 t!0 t!0 t!0
lim f(t) = lim (cos t; sin t) = lim cos t; lim sin t = (1,0).
t! t! t! t!
xy 2 xy
2. Avem lim
x !0
f(x,y) = lim
x !0 x2 + y2 ; x sin x2 + y2 = (0,0), pentru c
a
y !0 y !0
2
xy xy 1
x2 + y2 = jyj x2 + y2 2 j y j x !0
! 0 si la fel,
y !0

x sin x 2 xy xy
+ y 2 = jxj sin x 2 + y 2 ! 0.
jxj x !0
y !0

xy 2 xy
La fel, lim
x !1
f(x,y) = lim
x !1 x2 + y2 ; x sin x2 + y2 = ( 54 ; sin 25 ), pentru
y !2 y !2
xy 2
c
a lim
x !1 x2 + y2 = 4
5 si lim
x !1
xsin x 2 xy 2
+ y 2 = sin 5 :
y !2 y !2
1 cos (1 cos x) z
3. Avem lim
x !0
f(x,y,z) = lim
x !0 x2 + y2 + z2 ;e = (0,1), pentru
y !0 y !0
z !0 z !0
1 cos (1 cos x) 1 cos (1 cos x) (1 cos x) 2
c
a lim
x !0 x2 + y2 + z2 = lim
x !0 (1 cos x) 2 x2 + y2 + z2 =
y !0 y !0
z !0 z !0
2 4
1 (2 sin2 x2 ) sin x
x4
= 2 lim x2 + y2 + z2 = 2 lim x
2
x2 + y2 + z2 =0
x !0
y !0
x!0
z !0
si, evident, lim
x !0
ez = 1.
y !0
z !0
1 cos t sin x
S-au folosit limitele fundamentale lim t2 = 12 , lim x = ;
t!0 x!0
4
x
limita functiei compuse precum si faptul c
a lim
x !0 x2 + y 2 + z 2 = 0,
y !0
z !0

15
 x4 x2
pentru c
a0 x2 + y2 + z2 x2 x2 + y2 + z2 x2 ! 0.
x !0
y !0
z !0

Observatie. n calculul limitelor functiilor de mai multe variabile, se

folosesc, adaptate corespunz
ator, regulile de calcul a limitelor functii-
lor de o variabil
a real
a.

Problema 9
2
Se consider
( a functia f : R ! R denit a prin
1 1
(x + y) cos x + sin y ; x 6= 0 si y 6= 0
f(x,y) = :
0, x = 0 sau y = 0
Sa se determine multimea punctelor de continuitate ale functiei.
Rezolvare. Studiem continuitatea functiei f ntr-un punct (a,b)
2 R2 . Vom folosi Criteriul lui Heine (Teorema 4.2.1) privind continu-
itatea unei functii ntr-un punct. Deosebim patru cazuri, dup a cum
a si b sunt nule sau nenule.
Cazul a 6= 0 si b 6= 0. Atunci, f(a,b) = (a + b) cos 1a + sin b1 Fie
p
(xn ,yn ) un sir arbitrar din R2 , convergent la (a,b). Fie r = a2 + b2
si sfera S((a,b),r) = S. Exist a rangul n0 2 N astfel nct (xn ,yn ) 2 S
pentru n n0 : Pentru un astfel de n, avem
f(xn ,yn ) = (xn + yn ) cos x1n + sin y1 .
n
Ca urmare, lim f(xn ,yn ) = f(a,b). Acum, Criteriul amintit arat a c
a
functia f este continu a n punctul (a,b).
Cazul a 6= 0 si b = 0. Atunci, f(a,b) = 0. Fie sirul (yn ), convergent
la 0, denit prin yn = 2n + 1(1) n : Deoarece
2
lim f(a,y2n ) = a(cos 1a + 1) si lim f(a,y2n+1 ) = a(cos 1a 1),
rezult a c
a lim f(xn ,yn ) nu exista. Acum, Criteriul amintit arat a c
a
functia f nu este continu a n punctul (a,b).
Cazul a = 0 si b 6= 0 este similar cu cel anterior.
Cazul a = 0 si b = 0. Atunci, f(a,b) = 0. Fie (xn ,yn ) un sir arbitrar
din R2 , convergent la (0,0). Avem
(xn +yn )( cos x1n + sin y1 ), xn 6= 0, yn 6= 0
f(xn ,yn ) = n
0, xn = 0 sau yn = 0
Se constat a cu usurinta c
a pentru orice n 2 N are loc inegalitatea j
f(xn ,yn ) j 2j xn + yn j. De aici rezult a imediat c a lim f(xn ,yn ) = 0
= f(a,b). Criteriul amintit arat a ca functia f este continua n (a,b).
n concluzie, multimea punctelor de continuitate ale functiei f este

16
 D = R2 n {(x,0) j x 6= 0} [ {(0,y) j y 6= 0}.
Observatie. Criteriul lui Heine si diverse variante ale lui sunt des
utilizate n probleme privind continuitatea unei functii ntr-un punct.
Este indicat a folosit n probleme privind discontinuitatea unei
functii ntrun punct, dup a modelul urm ator:
O functie f : D ! Y este discontinu a ntrun punct a 2 D dac a se
veric a conditia: exist a un sir (xn ) din D, convergent la a si astfel
nct lim f(xn ) ori nu exist a ori, dac a exist a, este diferit a de f(a).
Practic, se determin a dou a siruri (x0n ) (x00n ) din D, convergente la a
astfel nct lim f(x0n ) si lim f(x00n ) sunt diferite ori ntre ele, ori de f(a).
(acum, sirul (xn ) este sirul intercalat x01 ;x001 ;x02 ;x002 ;...).
Stabilirea continuit atii unei functii ntrun punct se poate face si cu
denitia (n diversele ei variante cu vecin at ati sau " ) sau folosind
propriet atile functiilor continue.
Astfel, continuitatea functiei f n (0,0) nseamn a vericarea conditiei
din Denitia 4.2.5:
jxj <
8" > 0; 9 > 0; 8(x,y) 2 R2 =) j f(x,y) f(0,0) j< "
jyj <
Pentru aceasta, e un > 0 si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel
nct jxj < si jyj < : Atunci,
j f(x,y) f(0,0) j 2j x + y j 2(j x j + j y j) < 4 :
De aici se vede c a conditia din Denitia 4.2.5 se veric a dac a pentru
" > 0 dat se ia = 4" :
n sfrsit, n cazul a 6= 0 si b 6= 0, pentru a ar ata ca functia f este con-
tinua n punctul (a,b), proced am astfel: pe vecin atatea S a punctului
(a,b), functia f este denit a prin
f(x,y) = (x + y) cos x1 + sin y1 :
Astfel, f apare ca un produs de dou a functii continue: o functie poli-
nomial a si o functie sum a de functii trigonometrice compuse cu functii
rationale. Cum produsul a dou a functii continue este o functie con-
tinua, functia f este continu a pe S si cu att mai mult n (a,b).

Problema 10
Se consider
a func
(tia
jyj jy2j
x2 e
2 x ,
daca x 6= 0, y 2 R :
f : R ! R; f(x,y) =
0, daca x = 0, y 2 R
i). S
a se studieze continuitatea partial
a;

17
ii). S a se studieze continuitatea dup a o directie n origine;
iii). Dac a A = {(x,y) 2 R2 j y = x2 }, s a se studieze continuitatea
relativ la multimea A n origine.
iv). S a se studieze continuitatea functiei.
v). Se poate prelungi f prin continuitate n origine?
vi). S a se studieze continuitatea uniform a a functiei.
vii). S a se studieze existenta limitelor iterate ale functiei ntr-un
punct (a,b).
Rezolvare. i). Conform cu Denitia 4.2.11, functia f este
continu a partial n raport cu variabila x (sau y) n punctul (a,b)
dac a f este continu a dup
a directia axei Ox (respectiv Oy) n punctul
(a,b). Avnd n vedere Denitiile 4.2.8 si 4.2.10, e 1 (respectiv
2 ) dreapta ce trece prin (a,b) si este paralela cu Ox (respectiv Oy).
Ecuatia ei este y = b (respectiv x(= a). Restrictia functiei f la dreapta
jbj jb2j
x2 e
x ,
daca x 6= 0 ;
1 este f 1
: R ! R, f 1
(x) =
0, dacax = 0
iar restrictia la dreapta 2 este f 2 : R ! R, f 2 (y) = 0 cnd a = 0
jy j
si f 2 : R ! R, f 2 (y) = jyj
a2 e
a 2
cnd a 6= 0.
Din lim f 1 (x) = f 1 (a) pentru ecare a 2 R, rezult
a c
a functia f
x!a
este continu
a partial n raport cu variabila x n punctul (a,b).
Pentru a = 0, avem lim f 2 (y) = f 2 (b) = 0, pentru ecare b 2 R;
y!b
rezult
a c
a functia f este continu
a partial n raport cu variabila y n
punctul (0,b).
Pentru a 6= 0, avem lim f 2 (y) = f 2 (b), pentru ecare b 2 R; rezulta
y!b
ca functia f este continua partial n raport cu variabila y n (a,b).
Asadar, functia f este continu a partial n raport cu variabila y n
punctul (a,b).
Concluzia este c a functia f este continua partial n ecare punct (a,b)
din R2 .
ii). Avem n vedere Denitia 4.2.10 privind continuitatea dup a o
directie n origine. Din cele spuse mai sus, functia f este continu a
dup a directia axelor Ox si Oy n origine. Fie acum : y = mx, m
6= 0, o dreapt a oarecare care trece prin origine, diferit a de axele de
coordonate. Restrictia functiei ( f la dreapta este
jm j jm j

jxj e
jx j , dac
ax =
6 0
f : R ! R, f (x) = :
0, dac
ax = 0

18
Acum, avem lim f (x) = lim tet = 0 = f (0), adic
a restrictia
x!0 t!1
functiei f la dreapta este continu a n 0. Conform cu Denitia
4.2.10, functia f este continu
a dup a orice directie n origine.
iii). Avem n vedere Denitia 4.2.8 privind continuitatea relativ la o
multime a unei functii. Restrictia functiei f la multimea A este
e1 , dac a (x,y) 6= (0,0)
fA : A ! R, fA (x,y) = :
0, dac a (x,y) = (0,0)
Este clar c a lim fA (x,y) = e1 ; ceea ce arat a c
a restrictia functiei f
x!0
y!0
la A nu este continu a n (0,0).
Concluzia este c a functia f nu este continu
a relativ la multi-mea A n
origine.
iv). Din cele spuse imediat deasupra, rezult a c
a functia f nu este
continu a n (0,0) (vezi Remarca 4.2.4). De altfel, din lim f( p1n ; n1 ) =
e1 si Criteriul lui Heine (Teorema 4.2.1), avem aceeasi concluzie.
Fie acum un punct (0,b) din R2 , b 6= 0. Fie (xn ;yn ) un sir de puncte
din R2 , convergent la (0,b). Aceasta nseamn a, conform Teoremei
3.1.7, ca lim xn = 0 si lim yn = b. De aici, lim jyx n2 j = 1 si, tinnd
n
cont nc a o data ca lim tet = 0, avem lim f(xn ,yn ) = 0 = f(0,b).
t!1
Asadar, functia f este continu a n punctul (0,b) din R2 , b 6= 0.
Fie acum un punct (a,b) din R2 , a 6= 0. Pe o vecin atate sferica a
acestui punct, cu raza sucient de mic a, functia f este o compunere
de functii continue: functia u(x,y) = jyj x2 si functia v(t) = tet : Ca
urmare, f este continu a pe ntreaga aceast a vecinatate.
Concluzia este c a functia f este continua pe R2 n {(0,0)}.
v). Avnd n vedere cele spuse mai sus la pc. ii) si iii) si tinnd
cont de Propozitiile 4.1.1 si 4.1.2, rezult a ca functia f nu are limita
n origine. Ca urmare, (vezi Denitia 4.2.7), functia f nu se poate
prelungi prin continuitate n origine.
vi). Am tras mai sus concluzia c a functia f este continu a pe R2 n
{(0,0)}. Conform cu Teorema lui Cantor (Teorema 4.2.10), functia f
este continu a uniform pe orice multime compact a din R2 n {(0,0)}.
Mai mult, se poate ar ata ca functia f este continu a uniform pe orice
multime m arginita din R2 n {(0,0)}.
Arat
am c a functia f este continu a uniform pe R2 n [r,r] [r,r],
pentru ecare r > 0.
(Schita). Prin calcul direct, se constat a ca functia f este derivabila

19
partial pe [0,1) [0,1)
( n {(0,0)} si (vezi Remarca 5.1.1)
jy j
2y x 2 xy2
@f
(x,y) = x3 e + xy2 2y
x3 e ; x 6= 0, y 0 ;
@x
0, x = 0, y > 0
( jy j y
1 x 2
@f
(x,y) = x2 e xy4 ex 2 ; x 6= 0, y 0 :
@y
0, x = 0, y > 0
Avnd n vedere inegalitatea tk et M = const. pentru t 0 si k =
1, 2, se constat a ca aceste derivate partiale sunt m arginite pe ecare
din multimile [r,1) [r,1), [0,r] [r,1), [r,1) [0,r].
Folosind acest rezultat si Teorema lui Lagrange privind functiile reale
derivabile (vezi si Remarca 5.4.3), se constat a c
a functia f este lip-
schitzian a pe ecare din aceste multimi. Ca urmare (vezi Propozitia
4.2.2), functia f este continu a uniform pe ecare din aceste multimi si
deci si pe reuniunea lor. Din simetria functiei fata de axele de coor-
donate, la fel este functia si pe celelalte cadrane. Din toate acestea,
avem c a functia f este continu a uniform pe R2 n [r,r] [r,r], pentru
ecare r > 0.
vii). Avem n vedere Denitia 4.1.13 privind limitele iterate ale unei
functii ntr-un punct si obtinem:
limita partial a n(raport cu x a functiei f n punctul (a,b) este
jyj jy2j
a2 e
a ,
daca a 6= 0 = f(a,y), y 2 R,
lim f(x,y) =
x!a 0, dacaa = 0
limita partial
a n(raport cu y a functiei f n punctul (a,b) este
jbj jb2j
x2 e
x , dac
ax =
6 0 = f(x,b), x 2 R.
lim f(x,y) =
y!b 0, dac
ax = 0
De aici, ( jb j
jbj 2
a2 e
a , daca a 6= 0 = f(a,b),
lim lim f(x,y) =
x!a y!b 0, dacaa = 0
( jb j
jbj 2
a2 e
a , daca a 6= 0 = f(a,b),
lim lim f(x,y) =
y!b x!a 0, dacaa = 0
ceea ce arata ca f are limite iterate n ecare punct (a,b) din R2 .
Observatie. Functia f este un exemplu de functie care are limite
iterate n origine, este continu a partial n origine dar nu este continu a
n origine (nu are nici m acar limit a n origine).
Observatie. Mai trebuie demonstrat c a daca f este continu
a uniform
pe doua multimi, atunci ea este continu a uniform si pe reuniunea lor.

20
 Problema 11
Dat ind " > 0; s a se determine un (") > 0 satisf acnd conditia
de continuitate uniform a pentru functia
f : (0,1) R (1,1) ! R2 ; f(x,y,z) = ex cos y, zesin y :
Rezolvare. Avem n vedere Denitia 4.2.14, adaptat a tipului de
functie din enunt. n Denitie, consider am d1 si d2 ca ind metricile
induse de supnormele pe spatiile R3 si respectiv R2 . Asadar, functia
f este continu a uniform pe multimea D = (0,1) R (1,1) R3
daca, pentru orice " > 0; exist a (") > 0 astfel nct, pentru orice
(x1 ,y1 ,z1 ) si (x2 ,y2 ,z2 ) 2 D cu j x1 x2 j < ("); j y1 y2 j < (");
j z1 z2 j < ("); s a avem
j ex 1 cosy1 ex 2 cosy2 j < "; j z1 esin y 1 z2 esin y 2 j < ":
Fie f1 (x,y,z) = ex cosy prima functie component a a lui f. Avnd n
vedere Formula lui Lagrange pentru functii de mai multe variabile
reale (vezi Remarca 5.4.3), pentru (x,y,z) si (a,b,c) din D, avem
f1 (x,y,z) f1 (a,b,c) = e cos (x a) e sin (y b),
cu 2 a,x si 2 b,y:
Analog, pentru f2 (x,y,z) = zesin y ; a doua functie component a a lui f,
avem
f2 (x,y,z) f2 (a,b,c) = cos esin (y b) + esin (z c),
cu 2 b,y si 2 c,z:
Observnd acum c a cele patru derivate partiale de mai sus sunt m argi-
nite n modul pe D de num arul M = e, avem
j ex 1 cosy1 ex 2 cosy2 j M(j x1 x2 j + j y1 y2 j)
j z1 esin y 1 z2 esin y 2 j M(j y1 y2 j + j z1 z2 j) :
"
Se vede de aici c a dac a se alege (") = 2e ; atunci conditia de conti-
nuitate uniform a pentru functia f pe domeniul s au de denitie D se
veric a.
Observatie. n fapt, sa ar atat c
a ecare functie component a a
lui f este continu a uniform pe multimea D, iar (") cerut este min-
imul dintre cei doi ("); cei corespunz atori celor dou
a componente ale
functiei.
n general, o functie f = (f1 ,f2 ,...fq ) : D Rp ! Rq este continu a uni-
form pe multimea D dac a si numai daca ecare component a f1 ,f2 ,...fq
este continu a uniform pe D.

21
Observatie. Teorema lui Cantor (Teorema 4.2.10) arat
a c
a ntro
situatie speciala pentru domeniul de denitie D, o functie continu a
f : D Rp ! Rq poate chiar continu a uniform pe D.
Alte situatii speciale sunt prezentate mai jos:
a). Fie I R un interval necompact. O functie continu af: I!R
care are limite nite n capetele intervalului I este continu a uniform.
b). Orice functie continu a f : Rp ! Rq care este periodic a n raport
cu ecare variabil a, este continu a uniform pe Rp .
Observatie. Se poate demonstra c a functia f este continu a uniform
pe multimea D si altfel:
Varianta 1. Fie mai nti f0 restrictia functiei f la multimea (0,1)
[0,2 ] (1,1) si apoi f1 prelungirea prin continuitate a lui f0 pe
multimea = [0,1] [0,2 ] [1,1]. n sfrsit, e f2 prelungirea
prin 2 periodicitate n raport cu variabila y a lui f1 la multimea
D = [0,1] R [1,1]. Deoarece multimea este compact a, con-
form Teoremei lui Cantor (Teorema 4.2.10), functia continu a f1 este
continu a uniform pe multimea : Avnd n vedere cele de mai sus,
functia f2 este continu a uniform pe multimea D: Ca urmare, restrictia
sa la D, adic a functia f, are aceeasi proprietate.
Varianta 2. (Schita). Functia exponential a si functia de gradul nti
ce apar n expresia lui f sunt continue uniform pe intervalele deschise
corespunz atoare pentru c a se pot prelungi prin continuitate pe in-
tervalele compacte corespunz atoare. Celelalte dou a functii sunt con-
tinue uniform pe R deoarece sunt continue si 2 periodice pe R.
Mai folosim proprietatea c a produsul a dou a functii continue uniform
si m arginite este o functie continu a uniform pe multimea respectiv a.
Ca urmare, componentele lui f, deci si f, sunt functii continue uniform
pe D.
Problema 12
Pentru funct8 ia f : R2 ! R2 ; denit a prin
< p xy 2 xy
, 2 2 ; (x,y) 6= (0; 0)
f(x,y) = x2 + y2 x + y ;
:
(0; 0); (x,y) = (0; 0)
s
a se determine multimea punctelor de continuitate C, multimea
punctelor de derivabilitate partial a D precum si multimea punctelor
de diferentiabilitate E.
Rezolvare. a). Studiem continuitatea functiei. Fiep (a,b) 6=
(0,0) un punct din R2 . Pe o vecin atate sferic a r < a2 + b2
a S de raz

22
 xy 2
a componente ale functiei, f1 (x,y) = p
a acestui punct, cele dou
x2 + y2
si f2 (x,y) = x 2 xy
+ y 2 , sunt func
tii continue, ind compuneri de astfel
de functii: functii polinomiale, functia rationala uv ; functia radical.
Ca urmare, functia f este continu a pe S. Studiem acum continuitatea
functiei n origine. Pentru prima component a, avem
xy 2
0 p maxfj y2 j,j xy jg x! 0
x2 + y2 !0
y !0

ceea ce arata c
a f1 este continua n (0,0).
n
Pentru a doua component a, avem ca lim f2 ( n1 ; (1)
n ) nu exist a, ceea
ce arata c
a f2 nu este continu a n (0,0) (de fapt, nu are nici m acar
limit
a n acest punct).
n concluzie, multimea punctelor de continuitate a functiei f este
C = R2 n {(0,0)}.
b). Studiem derivabilitatea partial a a functiei. Fiep (a,b) 6= (0,0) un
2
punct din R . Pe o vecin atate sferic
a S de raz a r < a2 + b2 a aces-
2
tui punct, cele dou a componente ale functiei, f1 (x,y) = p xy 2 2
si
x + y
f2 (x,y) = x 2 xy+ y 2 , sunt func tii derivabile partial (vezi Denitia 5.1.2),
ind compuneri de astfel de functii: functii polinomiale, functia ration-
ala uv ; functia radical. Ca urmare, functia f este derivabil a partial pe
S (vezi Denitia 5.1.5). Avnd n vedere regulile de derivare partial a
(vezi Remarca 5.1.2), avem derivatele partiale n raport cu variabilele
2
x si y ale functiilor p f1 si f2 pe multimea D0 = R n {(0,0)}:
y2 x 2 + y 2 xy 2 p x
4
@f 1 x2 + y2 yp
@x = x2 + y2 = ;
(x 2 + y 2 ) x 2 + y 2
p y
2xy x 2 + y 2 xy 2 p
@f 1 x2 + y2 xy(2x 2 + y 2 )
@y = x2 + y2 = 2
p ;
(x + y2) x2 + y2
2 2 2 2 2
@f 2 y(x + y ) 2x y y(y x )
@x = (x 2 + y 2 )2 = (x 2 + y 2 )2 ;
@f 2 x(x 2 + y 2 ) 2xy 2 x(x 2 y 2 )
=
@y (x 2 =
+ y 2 )2 (x 2 + y 2 )2 :
Avnd n vedere Denitiile 5.1.4 si 5.1.5, avem, pe D0 ;
derivata partial
a a functiei f n raport cu variabila x,
4 2 2
@f yp y(y x )
@x (x,y) =
(x 2
+ y2) x2 + y2
; (x 2 + y 2 )2 ;
derivata partial
a a functiei f n raport cu variabila y,
@f xy(2x 2 + y 2 ) 2
x(x y ) 2

@y (x,y) = 2
p ; (x 2 + y 2 )2 ;
(x + y2) x2 + y2
derivata functiei f (sau matricea lui Jacobi a functiei f),

23
 0 1
4
yp xy(2x 2 + y 2 )
p
f0 (x,y) = @
2 2
(x + y2) x2 + y2 (x + y2) x2+ y2 A:
y(y 2 x 2 ) x(x 2 y 2 )
(x 2 + y 2 )2 (x 2 + y 2 )2
Studiem acum derivabilitatea partial a a functiei n origine. ncepem
cu componentele functiei. Urmnd Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1,
@f 1 f 1 (x,0) f 1 (0,0)
@x (0,0) = lim x = lim x0 = 0,
x!0 x!0
@f 1 f 1 (0,y) f 1 (0,0)
@y (0,0) = lim y = lim y0 = 0,
y!0 y!0
@f 2 f 2 (x,0) f 2 (0,0)
@x (0,0) = lim x = lim x0 = 0,
x!0 x!0
@f 2 f 2 (0,y) f 2 (0,0)
@y (0,0) = lim y = lim y0 = 0.
y!0 y!0
Avnd n vedere Denitiile 5.1.4 si 5.1.5, functia f este derivabil a
0 0 0
partial n origine si derivata ei n acest punct este f (0,0) = :
0 0
n concluzie, multimea punctelor de derivabilitatea partial a a functiei
f este D = R2 .
c). Studiem diferentiabilitatea functiei. Deoarece functia nu este
continu a n origine, ea nu este diferentiabila n acest punct, conform
Teoremei 5.1.1. Fie acump (a,b) 6= (0,0) un punct din R2 . Pe o vecin a-
2 2
tate sferic a S de raza r < a + b a acestui punct, derivata partial a
f0 (x,y) este continu a pe S deoarece cele patru derivate partiale @f @x ;
1

@f 1 @f 2 @f 2
@y ; @x ; @y sunt continue pe S, ind compuneri de astfel de func
tii
(vezi Corolarul 4.2.1). Ca urmare, conform cu conditia sucient a de
diferentiabilitate din Teorema 5.1.3, functia f este diferentiabil a pe S
si deci pe D0 :
n concluzie, multimea punctelor de diferentiabilitate a functiei f este
E = D0 :
Observatie. De retinut:
continuitatea este o conditie necesar a pentru diferentiabilitatea unei
functii ntr-un punct;
derivabilitatea partiala este o conditie necesar a pentru diferentia-
bilitatea unei functii ntr-un punct;
Sensul exact al acestor armatii trebuie nteles ca n Teoremele 5.1.1
si 5.1.2.
Observatie. Conform cu Denitia 5.1.7, Propozitia 5.1.5 si Teorema
5.1.2, diferentiala functiei f ntrun punct (a,b) 2 E este aplicatia
liniara df(a,b) : R2 ! R2 a c arei matrice n baza canonic a a lui R2
0
este f (a,b).

24
Asadar, df(a,b) : R2 ! R2 este denit
a prin
df(a,b)(u,v) = @x (a,b)u+ @y (a,b)v, @f
@f 1 @f 1 @f 2
@x (a,b)u+ @y (a,b)v
2

pentru ecare (u,v) 2 R2 .

n functie de diferentialele elementare dx, dy, se poate scrie
df(a,b) = @f @f 1 @f 2 @f 2
@x (a,b)dx+ @y (a,b)dy, @x (a,b)dx+ @y (a,b)dy :
1

Reamintim c a, de fapt, diferentialele elementare dx, dy sunt difer-

entialele functiilor proiectie dx = dpr1 si dy = dpr2 si coincid cu
acestea (vezi Remarca 5.1.9):
dx : R2 ! R, dx(u,v) = u si dy : R2 ! R, dy(u,v) = v.
Concret, n punctul (3,4) avem c a df(3,4) : R2 ! R2 este
256 408 28 21
df(3,4) = 125 dx + 125 dy, 625 dx 625 dy :

Problema 13
S
a se arate ca(functia f : R2 ! R denit a prin
x2 y2
xy x 2 + y 2 ; (x,y) 6= (0,0)
f(x,y) =
0, (x,y) = (0,0)
2
este diferentiabil
a pe R : S a se arate apoi ca functia f admite derivate
partiale mixte de ordinul doi pe R2 si s a se deduc a faptul ca cel putin
una dintre aceste derivate nu este continu a n origine. n ce puncte
din R2 functia f este diferentiabil a de dou a ori?
Rezolvare. a). ncepem prin a studia diferentiabilitatea functiei
n origine. Din
2 2 2 2
0 xy xx 2 + yy 2 = j xy j xx 2 + yy 2 j xy j x!!o
0,
y !o
rezult
a ca functia este continu a n origine.
Urmnd din nou Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1, avem
f(x,0) f(0,0)
@f
@x (0,0) = lim x
@f
= 0, @y (0,0) = lim f(0,y) y f(0,0) = 0,
x!0 y!0
ceea ce arat a c
a functia f este derivabil a partial n origine.
Asadar, cele dou a conditii necesare de diferentiabilitate a unei functii
ntrun punct (vezi Teoremele 5.1.1 si 5.1.2) sunt ndeplinite. Con-
sidernd acum aplicatia liniar a nula L : R2 ! R, L(x,y) = 0, avem
2 2
f(x,y) f(0,0) L(x,y)
lim p 2 2
= lim xy 2 x 2 py 2 2
=0
x !0 x + y x !0 (x + y ) x + y
y !0 y !0
pentru c
a
x 2 py 2 xy x2 y2
0 xy = p 2 2 maxfj x j,j y jg:
(x 2 + y 2 ) x 2 + y 2 x 2 + y 2 (x + y )
Conform Denitiei 5.1.6, f este diferentiabil
a n origine.

25
Studiem acum diferentiabilitatea functiei ntr-unppunct (a,b) diferit
de origine. Pe o vecin atate sferic a S de raz a r < a2 + b2 a acestui
punct, functia f este o functie rational a si ca urmare, este deriv-
abila partial pe S (vezi Denitia 5.1.1). Avnd n vedere regulile
de derivare partial a (Remarca 5.1.2) si cele spuse mai sus, avem
derivatele partiale ( 4 raport
n cu x si y ale functiei f:
x y + 4x 2 y 3 y 5
@f (x 2 + y 2 )2
; dac a (x,y) 6= (0,0)
@x (x,y) = ;
0; daca (x,y) = (0,0)
( 5
x 4x 3 y 2 xy 4
@f (x 2 + y 2 )2
; dac a (x,y) 6= (0,0)
@y (x,y) = :
0; dac
a (x,y) = (0,0)
Deoarece aceste derivate partiale sunt functii rationale pe S, ele sunt
functii continue pe S. Conform unei conditii suciente de diferentia-
bilitate (Teorema 5.1.3), functia f este diferentiabil a pe S si deci pe
R2 n {(0,0)}.
Mai facem observatia c a pentru (x,y) 6= (0,0) avem
x 4 y + 4x 2 y 3 y 5 x 5 4x 3 y 2 xy 4
0 (x 2 + y 2 )2
3jyj x! !0
0, 0 (x 2 + y 2 )2
3jxj x!
!0
0,
y !0 y !0
@f @f
ceea ce arat
a ca derivatele partiale @x si @y sunt continue pe R2 .
Tragem concluzia c a pe R2 si chiar mai
a functia f este diferentiabil
1 2
mult, este de clas
a C pe R (vezi Denitia 5.1.9 si Propozitia 5.1.6).
b). ncepem prin a studia existenta derivatelor partiale mixte de
ordinul doi ale functiei f n origine. Conform cu Denitia 5.2.1, avem
@f @f
@2f (x,0) (0,0)
@x@y (0,0) = @
@x
@f
@y (0,0) = lim @y
x
@y
= lim xx = 1,
x!0 x!0
@f @f
@2f (0,y) (0,0)
@y@x (0,0) = @
@y
@f
@x (0,0) = lim @x
y
@x
= lim y
y = 1
y!0 y!0
ceea ce arat a c
a f are derivate partiale mixte de ordinul doi n (0,0).
Studiem acum existenta derivatelor partiale mixte de ordinul doi ale
funcptiei f ntr-un punct (a,b) 6= (0,0). Pe o vecin atate sferic
a S de raz
a
2 2 @f @f
r < a + b a acestui punct, derivatele partiale @x si @y sunt functii
rationale si ca urmare, sunt derivabile partial pe S (vezi Denitia
5.1.1). Ca urmare, functia f admite derivate partiale mixte de ordinul
doi pe R2 . Dac a amdou a derivatele partiale mixte de ordinul doi
@2f @2f
@x@y si @y@x ar continue n origine, atunci, conform cu Teorema
lui Schwarz (Teorema 5.2.1), derivatele partiale mixte de ordinul doi
@2f @2f
@x@y si @y@x ar egale n ori-gine, ceea ce contrazice rezultatele de
mai sus. Asadar, cel putin una dintre derivatele partiale mixte de

26
 2 2
@ f @ f
ordinul doi @x@y si @y@x nu este continu a n origine. De altfel, calcule
simple ne conduc la
@2f @2f x 6 + 9x 4 y 2 9x 2 y 4 y 6
@x@y (x,y) = @y@x (x,y) = (x 2 + y 2 )3
pentru (x,y) 6= (0,0), fapt normal, pentru c a functia f este de clas a
C2 pe R2 n {(0,0)} (vezi Denitia 5.2.9 si Corolarul 5.2.1). Acum,
@2f 1 @2f
din lim @y@x ( n ,0) = 1 si lim @x@y (0, n1 ) = 1, rezult a c a nici una din
2 2
@ f @ f
derivatele partiale mixte @x@y si @y@x nu este continua n origine.
c). Deoarece functia f este de clas a C2 pe R2 n {(0,0)}, din Denitia
5.2.11 si din Teorema 5.2.2 a lui Young rezult a c
a ea este de doua ori
diferentiabila pe R2 n {(0,0)}.
Observatie. Conform cu Denitia 5.2.12, diferentiala de ordin doi a
functiei f n punctul (a,b) 2 R2 n {(0,0)} este aplicatia
d2 f(a,b) : R2 ! R denit a prin
@2f @2f @2f
d2 f(a,b) = @x 2 (a,b)dx 2
+ 2 @x@y (a,b)dxdy + @y 2
2 (a,b)dy :

Problema 14
Fie functia f : R3 ! R; de clas a C2 si e functia compus a
F : (0,1) (0,2 ) (0, ) ! R
denit a prin
F( ; ; ') = f( cos sin '; sin sin '; cos ').
S
a se arate c a F este de clas a C2 si verica identitatea
@2f @2f @2f @2F 1 @2F 1 @2F 2 @F ctg' @F
@x 2 + @y 2 + @z 2 = @ 2 + 2 sin2 ' @ 2 + 2 @'2 + @ + 2 @' :

(expresia laplaceianului n coordonate sferice (polare n spatiu)).

Rezolvare. Not am variabilele functiei f prin x, y, z. Consider am
functiile x, y, z : D = (0,1) (0,2 ) (0, ) ! R; denite prin
x( ; ; ') = cos sin '; y( ; ; ') = sin sin '; z( ; ; ') = cos ':
Mai consider am functia vectoriala u care are drept componente aceste
trei functii: u : D ! R3 ; u = (x,y,z). Functia u este de clas a C2 pe
multimea D pentru c a componentele ei, functiile x, y, z, au derivate
partiale de ordinul nti si doi continue pe D. Cum si functia f este
de clas a C2 pe multimea R3 , rezult a, conform Teoremei de diferenti-
abilitate a functiilor compuse (Teorema 5.3.2), c a functia compus a
f u = F este de clas a C2 pe multimea D. Tot Teorema amintit a ne
d
a si formulele de calcul pentru derivatele partiale de ordinul doi ale
functiei compuse F. Preciz am c
a formulele de calcul pentru derivatele
partiale de ordinul nti ale functiei compuse F sunt date de Teorema
5.3.1. Asadar, avem

27
 @F @f
@ ( ; ; ') = @x ( cos sin '; sin sin '; cos ') @x
@ ( ; ; ') +

+ @f
@y ( cos sin '; sin sin '; cos ') @y
@ ( ; ; ') +
@f
+ cos sin '; sin sin '; cos ') @@z ( ; ; ').
@z (
Calcul
am derivatele partiale ale functiilor x, y, z:
@x
@ ( ; ; ') = cos sin ';
@y
@ (
; ; ') = sin sin ';
@z
@ (
; ; ') = cos ':
Facem urm atoarea precizare: de obicei, n formulele anterioare, nu
se scriu punctele n care se calculeaz a derivatele, pentru a nu se
suprancarca scrierea. nsa, ele trebuie sa e prezente tacit. Cu
aceasta, formula de mai sus se scrie
@F @f @x @f @y @f @z
@ = @x @ + @y @ + @z @ ;
si ca urmare,
@F @f @f @f
@ = @x cos sin ' + @y sin sin ' + @z cos ';
adica mult mai convenabil.
n mod asem anator, avem
@F @f @x @f @y @f @z
@ = @x @ + @y @ + @z @ ;
@F
@f @x @f @y @f @z
= @x
@' @' + @y @' + @z @' :
Calculam celelalte derivate partiale ale functiilor x, y, z
@x @y @z
@ = sin sin '; @ = cos sin '; @ = 0,
@x @y @z
@' = cos cos '; @' = sin cos '; @' = sin ';
si cu acestea,
@F @f @f
@ = @x sin sin ' + @y cos sin ',
@F @f @f @f
@' = @x cos cos ' + @y sin cos ' @z sin ':
Trecem acum la calculul derivatelor partiale de ordinul doi ale functiei
compuse F. Aplicnd regulile de derivare a sumei si a produsului
precum si a unei functii compuse, avem
@2F @ @F
@ 2 = @ @ = @@ @x @f
cos sin ' + @y@f
sin sin ' + @z @f
cos ' =
@ @f @ @f @ @f
= @ @x cos sin ' + @ @y sin sin ' + @ @z cos ' =
2 2 2
@ f @ f @ f
= @x 2 cos sin ' + @y@x sin sin ' + @z@x cos ' cos sin ' +
2 2 2
@ f @ f @ f
+ @x@y cos sin ' + @y 2 sin sin ' + @z@y cos ' sin sin ' +
2 2 2
@ f @ f @ f
+ @x@z cos sin ' + @y@z sin sin ' + @z 2 cos ' cos '.
n mod asem
an
ator, avem

28
 @2F @ @F @ @f @f
@ 2
= @ @ = @ @x sin sin ' + @y cos sin ' =
= @@ @x@f
sin sin ' + @@ @y@f
cos sin '
@f @f
@x cos sin ' @y sin sin ' =
2
@ f @2f
= @x 2 sin sin ' + @y@x cos sin ' sin sin ' +
@2f @2f
+ @x@y sin sin ' + @y 2 cos sin ' cos sin '
@f @f
@x cos sin ' @y sin sin '
si, n sfrsit,
@2F @ @F @ @f @f @f
@'2 = @' @' = @' @x cos cos ' + @y sin cos ' @z sin ' =
@ @f @ @f @ @f
= @' @x cos cos ' + @' @y sin cos ' @' @z sin '
@f @f @f
@x cos sin ' @y sin sin ' @z cos ' =
@2f @2f @2f
= @x 2 cos cos ' + @y@x sin cos ' @z@x sin ' cos cos ' +
@2f @2f @ f 2
+ @x@y cos cos ' + @y 2 sin cos ' @z@y sin ' sin cos '
2 2 2
@ f @ f @ f
@x@z cos cos ' + @y@z sin cos ' @z 2 sin ' sin '
@f @f @f
@x cos sin ' @y sin sin ' @z cos ':
2 2
@ 2 F @F @F
Introducnd derivatele @@ F2 , @@ F2 , @' 2 , @ , @' n membrul drept al
identitatii din enunt, se constat a c
a acesta este egal cu membrul stng
@2f @2f @2f
@x 2 + @y 2 + @z 2 al identit atii.
Identitatea din enunt este demonstrat a.
Observatie. Formulele care dau derivatele partiale ale functiei com-
puse F = f u n functie de derivatele partiale ale functiilor ce se com-
pun provin din egalitatea matriceal a F0 (a) = f0 (u(a)) u0 (a) (Teorema
5.3.1 de diferentiabilitate a functiilor compuse). n cazul functiilor
din Problem a, aceasta egalitate devine
@F @F @F
@ ; @ ; @' =
0 1
cos sin ' sin sin ' cos cos '
@f @f @f @
= @x ; @y ; @z sin sin ' cos sin ' sin cos ' A
cos ' 0 sin '
Aici, derivatele lui F sunt calculate n punctul a = ( ; ; ') iar deriva-
tele lui f sunt calculate n punctul
u(a) = ( cos sin '; sin sin '; cos ').
Precizam nc a odat a c
a, de obicei, n formulele anterioare, nu se scriu
punctele n care se calculeaz a derivatele, pentru a nu se supranc arca

29
scrierea. ns a, ele trebuie s
a e prezente tacit.
n sfrsit, se observ a faptul ca n formula general a
@F @f @x @f @y @f @z
@ = @x @ + @y @ + @z @
@f @x
se aa numai termenii de forma @x @ corespunz
atori variabilelor x
(sau y sau z) ale lui f prin intermediul c arora functia compus
a
F( ; ; ') = f( cos sin '; sin sin '; cos ')
| {z } | {z } | {z }
x y z
depinde de variabila : Acesti termeni amintesc de regula de derivare
0
a functiilor compuse de o variabil a (g(u(t))) = g0 (u(t)) u0 (t).
a real
Observatie. Formulele care dau derivatele partiale de ordin superior
ale functiei compuse F = f u n functie de derivatele partiale ale
functiilor ce se compun se obtin derivnd derivatele partiale de ordinul
nti, avnd n vedere regulile de derivare ale operatiilor ce apar,
inclusiv a operatiei de compunere a functiilor. Facem cteva preciz ari
generale, plecnd de la una din derivatele de mai sus.
Am avut de calculat @@ @x @f
: Aici,
@f @f
@x = @x ( cos sin '; sin sin '; cos ').
@f
Notam g = @x si atunci, derivata @@ @x@f
nseamn a derivata
@
@ g( cos sin '; sin sin '; cos '):
@g @x @g @y @g @z
Ori, aceasta este deja calculat
a, @x @ + @y @ + @z @ ; r
amnnd s
a
@f @y @z
nlocuim g = @x pentru formula general a (si derivatele @x
@ ; @ ; @ ;
pentru formula particular a din Problem a):
@ @f @2f @2f @2f
@ @x = @x 2 cos sin ' + @y@x sin sin ' + @z@x cos ':
Mai facem precizarea c a Teorema 5.3.2 privind diferentiabilitatea
functiilor compuse da formulele de calcul pentru derivatele partiale
de ordin doi ale unei functii compuse. n demonstratia Teoremei sunt
deduse aceste formule, la modul general.
Este recomandat ca aceste formule s a e deduse de ecare dat a,
plecnd de la derivatele partiale de ordinul nti.
Observatie. Pentru o functie f de clas a C2 si de dou a sau trei
@2f @2f @2f @2f
variabile reale, expresia f = @x 2 + @y 2 respectiv f = @x 2 + @y 2
2
@ f
+ @z 2 se nume ste laplaceianul lui f.
@2F 1 @2F 1 @2F 2 @F ctg' @F
Expresia @ 2 + 2 sin 2' @ 2 + 2 @'2 + @ + 2 @' se nume ste
laplaceianul lui f n coordonate sferice (polare n spatiu). Problema
arat
a c a C2 nu se schimb
a laplaceianul unei functii de clas a (este
invariant) la trecerea la coordonate sferice (polare n spatiu).

30
 Problema 15
y2 x4
+ cos y cos (1 cos x)
S
a se calculeze lim
x !0
2 12
x4 + y4 .
y !0

Rezolvare. Folosim Formula lui Taylor de ordinul patru pentru

functia de doua variabile f : R2 ! R, denit a prin
2 4
f(x,y) = y2 x12 + cosy cos(1 cosx)
(vezi Teorema 5.4.5). Pentru aceasta, calcul am, pentru nceput,
derivatele partiale pna la ordinul patru inclusiv:
a). derivatele partiale de ordinul nti:
@f x 3 @f
@x = sin(1 cosx) sinx 3 ; @y = y siny;
b). derivatele partiale de ordinul doi:
@2f 2 2
@x 2 = cos(1 cosx) sin x + sin(1 cosx) cosx x ;
@2f @ f 2

@x@y = 0, @y 2 = 1 cosy;

c). derivatele partiale de ordinul trei:

@3f 3
@x 3 = sin(1 cosx) sin x + cos(1 cosx)sin2x +
+ 12 cos(1 cosx)sin2x sin(1 cosx)sinx 2x,
@3f @ f 3
@ f 3
= 0, @x@y
@x 2 @y 2 = 0, @y 3 = siny;

d). derivatele partiale de ordinul patru:

@4f 4 2
@x 4 = cos(1 cosx) sin x + 3 cos 2x sin x +
+ sin(1 cosx) 4 sin2 x cos x sin x sin 2x cos x 2,
@4f f 4
@ f @ f 4 4

@x 3 @y = 0, @x@2 @y 2 = 0, @x@y 3 = 0, @y 4 = cosy.

Calcul am valoarea lui f si a derivatelor partiale de mai sus n punctul

(0,0) si scriem Formula lui Taylor amintit a:
1 2
f(x,y) = 4! x4 + y4 + !(x,y) x2 + y2 ;
unde ! este o functie continu a si nula n (0,0).
Acum, calcul am limita:
y2 x4
+ cos y cos (1 cos x) f(x,y)
lim
x !0
2 12
x4 + y4 = lim
x !0 x4 + y4 =
y !0 y !0
2
1
4! (x 4 + y 4 ) + !(x,y) (x 2 + y 2 )
= lim
x !o x4 + y4 =
y !o
2
1 (x 2+ y2 ) 1
= lim
x !0 4! + !(x,y) x4 + y4 = 4! ;
y !0

31
 2
(x 2 + y2 )
a !(x,y)
pentru c x4 + y4 2j!(x,y)j x!
!0
0.
y !0
1
n concluzie, limita cerut
a este 24 :
Observatie. Pentru calculul limitelor functiilor de mai multe vari-
abile, nu exist
a o Teorema de tip lHpital.
Metoda de mai sus suplineste aceast a lips
a.

Problema 16
Sa se determine punctele de extrem local ale functiei
2 2
f : R2 ! R, f(x,y) = (x + y)e (x + y ) .
Rezolvare. Functia f este de clas a C1 pe multimea deschisa
2
R . Conform Teoremei 5.4.6 (Fermat), punctele de extrem local ale
functiei f se aa printre punctele stationare ale sale, adic
a printre
@f @f
solutiile sistemului (S) : @x (x,y) = 0, @y (x,y) = 0.
Calcul am derivatele partiale:
2 2
@f 2
@x (x,y) = 1 2xy 2x e (x + y ) ;
@f (x 2 + y 2 )
@y (x,y) = 1 2xy 2y2 e :
Sistemul (S) devine
2xy + 2x2 = 1
(S) : ;
2xy + 2y2 = 1
pentru ca exponentiala nu se anuleaz a.
Scaznd ecuatiile sistemului, rezult a c a y = x si ca urmare, solutiile
sistemului sunt : a = ( 12 ; 12 ) si b = (12 ;12 ).
Pentru a stabili dac a aceste puncte stationare ale functiei sunt puncte
de extrem local, folosim conditia sucient a de extrem data de Teo-
rema 5.4.7, conditie care pentru functii de dou a variabile este pre-
cizat
a exact n Remarca 5.4.6. Pentru aceasta, calcul am mai nti
derivatele partiale de ordinul doi ale functiei:
@2f (x 2 + y 2 )
@x 2 (x,y) = e 4x2 y + 4x3 2y 6x ;
@2f (x 2 + y 2 )
@y 2 (x,y) =e 4xy2 + 4y3 2x 6y ;
@2f 2 2

@x@y (x,y) = e (x + y ) 4x2 y + 4xy2 2y 2x

si apoi valorile lor n punctele stationare a si b ale functiei:
@2f 1 1 p3 0 @2f 1 1 p3 ;
A = @x 2 ( 2 ; 2 ) = e ; A = @x 2 (2 ;2 ) = e
@2f 1 1 @2f
B= @x@y ( 2 ; 2 ) = p1e ; B0 = 1 1
@x@y (2 ;2 ) = p1 ;
e
@2f 1 1 @2f
C= @y 2 ( 2 ; 2 ) = p3e ; C0 = 1 1
@y 2 (2 ;2 ) = p3 :
e

32
n punctul a avem = B2 AC = 8e < 0, ceea ce arat a c
a a
este punct de extrem local pentru f si anume, punct de maxim local,
pentru c
a A < 0. Valoarea maxim a local
a a functiei este
fmax loc = f( 21 ; 12 ) = p1e :
n punctul b avem = B2 AC = 8e < 0, ceea ce arat a ca b
este punct de extrem local pentru f si anume, punct de minim local,
pentru ca A0 > 0. Valoarea minim a local
a a functiei este
fmin loc = f(21 ;21 ) = p1e :
Observatie. Conditia sucient a de extrem din Teorema 5.4.7 este
data n termeni de diferentiala a doua sau n termeni privind ma-
a f00 a functiei n punctul stationar supus studiului (vezi
tricea hessian
Remarca 5.4.5).

Problema 17
S
a se determine extremele functiei implicite z = z(x,y) denit a
de ecuatia z3 + z + 20(x2 + y2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Rezolvare. Fie (x0 ,y0 ) un punct de extrem local pentru functia
implicita z = z(x,y) denit a de ecuatia din enunt. Atunci, (x0 ,y0 ) este
punct stationar pentru functia z (Teorema 5.4.6 a lui Fermat), adic a
@z @z
@x = 0, @y = 0. Cum func tia z este denit a de ecuatia F(x,y,z) = 0,
din TFI (Teorema 5.5.1) rezult a c a @F @F
@x = 0, @y = 0. A sadar, x0 , y0
si z0 = z(x0 ,y0 ) sunt solutii ale sistemului
(S) : F(x,y,z) = 0, @F @F @F
@x = 0, @y = 0, @z 6= 0.
Concret, n Problem a, acest sistem este (se subntelege, F este mem-
brul stng8el ecuatiei din enunt)
2
< z3 + z + 20(x + y2 ) 8(xy + x + y) = 0
(S) : 40x 8y 8 =0
:
40y 8x 8 =0
si are o singur a solutie: x = 41 , y = 14 , z = 1.
Observ am c a pentru orice (x,y,z) 2 R3 , @F 2
@z (x,y,z) = 3z + 1 6= 0.
Din cele spuse mai sus se constat a cu usurinta (Teorema 5.5.1 TFI)
ca ecuatia dat a admite o singur a solutie z = z(x,y) pe o vecin atate
U0 a punctului ( 14 ; 14 ) astfel ca z( 41 ; 14 ) = 1 si este de clas a C2 . n
plus, punctul ( 41 ; 14 ) este punct stationar pentru aceast a functie. Tot
din TFI avem @F
@z @x (x,y,z(x,y)) 40x 8y 8
@x (x,y) = @F (x,y,z(x,y)) = 3z 2 (x,y) + 1 ;
@z

33
 @F
@z @y (x,y,z(x,y)) 40y 8x 8
@y (x,y) = @F
@z (x,y,z(x,y))
= 3z 2 (x,y) + 1 ;

pentru ecare (x,y) 2 U0 ;

Folosind formulele de derivare ale functiilor compuse (vezi Teorema
5.3.1), se obtin derivatele partiale de ordinul doi ale functiei z:
@2z 40(3z 2 (x,y) + 1 ) (40x 8y 8)6z(x,y) @x
@z
(x,y)
@x 2 (x,y) = 2
(3z (x,y) + 1) 2 ,
@2z 40(3z 2 (x,y) + 1 ) (40y 8x 8)6z(x,y) @y
@z
(x,y)
@y 2 (x,y) = (3z 2 (x,y) + 1)2
,
@2z 8 (3z 2 (x,y) + 1 ) (40y 8x 8)6z(x,y) @x
@z
(x,y)
@x@y (x,y) = (3z 2 (x,y) + 1)2
@2z 1 1 @2z 1 1 @2z 1 1
si caurmare, @x 2 (4; 4) = 10; @y 2 (4; 4) = 10; @x@y ( 4 ; 4 ) = 2.
De aici si din Teorema 5.4.7 (si Remarca 5.4.6) tragem concluzia c a
punctul ( 14 ; 14 ) este punct de extrem local pentru functia z si anume
punct de maxim. Valoarea maxim a locala a lui z este
zmax loc = z( 14 ; 14 ) = 1.
Facem urm atoarea observatie: din identitatea
z3 (x,y) + z(x,y) + 20(x2 + y2 ) 8(xy + x + y) = 0,
valabila pentru ecare (x,y) 2 U0 ; rezult a c
a
(1z(x,y)) z2 (x,y)+z(x,y)+2 = (4x1)2 + (4y1)2 + 4(xy)2 ;
ceea ce arat a c a z(x,y) 1, 8 z(x,y) 2 U0 :
Aceasta arat a ca punctul ( 41 ; 14 ) este punct de maxim absolut pentru
functia implicit a z = z(x,y).
Observatie. Se poate ntmpla ca sistemul (S) de mai sus s a aiba
mai multe solutii (x0 ,y0 ,z0 ). n acest caz, se studiaz a dac
a functia
implicit a z = z(x,y) denit a de ecuatie si de ecare conditie initial a
z(x0 ,y0 ) = z0 , z de clas a C2 , are un extrem local n (x0 ,y0 ).
Problema 18
Sa se arate ca sistemul
x2 + y2 + z2 + t2 4x 6 = 0
x3 y3 + z3 t3 3z = 0
deneste pe o vecin atate a punctului (0,1) functiile z = z(x,y), t =
t(x,y) care veric a conditiile z(0,1) = 2, t(0,1) = 1 si care sunt de
a C1 . Este punctul (0,1) punct de extrem local pentru functia
clas
z? S a se scrie ecuatia planului tangent la suprafata de ecuatie t =
t(x,y) n punctul (0,1,1).
Rezolvare. Enuntul sugereaz a s
a aplic
am Teorema sistemelor
de functii implicite (Teorema 5.5.2). Pentru aceasta, consider am
functiile F, G : R4 : ! R, denite prin

34
 F(x,y,z,t) = x2 + y2 + z2 + t2 4x 6,
G(x,y,z,t) = x3 y3 + z3 t3 3z,
(n rolul functiilor F1 respectiv F2 din Teorem a). Fie nca punctele
(0,1) si (2,1) din R2 (n rolul punctelor a respectiv b din Teorem a).
Se constat a c
a se verica ipotezele din Teorema:
1). F(0,1,2,1) = 0, G(0,1,2,1) = 0;
a C1 pe R4 ; ind functii polinomiale;
2). functiile F si G sunt de clas
D(F,G)
3). determinantul functional D(z,t) este nenul n (0,1,2,1) pentru c a
@F @F
@z @t 2z 2t
D(F,G)
D(z,t) = = =
@G @G 2 2
@z @t
3z 3 3t
= 6zt2 6t(z2 1) (0,1,2,1) = 30.
Conform teoremei, exist a o vecin atate U0 a punctului (0,1) si o vecin
a-
tate V0 a punctului (2,1) si o functie vectorial a (z,t) : U0 ! V0 astfel
nct, pentru (x,y) 2 U0 ;
2
x2 + y2 + z2 (x,y) + t (x,y) 4x 6 = 0
3
x3 y3 + z3 (x,y) t (x,y) 3z(x,y) = 0
(adic
a functiile z si t sunt solutii n raport cu z si t ale sistemului dat
pe multimea U0 ).
n plus, z(0,1) = 2, v(0,1) = 1, functiile z si t sunt de clas a C1 pe U0
si sunt unice cu aceste propriet ati. Din cele spuse mai sus, rezult a c
a
sistemul dat deneste pe vecin atatea U0 a punctului (0,1) pe z si t
ca functii de x si y (vezi Denitia 5.5.4).
Prima parte a problemei este rezolvat a.
TSFI d a expresiile derivatelor partiale ale functiilor z si t:
D (F ,G ) D (F ,G )
@z D (x ,t) @z D ( y, t )
@x (x,y) = D (F ,G ) , @y (x,y) = D (F ,G )
D (z ,t) D (z ,t)
D (F ,G ) D (F ,G )
@t D (z ,x ) @t D (z ,y )
@x (x,y) = D (F ,G ) , @y (x,y) = D (F ,G )
D (z ,t) D (z ,t)
pentru (x,y) 2 U0 , cei cinci determinanti functionali calculndu-se n
punctul (x,y,z(x,y),t(x,y)).
Calcul
am acesti determinanti functionali:
@F @F
@x @t 2x 4 2t
D(F,G)
D(x,t) = = =
@G @G 2 2
@x @t
3x 3t
= 6t2 (x,y)(x 2) 6x2 t(x,y),

35
 @F @F
@y @t 2y 2t
D(F,G)
D(y,t) = = =
@G
@y
@G
@t
3y2 3t2

= 6yt2 (x,y) + 6y2 t(x,y),

@F @F
@z @x 2z 2x 4
D(F,G)
D(z,x) = = =
@G
@z
@G
@x
3z2 3 3x2
= 6x2 z(x,y) (3z2 (x,y) 3)(2x 4),
@F @F
@z @y 2z 2y
D(F,G)
D(z,y) = = =
@G
@z
@G
@y
3z2 3 3y2

= 6y2 z(x,y) 2y(3z2 (x,y) 3)

@z
si atunci,@x (0,1) = 25 ; @y
@z @t
(x,y) = 0, @x (x,y) = 56 ; @y
@t
(x,y) = 1.
@z @z
Deoarece derivatele partiale @x si @y nu sunt nule n punctul (0,1),
acesta nu este punct de extrem local pentru functia z (vezi Teorema
5.4.6 a lui Fermat).
Avnd n vedere cele spuse n 5.9.2, ecuatia planului tangent la
suprafata de ecuatie t = t(x,y) n punctul (0,1,1) este
6x + 5y + 5t 10 = 0.
Observatie. Pentru a determina extremele functiilor implicite z =
z(x,y) si t = t(x,y) denite de sistemul dat se poate proceda ca n
problema anterioar a.

Problema 19
S
a se arate c a functia
f : (0,1) (0,1) ! (0,1) (0,1), f(x,y) = (xy, yx )
este regulata si bijectiv a. Sa se constate c a f 1 este
a functia invers
regulata. S a se determine imaginea f(K) a domeniului compact K
limitat de curbele de ecuatii y = x1 ; y = x2 ; y = x2 ; y = 5x.
Rezolvare. Pe domeniul D = (0,1) (0,1) din R2 , compo-
nentele f1 (x,y) = xy si f2 (x,y) = xy sunt de clas a C1 ; ind functii
elementare. Apoi, jacobianul Jf al lui f este
@f 1 @f 1
@x @y y x
D(f 1 ,f 2 )
Jf = D(x,y) (x,y) = = = 2yx 6= 0.
@f 2 @f 2 y 1
@x @y
x 2 x

36
Conform cu Denitia 5.6.1, functia f este regulat a pe D.
Fie acum un punct oarecare (u,v) 2 (0,1) (0,1). Egalitatea f(x,y)
= (u,v), v azuta ca o ecuatie, nseamn a sistemul xy = u, xy = v, care
pu p
are solutia unica x = v , y = uv:
Aceasta arat a ca functia f este bijectiv a (vezi Remarca 1.2.3), iar
functia inversa a sa este p f 1 :p (0,1) (0,1) ! (0,1) (0,1),
u
denit a prin f 1 (u,v) = v ; uv :
(vezi Remarca 1.2.4). Ca si mai sus, componentele lui f 1 sunt de
a C1 pe D, iar jacobianul Jf 1 al lui f 1 este
clas p
@f 1 @f 1
@x @y
p1
2 uv
12 vu3
1
Jf 1 (u,v) = = = 2v :
@f 2 @f 2 1
pv 1
pu
@x @y 2 u 2 v
Conform cu Denitia 5.6.1, functia f 1 este regulat a pe D.
Deoarece f este continu a pe D (direct sau din Propozitia 5.6.2), avem
c
a ea transform a multimea compact a K (vezi mai jos) tot ntro
multime compact a = f(K). Conform cu Corolarul 5.6.1, transfor-
marea regulat a f duce interiorul lui K ntro multime deschis a, evident
inclus a n f(K) si exteriorul lui K ntro multime deschis a, evident in-
clusa n f(CK). Ca urmare, transformarea regulat a f duce frontiera
lui K, adic a patrulaterul curbiliniu P n frontiera lui f(K), pe care
o not am : Asadar, multimea compact a = f(K) este limitat a de
curba :
Determin am acum imaginile prin f ale ec areia din curbele din enunt.
Fie C1 curba de ecuatie y = x1 : Aceasta nseamn a c a (vezi Denitia
5.9.7) C1 = {(x,y) 2 D j y = x1 }. Ca urmare, f(C1 ) = f(x, x1 ) = (1, x12 ),
x > 0, ceea ce arat a c a f(C1 ) este dreapta u = 1 din planul (u,v)
R2 (mai exact, este semidreapta u = 1, v > 0).
La fel, f transform a curba y = x2 n semidreapta u = 2, v > 0, curba
x
y = 2 n semidreapta v = 12 , u > 0 si curba y = 5x n semidreapta
v = 5, u > 0.
Din cele spuse mai sus, rezult a ca curba este este dreptunghiul
A0 B0 C0 D0 din planul (u,v) R2 (v azut ca linie poligonal a nchisa),
unde A0 (1, 21 ), B0 (2, 12 ), C0 (2,5), D0 (1,5).
n concluzie, imaginea f(K) este = dreptunghiul plin A0 B0 C0 D0 ;
adic a = [1,2] [ 12 ,5].
Observatie. Se observ a ca ntre jacobienii lui f si f 1 are loc re-
latia (care aminteste de formula ce d a derivata functiei inverse a unei
1
functii reale de o variabil a reala) Jf 1 (u,v) = J f (x,y) ; cu f(x,y) = (u,v).

37
De altfel, transform arile regulate generalizeaz a functiile reale de o
variabil
a real a, derivabile; derivata f0 (x) devine jacobianul Jf (x) n un-
ele situatii dar si matricea jacobian a n alte situatii (Teorema 5.6.1).
Observatie. Multimea K este limitat a de hiperbolele de ecuatii y =
1 2 x
x ; y = x
s i de dreptele de ecuat ii y = 2 ; y = 5x. Cele patru curbe
formeaz a n D un patrulater curbiliniu (notat P). Multimea K este
domeniul compact limitat de acest patrulater curbiliniu.

Problema 20
Sa se determine punctele de extrem ale functiei
f : R3 ! R, f(x,y,z) = x2 + y2 + z2 ,
2 2 2
conditionate de ecuatia x25 + y9 + z4 = 1.
Rezolvare. n general, punctele de extrem ale unei functii de
a C1 ; conditionate de o ecuatie, se determin
clas a prin metoda (multi-
plicatorilor) lui Lagrange (vezi cele spuse n 5.7). Parcurgem etapele
acestei metode.
1). Functia ajut atoare a lui Lagrange este
x2 y2 z2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 + 25 + 9 + 4 1 :
2). @@x = 2x + 225x ; @@y = 2y + 2 9y , @@z = 2z + 2 4 z
si avem de rezolvat sistemul
2 2 2
(S) : 2x + 225x = 0, 2y + 2 9y = 0, 2z + 2 4 z = 0, x25 + y9 + z4 = 1
Se constata cu usurinta c
a solutiile (x,y,z, ) ale sistemului sunt
( 5,0,0, 25), (0, 3,0, 9), (0,0, 2, 4).
Asadar, punctele ( 5,0,0), (0, 3,0), (0,0, 2) sunt puncte stationare
conditionate pentru functia f.
3 4 5). Pentru = 25, avem
2 2 2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 25 x25 + y9 + z4 1 :
Ca urmare, n punctele ( 5,0,0) avem (vezi Exemplul 5.2.4)
32 21
d2 ( 5,0,0) = 9 dy
2 2
2 dz .
2
Se vede de aici ca forma p atratica d ( 5,0,0) este negativ denit a,
ceea ce arat
a ca punctele ( 5,0,0) sunt puncte de maxim conditionat
pentru functia f (vezi Teorema 5.4.7).
Pentru = 9, avem
2 2 2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 9 x25 + y9 + z4 1 :
32
Ca urmare, n punctele (0, 3,0) avem d2 (0, 3,0) = 25 dx
2
52 dz2 :

38
Este evident c a aceasta form
a patratic
a nu este denit
a ca semn.
Aceasta arat a c
a punctele (0, 3,0) nu sunt puncte de extrem conditi-
onat pentru functia f (vezi Teorema 5.4.7).
n sfrsit, pentru = 4, avem
2 2 2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 4 x25 + y9 + z4 1 :
Ca urmare, n (0,0, 2) avem d2 (0,0, 2) = 42 2 10
25 dx + 9 dy .
2
2
Se vede de aici c a forma p atratica d (0,0, 2) este pozitiv denit a,
ceea ce arata ca punctele (0,0, 2) sunt puncte de minim conditionat
pentru functia f. (Teorema 5.4.7).
Observatie. Cnd se spune c a forma p atratic a
32 21
d2 ( 5,0,0) = 9 dy 2
2 dz 2

este negativ denit a,trebuie nteles c a functia real a de trei variabile

reale (n fapt de dou a, pentru ca dx lipseste) 32 9 u 2 21 2
2 v ia numai
valori 0 atunci cnd u, v 2 R.
Cnd se spune c a forma p atratica
d2 (0,0, 2) = 42 2
25 dx + 9 dy
10 2

este pozitiv denit a, trebuie nteles c a functia real a de trei variabile

reale (n fapt de dou a, pentru c a dz lipseste) 42 2 10 2
25 u + 9 v ia numai
valori 0 atunci cnd u, v 2 R.
Cnd se spune c a forma p atratica
d2 (0, 3,0) = 32 2
25 dx 2 dz
5 2

nu este denit a ca semn, trebuie nteles c a functia real a de trei vari-

32 2
abile reale (n fapt de dou a, pentru c a dy lipseste) 25 u 52 v2 ia att
valori pozitive ct si valori negative atunci cnd u, v 2 R.
Observatie. n derularea celor cinci etape ale Metodei lui La-
grange, etapa a patra a fost omis a pentru c a sa putut stabili c a
forma p atratica d2 este denit a ca semn sau nu. Etapa a patra
nu aduce nimic nou n studiul semnului formei p atratice d2 . ntr
x2 y2 z2
adevar, diferentiind ecuatia 25 + 9 + 4 = 1 n ecare din punctele
( 5,0,0) obtinem sistemul liniar dx = 0, cu solutia dx = 0. Ca ur-
mare, nlocuim n forma p atratica d2 ( 5,0,0) pe dx cu 0 si obtinem
ca form a p
atratica redus a tot pe d2 ( 5,0,0).
Observatie. Avnd n vedere faptul c a f(x,y,z) = x2 + y2 + z2
reprezinta patratul distantei de la origine la punctul curent al spati-
2 2 2
ului, iar ecuatia x25 + y9 + z4 = 1 este ecuatia unui elipsoid E,
problema poate , geometric vorbind, formulat a astfel:
Sa se determine distanta minim a si distanta maxim a de la origine
la un punct al elipsoidului E.

39
Se poate da si o rezolvare geometric qa. Fie P(x,y,z) un punct de pe E.
p 2 2 2
Atunci, OP = x2 + y + z 2 2 5 x25 + y9 + z4 = 5, ceea ce arat a
2 2 2
c
a elipsoidul E este situat n interiorul sferei x + y + z = 25
Vedem elipsoidul E ca o sfer a turtit
asi mai tinem seama de faptul
c
a cele trei semiaxe ale elipsoidului sunt distincte dou a cte dou a
(adica elipsoidul nu este un elipsoid de rotatie). Avnd n vedere
axa mare a elipsoidului, acesta este tangent la sfera x2 + y2 + z2 =
25 si nscris n aceasta. De aici, distanta maxim a cautata este 5,
punctele de maxim conditionat corespunz atoare ind ( 5,0,0). La
fel, avnd n vedere axa mic a a elipsoidului, acesta este circumscris
sferei x2 + y2 + z2 = 4. De aici, distanta minim a cautata este 2,
punctele de minim conditionat ind (0,0, 2). n sfrsit, pentru orice
alt punct P0 al elipsoidului diferit de cele patru puncte considerate,
sfera cu centrul n origine si raza OP0 contine, n jurul lui P0 ; att
puncte interioare ct si puncte exterioare elipsoidului. Ca urmare,
acest punct nu este punct de extrem conditionat pentru f. Mention am
c
a o pozitie aparte a lui P0 este (0, 3,0). Acum, elipsoidul este
tangent sferei x2 + y2 + z2 = 9; dar nu este nici nscris si nici
circumscris sferei (dou a dintre sectiunile elipsoidului cu planele de
coordonate sunt nscrise respectiv circumscrise n cte un cerc
mare al acestei sfere). De aici, avem c a n orice vecinatate a ec
aruia
din punctele (0, 3,0), avem puncte pe elipsoid cu distanta la origine
< 3 dar si > 3. Aceste puncte nu sunt puncte de extrem conditionat
pentru functia f.
Observatie. Uneori, se caut a punctele de extrem ale unei functii
conditionate de mai multe ecuatii. Acum, functia ajut atoare a lui
Lagrange are mai multi multiplicatori, cte unul pentru ecare astfel
de ecuatie (vezi cele spuse n 5.7).

Problema 21
S
a se determine cea mai mic a si cea mai mare valoare a functiei
f : D ! Rf(x,y) = x(x + y), unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 1}.
Rezolvare. Domeniul de denitie D al functiei f este o multime
compact a (Teorema 2.3.9 a lui Heine Borel Lebesgue n Rp ) iar
f este o functie continu
a, ind polinomial a. Conform Teoremei lui
Weierstrass (Corolarul 4.2.4), functia f este m arginit
a si si atinge
marginile, adica exist
a x1 si x2 2 D astfel nct

40
 f(x1 ) = inf f(x) f(x) sup f(x) = f(x2 ), 8x2D.
x2D x2D
Conform Denitiei 5.4.3, punctele x1 si x2 sunt puncte de extrem
absolut pentru functia f. Pe de alt a parte, functia f este derivabila
partial, ind polinomial a (chiar mai mult, este functie de clas a C1 ).
Conform Teoremei 5.4.6 a lui Fermat, acela dintre punctele x1 si x2
care este punct interior lui D este punct stationar pentru f, adic a
@f @f @f @f
anuleaz a derivatele partiale @x si @y ale lui f. Din @x = 2x + y, @y
@f @f
= x, avem c a sistemul @x = 0, @y = 0 are o singur a solutie:x = 0,
y = 0. Aplicnd Teorema 5.4.7 (sau Remarca 5.4.6), se constat a cu
usurinta c
a punctul stationar (0,0) al lui f nu este punct de extrem
local. Asadar, ambele puncte x1 si x2 nu sunt interioare lui D si ca
urmare, ele sunt situate pe frontiera domeniului D, adic a pe cercul
de ecuatie x2 + y2 = 1.
De aici rezult a ca pentru determinarea lui x1 si x2 trebuie s a deter-
min am extremele lui f conditionate de ecuatia x2 + y2 = 1. Pentru
aceasta, aplic am metoda (multiplicatorilor) lui Lagrange (vezi cele
spuse n 5.7). Parcurgem etapele acestei metode.
1). Functia ajut atoare a lui Lagrange este
(x,y) = x(x + y) + (x2 + y2 1).
2). @@x = 2x + y + 2 x; @@y = x + 2 y si avem de rezolvat sistemul
2x + y + 2 x = 0, x + 2 y = 0, x2 + y2 = 1.
Se constat a cu usurinta ca solutiile (x,y, ) ale sistemului sunt
p p p p p p p p p p
2 2 2 + 2 1 + 2 2 + 2 2 2 1 2
2 ; 2 ; 2 ; 2 ; 2 ; 2 :
Asadar, punctele
p p p p p
p p p
2 2 2 + 2 2 + 2 2 2
a= 2 ; 2 ,b= 2 ; 2
sunt puncte stationare conditionate pentru functia f.
3 4 5). Se constat a ca n ecare punct (x0 ,y0 ) din R2 . avem
d (x0 ,y0 ) = (2 + 2 )dx2 + 2dxdy + 2 dy2 ;
2

de unde tragem urm aptoarele concluzii:

1 + 2
i). pentru = ; n cele dou
a puncte a avem
2 p p
d2 (a) = (1 + 2)dx2 + 2dxdy + (1 + 2)dy2 =
p p 2
(1 + 2) dx + ( 2 1)dy 0,
ceea ce arat a c
a punctele a sunt puncte de minim conditionat pentru
functia f. (vezi Teoremap
5.4.7).
1 2
ii). pentru = 2 ; n cele dou
a puncte b avem

41
 p p
d2 (b) = (1 2)dx2 + 2dxdy (1 + 2)dy2 =
p p 2
= (1 2) dx (1 + 2)dy 0,
ceea ce arat a c
a punctele b sunt puncte de maxim conditionat pentru
functia f. (vezi Teorema 5.4.7). p
n concluzie, cea mai mic a valoare a lui f este f(a) = 1 2 2 ; iar cea
p
mai mare valoare a lui f este f(b) = 1 +2 2 :
Observatie. Nu a fost nevoie de determinarea formei p atratice re-
duse pentru studiul formei p atratice d2 deoarece acest studiu sa
putut face cu trinomul de gradul doi.

Problema 22
2 2 2
@ z @ z @ z
n ecuatia a @x 2 + 2b @x@y + c @y 2 = 0, a, b, c ind constante

reale, c 6= 0, se face schimbarea de variabile u = x + py, v = mx

+ qy, cu m, p si q constante reale. Atunci, z(x,y) devine o functie
w(u,v). S a se arate c a b2 ac > 0 sau b2 ac = 0, respectiv
a dac
2
b ac < 0, atunci se pot alege m, p si q astfel nct
@2w @2w @2w @2w
@u@v = 0, @v 2 = 0 respectiv @u 2 + @v 2 = 0.
Ca aplicatie, s a C2 pe R2
a se determine toate functiile z(x,y) de clas
care verica ecuatiile
@2z @2z @2z
a). @x 2 3 @x@y 4 @y 2 = 0,

@2z @ z 2
@ z 2
b). @x 2 + 4 @x@y + 4 @y 2 = 0.

Rezolvare. Avem n vedere cele spuse n 5.8 / 5.8.2 n leg atur

a
cu schimb arile de variabile n expresii ce contin derivate partiale. Din
relatiile u = x + py, v = mx + qy, putem exprima pe x si y ca functii
de u si v, x = x(u,v) si y = y(u,v) si atunci,
z = z(x,y) = z(x(u,v),y(u,v)) = w(u,v) = w(x + py,mx + qy).
Folosind formulele de derivare a functiilor compuse date de Teorema
5.3.2, obtinem
@2z @2w @2w @2w 2
@x 2 = @u 2 + 2 @u@v m + @v 2 m ,
@2z @2w @2w @2w
@x@y = @u 2 p + @u@v (q + pm) + @v 2 mq,

@2z 2 2 2
= @@uw2 p2 + 2 @u@v
@y 2
@ w
pq+ @@vw2 q2 ,
pentru a @u
= 1, @u
c @x
@v @v
@y = p, @x = m, @y = q, iar derivatele de ordin doi
sunt evident nule. n aceste formule, derivatele partiale ale functiei
z sunt calculate n punctul (x,y) iar cele ale functiei w n punctul (x

42
+ py,mx + qy). Introducnd aceste derivate n ecuatia dat
a, aceasta
devine
2
@2w
(a + 2bp + cp2 ) @@uw2 +(2am + 2b(q + pm) + 2cpq) @u@v +
2
+ (am2 + 2bmq + cq2 ) @@vw2 = 0
Ne situ am acum n ecare din cele trei situatii din enunt:
i). dac a b2 ac > 0, ecuatia de gradul al doilea ct2 + 2bt + a = 0
are dou a r
ad
acini reale si distincte t1 si t2 : Alegnd pe p si q drept
@2w
t1 si respectiv t2 si m = 1, ecuatia anterioar a devine @u@v = 0.
ii). daca b2 ac = 0, ecuatia de gradul al doilea ct2 + 2bt + a = 0
are dou a r acini reale si egale: t1 = t2 = bc : Alegnd p = bc , q
ad
2
= 0 si m = 1, ecuatia anterioar a devine @@vw2 = 0.
iii). daca b2 ac < 0, ecuatia de gradul al doilea ct2 + 2bt + a = 0
are dou a r
ad
acini complexe t1 = + i si t2 = i . Alegnd p =
2 2
, q = si m = 0, ecuatia anterioar a devine @@uw2 + @@vw2 = 0.
Trecem la cazurile concrete.
a). Suntem n cazul a = 1, b = 32 ; c = 4. Ecuatia n t are dou a
r
ad acini reale si distincte: t1 = 1 si t2 = 14 : Cu schimbarea de
@2w
variabil a u = x y, v = x + 14 y, ecuatia devine @u@v = 0. Scriem
@ @w
aceast a ecuatie sub forma @u @v = 0, de unde rezult a @w
a c @v nu
@w @w
depinde de u. Ca urmare, @v esteZde forma @v = f(v). Integrnd
acum aceast
a ecuatie, obtinem w = f(v)dv + G(u), G ind o functie
arbitrara. Notnd cu F o primitiv a a lui f, solutia general
a a ecuatiei
@2w
@u@v = 0 este w = F(v) + G(u).
Revenind la vechile variabile, solutia general a a ecuatiei n z de la
punctul a) este z(x,y) = F(x + 14 y) + G(x y), cu F si G functii
arbitrare de clas a C2 pe R2 :
b). Suntem n cazul a = 1, b = 2; c = 4. Ecuatia n t are dou a
r
adacini reale si egale t1 = t2 = 21 : Cu schimbarea de variabil au
2
= x 12 y, v = x, ecuatia devine @@vw2 = 0. Scriem aceast a ecuatie
@ @w @w
sub forma @v @v = 0, de unde rezult a ca @v nu depinde de v. Ca
urmare, @w @v este de forma @w
@v = G(u), G ind o functie arbitrar a.
Integrnd acum aceast a ecuatie, obtinem w = vG(u) + F(u).
Revenind la vechile variabile, solutia general a a ecuatiei n z de la
punctul b) este z(x,y) = xG(x 21 y) + F(x 12 y), cu F si G functii
arbitrare de clas a C2 pe R2 :
Observatie. Se spune c a ecuatia dat a este de tip

43
 hiperbolic, atunci cnd b2 ac > 0,
parabolic, atunci cnd b2 ac = 0,
eliptic, atunci cnd b2 ac < 0.
@2w
Observatie. Ecuatia @u@v = 0 se numeste forma canonica a ecuatiei
de tip hiperbolic. Uneori, aceast a forma cano-nic
a se nlocuieste cu
2 2
ecuatia @@ w2 @@ w2 = 0. La aceasta din urm
a se ajunge daca n ecuatia
@2w
@u@v = 0 se face schimbarea de variabil a = u + v, = u v.
2
Ecuatia @@vw2 = 0 se numeste forma canonic a a ecuatiei de tip par-
abolic.
2 2
Ecuatia @@uw2 + @@vw2 = 0 se numeste forma canonic a a ecuatiei de tip
eliptic.
@2z @2z
Observatie. O ecuatie de forma @x 2 + @y 2 = 0 se nume ste ecuatia
lui Laplace. Solutiile ei se numesc functii armonice.

Problema 23
Folosind teorema de derivare sau teorema de integrare sub sem-
nul integral, s
a se calculeze integrala cu parametru
Z2
1 1 + x sin t
sin t ln 1 x sin t dt, jxj < 1.
0
Rezolvare. Functia de sub semnul integral,
f : (1,1) (0, 2 ] ! R, f(x,t) = sin1 t ln 11 + xx sin
sin t
t ;
este continu a, ind o compunere de astfel de functii (vezi Teoremele
4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat a este improprie n punctul 0.
Aplicnd regula lui lHpital, avem h i
lim sin1 t ln 11 + xx sin
sin t
t = lim 1 x cos t
cos t 1 + x sin t + x cos t
1 x sin t = 2x,
t&0 t&0
ceea ce arat a c
a, de fapt, integrala dat
a este proprie n punctul 0,
n sensul ca f se poate prelungi n punctele (x,0), chiar prin continui-
Z2
tate, astfel nct integrala f(x,t)dt este o integrala Riemann (adic a
0
proprie). Notnd
8 1tot cu 1f(x,t) aceast
a prelungire, adic
a
< sin t ln 1 + xx sin
sin t
t ; (x,t) 2 (1,1) (0, 2 ]
f(x,t) = ;
:
2x, (x,t) 2 (1,1) {0}

44
 Z2
integrala din enunt trebuie v
azut
a ca ind F(x) = f(x,t)dt.
0
Pentru calculul acestei integrale cu parametru, avem n vedere Teo-
rema 7.5.2 de derivare a unei integrale cu parametru. Functia f de mai
sus este continua pe multimea (1,1) [0, 2 ], este derivabil a partial
n raport cu x, 8
< 1 x 22 sin2 t ; (x,t) 2 (1,1) (0, 2 ]
@f
@x (x,t) = : ;
2, (x,t) 2 (1,1) {0}
(vezi Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1), iar aceasta derivat
a este con-
tinu
a pe domeniul s au de denitie (1,1) [0, 2 ] (vezi Denitia 4.2.5
si Teorema 4.2.1 Criteriul lui Heine).
Conform Teoremei amintite mai sus, functia F este derivabil a si cu
derivata continu a pe intervalul (1,1); derivata lui F este dat a de
formula
Z2 Z2
F (x) = @x (x,t)dt = 1 x 22 sin2 t dt.
0 @f

0 0
Cu substitutia tg t = v, (si cu a doua formula de schimbare de vari-
abil
a vezi Remarca 7.1.11), avem n continuare
Z2 Z1
0 2 2 1
F (x) = 1 x 2 sin2 t dt = 2 v2 1 + v 2 dv =
1 x 1 + v2
0 0
Z1 p
2 1
= dv = p 2 arctg v 1 x2 = p :
1 + (1 x 2 )v 2 1 x2 0 1 x2
0 Z
De aici, rezult
a c
a F(x) = p
1 x2
dx = arcsin x + c, unde con-
stanta c r
amne s a e determinat a.
Cum din denitia lui F avem F(0) = 0, rezult a c = 0.
n concluzie, F(x) = arcsin x, pentru x 2 (1,1).
Observatie. Integrala cu parametru dat a se poate calcula si cu
Teorema de integrare sub semnul integral (vezi Teorema 7.5.4).
Pentru aceasta, avem n vedere identitatea
Z1
1 1 a + 1
a 2 u 2 du = 2a ln a 1 ; pentru a > 1,
0

45
 care rezult
a usor din Formula lui LeibnizNewton (vezi 7.2/7.2.2 si
1
Teorema 7.1.8). nlocuim aici a = x sin t pentru (x,t) 2 (1,1) (0, 2 ]
Z1
a usoare calcule, avem 1 x 22x
si dup u 2 sin2 t
du = f(x,t):
0
Se constata c
a aceast
a egalitate are loc si pentru t = 0.
Asadar, se poate scrie egalitatea
0 1
Z2 Z2 Z1
F(x) = f(x,t)dt = @ 1 x 22x u 2 sin2 t
duAdt.
0 0 0
Aici, aplic
am Teorema amintit a functiei, evident continu a,
g : [0,1] [0, 2 ] ! R, g(u,t) = 1 x 22x 2 2
u sin t
:
Avem deci 0 1 0 1
Z2 Z1 Z1 Z2
B C
F(x)= @ 1 x 22x u 2 sin2 t
duAdt= @ 1 x 22x u 2 sin2 t
dtAdu.
0 0 0 0
Integrala interioar a o calcul am cu substitutia tg t = v, (si cu a doua
formul
a de schimbare de variabil a vezi Remarca 7.1.11):
Z2 Z1
2x 2x 1
1 x 2 u 2 sin2 t
dt = 2 2 v2 1 + v 2 dv =
1 x u 1 + v2
0 0
Z1 p
2x 2x 1
= 1 + v 2 (1 x 2 u 2 )
dv = p
1 x2u2
arctg v 1 x2 u2 = p x
1 x2u2
:
0
0
Integrala exterioar
a ne conduce, pentru x 2 (1,1), la F:
Z1
1
F(x) = p1 xx 2 u 2 du = arcsin xu = arcsin x.
0
0
Observatie. Din cele dou
a teoreme amintite si folosite n rezolvarea
problemei, se deduc asa numitele metoda deriv arii sub semnul integral
si metoda integrarii sub semnul integral pentru calculul unei integrale
(cu parametru).
Metoda deriv arii sub semnul integral pentru calculul unei integrale
cu parametru F(x) const a n urm
atoarele:
se calculeaza cu teorema
Z amintit a derivata F0 (x),
se calculeaz
a F(x) = F0 (x)dx + c
se determin
a constanta c

46
Metoda integrarii sub semnul integral pentru calculul unei integrale
Z b
(proprie sau improprie) I = g(x)dx const
a n urmatoarele:
a
Z
se scrie g sub forma g(x) = f(x,t)dt,
0 1
Z b Z
n I = @ f(x,t)dtAdx se schimb
a ordinea de integrare (cu una
a

din Teoremele 7.5.4, 7.5.10 7.5.13),

Z b
se calculeaz
a integrala interioar
a f(x,t)dx,
a
Z Z !
b
se calculeaz
a integrala exterioar
a f(x,t)dx dt, obtinndu-se
a

integrala I.

Problema 24
Folosind metoda deriv arii sau metoda integr
arii sub semnul in-
tegral, s
a se calculeze integralele improprii cu parametru
1Z 0
arctg tx
a). p
t 1 t2
dt, x 2 R;
1 + 0
Z1
cos bx cos cx ax
b). x e dx, a > 0, b, c 2 R.
0
arctg tx
Rezolvare. a). Functia f(x,t) = este denit
p
t 1 t2
a si con-
tinu
a pe multimea R (1,1) n {0}, ind o compunere de astfel
de functii (vezi Teoremele 4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat a este
impropriesi n punctul 0. Aplicnd ns a regula lui lHpital, avem
lim tarctg
p tx
1 t2
= lim arctgt tx = lim 1 + xt 2 x 2 = x,
t!0 t!0 t!0
ceea ce arat a c
a, de fapt, integrala data este proprien punctul 0, n
sensul ca f se poate prelungi n punctul (x,0), chiar prin continuitate,
1Z 0

astfel nct integrala f(x,t)dt este o integral

a improprie pe (1,1)
1 + 0
cu parametru. Notnd tot cu f(x,t) aceast
a prelungire, adic
a

47
 arctg tx
p
t 1 t2
; dac
a (x,t) 2 R (1,1) n f0g
f(x,t) = ;
x, dac
a (x,t) 2 R {0}
1Z 0

integrala din enunt trebuie v

azut
a ca ind f(x,t)dt.
1 + 0
Pentru calculul acestei integrale improprii cu parametru, aplic am
Teorema 7.5.10 de derivare a unei integrale improprii cu parametru.
Vericam conditiile din Teorem a:
1). functia f este continu a pe R (1,1), dup a cum rezult
a din cele
spuse mai sus;
2). prin calcul direct se constat a c a
@f 1 p
@x (x,t) = (1 + t 2 x 2 ) 1 t 2
; (x,t) 2 R (1,1)
si c
a este continu
a pe R (1,1);
1Z 0

3). pentru ecare x 2 R, integrala improprie F(x) = f(x,t)dt

1 + 0
este convergent a, conform cu Denitia 7.4.4 a unei astfel de integrale
si a Criteriului de comparatie (Teorema 7.4.2), prin Corolarul 7.4.1 si
7.4.3, deoarece functia g(t) = f(x,t) este continu
a pe (1,1) si limitele
1 1
laterale lim (t + 1) 2 g(t), lim (t 1) 2 g(t) sunt nite.
t& 1 t%1
1Z 0
@f
4). integrala improprie @x (x,t)dt converge uniform n raport cu
1 + 0
parametrul x 2 R, conform Teoremei 7.5.6, pentru c a
@f
i). functia t ! @x (x,t) este continu a pe (1,1), pentru ecare x 2 R;
@f p 1
ii). j @x (x,t) j 1 t2
; 8(x,t) 2 R (1,1);
1Z 0

iii). p 1 dt este convergent a, conform Teoremei 7.4.6 (Leibniz

1 t2
1 + 0
+1
Newton) si are valoarea arcsin x 1 = .
Conform Teoremei amintite, functia F este de clas a C1 pe R si pentru
ecare x 2 R, are loc formula
1Z 0 1Z 0
0 @f 1 p
F (x) = @x (x,t)dt = (1 + t 2 x 2 ) 1 t 2
dt.
1 + 0 1 + 0

48
Calculam aceast a intrgral a improprie ncepnd cu schimbarea de vari-
a t = sin u, u 2 (2 ; 2 ) vezi Teorema 7.4.8
abil
1Z 0 2Z 0

1 p 1
(1 + t 2 x 2 ) 1 t 2
dt = 1 + x 2 sin2 u
du
1 + 0 2 + 0
si continund cu substitutia tg u = v ,adic
a cu schimbarea de variabil
a
u = arctg v, tinnd cont ca sin u = p tg u 2 :
1 + tg u
2 Z 0 Z1
1 1 1
1 + x 2 sin2 u
du = v2 1 + v 2 dv =
1 + x2 1 + v2
2 + 0 1
Z1
1
p 1
= dv = p 1 arctg v 1 + x2 = p :
1 + (1 + x 2 )v 2 1 + x2 1 1 + x2
1
Asadar, F0 (x) = p pentru x 2 R si ca urmare,
Z1 + x2
p
F(x) = p
1+ x 2
dx = ln x + 1 + x2 + c,
conform unui tablou de primitive imediate (vezi 7.2/7.2.2).
1Z 0

Ramne s
a determinam constanta c. Deoarece F(0) = f(0,t)dt
1 + 0
= 0, din egalitatea anterioar
a rezult
a c = 0.
p
n concluzie, F(x) = ln x + 1 + x2 ; x 2 R.
b). Functia de sub semnul integral, f(x) = cos bx x cos cx eax , este
denit
a si continu a pe multimea (0,1), ind o compunere de astfel
de functii (vezi Teoremele 4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat a este
improprie n punctul 0. Aplicnd ns a regula lui lHpital, avem
lim cos bx x cos cx eax = lim cos bx x cos cx =
x!0 x!0
= lim (b sin bx + c sin cx) = 0,
x!0
ceea ce arat a c
a, de fapt, integrala data este proprie n punctul 0,
n sensul ca f se poate prelungi n punctul x = 0, chiar prin continu-
itate, astfel nct integrala improprie dat a este o integral
a improprie
de speta nti, ca n Denitia 7.4.2. Notnd tot cu f(x) aceast a pre-
lungire, adic a
cos bx cos cx ax
x e ; dac a x > 0,
f(x) = ;
0, dacax=0

49
 Z1
integrala din enunt trebuie v
azut
a ca ind I = f(x)dx.
0
Se observ
a c
a pentru x > 0, putem scrie
Zc
cos bx cos cx ax c
f(x) = x e = eax cosx tx = eax sin tx dt,
b
b
egalitate care de altfel, se veric
a si pentru x = 0.
Ca urmare, se poate scrie, 0 1
Z1 Z1 Zc
I = f(x)dx = @ eax sin txdtAdx.
0 0 b
Avem aici o integral
a improprie a unei integrale proprii cu parametru.
Pentru calculul acestei integrale, vom schimba ordinea de integrare,
folosind Teorema 7.5.10. Fie deci integrala improprie cu parametru
Z1
I(t) = eax sin tx dx, care veric a conditiile din Teorema amintit
a:
0
i). functia f(x,t) = eax sintx este continu
a pe multimea [0,1) [b,c];
ii). integrala improprie cu parametru I(t) converge uniform n raport
cu parametrul t 2 [b,c], conform Teoremei 7.5.6, pentru c a:
j). j eax sintx j eax ; 8(x,t) 2 [0,1) [b,c];
Z1
jj). eax dx este convergent a, conform Teoremei 7.4.6 (Leibniz
0
1
a cu 1a eax
Newton) si egal = 1a .
0
Conform
0 Teoremei amintite1 mai 1sus,
0 are loc egalitatea
1
Zc Z1 Z Zc
@ eax sin tx dxAdt = @ eax sin tx dtAdx.
b 0 0 b
Acum calculam integrala din stnga. Integrnd de dou a ori prin p
arti,
Z1
se constat a eax sin tx dx = a 2 +t t 2 si ca urmare,
a cu usurinta c
01 10
Zc Z Zc
2
@ eax sin tx dxAdt = t + c2
a2 + t 2 dt = 1
2 ln aa2 + b2
;
b 0 b
dup
a cum usor se poate constata (Teorema 7.1.8, LeibnizNewton).

50
 2 2
n consecinta, I = 21 ln aa2 +
+ c
b2
:
Observatie. Metoda deriv arii sub semnul integral si metoda inte-
gr
arii sub semnul integral r amn valabile si pentru integralele impro-
prii cu parametru.
Observatie. A doua integral a se poate calcula si prin metoda de-
riv
arii sub semnul integral; concret, putem vedea f(x) = f(x,b,c) si
Z1
atunci I = I(b,c) = f(x,b,c)dx; deriv am n raport cu b (sau c) si
0
proced
am ca la punctul a)

Problema 25
Folosind functiile lui Euler, s
a se calculeze integralele
Z1
a). xp (ln x)q dx, p < 1, q > 1,
1
Caz particular p = m, q = n, m, n 2 N, m > 1.
Z2
b). sinp x cosq x dx, p, q > 1.
0
Caz particular p = 2m + 1, q = 2n + 1, m, n 2 N.
Rezolvare. a). Facem substitutia ln x = t, adic a facem schim-
a x = et : [0,1) ! [1,1). Cu Teorema 7.4.8 de
barea de variabil
schimbare de variabil
a ntro integral
a improprie, avem
Z1 Z1 Z1
x (ln x) dx = e t e dt = e(p + 1)t tq dt,
p q pt q t

1 0 0
care, cu substitutia (p + 1)t = u, u 2 [0,1), devine
Z1 Z1 q
Z1
(p + 1)t q u 1 1
e t dt = eu (p+1) (p+1) du = ((p + 1))q + 1 uq eu du.
0 0 0
Z1
1
Ca urmare, xp (ln x)q dx = ((p + 1))q + 1 (q + 1).
1
n cazul particular dat, avem, tinnd cont de Teorema 7.5.14,
Z1
1
xp (ln x)q dx = (m 1) n + 1 (n + 1) = (m n!
1)n + 1
;
1

51
b). Facem substitutia sin x = t, adic a facem schimbarea de variabil a
x = arcsin t : [0,1] ! [0, 2 ]. Cu aceeasi Teorem a ca mai sus, avem
Z2 Z1 p q
Z1 q 1
p 2 1
q
sin x cos x dx = t p
1 t p
1 t2
dt = tp 1 t2 2 dt,
0 0 0
care, cu substitutia t2 = u, u 2 [0,1], devine
Z1 q 1
Z1 Z1
p q 1 p 1 q 1
p 2 2 1 1
t 1t dt = u 2 (1u) 2 2pu du = 2 u 2 (1u) 2
du.
0 0 0
Z2
Ca urmare, sinp x cosq x dx = 12 B( p + 1 q + 1
2 ; 2 ).
0
n cazul particular dat, avem, tinnd cont de Teorema 7.5.15,
Z2
sin2m + 1 x cos2n + 1 x dx = 12 B(m+1,n+1) = (m +mn!n!+ 1)! :
0
Observatie. Functiile lui Euler se pot g
asi n 7.5/7.5.3. Teoremele
7.5.14 si 7.5.15 dau propriet
ati ale functiilor si B ale lui Euler.

Problema 26
S
a se calculeze urm
a8toarele integrale curbilinii:
Z < x = cos t
a). (x y + z)ds, C : y = sin t ; t 2 [0,4 ];
:
C z=t
Z
b). ye2y ds, C : y = ln cos x, x 2 [4 , 4 ];

ZC
c). (x + y)ds, C : x2 + y2 4 = 0, y 0;
C
Z
d). (2x + 2y + z)ds, C ind segmentul AB sau linia poligonal
a
C
OBA, unde A(1,2,3), B(1,1,2);
Z
x2 + y2 = R2
e). j xyz jds, C : ; R > 0, h > 0.
z=h
C
Rezolvare. Integralele sunt integrale curbilinii de speta nti.

52
a). Determin am mai nti elementul de arc al curbei C, curb
a dat
a
printr-o reprezentare
q parametric
a :
0 2 0 2 0 2
(f (t)) + (g (t)) + (h (t)) dt =
ds =
q p
2 2
= (sin t) + ( cos t) + 12 dt = 2dt.
Acum, conform formulei de calcul a unei integrale curbilinii de speta
nti (dat
a n Teorema 8.1.2 si precizat
a exact n Remarca 8.1.2),
Z Z4
p
(x y + z)ds = (cos t sin t + t) 2dt =
C 0
p 4 p t2
= 2 sin t + cos t + = 8 2 2: 2
0
b). Determin am mai nti elementul de arc al curbei C, curb
a dat
a
prin ecuatq
ie explicit
a y = f(x),qunde f(x) = ln cos x:
0 2 sin x 2
ds = 1 + (f (x)) dx = 1 + cos x dx = j cos1 x j dx.
Acum, conform formulei de calcul a unei integrale curbilinii de speta
nti (dat
a n Teorema 8.1.2 si precizat a exact n Remarca 8.1.2),
avem, cu metoda integr arii prin p arti (vezi Remarca 7.1.8) si metoda
schimbarii de variabila (vezi Remarca 7.1.10 si Remarca 7.1.11).
Z Z4 Z4
2y ln cos x(e 2 ln cos x )
ye ds = j cos x j dx = cos x ln cos x dx =
C 4 4

Z4
0 4
= 2 (sin x) ln cos x dx = 2sin x ln cos x
0
0
Z4 Z4
sin x
p p
2 1
2 sin x cos x dx = 2 ln 2 +2 cos x cos x dx =
0 0
Z4
p p
2 cos x
p p
2
p
= 2 ln 2sin x 4 +2 1 dx = 2 ln 2+
2 0 sin2 x 2

p 0
p
1 + u
2 p p
2
p (2 +
2
2)
+ ln 1 u
2 = 2 ln 22 : 2 + ln
0
c). Curba C este dat a printr-o ecuatie cartezian a (vezi Denitia
5.9.7). Conform cu Propozitia 5.9.1 si cu cele spuse dup a ea, curba C
poate dat
a si prin ecuatii parametrice, dar si prin ecuatie polar
aC:

53
r = 2, 2 [0, q
]. Conform cu Remarca 8.1.2, elementul de arc al curbei
2 0 2
C este ds = (r( )) + (r ( )) d = 2d . Acum, conform formulei
de calcul a unei integrale curbilinii de speta nti (data n Teorema
8.1.2 si precizat
a exact n Remarca 8.1.2) si formulei LeibnizNewton
din Teorema 7.1.8, avem:
Z Z2
(x + y)ds = (2cos + 2sin )2d =
C 0
2
= 4(sin cos ) = 0.
0
d). Pentru calculul integralei, avem nevoie de ecuatiile parametrice
ale segmentului AB si apoi de ecuatiile parametrice ale segmentului
OB. Acestea se obtin din ecuatiile dreptelor suport corespunz atoare.
Astfel,
x 1 y 2 z + 3
ecuatia dreptei AB este AB : 1 1 = 1 2 = 2 + 3 si ne conduce
la ecuatiile parametrice
8 ale segmentului AB:
< x = 2t + 1
[AB] : y = t + 2 ; t 2 [0,1].
:
z = 5t 3
ecuatia dreptei OB este OB : 1 x
= y1 = 2z si ne conduce la ecuatiile
parametrice ale segmentului
8 OB:
< x = t
[OB] : y = t ; t 2 [0,1].
:
z = 2t
Ca si mai sus, p
elementul de arc al segmentului [AB] este ds = p30dt,
elementul de arc al segmentului [OB] este ds = 6dt.
Acestea ind zise, avem
Z Z1
p p
(2x + 2y + z)ds = (t + 3) 30dt = 5 230 :
[AB] 0
Pentru calculul celei de a doua integrale, folosim proprietatea de adi-
tivitate fata de domeniul de integrare si independenta fata de ori-
entarea pe curb a a integralei curbilinii de speta nti (vezi Teorema
8.1.4):
Z Z Z
(2x + 2y + z)ds = (2x + 2y + z)ds + (2x+2y+z)ds =
[OBA] [OB] [BA]

54
 Z1
p p
5 30
p 1 p
5 30
p p
5 30
= 2t 6dt + 2 = t2 6 + 2 = 6+ 2 :
0
0
e). Curba C este dat a ca intersectie a dou a suprafete (vezi Denitia
5.9.14): prima este o suprafata cilindric a cu cercul director x2 + y2 =
R2 din planul xOy si cu generatoarele paralele cu axa Oz iar a doua
este planul z = h, perpendicular pe Oz. Ca urmare, C este un cerc,
si anume cercul din planul z = h cu centrul n punctul (0,0,h) si de
raza R. Ecuatiile 8
parametrice ale cercului C sunt
< x = R cos t,
C: y = R sin t, ; t 2 [0,2 ].
:
z=h
Elementul de arc alq cercului C este:
0 2 0 2 0 2
ds = (f (t)) + (g (t)) + (h (t)) dt =
q
2 2
= (R sin t) + (R cos t) dt = Rdt.
Acum, conform formulei de calcul a unei integrale curbilinii de speta
nti, dat
a n Teorema 8.1.2 (si precizat a exact n Remarca 8.1.2),
avem
Z Z2
3
j xyz jds = hR j sin t cos t jdt =
C 0
Z Z
1 3 3
= 2 hR j sin 2u jdu = hR j sin 2u jdu =
0
Z2 Z2
3 3
= 2hR j sin 2v jdv = 2hR sin 2v dv = 2hR3 :
0 0
Observatie. Pentru calculul unei integrale curbilinii de speta nti,
se procedeaz a astfel:
se determin a elementul de arc ds, corespunz ator formei sub care
este cunoscut a curba pe care se calculeaz a integrala: parametric a,
explicit
a, polara (vezi 5.9/5.9.1, Remarca 8.1.2 si Remarca 8.1.4);
se aplica formula de calcul corespunz atoare, folosind eventual si
unele proprietati ale integralei curbilinii de speta nti (vezi Teorema
8.1.2, Remarca 8.1.2, Remarca 8.1.4, Denitia 8.1.4).

55
 Problema 27
S
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii:
Z
x = a cos t
a). xydx + ydy, C : , t 2 [0,2 ], a,b > 0;
y = b sin t
C
Z
b). (x 2y)dx + (2x + y)dy, C : y = x2 , x 2 [1,2];

ZC
x2 + y2 = 1
c). xdx + (x + y)dy + (x + y z)dz, unde C : ;
z=x+y
C
este parcurs
a n sensul invers acelor de ceasornic cnd se priveste
dinspre Oz pozitiv.
Rezolvare. Integralele sunt integrale curbilinii de speta a doua.
a). Conform cu formula de calcul a unei integrale curbilinii de speta
a doua data n Teorema 8.2.1 si precizat
a exact n Remarca 8.2.4,
avem
Z Z2
xydx + ydy = [ab sin t cos t(a sin t) + b sin t(b cos t)] dt =
C 0
Z2
= a2 b sin2 t cos t + b2 sin t cos t dt =
0
2 3
t 2 2
= a2 b sin3+ b2 sin2 t = 0.
0 0
b). Curba C : y = x2 , x 2 [1,2] este data printr-o ecuatie explicit
a si
ca urmare, avnd n vedere formula de calcul a unei integrale curbilinii
de speta a doua (vezi Remarca 8.2.4 si Observatia de mai jos),
Z Z2 h i
2 2
(x 2y)dx + (2x + y)dy = (x 2x ) + (2x + x )2x dx =
C 1
Z2
2
= 2x3 + 2x2 + x dx = 1 4
2x + 23 x3 + 12 x2 = 15.
1
1
x2 + y2 = 1
c). Curba C : este curba de intersectie a dou
a
z=x+y
suprafete: suprafata de ecuatie x2 + y2 = 1, care este o suprafata
cilindric
a si suprafata de ecuatie z = x + y, care este un plan. Avnd

56
n vedere reprezentarea parametric a a cercului director al cilindrului,
x = cos t, y = sin t, t 2 [0,2 ], o reprezentare parametric a a curbei
C este C : x = cost, y = sint, z = cost + sint, t 2 [0,2 ]. Se constat a
c
a aceasta curb
a este exact curba data n enunt (si n ceea ce priveste
orientarea).
Acestea ind zise, conform cu formula de calcul a unei integrale
curbilinii de speta a doua dat
a n Teorema 8.2.1 si precizat a exact n
Remarca 8.2.4, avem
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y z)dz =
C
Z2
= [cos t(sin t) + ( cos t + sin t)( cos t)]dt =
0
Z2 Z2
2 1 + cos 2t 2t + sin 2t 2
= cos tdt = 2 dt = 4 = :
0
0 0
Observatie. Pentru calculul unei integrale curbilinii de speta a
doua, se procedeaz a astfel:
se determin a o reprezentare parametric a a curbei pe care se cal-
culeaza integrala (vezi 5.9/5.9.1);
se aplic a formula de calcul corespunz atoare, folosind eventual si
proprietati ale integralei curbilinii de speta a doua (vezi Teorema
8.2.1, Remarca 8.2.4, Denitia 8.2.5).
Observatie. Uneori, curba pe care se calculeaz a integrala se poate
da printr-o ecuatie explicit a C : y = f(x), x 2 [a,b]. Ca urmare, o
x=t
reprezentare parametric a a curbei C este C : ; t2 [a,b].
y = f(t)

Problema 28
Se d
a curba (numit a cicloid
a)
x = a(t sin t)
C: ; t 2 [0,2 ];
y = a(1 cos t)
a > 0 ind dat.
a). S
a se calculeze lungimea curbei;
b). S
a se calculeze aria domeniului plan limitat de curb a si axa Ox.

57
 Rezolvare. a). Conform cu Teorema 5.9.1 (si Remarca 5.9.1),
sau cu Teorema 8.1.4, lungimea curbei C este dat a de formula
Z q
0 2 0 2
`C = ds, unde ds = (x (t)) + (y (t)) dt este elementul de arc al
C
curbei C (vezi Remarca 8.1.2).
Concret, avem
Z2 r h i
2 2
`C = a2 (1 cos t) + ( sin t) dt =
0
Z2 Z2
p
=a 2(1 cos t)dt = 2a sin 2t dt =
0 0
Z2
2
= 2a sin 2t dt = 4acos 2t = 8a.
0
0
Asadar, lungimea curbei C este `C = 8a.
b). Sa presupunem ca C are ecuatia cartezian a (explicit
a) y = f(x),
x 2 [0,2 a]. Atunci, aria domeniului plan limitat de curb a si axa Ox
Z2 a
este data de binecunoscuta formul
aA= f(x)dx.
0
Concret, calculam aceasta integral
a cu schimbarea de variabil
a
x = a(t sin t), t 2 [0,2 ]:
Ca urmare, f(x) = f(a(t sin t)) = y(t) = a(1 cos t) si
x0 (t) = a(1 cos t).
Asadar,
Z2 a Z2
A= f(x)dx = f(a(t sin t)) a(1 cos t)dt =
0 0
Z2 Z2
2 2 2 1 + cos 2t
=a (1 cos t) dt = a (1 2cos t + 2 )dt =
0 0
2 1 2 1
=a t + 2 sin t + 2t + = 3 a2 :
4 sin 2t
0
Asadar, aria domeniului plan limitat de curb a si axa Ox este
A = 3 a2 :
Altfel, aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox se poate cal-

58
 Z
1
cula cu formula A = 2 ydx + xdy, unde este curba obtinut
a prin

juxtapunerea curbei C si a segmentului de dreapt a OA de pe axa Ox

pe care curba C se sprijin a (evident, O(0,0), A(2 a,0)), orientat a
pozitiv fata de domeniul compact pe care l limiteaz a.
Avnd n vedere propriet atile integralei curbilinii, avem
Z Z Z
1 1 1
A = 2 ydx + xdy = 2 ydx + xdy 2 ydx + xdy =
OA C
Z2
1
=0 2 [a(1 cos t)a(1 cos t) + a(t sin t)asin t]dt = 3 a2 ;
0
dup
a cum usor se poate constata.

Problema 29
Fie E elipsa cu centrul n originea sistemului ortogonal de coor-
donate carteziene xOy, de semiaxe 5 si 2. Se cere:
i). Sa se scrie ecuatiile parametrice ale elipsei E dac a aceasta este
parcurs a o singura dat a:
a). n sens trigonometric,
b). n sens invers trigonometric.
ii). S
a se scrie ecuatiile tangentei si normalei la elipsa E n punctul ei
de intersectie cu dreapta de ecuatie y = x, situat n primul cadran.
iii). Fie (E) domeniul din planul R2 limitat de elipsa E si e S seg-
mentul nchis [OA], unde A(5,0). S a se determine o transformare
regulata surjectiva astfel nct
T : (a,b) (c,d) ! (E) n S
Rezolvare. Ecuatia cartezian a a elipsei E de semiaxe 5 si 2 este
x2 y2
25 + 4 = 1.
i). ecuatiile parametrice ale elipsei E dac a aceasta este parcurs a o
singura data:
x = 5 cos t
a). n sens trigonometric, sunt E : , t 2 [0,2 ]
y = 2 sin t
b). n sens invers trigonometric, sunt (nlocuind n reprezentarea
x = 5 cos t
anterioar a pe t cu 2 t) E : , t 2 [0,2 ]
y = 2 sin t
(vezi Denitia 5.9.6 a unei curbe orientate si Denitia 5.9.1 a opusului
unui drum).

59
ii). n general, coordonatele punctelor de intersectie a dou a curbe
se aa rezolvnd sistemul format din ecuatiile celor dou a curbe; aici,
x2 y2
sistemul este 25 + 4 = 1 si are solutia A( p1029 ; p1029 ).
y=x
De aici si cu Remarca 5.9.4, p
ecuatia tangentei n A la elips x
a este 25 + y4 1029 = 0;
210
ecuatia normalei n A la elipsa este 25x 4y p 29
= 0.
iii). Avnd n vedere cele spuse n 5.6 privind Transform arile regu-
late (vezi si Exemplul 5.6.1), transformarea regulat a surjectiv a ceruta
este T : (0,1) (0,2 ) ! (E) n S, denit a prin
x = 5 cos
T( ; ) = (x,y) () :
y = 2 sin
Observatie. Reamintim c a elipsa este multimea punctelor din plan
care au proprietatea c a suma distantelor la dou a puncte xe este
constant a.
Alegem sistemul de coordonate astfel: cele dou a puncte xe (nu-
mite focare, notate F1 , F2 ) determin a axa absciselor iar mediatoarea
segmentului F1 F2 este axa ordonatelor. Sistemul se alege direct ori-
entat. Scriind c a punctul curent M(x,y) al elipsei veric a conditia
MF1 + MF2 = 10 (axa mare a elipsei) se obtine ecuatia cartezian a
x2 y2
a elipsei E de semiaxe 5 si 2: 25 + 4 = 1. Acum, focarele sunt
p p
F1 ( 21;0) si F2 ( 21;0).
2 2
Observatie. n general, pentru elipsa xa 2 + by 2 = 1 si punctul
P0 (x0 ,y0 ) al s
au, avem
yy 0
ecuatia tangentei n P0 la elipsa este xxa 2 + b 2 = 1;
0

ecuatia normalei n P0 la elipsa este a2 y0 (xx0 ) b2 x0 (yy0 ) = 0.

Problema 30
S
a se calculeze urmatoarele integrale duble:
ZZ
p x
a). 2 2 3
dxdy, unde D = [1,1] [0,4];
(1 + x + y )
D
ZZ
y2
b). x 2 dxdy, D ind domeniul compact plan limitat de curbele:
D
i). y = x, xy = 1, x = 2 sau ii). y = x, xy = 1, x = 3, y = 2.
ZZ
c). (x 1)dxdy, D = {(x,y) 2 R2 j (x 1)2 + y2 1, x y}.
D

60
 Rezolvare. a). Domeniul D este un interval bidimensional iar
x
functia f(x,y) = p 2 2 3
este continu
a pe acest domeniu, ca o
(1 + x + y )
compunere de astfel de functii (vezi Teorema 4.2.6, Exemplul 4.2.10)
Conform Corolarului 9.4.1, n calculul integralei duble din enunt nu
conteaz
a ordinea de iterare:
ZZ Z1 Z4
p x x
2 3
dxdy = dx p 2 3
dy
(1 + x + y2) (1 + x + y2)
D 1 0
sau
ZZ Z4 Z1
p x p x
dxdy = dy dx,
(1 + x 2 + y 2 ) 3 (1 + x 2 + y 2 ) 3
D 0 1
dupa dorinta.
n prima variant a, se constat
a ca n calculul integralei interioare
Z4
p x
2 2 3
dy apar unele probleme.
(1 + x + y )
0
Z1
p x
n a doua variant
a, avem dx =0, pentru c
a functia
(1 + x 2 + y 2 ) 3
1
de sub integral
a este impar
a n x.
ZZ
p x
Acum, este clar ca 2
dxdy = 0.
(1 + x + y2)3
D
b). n cazul i) se constat
a cu usurinta c
a
D = (x,y) 2 R2 j 1 x 2, x1 y x :
Conform cu Propozitia 9.4.1, D este un domeniu compact m asurabil
2
Jordan din R ; simplu n raport cu axa Oy. Cum functia f(x,y) = yx 2
2

este continu
a pe D, din Teorema 9.4.3 (mpreun a cu Remarca 7.5.3)
ZZ Z2 Zx
y2 2
rezult
a c
a are loc egalitatea x 2 dxdy = dx yx 2 dy.
D 1 1
x
Zx
y2 y3 x x
Calcul
am integrala interioar
a: F(x) = x 2 dy = 3x 2 1 = 3 3x1 5 :
x
1
x
Z2
x 1 x2 1 2 27
Integrala exterioar
a este 3 3x 5 dx = 6 + 12x 4 = 64 :
1
1

61
 ZZ
y2 27
n concluzie, x 2 dxdy = 64 :
D
n cazul ii) se constat
a cu usurinta c
a D = D1 [ D2 ; unde
D1 = (x,y) 2 R2 j 1 x 2, x1 y x ;
D2 = (x,y) 2 R2 j 2 x 3, x1 y 2 ;
cele dou
a multimi avnd interioarele disjuncte.
Conform cu Propozitia 9.4.1, D1 si D2 sunt domenii compacte m a-
surabile Jordan din R2 ; simple n raport cu axa Oy. Cum functia
2
f(x,y) = xy 2 este continu
a pe D, din Teorema 9.4.3 (mpreuna cu Re-
marca 7.5.3) combinat a cu Proprietatea de aditivitate de domeniu
a integralei duble (vezi Teorema 9.3.4) rezulta c
a are loc egalitatea
ZZ ZZ ZZ
y2 y2 y2
x 2 dxdy = x 2 dxdy + x 2 dxdy
D D1 D2
si ca urmare,
ZZ Z3 Z2 Z3
y2 27 y2 27 y3 2
x 2 dxdy = 64 + dx x 2 dy = 64 + 3x 2 1 dx =
x
D 2 1 2
x

Z3
8 3
= 27
64 + 3x 2 3x1 5 dx = 27
64
8
+ 3x + 1
12x 4 = 419
486 :
2
2
c). Domeniul de integrat Dpeste un segment de cerc, limitat de semi-
cercul de ecuatie x = 1 1y2 si dreapta de ecuatie y = x. Acest
domeniu este simplu n raport cu ecare din axele de coordonate (vezi
mai jos). Retinem pe D simplu n raport cupaxa Ox:
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y 1, 1 1 y2 x y}
Conform cu Propozitia 9.4.2, D este un domeniu compact m asurabil
Jordan din R2 ; simplu n raport cu axa Ox. Cum functia f(x,y) =
x 1 este continu a pe D, din Teorema 9.4.4 (mpreuna cu Remarca
7.5.3) rezult
a c
a are loc egalitatea
ZZ Z1 Zy
(x 1)dxdy = dy (x 1)dx.
D 0
p 2 1 1 y
Ca urmare,

62
 ZZ Z1
(x 1)dxdy = (x 1) 2 py dy =
2 1 1 y2
D 0
Z1 h i Z1
(y 1) 2 2
= 2 1 2 y dy = y2 y dy = 16 :
0 0
Observatie. n calculul unei integrale duble pe un domeniu drept-
unghiular a unei functii continue, nu conteaz a ordinea de integrare.
Aceasta are importanta n ceea ce priveste complexitatea calculului
(vezi Corolarul 9.4.1 si Remarca 9.4.3).
Observatie. n calculul unei integrale duble pe un domeniu care nu
este dreptunghiular, se recomand a reprezentarea grac a a domeni-
ului. Aceasta reprezentare permite stabilirea cu usurinta daca dome-
niul de integrat este simplu n raport cu una din axele de coordonate
si reprezentarea sa ca n una din Propozitiile 9.4.1 sau 9.4.2. Se aplic
a
apoi formula de calcul corespunz atoare pentru calculul integralei du-
ble (din Teorema 9.4.3 respectiv Teorema 9.4.4).
Dac a domeniul D pe care se cere s a se calculeze integrala dubl a
ZZ
f(x,y)dxdy nu este simplu n raport cu nici una din axele de coor-
D
donate, atunci, prin paralele la axele de coordonate, se descompune
D ntrun num ar nit de subdomenii compacte m asurabile Jordan
D1 , D2 , ...,Dm , avnd interioarele disjuncte dou
a cte doua, ecare
S
m
ind simplu n raport cu una din axele de coordonate: D = Di .
i=1
Folosind apoi proprietatea de ereditate si aditivitate de domeniu a
integralei duble (vezi Teorema 9.3.4), avem
ZZ Xm ZZ
f(x,y)dxdy = f(x,y)dxdy.
D i=1 Di
ZZ
Aici, este clar c
a ecare din integralele f(x,y)dxdy se calculeaz
a
Di
asa cum am spus mai sus. Preciz am c a chiar dac
a domeniul D este
simplu n raport cu una din axele de coordonate dar frontiera sa este
mai complicata, se prefer
a o descompunere ca mai sus, asa cum sa
procedat n rezolvarea de la pc. b) / ii).

63
 Problema 31
Folosind metoda schimbarii de variabil
a, s
a se calculeze urm
a-
toarele integrale duble:
ZZ
a). (x y)dxdy, D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 2, y max{x,0}};

ZDZ r 1 2
x2 y2 x2 y
dxdy, D = {(x,y)2 R2 j1
3
b). 5 9 4 9 + 4 4};

Z DZ
c). (1 + xy)dxdy, D ind compactul plan limitat de curbele de
D
ecuatii y = x2 , 2y = x2 , y2 = x, y2 = 2x
Rezolvare. p a). Domeniul D este limitat de semicercul de
2
ecuat
p ie y = 1 x ; de segmentul de dreapt a AO de pe axa Ox,
A( 2; 0) si de segmentul de dreapt a OB de pe bisectoarea y = x,
unde B(1,1). Se constat a cu usurinta c a domeniul D este simplu n
raport cu ecare din axele de coordonate. Iterarea integralei duble
necesit a nsa descompunerea lui D n dou a subdomenii convenabil
alese, ceea ce complic a lucrurile. Se evit a toate aceste inconveniente
folosind metoda schimb arii de variabil a. Faptul ca D este limitat de
un arc de cerc si de semidrepte ce trec prin origine, sugereaz a trecerea
la coordonate polare.
Pentru aceasta, consider am transformarea
x = cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) ()
y = sin
si determin am pe astfel nct T ( ) = D, adic a T s
a e surjectiva.
Pentru aceasta, nlocuim expresiile lui x si y n inecuatiile ce denesc
domeniul D, 2 cos2 + 2 sin2 2, sin max{ cos ; 0}
si rezolv am sistemul de p inecua t ii ob t inut, necunoscutele ind si :
De aici rezult a 2 [0, 2] si 2 [ 4 , ].
Exact vorbind, transformarea punctual a
x = cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) () ;
y = sin
p
este regulat a pe = [0, 2] [ 4 , ] si surjectiv
a. Reamintim c a
D(x,y)
D( , ) = (vezi Exemplul 5.6.1). Conform formulei de schimbare de
variabil a n integrala dubl a (vezi Teorema 9.4.5), avem

64
 ZZ ZZ
(x y)dxdy = ( cos sin ) d d =
D
p p
Z2 Z Z2
2 2
= d d (cos sin ) d = (sin + cos ) d =
4
0 4
0
p
Z2
p p p
2 2
= 2 1 + 2 d = 1 + 2 3 :
0
2
x2 y
b). Domeniul D este limitat la interior de elipsa de ecuatie 9 + 4 =
2
x2 y
1 iar la exterior de elipsa de ecuatie 9 + 4
= 4. O reprezentare a sa
ne arata ca el nu este simplu n raport cu nici una din din axele de
coordonate. Iterarea integralei duble necesit a descompunerea lui D
n patru subdomenii convenabil alese, ceea ce complic a calculele. Se
evit
a toate aceste inconveniente folosind metoda schimb arii de vari-
abil
a. Faptul c a D este limitat de elipse, sugereaza trecerea la coordo-
nate polare generalizate. Pentru aceasta, consider am transformarea
punctual a
x = 3 cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) () ;
y = 2 sin
care este regulat a pe = [1,2] [0,2 ] si surjectiv a. Reamintim c a
D(x,y)
D( , ) = 6 (vezi Exemplul 5.6.1). Conform formulei de schimbare
de variabila n integrala dubl a (vezi Teorema 9.4.5), avem
ZZ r 1
ZZ r 1
2 2 2 2 2 2
5x9 y4 59 cos 4 sin
3 3
dxdy = 9 4 6 d d =
D
ZZ q Z2 Z2 q
=6
3
(5 2) 1 d d =6 d
3
(5 2) 1 d =
1 0
Z2 q
= 12
3
(5 2) 1 d
1
Aceasta este o integral a binomial
a, astfel c
a se impune substitutia
5 2 = t3 (vezi 7.2/7.2.3/VI). Aceasta nseamn a ca n calculul
acestei intagrale aplic
am a doua formul a de schimbare de variabil a
(vezi Teorema 7.1.10
p
s i Remarca 7.1.11) folosind func
tia (schimbarea
p
a) = 5 t3 : [1, 3 4] ! [1,2].
de variabil

65
 p
3
Z2 q Z1 p p Z 4
2
Asadar,
3
(5 2) 1 d =
3
t 3 5 t3 2p53t t 3 dt = 3
tdt =
2
p
1 3
4 1
p
3 2
3
4 p
4t = 34 2 2 1 : 3

1
ZZ r
2 2
1 p
5 x9 y4
3
Cu aceasta, dxdy = 9 2 3 2 1 :
D
c). Domeniul D limitat de cele patru curbe parabole este un
patrulater curbiliniu. O reprezentare a sa ne arat a ca el este simplu
n raport cu ecare din din axele de coordonate. Iterarea integralei
duble necesit a descompunerea lui D n trei subdomenii convenabil
alese, ceea ce complic a lucrurile. Se evit a toate aceste inconveniente
folosind metoda schimb arii de variabil
a.
Ecuatiile parabolelor care m arginesc domeniul D sugereaz a schim-
barea de variabil a dat a de transformarea punctual a
u = xy2
T : D ! , T(x,y) = (u,v) () 2 :
v = yx
Se constat a cu usurinta ca T este injectiv a (vezi Denitia 1.2.9) si c
a
T(D) = [ 12 ; 1] [1,2]. Transformarea invers a
T 1 : = [ 12 ; 1] [1,2] ! D,
( p v
x=q 3
u2
1
T (u,v) = (x,y) () 2
y = 3 vu
este regulat a pe si surjectiv a.
D(x,y)
n plus, avem c a D(u,v) = 3u12 (vezi Denitia 5.6.1).
Conform formulei de schimbare de variabil a n integrala dubl a (vezi
Teorema 9.4.5), avem
ZZ ZZ
p q 2
(1 + xy)dxdy = 1 + 3 uv2 3 vu 1
3u 2 dudv =
D
ZZ Z1 Z2
1 1 v 1 1 v
= 3 u2 + u3 dudv = 3 du u2 + u3 dv =
1 1
2

Z1 Z1
1 v v2 2 1 1 3
= 3 u2 + 2u 3 du = 3 u2 + 2u 3 du =
1
1 1
2 2

66
 3 1
= 13 1
u + 4u 2 1 = 13
12 :
2
Observatie. n calculul unei integrale duble cu formula de schim-
bare de variabila, g
asirea lui T constituie problema esentiala. Gasirea
transform arii T urm areste ca integrala dubla pe s a poata calcu-
lat
a ct mai usor, adica trebuie s a e simplu n raport cu una din
axele de coordonate. Ca urmare, g asirea lui T este dictat
a n general
de ecuatiile curbelor care formeaz a frontiera lui D.
Problema 32
S
a se calculeze urm
atoarele integrale triple:
ZZZ
a). sin(x + y + z)dxdydz, = [0, 4 ] [0, 4 ] [0, 4 ];

ZZZ
b). (x + y + z)dxdydz, ind domeniul compact din spatiu

limitat de suprafetele de ecuatii x = z2 , z = x2 , y = xz, y = 0;

ZZZ
c). (y2 + z2 )xdxdydz, ind domeniul compact din spatiu

limitat de suprafetele de ecuatii x2 = y2 + z2 , x=1

Rezolvare. a). Domeniul este un interval tridimensional iar
functia f(x,y,z) = sin(x + y + z) este continu a pe acest domeniu,
ind o compunere de astfel de functii (functia trigonometric a sinus
si o functie polinomiala vezi Teorema 4.2.6, Exemplul 4.2.10) .
Conform Corolarului 9.5.1, n calculul integralei duble din enunt nu
conteaza ordinea de iterare. De exemplu, putem scrie
ZZZ Z4 Z4 Z4
sin(x+y+z)dxdydz = dx dy sin(x+y+z)dz.
0 0 0
Z4
Calcul
am prima integral
a interioar
a: sin(x + y + z)dz =
0

= [ cos (x + y + z)] 4 = cos(x + y) cos(x + y +

0 4 ).

Z4
Calcul
am a doua integral
a interioar
a: [cos(x+y)cos(x+y+ 4 )]dy
0

67
= [sin(x + y) sin(x + y + 4
04 )]
= 2sin(x+ 4 )sin(x+ 2 )sinx.
n sfrsit, calcul
am integrala exterioara:
Z4
2 sin (x + 4 ) sin (x + 2 ) sin x dx =
0

= 2 cos (x + 4
4)
+ cos (x + 2 ) + cos x
0
=
p
= cos(3 4 ) + 3cos 4 1 = 2 1.
ZZZ
p
Asadar, sin(x + y + z)dxdydz = 2 1.

b). Se constat a c
a este un domeniu din spatiul R3 limitat de
suprafetele cilindrice de ecuatii x = z2 , z = x2 (cu generatoarele
paralele cu axa Oy), de paraboloidul de ecuatie y = xz si de planul
de ecuatie y = 0 (planul xOz).
Fie D proiectia domeniului pe planul xOz: p
D = (x,z) 2 R2 j 0 x 1, x2 z x
Se constat a ca = (x,y,z) 2 R3 j (x,z) 2 D, 0 y xz :
Se vede de aici ca veric a conditiile din Propozitia 9.5.1 iar functia
f(x,y,z) = x + y + z este continu a pe ; ca functie polinomial a vezi
Exemplul 4.2.10. Ca urmare, sunt vericate conditiile din Teorema
9.5.2 (vezi si Remarca 7.5.3) si atunci
ZZZ ZZ Zxz
(x + y + z)dxdydz = dxdz (x + y + z)dy =
D 0
ZZ ZZ
y2 xz x2z2
= (x + z)y + 2 dxdz = (x + z)xz + 2 dxdz.
0
D D
Deoarece D este simplu n raport cu axa
p
Oz, avem
ZZ Z1 Z x
2 2
x2z2
(x + z)xz + x 2z dxdz = dx x2 z + xz2 + 2 dz =
D 0 x2
Z1 p
x2z2 xz 3 x2z3 x
= + + dx =
2 3 6 x2
0

68
 Z1 h i
x2 4 p x2 p
= 2 (x x ) + x3 (x x x6 ) + 6 (x x x6 ) dx = 95
756 :
0
ZZZ
95
Asadar, (x + y + z)dxdydz = 756 :

c). Se constat a c a este un domeniu din spatiul R3 limitat de

suprafata conic a de ecuatie x2 = y2 + z2 si de planul de ecuatie
x = 1: Cele dou a suprafete se intersecteaza dup a cercul
y2 + z2 = 1
C:
x=1
si ca urmare, domeniul se proiecteaz a pe planul yOz n discul
D = {(y,z) 2 R2 j y2 + z2 1}.
Acum, vedem
n pe ca ind o
p
= (x,y,z) 2 R3 j (y,z) 2 D, y2 + z2 x 1
Se vede de aici c a veric a conditiile din Propozitia 9.5.1 iar functia
f(x,y,z) = (y2 + z2 )x este continu a pe ; ca functie polinomial a vezi
Exemplul 4.2.10. Ca urmare, sunt vericate conditiile din Teorema
9.5.2 (vezi si Remarca 7.5.3) si atunci
ZZZ ZZ Z1
2 2
(y + z )xdxdydz = dydz (y2 + z2 )xdx =
D
p 2 2
y + z
ZZ
= 1 2
(y + z2 )x
2 p 1 dydz =
2 y2 + z2
D
ZZ
1 2 2
= 2 (y + z2 )(1 (y + z2 ) dydz.
D
Deoarece D este, n planul yOz, un disc cu centrul n origine iar
functia de sub integrala contine grupul y2 + z2 ; este indicat ca n
calculul integralei duble sa se treac
a la coordonate polare, prin for-
y = cos
mulele ; ( ; ) 2 = [0,1] [0,2 ] (vezi Exemplul
z = sin
5.6.1 si Teorema 9.4.5):
ZZ ZZ
2 2
(y + z2 )(1 (y + z2 ) dydz = 3
(1 2 )d d =
D

69
 Z1 Z2 Z1
3 2 3 2
= d (1 )d = 2 (1 )d = 6:

Z Z Z0 0 0

2 2
Asadar, (y + z )xdxdydz = 12 :

Observatie. n calculul unei integrale triple pe un interval tridi-

mensional a unei functii continue, nu conteaz a ordinea de integrare.
Aceasta are importanta n ceea ce priveste complexitatea calculului
(vezi Corolarul 9.5.2 si Remarca 9.5.4).
Observatie. n calculul unei integrale triple pe un domeniu care
nu este interval tridimensional, se recomand a reprezentarea graca
a domeniului. Aceast a reprezentare permite stabilirea cu usurinta
daca domeniul de integrat este simplu n raport cu una din axele de
coordonate si reprezentarea sa ca n una din Propozitiile 9.5.1 sau
analoa-gele ei. Se aplica apoi formula de calcul corespunz atoare pen-
tru calculul integralei triple, conform cu Teorema 9.5.2 si analoagele
ei (vezi Remarca 9.5.4).
ZZZ
Dac a domeniul pe care se calculeaz a integrala tripl
a f(x,y)dxdy

nu este simplu n raport cu nici una din axele de coordonate, atunci

se descompune ntrun num ar nit de subdomenii compacte m a-
surabile Jordan 1 , 2 , ..., m , avnd interioarele disjuncte dou
a cte
doua, ecare ind simplu n raport cu una din axele de coordonate:
S
m
= i (de exemplu, ducnd plane paralele cu o ax a de coor-
i=1
donate sau suprafete cilindrice cu generatoarele paralele cu o axa de
coordonate). Folosind apoi proprietatea de ereditate si aditivitate de
domeniu a integralei triple (vezi Teorema 9.3.4), avem
ZZZ Xm ZZZ
f(x,y,z)dxdydz = f(x,y,z)dxdydz.
i=1
i
ZZZ
Fiecare din integralele f(x,y,z)dxdydz se calculeaz
a ca mai sus.
i
Preciz
am ca chiar dac
a domeniul este simplu n raport cu una din
axele de coordonate dar frontiera sa este mai complicat
a, se prefer
a
o descompunere ca mai sus.

70
 Problema 33
Folosind metoda schimb arii de variabil
a, s
a se calculeze urm
a-
toarele integrale triple:
ZZZ p
a). z x2 + y2 dxdydz, ind domeniul compact din spatiu

limitat de suprafetele de ecuatii x2 + y2 = 2x, z = 0 si z = 3;

ZZZ p
b). 1 + x2 + y2 + z2 dxdydz, ind domeniul compact din

spatiu limitat de suprafetele x2 + y2 + z2 = 1 si x2 + y2 + z2 = 4;

ZZZ
c). x2 dxdydz, ind domeniul compact din spatiu limitat de

2 2 2
suprafata de ecuatie x25 + y16 + z4 = 1;
Rezolvare. a). Domeniul este limitat de suprafata cilindric a
de ecuatie x2 + y2 = 2x si de planele de ecuatii z = 0 si z = 3.
Se constat a c
a are reprezentarea
= (x,y,z) 2 R3 j x2 + y2 2x, 0 z 3 :
p
Functia f(x,y,z) = z x2 + y2 este continu a :
Trecem la coordonate cilindrice, adic a consider am transformarea punc-
tuala
T : [0,1) [0,2 ] R ! R3 ,
8
< x = cos
T( ; ;z) = (x,y,z), unde y = sin :
:
z=z
D(x,y,z)
Se stie c
a D( ; ;z) = (vezi Exemplul 5.6.2). Pentru a determina
domeniul 0 [0,1) [0,2 ] R pentru care T( 0 ) = , intro-
ducem expresiile lui x, y, z n inecuatiile ce denesc pe . Obtinem
2
2 cos , 0 z 3, de unde rezult a 2 [2 , 2 ], 0 2cos si
0 z 3 (periodicitatea functiei cosinus ne permite s a lu
am pentru
intervalul de variatie [2 , 2 ]; n loc de [0, 2 ] [ [ 32 ,2 ]). Lund
0 = ( ; ; z) j 2 [ 2 ; 2 ]; 0 2 cos ; 0 z 3 ;
se constata ca T( 0 ) = si c a T este transformare regulat a pe 0
(de fapt, pe interiorul lui 0 ).
Conform formulei de schimbare de variabil a n integrala tripl a (vezi
Teorema 9.5.3), avem

71
ZZZ p ZZZ p
2 2
z x + y dxdydz = z 2 cos2 + 2 sin2 d d dz =
0

ZZZ Z2 2Z
cos Z3 Z2 2Z
cos
2 2 z2 2 3
= z d d dz = d d z dz = d 2 d =
0
0 2 0 0 2 0

Z2 Z2 Z2
2 cos
= 32 3
d =12 cos3 d =6 (cos 3 + 3 cos )d =
0
2 2 0

1 2
=6 3 sin 3 + 3 sin = 16.
0
b). Domeniul este limitat de sferele de ecuatii
x2 + y2 + z2 = 1 si x2 + y2 + z2 = 4;
asadar, este o coroan a sferic
a a carei reprezentare este
= (x,y,z) 2 R3 j 1 x2 + y2 + z2 4
si nu este simplu npraport cu nici una din axele de coordonate.
Functia f(x,y,z) = 1 + x2 + y2 + z2 este continu a pe :
Faptul c a este limitat de sfere (dar si prezenta grupului x2 + y2 +
z2 sub integral a) sugereaza s
a trecem la coordonate sferice.
Asadar, consider am transformarea punctual a
T : [1,2] [0,2 ] [0, ] ! 8 ,
< x = cos sin '
T( ; ; ') = (x,y,z), unde y = sin sin ' :
:
z = cos '
D(x,y,z) 2
Se stie c
a (vezi Exemplul 5.6.2) D( ; ;') = sin '; T este transfor-
mare regulat a pe 0 = [1,2] [0,2 ] [0, ] (de fapt, pe interiorul
lui 0 ) si T( 0 ) = :
Conform formulei de schimbare de variabil a n integrala tripla (vezi
Teorema 9.5.3), avem, tinnd seama c a x2 + y2 + z2 = 2 ;
ZZZ p ZZZ p
2 2 2
1 + x + y + z dxdydz = 1 + 2 2 sin 'd d d' =
0
Z2 Z2 Z p
= d d 1+ 2 2 sin 'd' =
1 0 0

72
 Z2 Z2 p Z2 p
= d 1+ 2 2 cos ' d =4 1+ 2 2d .
0
1 0 1
Aceasta ultim
a integrala se calculeaz
a prin p
arti:
Z2 p Z2 Z2
p 0
1 + 2) 2
(p
1 + 2 2d = 2
d = 1+ 2 1+ 2 d =
1+
1 1 1

p Z2 p
2 2 2 2 2
= 1+ 1+ 1+ 1+3 d =
1
1
Z2 p Z2 p
p p
= 10 5 2 2 1+ 2d 3 1+ 2 2d

1 1
si de aici avem
Z2 p Z2 p
1
p p
1+ 2 2d = 4 10 5 2 2 41 1+ 2d :
1 1
La fel, aceast
a ultim
a integral
a se calculeaz
a tot prin p
arti:
Z2 p Z2 Z2 Z2 p 0
2
1 + 2 d = p1 + 2 d = p 1 2 d + 1+ 2 d =
1+ 1+
1 1 1 1

p p Z2 p
2 2 2 2 2d
= ln + 1+ + 1+ 1+ =
1 1
1
h p p i 2 p p p
= 1
2 ln + 1+ 2 + 1+ 2 = 1
2 ln 21 + p5
+ 5 2
2
1 + 2
Z2 p
p p p
Asadar, 1+ 2 2d = 9
4 5 38 2 18 ln 21 + p5
+ 2
si ca urmare,
1
ZZZ p h p p i
p
1 + x2 + y2 + z2 dxdydz = 9 5 32 2 12 ln 21 + p5
+ 2
:

2 2 2
y
c). Domeniul neste limitat de elipsoidul de ecuatie x25 z
o+ 16 + 4 = 1.
2 2 2
Asadar, = (x,y,z) 2 R3 j x25 + y16 + z4 1 ; iar functia
f(x,y,z) = x2 este continu
a :
Trecem la coordonate sferice generalizate, adic
a consider
am transfor-
marea punctual a T : [0,1) [0,2 ] [0, ] ! R3 ,

73
 8
< x = 5 cos sin '
T( ; ; ') = (x,y,z), unde y = 4 sin sin ' :
:
z = 2 cos '
D(x,y,z) 2
Se stie c
a (vezi Exemplul 5.6.2) D( ; ;') = 40 sin '. Pentru a de-
termina domeniul 0 [0,1) [0,2 ] [0, ] pentru care T( 0 )
= , introducem expresiile lui x,y,z n inecuatia ce deneste pe .
Obtinem 2 1, de unde rezult a 2 [0,1], 2 [0,2 ], ' 2 [0, ].
Lund 0 = [0,1] [0,2 ] [0, ], se constat a c
a T( 0 ) = si c aT
este transformare regulat a pe 0 (de fapt, pe interiorul lui 0 ).
Conform formulei de schimbare de variabil a n integrala tripl
a (vezi
Teorema 9.5.3), avem
ZZZ ZZZ
2
x dxdydz = 1000 4
cos2 sin3 'd d d' =
0
Z1 Z2 Z
= 1000 d d 4
cos2 sin3 'd'.
0 0 0
Z Z
Deoarece sin3 'd' = 1
4 (3 sin ' sin 3')d' = 43 ;
0 0
Z2 Z2 Z1
1
cos 2
d = 2 (1 + cos 2 )d = si 4
d = 15 ;
0 0 0
ZZZ
2 800
avem n nal x dxdydz = 3 :

Observatie. n calculul unei integrale triple cu formula de schim-

bare de variabila, g
asirea lui T constituie problema esentiala. Gasirea
transform arii T urm areste ca integrala tripl
a pe 0 sa poata calcu-
lat
a ct mai usor, adica 0 trebuie s a e simplu n raport cu una din
axele de coordonate. Ca urmare, g asirea lui T este dictat
a n general
de ecuatiile suprafetelor care formeaz a frontiera lui .

Problema 34
Fie suprafata cu ecuatia cartezian a z = x2 + y2 : Se cere:
i). Sa se precizeze denumirea sa.
ii). Sa se dea o reprezentare parametric a a suprafetei.
iii). Sa se dea o ecuatie vectorial
a a suprafetei.

74
iv). S a se dea ecuatia planului tangent si a normalei la suprafata
n punctul P(0,2,4).
v). S a se determine distanta de la origine la acest plan tangent.
vi). S a se precizeze versorul normalei la ecare fata a suprafetei.
Rezolvare. i). Suprafata : z = x2 + y2 este un paraboloid
de rotatie.
ii). D am dou a reprezent ari parametrice ale suprafetei :
2 2 2
1 : x = u, y = v, z = u + v ; (u,v) 2 R ,
respectiv
2
2 : x = ucosv, y = usinv, z = u ; (u,v) 2 [0,1) [0,2 ].
Se constat a usor c
a cele dou a reprezent ari parametrice sunt echiva-
lente (vezi Denitia 5.9.10).
iii). Fiecare reprezentare parametric a conduce la o ecuatie vectorial
a
a suprafetei (vezi cele spuse dup a Exemplul 5.9.7):
~r = u~i + v~j + (u2 + v2 )~k, (u,v) 2 R2
respectiv
~r = ucosv~i + usinv~j + u2~k, (u,v) 2 [0,1) [0,2 ].
iv). Planul tangent n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la suprafata are ecuatia
z z0 = 2x0 (x x0 ) + 2y0 (y y0 ), (vezi mai jos). Concret, planul
tangent n punctul P(0,2,4) la are ecuatia 4y z 4 = 0 (un plan
paralel cu axa Ox).
Normala n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la : z = x2 + y2 are ecuatia
x x0 y y0 z z0
2x 0 = 2y 0 = 1 ;
(vezi mai jos). Concret, normala n P(0,2,4) la are ecuatia
x y 2 z 4
0 = 4 = 1 ;
x=0
sau, altfel, ; adic a o dreapta din planul yOz.
y + 4z 18 = 0
v). Conform unei formule cunoscute (vezi mai jos), distanta de la
origine la planul tangent de mai sus este d = j p174 j = p417 :
vi). Versorul normalei la ecare fata a suprafetei n punctul curent
(x,y,z), este
~n = p 2x ~i+ p 2y ~j+ p 1 ~k
2 2 2 2 2 2
1 + 4(x + y ) 1 + 4(x + y ) 1 + 4(x + y )
semnul +n fata acestor radicali corespunde fetei superioare n ra-
port cu Oz (versorul normalei la aceast a fata formeaz
a un unghi as-
~
cutit cu versorul k al axei Oz), iar semnul n fata radicalilor core-
spunde fetei inferioare n raport cu Oz (versorul normalei la aceast a
a un unghi obtuz cu versorul ~k al axei Oz).
fata formeaz

75
Observatie. n general, planul tangent n P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la suprafata
: z = f(x,y) are ecuatia
@f @f
z z0 = @x (x0 ,y0 )(x x0 ) + @y (x0 ,y0 )(y y0 ).
Normala la suprafata : z = f(x,y) n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) are
ecuatia
x x0 y y0
@f
(x ,y )
= @f
(x ,y )
= z 1 z 0 :
@x 0 0 @y 0 0

Versorul normalei la ecare fata a suprafetei : z = f(x,y), n punctul

curent (x,y,z), este
~n = p p ~i + p q ~j + p 1 ~k;
2
1 + p 2 + q 2 2
1 + p + q 21 + p2 + q
@f @f
unde p = @x (x,y) si q = @y (x,y) sunt notatiile lui Monge. Semnul +
n fata acestor radicali caracterizeaz a o fata a suprafetei , numit a
fata superioar a n raport cu Oz (n acest caz, ~n si versorul ~k al axei
Oz formeaz a un unghi ascutit) si notat a + ; iar semnul n fata
radicalilor caracterizeaz a cealalt a fata a suprafetei , numit a fata
inferioara n raport cu Oz (n acest caz, ~n si versorul ~k al axei Oz
formeaz a un unghi obtuz) si notat a .
Distanta de la punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la planul de ecuatie
ax + by + cz + d = 0
este data de formula
d = j ax 0p+ 2by 0 +2 cz 0 2+ d j :
a + b + c
Aceast a formul
a se poate stabili astfel: se caut
a extremele (mai exact
minimul) functiei f(x,y,z) = d2 = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 ;
conditionate de ecuatia ax + by + cz + d = 0. (vezi cele spuse n
5.9/5.9.2).

Problema 35
S
a se calculeze ariile urm
atoarelor suprafete:
a). S : x2 + y2 + z2 = R2 , x2 + y2 Rx, z 0;
b). S : z = x2 + y2 , z 2 [0,R2 ];
c). S : x2 + y2 z2 1 = 0, 0 z 1;
Rezolvare. a). Suprafata S este dat a printr-o ecuatie cartezian
a
(vezi 5.9/5.9.2 Pnze si suprafete). Suprafata S este portiunea din
emisfera x2 + y2 + z2 = R2 ; z 0 situat a n interiorul cilindrului x2 +
y = Rx (care are cercul director cercul x2 + y2 = Rx din planul xOy
2

si generatoarele paralele cu axa Oz). Pentru calculul ariei suprafetei

S, determinam mai nti o reprezentare parametric a a sa. Pentru

76
aceasta, trecem la coordonate sferice (Exemplul 5.6.2), plecnd de la
reprezentarea 8parametric a a emisferei x2 + y2 + z2 = R2 ; z 0
< x = R cos sin '
y = R sin sin ' , ( ; ') 2 [0,2 ] [0, 2 ].
:
z = R cos '
Pentru a determina domeniul de variatie pentru si ' corespun-
z
ator interiorului cilindrului, punem conditia
2 2
(R cos sin ') + (R sin sin ') R2 cos sin ';
de unde obtinem sin ' cos si ca urmare,
= {( ; ') 2 R2 j 2 [ 2 ; 2 ], 0 ' 2 j j}.
Asadar, reprezentarea
8 parametrica a suprafe
tei S este
< x = R cos sin '
S: y = R sin sin ' , ( ; ') 2 :
:
z = R cos '
Cu aceasta, aria suprafetei S este data de formula (Propozitia 10.1.1)
ZZ q
2 2
Aria (S) = A2 ( ; ') + B ( ; ') + C ( ; ')d d',

Calcule simple ne conduc la

D(y,z)
A = D( ,') = R2 cos sin2 '
D(z,x)
B= D( ,') = R2 sin sin2 '
D(x,y)
C = D( ,') = R2 sin ' cos ':
Ca urmare, elementul de arie pentru emisfera considerat
a, n coordo-
nate sferice,
q este
2 2
d = A2 ( ; ')+B ( ; ')+C ( ; ')d d' = R2 sin 'd d'
0 1
ZZ Z2 2Z j j
B C
si atunci, Aria (S) = R2 sin 'd d' = R2 @ sin 'd'Ad =
0
0 1 2

Z2 Z
2 Z2
B C
= 2R2 @ sin 'd'Ad = 2R2 cos ' 2 d =
0
0 0 0

Z2
= 2R2 (1 sin )d = 2R2 ( + cos ) 2 = R2 ( 2)
0
0
b). Suprafata S : z = x2 + y2 , pentru care z 2 [0,R2 ], este dat a
prin ecuatie cartezian
a. Suprafata S este portiunea din paraboloidul

77
 z = x2 + y2 pentru care z 2 [0,R2 ], adic a pentru care x2 + y2
2
R ; cu alte cuvinte, suprafata S este portiunea din paraboloid situat a
n interiorul cilindrului de ecuatie x2 + y2 = R2 (cilindru care are
cercul director cercul x2 + y2 = R2 din planul xOy si generatoarele
paralele cu axa Oz). Pentru calculul ariei suprafetei S, determin am
mai nti o reprezentare parametric a a sa. Pentru aceasta, trecem la
coordonate cilindrice
8 (vezi Exemplul 5.6.2):
< x = cos
S: y = sin , ( ; ) 2 ;
:
z= 2
unde [0,1) [0,2 ] se determin a din conditia ca S s a e n
interiorul cilindrului x2 + y2 = R2 : ( cos )2 + ( sin )2 R2 :
Rezulta 2 [0,2 ] si 2 [0,R]. Asadar, = [0,R] [0,2 ] si ca
urmare, reprezentarea
8 parametric a a suprafetei S este
< x = cos
S: y = sin , ( ; ) 2 [0,R] [0,2 ]:
:
z= 2
Calcule simple ne conduc la
D(y,z) D(z,x)
A= D( , ) = 2 2 cos ; B= D( , ) = 2 2 sin ; C= D(x,y)
D( , ) =
Ca urmare, elementul de arie pentru paraboloidul de ecuatie
z = x2 + yq 2
,n coordonate cilindrice, este
2 2
p
d = A2 ( , )+B ( , )+C ( , )d d = 1 + 4 2d d .
ZZ p ZR Z p
2

si atunci, Aria (S) = 1 + 4 2d d = d 1 + 4 2d =

0 0
ZR p p 3 p 3
R
=2 1+4 2 d = 6 1+4 2 = 6 1+4R2 1 :
0
0
c). Suprafata S este data printr-o ecuatie carteziana.
Suprafata S este portiunea din hiperboloidul cu o pnz a x2 + y2 z2
1 = 0 pentru care z 2 [0,1], adic a pentru care 1 x + y2 2; cu
2

alte cuvinte, S este o psuprafata proiectabil

a pe planul xOy:
S : z = x2 + y2 1; (x,y) 2 D,
unde D = (x,y) 2 R2 j 1 x2 + y2 2 :
Cu aceasta, aria suprafetei S este dat a de formula
ZZ q
2
Aria (S) = 1 + p2 (x,y) + q (x,y)dxdy,
D

78
 @z @z
unde p = @x ; q = @y sunt notatiile lui Monge (Propozitia 10.1.2).
@z
Calcule simple ne dau p = @x = p 2 x 2 @z
; q = @y = p 2 y 2 :
x + y 1 x + y 1
ZZ q
2(x 2 + y 2 ) 1
Ca urmare, Aria (S) = x 2 + y 2 1 dxdy.
D
Pentru calculul acestei integrale, trecem la coordonate polare prin
(vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1)
x = cos p
, ( ; ) 2 [1, 2] [0,2 ];
y = sin
ZZ q Z Z q
2(x 2 + y 2 ) 1 2 2 1
Ca urmare, x 2 + y 2 1 dxdy = 2 1 d d =
p
D [1; 2] [0;2 ]
p p
Z2 Z2 q Z 2q
2 2 1 2 2 1
= d 2 1 d =2 2 1 d .
1 0 1+0
q
2 2 1
Aici, se impune substitutia 2 = t, adic
a schimbarea de vari- 1
q p p
2
t 1
abil
a = t 2 2 : [ 3; 1) ! (1, 2] (vezi Teorema 7.4.8). Ca
p
Z 2q Z1 Z1
2 2 1 t2 1 2
urmare, 2 1 d = (t 2 2) 2
dt = t2 2 + (t 2 2) 2
dt =
p p
1 3 3
Z1 h p i
2 1p 1p 1 1p 1p
= 8 t 2 t + 2
+ 4 (t 2) 2 + (t + 2) 2 dt =
p
3
hp p 1 i
p p p p
= 82 ln tt + p22 14 1p
+ t 1p p = 42 ln( 3 + 2)+ 23
t 2
hp
+ 2 3
p p p i
2
n concluzie, Aria (S) = 2 4 ln( 3 + 2) + 23 .
Observatie. La a) si b), se poate vedea S ca ind proiectabil
a pe
planul xOy; ca urmare, aria lui S se poate determina ca la pct. c).
Similar, la pct. c), se poate da o reprezentare parametric a a hiper-
boloidului, de exemplu, folosind coordonatele polare; aria lui S se
poate determina ca la pct. b).
Se obtin aceleasi rezultate, conform cu Teorema 10.1.2.
Observatie. La pct. c), integrala dubl a ce da aria lui S este o
integral
a dubla improprie. Se poate ar ata, ca n problemele ante-

79
rioare, c
a ea este convergent
a. De altfel, calculele de mai sus transfer a
Z1
t2
convergenta acestei integrale la convergenta integralei (t 2 2) 2
dt.
p
3
Teorema 7.4.6 a lui LeibnizNewton arat a c
a aceasta integral
a este
convergent a, dupa cum rezulta din cele spuse mai sus.
Observatie. Alte am anunte n leg
atur
a cu calculul ariei unei supra-
fete se g
asesc n 10.1

Problema 36
S
a se calculeze urm
atoarele integrale de suprafata:
ZZ
a). x4 + y4 + z4 d , S este sfera de ecuatie x2 + y2 + z2 = 1;

ZSZ
1
b). 1 + zd , unde S este portiunea din suprafata paraboloidului
S
2z = x2 + y2 cuprins
a n interiorul cilindrului x2 + y2 = 1;
ZZ
2
c). x2 + y2 + z2 d ; unde S : x2 + y2 + z2 = 2a2 xy.
S
Rezolvare. Integralele sunt integrale de suprafata de speta I-a
a). Suprafata S este dat a prin ecuatie cartezian
a si este sfera cu
centrul n origine si de raza 1. Avnd n vedere continuitatea functiei
polinomiale f(x,y,z) = x4 + y4 + z4 si reprezentarea parametric a n
coordonate8 sferice a lui S,
< x = cos sin '
y = sin sin ' , ( ; ') 2 = [0,2 ] [0, ],
:
z = cos '
integrala de suprafata o vom calcula cu formula din Teorema 10.2.1.
Avnd n vedere faptul c a elementul de arie pentru sfera conside-
rat
a, n coordonate sferice, este d = sin 'd d' (vezi problema an-
ZZ
terioar
a),formula amintit a ne da x4 + y4 + z4 d =
S
ZZ
= cos4 sin4 ' + sin4 sin4 ' + cos4 ' sin 'd d' =

80
 Z2 Z
= d cos4 sin4 ' + sin4 sin4 ' + cos4 ' sin 'd' =
0 0
Z2 Z
= d 1 12 sin2 2 sin5 ' + cos4 ' sin ' d' =
0 0
Z2 Z
3 1 16 2
= 4 + 4 cos 4 15 + 5 d = 125 ; pentru c
a cos4 ' sin 'd'= 52 si
0 0
Z Z
sin5 'd' = 1
16 (10 sin ' 5 sin 3' + sin 5')d' = 16
15 .
0 0
b). Suprafata S este dat a prin ecuatie cartezian a explicit
a,
S : z = 21 (x2 + y2 ); (x,y) 2 D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 1}.
Deoarece functia rationala f(x,y,z) = 1 +1 z este continua pe domeniul
D, vom calcula integrala de suprafata cu formula din Teorema 10.2.3.
Elementul de arie pentru paraboloidulq considerat, n coordonate
2
carteziene, este dat de d = 1 + p2 (x,y) + q (x,y)dxdy, unde
@z @z
p = @x ; q = @y sunt notatiile lui Monge (Propozitia 10.1.2).
@z @z
Calcule simple ne conduc la p = @x = x si q = @y = y. Ca urmare,
p
2 2
elementul de arie este d = 1 + x + y dxdy si atunci,
ZZ ZZ p
1 1
1 + z d = 1 + 1 (x 2 + y 2 )
1 + x2 + y2 dxdy.
2
S D
Pentru calculul acestei integrale, trecem la coordonate polare prin
(vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1)
x = cos
, ( ; ) 2 [0,1] [0,2 ]:
y = sin
ZZ p Z Z p
1 + x2 + y2 1 + 2
Ca urmare, 1 + 1 (x 2 + y 2 )
dxdy = 2 2 + 2 d d =
2
D [0;1] [0;2 ]

Z1 Z2 p Z1 p
1 + 2 1 + 2
=2 d 2 + 2 d =4 2 + 2 d =
0 0 0
p
Z1 p 0
Z 2 p
1 + 2
2 t1 2
=4 2 + 2 1+ d =4 1 + t 2 dt = 4 (tarctg t) =
1
0 1

81
 p p
=4 2 arctg 2 1 + 4
ZZ
1
p p
Asadar, 1 + zd = 4 2 arctg 2 1 + 4 .
S
c). Suprafata S este data prin ecuatie cartezian
a. Folosind coordo-
natele polare,
8 reprezentarea parametric a a suprafetei S este
< x = r( ; ') cos sin '
S: y = r( ; ') sin sin ' , ( ; ') 2 [0,2 ] [0, ],
:
z = r( ; ') cos '
2
unde r( ; ') se determina din conditia x2 + y2 + z2 = 2a2 xy (vezi
p
Propozitia 5.9.2). Rezult
a r( ; ') = asin ' sin 2 :
Avnd n vedere si simetria suprafetei, rezulta c
a ecuatia polara a
suprafetei este p
S : r = asin ' sin 2 ; ( ; ') 2 = [0; 2 ] [ [ ; 32 ] [0, ].
Deoarece f(x,y,z) = x2 + y2 + z2 este continua, integrala de suprafata
se calculeaza cu formula din Teorema 10.2.1.
Elementul de arie pentrussuprafata S dat a prin ecuatie polar
a, este
2
@r 2
(Denitia 10.1.5) d = r @ + r2 + @r
@' sin2 'd d':

Calcule simple ne conduc la d = a2 sin2 'd d' si ca urmare,

ZZ ZZ
x2 + y2 + z2 d = a2 r2 ( ; ') sin2 'd d' =
S
ZZ Z Z
= a4 sin 2 sin4 'd d' = a4 d sin 2 sin4 'd' =
[0; ] [ [ ; 3 ] 0
2 3
2
32
Z2 Z2
3 6 7 3
= 8 a4 4 sin 2 d + sin 2 d 5 = 4 a4 ;
0
Z Z
2
pentru c
a sin4 'd' = 1
4 (1 cos 2') d' = 3
8 :
0 0
Observatie. La pct. a) si c), prezenta grupului x2 + y2 + z2
n ecuatia cartezian
a a suprafetei sugereaz
a folosirea coordonatelor
sferice pentru a determina ecuatia polara a suprafetei si cu ajutorul
ei, o reprezentare parametrica a suprafetei. Urmeaz a determinarea
elementului de arie d , n forma corespunz atoare si retinerea lui

82
pentru alte probleme si aplicarea formulei de calcul pentru integrala
de suprafata (formula care o transform a ntro integral a dubla).
La pct. b), suprafata este dat a prin ecuatie cartezian a explicit a
(proiectabil a pe unul din planele de coordonate). Se determin a ele-
mentul de arie d , n forma corespunz atoare si retinerea lui pentru
alte probleme si aplicarea formulei de calcul pentru integrala de
suprafata (formula care o transform a ntr-o integral a dubla).
Observatie. La ecare din pct. a) si c), se poate descompune S ntr-
o reuniune de dou a suprafete, ecare proiectabil a pe unul din planele
de coordonate. Avnd n vedere Propriet atile integralei de suprafata,
ecare integral a se poate scrie ca o sum a de dou a integrale, acestea
calculndu-se ca la pct. b).
Asem anator, la pct. b), se poate determina o reprezentare para-
metrica a suprafetei S, folosind coordonatele cilindrice. Apoi, se
pracedeaz a ca la pct. a).
n aceste consideratii, se are n vedere Teorema 10.2.2.

Problema 37
S
a se calculeze integralele de suprafata n raport cu coordonatele:
ZZ
a). xdydz ydzdx zdxdy unde S este fata superioar a n ra-
S
port cu Oz a suprafetei limitat
a de triunghiul ABC, unde A(1,0,0),
B(0,2,0), C(0,0,3);
ZZ
b). x2 dydz + xydzdx + xzdxdy, unde S este fata interioara a
S
suprafetei y2 + z2 = 4 cuprins a ntre planele x = 2 si x = 3;
ZZ
c). x3 y2 zdydz + x2 y3 zdzdx + x2 y2 z2 dxdy, unde S este fata exte-
S
a a compactului limitat de suprafetele z = x2 + y2 , z = 4.
rioar
Rezolvare. a). Ecuatia cartezian a a suprafetei S se obtine
scriind ecuatia planului determinat de trei puncte, sau, mai simplu,
ecuatia planului prin taieturi: x1 + y2 + 3z = 1.
De aici rezulta ecuatia explicit
a a suprafetei S,
S : z = 3 1 x1 y2 ; (x,y) 2 D,
unde D este proiectia lui S pe planul xOy,
D = {(x,y) 2 R2 j x 0, y 0, x1 + y2 1}.

83
Avnd n vedere Remarca 5.9.8, versorul normalei la fata superioar
a
n raport cu axa Oz a suprafetei S este
~n = p p2 ~i + p q ~j + p 1 ~k;
2
1 + p + q 2 2
1 + p + q 2 2 1 + p + q
@z @z
unde p = @x ; q= @y sunt nota
t iile lui Monge.
Concret, p = 3
+ 27 ~k:
3, q = 2 si avem ~n = 76~i + 37~j
Acestea ind zise, pentru calculul integralei aplic
am Denitia 10.3.1
ZZ ZZ
6 3 2
xdydz ydzdx zdxdy = 7x 7y 7z d ;
S S
urmat
a de Teorema 10.2.3,
ZZ ZZ
6
7 x 3
7 y 2
7 z d = 6
7x 37 y 72 3 1 x1 y2 7
2 dxdy,
S D
pentru ca elementul de arie pentru S este d = 72 dxdy.
Direct, integrala se poate calcula cu Teorema 10.3.2:
ZZ ZZ
xdydz ydzdx zdxdy = 3x 32 y 3 1 x1 y2 dxdy =
S D
ZZ
= 3 (2x 1)dxdy.
D
Pentru calculul integralei duble, observam c a domeniul D este simplu
n raport cu axa Oy D = {(x,y) 2 R2 j x 2 [0,1], 0 y 2(1 x)}
(vezi Propozitia 9.4.1) si aplic
am Teorema 9.4.3:
ZZ Z1 2(1Z x)
3 (2x 1)dxdy = 3 dx (2x 1)dy =
D 0 0
Z1
1
=6 2x2 + 3x 1 dx = 4x3 + 9x2 6x = 1.
0
0
ZZ
Asadar, xdydz ydzdx zdxdy = 1.
S
b). Deoarece S este o portiune dintr-o suprafata cilindric
a cu cer-
cul director y2 + z2 = 4 situat n planul yOz si cu generatoarele
para-lele cu axa Ox, folosim coordonatele cilindrice pentru a obtine
o reprezentare parametrica a sa:
S : x = x, y = cos ; z = sin ; ( ;x) 2 [0,2 ] [2,3] = :

84
Avnd n vedere Remarca 5.9.7, versorul normalei la fata interioar
a
~ ~
a suprafetei S este ~n = cos j + sin k :
Acum, pentru calculul integralei date aplic
am Teorema 10.3.1:
ZZ
x2 dydz + xydzdx + xzdxdy =
S
ZZ Z3 Z2 Z3
2 2
= x cos + x sin d dx = dx xd = 2 xdx = 5 :
2 0 2
c). Suprafata S este format a din doua portiuni se suprafata:
o portiune din suprafata paraboloidului de ecuatie z = x2 + y2 ;
data prin S1 : z = x2 + y2 ; (x,y) 2 D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 4},
orientata dupa normala la fata inferioara n raport cu Oz;
o portiune din suprafata planului de ecuatie z = 4, precizat a prin
S2 : z = 4; (x,y) 2 D, orientat a dup
a normala la fata superioar a n
raport cu Oz (vezi Remarca 5.9.8 si dup a).
Avnd n vedere propriet atile integralei de suprafata de speta a doua
(vezi Remarca 10.3.3), are loc egalitatea
ZZ
xdydz + ydzdx + zdxdy =
S
ZZ ZZ
= xdydz + ydzdx + zdxdy + xdydz + ydzdx + zdxdy
S1 S2
si ramne s
a calculam aceste ultime doua integrale.
Vom folosi Teorema 10.3.2. Pentru suprafata S1 avem p(x,y) = 2x si
q(x,y) = 2y si ca urmare, prima integral
a devine
ZZ
xdydz + ydzdx + zdxdy =
S1
ZZ ZZ
= 2x2 2y2 + x2 + y2 dxdy = x2 + y2 dxdy.
D D
Trecnd la coordonate polare, avem
ZZ Z Z Z2 Z2
x2 + y2 dxdy = 3
d d = d 3
d =8
D [0,2] [0,2 ] 0 0

85
 ZZ
si ca urmare, xdydz + ydzdx + zdxdy = 8 :
S1
La fel, pentru suprafata S2 avem p(x,y) = q(x,y) = 0 si ca urmare, a
doua integrala devine
ZZ ZZ
xdydz + ydzdx + zdxdy = 4dxdy = 4aria(D) = 16 :
S2 D
ZZ
Asadar, xdydz + ydzdx + zdxdy = 24 :
S
Observatie. La pct. a), suprafata S este proiectabil
a si pe celelalte
plane de coordonate.
La pct. c), rezultatul obtinut reprezinta triplul volumului corpului
compact limitat de suprafetele z = x2 + y2 , z = 4 (vezi 10.3/10.3.3).
Observatie. n general, o integral a de suprafata n raport cu coor-
donatele se calculeaza e transformnd-o ntr-o integrala de suprafata
n raport cu aria, conform denitiei, e transformnd-o direct ntr-o
integral
a dubla, prin Teoremele 10.3.1, 10.3.2.

Problema 38
S
a se calculeze uxul cmpului vectorial F = (y,x,z) prin fata
exterioar
a a corpului compact
K = {(x,y,z) 2 R3 j 1 x2 + y2 + z2 4}.
Rezolvare. a). Conform cu Denitia (vezi 10.3/10.3.3 sau
Denitia 12.5.4), uxul cmpului vectorial F = (y,x,z) prin fata ex-
ZZ
terioar
a S a corpului K este F = ydydz + xdzdx + zdxdy.
S
Fata exterioar a S a corpului compact K este format a din doua sfere:
Sfera Se , de ecuatie x2 + y2 + z2 = 4, care limitez a la exterior
corpul K si care trebuie orientat a dupa normala exterioar a, care n
punctul curent are versorul ~ne = x2~i + y2 ~j + 2z ~k,
Sfera Si , de ecuatie x2 + y2 + z2 = 1, care limitez a la interior corpul
K si care trebuie orientat a dup a normala interioar a, care n punctul
curent are versorul ~ne = (x~i + y~j + z~k).
Avnd n vedere propriet atile integralei de suprafata de speta a doua
ZZ
(vezi Remarca 10.3.3), are loc egalitatea ydydz + xdzdx + zdxdy
S

86
 ZZ ZZ
= ydydz + xdzdx + zdxdy + ydydz + xdzdx + zdxdy
Se Si
si ramne s
a calcul
am aceste ultime dou a integrale.
Avnd n vedere Denitia 10.3.1 si cele de mai sus,
ZZ ZZ
ydydz + xdzdx + zdxdy = 12 (2xy + z2 )d :
Se Se
Integrala de suprafata n raport cu aria o calculam cu Teorema 10.2.1,
folosind pentru Se reprezentarea parametric a n coordonate sferice
(vezi Exemplul 5.6.2): Se : x = 2cos sin '; y = 2sin sin ';
z = 2cos '; ( ; ') 2 [0,2 ] [0, ] = :
Aplicnd formula din Teorem a si tinnd cont c
a d = 4sin 'd d';
ZZ ZZ
(2xy + z2 )d = 16 2 sin cos sin2 ' + cos2 ' sin 'd d' =
Se
Z Z2
= 16 d' 2 sin cos sin2 ' + cos2 ' sin 'd =
0 0
Z
2 cos3 '
=16 sin2 sin3 '+ cos2 ' sin ' d'=32 3 = 643 ;
0 0
0
ZZ
32
si ca urmare, ydydz + xdzdx + zdxdy = 3 :
Se
ZZ ZZ
La fel, ydydz + xdzdx + zdxdy = (2xy + z2 )d = 43 :
Si Si
ZZ
28
Asadar, ydydz + xdzdx + zdxdy = 3 :
S

Problema 39
Folosind formula lui Green Riemann, s a se calculeze urm
a-
toarele integrale curbilinii:
I
a). x2 ydx (y + x4 )dy, unde C : x2 + y2 = R2 ;
C

87
 I
2
+ 4y 2 2
+ 4y 2 x2
b). yex dx xex dy, unde C : 4 + y2 = 1;

IC
c). 2(x2 + y2 )dx + (x + y)2 dy, unde C este frontiera domeniului
C
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y x 1, x1 y 2
x ; x > 0};
I
2 2
d). (x4 - 3xy2 )dx + (3x2 y - y4 )dy, unde C : x 3 + y 3 =1

ZC
x2 y2
e). y(x 1)dx + x(y + 1)dy, C : 4 + 9 = 1, y 0, ind parcurs
a
C
n sensul acelor de ceasornic.
Rezolvare. a). Curba C este cercul cu centrul n origine si
de raz a R, orientat pozitiv fata de domeniul compact D pe care l
limiteaza: D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 R2 }. Functiile P(x,y) =
2 4
x y si Q(x,y) = (y + x ) sunt continue mpreun a cu derivatele lor
@Q
partiale @P
@y = x 2

s i @x = 4x 3
; ind func
t ii polinomiale. Formula
lui Green Riemann (vezi Teorema 11.1.1) ne d a
I ZZ
x2 ydx (y + x4 )dy = 4x3 x2 dxdy
C D
si trecnd la coordonate polare (vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1),
ZZ Z Z
3 2
4x x dxdy = 4 3 cos3 2 cos2 d d =
D [0,R] [0,2 ]
ZR Z2
4 R4
= d 4 cos3 3
cos2 d = 4 ; pentru c
a
0 0
Z2 Z2
2 1
cos d = 2 (1 + cos2 )d = ;
0 0
Z2 Z2
1
cos3 d = 4 (cos 3 + 3cos )d = 0.
0 0
I
R4
Asadar, x2 ydx (y + x4 )dy = 4 :
C

88
b). Curba C este elipsa cu centrul n origine si de semiaxe 2 si 1,
orientata pozitiv fata de domeniul compact D pe care l limiteaz a:
2
D = {(x,y) 2 R2 j x4 + y2 1}.
2 2 2 2
Functiile P(x,y) = yex + 4y si Q(x,y) = xex + 4y sunt continue
mpreun a cu derivatele lor partiale
x 2 + 4y 2 x 2 + 4y 2
@P
@y = e 8y2 + 1 si @Q
@x = e 2x2 + 1
ca functii compuse de functii polinomiale si exponentiale. Formula
lui Green Riemann (vezi Teorema 11.1.1) ne d a
I ZZ
2 2 2 2 2 2
yex + 4y dx xex + 4y dy = ex + 4y 2x2 + 8y2 + 2 dxdy
C D
si trecnd la coordonate polare generalizate prin formulele
x = 2 cos ; y = sin ; ( ; ) 2 = [0,1] [0,2 ], J = 2 ;
(vezi Teorema 9.4.5 si Exemplul 5.6.1), avem n continuare,
ZZ
2 2
ex + 4y 2x2 + 8y2 + 2 dxdy =
D
ZZ Z1 Z2
2 2
=2 e4 8 2
+2 d d =4 d e4 4 2
+1 d =
0 0
Z1 Z1
2 2 2 1
=8 e4 4 2 +1 d = (e4 )0 (4 2 +1)d =4 e4 2
=4 e4
0
0 0
I
x 2 + 4y 2 2
+ 4y 2
Asadar, ye dx xex dy = 4 e4 :
C
c). Curba C este un patrulater curbiliniu, orientat pozitiv fata de
domeniul compact D pe care l limiteaz a:
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y x 1, x1 y 2
x ; x > 0}.
2 2 2
Functiile P(x,y) = 2(x + y ) si Q(x,y) = (x + y) sunt continue
mpreun a cu derivatele lor partiale @P si @Q
@y = 4y @x = 2(x + y), -
ind functii polinomiale. Formula lui Green Riemann (vezi Teorema
I ZZ
2 2 2
11.1.1) ne d a 2(x + y )dx + (x + y) dy = 2(x y)dxdy si
C D
aceasta integral
a dubl
a o calcul
am prin Metoda schimb arii de vari-
abil
a (vezi Teorema 9.4.5). Pentru aceasta, consider
am transformarea
u = y x
punctual a T : D ! =[0,1] [1,2]; T(x,y) = (u,v)()
v = xy

89
Avem ca T este bijectiv a C1 si transformare regulat
a, de clas a pe D
D(u,v) 1 1
deoarece D(x,y) = = (x + y) 6= 0.
y x
Ca urmare, transformarea invers a satisface conditiile din Teorema
ZZ ZZ
D(x,y)
amintit
a si 2(x y)dxdy = 2u D(u,v) dudv =
D
ZZ Z2 Z1 Z2
p 1
= p 2u dudv = dv p 2u du=2 u2 +2v dv=
u 2 + 2v u 2 + 2v 0
1 0 1
Z2
p p p p p
= 2 1 + 2v - 2v dv = 23 5 5 3 3 + 2 2 8 :
1
I
p p p
Asadar, 2(x2 + y2 )dx + (x + y)2 dy = 23 5 5 3 3 + 2 2 8 :
C
d). Curba C este un patrulater curbiliniu (astroida), orientat pozitiv
fata de domeniul compact D pe care l limiteaz
a:
2 2
D = {(x,y) 2 R2 j x 3 + y 3 1}.
Functiile P(x,y) = x4 3xy2 si Q(x,y) = 3x2 y y4 sunt continue
mpreun a cu derivatele lor partiale @P
@y = 6xy si @Q
@x = 6xy, ind
functii polinomiale. Formula lui Green Riemann (vezi Teorema
I ZZ
11.1.1) ne da (x4 3xy2 )dx + (3x2 y y4 )dy = 12xydxdy.
C D
Integrala dubl a se calculeaz a prin Metoda schimb arii de variabila
(vezi Teorema 9.4.5). Pentru aceasta, consider am transformarea punc-
tual
aT: = [0,1] [0,2 ] ! D denit a prin T( ; ) = (x,y) ()
x = 3 cos3
: Aplicatia T este surjectiv a C1 si are ja-
a, de clas
y = 3 sin3
cobianul J = 9 5 cos2 sin2 ; dup a cum usor se poate constat a. Se
vede usor ca sunt vericate toate conditiile din Teorema amintit a,
ZZ ZZ
11 5 5
astfel c
a avem 12xydxdy = 108 cos sin d d =
D
Z1 Z2
= 108 d 11
cos5 sin5 d = 0, dup
a cum usor se poate constata
0 0
f
acnd schimbarea de variabil
a = u + ; u 2 [ ; ].

90
 I
Asadar, (x4 3xy2 )dx + (3x2 y y4 )dy = 0.
C
e). Fie punctele A(2,0), B(2,0). Complet am curba C cu segmentul
AB, parcurs de la A la B, obtinnd astfel curba nchis
a ; orientat
a
negativ fata de domeniul compact D pe care l limiteaza. Are loc
Z
egalitatea y(x1)dx + x(y + 1)dy =

Z Z
= y(x1)dx + x(y + 1)dy + y(x 1)dx + x(y + 1)dy.
C AB
Prima integrala o calcul
am cu formula lui Green Riemann (si apoi
prin trecere la coordonate polare generalizate)
Z ZZ
y(x 1)dx + x(y + 1)dy = (2 x + y)dxdy =
D
Z Z
= 6 (2 2 cos + 3 sin ) d d =
[0,1] [ ,2 ]
Z1 Z2
2 2
= 6 d (2 2 cos + 3 sin )d = 6( 2).
0
Ultima integral
a o calcul
am direct, folosind reprezentarea paramet-
ric
a a segmentului AB: x = t, y = 0, t 2 [2,2].
Z
y(x 1)dx + x(y + 1)dy = 0.

ZAB
Ca urmare, y(x 1)dx + x(y + 1)dy = 6( 2).
C
Observatie. Formula lui Green Riemann transform
a, n anumite
conditii, o integral
a curbilinie n raport cu coordonatele pe o curb a
nchis
a ntr-o integrala dubla pe domeniul compact limitat de curb a.
Uneori, formula se poate aplica si dac a curba este deschis
a - vezi e).

Problema 40
Folosind formula lui Gauss Ostrogradski, s
a se calculeze urm
a-
toarele integrale de suprafata:

91
 ZZ
a). x3 dydz + y3 dzdx + z3 dxdy, unde S este fata exterioar
a a
S
corpului = {(x,y,z) 2 R3 j x2 + y2 4, 0 z 1};
ZZ
b). x2 dydz + y2 dzdx + z2 dxdy, unde S este fata exterioar
a a
S
corpului = {(x,y,z) 2 R3 j x2 + y2 + z2 R2 , z 0};
ZZ
c). x2 dydz y2 dzdx z2 dxdy, unde S este fata exterioar
a a
S
corpului compact limitat de planele de ecuatii 6x + 4y + 3z = 12,
x = 0, y = 0, z = 0.
Rezolvare. a). Sunt vericate conditiile din Teorema 11.2.1 a
lui Gauss Ostrogradski si ca urmare,
ZZ ZZZ
x3 dydz + y3 dzdx + z3 dxdy = 3 x2 + y2 + z2 dxdydz.
S
Pentru calculul integralei triple, 8se trece la coordonate cilindrice, prin
< x = cos
formulele (vezi Exemplul 5.6.2) y = sin ; unde ( ; ;z) 2 =
:
z=z
D(x,y,z)
[0,2] [0,2 ] [0,1], iar D( ; ;z) = :
ZZZ ZZZ
Ca urmare, x2 +y2 +z2 dxdydz = 2
+z2 d d dz =

Z2 Z1 Z2 Z2 Z1
2 2 3 28
= d dz +z d =2 d + z2 dz = 3 :
0 0
ZZ 0 0 0

3 3 3
n concluzie, x dydz + y dzdx + z dxdy = 28 :
S
b). Conditiile din Teorema 11.2.1 a lui Gauss-Ostrogradski se veric
a
ZZ ZZZ
si ca urmare, x2 dydz+y2 dzdx+z2 dxdy = 2 (x+y+z)dxdydz.
S
Pentru calculul integralei triple,8se trece la coordonate sferice, prin
< x = cos sin '
formulele (vezi Exemplul 5.6.2) y = sin sin ' ; unde
:
z = cos '

92
 D(x,y,z) 2
( ; ; ') 2 = [0,R] [0,2 ] [0, 2 ], iar D( ; ;') = sin ':
ZZZ
Ca urmare, (x + y + z)dxdydz =

ZZZ
3
= (cos sin '+ sin sin '+ cos ') sin 'd d d' =

ZR Z2 Z2
3
= d d' (cos sin '+ sin sin '+ cos ') sin 'd =
0 0 0
ZR Z2
3 R4
= d sin 2'd' = 4 :
0 0
ZZ
R4
n concluzie, x2 dydz + y2 dzdx + z2 dxdy = 2 :
S
c). Planul de ecuatie 6x + 4y + 3z = 12 intersecteaz a axele de
coordonate n punctele A(2,0,0), B(0,3,0), C(0,0,4). Corpul limitat
de cele patru plane este tetraedrul OABC. Conditiile din Teorema
11.2.1 a lui Gauss - Ostrogradski se veric
a si ca urmare,
ZZ ZZZ
x2 dydz - y2 dzdx - z2 dxdy = 2 (x - y - z)dxdydz.
S
Pentru calculul integralei triple, se observ
a ca este simplu n raport
cu axa Oz (n fapt, si cu celelalte axe vezi Propozitia 9.4.1):
= {(x,y,z) 2 R3 j (x,y) 2 D, 0 z 4 2x 43 y},
unde D este proiectia lui pe planul xOy:
D = {(x,y) 2 R2 j x 2 [0,2], 0 y 3 32 x}.
Conform cu Teorema 9.4.3, avem
4 2x 43 y
ZZZ ZZ Z
(x - y - z)dxdydz = dxdy (x - y - z)dz.
D 0
Calculam integrala interioara:
4 2x 34 y
Z
(x y z)dz = 12x 4x2 2xy 8 + 49 y2 + 43 y
0

93
 ZZZ
si avem n continuare (x y z)dxdydz =

ZZ
= 12x 4x2 2xy 8 + 94 y2 + 43 y dxdy =
D
3
3 2x
Z2 Z
= dx 12x 4x2 2xy 8 + 49 y2 + 43 y dy,
0 0
pentru ca domeniul D este simplu n raport cu Oy.
Calculam integrala interioar
a:
3 32 x
Z
12x4x2 2xy8+ 49 y2 + 34 y dy = 27x1433 2 13 3
2 x + 4 x
0
ZZZ
si avem n nal (x y z)dxdydz =

Z2
=2 27x 14 33 2
2 x +
13 3
4 x dx = 10.
0
Observatie. Formula lui Gauss Ostrogradski transform
a, n anu-
mite conditii, o integral
a de suprafata n raport cu coordonatele pe o
suprafata nchis
a ntr-o integral
a tripl
a pe domeniul compact limitat
de suprafata. Uneori, formula se poate aplica si dac a suprafata este
deschis
a, asem anator ca n problema anterioar a.

Problema 41
Folosind formula lui Stokes, s
a se calculeze urm
atoarele integrale
curbilinii:
Z
a). xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz, unde curba C este dat a prin
8
C
< x = 2 cos t
C: y = 5 sin t ; t 2 [0,2 ];
:
z = 2 cos t + 5 sin t
S
a se verice rezultatul prin calcul direct.
Z
z = x2 + y2
b). z2 dx + x2 dy + y2 dz, unde curba C : este ori-
x+y+z=1
C

94
entata astfel nct proiectia sa pe planul xOy, cu orientarea indusa,
este orientata pozitiv fata de domeniul compact pe care l limiteaz
a.
Z
x2 +y2 +z2 = R2 ; z 0
c). y2 dx + z2 dy + x2 dz, unde curba C :
x2 + y2 = Rx
C
este orientata astfel nct proiectia sa pe planul xOy, cu orientarea
indusa, este orientata pozitiv fata de domeniul compact pe care l
limiteaza.
Rezolvare. a). Deoarece ecuatiile carteziene ale curbei C sunt
x2 y4
C: 4 + 25 = 1 ; C este intersec tia cilindrului eliptic de ecuatie
z=x+y
4
x2
4 + y25 = 1 cu planul de ecuatie z = x + y.
n aplicarea Formulei lui Stokes (vezi Teorema 11.3.1), lu am drept
suprafata S ce are pe C ca bordur a orientata portiunea din planul
2 4
de ecuatie z = x + y situat a n interiorul cilindrului x4 + y25 = 1,
orientata dupa normala la fata superioar
a n raport cu Oz.
Conform formulei, avem
Z ZZ
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz = dydz dzdx + dxdy.
C S
Pentru calculul integralei de suprafata, apel
am la formula din Teo-
rema 10.3.2, pentru c
a S este proiectabil a pe planul xOy:
2 4
S : z = x + y, (x,y) 2 D = {(x,y) 2 R2 j x4 + y25 1}.
Avem p(x,y) = 1, q(x,y) = 1 si atunci,
ZZ ZZ
dydz dzdx + dxdy = dxdy = aria (D) = 10 :
S D
Z
Asadar, xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz = 10 :
C
Calculul direct se face cu formula din Teorema 8.2.1 (si cu preciz
arile
din Remarca 8.2.4):
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz =
C
Z2
= 63 sin t cos t + 30 cos2 t 20 sin2 t dt =
0

95
 Z2
63
= 2 sin 2t + 25 cos 2t + 5 dt = 10 :
0
b). Curba C este intersectia paraboloidului de ecuatie z = x2 + y2
cu planul de ecuatie x + y + z = 1 sau, echivalent, este intersectia
cilindrului de ecuatie x2 + y2 + x + y = 1 cu planul de ecuatie
x + y + z = 1. Proiectia curbei C pe planul xOy este curba de
ecuatie : x2 + y2 + x + y 1 = 0, orientat a pozitiv fata de
domeniul compact D pe care l limiteaz a.
n aplicarea Formulei lui Stokes (vezi Teorema 11.3.1), lu am drept
suprafata S ce are pe C ca bordur a orientata portiunea din planul
de ecuatie x + y + z = 1 situat a n interiorul cilindrului de ecuatie
x2 + y2 + x + y 1 = 0, orientat a dupa normala la fata superioar a
n raport cu Oz.
Conform formulei, avem
Z ZZ
z2 dx + x2 dy + y2 dz = 2 ydydz +zdzdx + xdxdy.
C S
Pentru calculul integralei de suprafata, apel
am la formula din Teo-
rema 10.3.2, pentru ca S este proiectabila pe planul xOy:
S : z = 1 x y, (x,y) 2 D
unde D = {(x,y) 2 R2 j (x 12 )2 + (y 12 )2 3
2 }.
Avem p(x,y) = 1, q(x,y) = 1 si atunci,
ZZ ZZ
2 ydydz +zdzdx + xdxdy = 2 (2x 1)dxdy.
S D
Pentru calculul
8 acestei integrale duble, se trece la coordonate polare
< x = 21 + cos q
generalizate ; unde ( , ) 2 = [0, 32 ] [0,2 ],
:
y = 12 + sin
D(x,y)
iar D( ; ) = : Asadar,
p3
ZZ ZZ Z 2 Z2
2 2
2 (2x 1)dxdy = 4 cos d d = 4 d cos d = 0.
D 0 0
c). Curba C este intersectia emisferei de ecuatie x2 + y2 + z2 = R2 ;
z 0 cu cilindrul de ecuatie x2 + y2 = Rx (curba lui Viviani).
n aplicarea Formulei lui Stokes (vezi Teorema 11.3.1), lu am drept
suprafata S ce are pe C ca bordur
a orientata portiunea din emisfera

96
 p
z = R2 x2 y2 ; cuprins a n interiorul cilindrului x2 + y2 = Rx
(numita fereastra lui Viviani).
p Asadar, S se poate preciza prin
2
S : z = R x y2 ; (x,y) 2 D
2

unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 Rx}.

Sensul pe C induce o anume orientare pe S, si anume orientarea dup a
normala la fata superioara n raport cu Oz. Conform formulei, avem
Z ZZ
2 2 2
y dx + z dy + x dz = 2 zdydz + xdzdx + ydxdy.
C S
Pentru calculul integralei de suprafata, apel
am la formula din Teo-
rema 10.3.2, pentru c
a S este proiectabil
a pe planul xOy. Avem p(x,y)
= p 2 x2 2 , q(x,y) = p 2 y2 2 si atunci,
R x y R x y
ZZ ZZ
zdydz + xdzdx + ydxdy = x + p 2 xy 2 2 + y dxdy.
R x y
S D
Pentru calculul acestei integrale duble, se trece la coordonate polare
prin formulele x = cos ; y = sin : Deoarece discul D este tangent
n origine la axa Oy, avem, evident, 2 [ 2 ; 2 ] si atunci, inegalitatea
x2 + y2 Rx ne conduce la 0 Rcos : Ca urmare,
= {( ; ) j 2 [ 2 ; 2 ], 0 Rcos }
ZZ
si atunci, integrala dubl
a devine x+y+ p 2 xy 2 2 dxdy =
R x y
D
ZZ
2
= ( cos + sin ) + pcos2 sin
d d =
R 2
D

Z2 RZcos
3
= d 2
( cos + sin ) + pcos2 sin
d =
R 2
2
0

Z2
R3
= 3 cos3 ( cos + sin ) d
2

Z2
3
R3 cos sin (2 + cos2 ) j sin j 2 d =
2

97
 Z2 Z2
2R 3 R3 1 + cos 4 R3
= 3 cos4 d = 6 1 + 2 cos 2 + 2 d = 8 :
0 0
Z
R3
n concluzie, y2 dx + z2 dy + x2 dz = 4 :
C
Observatie. Formula lui Stokes transform
a, n anumite conditii, o
integrala curbilinie n raport cu coordonatele pe o curb a din spatiu
ntr-o integral
a de suprafata n raport cu coordonatele pe o suprafata
ce se sprijina pe curba respectiv a. Deoarece ecare din cele dou a
integrale depinde de orientarea pe curb a respectiv pe suprafata, este
necesar a o compatibilitate ntre cele dou a orient
ari (vezi Teorema
11.3.1 si Denitia 5.9.16).
Observatie. Formula lui Stokes generalizeaz a (de la plan la spatiu)
formula lui Green-Riemann.
Observatie. Orientarea unei curbe n spatiu dat a ca intersectie a
doua suprafete (adic a precizarea sensului de parcurs pe curb a) se
face prin context. Uneori formul arile sunt greoaie. Nu acelasi lucru
se ntmpl a cnd curba este dat a parametric (vezi 5.9/5.9.2).

Problema 42
Se dau cmpurile
'(x,y,z) = x2 + y2 + z2
~v (x,y,z) = (xyz + x3 )~i + (y2 + y3 )~j + (xz2 + z3 )~k;
w(x,y,z)
~ = (yz + xy2 )~i + (xyz + yz2 )~j + (3xy + x2 z)~k:
a). Sa se calculeze grad ' si ';
b). S a se calculeze derivata cmpului scalar ' dup a directia vectorului
~i + ~j + ~ k
~s = p
3
n punctul (1,2,3);
c). Sa se calculeze grad div ~v si rot rot w:~
Rezolvare. Avem n vedere denitiile derivatei dup a o directie,
gradientului, divergentei si rotorului date n 12.3.
a). Conform cu Denitia 12.3.2,
grad ' = @' ~ @'~ @' ~ ~ ~ ~
@x i + @y j + @z k = 2xi + 2yj + 2zk:
2 2 2
Conform cu Denitia 12.3.6, ' = @@x'2 + @@y'2 + @@z'2 = 6.
b). Conform cu Denitia 12.3.1 si Propozitia 12.3.1,
p
@'
@~ s grad(1,2,3) ' = p13 (~i + ~j + ~k) (2~i + 4~j + 6~k)) = 4 3:
s (1,2,3) = ~
c). Conform cu Denitia 12.3.3,

98
 @ @ @
div ~v = @x (xyz + x3 ) + @y (y2 + y3 ) + @z (xz2 + z3 ) =
= yz + 3x2 + 2y + 3y2 + 2xz + 3z2 =
= 3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y
si ca urmare,
grad div ~v = @x @
(3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~i +
+ @y (3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~j +
@

@
+ @z (3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~k =
= (6x + 2z)~i + (6y + z + 2)~j + (6z + y + 2x)~k.
Apoi, cu Denitia 12.3.4, avem
~i ~j ~k
@ @ @
rot w~ = @x @y @z
=
yz + xy xyz + yz 3xy + x2 z
2 2

= (3x xy 2yz)~i + (2y 2xz)~j + (yz z 2xy)~k

si ca urmare,
~i ~j ~k
rot rot w
~ = @
@x
@
@y
@
@z
= z~i + x~k:
3x - xy - 2yz - 2y - 2xz yz - z - 2xy

Problema 43
Se dau cmpurile vectoriale
~u(x,y) = y2~i + x2~j
~v (x,y,z) = (2x x2 y + 5y)~i + (5x y)~j ~k:
a). S a se calculeze circulatia cmpului vectorial ~u(x,y) pe frontiera
domeniului D = (x,y) 2 R2 j x2 + 4y2 4, y 0 , parcurs a n
sens trigonometric si apoi s a se verice rezultatul folosind formula lui
Green Riemann.
b). Sa se verice formula integral a a rotorului pentru cmpul vectorial
~v (x,y,z) si corpul compact = {(x,y,z) 2 R3 j x2 + 4y2 z 4}.
Rezolvare. a). Fie C frontiera domeniului D, parcurs a n sens
trigonometric. Circulatia cmpului vectorial ~u(x,y) pe curba C este
Z
(vezi Denitia 12.5.2) integrala curbilinie y2 dx + x2 dy.
C
Curba C este jum atatea superioar a E a elipsei de ecuatie x2 + 4y2
= 4, completat a cu diametrul mare al s au [AB] pe care ea se spri-
jin
a (evident, A(2,0), B(2,0)) si este parcurs
a n sens trigonometric.
Denitia 8.2.5 ne permite s
a scriem

99
 Z Z Z
2 2 2 2
y dx + x dy = y dx + x dy + y2 dx + x2 dy
C [AB] E
Cu Teorema 8.2.1 si cu reprezent arile parametrice ale celor dou
a
x=t x = 2 cos
curbe, [AB] : , t 2 [2,2], E : ; 2 [0, ],
y=0 y = sin
Z
avem y2 dx + x2 dy = 0 respectiv
[AB]
Z Z
y2 dx + x2 dy = 2 sin3 + 4 cos3 d =
E 0
Z
3
= 2 sin 12 sin 3 + cos 3 + 3 cos d = 83 :
0
Z
Ca urmare, y2 dx + x2 dy = 83 :
C
Calculam acum integrala curbilinie cu formula lui Green Riemann
Z ZZ
(vezi Teorema 11.1.1): y2 dx + x2 dy = 2(x + y)dxdy.
C D
Integrala dubl
a se calculeaz
a folosind Metoda schimbarii de variabil
a
(vezi Teorema 9.4.5), trecnd la coordonate polare generalizate (vezi
x = 2 cos
Exemplul 5.6.1): ; ( ; ) 2 [0,1] [0, ].
y = sin
Ca urmare,
ZZ Z Z
2(x + y)dxdy = 4 (2 cos + sin ) d d =
D [0,1] [0, ]

Z1 Z Z1
= d 4 (2 cos + sin ) d = 8 2
d = 83 ;
0 0 0
ceea ce conrma rezultatul obtinut mai sus.
b). Formula integral
a a rotorului pentru cmpul vectorial ~v (x,y,z) si
corpul compact este (vezi Teorema 12.5.2)
ZZ ZZZ
~n ~v (x,y,z)d = rot ~v dxdydz,
S

100
 unde S este suprafata nchis a care limiteaz a corpul ; orientata dupa
normala exterioar a ~n (vezi Teorema 11.2.1).
Suprafata S (frontiera lui ) este format a din dou
a portiuni de supra-
fata elementar a:
S1 : z = x2 + 4y2 ; (x,y) 2 D si S2 : z = 4, (x,y) 2 D,
unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + 4y2 4}, care au n comun doar bordura
lor, o elipsa.
Deoarece S este orientat a dup a normala exterioar a; S1 trebuie ori-
entat a dupa normala la fata inferioar a n raport cu Oz iar S2 dup a
normala la fata superioar a n raport cu Oz. Ca urmare, pe S1 avem
~ ~j ~
~n = p2x i + 8y 2
k
2
, iar pe S2 , ~n = ~k (vezi Remarca 5.9.8).
1 + 4x + 64y
Avnd n vedere propriet atile integralei de suprafata n raport cu
coordonatele (vezi Remarca 10.3.3) precum si formula de calcul a
unei astfel de integrale (vezi Teorema 10.3.2), membrul stng din
formula integrala a rotorului de mai sus devine succesiv
ZZ ZZ
(~n ~v (x; y; z))d = (~n ~v (x; y; z))d +
S S1
0 1
ZZ ZZ
+ (~n ~v (x; y; z))d = @ (8y - 10x)dxdyA~i +
S2 D
0 1
0 1
ZZ ZZ
2
+@ 2xdxdyA~j + @ (10x - 18xy + 8x2 y2 - 40y2 )dxdyA ~k.
D D
Integralele duble se calculeaz
a folosind Metoda schimb
arii de variabil
a
(vezi Teorema 9.4.5), trecnd la coordonate polare generalizate (vezi
x = 2 cos
Exemplul 5.6.1): ; ( ; ) 2 = [0,1] [0,2 ].
y = sin
Asadar,
ZZ ZZ
2
(8y 10x)dxdy = 8 (2sin 5cos )d d = 0,
D
ZZ ZZ
2
2xdxdy = 8 cos d d = 0,
D
ZZ
(10x2 18xy + 8x2 y2 40y2 )dxdy =
D

101
 ZZ
= 2 3
40 cos 2 18 sin 2 + 32 2
cos2 sin2 d d = 8
3

ZZ
si ca urmare, (~n ~v (x; y; z))d = 8 ~k:
3
S
Deoarece rot ~v = x2~k, membrul drept din formula integral
a a rotorului
de mai
ZZZsus devine succesiv ZZZ
(r ~v (x; y; z))dxdydz = x2~k dxdydz =

ZZ Z4 ZZ
= ~k dxdy x dz = ~k
2
x2 4 x2 4y2 dxdy.
D x 2 + 4y 2 D
Integrala dubl
a se calculeaz
a ca mai sus:
ZZ ZZ
2 2 2 2 3 8
x 4 x 4y dxdy = 32 1 cos2 d d = 3
D
ZZZ
si ca urmare, (r ~v (x; y; z))dxdydz = 8 ~k:
3

Formula integral a a rotorului pentru cmpul vectorial ~v (x,y,z) si cor-

pul compact date se veric a.
Observatie. Vericarea uneia sau alteia dintre formulele integrale
cunoscute presupune calculul integralelor din cei doi membri din for-
mula si constatarea faptului c
a ele sunt egale.

Problema 44
2 2
2xyz
p +2 x 2 y ;
a). n expresia cmpului scalar ' = s
a se treac
a
x + y
la coordonate cilindrice si apoi s
a se calculeze grad ' si ':
~ ~
b). n expresia cmpului vectorial ~v = p 2y i x2 j 2 s
a se treac
a
x + y + z
la coordonate sferice si apoi s
a se calculeze rot ~v si div ~v si un potential
vector pentru ~v .
Rezolvare.
8 a). Formulele de trecere la coordonatele cilindrice
< x = cos
sunt y = sin ; > 0, 2 [0,2 ); z 2 R:
:
z=z
Ca urmare,

102
 2 2
2xyz
p +2 x 2 y
' = '(x,y,z) = =
x + y
2 2
2z cosp sin + cos2 2
sin2
= = (z sin 2 + cos 2 ) ;
2 cos2 + 2 sin2
care reprezinta expresia cmpului scalar ' n coordonate cilindrice.
Avnd n vedere expresia gradientului unui cmp scalar n coordonate
cilindrice dat
a n Exemplul 12.4.4, avem
grad ' = @' e + 1 @'
@ ~ e + @'
@ ~ @z ~
ez =
= (z sin 2 + cos 2 ) ~e + (2z cos 2 2 sin 2 ) ~e + sin2 ~ez .
Avnd n vedere expresia laplaceianului unui cmp scalar n coordo-
nate cilindrice dat
a n Exemplul 12.4.10, avem
2 2
@'
'= @ 1 @
@ + 12 @@ '2 + @@z'2 =
1 @
= @ ( (z sin 2 + cos 2 )) +
1 @ @
+ 2 @ ( (2z cos 2 2 sin 2 )) + @z ( sin 2 ) =
1 4
= (z sin 2 + cos 2 ) (z sin 2 + cos 2 ) =
= 3 (z sin 2 + cos 2 ) = 3'2
b). Formulele
8 de trecere la coordonatele sferice sunt
< x = cos sin '
y = sin sin ' ; > 0, 2 [0,2 ); ' 2 (0, ).
:
z = cos '
Ca urmare, (vezi Propozitia 12.4.1)
~ ~ ~ ~
~v = p 2y i x2 j 2 = sin sin 'i cos sin 'j =
x + y + z

= sin sin '~i cos sin '~j = sin '~e ;

reprezint
a expresia cmpului vectorial ~v n coordonate sferice.
Avnd n vedere expresiile rotorului si divergentei unui cmp vectorial
n coordonate sferice date n Exemplele 12.4.5, 12.4.7, avem
~e ~e' sin '~e
1 @ @ @
rot ~v = 2 sin ' @ @' @ =
0 0 sin2 '
sin 2'~
e + sin2 '~
e
= 2 sin '
'
= 2 cos ' ~e + sin ' ~e'
1 @
si apoi, div ~v = sin ' @ ( sin ') = 0.
Deci, conform cu Denitia 12.6.3, cmpul vectorial ~v este solenoidal.
Ca urmare, el admite un potential vector, adic a exist a un cmp vec-
torial w
~ astfel nct rot w ~ = ~v . Urmnd ideile din demonstratia

103
 Teoremei 12.6.2, c autam pe w ~ sub forma w ~ = w1~e + w2~e' ; se sub-
ntelege c
a w1 = w1 ( ; '; ) si la fel w2 : Conditia rot w ~ = ~v se scrie
acum
~e ~e' sin '~e
1 @ @ @
2 sin ' @ @' @ = sin '~e :
w1 w2 0
Calculnd determinantul
8 dupa regulile cunoscute, egalitatea devine
@w 2
< @ = 0
@w 1
= 0
: @w 2 @ @w 1
@ @' = sin '
Rezolv am acest sistem de ecuatii diferentiale cu derivate partiale;
mai exact, c aut am o solutie a acestui sistem. Primele dou a ecuatii
ne dau w1 = w1 ( ; ') si w2 = w2 ( ; '): A treia ecuatie se veric a, de
exemplu, de w1 = cos ' si w2 = 0.
n concluzie, un potential vector pentru cmpul vectorial ~v este
w
~ = cos '~e .
Observatie. Pentru a absolut corecti, ar trebuit s a scriem astfel:
' = '(x,y,z) = '( cos ; sin ;z) = . . . =
= (z sin 2 + cos 2 ) = ( ; ;z)
si = ( ; ;z) este expresia cmpului scalar ' n coordonate cilin-
drice.
Apoi, expresia gradientului lui ' n coordonate cilindrice este
grad = @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez =
= (z sin 2 + cos 2 ) ~e + (2z cos 2 2 sin 2 ) ~e + sin2 ~ez .
Dac a n aceast a expresie se nlocuiesc versorii ~e ; ~e si ~ez cu expresiile
lor (din Propozitia 12.4.2)
8
< ~e = cos ~i + sin ~j;
~e = sin ~i + cos ~j;
:
~ez = ~k:
si se reordoneaz a termenii, obtinem
grad = (z sin 2 + cos 2 ) cos ~i + sin ~j +

+ (2z cos 2 2 sin 2 ) sin ~i + cos ~j + sin2 ~k =

= 2z sin3 + cos + 2 cos sin2 ~i +
+ 2z cos3 sin 2 cos2 sin ~j + (2 sin cos ) ~k.
nlocuind aici coordonatele cilindrice n functie de cele carteziene (n
fond, nlocuind pe ; cos si sin n functie de x, y, z), avem n

104
continuare, dup
a cum usor se constat a, calculnd si derivatele partiale
ale lui '
3 2
+ 2y 3 z~ 3
z 3x 2 y y 3 ~ ~k =
grad = x +p3xy 3 i + 2x p 3 j + p
2xy
2 2
2 x 2+ y 2x 2
+ y x + y

@' ~
= @' ~ @' ~
@x i + @y j + @z k = grad '
egalitate ce trebuie nteleas
a ca
grad( ; ;z) =
= @' ~ @' ~
@x ( cos ; sin ; z)i + @y ( cos ; sin ; z)j +

+ @'
@z ( cos ; sin ; z)~k =
= grad( cos ; sin ;z) ':
Tocmai aceast a egalitate a fost folosita n rezolvarea de mai sus. Ea
ilustreaza un fapt general valabil, si anume acela c a gradientul unui
cmp scalar este invariant fata de sistemul de coordonate considerat.
Rezultate similare sunt pentru divergenta si rotor.
Egalitatea anterioar a poate stabilita si folosind formulele de derivare
ale functiilor compuse (vezi 5.3, Teoremele 5.3.1 si 5.3.2).
Este clar c a si pentru laplaceianului unui cmp scalar avem un rezul-
tat similar2
@ ' @2' @2' @2 1 @2 @2 1@
@x 2 + @y 2 + @z 2 = @ 2 + 2 @ 2 + @z 2 + @ :
(vezi o Problem a anterioar a):
Problema 45
a). S
a se arate c
a ecare din cmpurile vectoriale de mai jos este
armonic pe un domeniu ce se cere a precizat si apoi s a se determine
cte un potential scalar si un potential vector al lor:
i). ~v = (4y + 7z)~j + (7y 4z)~k;
ii). ~v = 1 ~e ;
2 2
b). S a ~v = 2x~i + 2y~j x +z y ~k este un cmp vectorial
a se arate c
biscalar pe un domeniu ce se cere a precizat si apoi s a se scrie sub
forma ~v = ' grad .
Rezolvare. a). Conform cu Denitia 12.6.5, cmpul vectorial
~v este armonic pe o multime deschis a G R3 (sau R2 ) dac a el este:
irotational pe G (adic a rot ~v = 0 pe G vezi Denitia 12.6.1)
solenoidal pe G (adic a div ~v = 0 pe G vezi Denitia 12.6.3).
i). Avnd n vedere Denitiile 12.3.4 si 12.3.3 ale rotorului respectiv
divergentei n coordonate carteziene, se constat a cu usurinta c
a au
loc relatiile rot ~v = 0 si div ~v = 0 pe R3 :

105
Conform cu Denitia 12.6.2, Teorema 12.6.1 si Remarca 12.6.1, cm-
pul vectorial irotational ~v are potentialul scalar
(x,y,z)
Z
'(x,y,z) = ~v (x,y,z) d~r + c =
(0,0,0)
Zy Zz
= (4t + 7z)dt + 4tdt + c = 2y2 + 7yz 2z2 + c.
0 0
Cnd c parcurge multimea numerelor reale R, multimea de functii
'(x,y,z) = 2y2 + 7yz 2z2 + c este multimea tuturor potentialelor
scalare pe multimea R pentru cmpul vectorial irotational ~v .
Conform cu Denitia 12.6.4 si Teorema 12.6.2, cmpul vectorial sole-
noidal ~v are potentialul vector w ~ = w1 (x,y,z)~i + w2 (x,y,z)~j cu compo-
nentele w1 si w2 solu
8 tii ale sistemului de ecuatii cu derivate partiale
@w 2
< @z = 0
@w 1
= 4y + 7z :
: @w 2 @z @w 1
@x @y = 7y 4z
Din primele dou a ecuatii ale sistemului rezult a w2 = w2 (x,y) si re-
spectiv w1 = 4yz + 72 z2 + A(x,y). Punnd conditia ca aceste functii
s
a verice si a treia ecuatie a sistemului, se obtine conditia
@w 2 @A
@x @y = 7y.
Exista o innitate de functii w2 si A care veric a aceast a ecuatie.
Lu am, de exemplu, w2 = 7xy, A = 0 si atunci,
w~ = 4yz + 27 z2 ~i + 7xy~j
este un potentialul vector pe multimea R pentru cmpul vectorial
solenoidal ~v .
Conform cu Remarca 12.6.3, multimea potentialelor vectoare ale lui
~v pe multimea R este
~ = 4yz + 72 z2 ~i + 7xy~j + grad ';
w
unde ' este un cmp scalar de clas a C2 pe R, arbitrar.
ii). Consider am c
a ~v este dat n coordonate cilindrice, pe domeniul
: > 0, 2 [0,2 ); z 2 R:
Avnd n vedere expresiile rotorului si divergentei n coordonate cilin-
drice (vezi Exemplele 12.4.6, 12.4.8),
~e ~e ~ez
@ @ @
rot ~v = 1
@ @ @z = 0, div ~v = 1 @(1)
@ = 0.
1
0 0
Ca urmare, cmpul vectorial ~v este armonic pe domeniul considerat.

106
 Un potential scalar = ( , ;z) pentru ~v presupune egalitatea
grad = ~v , adic a @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez = 1 ~e ; ceea ce conduce la
sistemul de ecuatii diferen
8 t@iale 1
< @ =
@
=0
: @@
@z = 0
(vezi n Exemplul 12.4.4 expresia gradientului n coordonate cilin-
drice).
Ultimele dou a ecuatii arat a ca nu depinde de si z; r amne deci
= ( ) si atunci, din prima ecuatie avem = ln + c.
Asadar, multimea potentialelor scalare pentru ~v pe domeniul este
= ln + c, c 2 R.
Un potential vector w ~ pentru ~v presupune egalitatea rot w ~ = ~v ;
c
autnd w ~ de forma w ~ = w1 ( , ;z)~e + w2 ( , ;z)~e ; aceast a egali-
tate devine
~e ~e ~ez
1 @ @ @
@ @ @z = 1 ~e
w1 w2 0
si conduce la sistemul de ecua 8 diferen
t ii tiale
@w 2
< @z = 1
@w 1
: @w 2 @z = 0 :
@w 1
@ @ =0
Din primele dou a ecuatii rezult a w1 = w1 ( , ), w2 = z + B( , );
@w 1
acum, a treia ecuatie devine @B @ @ = 0: Lu am w1 = 0, B = 0 si
aceast a conditie se verica.
Am obtinut c a w~ = z~e este un potential vector pentru cmpul
vectorial ~v pe domeniul :
Ca si mai sus, multimea potentialelor vectoare pentru cmpul vecto-
rial ~v este w
~ = z~e + grad ; unde este un cmp scalar arbitrar
de clas a C2 pe domeniul .
Consider am acum c a ~v este dat n coordonate sferice, pe domeniul
: > 0, 2 [0,2 ); ' 2 (0; ): Avnd n vedere expresiile rotorului
si divergentei n coordonate sferice (vezi Exemplele 12.4.5, 12.4.7),
~e ~e' sin '~e
1 @ @ @
rot ~v = 2 sin ' @ @' @ = 0,
1
0 0
1 @( ) 1
div ~v = 2 @ = 2 ;

107
ceea ce arat a ~v = 1 ~e este doar cmp irotational pe :
a c
Un potential scalar = ( ,'; ) pentru ~v presupune egalitatea
grad = ~v , adic a @@ ~e + 1 @@' ~e' + sin 1 @
' @ ~ e = 1 ~e ; ceea ce con-
duce la sistemul de ecua tii
8 @ diferen t iale
1
< @ =
@
=0
: @@'
@ =0
(vezi n Exemplul 12.4.3 expresia gradientului n coordonate sferice).
Ultimele dou a ecuatii arat a ca nu depinde de ' si ; r amne deci
= ( ) si atunci, din prima ecuatie avem = ln + c.
Asadar, multimea potentialelor scalare pentru cmpul vectorial ~v pe
domeniul este = ln + c, c 2 R.
2 2
b). Pentru cmpul vectorial ~v = 2x~i + 2y~j x +z y ~k care este de
a C1 pe domeniul D = (0,1)3 ; avem
clas
~i ~j ~k
@ @ @
rot ~v = @x @y @z = 2y ~ 2x ~
z i + z j:
2 2
x + y
2x 2y z
Se constata cu usurinta ca ~v rot ~v = 0. Conform Teoremei 12.6.4,
cmpul vectorial ~v este biscalar. Conform cu Denitia 12.6.6, exist a
doua cmpuri scalare ' si astfel nct ~v = ' grad :
Se observa ca
1
v = x 2 2x ~ 2y ~ 1~
x + y2 ~
2 + y2 i + x2 + y2 j z k =
2 2
= @
@x ln (x + y2 ) ~i + @
@y ln (x + y2 ) ~j @z
@
(ln z) ~k =
2
+ y2
= grad ln x z ;
2
+ y2
a ~v = x2 + y2 grad ln x
de unde rezult z .
Observatie. Am anunte n legatur
a cu cmpurile vectoriale particu-
lare amintite mai sus dar si despre alte cmpuri, se aa n 12.6.

Problema 46
a). S
a se determine un cmp scalar cunoscnd gradientul s au
pe un domeniu simplu conex D ce se cere a precizat:
i). grad = 2xy~i + (y2 x2 )~j ~k;
ii). grad = ez ~ez :
b). S
a se determine un cmp vectorial irotational ~v stiind diver-
genta sa pe un domeniu simplu conex ce se cere a precizat:

108
i). div ~v = xy + yz + xz,
ii). div ~v = cos4 :
c). Sa se determine un cmp vectorial solenoidal ~v stiind rotorul
s
au pe un domeniu simplu conex ce se cere a precizat:
i). rot ~v = y(1 2x)~i + (z x2 + y2 )~j + (x 1)~k;
ii). rot ~v = ~e :
d). S a se determine un cmp vectorial ~v cunoscnd divergenta si
rotorul s au pe un domeniu simplu conex D ce se cere a precizat:
i). div ~v = xy, rot ~v = x~i + y~j 2z~k;
ii). div ~v = p 22 2 , rot ~v = ~e 2z~ez ,
+ z
Rezolvare. a). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.1.
i). Deoarece cmpul vectorial ~v = 2xy~i + (y2 x2 )~j ~k este
irotational pe R3 (adic
a rot ~v = 0 pe R3 vezi Denitia 12.6.1),
Teorema 12.7.1 ne asigur a c
a exist
a un cmp scalar astfel nct
grad = 2xy~i + (y2 x2 )~j ~k pe R3 :
(x,y,z)
Z
Apoi, Remarca 12.6.1 ne d a (x,y,z) = ~v (x,y,z) d~r + c =
(0,0,0)
Zx Zy Zz
= 2tydt + t dt + dt + c = x2 y + 13 y3 z + c.
2

0 0 0
Cnd c parcurge multimea numerelor reale R, multimea de functii
(x,y,z) = x2 y + 31 y3 z + c este multimea cmpurilor scalare
cerute.
ii). Acum, cmpul vectorial ~v = ez ~ez este dat n coordonate cilindrice.
Avnd n vedere expresia rotorului n astfel de coordonate dat a n Ex-
emplul 12.4.6, se constat a c
a rot ~v = 0. Asadar, exist
a un cmp scalar
= ( ; ;z) astfel nct grad = ez ~ez : Avnd n vedere expresia
gradientului n coordonate cilindrice dat a n Exemplul 12.4.4, aceast
a
egalitate devine @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez = ez ~ez si conduce la sistemul
de ecuatii diferentiale
8 @
>
> @ =0
>
>
<
@ :
> @ =0
>
>
>
: @ z
@z = e
Din primele dou a ecuatii rezulta ca = (z); iar din ultima,

109
 = ez + c, c 2 R.
Aceast a multime de functii este multimea cmpurilor scalare cerute.
b). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.2/1. Ca urmare, solutia
sistemului
rot ~v = 0
div ~v =
este ~v = grad ; cu = :
i). Concret, ecuatia lui Poisson = devine
@2 @2 @2
@x 2 + @y 2 + @z 2 = xy + yz + xz.
Cautam o solutie de forma unei functii polinomiale de gradul trei
n x, y, z. Se constata cu usurinta ca = 16 x3 y + y3 z + xz3 este
o solutie a acestei ecuatii.
Ca urmare,
~v = grad = 61 3x2 y + z3 ~i + 16 x3 + 3y2 z ~j + 61 y3 + 3xz2 ~k
este un cmp vectorial irotational cu div ~v = xy + yz + xz.
ii). Cmpul scalar = cos4 este dat n coordonate cilindrice. n
astfel de coordonate, ecuatia lui Poisson = devine (vezi expresia
laplaceianului n coordonate cilindrice n Exemplul 12.4.10)
2 2
@
1 @
@ @ + 12 @@ 2 + @@z 2 = cos4 :
Cautam o solutie de forma = ( ; ) = f( 2) : Ecuatia devine (dup a
4 00
eliminarea numitorului ) f + 4f = cos :
O solutie a acestei ecuatii este f( ) = 13 cos si deci, = 312 cos
este o solutie a ecuatiei lui Poisson de mai sus.
Acum, ~v = grad = 323 cos ~e + 313 sin ~e este un cmp vectorial
irotational ce are divergenta div ~v = cos4 :
c). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.2/2. Ca urmare, solutia
rot ~v = V~
sistemului (n care div V~ = 0) este ~v = w ~ + grad
div ~v = 0
cu = div w,~ w ~ ind un potential vector pe R3 pentru V ~:
i). Concret, pentru V ~ = y(1 2x)~i + (z x2 + y2 )~j + (x 1)~k,
avem div V ~ = 0, dup a cum usor se poate constata. Ca urmare (vezi
Denitia 12.6.3 si Teorema 12.6.2), exist a un potential vector (vezi
Denitia 12.6.4) pe R3 pentru V ~ : Caut
am acest potential vector sub
forma w ~ = w1 (x,y,z)~i + w2 (x,y,z)~j.
Conditia rot w ~ =V ~ se transform a n sistemul de ecuatii cu derivate
partiale

110
 8 @w 2
>
> @z = y(1 2x)
>
>
<
@w 1
@z = z x2 + y2 :
>
>
>
>
: @w 2
@x @w@y
1
= x 1
Din primele dou a ecuatii ale sistemului rezult a
2
w1 = 21 z2 + (y x2 )z + A(x,y)
;
w2 = (2x 1)yz + B(x,y)
care duse n a treia ne d a conditia pentru A si B: @B @A
@x @y = x 1.
Luam A = yx si B = x si aceast a conditie se veric
a.
2
~ = 12 z2 + (y x2 )z yx ~i + ((2x 1)yz x) ~j este
n consecinta, w
un potential vector pe R3 pentru V ~:
Deoarece div w ~ = y z, rezult a c
a ecuatia = divw~ devine
2 2 2
(vezi Denitia 12.3.6) @@x 2 + @@y 2 + @@z 2 = y + z.
O solutie a acestei ecuatii este = 61 y3 + z3 .
Acum avem grad = 12 y2~j + 12 z2~k si atunci, solutia ~v c autat
a este
2
~v = 2 z + (y x )z yx ~i +
1 2 2

+ (2x 1)yz x + 12 y2 ~j + 12 z2~k:

ii). Consider am c a cerinta rot ~v = ~e este data n coordonate cilin-
drice. Proced am ca mai sus, lucrnd n astfel de coordonate.
Concret, pentru V ~ = ~e , avem (vezi Exemplul 12.4.8) div V ~ = 0,
dup a cum usor se poate constata. Ca urmare (vezi Denitia 12.6.3 si
Teorema 12.6.2), exist a un potential vector (vezi Denitia 12.6.4) pe
3 ~
R pentru V : C aut am acest potential vector sub forma
w
~ = w1 ( ; ,z)~e + w3 ( ; ,z)~ez .
Conditia rot w ~ = V ~ se scrie (vezi expresia rotorului n coordonate
cilindrice n Exemplul 12.4.6)
~e ~e ~ez
1 @ @ @
@ @ @z = ~e
w1 0 w3
si se transform8a n sistemul de ecuatii cu derivate partiale
@w 3
< @ = 0
@w 1 @w 3
= 1 :
: @z @
@w 1
@ =0
Se constat a c
a o solutie a acestui sistem este w1 = 0 si w3 = : Ca
urmare, w ~ = ~ez este un potential vector pe domeniul : > 0,

111
 2 [0,2 ); z 2 R pentru cmpul solenoidal V ~ : Deoarece div w ~ = 0,
rezulta c
a ecuatia = div w ~ devine (vezi Denitia 12.4.10)
@2 1 @
2
@2 1@
@ 2 + 2 @ 2 + @z 2 + @ = 0.
Putem lua = 0. Solutia ~v este ~v = w ~ + grad = ~ez :
Dac a cerinta rot ~v = ~e este dat a n coordonate sferice, se procedeaz a
asem anator.
d). i). Conform cu Teorema 12.7.2, o solutie a sistemului
rot ~v = x~i + y~j 2z~k
div ~v = xy
se poate determina sub forma ~v = ~v1 + ~v2 ; unde ~v1 si ~v2 sunt solutii
ale sistemelor
rot ~v = 0 rot ~v = x~i + y~j 2z~k
(S1 ) : , (S2 ) : .
div ~v = xy div ~v = 0
Determinarea unei solutii ~v1 pe R3 a sistemului (S1 ) se face asem an
a-
tor ca la pct. b). Se obtine, de exemplu, ~v1 = 21 x2 y~i 16 x3~j:
Analog, determinarea unei solutii ~v2 pe R3 a sistemului (S2 ) se face
asem anator ca la pct. c). Se obtine, de exemplu, ~v2 = yz~i xz~j:
Ca urmare, o solutie pe R3 a sistemului dat este
~v = yz 12 x2 y ~i 61 x3 + xz ~j.
ii). Proced am ca mai sus, lucrnd n coordonate cilindrice. Se obtine,
de exemplu, ~v1 = p 2 2
~e + p 2z 2 ~ez ; ca solutie a sistemului
( +z + z
rot ~v = 0
div ~v = p 22 2
+ z
3
si ~v2 = 2z~e 23 z ~e + 2
2 z2 ~ez ; ca solutie a sistemului
rot ~v = ~e 2z~ez
:
div ~v = 0
Ca urmare, o solutie pe domeniul : > 0, 2 [0,2 ); z 2 R a
sistemului dat este
3
~v = 2 z + p 2 2
~e 23 z ~e +
+ z

2 z
+ 2 z2 + p 2
~ez :
+ z2
Observatie. Toate problemele de mai sus au o innitate de solutii.
Determinarea tuturor acestor solutii necesit a cunostinte avansate de
Ecuatii diferentiale.
Amanunte n leg atura cu astfel de probleme se pot gasi n 12.7.

112