Matematici Element Are - Calcul Diferential Si Integral

Gheorghe PROCOPIUC
MATEMATICI ELEMENTARE
CALCUL DIFEREN TIAL
SI
INTEGRAL
IA SI 2007
Cuprins
1 Numere reale. Functii reale 5
1.1 Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3 Functii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Limite de siruri. Limite de functii 13
2.1 Limite de siruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Limite de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3.1 Limita ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3.2 Propriet ati ale limitei unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3 Functii continue 29
3.1 Propriet ati ale functiilor continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.1.1 Operatii cu functii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.1.2 Propriet ati ale functiilor continue pe un interval nchis si m arginit 30
3.2 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4 Functii derivabile 33
4.1 Derivata si diferentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.2 Derivatele functiilor uzuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4.3 Propriet ati ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5 Reprezentarea grac a a functiilor 45
5.1 Derivata nti. Intervale de monotonie. Puncte de extrem . . . . . . . . . 45
5.2 Convexitate. Derivata a doua. Puncte de inexiune . . . . . . . . . . . . 46
5.3 Asimptote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
5.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6 Primitive 57
6.1 Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
6.2 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3
4 CUPRINS
7 Functii integrabile 81
7.1 Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
7.2 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
8 Aplicatii ale integralei denite 91
8.1 Aria unei multimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8.2 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
8.3 Volumul corpurilor de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
8.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
8.5 Lungimea gracului unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
8.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
8.7 Aria suprafetelor de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
8.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Capitolul 1
Numere reale. Functii reale
1.1 Numere reale
Multimea numerelor reale R formeaz a n raport cu operatiile de adunare si multire o
structur a algebric a de corp comutativ.
O submultime A R se numeste majorat a sau m arginit a superior dac a exist a un
num ar real b astfel nct x b pentru orice x A. n acest caz b se numeste majorant
al multimii A. Dac a b A, spunem c a A are un cel mai mare element. El se noteaz a
max A.
Axioma lui Cantor. Orice submultime nevid a majorat a A R admite un cel mai
mic majorant.
Cel mai mic majorant al multmii A se numeste margimea superioar a a lui A si se
noteaz a sup A.
n mod asem an ator se denesc cel mai mic element, notat min Asi marginea inferioar a
a lui A, notat a inf A.
Denitie. Spunem c a multimea A este m arginit a dac a este m arginit a superior si
inferior.
Axioma lui Arhimede. Pentru orice num ar real x R exist a un num ar ntreg k
a.. k x < k + 1.
Acest num ar este numit partea ntreag a a lui x si se noteaz a [x].
Multimea numerelor reale R poate reprezentat a biunivoc pe o dreapt a, numit a
dreapta real a. Din acest motiv numerele reale se mai numesc puncte.
Submultimea (a, b) = {x R, a < x < b} se numeste interval deschis, iar submultimea
[a, b] = {x R, a x b} se numeste interval nchis si m arginit.
Se numeste vecin atate a unui punct x
0
R orice interval deschis (a, b) care contine
punctul x
0
.
Multimea format a din toate numerele reale mpreun a cu + si se numeste
dreapta ncheiat a si se noteaz a cu R. Semidreptele de forma (a, +) se numesc vecin at ati
ale lui +, iar semidreptele de forme (, a) se numesc vecin at ati ale lui .
Pentru orice a, b R, not am prin max (a, b) cel mai mare dintre numerele a, b. Pentru
5
6 CAPITOLUL 1. NUMERE REALE. FUNC TII REALE
orice x R, modulul lui x se deneste prin
|x| = max (x, x) =
x, x > 0,
0, x = 0,
x, x < 0.
(1.1)
Modulul are urm atoarele propriet atile: 1. |x| 0 si |x| = 0 d.d. x = 0, 2. |x + y|
|x| +|y|, 3. |xy| = |x| |y|, 4. Pentru > 0, |x| < d.d. < x < .
1.2 Probleme
1.1 Fie a R, a = 0. Sa se rezolve n R ecua tiile: x
2
= a
2
, x
3
= a
3
, x
4
= a
4
.
Solu tie. Se obtine: x = a, x = a, x = a.
1.2 Sa se rezolve n R ecua tiile:
a) |x| +|x + 1| = 1, b) |x 1| +|x + 1| = 2.
Solu tie. a). x [1, 0], b) x [1, 1].
1.3 Daca x, y R si |x 1| 4, |y 2| 5, sa se arate ca 6 x + y 12.
Solu tie. Avem: 3 x 5, 3 y 7. Deci 6 x + y 12.
1.4 Sa se rezolve n R inecua tiile: a) |x|+|x 1| > 0, b) |x|+|x 3| < 0, c) |x 1| 1,
d) |x| +|x 2| 2x, e) |x + 1| > 2, f ) |x + 1| > 1, g) |x 1| +|x
2
3x + 2| > 0.
Solu tie. Avem: a) x R, b) , c) x [0, 2], d) x [1, ), e) x (, 3) (1, ),
f) x R, g) Inecuatia se mai scrie: |x 1| (1 +|x + 2|) > 0. Deci |x 1| > 0, adic a
x R\ {1}.
1.5 Fie x
1
, x
2
, y
1
, y
2
R a.. x
1
y
1
, x
2
y
2
si x
1
+ x
2
= y
1
+ y
2
. Sa se arate ca
x
1
= y
1
, x
2
= y
2
. Generalizare.
Solu tie. Avem c a (y
1
x
1
) + (y
2
x
2
) = 0 si y
1
x
1
0, y
2
x
2
0. Dar o
sum a de numere nenegative este nul a numai dac a ecare termen este nul, ceea ce implic a
y
1
x
1
= 0, y
2
x
2
= 0.
Generalizare: Fie x
i
, y
i
R a.. x
i
y
i
, i = 1, n si
n
i=1
x
i
=
n
i=1
y
i
. Atunci x
i
= y
i
,
i = 1, n.
1.6 Pentru orice x, y R, denim media aritmetic a m
a
=
x+y
2
, media geometric a
m
g
=

xy, media armonic a m
=
2xy
x+y
. Sa se arate ca: m
m
g
m
a
.
Solu tie. Ambele inegalit ati sunt echivalente cu inegalitatea

2
0.
1.2. PROBLEME 7
1.7 Sa se arate ca oricare ar a, b, x, y R au loc inegalita tile:
(1) (ax + by)
2
(a
2
+ b
2
) (x
2
+ y
2
) (Cauchy-Schwartz),
(2)

(x + a)
2
+ (y + b)
2

x
2
+ y
2
+
a
2
+ b
2
(Minkowski).
Solu tie. Inegalitatea (1) se poate scrie sub forma echivalent a (bx ay)
2
0. Folosind
(1), avem majorarea:
(x + a)
2
+ (y + b)
2
x
2
+ y
2
+
a
2
+ b
2
2
,
de unde rezult a inegalitatea (2).
1.8 Sa se determine toate valorile numarului natural n a..:
a)
1
n
<
1
10
, b)
1
n
>
1
20
, c)
1
2
n
< 1,
d)
1
2
n
<
1
10
, e)
1
5
n
>
1
125
, f)

2n+1
n
2
>
1
10
,
g)
n
2
n+1
< 10, h)

n
2
n
2
+1
1
<
1
100
, i)

2
n
+1
2
n
+2
1
<
1
10
.
Solu tie. a) n {11, 12, 13, . . .}. b) n {1, 2, . . . , 19}. c) n N
. d) n {4, 5, . . .}.
e) n {0, 1, 2}. f) n {1, 2, . . . , 9}. g) Inegalitatea se mai scrie: n
2
< 10 (n + 1),
n {0, 1, . . . , 10}. i) Inegalitatea revine la: 2
n
> 8, n {4, 5, . . .}.
1.9 Sa se determine mul timile:
a)

nN
0,
1
n
, b)

nN
0,
1
n
, c)

nN
[n, n] , d)

nN
0,
n
n + 1
.
Solu tie. a) {0}, b) , c) R, d) [0, 1].
1.10 Pentru orice x, y R se noteaza d (x, y) = |x y|, distana euclidiana ntre x si
y. Sa se arate ca pentru orice x, y, z R : 1) d (x, y) 0 si d (x, y) = 0 d.d. x = y, 2)
d (y, x) = d (x, y), 3) d (x, y) d (x, z) + d (z, y).
Solu tie. Se face uz de propriet atile modulului: 1) |x y| 0 si |x y| = 0 d.d.
x = y, 2) |y x| = |x y|, 3) |x y| = |(x z) + (z y)| |x z| +|z y|.
1.11 Sa se determine valorile numarului natural n pentru care au loc rela tiile:
a) d
3n + 1
n
, 3
<
1
10
, b) d
3n + 1
n
, 1
<
1
10
.
Solu tie. a) n > 10, b) Inegalitatea este echivalent a cu 2 +
1
n
<
1
10
, care nu este
vericat a pentru nici un num ar natural.
1.12 Sa se arate ca:
a) Exista M > 0 a..
n
2
+1
n
4
+1
< M pentru orice n N.
b) Nu exista M > 0 a..
n
4
+1
n
3
+1
< M pentru orice n N.
Solu tie. a) Avem majorarea,
n
2
+ 1
n
4
+ 1
=
1
n
2
1 +
1
n
2
1 +
1
n
4
2.
Deci M = 2. b) Avem minorarea,
n
4
+ 1
n
3
+ 1
= n
1 +
1
n
4
1 +
1
n
3
n
2
.
Deci oricare ar M > 0, pentru n 2M avem
n
4
+1
n
3
+1
M.
1.13 Sa se gaseasca doua numere reale a si b a.. a <
2n
2
+n
2n
2
+1
< b.
Solu tie. Evident a = 0, apoi din majorarea,
2n
2
+ n
2n
2
+ 1
=
2 +
1
n
2 +
1
n
2
3
2
,
deducem b =
2
3
.
1.14 Sa se arate ca pentru orice k N
are loc inegalitatea

1
k
> 2
k + 1 2
k.
Sa se deduca de aici ca pentru orice A exista un numar natural N a..
n
k=1
1
k
> A pentru
orice n N.
Solu tie. Inegalitatea se mai scrie,
1
k
>
2
k + 1 +
k
,
echivalent a cu

k + 1 >

k. Apoi, folosind inegalitatea, deducem
n
k=1
1
k
> 2
n + 1 1
.
Din 2
n + 1 1
> A rezult a N =

1 +
A
2
2
1
.
1.15 Sa se verice prin induc tie ca pentru x > 0 are loc inegalitatea:
x
n
1 + n(x 1) ,
oricare ar n N (Bernoulli).
1.2. PROBLEME 9
Solu tie. Pentru n = 0 inegalitatea este evident a. O presupunem adev arat a pentru n si
o demonstr am pentru n+1. Avem: x
n+1
= xx
n
x[1 + n(x 1)] 1+(n + 1) (x 1),
deoarece n(x 1)
2
0.
1.16 Sa se determine minoran tii, majoran tii, cel mai mic element si cel mai mare ele-
ment (daca exista) ale urmatoarelor mul timi de numere reale:
1) A = {sin 1, sin 2, sin 3}, 2) A =

1
1
n
, n N
,
3) A =

2
n
1
2
n
+1
, n N
, 4) A = {x R, x
2
5},
5) A = {x R, x 0, x
2
> 5}, 6) A = {x R, x
3
x 0}.
Solu tie. 1) Cum: sin 2 = sin( 2), sin 3 = sin( 3), deoarece: 0 < 3 < 1 <
2 <

2
si functia sinus este strict cresc atoare pe

0,

2
, rezult a:
sin 0 < sin( 3) < sin 1 < sin( 2) < sin

2
si deci 0 < sin3 < sin 1 < sin 2 < 1. Asadar: minA = sin 3, max A = sin 2 si orice num ar
a sin3 este un minorant, iar orice num ar b sin 2 este un majorant.
2) Deoarece
1
n
1, rezult a c a 1
1
n
0. Deci 0 este un minorant al multimii A si
orice num ar a (, 0] eare minorant. Nici un num ar a > 0 nu poate minorant al
multimii A deoarece 0 Asi din denitia minorantului ar rezulta c a a 0 (contradictie).
Evident inf A = min A = 0. Multimea majorantilor este [1, ). ntr-adev ar, b 1
implic a b 1
1
n
, pentru orice n N
. Dac a b < 1 rezult a 1 b > 0 si atunci n N
a.. 1 b >
1
n
sau b < 1
1
n
, adic a b nu ar mai majorant. Evident sup A = 1, n timp
ce max A nu exist a.
3) Din inegalitatea:
1
3

2
n
1
2
n
+ 1
< 1, n N
,
deducem c a multimea miniorantilor lui A este

,
1
3
, multimea majorantilor este

[1, ), inf A = min A =
1
3
, sup A = 1, iar max A nu exist a.
4) inf A = min A =
5, supA = max A =

5,
5) inf A =

5, supA = , 6) inf A = , max A = sup A = 1.
1.17 Sa se determine inf A, min A, max A si sup A daca:
1) A =

x R, x =
a+1
a
2
+a+1
, a R
.
2) A =

y R, y =
3x
2
+4x
31
x
2
+1
, x R
.
Solu tie. 1) Din xa
2
+ (x 1)a + x 1 = 0, cu a R, rezult a A =

1
3
, 1
. Deci
inf A = min A =
1
3
, supA = max A = 1. 2) A = [3, 5].
1.3 Functii reale
O functie f : D R, D R, se numeste functie real a de o variabil a real a.
Dac a f : A B, g : B C sunt dou a functii reale, se deneste functia compus a
g f : A C, prin (g f) (x) = g (f (x)), pentru orice x A. Operatia de compunere a
functiilor este comutativ a.
Fie f : A B o functie bijectiv a. Denim inversa lui f prin: f
1
: B A,
x = f
1
(y) d.d. f (x) = y. Evident, f
1
f = 1
A
, f f
1
= 1
B
.
Fie D R o multime simetric a fat a de origine si f : D R. Spunem c a f este o
functie par a dac a f (x) = f (x), x D si impar a dac a f (x) = f (x), x D.
Fie T = 0 un num ar real. Functia f : D R se numeste periodic a de perioad a T
dac a f (x + T) = f (x), x D, pentru care x + T D.
Functia f : D R se numeste monoton cresc atoare pe D, dac a x
1
, x
2
D, cu
x
1
< x
2
, urmeaz a f (x
1
) < f (x
2
) si monoton descresc atoare pe D, dac a x
1
, x
2
D, cu
x
1
< x
2
, urmeaz a f (x
1
) > f (x
2
).
Functia f : D R se numeste m arginit a pe D, dac a exist a numerele A, B a..
A f (x) B, x D sau, echivalent, dac a exist a M > 0 a.. |f (x)| M, x D.
Functii elementare
1. Functia polinomial a f (x) = P (x), unde P (x) este un polinom, este denit a pe Rsi nu
este m arginit a si nici periodic a. Monotonia trebuie studiat a de la caz la caz. Dac a P (x)
este un polinom de gradul nti, functia este monoton a pe R. Functia f (x) = x
2
este
descresc atoare pe (, 0) si cresc atoare pe (0, ). Functia f (x) = x
3
este cresc atoare
pe R.
2. Functia rational a f (x) =
P(x)
Q(x)
, unde P (x) si Q(x) sunt polinoame, este denit a
pe R\ {x| Q(x) = 0}.
3. Functia exponential a f (x) = a
x
, cu a > 0 si a = 1, este denit a pe R si ia valori
pe intervalul (0, ).
Aceast a functie este bijectiv a si deci inversabil a. Inversa sa este functia logaritmic a
f
1
(x) = log
a
x, ind denit a pe intervalul (0, ) cu valori n R. Dac a a > 1 ambele
functii sunt strict cresc atoare, iar dac a 0 < a < 1, ambele functii sunt strict descresc a-
toare.
4. Functiile trigonometrice.
Functia f (x) = sinx, denit a pe R cu valori n [1, 1], este m arginit a si periodic a de
perioad a principal a 2. Restrictia sa la intervalul
2
,

2
este bijectiv a si deci inversabil a.

Inversa sa este functia f
1
(x) = arcsinx, denit a pe intervalul [1, 1]. Ambele functii
sunt strict cresc atoare.
Functia f (x) = cos x, denit a pe R cu valori n [1, 1], este m arginit a si periodic a de
perioad a principal a 2. Restrictia sa la intervalul [0, ] este bijectiv a si deci inversabil a.
Inversa sa este functia f
1
(x) = arccos x, denit a pe intervalul [1, 1]. Ambele functii
sunt strict descresc atoare.
Functia f (x) = tg x, denit a pe R\
2
+ k, k Z
cu valori n R, este nem arginit a

si periodic a de perioad a principal a . Restrictia sa la intervalul

2
,

2
este bijectiv a si
1.4. PROBLEME 11
deci inversabil a. Inversa sa este functia f
1
(x) = arctg x, denit a pe R. Ambele functii
sunt strict cresc atoare.
Functia f (x) = ctg x, denit a pe R \ {k, k Z} cu valori n R, este nem arginit a
si periodic a de perioad a principal a . Restrictia sa la intervalul (0, ) este bijectiv a si
deci inversabil a. Inversa sa este functia f
1
(x) = arcctg x, denit a pe R. Ambele functii
sunt strict descresc atoare.
1.4 Probleme
1.18 Sa se determine domeniul maxim de deni tie al urmatoarelor func tii:
a) f (x) =
x+1
x1
, b) f (x) =

x 1 +
3
x,
c) f (x) =
1
x1
, d) f (x) =

x+1
x1
,
e) f (x) =

x
2
4, f) f (x) =
x
x
2
+4
,
g) f (x) =
1
|x
4
16|15
, i) f (x) =

1 x +
1 + x,
j) f (x) =

1 cos x, k) f (x) =

sin x.
Solu tie. a) D = R\ {1}, b) D = [1, ), c) D = (1, ), d) D = (, 1] (1, ),
e) D = (, 2] [2, ), f) D = R, g) D = R\
1,
4
31
, i) D = [1, ), j) D = R,
k) D =

kZ
[2k, (2k + 1) ].
1.19 Sa se studieze paritatea si imparitatea urmatoarelor func tii:
a) f (x) = x
2
+ 10, b) f (x) = x
2
+ x, c) f (x) =

1 x
2
,
d)) f (x) =
x
3
+x
x
4
+1
, e) f (x) =
1
x
, f) f (x) =
x
x
2
1
,
g) f (x) = x +
x
2
+ 1, h) f (x) =

sin
2
x, i) f (x) = x
2
|x| ,
j) f (x) = sin
2
x, k) f (x) =
x
1+|x|
, l) f (x) = max (x, x
2
) .
Solu tie. Functiile de la punctele a), c), h), i), j) sunt pare, iar cele de la d), e), f), k)
sunt impare.
1.20 Sa se arate ca urmatoarele func tii sunt periodice si sa se determine perioadele lor
principale: a) f (x) = |sin x|, b) f (x) = sin(x + ), cu > 0.
Solu tie. a) T = , b) T = /.
1.21 Sa se determine monotonia urmatoarelor func tii:
a) f (x) = 1 + x
2
, x R, b) f (x) =

x, x [0, 1] ,
c) f (x) = cos x, x [0, ] , d) f (x) =
x
2
1+x
2
, x R.
Solu tie. a) f nu este monoton a pe R, dar este monoton descresc atoare pe (, 0)
si monoton cresc atoare pe [0, ), b) f este monoton cresc atoare, c) f este monoton
descresc atoare, d) f nu este monoton a pe R, dar este monoton descresc atoare pe (, 0)
si monoton cresc atoare pe [0, ).
1.22 Sa se arate ca urmatoarele func tii sunt marginite:
a) f (x) = 3 sin 2x, b) f (x) =
x
x
2
+1
,
c) f (x) =
x
2
x
2
+4
, d) f (x) = 2
|x|
.
Solu tie. a) | f (x)| 3, b) | f (x)|
1
2
, c) 0 f (x) 1, d) 0 f (x) 1.
1.23 Sa se determine m =inf
xD
f (x) si M =sup
xD
f (x) pentru urmatoarele func tii f :
D R:
a) f (x) = 2x 1, D = [0, 1] , b) f (x) =
x
x+1
, D = (0, ) ,
c) f (x) = x
9
2x + 1, D = [0, 1] , d) f (x) = cos 2x, D =

0,

4
.
Solu tie. a) m = 1, M = 1, b) m = 0, M = 1, c) m = 0, M = 1, d) m = 0, M = 1.
Capitolul 2
Limite de siruri. Limite de functii
2.1 Limite de siruri
Denitie. Numim sir de numere reale o functie f : N R.
Punnd f (n) = a
n
, sirul f se mai noteaz a (a
n
)
nN
.
Denitie. Spunem c a sirul (a
n
)
nN
are limita a R, cnd n , dac a orice
vecin atate a lui a contine toti termenii sirului, exceptnd eventual un num ar nit dintre
ei.
Scriem atunci, lim
n
a
n
= a sau a
n
a. Dac a a este nit, spunem c a sirul este
convergent. Dac a a = sau dac a sirul nu are limit a, spunem c a sirul este divergent.
Teorem a. Sirul a
n
a R dac a si numai dac a (d.d.) pentru orice num ar > 0 se
poate g asi un rang N (), astfel nct (a..), pentru orice n > N () s a avem |a
n
a| < .
Teorem a. Sirul a
n
+ d.d. pentru orice num ar > 0 se poate g asi un rang
N (), a.., pentru orice n > N () s a avem a
n
> .
Teorem a. Sirul a
n
d.d. pentru orice num ar > 0 se poate g asi un rang
N (), a.., pentru orice n > N () s a avem a
n
< .
Teorem a. Orice sir convergent este m arginit.
Teorem a. Fie (a
n
) un sir de numere reale.
1. Dac a pentru a R exist a un sir (
n
), a..
n
0,
n
0 si pentru orice n N,
|a
n
a|
n
, atunci sirul (a
n
) este convergent si lim
n
a
n
= a.
2. Dac a exist a un sir (
n
), a..
n
+ si pentru orice n N, a
n

n
, atunci
sirul (a
n
) este divergent si lim
n
a
n
= +.
3. Dac a exist a un sir (
n
), a..
n
si pentru orice n N, a
n

n
, atunci
sirul (a
n
) este divergent si lim
n
a
n
= .
Teorem a. Orice sir monoton si m arginit este convergent.
Teorem a. Fie (a
n
), (b
n
), (c
n
) trei siruri de numere reale astfel nct a
n
b
n
c
n
.
Dac a a
n
a si c
n
a, atunci b
n
a.
Teorema lui Stolz-Cesaro. Fie (a
n
) si (b
n
) dou a siruri. Dac a sirul (b
n
) este strict
monoton si nem arginit si
lim
n
a
n+1
a
n
b
n+1
b
n
= R,
13
14 CAPITOLUL 2. LIMITE DE SIRURI. LIMITE DE FUNC TII
atunci exist a lim
n
an
bn
= .
2.2 Probleme
2.1 Sa se arate ca lim
n
2n+1
n+1
= 2.
Solu tie. Notnd a
n
=
2n+1
n+1
, avem: |a
n
2| =

2n+1
n+1
2
=
1
n+1
. Pentru orice > 0,
conditia
1
n+1
< , adic a n + 1 >
1
sau n >
1
1, are loc pentru orice n > N, cu

N () =

1
.
2.2 Sa se arate ca lim
n
10
n
10
n
+1
= 1.
Solu tie. Notnd a
n
=
10
n
10
n
+1
avem: |a
n
1| =
1
10
n
+1
. Dar lim
n
1
10
n
+1
= 0, deci a
n
1.
2.3 Sa se calculeze L = lim
n
n
+
n
+
.
Solu tie. Deoarece pentru q > 1, q
n
, rezult a c a L = .
n
a
n
, unde:
a) a
n
=

5n
2
3n+2
4n+1
, b) a
n
=

3n
2
+5n+4
n+1
2n+4
3n
.
Solu tie. a) Avem
L = lim
n
5
3
n
+
2
n
2
4 +
1
n
=
5
4
.
b) Deoarece
3n
2
+5n+4
n+1
, L = .
n
a
n
, unde:
a) a
n
=

2n
2
+5n+4
3n
2
+2
8n
3n+1
, b) a
n
=

3n+2
3n+5
n
.
Solu tie. a) L =

2
3
8
3
. b) Nedeterminare de forma 1
. Avem
L = lim
n
1 +
3
3n + 5
3n+5
3
3n
3n+5
= e
lim
n
3n
3n+5
=
1
e
.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=

n+
n+1
n+
3
n+2
n
, b) a
n
=

1 +
3n+5
4n
2
+8n+2
n
.
2.2. PROBLEME 15
Solu tie. a) L = e
= . b) L = e
3
4
.
n
1 +
1
n
n+1
1 +
1
2n
3n+1
.
Solu tie. a) L = e. b) L = e
5
2
.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=

1 +
1
n
k
, k R, b) a
n
=

an+b
an+c
n
k
, a, b, c R, a = 0, k N.
Solu tie. a) L = e
lim
n
n
k
n
. Se obtine: L = 1 pentru k <
1
2
, L = e pentru k =
1
2
,
L = pentru k >
1
2
. b) Dac a b = c, a
n
= 1 si L = 1. Presupunem b = c. Nedeterminare
1
. Avem
L = lim
n
e
(bc)n
k
an+c
.
Rezult a: L = e
bc
a
pentru k = 1, L = pentru k > 1 si
bc
a
> 0 si L = 0 pentru k > 1
si
bc
a
< 0.
n
a
n
, unde:
a) a
n
= 3
n
sin

3
n
, b) a
n
=
n
1
2 +1
n
1
4 +3

n
1
5 +1
n
1
10 +1
.
Solu tie. a) Avem
L = lim
n
sin

3
n
3
n
= .
b) Se aduce la acelasi numitor. Deoarece
3
5
>
7
20
, L = .
n
a
n
, unde:
a) a
n
= a
n
, a > 0, b) a
n
=
2a
n
+b
n
3a
n
+4b
n
, a, b > 0, c) a
n
= a
n
b
n
, a, b N.
Solu tie. a) Avem: L = 0 dac a a (0, 1), L = 1 dac a a = 1 si L = dac a a (1, ).
b) Avem: L =
2
3
dac a a > b, L =
3
7
dac a a = b si L =
1
4
dac a a < b. c) Dac a a = b,
limita este zero. Dac a a = b avem L = + dac a a > b, L = dac a a < b.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
(1+
1
n
)
3
1
(3+
1
n
)
2
9
, b) a
n
=
(1
3
+2
3
++n
3
)
n
(n+2)
5
.
Solu tie. a) Avem
1 +
1
n
3
1 =
3n
2
+ 3n + 1
n
3
,

3 +
1
n
2
9 =
6n + 1
n
2
.
Rezult a L =
1
2
. b) Deoarece 1
3
+ 2
3
+ + n
3
=
n
2
(n+1)
2
4
, se obtine L =
1
4
.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
an
3
+n
2
+3
bn
3
+n+6
, b) a
n
=
1
n
4
n
k=1
(1
2
+ 2
2
+ + k
2
) .
Solu tie. a) Dac a a = b = 0, atunci L = +. Dac a a R si b = 0, atunci L =
a
b
.
Dac a a R si b = 0, atunci L = a (+). b) Deoarece 1
2
+2
2
+ +k
2
=
n(n+1)(2n+1)
6
,
se obtine a
n
=
n(n+1)
(
n
2
+3n+2
)
12n
4
. Deci L =
1
12
.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
14+25+36++n(n+3)
C
n
n+3
, b) a
n
=
1
2n
3
+n+5
(1
2
+ 2
2
+ + n
2
) .
Solu tie. a) Avem, mai nti,
1 4 + 2 5 + 3 6 + + n (n + 3) =
n
k=1
k (k + 3) =
n(n + 1) (n + 5)
3
,
iar
C
n
n+3
= C
3
n+3
=
(n + 3) (n + 2) (n + 1)
6
.
Se obtine L = 2. b) L =
1
6
.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
1
n
m
1
k
+ 2
k
+ + n
k
, k, m N, b) a
n
=
2
(
1+
1
n
)
k
1
, k N.
Solu tie. a) Conform teoremei lui Stolz-Cesaro, avem:
L = lim
n
(n + 1)
k
(n + 1)
m
n
m
= lim
n
(n + 1)
k
mn
m1
+ C
2
m
n
m2
+ + 1
,
de unde, rezult a: L =
1
m
, pentru k = m 1, L = , pentru k > m1, L = 0, pentru
k < m1. b) Deoarece
1 +
1
n
k
1 =
k n
k1
+ + 1
n
k
,
rezult a L = .
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
n
2
n
+ 3
n
+ + n
n
, b) a
n
=
n
n
n!
, c) a
n
=
2
n
k=1
1
k
.
2.2. PROBLEME 17
Solu tie. a) Deoarece
n
2
n
+ 3
n
+ + n
n
> n, L = . b) Deoarece n
n
> n!n, pentru
n > 3, L = . c) Avem:
a
n
=

1 +
1
2
1
3
+
1
4
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8
+
+
1
2
n1
+ 1
+ +
1
2
n
.
Deci,
a
n
>
1
2
+
1
4
+
1
4
1
8
+
1
8
+
1
8
+
1
8
+
+
1
2
n
+ +
1
2
n
=
1
2
+
1
2
+ +
1
2
=
n
2
.
Rezult a L = .
n
a
n
, unde:
a
n
=

n + 1 2
n + 2 +
n + 3.
Solu tie. Avem:
L = lim
n
n + 1
n + 2
+ lim
n
n + 3
n + 2
=
= lim
n
1
n + 1 +
n + 2
+ lim
n
1
n + 3 +
n + 2
= 0.
n
a
n
, unde:
a
n
=

n
4
+ n
2
+ 1
n
4
n
2
+ 1.
Solu tie. Termenul general al sirului se mai scrie
a
n
=
2n
2
n
4
+ n
2
+ 1 +
n
4
n
2
+ 1
.
De unde, L = 1.
2.18 Sa se calculeze limitele sirurilor:
a
n
=

n
2
+ 4n + 5
n
2
4n + 20,
b
n
=

n
2
+ 4n + 20
n
2
4n + 5,
c
n
=

n
2
+ 5n 4
n + 8
n
2
3n + 2
n + 5.
Solu tie. Avem:
a
n
=
8n 15
n
2
+ 4n + 5 +
n
2
4n + 20
.
Deci lima
n
n
= 4. Analog obtinem: limb
n
n
= 4, limc
n
n
= 4.
2.19 Sa se calculeze limitele sirurilor:
a
n
=

n + 2
n + 1
n + 4
n + 1,
b
n
=

n + 11 + 8
n + 5
n + 4 + 2
n + 5,
c
n
=

n +
n
2
1
n
2
1.
Solu tie. Avem pe rnd:
a
n
=
2
n + 1
n + 2
n + 1 +
n + 4
n + 1
,
deci lima
n
n
= 1. Analog obtinem: limb
n
n
= 3, limc
n
n
= .
2.20 Sa se calculeze limita sirului dat de termenul general
a
n
=
n +
4n
2
+ 3n + 1
n
2
+ 3n + 4
n
n+
n+1
, R.
Solu tie. Avem mai nti:
lim
n
n +
4n
2
+ 3n + 1
n
2
+ 3n + 4
= + 2.
Dac a + 2 = 1, adic a = 1, avem o nedeterminare de tipul 1
. Se obtine lima
n
n
= 1.
Dac a = 1, avem lima
n
n
= ( + 2)
.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
5
n
p
+ 1
n + 1
, p N, b) a
n
= n
k
n+2
n+5
1
, k N.
Solu tie. a) Dac a p = 1, a
n
= 0. Dac a p > 1,
L = lim
n
5
n
p
1 +
1
n
p

1
n
p1
+
1
n
p
= .
b) Termenul general al sirului se mai scrie
a
n
=
3n
k
n + 5
n + 2 +
n + 5
.
Rezult a: L =
3
2
, pentru k = 1 si L = , pentru k > 1.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
3
n
2
+ n + 1 an, a R, b) a
n
=
5
n + 1
5
2n + 1.
2.2. PROBLEME 19
Solu tie. a) Dac a a 0, L = . Dac a a > 0, termenul general al sirului se mai scrie
a
n
= n
2
3
1 +
1
n
+
1
n
2
an
1
3
,
de unde L = . b) Amplicnd cu conjugata se obtine L = .
n
a
n
, unde:
a
n
=
n
n
k
+ n
k1
+ + 1 n.
Solu tie. Amplicnd cu conjugata se obtine L =
1
k
.
n
a
n
, unde:
a
n
=
k
n +
k
n +
k
n
k
n, k N, k 2.
1
2
, pentru k = 2 si L = 0, pentru
k > 2.
n
a
n
, unde:
a
n
=
k
n +
k
n
k1
+
k
n
k
n, k N, k 2.
1
k
.
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
n
n, b) a
n
=
n
n
2
+ 4n + 7, c) a
n
=

1
n
1
n
.
Solu tie. a) Deoarece
n
n > 1, pentru n 2, notnd

n
=
n
n 1, avem c a
n
> 0.
De aici avem
n = (1 +
n
)
n
= 1 + n
n
+
n(n 1)
2

2
n
+ +
n
n
>
n(n 1)
2

2
n
.
Deci, pentru n 2,
n
<

2
n1
. Rezult a lim
n

n
= 0 si L = 1. b) Avem
a
n
=
n
n
2
n
1 +
4
n
+
7
n
2
.
Deci L = 1. c) L = 1.
n
a
n
, unde:
a
n
=
n
2
a
n
1
+ a
n
2
+ + a
n
k
, a
1
, a
2
, . . . , a
k
N.
Solu tie. Fie a = max (a
1
, a
2
, . . . , a
k
). Avem
a
n
=

(a
n
1
+ a
n
2
+ + a
n
k
)
1
n
1
n
=
=

a
a
1
a
n
+
a
2
a
n
+ +
a
k
a
n
1
n
1
n
.
Deoarece lim
n
a
i
a
n
= 1 pentru m acar un indice i {1, 2, . . . , k}, obtinem L = 1.
n
a
n
, unde:
a
n
=
n
n
k
+ a
1
n
k1
+ a
2
n
k2
+ + a
k
, a
1
, a
2
, . . . , a
k
(0, ) , k N.
a
n
=
n
n
k
n
1 +
a
1
n
+
a
2
n
2
+ +
a
k
n
k
.
Rezult a L = 1.
2.29 Sa se ca daca lim
n
a
n
= a, a R, atunci
lim
n
a
1
+ a
2
+ + a
n
n
= a.
Solu tie. Fie
n
= a
1
+ a
2
+ + a
n
si
n
= n. Conform teoremei lui Stolz-Cesaro,
avem
lim
n
a
1
+ a
2
+ + a
n
n
= lim
n
n
= lim
n
n+1
n+1
n
= lim
n
a
n
= a.
2.30 Sa se ca daca (a
n
) este un sir de numere strict pozitive si lim
n
a
n
= a, atunci
lim
n
n
a
1
a
2
a
n
= a.
n
a
1
a
2
a
n
= e
ln
n
a
1
a
2
an
= e
ln a
1
+ln a
2
++ln an
n
.
Deoarece lim
n
ln a
n
= lna, tinnd seama de problema 2.29, avem
lim
n
n
a
1
a
2
a
n
= e
lna
= a.
2.2. PROBLEME 21
2.31 Fie (a
n
) este un sir de numere strict pozitive. Sa se arate ca
lim
n
a
n+1
a
n
= a lim
n
n
a
n
= a.
n
a
n
=
n
a
1
1

a
2
a
1

a
3
a
2

a
n
a
n1
.
Deoarece lim
n
a
n+1
a
n
= a, tinnd seama de problema 2.30, rezult a lim
n
n
a
n
= a.
n
a
n
, unde:
a
n
=
1
n
1 +
2
1 +
2
+
3
1 +
2 +
3
+ +
n
1 +
2 + +
.
Solu tie. Aplic am teorema lui Stolz-Cesaro. Fie
n
= 1 +
2
1 +
2
+
3
1 +
2 +
3
+ +
n
1 +
2 + +
n
,
n
= n.
Rezult a:
L = lim
n
n + 1
1 +
2 + +
n + 1
.
Aplic am din nou teorema lui Stolz-Cesaro. Fie
n
= n + 1,
n
= 1 +
2 + +
n + 1.
Deci L = lim
n
1
n+2
= 0.
n
a
n
, unde:
a
n
=
1 + 2 + 3 + + n
n
n! (n + 1)
n
.
Solu tie. Avem
a
n
=
1
2
n
n
n!
=
1
2
n
n
n
n!
.
Fie b
n
=
n
n
n!
. Deoarece
lim
n
b
n+1
b
n
= lim
n
1 +
1
n
n
= e,
rezult a, tinnd seama de problema 2.31, c a lim
n
n
b
n
= e. Deci L =
e
2
.
n
a
n
, unde:
a
n
=
n
C
1
n
C
2
n
C
n
n
.
Solu tie. Fie b
n
= C
1
n
C
2
n
C
n
n
. Deoarece C
k
n+1
=
n+1
k
C
k
n
, pentru k = 1, n si
lim
n
b
n+1
b
n
= lim
n
1 +
1
n
n
n
n!
= e ,
rezult a, tinnd seama de problema 2.31, c a lim
n
n
b
n
= . Deci L = .
n
a
n
, unde:
a) a
n
=
1
n
n
ln n, b) a
n
=
1
n
n
k=1
1
n
n
2
+k
, c) a
n
= sin
2
n
2
+ n.
Solu tie. Avem ln n < n, pentru orice n N. Deci si
n
ln n <
n
n. Rezult a
lim
n
n
lnn lim
n
n
n = 1.
De aici deducem c a
lim
n
1
n
n
lnn lim
n
1
n
= 0.
Si cum a
n
> 0, obtinem L = 0.
2.36 Sa se gaseasca termenul general al sirului (u
n
) dat prin rela tia de recuren ta:
u
n
=
1
12
u
n1
+
1
2
u
n2
,
pentru n 2, cu u
0
= 1 si u
2
=
1
2
. Sa se calculeze apoi limita sa.
Solu tie. Ecuatia caracteristic a atasat a relatiei de recurent a este 12r
2
r 6 = 0 si
are r ad acinile r
1
=
3
4
, r
2
=
2
3
. Deci u
n
este de forma u
n
= a
3
4
n
+ b
2
3
n
. Tinnd
seama de conditiile initiale, se obtine a =
14
17
, b =
3
17
. Asadar, u
n
=
14
17
3
4
n
+
3
17
2
3
n
,
iar L = 0.
2.37 Sa se gaseasca termenul general al sirului (u
n
) dat prin rela tia de recuren ta:
u
n
= u
n1
+ 4u
n2
4u
n3
,
pentru n 3, cu u
0
= 3, u
2
= 1 si u
3
= 9. Sa se calculeze apoi limita sa.
Solu tie. Ecuatia caracteristic a atasat a relatiei de recurent a este r
3
r
2
4r + 4 = 0
si are r ad acinile r
1
= 1, r
2
= 2, r
3
= 2. Tinnd seama de conditiile initiale, se obtine
u
n
= 1 + (1 + (1)
n
) 2
n
. Sirul nu are limit a.
2.38 Sirul (a
n
) este dat prin rela tia de recurenta:
a
n
=

a
n1
+ k,
pentru n 1, cu a
0
> 0. Sa se arate ca sirul este convergent si sa se calculeze limita sa.
2.3. LIMITE DE FUNC TII 23
Solu tie. Fie = k +
1
2
+
1
2
4k + 1 r ad acina ecuatiei x =

x + k. Dac a a
0
< sirul
este cresc ator si m arginit superior, iar dac a a
0
sirul este descresc ator si m arginit
inferior, deci convergent. Trecnd la limit a n relatia de recurent a, se obtine L = .
2.39 Sa se gaseasca n func tie de a, b si x
1
termenul general al sirului dat prin rela tia
de recuren ta:
x
n
= ax
n1
+ b, a R\ {0, 1} , b R.
Sa se calculeze apoi limita sa.
Solu tie. Se observ a c a:
x
n
x
n1
= a (x
n1
x
n2
) = a
2
(x
n2
x
n3
) = . . . = a
n2
(x
2
x
1
) .
De aici rezult a c a:
x
n
= a
n1
x
1
+
b
a 1
b
a 1
.
Dac a b = x
1
(1 a), atunci L = x
1
. Dac a |a| < 1, atunci L =
b
1a
. Dac a |a| > 1, atunci
L = .
2.40 Sirul (a
n
) este dat prin rela tia de recuren ta:
a
n
=
3
6 + a
n1
,
pentru n 2, cu a
1
=
3
6. Sa se arate ca sirul este convergent si sa se calculeze limita

sa.
Solu tie. Sirul este strict cresc ator si m arginit superior de 2, deci convergent. Limita
sa este r ad acina ecuatiei L
3
L 6 = 0, adic a L = 2.
2.3 Limite de functii
2.3.1 Limita ntr-un punct
Fie f : E R si x
0
un punct de acumulare al multimii E R.
Spunem c a num arul real l este limita func tiei f n punctul x
0
dac a pentru orice
vecin atate U a lui l exist a o vecin atate V a lui x
0
a.. oricare ar x = x
0
, x V E, s a
avem f(x) U si scriem
lim
xx
0
f(x) = l.
Punctul x
0
poate s a nu apartin a multimii E, dar trebuie s a e punct de acumulare
pentru E. Att x
0
ct si l pot nite sau innite, vecin at atile V si U ind denite
corespunz ator.
Dac a x
0
si l sunt nite, dentia precedent a este echivalent a cu denitia care urmeaz a:
Spunem c a num arul real l este limita functiei f n punctul x
0
dac a pentru orice > 0
exist a un num ar () > 0 a.. x E pentru care 0 < |xx
0
| < , s a avem|f(x)l| < .
Denitia limitei unei functii ntr-un punct poate formulat a si cu ajutorul sirurilor.
Spunem c a num arul real l este limita func tiei f n punctul x
0
dac a pentru orice sir
(x
n
), x
n
E, x
n
= x
0
, convergent la x
0
, sirul corespunz ator al valorilor functiei (f(x
n
))
este convergent la l.
2.3.2 Propriet ati ale limitei unei functii
Deoarece limita unei functii ntr-un punct se poate deni cu ajutorul limitei unui sir, o
parte dintre propriet atile limitelor sirurilor sunt valabile si pentru limite de functii.
Fie f
1
, f
2
: E R, dou a functii denite pe E R si x
0
un punct de acumulare al
multimii E.
Dac a functiile f
1
si f
2
au limite n punctul x
0
, nite sau innite si:
1. dac a suma limitelor are sens, atunci functia sum a f
1
+f
2
are limit a n punctul x
0
si
lim
xx
0
(f
1
(x) + f
2
(x)) = lim
xx
0
f
1
(x) + lim
xx
0
f
2
(x);
2. dac a produsul limitelor are sens, atunci functia produs f
1
f
2
are limit a n punctul
x
0
si
lim
xx
0
(f
1
(x) f
2
(x)) = lim
xx
0
f
1
(x) lim
xx
0
f
2
(x);
3. dac a ctul limitelor are sens, atunci functia ct f
1
/f
2
are limit a n punctul x
0
si
lim
xx
0
f
1
(x)
f
2
(x)
=
lim
xx
0
f
1
(x)
lim
xx
0
f
2
(x)
;
4. dac a limita lui f
1
la puterea limita lui f
2
are sens, atunci functia f
f
2
1
are limit a n
punctul x
0
si
lim
xx
0
(f
1
(x))
f
2
(x)
=

lim
xx
0
f
1
(x)
lim
xx
0
f
2
(x)
.
Fie u : E F si f : F R dou a functii si x
0
un punct de acumulare al multimii
E, pentru care exist a lim
xx
0
u(x) = u
0
, u
0
punct de acumulare al multimii F. Dac a exist a
lim
uu
0
f(u) = l, atunci functia compus a f u : E R are limit a n punctul x
0
si
lim
xx
0
(f u)(x) = l.
Functia u avnd limita u
0
n punctul x
0
, urmeaz a c a pentru orice sir (x
n
) convergent
la x
0
, sirul (u
n
), cu u
n
= u(x
n
), este convergent la u
0
Functia f avnd limita l n punctul
u
0
, urmeaz a c a sirul cu termenul general
f(u
n
) = f(u(x
n
)) = (f u)(x
n
)
este convergent la l.
Pentru siruri, criteriul lui Cauchy ne permite s a studiem convergenta unui sir f ar a a
implicat a limita acestuia. Denitia limitei unei functii cu ajutorul sirurilor ne permite
s a transpunem acest criteriu si la functii.
2.4. PROBLEME 25
2.4 Probleme
2.41 Sa se calculeze:
1) lim
x
(x + 1)
2
x
2
+ 1
. 2) lim
x
3
x
2
+ 1
x + 1
.
3) lim
x5
x
2
7x + 10
x
2
25
. 4) lim
h0
(x + h)
3
x
3
h
.
5) lim
x0
1 + x 1
3
1 + x 1
. 6) lim
x4
3
5 + x
1
5 x
.
1) lim
x0
sin 5x
sin 2x
. 2) lim
xa
cos x cos a
x a
.
3) lim
x2
tg x
x + 2
. 4) lim
x
x 1
x + 1
x
.
5) lim
x0
(1 + sinx)
1
x
. 6) lim
x0
(cos x)
1
x
.
2.43 Sa se arate ca func tia f : R\ {0} R, denita prin
f(x) =
1
x
cos
1
x
nu tinde catre innit cnd x 0.
Solu tie. Pentru sirul x
n
=
1
2
+n
0, f(x
n
) = 0 si deci tinde la 0.
2.44 Sa se arate ca func tia f : R R, denita prin f(x) = sin x, nu are limita pentru
x .
2.45 Sa se determine R a.. func tia f : (0, 2] R, denita prin
f(x) =

2
2xln (ex) + x
2
, x (0, 1),
+
x
e
, x [1, 2],
sa aiba limita n punctul x = 1.
2.46 Sa se arate ca:
1) lim
x
x
k
e
x
= 0. 2) lim
x
lnx
x
k
= 0, k N
.
2.47 Sa se cerceteze daca functia f : R R, denita prin f(x) = [x], are limita n
punctul x = 2.
1) lim
x
x
2
2x + 3
x
2
3x + 2
x+1
. 2) lim
x0
1 + 2 sin
2
x
3
x
2
.
3) lim
x0
ln (1 + arcsin 2x)
sin 3x
.
4) lim
x0
e
sin2x
e
sinx
sin 2x sin x
. 5) lim
x3
x
2
2x + 6
x
2
+ 2x 6
x
2
4x + 3
.
6) lim
x2
3
x
3
5x + 3
x
2
+ 3x 9
x
2
+ x 6
. 7) lim
x5
x + 4
3
x + 22
4
x + 11 2
.
8) lim
x0
3
1 + x
2
1 2x
x + x
2
. 9) lim
x0
arcsin x arctg x
x
3
.
10) lim
x1
arcsin x

2
2
1 x
2
. 11) lim
x0
1
x
2
ctg
2
x
.
12) lim
x
x x
2
ln
x + 1
x
.
13) lim
x0
1 cos x
cos 2x
3
cos 3x
x
2
.
14) lim
x0
[1 + ln (1 + x) + + ln (1 + nx)]
1
x
.
15) lim
x0
1
x
1
+ p
2
x
2
+ + p
nx
n
n
1
x
, p
i
> 0,
i
R.
16) lim
x0
a
sinx
+ b
tg x
2
1
x
, a, b > 0.
Solu tie. 1) e. 2) e
6
. 3)
2
3
. 4) 1. 5)
1
3
. 6)
7
30
. 7)
112
27
. 8)
1
2
. 9)
1
2
. 10) 1.
11)
2
3
. 12) Se ia x =
1
y
, y 0, limita este
1
2
. 13) 3. 14) e
n(n+1)
2
.
15)
n
1
1
p
2
2
p
n
n
. 16)

ab.
2.49 Sa se determine parametrul real a..
lim
x
x
2
+ x + 1 +
3
x
3
+ x
2
+ x + 1 ax
,
sa e nita si nenula.
Solu tie. Adun am si sc adem x. Se obtine a = 2 si limita egal a cu
5
6
.
2.50 Sa se determine a, b, c R a..
lim
x
5x
4
+ 7x
3
8x
2
4x ax
2
bx c
= 0.
2.4. PROBLEME 27
Solu tie. a =

5, b =
7
2
5
, c =
209
40
5
.
1) lim
x0
cos (xe
x
) cos (xe
x
)
x
3
. 2) lim
x0
1 cos x cos 2x cos nx
x
2
, n N
.
3) lim
x0
sin x
n
sin
n
x
x
n+2
, n 2. 4) lim
x0
tg x
n
ln
n
(1 + x)
x
n+1
.
5) lim
x0
(1 + x)
1
x
e
1
x
.
Solu tie. 1) Se tine seama c a cos cos = 2 sin
+
2
sin

2
si se obtine limita 2. 2)
Not am
a
n
= lim
x0
1 cos x cos 2x cos nx
x
2
.
Avem c a a
1
=
1
2
si a
n
= a
n1
+
n
2
2
. Se obtine a
n
=
n(n+1)(2n+1)
12
. 3) Functia se mai scrie
sin x
n
sin
n
x
x
n+2
=
sin x
n
x
n
x
n+2
+
x
n
sin
n
x
x
n+2
.
Se obtine limita
n
6
. 4) Functia se mai scrie
tg x
n
ln
n
(1 + x)
x
n+1
=
tg x
n
x
n
x
n+1
+
x
n
ln
n
(1 + x)
x
n+1
.
Se obtine limita
n
2
. 5)
1
e
.
1) lim
x
4
sin x
3
cos x cos x
3
sin x
ln(tg x cos 2x)
. 2) lim
x
x
2
e
1
x
e
1
x+1
.
Solu tie. 1)
3
2
6
. 2) Putem scrie
x
2
e
1
x
e
1
x+1
=
x
2
x(x + 1)
e
1
x+1

e
1
x(x+1)
1
1
x(x+1)
.
Capitolul 3
Functii continue
Fie f : E R, E R, o functie real a si x
0
E.
Spunem c a functia f este continu a n punctul x
0
dac a oricare ar U o vecin atate a
lui f(x
0
), exist a o vecin atate V a lui x
0
, a.. pentru orice x V E, s a avem f(x) U.
Denitia precedent a este echivalent a cu urm atoarea denitie:
0
dac a pentru orice > 0 exist a un
num ar () > 0 a.. oricare ar x E pentru care |xx
0
| < , s a avem|f(x)f(x
0
)| < .
n cazul n care x
0
E este punct de acumulare pentru E, continuitatea n punctul
x
0
se poate deni cu ajutorul limitei.
0
, punct de acumulare pentru E, dac a
f are limit a n x
0
si aceasta este egal a cu f(x
0
), adic a
lim
xx
0
f(x) = f(x
0
).
Deoarece f este continu a n orice punct izolat din E, problema continuit atii se pune
numai n punctele de acumulare ale lui E. Dac a f nu este continu a n x
0
, spunem c a
functia f este discontinu a n punctul x
0
, iar x
0
se numeste punct de discontinuitate.
Functia f este continu a pe o multime A E dac a este continu a n ecare punct al
multimii A, adic a
Spunem c a functia f este continu a pe A E dac a pentru orice x A si pentru orice
> 0 exist a un num ar (, x) > 0 a.. oricare ar x
E pentru care |x
x| < , s a
avem |f(x
) f(x)| < .
3.1 Propriet ati ale functiilor continue
3.1.1 Operatii cu functii continue
Din denitia continuit atii cu ajutorul sirurilor si propriet atile operatiilor cu siruri rezult a:
Dac a functiile f, g : E R sunt continue n punctul x
0
, atunci:
1. functia f + g este continu a n x
0
;
2. functia f g este continu a n x
0
;
3. dac a g(x
0
) = 0, functia f/g este continu a n x
0
.
29
30 CAPITOLUL 3. FUNC TII CONTINUE
Fie u : E F si f : F R. Dac a functia u este continu a n punctul x
0
E si f
este continu a n punctul u
0
= u(x
0
) F, atunci functia compus a f u : E R este
continu a n punctul x
0
.
Dac a f este continu a n x
0
si f(x
0
) = 0, exist a o vecin atate V a lui x
0
a.. pentru
orice x V E s a avem f(x) f(x
0
) > 0.
Dac a f este continu a n x
0
exist a o vecin atate V a lui x
0
n care f este m arginit a.
3.1.2 Propriet ati ale functiilor continue pe un interval nchis si
m arginit
Prima teorema a lui Weierstrass. O functie continu a pe un interval nchis si m arginit
[a, b] este m arginit a pe [a, b].
A doua teorem a a lui Weierstrass. O functie continu a pe un interval nchis si
m arginit [a, b] si atinge marginile pe [a, b].
Dac a o functie continu a pe un interval nchis si m arginit [a, b] ia valori de semne
contrare la capetele intervalului, adic a f(a) f(b) < 0, atunci exist a cel putin un punct
x
0
(a, b) a.. f(x
0
) = 0.
O functie continu a pe un interval nchis si m arginit [a, b] ia cel putin o dat a toate
valorile cuprinse ntre marginea inferioar a m si marginea superioar a M a valorilor sale
pe [a, b].
Proprietatea pus a n evident a n aceast a teorem a se numeste proprietatea lui Darboux.
3.2 Probleme
3.1 Sa se determine real a.. urmatoarele func tii sa e continue pe mul timile lor de
deni tie:
1) f : [1, 3] R, denita prin
f(x) =

2
2x + x
2
, x [1, 2),
x + 3, x [2, 3].
2) f : [0, 2] R, denita prin
f(x) =

6 sin(x1)
x1
, x [0, 1),
+ 5x, x [1, 2].
Solu tie. 1) =
1
3
. 2) = 1.
3.2 Sa se determine real a.. urmatoarele functii sa e continue n punctele indicate:
1) f : R R, denita prin
f(x) =

(1cos x)
x
2
, x = 0,
2
2
, x = 0,
, x
0
= 0.
3.2. PROBLEME 31
2) f : [1, ) R, denita prin
f(x) =

arctg (x1)
x
2
1
, x = 1,
2
, x = 1,
, x
0
= 1.
f(x) =

(1 + x)
1
x
, x > 0,
x + e, x 0,
, x
0
= 0.
f(x) =

2
x+2
16
4
x
16
, x = 2,
, x = 2,
, x
0
= 2.
5) f : [0, ] R, denita prin
f(x) =

e
3x
, x [0, 1],
sin(x1)
x
2
5x+4
, x (1, ],
, x
0
= 1.
f(x) =
(x + e
x
)
1
x
, x < 0,
e
2
, x = 0,
(sin x + cos x)
x
, x > 0,
, x
0
= 0.
Solu tie. 1) {0, 1}. 2)

0,
1
2
. 3) = 1. 4) =
1
2
. 5) = 3e
3
. 6) = 2.
3.3 Sa se determine punctele de discontinuitate ale func tiilor:
1) f(x) =

x
x, x > 0. 2) f(x) = x
1
x
, x = 0, f(0) = 1.
3) f(x) = xsin
1
x
, x = 0, f(0) = 0. 4) f(x) = x
p
arctg
1
x
, x = 0, f(0) = 0, p > 0.
Solu tie. 1) Discontinu a n x = n
2
, n N. 2) Discontinu a n x =
1
k
, cu k ntreg nenul.
3) si 4) Functii continue pe R.
3.4 Sa se studieze continuitatea func tiei f : R R denita prin:
f(x) =

x
3
x
2
, x Q,
1
4
x, x R\ Q.
Solu tie. Dac a x
0
R este un punct de continuitate pentru f, atunci pentru orice sir
x
n
Q, x
n
x
0
si orice sir x
n
R\ Q, x
n
x
0
, avem: x
3
0
x
2
0
=
1
4
x
0
, de unde
rezult a c a x
0

0,
1
2
.
32 CAPITOLUL 3. FUNC TII CONTINUE
3.5 Fie func tia f : [0, 1] R, denita prin
f(x) =

x, x Q,
1 x, x R\ Q.
Sa se studieze continuitatea, sa se arate ca f ([0, 1]) este un interval si ca f nu are
proprietatea lui Darboux.
Solu tie. Punctul x
0
[0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d.

x
0
= 1x
0
,
adic a x
0
=
1
5
2
este singurul punct de continuitate al lui f. Pentru orice x [0, 1],
x, 1 x [0, 1], deci f ([0, 1]) [0, 1]. Fie y [0, 1]. Dac a y Q, exist a x =
y
2
(x Q) a.. f(x) = y, iar dac a y R\ Q, exist a x = 1 y (x R\ Q) a..
f(x) = y. Asadar, [0, 1] f ([0, 1]). Avem: f ([0, 1]) = [0, 1]. Pentru a ar ata c a f
nu are proprietatea lui Darboux, e intervalul

1
9
,
1
4
[0, 1], cu f

1
9
=
1
3
, f

1
4
=
1
2
.
Consider am =
1
4
17

1
3
,
1
2
si ar at am c a ecuatia f(x) = nu are solutii n intervalul
1
9
,
1
4
. Dac a x Q,

x =
1
4
17
, d a x =
1
17
/ Q, dac a x R\ Q, 1 x =
1
4
17
, d a
x = 1
1
4
17
/

1
9
,
1
4
, deoarece 1
1
4
17
>
1
4
.
Capitolul 4
Functii derivabile
4.1 Derivata si diferentiala
Fie f : E R, E R, o functie real a si x
0
E un punct de acumulare al multimii E.
Spunem c a functia f este derivabil a n punctul x
0
dac a exist a si este nit a limita n
x
0
a functiei
R
x
0
(x) =
f(x) f(x
0
)
x x
0
, x E \ {x
0
}.
Dac a f este derivabil a n x
0
, limita nit a a functiei R
x
0
se numeste derivata functiei f n
x
0
si se noteaz a cu f
(x
0
):
f
(x
0
) = lim
xx
0
f(x) f(x
0
)
x x
0
.
Dac a limita functiei R
x
0
este innit a, atunci functia f nu este derivabil a n x
0
. Dac a
limita functiei R
x
0
este se spune c a f are derivata n x
0
.
Spunem c a functia f : E R este diferentiabil a n punctul x
0
E, punct de
acumulare pentru E, dac a exist a num arul A R si functia : E R satisf acnd
conditia lim
xx
0
(x) = (x
0
) = 0 a..
f(x) f(x
0
) = A(x x
0
) + (x) (x x
0
), x E,
sau, cu x x
0
= h
f(x
0
+ h) f(x
0
) = Ah + (x
0
+ h) h, x
0
+ h E.
Dac a f este diferentiabil a n x
0
, aplicatia
h Ah, h R,
se numeste diferentiala functiei f n x
0
si se noteaz a
df(x
0
) = df(x
0
; h) = Ah.
33
34 CAPITOLUL 4. FUNC TII DERIVABILE
Pentru functia identic a i : R R, denit a prin i(x) = x, oricare ar x
0
R are loc
identitatea
i(x) i(x
0
) = 1 h + 0 h, h R,
care arat a c a functia identic a este diferentiabil a n orice punct x
0
R si di(x
0
) =
di(x
0
; h) = h, h R. Deoarece diferentiala functiei identice este aceeasi n orice punct
din R, ea se noteaz a
di(x) = dx = h (4.1)
si se numeste diferentiala variabilei independente. Deci, putem scrie:
df(x
0
) = Adx.
Functia f este diferentiabil a n x
0
d.d. este derivabil a n x
0
. Dac a f este diferentiabil a
n x
0
, atunci
df(x
0
) = f
(x
0
) dx.
Spunem c a functia f este de dou a ori derivabil a n x
0
dac a functia f
este derivabil a
n x
0
. n acest caz, (f
(x
0
) se numeste derivata a doua a functiei f n x
0
si se noteaz a
f
(x
0
). Deci
f
(x
0
) = (f
(x
0
) sau
d
2
f
dx
2
(x
0
) =
d
dx
df
dx
(x
0
).
Procednd prin recurent a, spunem c a f este de k ori derivabil a n x
0
dac a f
(k1)
este
derivabil a n x
0
. Deci
f
(k)
(x
0
) = (f
(k1)
)
(x
0
) sau
d
k
f
dx
k
(x
0
) =
d
dx
d
k1
f
dx
k1
(x
0
).
Spunem c a functia f este de dou a ori diferentiabil a n punctul x
0
dac a functia
df(x; h) = f
(x) h este diferentiabil a n x

0
oricare ar h R. Dac a f este de dou a
ori diferentiabil a n x
0
atunci aplicatia
d
2
f(x
0
; h) = d(df)(x
0
; h) = d(f
h)(x
0
; h) = (f
h)
(x
0
) h = f
(x
0
) h
2
se numeste diferentiala a doua a functiei f n x
0
.
Functia f este de k ori diferentiabil a n x
0
dac a diferentiala de ordinul k1 a functiei
f, adic a d
k1
f(x; h) = f
(k1)
(x) h
k1
este diferentiabil a n x
0
pentru orice h R. n
acest caz, aplicatia
d
k
f(x
0
; h) = d(d
k1
f)(x
0
; h) = (f
(k1)
h
k1
)
(x
0
) h = f
(k)
(x
0
) h
k
se numeste diferentiala de ordinul k a functiei f n x
0
.
Functia f este de k ori diferentiabil a n x
0
d.d. f este de k ori derivabil a n x
0
.
Deoarece h = dx, putem scrie d
k
f(x
0
) = f
(k)
(x
0
) dx
k
.
4.2. DERIVATELE FUNC TIILOR UZUALE 35
4.2 Derivatele functiilor uzuale
D am mai jos un tabel al derivatelor functiilor uzuale:
c
= 0, (tg x)
=
1
cos
2
x
, (arccos x)
=
1
1 x
2
,
(x
= x
1
, (ctg x)
=
1
sin
2
x
, (arctg x)
=
1
1 + x
2
,
(
x)
=
1
2
x
, (e
x
)
= e
x
, (arcctg x)
=
1
1 + x
2
,
(
n
x)
=
1
n
n
x
n1
, (a
x
)
= a
x
ln a, (shx)
= chx,
1
x
=
1
x
2
, (lnx)
=
1
x
, (chx)
= shx,
(sin x)
= cos x, (log
a
x)
=
1
xln a
, (thx)
=
1
ch
2
x
,
(cos x)
= sin x, (arcsin x)
=
1
1 x
2
, (cthx)
=
1
sh
2
x
.
Regula de derivare a functiilor compuse mpreun a cu tabelul anterior permite obtinerea
urm atoarelor formule de derivare, n care u = u(x) este o functie derivabil a:
(u
n
)
= nu
n1
u
, (tg u)
=
u
cos
2
u
, (arccos u)
=
u
1 u
2
,
(u
= u
1
u
, (ctg u)
=
u
sin
2
u
, (arctg u)
=
u
1 + u
2
,
(
u)
=
u
u
, (e
u
)
= u
e
u
, (arcctg u)
=
u
1 + u
2
,
(
n
u)
=
u
n
n
u
n1
, (a
u
)
= u
a
u
ln a, (shu)
= u
chu,
1
u
=
u
u
2
, (lnu)
=
u
u
, (chu)
= u
shu,
(sin u)
= u
cos u, (log
a
u)
=
u
uln a
, (thu)
=
u
ch
2
u
,
(cos u)
= u
sin u, (arcsin u)
=
u
1 u
2
, (cthu)
=
u
sh
2
u
.
Utiliznd acest tabel si regulile de derivare formulate n ultimele dou a paragrafe,
putem calcula derivata oric arei functii care se obtine din acestea prin aplicarea unui
num ar nit de operatii aritmetice si de compunere.
4.3 Propriet ati ale functiilor derivabile
Multe dintre propriet atile functiilor derivabile de o variabil a real a sunt cunoscute din
liceu. Pentru a usura expunerea rezultatelor noi, trecem totusi n revist a unele dintre
aceste propriet ati.
Puncte de extrem. Teorema lui Fermat
Fie f : E R, E R.
Punctul x
0
E se numeste punct de extrem local sau relativ al functiei f dac a exist a
o vecin atate V a lui x
0
a.. diferenta f(x) f(x
0
) s a p astreze semn constant pentru orice
x V E. Dac a:
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de maxim local,
f(x) f(x
0
) 0, x V E, x
0
este punct de minim local.
Dac a diferenta f(x) f(x
0
) p astreaz a semn constant pentru orice x E, atunci x
0
se
numeste punct de extrem absolut. Orice punct de extrem absolut este punct de extrem
relativ. Reciproca nu este adev arat a.
Teorema lui Fermat. Fie f : I R, denit a pe intervalul I R si x
0
un punct
de extrem interior lui I. Dac a functia f este derivabil a n x
0
, atunci f
(x
0
) = 0.
Teorema lui Fermat este o conditie necesar a de extrem.
Un punct x
0
I se numeste punct stationar sau punct critic al functiei f dac a f este
derivabil a n x
0
si f
(x
0
) = 0.
Teorema lui Fermat arm a c a punctele de extrem ale unei functii derivabile sunt
puncte stationare.
Teoremele lui Rolle, Lagrange si Cauchy
Teorema lui Rolle. Fie f : [a, b] R. Dac a:
1. f este continu a pe [a, b],
2. f este derivabil a pe (a, b),
3. f(a) = f(b),
atunci exist a un punct c (a, b) a.. f
(c) = 0.
Teorema lui Lagrange. Fie f : [a, b] R. Dac a:
1. f este continu a pe [a, b],
2. f este derivabil a pe (a, b),
atunci exist a un punct c (a, b) a.. f(b) f(a) = f
(c) (b a) = df(c; b a).

Teoremele lui Rolle si Lagrange arm a numai existenta punctului c (a, b), f ar a nici
o precizare asupra unicit atii acestuia.
Din teorema lui Lagrange rezult a c a dac a f : I R este derivabil a pe I, atunci
oricare ar x
1
, x
2
I, x
1
= x
2
, exist a de forma = x
1
+ (x
2
x
1
), cu (0, 1), a..
f(x
1
) f(x
2
) = (x
1
x
2
) f
().
n particular, dac a a, a + h I, avem
f(a + h) f(a) = h f
(), = a + h, (0, 1).

Teorema 4.3 se numeste prima teorem a de medie a calculului diferential sau teorema
cresterilor nite.
Dac a f : I R este derivavil a pe I R si f
(x) = 0 pe I, atunci f este constant a

pe I.
De aici rezult a c a dac a f, g : I R sunt derivabile pe I R si f
(x) = g
(x) pe I,
atunci f si g difer a printr-o constant a pe I.
4.4. PROBLEME 37
4.4 Probleme
4.1 Utiliznd denitia, sa se calculeze derivatele urmatoarelor functii, n punctele spe-
cicate:
1) f (x) =

x + 2, x
0
= 7. 2) f (x) = ln (x
2
+ 5x) , x
0
= 1.
3) f (x) = sin 3x
2
, x
0
=

. 4) f (x) = arcsin (x 1) , x
0
= 1.
5) f (x) = e
3x
, x
0
= 1. 6) f (x) = tg x, x
0
=

4
.
4.2 Sa se studieze derivabilitatea urmatoarelor func tii, n punctele specicate:
1) f :

1
2
,
R, f (x) =

ln (1 + 2x) , x (
1
2
, 0],
2x, x (0, ) ,
x
0
= 0.
2) f : (0, ) R, f (x) =

x
2
+ 5x + 2, x (0, 2],
9
8
x +
7
4
, x (0, ) ,
x
0
= 2.
Solu tie. 1) f
(0) = 2. 2) f
(2) =
9
8
.
4.3 Sa se calculeze derivatele urmatoarelor func tii:
1) f (x) = x
4
+ 5x
3
8. 2) f (x) = x
2
+
x
3
x.
3) f (x) = xcos x. 4) f (x) =
x1
x
2
+1
.
5) f (x) =
sinx
2+cos x
. 6) f (x) = ln
x
2
x+1
.
7) f (x) =
3
1x
2
1+x
2
. 8) f (x) = e
x
2
cos x
.
Solu tie. Se obtine:
1) f
(x) = 4x
3
+ 15x
2
. 2) f
(x) = 2x +
1
2
x

1
3
(
3
x
)
2
.
3) f
(x) = cos x xsin x. 4) f
(x) =
x
2
2x1
(x
2
+1)
2
.
5) f
(x) =
2 cos x+1
(2+cos x)
2
. 6) f
(x) =
1
x
x+2
x+1
.
7) f
(x) =
4
3
x
(1+x
2
)
2
3
1+x
2
1x
2
2
.
8) f
(x) = (2xcos x x
2
sin x) e
x
2
cos x
.
1) f (x) = ln
2 sinx + 1 +
2 sin x 1
. 2) f (x) =
sinx
cos
2
x
+ ln
1+sinx
cos x
.
3) f (x) =
x
2
x
2
+ k +
k
2
ln
x +
x
2
+ k
. 4) f (x) = 5 sh
3 x
15
+ 3 sh
5 x
15
.
5) f (x) = e
x
arctg e
x
ln
1 + e
2x
. 6) f (x) =
x
x
e
x
(xlnx x 1) .
7) f (x) =
x
2
a
2
x
2
+
a
2
2
arcsin
x
a
. 8) f (x) = log
e
2
x
n
+
x
2n
+ 1
.
1) f
(x) =
cos x
(4 sin
2
x1)
. 2) f
(x) =
2
cos
3
x
.
3) f
(x) =

x
2
+ k. 4) f
(x) = sh
2 x
15
ch
3 x
15
.
5) f
(x) = e
x
arctg e
x
. 6) f
(x) = x
x+1
e
x
(ln x) (ln x 1).
7) f
(x) =

a
2
x
2
. 8) f
(x) =
nx
n1
2
x
2n
+1
.
1) f (x) = ln
1+
sinx
1
sinx
+ 2 arctg

sin x
.
2) f (x) =
3
4
ln
x
2
+1
x
2
1
+
1
4
ln
x1
x+1
+
1
2
arctg x.
3) f (x) =
1
3
ln (1 + x)
1
6
ln (x
2
x + 1) +
1
3
arctg
2x1
3
.
4) f (x) = 3b
2
arctg
x
bx
(3b + 2x)
bx x
2
.
Solu tie. 1) f
(x) =
2
cos x
sinx
. 2) f
(x) =
x(x3)
x
4
1
. 3) f
(x) =
1
x
3
+1
.
4) f
(x) = 4x
x
bx
.
1) f (x) =
arcsinx
x
+ ln
x
1+
1x
2
.
2) f (x) = ln
x
4
+ x
2
+ 1 +
2
3
arctg
2x
2
+1
3
.
3) f (x) =
x
4(x
2
+1)
2
+
3x
8(x
2
+1)
+
3
8
arctg x.
4) f (x) =
5
2
(2x
2
+ 8x + 1)
13
2
ln
2 (x + 2) +
(2x
2
+ 8x + 1)
.
1) f
(x) =
arcsinx
x
2
. 2) f
(x) =
2x
3
+3x
x
4
+x
2
+1
.
3) f
(x) =
1
(x
2
+1)
3
. 4) f
(x) =
5x3
2x
2
+8x+1
.
4.7 Sa se arate ca derivata unei functii pare este o func tie impara, iar derivata unei
func tii impare este o func tie para.
4.8 Sa se arate ca derivata unei func tii periodice este o func tie periodica.
4.9 Sa se arate ca func tia y = xe
x
satisface rela tia xy
= (1 x) y.
4.10 Sa se arate ca func tia y = xe
x
2
2
= (1 x
2
) y.
4.11 Sa se arate ca func tia y =
1
1+x+lnx
= y (y ln x 1).
4.12 Sa se calculeze derivatele de ordinul doi ale urmatoarelor func tii:
1) f (x) = x
8
+ 7x
6
5x + 4. 2) f (x) = (arcsin x)
2
.
3) f (x) = e
x
2
. 4) f (x) = ln
x +
a
2
+ x
2
.
5) f (x) = (1 + x
2
) arctg x. 6) f (x) = sin
2
x.
1) f
(x) = 56x
6
+ 210x
4
. 2) f
(x) =
2
1x
2
+
2x
(1x
2
)
3
arcsin x.
3) f
(x) = 2e
x
2
+ 4x
2
e
x
2
. 4) f
(x) =
x
(a
2
+x
2
)
3
.
5) f
(x) = 2 arctg x + 2
x
x
2
+1
. 6) f
(x) = 2 cos 2x.

4.4. PROBLEME 39
4.13 Sa se calculeze derivatele de ordinul n ale urmatoarelor func tii:
1) f (x) = e
ax
. 2) f (x) =
1
xa
. 3) f (x) =
1
x
2
a
2
.
4) f (x) = cos x. 5) f (x) = sin x. 6) f (x) = ln
2x
x
2
1
.
7) f (x) = 2
x
. 8) f (x) =
1
x
2
3x+2
. 9) f (x) = ln (ax + b) .
10) f (x) = e
ax
e
bx
. 11) f (x) =
1
ax+b
. 12) f (x) = (1 + x)
.
Solu tie. 3) Se tine seama de identitatea:
1
x
2
a
2
=
1
2a
1
xa

1
x+a
.
4) f
(n)
(x) = cos
x +
n
2
. 5) f
(n)
(x) = sin
x +
n
2
.
6). f
(x) =
x
2
+1
x(x
2
+1)
si se scrie fractia ca sum a de fractii simple.
7) f
(n)
(x) = 2
x
ln
n
2.
8) f (x) =
1
x2

1
x1
, se obtine f
(n)
(x) = (1)
n
n!
1
(x2)
n+1

1
(x1)
n+1
.
9) f
(n)
(x) = (1)
n1 (n1)!a
n
(ax+b)
n . 10) f
(n)
(x) = e
ax
e
bx
(a + b)
n
.
11) f
(n)
(x) = (1)
n
n!a
n
(ax+b)
n+1
.
12) Avem: f
(n)
(x) = ( 1) ( n + 1) (1 + x)
n
.
4.14 Se considera func tia polinomiala f (x) = x
4
+ x
3
+ x
2
+ x + 1. Sa se calculeze
suma: S =
4
k=1
1
x
k
2
, unde x
k
sunt radacinile ecua tiei f (x) = 0.
Solu tie. Din f (x) = (x x
1
) (x x
2
) (x x
3
) (x x
4
), prin derivare, deducem:
f
(x)
f (x)
=
4
k=1
1
x x
k
.
Deci S =
f
(2)
f(2)
=
49
31
.
4.15 Sa se determine cu ct se modica (aproximativ) latura unui patrat daca aria sa
cre ste de la 9 m
2
la 9, 1 m
2
.
Solu tie. Dac a x este aria p atratului si y latura sa, atunci y =

x. Se dau: x
0
= 9,
h = 0, 1. Cresterea laturii p atratului este dat a de:
y y
0
dy = f
(x) h =
1
2
9
0, 1 = 0, 016 m.
4.16 Sa se gaseasca cre sterea yy
0
si diferentiala dy ale func tiei y = 5x+x
2
n punctul
x
0
= 2, daca h = 0, 001.
Solu tie. y y
0
= 0, 009001 si dy = 0, 009.
4.17 Sa se calculeze diferen tiala func tiei y = cos x n punctul x
0
=

6
, pentru h =

36
.
4.18 Sa se calculeze diferen tiala func tiei y =
2
x
n punctul x
0
= 9, pentru h = 0, 01.
4.19 Sa se calculeze diferen tialele func tiilor:
1) f (x) =
1
x
n
. 2) f (x) = xln x x. 3) f (x) =
x
1x
.
4) f (x) = ln
1x
1+x
. 5) f (x) = x
2
e
x
. 6) f (x) = e
x
sin x.
1) df (x) =
n
x
n
+1
dx. 2) df (x) = ln xdx. 3) df (x) =
1
(1x)
2
dx.
4) df (x) =
2
x
2
1
dx. 5) df (x) = x(2 x) e
x
dx.
6) df (x) = e (
x
sin x + cos x) dx.
4.20 Sa se calculeze diferen tialele de ordinul doi ale func tiilor:
1) f (x) =

1 x
2
. 2) f (x) = arccos x. 3) f (x) = sinxln x.
4) f (x) =
1
x
ln x. 5) f (x) = x
2
e
x
. 6) f (x) = e
x
sin x.
4.21 Sa se determine abscisele punctelor de extrem ale func tiilor:
1) f (x) = 2 cos x + x
2
. 2) f (x) = x
2
(x 12)
2
.
3) f (x) =
x
2
2x+2
x1
. 4) f (x) =
3
(x
2
1)
2
.
5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x. 6) f (x) = 2 cos
x
2
+ 3 cos
x
3
.
Solu tie. 1) x
0
= 0 este punct de minim.
2) x
1
= 0, x
2
= 12 sunt puncte de minim, x
3
= 6 este punct de maxim.
3) x
1
= 0 este punct de maxim, x
2
= 2 este punct de minim.
4) x
1,2
= 1 sunt puncte de minim, x
3
= 0 este punct de maxim.
5) x
k
=
6
+ k sunt puncte de minim, x
k
=

6
+ k sunt puncte de maxim, k Z.
6) x
k
= 12k si x
k
= 12
k
2
5
sunt puncte de maxim, y

k
= 6 (2k + 1) si y
k
=
12
k
1
5
sunt puncte de minim, k Z.

4.22 Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
(0, ) si a
x
1
+ a
x
2
+ + a
x
n
n pentru orice x R. Sa se
arate ca atunci a
1
a
2
a
n
= 1.
Solu tie. Fie functia f : R R, denit a prin f (x) = a
x
1
+ a
x
2
+ + a
x
n
. Avem c a
f (x) n = f (0), x R, deci x
0
= 0 este un punct de minim pentru f si conform
teoremei lui Fermat: f
(0) = 0.
4.23 Fie a, b (0, ) \ {1} a.. a
x
2
b + b
x
2
a 2ab, pentru orice x R. Sa se arate
ca ab = 1.
Solu tie. Fie unctia f : R R, denit a prin f (x) = a
x
2
b + b
x
2
a. Avem c a
f (x) 2ab = f (1), x R, deci x
0
= 1 este un punct de minim pentru f si conform
teoremei lui Fermat: f
(1) = 0.
4.24 Sa se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru func tia f :

0,

2
R,
denita prin
f (x) =

cos x, x

0,

4
,
sin x, x

4
,

2
.
4.4. PROBLEME 41
Solu tie. Functia nu este derivabil a n

4
.
4.25 Sa se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : [0, 2] R,
denite prin:
1) f (x) = |x 1| . 2) f (x) = |x 1|
3
.
Solu tie. 1) Nu. 2) Da, c = 1.
4.26 Sa se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru func tiile f :

2
,

2
R,
denite prin:
1) f (x) = |sin x| . 2) f (x) =

sin
3
x
.
Solu tie. 1) Nu. 2) Da, c = 0.
4.27 Sa se arate ca polinomul lui Legendre P
n
(x) =
d
n
dx
n
(x
2
1)
n
are n radacini dis-
tincte n intervalul (1, 1).
Solu tie. Se aplic a de n ori teorema lui Rolle functiei f (x) = (x
2
1)
n
.
4.28 Fie f : [a, b] R o func tie continua pe [a, b], derivabila pe (a, b) si a.. f (a) =
f (b). Sa se arate ca exista c (a, b) a.. f (a) f (c) = f
(c) (c a).
Solu tie. Se aplic a teorema lui Rolle functiei g (x) = (x a) f (x)xf (a) pe intervalul
[a, b].
4.29 Fie numerele reale a
0
, a
1
, a
2
, . . . , a
n
care verica rela tia
a
0
1
+
2a
1
2
+
2
2
a
2
3
+ +
2
n
a
n
n + 1
= 0.
Sa se arate ca func tia f : [1, e
2
] R, denita prin f (x) = a
0
+a
1
ln x +a
2
ln
2
x + +
a
n
ln
n
x se anuleaza cel pu tin ntr-un punct din intervalul (1, e
2
).
Solu tie. Se aplic a teorema lui Rolle functiei g (x) = a
0
ln x +
a
1
ln
2
x
2
+ +
an ln
n+1
x
n+1
.
4.30 Fie f : [a, b] R o functie continua pe [a, b], derivabila pe (a, b). Sa sea arate ca
exista c (a, b) a.
f
(c) =
a + b 2c
(c a) (c b)
.
Solu tie. Se aplic a teorema lui Rolle functiei g (x) = e
f(x)
(x a) (x b) pe intervalul
[a, b].
4.31 Se considera func tia f : [1, 1] R, denita prin:
f (x) =

x
2
+ mx + n, x [1, 0] ,
px
2
+ 4x + 4, x (0, 1].
Sa se determine m, n, p R a.. f sa satisfaca ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul
[1, 1] si sa se gaseasca valoarea constantei c n acest caz.
Solu tie. n = 4, m = 4, p = 7, c =
2
7
.
4.32 Fie f, g : [a, b] R doua func tii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) si cu
f (a) = f (b). Sa se arate ca ecua tia f (x) g
(x) + f
(x) = 0 are cel pu tin o solutie n

intervalul (a, b).
Solu tie. Fie h : [a, b] R, denit a prin h(x) = f (x) e
g(x)
, care este o functie Rolle.
Exist a deci c (a, b) a.. h
(c) = 0. Dar h
(x) = f
(x) e
g(x)
+ f (x) g
(x) e
g(x)
.
4.33 Fie f : [a, b] R o func tie de trei ori derivabila pe [a, b] a.. f (a) = f (b) = 0 si
f
(a) = f
(b) = 0. Sa se arate ca exista cel pu tin un punct c (a, b) a.. f
(c) = 0.
Solu tie. Aplic am teorema lui Rolle. Exist a d (a, b) a.. f
(d) = 0. Exist a apoi

c
1
(a, d) si c
2
(d, b) a.. f
(c
1
) = 0 si

f
(c
2
) = 0. Deci exist a c (c
1
, c
2
) a..
f
(c) = 0.
4.34 Sa se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru func tia f : [0, 1] R,
denita prin f (x) =

x
2
+ ax, a > 0, si n caz armativ sa se determine constanta c
corespunzatoare.
Solu tie. Da, c =
1
2
a +
a
2
+ a
(0, 1).
4.35 Sa se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru func tiilor f, denite
prin:
1) f (x) =

x, x [1, 2] ,
x
2
4
+ 1, x (2, 3].
2) f (x) =

x
2
, x [0, 1] ,
2x 1, x (1, 2].
3) f (x) =

x + 1, x (0, 3],
x
2
+ 1, x [4, 0] .
4) f (x) =

3x
2
2
, x [0, 1] ,
1
x
, x (1, 2].
Solu tie. 1) Da, f
(c) =
9
8
, c =
9
4
. 2) Da, c =
3
4
. 3) Da, c =
13
36
. 4) Da, c
1
=
1
2
, c
2
=

2.
4.36 Sa se determine abscisa c a unui punct n care tangenta la gracul func tiei f :
R R, denita prin
f (x) =

x+2
2
, x 0,
x + 1, x > 0,
este paralela cu coarda care une ste punctele de pe grac de abscise x
1
= 4 si x
2
= 3.
Solu tie. c =
13
36
.
4.37 Sa se arate ca
3
30 3 <
1
9
.
Solu tie. Se aplic a teorema lui Lagrange functiei f : [27, 30] R, denit a prin
f (x) =
3
x.
4.38 Sa se gaseasca solu tiile reale ale ecua tiei (a 1)
x
+ (a + 3)
x
= a
x
+ (a + 2)
x
, cu
a > 1.
4.4. PROBLEME 43
Solu tie. Ecuatia se mai scrie: a
x
(a 1)
x
= (a + 3)
x
(a + 2)
x
. Consider am
functia f : (0, ) R, denit a prin f (t) = t
x
, pentru x R, xat. Aplic am teorema
lui Lagrange pe intervalele [a 1, a] si [a + 2, a + 3]. Exist a deci c
1
(a 1, a) si c
2

(a + 2, a + 3) a.. f (a) f (a 1) = f
(c
1
) si f (a + 3) f (a + 2) = f
(c
2
). Din
f
(c
1
) = f
(c
2
) cu c
1
= c
2
, rezult a x
1
= 0, x
2
= 1.
4.39 Fie f o func tie de doua ori derivabila ntr-o vecinatate V a punctului a R. Sa
se arate ca pentru orice h sucient de mic exista punctele p, q V a..
f (a + h) f (a h)
2h
= f
(p) ,
f (a + h) 2f (a) + f (a h)
h
2
= f
(q) .
4.40 Sa se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru func tiile f si g, denite
prin:
1) f, g : [1, e] R, f (x) = ln x, g (x) =
e
x
.
2) f, g : [2, 5] R, f (x) =

x + 3, x [2, 1),
x
4
+
7
4
, x [1, 5] ,
g (x) = x.
3) f, g : [0, 3] R, f (x) =

x
3
3
x
2
+ 1, x [1, 3] ,
x +
4
3
, x [0, 1] ,
g (x) = x.
Solu tie. 1) Da, c =
e
e1
. 2) Da, c =
1
16
. 3) Da, c =
2
2
3
+ 1.
4.41 Sa se calculeze, utiliznd regula lui l
Hospital:
1) lim
x0
tg xx
xsinx
. 2) lim
x1
x
x
x
lnxx+1
. 3) lim
x0
ln(sin2x)
ln(sin3x)
.
4) lim
x
x
n
e
ax
, a > 0. 5) lim
x0
ctg x
1
x
. 6) lim
x0
(1+x)
1
x
e
1
x
.
7) lim
x0
1
x
2
ctg
2
x
. 8) lim
x
x x
2
ln
1+x
x
. 9) lim
x1
tg
x
4
tg
x
2
.
Solu tie. 1) 2. 2) 2. 3) 1. 4) 0. 5) 0. 6)
1
2
. 7) Putem scrie:
1
x
2
ctg
2
x =
sin
2
x x
2
cos
2
x
x
2
sin
2
x
si se aplic a de patru ori regula lui l
Hospital. Se obtine
2
3
. 8) Lu am x =
1
t
, cu t 0
pentru x . Se obtine
1
2
. 9)
1
e
.
4.42 Sa se calculeze, utiliznd regula lui l
Hospital:
1) lim
x0
tg x xsin x
x sin x
. 2) lim
x
x[ln x ln (x + 1)] + 1
ex[ln(ex + 1) lnx] 1
.
Solu tie. 1) 5. 2) e.
Capitolul 5
Reprezentarea grac a a functiilor
Pentru reprezentarea grac a a unei functii avem nevoie de urm atoarele elemente.
5.1 Derivata nti. Intervale de monotonie. Puncte
de extrem
Fie f : E R, E R si E
submultimea lui E pe care f este derivabil a. Avem

urm atoarele rezultate:
1. Dac a derivata f
este strict pozitiv a pe un interval I E
, atunci functia f este

strict cresc atoare pe I.
2. Dac a derivata f
este strict negativ a pe un interval I E
, atunci functia f este

strict descresc atoare pe I.
3. Dac a derivata f
este continu a si nu se anuleaz a pe un interval I E
, atunci
functia f
p astreaz a acelasi semn pe ntreg intervalul I.

Pentru a determina intervalele de monotonie se procedeaz a deci n modul urm ator:
1. Se determin a multimea E
E pe care functia f este derivabil a si se calculeaz a

derivata f
pe multimea E
.
2. Se determin a punctele din E
n care f
se anuleaz a, adic a se rezolv a ecuatia

f
(x) = 0 n multimea E
.
3. Se descompune E n intervale disjuncte, astfel nct pe nici un interval derivata f
s a nu se anuleze.
4. Se determin a semnul derivatei pe ecare interval.
5. n functie de semnul derivatei, se stabileste monotonia functiei.
Punctele de extrem se determin a astfel: Fie x
0
un punct interior al multimii E n care
f este continu a, si e I E un interval care l contine pe x
0
si astfel c a derivata f
nu
se mai anuleaz a pe I, cu exceptia, eventual, a lui x
0
(dac a f este derivabil a n x
0
). Dac a
pe I functia f este strict cresc atoare la stnga lui x
0
si strict descresc atoare la dreapta
lui x
0
, atunci x
0
este punct de maxim. Dac a pe I functia f este strict descresc atoare la
stnga lui x
0
si strict cresc atoare la dreapta lui x
0
, atunci x
0
este punct de minim.
Dac a x
0
este extremitatea stng a a intervalului I pe care derivata nu se mai anuleaz a
si functia f este continu a n x
0
, atunci:
- dac a pe I derivata este negativ a, x
0
este punct de maxim,
45
46 CAPITOLUL 5. REPREZENTAREA GRAFIC
A A FUNC TIILOR
- dac a pe I derivata este pozitiv a, x
0
Dac a x
0
este extremitatea dreapt a a intervalului I pe care derivata nu se mai anuleaz a
si functia f este continu a n x
0
, atunci:
- dac a pe I derivata este negativ a, x
0
este punct de minim,
- dac a pe I derivata este pozitiv a, x
0
este punct de maxim.
Putem stabili dac a x
0
este punct de extremsi cu ajutorul derivatelor de ordin superior
ale functiei f n x
0
.
Fie f : I R o functie de n ori derivabil a, n 2, ntr-un punct x
0
I, a..
f
(x
0
) = 0, f
(x
0
) = 0, . . . , f
(n1)
(x
0
) = 0, f
(n)
(x
0
) = 0.
1. Dac a n este par, x
0
este punct de extrem. Dac a f
(n)
(x
0
) < 0 atunci x
0
este punct
de maxim, iar dac a f
(n)
(x
0
) > 0 atunci x
0
2. Dac a n este impar, x
0
nu este punct de extrem. n acest caz x
0
este un punct de
inexiune.
5.2 Convexitate. Derivata a doua. Puncte de inex-
iune
Fie f o functie denit a si derivabil a pe un interval I.
Spunem c a functia f este convex a pe intervalul I dac a tangenta n orice punct al
gracului se a a sub grac.
Spunem c a functia f este concav a pe intervalul I dac a tangenta n orice punct al
gracului se a a deasupra gracului.
Dac a f este de dou a ori derivabil a pe I si derivata a doua este pozitiv a, atunci functia
f este convex a pe I.
Dac a f este de dou a ori derivabil a pe I si derivata a doua este negativ a, atunci functia
f este concav a pe I.
Spunem c a punctul interior x
0
I este punct de inexiune al functiei f dac a functia
are derivat a n x
0
si dac a este convex a de o parte a lui x
0
si concav a de cealalt a parte a
lui x
0
.
Pentru a determina intervalele pe care o functie este concav a sau convex a se pro-
cedeaz a astfel:
1. Se calculeaz a derivata a doua.
2. Se determin a r ad acinile ecuatiei f
(x) = 0.
3. Se determin a intervalele n care derivata a doua p astreaz a semn constant. Punctele
de inexiune ale gracului se determin a tinnd seama c a n aceste puncte f
exist a att
de o parte ct si de alta a acestor puncte, iar derivata a doua are semne diferite.
5.3 Asimptote
Dreapta y = mx + n este asimptot a la ramura innit a a gracului functiei y = f (x),
pentru x , dac a
lim
x
[f (x) mx n] = 0.
5.4. PROBLEME 47
Dreapta y = m
x + n
este asimptot a la ramura innit a a gracului functiei y = f (x),

pentru x , dac a
lim
x
[f (x) m
x n
] = 0.
coecientii m, n, m
, n
se determin a din formulele:

m = lim
x
f(x)
x
, n = lim
x
[f (x) mx] ,
m
= lim
x
f(x)
x
, n
= lim
x
[f (x) m
x] .
Dac a m = 0, , dreapta y = mx + n se numeste asimptot a oblic a. Dac a m = 0,
dreapta y = n se numeste asimptot a orizontal a.
Dreapta x = a este asimptot a vertical a la gracul functiei y = f (x) dac a:
lim
xa
f (x) = sau lim
xa
f (x) = .
Pentru trasarea gracului unei functii trebuie parcurse urm atoarele etape:
1. Se determin a domeniul maxim de denitie.
2. Se calculeaz a f (0) dac a zero apartine domeniului de denitie. n punctul (0, f (0))
gracul taie axa Oy.
3. Se rezolv a ecuatia f (x) = 0. Solutiile, dac a exist a, reprezint a abscisele punctelor
de intersectie ale gracului cu axa Ox.
4. Se calculeaz a lim
xa
f (x) si lim
xb
f (x), unde a, b sunt extremit atile intervalelor a c aror
reuniune formeaz a domeniul de denitie.
5. Se determin a multimea n care functia este derivabil a, se calculeaz a derivata, se
rezolv a ecuatia f
(x) = 0, se determin a semnul derivatei ntia pe subintervale. Se

stabilesc eventualele puncte de extrem.
6. Se determin a multimea n care functia este de dou a ori derivabil a, se calculeaz a
derivata a doua, se rezolv a ecuatia f
(x) = 0, se determin a semnul derivatei a doua pe

subintervale. Se stabilesc eventualele puncte de inexiune.
7. Se determin a asimptotele, dac a este cazul.
8. Se alc atuieste tabloul de variatie al functiei, care va contine pe patru linii valorile
lui x, f
(x), f (x), f
(x).
9. Se traseaz a gracul tinnd seama de datele din tabloul de variatie si de asimptote.
5.4 Probleme
5.1 Sa se reprezinte grac func tia f (x) = sin x(1 + cos x).
Solu tie. Functia f este denit a pentru orice x R, are perioada 2 si gracul ei
este simetric fat a de origine, deoarece f (x) = f (x). Vom studia functia pe intervalul
[0, ].
Intersectia cu axa Ox are loc n punctele x = 0 si x = .
Prima derivat a este f
(x) = cos x + 2 cos

2
x 1 = (1 + cos x) (2 cos x 1). Ea se
anuleaz a pentru x
1
=

3
si x
2
= . n x
1
functia are un maxim egal cu
3
3
4
.
A A FUNC TIILOR
Derivata a doua este dat a de f
(x) = sin x(1 + 4 cos x). Ea se anuleaz a n interiorul

intervalului(0, ) n punctul x
3
= arccos
1
4
, care este punct de inexiune.
Tabloul de variatie este urm atorul.
x 0

3
arccos
1
4

f
(x) 2 + 0 0
f (x) 0
3
3
4

3
15
16
0
f
(x) 0 0 + 0
Gracul functiei este dat n Fig. 5.1.
x
6 4 2 0 -2
1
0.5
0
-0.5
-1
Fig. 5.1.
5.2 Sa se reprezinte grac func tia f (x) = cos 2x + 2 cos x + 1.
Solu tie. Functia f este denit a pe R, are perioada 2, iar gracul ei este simetric
fat a de axa Oy, deoarece f (x) = f (x). Vom studia functia pe intervalul [0, ].
Intersectia cu axa Oy este punctul (0, 4), iar intersectia cu axa x const a din punctele
2
, 0
si (, 0).
(x) = 2 sin x(2 cos x + 1). Ea se anuleaz a pentru x

1
= 0,
x
2
=
2
3
si x
3
= . n x
2
functia are un minim f

2
3
=
1
2
.
Derivata a doua f
(x) = 2 (4 cos
2
x + cos x 2) se anuleaz a pentru x
4
= arccos

331
8
si x
5
= arccos

33+1
8
. Ambele sunt puncte de inexiune.
x 0 x
4

2
2
3
x
5

f
(x) 0 0 + 0
f (x) 4 0
1
2
0
f
(x) 0 + + 0
5.4. PROBLEME 49
x
4 2 0 -2 -4
4
3
2
1
0
Fig. 5.2.
5.3 Sa se reprezinte grac func tia f (x) =
(x+1)
3
x
2
x+1
.
Solu tie. Domeniul de denitie al functiei este R. Avem: lim
x
f (x) = , lim
x
f (x) = si f (x) = 0 pentru x = 1. Intersectia cu Oy este (0, 1).
Prima derivat a f
(x) =
(
x
2
x2
)
2
(x
2
x+1)
2
se anuleaz a pentru x
1
= 1 si x
2
= 2.
Derivata a doua este f
(x) =
6(2x1)
(
x
2
x2
)
(x
2
x+1)
3
. Ea se anuleaz a pentru x
3
=
1
2
, x
4
= 1
si x
5
= 2. Toate trei sunt puncte de inexiune. Gracul admite asimptota oblic a y =
x +4. Deoarece f (x) (x + 4) =
6x3
x
2
x+1
se anuleaz a pentru x =
1
2
, rezult a c a asimptota
taie gracul n punctul

1
2
,
9
2
. Pentru x <
1
2
asimptota se a a deasupra gracului, iar
pentru x >
1
2
asimptota se a a sub grac.
x 1 0
1
2
2 +
f
(x) + + 0 + + + + + 0 + +
f (x) 0 1 4, 5 9 +
f
(x) 0 + + + 0 0 + +
x
6 4 2 0 -2 -4 -6
10
8
6
4
2
0
-2
Fig. 5.3.
A A FUNC TIILOR
1x
2
1+x
2
.
Solu tie. Domeniul de denitie al functiei este R. Se observ a c a lim
n
f (x) = 1,
deci y = 1 este asimptot a orizontal a la gracul functiei att la ramura spre , ct
si la ramura spre +. Gracul este simetric fat a de axa Oy. Intersectiile cu axa Ox au
loc n punctele (1, 0) si (1, 0), iar punctul de intersectie cu Oy este (0, 1).
(x) =
4x
(1+x
2
)
2
, x R. Ea se anuleaz a pentru x = 0. Acesta
este un punct de maxim, deoarece f
(x) > 0 pentru x (, 0) si f
(x) < 0 pentru

x (0, ). Valoarea functiei n punctul de maxim este f (0) = 1. Se observ a apoi c a
f
(1) = 1 si f
(1) = 1.
Derivata a doua f
(x) =
4(3x
2
1)
(1+x
2
)
3
, x R, se anuleaz a pentru x = 1/
3. Punctele
1/
3, 0
si

1/
3, 0
sunt puncte de inexiune, deoarece f
(x) < 0 pentru x
1/
3, 1/
si f
(x) > 0 pentru x

, 1/
1/
3,
.
x 1
1
3
0
1
3
1
f
(x) + + 1 + + + 0 1
f (x) 1 0 1 0 1
f
(x) + + + + 0 0 + + + +
x
4 2 0 -2 -4
1
0.5
0
-0.5
-1
Fig. 5.4.
14x
x
2
2x+2
.
Solu tie. Deoarece x
2
2x+2 > 0, functia este denit a pe R. Avem: lim
x
f (x) = 0,
deci axa Ox este asimptot a orizontal a. Intersectia cu axa Ox este

1
4
, 0
, cea cu axa Oy
0,
1
2
.
(x) =
2(x+1)(2x3)
(x
2
2x+2)
2
, x R. Ea se anuleaz a pentru x = 1 si
x =
3
2
. Primul este punct de maxim, al doilea de minim. Derivata a doua este f
(x) =
2
4x
3
3x
2
18x+14
(x
2
2x+2)
3
, x R. Notnd P (x) = 4x
3
3x
2
18x + 14, din inegalit atile:
P (2) P (1) < 0, P (0) P (1) < 0, P (2) P (3) < 0,
5.4. PROBLEME 51
deducem c a derivata a doua se anuleaz a n trei puncte:
x
1
(2, 1) , x
2
(0, 1) , x
1
(2, 3) ,
acestea ind puncte de inexiune.
x x
1
1 0
1
4
x
2
3
2
x
3
+
f
(x) + + 0 0 + +
f (x) 0 1
1
2
0 4 0
f
(x) + 0 0 + 0
x
10 5 0 -5 -10
1
0
-1
-2
-3
-4
Fig. 5.5.
5.6 Sa se reprezinte grac func tia f (x) = (x + 1)
x + 2.
Solu tie. Domeniul de denitie al functiei este [2, +). Gracul intersecteaz a axa
Ox n punctul (2, 0), iar axa Oy n punctul

0,
.
Prima derivat a f
(x) =
3x+5
2
x+2
se anuleaz a pentru x =
5
3
, care este punct de minim.
Observ am c a f
d
(2) = si f

5
3
=
2
3
9
.
Derivata a doua f
(x) =
3x+7
4
(x+2)
3
este strict pozitiv a pe (2, +).
x 2
5
3
1 0 +
f
(x) 0 + + + + + +
f (x) 0
2
3
9
0

2 +
f
(x) | + + + + + + + +
A A FUNC TIILOR
x
4 3 2 1 0 -1 -2
12
10
8
6
4
2
0
Fig. 5.6.

x
2
+ 4x + 29
x
2
2x + 2.
Solu tie. Domeniul de denitie al functiei este R. Avem:
lim
x
f (x) = lim
x
6x + 27
x
2
+ 4x + 29 +
x
2
2x + 2
= 3
si lim
x
f (x) = 3, deci y = 3 si y = 3 sunt asimptote orizontale la ramurile spre si
+. Intersectia cu axa Ox este

9
2
, 0
, iar cu axa Oy este

0,
29
.
(x) =
x+2
x
2
+4x+29

x1
x
2
2x+2
. Ecuatia f
(x) = 0 se mai scrie:

x + 2
x 1
=
x
2
+ 4x + 29
x
2
2x + 2
.
De aici deducem c a x (, 2) (1, ). Rationaliznd, obtinem ecuatia 8x
2
18x +
7 = 0, care are solutiile x
1
=
7
4
si x
2
=
1
2
. A doua ns a nu convine. Pentru x
1
=
7
4
functia
are un maxim, f

7
4
= 5.
Derivata a doua f
(x) =
25
(x
2
+4x+29)
3

1
(x
2
2x+2)
3
se anuleaz a n dou a puncte:
x
1
1, 2 si x
2
2, 4. Functia este convex a pe (; 1, 2) (2, 4; +) si concav a pe
(1, 2; 2, 4). Rezult a c a punctele de mai sus sunt puncte de inexiune.
x
9
2
1, 2 0
7
4
2, 4 +
f
(x) + + + + + + 0
f (x) 3 0 3, 9 5 3
f
(x) + + + 0 0 +
5.4. PROBLEME 53
x
10 5 0 -5 -10
5
4
3
2
1
0
-1
-2
-3
Fig. 6.7.
2x
1x
2
+ ln
1+x
1x
.
Solu tie. Punnd conditiile: 1 x
2
= 0 si
1+x
1x
> 0, rezult a domeniul de denitie al
functiei: (1, 1). Deoarece lim
x1
f (x) = si lim
x1
f (x) = , dreptele x = 1 si
x = 1 sunt asimptote verticale. Gracul este simetric n raport cu originea, deoarece
f (x) = f (x). Gracul trece prin origine.
Prima derivat a este dat a de f
(x) =
4
(1x
2
)
2
, x (1, 1). Functia este strict cresc a-
toare pe (1, 1) si f
(0) = 4.
Derivata a doua f
(x) =
16x
(1x
2
)
3
, x (1, 1) se anuleaz a n x = 0 si cum f
(x) < 0
pentru x (1, 0), f
(x) > 0 pentru x (0, 1), rezult a c a originea este punct de

inexiune.
x 1 0 1
f
(x) + + 4 + +
f (x) 0 +
f
(x) 0 + +
x
0.8 0.6 0.4 0.2 0 -0.2 -0.4 -0.6 -0.8
10
5
0
-5
-10
Fig. 5.8.
A A FUNC TIILOR
5.9 Sa se reprezinte grac func tia f (x) = arcsin
x
2(x
2
+2x+2)
.
Solu tie. Domeniul de denitie al functiei este dat de valorile lui x pentru care
|x|
2 (x
2
+ 2x + 2)
1 (x + 2)
2
0,
deci f : R

2
,

2
. Avem: lim
x
f (x) =
4
, lim
x
f (x) =

4
, deci gracul are
asimptotele orizontale: y =
4
la ramura gracului spre si y =

4
la ramura gracului
spre +. Functia se anuleaz a pentru x = 0.
Prima derivat a este dat a de:
f
(x) =

1
x
2
+2x+2
, x < 2,
1
x
2
+2x+2
, x > 2.
n punctul x = 2 functia nu este derivabil a, deoarece f
(2 0) =
1
2
iar f
(2 + 0) =
1
2
, astfel c a punctul

2,
este punct unghiular al gracului.

Derivata a doua este dat a de:
f
(x) =
2(x+1)
(x
2
+2x+2)
2
, x < 2,
2(x+1)
(x
2
+2x+2)
2
, x > 2.
Ea se anuleaz a pentru x = 1, deci punctul

1,
este punct de inexiune.

x 2 1 0 +
f
(x)
1
2
|
1
2
+ + + + + +
f (x)
4
0

4
f
(x) | + 0
x
4 2 0 -2 -4
0.5
0
-0.5
-1
-1.5
Fig. 5.9.
5.4. PROBLEME 55
5.10 Sa se reprezinte grac func tiile:
1. f (x) = x
3
+ x
2
. 2. f (x) =
1
x
+
1
x
2
. 3. f (x) =
|x|
x
2
+1
.
4. f (x) =

x
(x1)
2
. 5. f (x) = 3
x
3
x
. 6. f (x) = x +
x
2
+ 2x.
7. f (x) = 1
|x
2
1|. 8. f (x) = xe
x
(x) . 9. f (x) = x
2
ln x.
10. f (x) = sin x +
1
2
sin 2x. 11. f (x) = ln
1+x
1x
. 12. f (x) = arctg
1+x
1x
.
13. f (x) = x
2
+
8
x
. 14. f (x) = e
x
2
. 15. f (x) = xe
1
x
.
Solu tie. 1. Domeniul de denitie al functiei este R. Intersectiile cu axele sunt (0, 0)
si (1, 0), iar lim
x
f (x) = , lim
x
f (x) = . Nu avem asimptote. Functia este
continu a pe R.
Prima derivat a este dat a de f
(x) = 3x
2
+2x. Ecuatia f
(x) = 0 are solutiile x

1
=
2
3
,
x
2
= 0, f

2
3
=
4
27
si f (0) = 0. Derivata a doua este f
(x) = 6x + 2. Se anuleaz a n
x =
1
3
si cum f
(x) < 0 pentru x <

1
3
, f
(x) > 0 pentru x <

1
3
, rezult a c a punctul
x
3
=
1
3
este punct de inexiune.
x
2
3

1
3
0 +
f
(x) + + 0 0 + +
f (x)
4
27

2
27
0 +
f
(x) 0 + + + +
x
0.6 0.4 0.2 0 -0.2 -0.4 -0.6 -0.8 -1 -1.2
0.8
0.6
0.4
0.2
0
-0.2
-0.4
Fig. 5.10.
3. Gracul functiei este dat n Fig. 5.11.
A A FUNC TIILOR
x
4 2 0 -2 -4
2
1.5
1
0.5
0
Fig. 5.11.
x
4 2 0 -2 -4
200
100
0
-100
-200
Fig. 5.12.
x
4 2 0 -2 -4
4
2
0
-2
-4
Fig. 5.13.
Capitolul 6
Primitive
6.1 Primitive
Fiind dat a o functie f : I R (I un interval R), se pun urm atoarele probleme:
(A) Exist a o functie F : I R a c arei derivat a s a e functia f ?
(B) Cum se poate determina o asemenea functie F, plecnd de la functia f ?
n cele ce urmeaz a vom studia cteva metode de obtinere a functiilor F care veric a
relatia F
= f.
R aspunsul la problema (A) este armativ pentru o clas a destul de larg a de functii, n
particular pentru functiile continue.
Spunem c a functia f : I R admite primitiv a pe I dac a exist a o functie F : I R,
derivabil a pe I si astfel nct F
(x) = f (x), pentru orice x I. Functia F se numeste

primitiva functiei f.
Dou a primitive ale functiei f difer a printr-o constant a. Dac a F este o primitiv a a
functiei f pe intervalul I, atunci oricare ar constanta C, functia F + C este nc a o
primitiv a a functiei f pe I.
Multimea primitivelor functiei f se numeste integrala nedenit a a functiei f si se
noteaz a

f (x) dx, deci

f (x) dx = F (x) + C.
Operatia de calculare a primitivelor unei functii se numeste integrare.
Denitia primitivei s-ar putea extinde si la functii denite pe reuniuni nite de in-
tervale disjuncte, ns a n acest caz nu mai este adev arat a armatia c a dou a astfel de
primitive difer a printr-o constant a.
De exemplu, e f : (, 0) (0, ) R functia denit a prin f (x) = x
2
. Atunci
functiile F, G : (, 0) (0, ) R denite prin
F (x) =
x
3
3
, x (, 0) (0, ) ,
respectiv
G(x) =

x
3
3
+ 1, x (, 0) ,
x
3
3
+ 2, x (0, ) ,
57
58 CAPITOLUL 6. PRIMITIVE
sunt derivabile pe (, 0) (0, ) si veric a relatiile F
(x) = f (x), G
(x) = f (x),
x (, 0) (0, ), totusi diferenta GF nu este o constant a pe (, 0) (0, ):
G(x) F (x) =

1, x (, 0) ,
2, x (0, ) .
O functie care admite primitive are proprietatea lui Darboux, ind derivata unei
functii. De aici rezult a c a dac a imaginea unui interval prin f nu este un interval, atunci
f nu admite primitive. Orice functie continu a f : [a, b] R admite primtive.
Dac a functiile f si g admit primitive pe intervalul I, atunci oricare ar R\ {0},
functiile f + g si f admit primitive pe I si
(f (x) + g (x)) dx =

f (x) dx +
g (x) dx,

f (x) dx =
f (x) dx.
D am mai jos un tabel al primitivelor imediate:
dx = x + C,

x
dx =
x
+1
+ 1
+ C, = 1,

dx
x
= ln |x| + C,
a
x
dx =
a
x
ln a
+ C, a > 0, a = 1,

e
x
dx = e
x
+ C,
dx
x
2
+ a
2
=
1
a
arctg
x
a
+ C, a = 0,

dx
x
2
a
2
=
1
2a
ln
x a
x + a
+ C, a = 0,
dx
cos
2
x
= tg x + C,

dx
sin
2
x
= ctg x + C,
dx
sin x
= ln
tg
x
2
+ C,

dx
cos x
= ln
tg

x
2
+

4
+ C,
tg xdx = ln |cos x| + C,

ctg x = ln |sin x| + C,
dx
x
2
+ a
2
= ln
x +
x
2
+ a
2
+ C, a = 0,
dx
x
2
a
2
= ln
x +
x
2
a
2
+ C, a = 0,
dx
a
2
x
2
= arcsin
x
a
+ C, a = 0,

a
2
x
2
dx =
x
2
a
2
x
2
+
a
2
2
arcsin
x
a
+ C, a = 0,
sin xdx = cos x + C,

cos xdx = sin x + C,
sh xdx = ch x + C,

chxdx = sh x + C,
6.2. PROBLEME 59
dx
ch
2
x
= thx + C,

dx
sh
2
x
= cth x + C.
Dac a functiile u si v, denite pe intervalul I, au derivate continue pe I, atunci
uv
dx = uv
v dx,
numit a si formula de integrare prin p arti.
Fie I si J dou a intervale si functiile u : I J, f : J R. Dac a functia u are
derivat a continu a pe I, f este continu a pe J, iar F este o primitiv a a functiei f, atunci
functia compus a F u : I R, denit a prin (F u)(t) = F(u(t)), este o primitiv a a
functiei f(u(t)) u
(t) pe I si deci
f(u(t)) u
(t) dt = F(u(t)) + C.
Rezultatul precedent st a la baza metodei schimbarii de variabila (metoda substitutiei)
n integrala nedenit a. Ea se foloseste de fapt pentru g asirea primitivelor functiei f(x)
pe J atunci cnd, n urma substitutiei x = u(t), este mai usor de g asit o primitiv a
a functiei f(u(t))u
(t) pe I. Dac a (t) este o primitiv a a functiei f(u(t))u
(t), atunci
F(u(t)) = (t) +C
0
. Aceast a relatie ne permite s a determin am pe F(x). Pentru aceasta
presupunem c a functia u : I J este inversabil a, adic a exist a functia u
1
: J I,
t = u
1
(x). De unde:
F(x) = (u
1
(x)) + C
0
.
6.2 Probleme
6.1 Sa se calculeze primitivele urmatoarelor func tii:
1. f (x) = x
2
+ 2x + 3, x R.
2. f (x) = x +
1
x
, x (0, ).
3. f (x) = x +
1
x
, x (, 0).
4. f (x) = a sin x + b cos x, x R.
5. f (x) =
1
14x
2
, x

1
2
,
1
2
.
6. f (x) =
1
4x
2
, x (2, 2).
7. f (x) =
2
sin
2
x
+
1
cos
2
x
, x

0,

2
.
8. f (x) =
1
sin
2
xcos
2
x
, x

0,

2
.
9. f (x) =
1
x
2
+4
, x R.
10. f (x) =
1
4x
2
+1
, x R.
11. f (x) = 2
x
+ e
x
, x R.
12. f (x) =
1
x
2
1
, x (1, 1).
13. f (x) =
1
x
2
1
, x (, 1).
14. f (x) =
1
x
+
1
3
x
2
, x (0, ).
15. f (x) = x
x + 2x
3
x
2
, x (0, ).
Solu tie: Folosind tabelul precedent, se obtine:
1.

(x
2
+ 2x + 3) dx =
x
3
3
+ x
2
+ 3x + C.
2.

x +
1
x
dx =
x
2
2
+ ln x + C.
3.

x +
1
x
dx =
x
2
2
+ ln (x) + C.
4.

(a sinx + b cos x) dx = a cos x + b sin x + C.
5.

1
14x
2
dx =
1
2
arcsin 2x + C.
6.

1
4x
2
dx = arcsin
x
2
+ C.
7.

2
sin
2
x
+
1
cos
2
x
dx = 2 ctg x + tg x + C.
8.

1
sin
2
xcos
2
x
dx =

sin
2
x+cos
2
x
sin
2
xcos
2
x
dx = tg x ctg x + C.
9.

1
x
2
+4
dx = arctg
x
2
+ C.
10.
1
4x
2
+1
dx =
1
2
arctg 2x + C.
11.

(2
x
+ e
x
) dx =
2
x
ln2
+ e
x
+ C.
12.

1
x
2
1
dx =
1
2
ln
x1
x+1
+ C = ln
1x
1+x
+ C.
13.

1
x
2
1
dx =
1
2
ln
x1
x+1
+ C = ln
x1
x+1
+ C.
14.

1
x
+
1
3
x
2
dx =

x
1
2
+ x
2
3
dx = 2x
1
2
+ 3x
1
3
+ C = 2
x + 3
3
x + C.
15.

x
x + 2x
3
x
2
dx =

x
3
2
+ 2x
5
3
dx =
2
5
x
5
2
+
3
4
x
8
3
+C =
2
5
x
2
x+
3
4
x
2
3
x
2
+
C.
6.2 Sa se arate ca urmatoarele func tii nu poseda primitive pe R:
1. f : R R, denita prin
f (x) =

1, x < 0,
1, x 0.
2. f : R R, denita prin f (x) = [x] = max {k Z, k x}.
3. f : R R, denita prin
f (x) =

0, x 0,
sin
1
x

1
x
cos
1
x
, x > 0.
Solu tie: 1. Imaginea f (R) = {1, 1}, a lui R prin f, nu este un interval, deci f nu
admite primitive.
2. Imaginea f (R) = Z, a lui Rprin f, nu este un interval, deci f nu admite primitive.
3. Se observ a c a functiile f
1
: (, 0) R, f
2
: (0, ) R denite prin f
1
(x) = 0,
f
2
(x) = sin
1
x

1
x
cos
1
x
, admit, respectiv, ca primitive functiile F
1
(x) = C, F
2
(x) =
xsin
1
x
.
Dac a functia f ar admite o primitiv a pe R, F : R R, atunci ar rezulta c a, pe
(, 0), F = F
1
+ C
1
= k, iar pe (0, ), F = F
2
+ C
2
. Orice primitiv a este o functie
derivabil a, deci continu a, prin urmare, F este continu a n origine, deci
F (0) = lim
x0
F (x) = k, F (0) = lim
x0
F (x) = C
2
,
6.2. PROBLEME 61
de unde, k = C
2
. Asadar, functia F va de forma
F (x) =

k, x 0,
k + xsin
1
x
, x > 0.
Observnd c a pentru x > 0,
F (x) F (0)
x 0
= sin
1
x
si tinnd seama de faptul c a sin
1
x
nu are limit a n origine, deducem c a F nu este derivabil a
n 0.
6.3 Sa se arate ca urmatoarele func tii nu poseda primitive pe R:
1. f (x) = [x] x.
2. f (x) =
1, x < 0,
0, x = 0,
+1, x > 0.
3. f (x) =

x, x 0,
sin
1
x

1
x
cos
1
x
, x > 0.
4. f (x) =

2xsin
1
x
cos
1
x
, x R\ {0} ,
1
2
, x = 0.
Solu tie: 1. Dac a f ar avea primitive, atunci si functia f (x)+x = [x] ar avea primitive.
Dar, cum am v azut mai sus, functia [x] nu admite primitive.
2. Imaginea f (R) = {1, 0, 1}, a lui R prin f, nu este un interval, deci f nu admite
primitive.
3. Dac a f are o primitiv a pe R, aceasta trebuie s a e de forma
F (x) =

x
2
2
+ C
1
, x 0,
xsin
1
x
+ C
2
, x > 0.
Punnd conditia ca F s a e continu a, obtinem C
1
= C
2
= C, deci
F (x) =

x
2
2
+ C, x 0,
xsin
1
x
+ C, x > 0,
care nu este derivabil a n origine.
4. Dac a f are o primitiv a pe R, aceasta trebuie s a e de forma
F (x) =
x
2
sin
1
x
+ C
1
, x < 0,
C
2
, x = 0,
x
2
sin
1
x
+ C
3
, x > 0.
Cum ns a derivata functiei F n 0,
F
(0) = lim
x0
F (x) F (0)
x 0
= lim
x0
xsin
1
x
= 0
este diferit a de valoarea functiei f n acest punct, f (0) =
1
2
, rezult a c a F nu admite
primitive pe R.
6.4 Tinnd seama de faptul ca o func tie continua pe un interval are o primitiva, sa se
arate ca urmatoarele func tii au primitive pe R.
1. f (x) =

sinx
x
, x R\ {0} ,
1, x = 0.
2. f (x) =

xsin
1
x
, x R\ {0} ,
0, x = 0.
3. f (x) =

1
x
2
e
1
x
2
, x R\ {0} ,
0, x = 0.
4. f (x) =

1
x
5
e
1
x
2
, x R\ {0} ,
0, x = 0.
5. f (x) =

e
1
x
2
sin
1
x
, x R\ {0} ,
0, x = 0.
Solu tie: 1. Deoarece lim
x0
f (x) =lim
x0
sinx
x
= 1 = f (0), functia este continu a pe R si
deci admite primitive.
2. Deoarece lim
x0
f (x) =lim
x0
xsin
1
x
= 0 = f (0), functia este continu a pe R si deci
admite primitive.
3. Dac a not am t =
1
x
2
, observ am c a lim
x0
f (x) =lim
t
t
e
t
= 0 = f (0), rezult a c a functia
este continu a pe R si deci admite primitive.
4. Dac a not am t =
1
x
2
, observ am c a lim
x0
f (x) =lim
t
t
5
3
e
t
= 0 = f (0), rezult a c a functia
este continu a pe R si deci admite primitive.
5. Deoarece

1
x
2
sin
1
x

1
e
1
x
2
0, rezult a c a lim
x0
f (x) = 0 = f (0), functia este
continu a pe R si deci admite primitive.
6.5 Fie f : [a, b] R si c (a, b). Sa se arate ca daca f admite primitive pe [a, c] si
pe [c, b] atunci admite primitive si pe [a, b].
Solu tie: Fie F si G primitivele lui f pe [a, c], respectiv, pe [c, b]: F
(x) = f (x),
x [a, c] si G
(x) = f (x), x [c, b]. Putem face ca cele dou a primitive s a aib a aceeasi
valoare n punctul c. De exemplu, putem nlocui primitiva G prin primitiva H (x) =
G(x) + F (c) G(c). Este atunci evident c a
R(x) =

F (x) , x [a, c] ,
H (x) , x [c, b]
este o primitiv a a lui f.
6.6 Fie f, g : [a, b] R doua func tii care admit primitive. Daca exista o mul time nita
A de puncte din [a, b] a.. f (x) = g (x), pentru orice x [a, b] \ A, atunci f (x) = g (x),
pentru orice x [a, b].
Solu tie: Consider am functia h : [a, b] R, h(x) = f (x)g (x). Cum h este diferenta
a dou a functii care admit primitive, admite la rndul s au primitive, deci are proprietatea
6.2. PROBLEME 63
lui Darboux pe [a, b] si h(x) = 0, pentru orice x [a, b] \ A. Trebuie s a ar at am c a
h(x) = 0, pentru orice x [a, b].
Demonstratie prin reducere la absurd. Presupunem c a exist a un punct x
1
A n
care h este nenul a. Fie x
2
[a, b] \ A, deci h(x
2
) = 0. Deoarece h are proprietatea lui
Darboux, ea trebuie s a ia pe intervaul (x
1
, x
2
) toate valorile din intervalul (h(x
1
) , h(x
2
)).
Deci h este nenul a ntr-o innitate de puncte din A, ceea ce contrazice ipoteza.
6.7 Folosind metoda integrarii prin par ti, sa se determine primitivele urmatoarelor
func tii:
1. f (x) = xcos x, x R.
2. f (x) = cos
2
x, x R.
3. f (x) = sin
2
x, x R.
4. f (x) = x
2
sin x, x R.
Solu tie: 1.

xcos xdx =

xd sinx = xsinx
sin xdx = xsin x + cos x + C.

2.

cos
2
xdx =

cos xd sin x = sin xcos x
sin xd cos x = sin xcos x +
sin
2
xdx =
sinxcos x +
(1 cos
2
x) dx = sin xcos x + x
cos
2
xdx. Deci,
cos
2
xdx =
1
2
(x + sin xcos x) + C.
3. Se g aseste ca la 2. c a

sin
2
xdx =
1
2
(x sin xcos x) + C.
4.

x
2
sin xdx =
x
2
d cos x = x
2
cos x+
cos xdx
2
= x
2
cos x+2
xcos xdx =
x
2
cos x+2
xd sin x = x
2
cos x+2xsin x2
sin xdx = x
2
cos x+2xsin x+2 cos x+
C.
6.8 Sa se determine primitivele urmatoarelor func tii:
1. f (x) = ln x, x > 0.
2. f (x) = xln x, x > 0.
3. f (x) = x
2
ln x, x > 0.
4. f (x) = x
n
ln x, x > 0, n N.
5. f (x) =
1
x
ln x, x > 0.
6. f (x) = x
ln x, x > 0, R\ {1}.
7. f (x) = ln
2
x, x > 0.
8. f (x) = ln
n
x, x > 0, n N.
9. f (x) = x
ln
n
x, x > 0, n N, R\ {1}.
Solu tie: 1.

ln xdx = xln x
xd ln x = xln x x + C.
2.

xlnxdx =
1
2
ln xdx
2
=
1
2
x
2
ln x
xdx
=
1
2
x
2
lnx
1
4
x
2
+ C.
3.

x
2
ln xdx =
1
3
lnxdx
3
=
1
3
x
3
ln x
x
2
dx
=
1
3
x
3
ln x
1
9
x
3
+ C.
4.

x
n
lnxdx =
1
n+1
ln xdx
n+1
=
1
n+1
x
n+1
ln x
x
n
dx
=
1
n+1
x
n+1
lnx
1
(n+1)
2
x
n+1
+ C.
5.

1
x
ln xdx =

lnxd ln x = ln
2
x
1
x
lnxdx. De unde,

1
x
lnxdx =
1
2
ln
2
x + C.
6.

x
ln xdx =
1
+1
ln xdx
+1
=
1
+1
x
+1
lnx
dx
=
1
+1
x
+1
lnx
1
(+1)
2
x
+1
+ C.
7.

ln
2
xdx = xln
2
x 2
ln xdx = xln
2
x 2 (xln x x) + C.
8. Fie I
n
=

ln
n
xdx. Avem I
n
= xln
n
x n
ln
n1
xdx. Deci, I
n
= xln
n
x nI
n1
,
n = 2, 3, . . ., cu I
1
= xln x x + C.
9. Fie I
n
=

x
ln
n
xdx. Avem
I
n
=
1
+ 1
ln
n
xdx
+1
=
1
+ 1
x
+1
ln
n
x n
ln
n1
xdx
.
Deci, I
n
=
1
+1
(x
+1
ln
n
x nI
n1
), n = 2, 3, . . ., cu
I
1
=
1
+ 1
x
+1
ln x
1
( + 1)
2
x
+1
+ C.
1. f (x) = xe
x
, x R.
2. f (x) = x
n
e
x
, x R, n N, R\ {0}.
3. f (x) = xsin x, x R.
4. f (x) = x
n
sin x, x R, n N, R\ {0}.
5. f (x) = e
x
sinx, g (x) = e
x
cos x, x R.
6. f (x) = e
x
sin x, g (x) = e
x
cos x, x R, , R.
Solu tie: 1.

xe
x
dx =

xde
x
= xe
x
e
x
dx = xe
x
e
x
+ C.
2. Fie I
n
=

x
n
e
x
dx. Avem
I
n
=
1
x
n
de
x
=
1
x
n
e
x
n
x
n1
e
x
dx
.
Deci, I
n
=
1
(x
n
e
x
nI
n1
), n = 2, 3, . . ., cu I
1
= xe
x
e
x
+ C.
3.

xsin xdx =
xd cos x = xcos x +
cos xdx = xcos x + sin x + C.

4. Fie I
n
=

x
n
sinxdx. Avem
I
n
=
1
x
n
d cos xdx =
1
x
n
cos x n
x
n1
cos xdx
.
Dar
x
n1
cos xdx =
1
x
n1
d sin x =
x
n1
sin x
n 1
x
n2
sin xdx.
Deci
I
n
=
1
x
n
cos x +
n
2
x
n1
sin x
n(n 1)
2
I
n2
,
n = 2, 3, . . ., cu I
0
=

sinxdx =
1
cos x + C, I
1
= x
1
cos x +
1
2
sin x + C.
5. Not am: I =

e
x
sin xdx, J =

e
x
cos xdx. Avem I =

sin xde
x
= e
x
sin x
e
x
cos xdx. Deci, I + J = e
x
sin x. Apoi J =

cos xde
x
= e
x
cos x +
e
x
sin xdx. Deci,
J I = e
x
cos x. De unde,
I =
1
2
e
x
(sin x cos x) + C, J =
1
2
e
x
(sin x + cos x) + C.
6.2. PROBLEME 65
6. Not am: I =

e
x
sinxdx, J =

e
x
cos xdx. Avem
I =
1
sinxde
x
=
1
e
x
sinx

e
x
cos xdx.
Deci, I +

J =
1
e
x
sin x. Apoi
J =
1
cos xde
x
=
1
e
x
cos x +

e
x
sin xdx.
Deci,

I J =
1
e
x
cos x. De unde,
I =
e
x
2
+
2
(sin x cos x) + C, J =
e
x
2
+
2
( sin x + cos x) + C.
1. f (x) = sin
2
x, g (x) = cos
2
x, x R.
2. f (x) = sin
4
x, g (x) = cos
4
x, x R.
Solu tie: 1. Avem
sin
2
xdx =
1
2
(1 cos 2x) dx =
1
2
x
1
2
sin 2x
+ C,
cos
2
xdx =
1
2
(1 + cos 2x) dx =
1
2
x +
1
2
sin2x
+ C.
2. Not am I =

sin
4
xdx, J =

cos
4
xdx. Avem
I =
sin
3
xd cos x = sin
3
xcos x + 3
sin
2
xcos
2
xdx =
= sin
3
xcos x + 3
sin
2
x
1 sin
2
x
dx =
= sin
3
xcos x +
3
2
x
1
2
sin 2x
3I.
De unde,
I =
1
4
sin
3
xcos x +
3
2
x
1
2
sin 2x
+ C.
Analog, se obtine
J =
1
4
sin xcos
3
x +
3
2
x +
1
2
sin 2x
+ C.
6.11 Sa se determine primitivele func tiei f (x) =
1
sin
n
x
, x I, unde I este un interval
din R pentru care sin x = 0.
Solu tie: Din 1 = sin
2
x + cos
2
x, avem
1
sin
n
x
=
1
sin
n2
x
+
cos
2
x
sin
n
x
si deci

1
sin
n
x
dx =

1
sin
n2
x
dx +
cos
2
x
sin
n
x
dx.
n a doua integral a din membrul drept aplic am metoda integr arii prin p arti, observnd
c a
cos x
sin
n
x
dx =
1
n 1
d
1
sin
n1
x
.
Deci

cos
2
x
sin
n
x
dx =
1
n 1
cos xd
1
sin
n1
x
=
=
1
n 1
cos x
sin
n1
x
+
1
n 1
1
sin
n2
x
dx.
Notnd, I
n
=

1
sin
n
x
dx, pentru n 2, deducem
I
n
=
n 2
n 1
I
n2
1
n 1
cos x
sin
n1
x
.
Pentru n = 0, g asim imediat c a I
0
= x + C. Pentru n = 1, observ am c a
1
sin x
=
sin x
sin
2
x
=
sin x
1 cos
2
x
=
sin x
(1 cos x) (1 + cos x)
=
=
1
2
sin x
1 cos x
+
sinx
1 + cos x
.
Deci

1
sinx
dx =
1
2

sin x
1 cos x
+
sin x
1 + cos x
dx =
1
2
ln
1 cos x
1 + cos x
+ C.
sau I
1
= ln tg

x
2
+ C.
6.12 Sa se calculeze primitivele func tiei f (x) =

x
2
+ , = 0, pe un interval pe care
x
2
+ > 0.
Solu tie: Avem

x
2
+ dx =

x
2
+
x
2
+
dx =

x
2
x
2
+
dx +
x
2
+
dx.
Dar

x
2
x
2
+
dx =

xd
x
2
+ = x
x
2
+

x
2
+ dx.
Deci

x
2
+ dx =
1
2
x
x
2
+ +

2
x
2
+
dx,

x
2
+ dx =
1
2
x
x
2
+ +

2
ln
x +
x
2
+
+ C. (6.1)
6.2. PROBLEME 67

a
2
x
2
, a > 0, pe un intervalul
(a, a).
Solu tie: Avem

a
2
x
2
dx =

a
2
x
2
a
2
x
2
dx =

a
2
a
2
x
2
dx
x
2
a
2
x
2
dx.
dar

x
2
a
2
x
2
dx =
xd
a
2
x
2
= x
a
2
x
2
+

a
2
x
2
dx.
Deci

a
2
x
2
dx =
1
2
x
a
2
x
2
+ a
2
a
2
x
2
dx,

a
2
x
2
dx =
1
2
x
a
2
x
2
+
a
2
2
arcsin
x
a
+ C. (6.2)
6.14 Sa se calculeze, utiliznd metoda schimbarii de variabila, primitivele func tiei f (x) =
(ax + b)
n
, a, b R, a = 0, n N.
Solu tie:

(ax + b)
n
dx =
1
a
(ax + b)
n
d (ax + b) =
1
a
1
n+1
(ax + b)
n+1
+ C.
6.15 Sa se calculeze, utiliznd metoda schimbarii de variabila, primitivele urmatoarelor
func tii:
1. f (x) =
4x+2
x
2
+x+3
, x R.
2. f (x) =
8x
3
+6x
2x
4
+3x
2
+5
, x R.
3. f (x) =
sinx
1+cos
2
x
, x R.
4. f (x) = tg x, x

2
,

2
.
5. f (x) =
1
cos x
, x

2
,

2
.
6. f (x) =
1+tg
2
x
tg x
, x

0,

2
.
Solu tie: 1.

4x+2
x
2
+x+3
dx = 2
(x
2
+x+3)
x
2
+x+3
dx = 2 ln (x
2
+ x + 3) + C.
2.

8x
3
+6x
2x
4
+3x
2
+5
dx =

(
2x
4
+3x
2
+5
)
2x
4
+3x
2
+5
dx = ln (2x
4
+ 3x
2
+ 5) + C.
3.

sinx
1+cos
2
x
dx =
(cos x)
1+cos
2
x
dx = arctg (cos x) + C.
4.

tg xdx =

sinx
cos x
dx =
(cos x)
cos x
dx = ln (cos x) + C.
5.

1
cos x
dx =

cos x
cos
2
x
dx =
(sinx)
1sin
2
x
dx =
1
2
ln
1+sinx
1sinx
+ C.
6.

1+tg
2
x
tg x
dx =

(tgx)
tg x
dx = ln (tgx) + C.
func tii:
1. f (x) = x
2
e
x
3
, x R.
2. f (x) = 2x sin (x
2
+ 1) e
cos(x
2
+1)
, x R.
3. f (x) = sin xcos
2
x, x R.
4. f (x) =
sinx+cos x
sinxcos x
, x

4
,

4
.
5. f (x) = tg
2
x + tg
4
x, x

2
,

2
.
6. f (x) =
sin
3
x
cos x
, x

2
,

2
.
Solu tie: 1.

x
2
e
x
3
dx =
1
3
e
x
3
(x
3
)
dx =
1
3
e
x
3
+ C.
2.

2xsin(x
2
+ 1) e
cos
(
x
2
+1
)
dx =
e
cos
(
x
2
+1
)
(cos (x
2
+ 1))
dx =
e
cos
(
x
2
+1
)
+ C.
3.

sin xcos
2
xdx =
cos
2
x(cos x)
dx =
1
3
cos
3
x + C.
4.

sinx+cos x
sinxcos x
dx =

(sinxcos x)
sinxcos x
dx = ln |sin x cos x| + C.
5.

(tg
2
x + tg
4
x) dx =

tg
2
x(1 + tg
2
x) dx =

tg
2
x(tg x)
dx =
1
3
tg
3
x + C.
6.

sin
3
x
cos x
dx =

sin
2
x
cos x
sin xdx =
1cos
2
x
cos x
(cos x)
dx =
1
2
cos
2
x ln (cos x) + C.
func tii:
1. f (x) =
x
1x
4
, x R.
2. f (x) =

x
1x
3
, x (0, 1).
3. f (x) =
x
1+x
4
, x R.
4. f (x) =
e
x
1e
2x
, x (, 1).
5. f (x) =
1
x(1+lnx)
, x (0, ).
6. f (x) =
sin2x
1cos
4
x
, x (0, ).
Solu tie: 1.

x
1x
4
dx =
1
2
(x
2
)
1x
4
dx =
1
2
arcsinx
2
+ C.
2. Deoarece

x =
2
3
(x
x)
si x
3
= (x
x)
2
, avem

x
1x
3
dx =
2
3
(x
x)
1
(
x
x
)
2
dx =
2
3
arcsin (x
x) + C.
3.

x
1+x
4
dx =
1
2
(x
2
)
1+(x
2
)
2
dx =
1
2
arctg x
2
+ C.
4.

e
x
1e
2x
dx =

(e
x
)
1e
2x
dx = arcsin e
x
+ C.
5.

1
x(1+lnx)
dx =

(1+lnx)
1+lnx
dx = ln (1 + lnx) + C.
6.

sin2x
1cos
4
x
dx =

(
cos
2
x
)
1(cos
2
x)
2
dx = arcsin(cos
2
x) + C.
6.18 Sa se calculeze primitivele func tiei f (x) = 2
x
2
3x + 2, x (2, ).
Solu tie: Deoarece 4 (x
2
3x + 2) = (2x 3)
2
1, putem scrie:
I = 2

x
2
3x + 2 dx =

(2x 3)
2
1 dx =
1
2

(2x 3)
2
1 d (2x 3).
Notnd 2x 3 = t, avem, cu (6.1) pentru = 1,
I =
1
2

t
2
1 dt =
t
4
t
2
1
1
4
ln
t +
t
2
1
+ C,
I =
2x 3
2
x
2
3x + 2
1
4
ln
2x 3 + 2
x
2
3x + 2
+ C.
6.2. PROBLEME 69
x
2
+ x + 1, x R.
2
+ x + 1) = (2x + 1)
2
+ 3, putem scrie:
I = 2

x
2
+ x + 1 dx =

(2x + 1)
2
+ 3 dx =
1
2

(2x + 1)
2
+ 3 d (2x + 1).
Notnd 2x + 1 = t, avem cu (6.1) pentru = 3,
I =
1
2

t
2
+ 3 dt =
t
4
t
2
+ 3 +
3
4
ln
t +
t
2
+ 3
+ C,
I =
2x + 1
2
x
2
+ x + 1 +
3
4
ln
2x + 1 + 2
x
2
+ x + 1
+ C.
x
2
+ 3x 2, x (1, 2).
2
+ 3x 2) = 1 (2x 3)
2
, putem scrie:
I = 2

x
2
+ 3x 2 dx =

1 (2x 3)
2
dx =
1
2

1 (2x 3)
2
d (2x 3).
Notnd 2x 3 = t, avem cu (6.2) pentru a = 1,
I =
1
2

1 t
2
dt =
t
4
1 t
2
+
1
4
arcsin t + C.
I =
2x 3
2
x
2
+ 3x 2 +
1
4
arcsin (2x 3) + C.
1
x+
x
2
1
, x (1, ).
Solu tie: Amplicnd cu conjugata numitorului, obtinem
I =

1
x +
x
2
1
dx =

x
x
2
1
dx =
x
2
2

x
2
1 dx.
De unde, cu (6.1) pentru = 1, g asim
I =
x
2
2

1
2
x
x
2
1 +
1
2
ln
x +
x
2
1
+ C.
arcsinx
x
2
, x (0, 1).
Solu tie:

arcsinx
x
2
dx =

1
x
arcsin xdx =
1
x
arcsin x +
dx
x
1x
2
. Dar
1
x
1 x
2
=
1
1
x
2
1

1
x
2
=
1
1
x
2
1
1
x
si deci

arcsinx
x
2
dx =
1
x
arcsin x ln
1
x
+
1
x
2
1
+ C.
6.23 Sa se calculeze, utiliznd metoda schimbarii de variabila, primitivele func tiei f (x) =
e
x
1
e
x
+1
, x (0, ).
Solu tie: Notnd e
x
= t, deci x = lnt, dx =
1
t
dt, avem

e
x
1
e
x
+ 1
dx =

t 1
t + 1
1
t
dt =

t 1
t
2
1
1
t
dt =
=

1
t
2
1
dt
t
2
1
1
t
dt = ln
t +
t
2
1
t
2
1
1
t
dt.
Cu schimbarea de variabil a

t
2
1 = u, cum tdt = udu, integrala de mai sus devine
t
2
1
1
t
dt =

du
1 + u
2
= arctg u = arctg
t
2
1.
Deci

e
x
1
e
x
+ 1
dx = ln
e
x
+
e
2x
1
arctg
e
2x
1 + C.
6.24 Sa se calculeze primitivele func tiei f (x) = cos
2
x, x (0, ).
Solu tie: Notnd

x = t, deci x = t
2
, dx = 2tdt, avem
cos
2
xdx = 2
t cos
2
tdt =

t (1 + cos 2t) dt =
t
2
2
+
t cos 2tdt =
=
t
2
2
+
1
2
t (sin 2t)
dt =
t
2
2
+
1
2
t sin2t
sin 2tdt
=
=
t
2
2
+
1
2
t sin 2t +
1
2
cos 2t
+ C =
x
2
+
1
2
xsin 2
x +
1
2
cos 2
+ C.
sinx
cos x
1+sin
2
x
, x

2
,

2
.
Solu tie: Notnd

1 + sin
2
x = t, deci sin
2
x = t
2
1, sin xcos xdx = tdt, cos
2
x =
2 t
2
, avem
sin x
cos x
1 + sin
2
x
dx =

dt
2 t
2
=
1
2
2
ln
2 + t
2 t
+ C =
=
1
2
2
ln
2 +
1 + sin
2
x
1 + sin
2
x
+ C.
1
(x
2
+1)
x
2
+2
, x R.
6.2. PROBLEME 71
Solu tie: Not am

x
2
+ 2 = x + t, deci x =
2t
2
2t
, dx =
t
2
+2
2t
2
dt, iar x
2
+ 1 =
4+t
4
4t
2
,
x
2
+ 2 = x + t =
t
2
+2
2t
. Atunci
1
(x
2
+ 1)
x
2
+ 2
dx =
4t
2
4 + t
4
2t
t
2
+ 2
t
2
+ 2
2t
2
dt =
= 4
tdt
4 + t
4
= arctg
t
2
2
+ C = arctg
x
2
+ 2 x
2
2
+ C.
1
(xa)
n , x I, I (, a) sau (a, ).
Solu tie: Pentru n 2, avem

1
(xa)
n dx =

(x a)
n
dx =
1
n+1
(x a)
n+1
+ C =
1
n1
1
(xa)
n1
+ C. Pentru n = 1, avem

dx
xa
= ln |x a| + C.
1
(x
2
+a
2
)
n , a = 0, x I R, n N.
Solu tie: Vom deduce o formul a de recurent a pentru integrala nedenit a
I
n
=

1
(x
2
+ a
2
)
n
dx.
Avem
I
n
=
1
a
2
a
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx =
1
a
2
a
2
+ x
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx
1
a
2
x
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx.
Sau
I
n
=
1
a
2
I
n1
x
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx
.
Integrnd prin p arti, pentru n 2, avem
x
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx =
1
2
x
2
+ a
2
n
d
x
2
+ a
2
=
=
1
2
1
n + 1
xd
x
2
+ a
2
n+1
=
=
1
2
1
n 1
x
(x
2
+ a
2
)
n1
+
1
2
1
n 1
1
(x
2
+ a
2
)
n1
dx =
=
1
2
1
n 1
x
(x
2
+ a
2
)
n1
+
1
2
1
n 1
I
n1
.
Deci
I
n
=
1
a
2
1
2 (n 1)
x
(x
2
+ a
2
)
n1
+ (2n 3) I
n1
, n = 2, 3, . . . .
Reamintim c a I
1
=

dx
x
2
+a
2
=
1
a
arctg
x
a
+ C.
1
x
2
2px+q
, cu p
2
q < 0, x R.
Solu tie: Dac a p
2
q < 0, atunci trinomul x
2
2px +q se poate scrie ca suma a dou a
p atrate:
x
2
2px + q = (x p)
2
+
2
, =

q p
2
.
Avem, deci
1
x
2
2px + q
dx =

1
(x p)
2
+
2
dx =
1
arctg
x p
+ C.
1
(x
2
2px+q)
n , cu p
2
q < 0, n 2,
x R.
Solu tie: Deoarece x
2
2px+q = (x p)
2
+
2
, cu schimbarea de variabil a t = x p,
avem

1
(x
2
2px + q)
n
dx =

1
(x p)
2
+
2
n
dx =

1
(t
2
+
2
)
n
dt.
Calculul ultimei integrale a fost descris n 6.28.
6.31 Sa se calculeze primitivele functiei f (x) =
x
(x
2
2px+q)
n , cu p
2
q < 0, n N,
x R.
Solu tie: Observ am c a functia dat a se mai scrie
x
(x
2
2px + q)
n
=
1
2
2x 2p
(x
2
2px + q)
n
+ p
1
(x
2
2px + q)
n
.
Avem deci
x
(x
2
2px + q)
n
dx =
1
2
2x 2p
(x
2
2px + q)
n
dx + p
1
(x
2
2px + q)
n
dx.
Dar

2x 2p
(x
2
2px + q)
n
dx =

(x
2
2px + q)
(x
2
2px + q)
n
dx.
Pentru n = 1, avem
2x 2p
x
2
2px + q
dx =

(x
2
2px + q)
x
2
2px + q
dx = ln
x
2
2px + q
+ C.
Pentru n 2, avem
2x 2p
(x
2
2px + q)
n
dx =
1
n 1
1
(x
2
2px + q)
n1
+ C.
Calculul celei de a doua integrale a fost descris n 6.30.
1
x
2
+2x+3
, x R.
6.2. PROBLEME 73
Solu tie: Deoarece polinomul de la numitor are r ad acini complexe, putem scrie: x
2
+
2x + 3 = (x + 1)
2
+ 2. Deci
1
x
2
+ 2x + 3
dx =

1
(x + 1)
2
+ 2
dx =
1
2
arctg
x + 1
2
+ C.
x+1
(x
2
+x+1)
2
, x R.
Solu tie: Functia dat a se mai scrie
x + 1
(x
2
+ x + 1)
2
=
1
2
(x
2
+ x + 1)
(x
2
+ x + 1)
2
+
1
2
1
(x
2
+ x + 1)
2
si deci

x + 1
(x
2
+ x + 1)
2
dx =
1
2
1
x
2
+ x + 1
+
1
2
1
(x
2
+ x + 1)
2
dx.
Dar x
2
+x+1 =

x +
1
2
2
+
3
4
, nct, cu schimbarea de variabil a x+
1
2
= t
3
2
, dx =

3
2
dt,
avem

1
(x
2
+ x + 1)
2
dx =

dx
x +
1
2
2
+
3
4
2
=
8
3
9
dt
(t
2
+ 1)
2
.
ns a
dt
(t
2
+ 1)
2
=

t
2
+ 1
(t
2
+ 1)
2
dt
t
2
(t
2
+ 1)
2
dt = arctg t
1
2
t
(t
2
+ 1)
(t
2
+ 1)
2
dt =
= arctg t +
1
2
t
t
2
+ 1

1
2
dt
t
2
+ 1
=
1
2
t
t
2
+ 1
+
1
2
arctg t + C.
Cum t =
2x+1
3
, rezult a
x + 1
(x
2
+ x + 1)
2
dx =
1
3
x 1
x
2
+ x + 1
+
2
3
9
arctg
2x + 1
3
+ C.
6.34 Sa se calculeze primitivele func tiei rationale f (x) =
x
3
+x
2
+x+1
x
3
x
2
+x1
, x (, 1).
Solu tie: Deoarece gradul num ar atorului este egal cu cel al numitorului, efectu am
m artirea. Deci
x
3
+ x
2
+ x + 1
x
3
x
2
+ x 1
dx =

1 +
2 (x
2
+ 1)
(x
2
+ 1) (x 1)
dx =

1 +
dx
x 1
dx =
= x + 2 ln (1 x) + C.
6.35 Sa se descompuna n frac tii simple func tia ra tionala
f (x) =
x
3
+ x + 1
(x 1)
3
(x
2
x + 1)
2
.
Solu tie: Functia admite o descompunere de forma:
f (x) =
A
x 1
+
B
(x 1)
2
+
C
(x 1)
3
+
Dx + E
x
2
x + 1
+
Fx + G
(x
2
x + 1)
2
.
Aducnd la acelasi numitor si egalnd num ar atorii celor dou a fractii, obtinem sitemul
liniar:

A + D = 0,
4A + B 4D + E = 0,
8A3B + C + 7D 4E + F = 0,
10A + 5B 2C 7D + 7E 3F + G = 1,
8A5B + 3C + 4D 7E + 3F 3G = 0,
4A + 3B 2C D + 4E F + 3G = 1,
AB + C E G = 1.
Cu solutia: A = 2, B = 2, C = 3, D = 2, E = 2, F = 1, G = 0. Deci f (x) se scrie:
f (x) =
2
x 1

2
(x 1)
2
+
3
(x 1)
3
+
2 (x + 1)
x
2
x + 1
+
x
(x
2
x + 1)
2
.
6.36 Sa se calculeze primitivele func tiei ra tionale f (x) =
x
2
+1
(x+1)
4
(x+2)
, x (2, 1).
Solu tie: Fractia admite o descompunere de forma:
x
2
+ 1
(x + 1)
4
(x + 2)
=
A
(x + 1)
4
+
B
(x + 1)
3
+
C
(x + 1)
2
+
D
x + 1
+
E
x + 2
.
De unde, nmultind cu (x + 1)
4
, g asim
x
2
+ 1
x + 2
= A + B (x + 1) + C (x + 1)
2
+ D(x + 1)
3
+
E (x + 1)
4
x + 2
,
Avem
A =
x
2
+ 1
x + 2
x=1
= 2, B =

x
2
+ 1
x + 2
x=1
=
x
2
+ 4x 1
(x + 2)
2
x=1
= 4,
C =
1
2
x
2
+ 1
x + 2
x=1
=
1
2
x
2
+ 4x 1
(x + 2)
2
x=1
=
1
2
10
(x + 2)
3
x=1
= 5,
D =
1
3!
x
2
+ 1
x + 2
x=1
=
1
3!
10
(x + 2)
3
x=1
=
1
3!
30
(x + 2)
4
x=1
= 5.
nmultind identitatea initial a cu x + 2 si f acnd x = 2, g asim E = 5. Deci
x
2
+ 1
(x + 1)
4
(x + 2)
=
2
(x + 1)
4

4
(x + 1)
3
+
5
(x + 1)
2

5
x + 1
+
5
x + 2
.
nct
x
2
+ 1
(x + 1)
4
(x + 2)
dx =
2
3 (x + 1)
3
+
2
(x + 1)
2

5
x + 1
+ 5 ln
x + 2
x 1
+ C.
6.2. PROBLEME 75
x
2
+1
x
4
2x
3
+3x
2
2x+1
, x R.
Solu tie: Observ am c a: x
4
2x
3
+3x
2
2x+1 = (x
2
x + 1)
2
si x
2
+1 = (x
2
x + 1)+
x. Deci
f (x) dx =

x
2
+ 1
(x
2
x + 1)
2
dx =

1
x
2
x + 1
dx +
x
(x
2
x + 1)
2
dx =
=

1
x
2
x + 1
dx +
1
2
2x 1
(x
2
x + 1)
2
dx +
1
2
1
(x
2
x + 1)
2
dx =
= J
1
+
1
2
J
2
1
2
1
x
2
x + 1
+ C,
unde am notat cu J
n
=

dx
(x
2
x+1)
n . Dar x
2
x + 1 =

x
1
2
2
+
3
4
si cu schimbarea de
variabil a x
1
2
=

3
2
t, avem x
2
x + 1 =
3
4
(t
2
+ 1), dx =

3
2
dt, J
n
=

4
3
n

3
2
dt
(t
2
+1)
n .
Deci, tinnd seama de (6.28),
J
1
=
2
3
3
arctg t, J
2
=
4
3
9
t
t
2
+ 1
+ arctg t
.
Rezult a

x
2
+ 1
(x
2
x + 1)
2
dx =
8
3
9
arctg
2x 1
3
+
1
3
2x 1
x
2
x + 1
+ C.
x
(x
2
+3)(x+1)
, x (1, ).
Solu tie: Descompunerea n fractii simple este de forma:
x
(x
2
+ 3) (x + 1)
=
Ax + B
x
2
+ 3
+
C
x + 1
.
Se obtine A =
1
4
, B =
3
4
, C =
1
4
. Deci
x
(x
2
+ 3) (x + 1)
dx =
1
4
x + 3
x
2
+ 3
dx
1
4
1
x + 1
dx =
=
1
8
ln
x
2
+ 3
3
4
arctg
x
3

1
4
ln (x + 1) + C.
x
4
+1
x
3
+1
, x (1, ).
Solu tie: Avem
x
4
+ 1
x
3
+ 1
= x +
x + 1
x
3
+ 1
.
Descompunerea fractiei este de forma:
x + 1
x
3
+ 1
=
A
x + 1
+
Bx + C
x
2
x + 1
.
G asim: A =
2
3
, B =
2
3
, C =
1
3
. Prin urmare
x
4
+ 1
x
3
+ 1
dx =
1
2
x
2
+
1
3
ln
(x + 1)
2
x
2
x + 1
+ C.
6.40 Sa se calculeze primitivele func tiei ira tionale f (x) =
1
1+
x
2
+2x+2
, x (1, ).
Solu tie: Not am
x
2
+ 2x + 2 = t x, deci t = x+
x
2
+ 2x + 2 (0, ), x =
t
2
2
2(t+1)
,
1 +
x
2
+ 2x + 2 = 1 + t
t
2
2
2 (t + 1)
=
(t + 2)
2
2 (t + 1)
,
iar dx =
1
2
t
2
+2t+2
(t+1)
2
dt. Prin urmare
1
1 +
x
2
+ 2x + 2
dx =

2 (t + 1)
(t + 2)
2
1
2
t
2
+ 2t + 2
(t + 1)
2
dt =

t
2
+ 2t + 2
(t + 1) (t + 2)
2
dt.
Descopunerea n fractii simple a fractiei din integral a este de forma
t
2
+ 2t + 2
(t + 1) (t + 2)
2
=
A
t + 1
+
B
t + 2
+
C
(t + 2)
2
,
cu A = 1, B = 0, C = 2. Deci
t
2
+ 2t + 2
(t + 1) (t + 2)
2
dt =

1
t + 1
dt
2
(t + 2)
2
dt = ln (t + 1) +
2
t + 2
+ C.
Rezult a
1
1 +
x
2
+ 2x + 2
dx = ln
x
2
+ 2x + 2 + x + 1
+
2
x
2
+ 2x + 2 + x + 2
+ C.
1
(1+x)
1+xx
2
, x

0,
1+
5
2
.
Solu tie: Not am

1 + x x
2
= 1 + tx, deci t =
1
x
1 + x x
2
1
, x =
12t
t
2
+1
,
1 + x x
2
=
t
2
+t+1
t
2
+1
, 1 + x =
t
2
2t+2
t
2
+1
, dx = 2
t
2
+t+1
(t
2
+1)
2
dt. Prin urmare
1
(1 + x)
1 + x x
2
dx = 2
1
(t 1)
2
+ 1
dt = 2arctg (t 1) + C.
Rezult a
1
(1 + x)
1 + x x
2
dx = 2arctg

1 + x x
2
1
x
1
+ C.
x
(x
2
+7x10)
3
, x (2, 5).
Solu tie: Observ am c a x
2
+ 7x 10 = (5 x) (x 2). Not am

(5 x) (x 2) =
t (x 2), deci t =

5x
x2
, x =
2t
2
+5
t
2
+1
,
(5 x) (x 2) =
3t
t
2
+1
, dx =
6t
(t
2
+1)
2
dt. Prin urmare
(x
2
+ 7x 10)
3
dx =

2t
2
+ 5
t
2
+ 1
(t
2
+ 1)
3
27t
3
6t
(t
2
+ 1)
2
dt =
2
9
2t
2
+ 5
t
2
dt =
6.2. PROBLEME 77
=
2
9

t
2
+
5
t
2
dt =
2
9
2t
5
t
dt + C.
Rezult a

x
(x
2
+ 7x 10)
3
dx =
2
9
x 2
5 x
2
5 x
x 2
+ C.
x+1
x
2
+4x+5
, x (1, 5).
Solu tie: Observ amc a x
2
+4x+5 = 9(x 2)
2
. Not amx2 = 3 sin t, t = arcsin
x2
3
,
x
2
+ 4x + 5 = 3 cos t, dx = 3 cos t. Prin urmare
x + 1
x
2
+ 4x + 5
dx = 3
(1 + sin t) dt = 3t 3 cos t + C.
Rezult a
x + 1
x
2
+ 4x + 5
dx = 3 arcsin
x 2
3

x
2
+ 4x + 5 + C.
1
2 sinxcos x+5
, x (, ).
Solu tie: Facem substitutia tg
x
2
= t, x = 2arctg t, dx =
2
1+t
2
dt. Deoarece
sin x =
2tg
x
2
1 + tg
2 x
2
, cos x =
1 tg
2 x
2
1 + tg
2 x
2
,
2 sinx cos x + 5 = 2
2tg
x
2
1 + tg
2 x
2
1 tg
2 x
2
1 + tg
2 x
2
+ 5 =
2 (3t
2
+ 2t + 2)
1 + t
2
,
avem
1
2 sin x cos x + 5
dx =

1
3t
2
+ 2t + 2
dt =

3
(3t + 1)
2
+ 5
dt =
1
5
arctg
3t + 1
5
+C.
Rezult a

1
2 sin x cos x + 5
dx =
1
5
arctg
3tg
x
2
+ 1
5
+ C.
1
sinx(2+cos x2 sinx)
, x

0,

6
.
x
2
2
1+t
2
dt. Deoarece
sin x(2 + cos x 2 sin x) =
2t (t 1) (t 3)
(1 + t
2
)
2
,
avem

1
sin x(2 + cos x 2 sin x)
dx =

t
2
+ 1
t (t 1) (t 3)
dt.
Dar
t
2
+ 1
t (t 1) (t 3)
=
1
3t

1
t 1
+
5
3 (t 3)
,
si deci
t
2
+ 1
t (t 1) (t 3)
dt =
1
3
ln t ln (1 t) +
5
3
ln (3 t) + C.
Rezult a

1
sin x(2 + cos x 2 sin x)
dx =
1
3
ln
tg
x
2
3 tg
x
2
1 tg
x
2
3
+ C.
sinx
1+sinx
, x

2
,

2
.
x
2
2
1+t
2
dt. Deoarece
sinx
1 + sin x
=
2t
(t + 1)
2
,
avem
sinx
1 + sin x
dx =

4t
(t + 1)
2
(t
2
+ 1)
dt = 2
(t
2
+ 2t + 1) (t
2
+ 1)
(t + 1)
2
(t
2
+ 1)
dt =
= 2
1
t
2
+ 1
dt 2
1
(t + 1)
2
dt = 2arctg t +
2
t + 1
+ C.
Rezult a
sin x
1 + sin x
dx = x +
2
1 + tg
x
2
+ C.
2tg x+3
sin
2
x+2 cos
2
x
, x R\
2
+ k, k Z
.
Solu tie: Observ am c a f se poate exprima n functie de tg x:
f (x) =
(2tg x + 3) (1 + tg
2
x)
tg
2
x + 2
.
Facem substitutia tg x = t, x = arctg t, dx =
1
1+t
2
dt. Deci
2tg x + 3
sin
2
x + 2 cos
2
x
dx =

2t + 3
t
2
+ 2
dt = ln
t
2
+ 2
+
3
2
arctg
t
2
+ C.
Rezult a
2tg x + 3
sin
2
x + 2 cos
2
x
dx = ln
tg
2
x + 2
+
3
2
arctg
tg x
2
+ C.
1
sin
2
xcos
4
x
, x

0,

2
.
6.2. PROBLEME 79
Solu tie: Observ am c a f se poate exprima n functie de tg x:
f (x) =
(tg
2
x + 1)
3
tg
2
x
.
Facem substitutia tg x = t, x = arctg t, dx =
1
1+t
2
dt. Deci
1
sin
2
xcos
4
x
dx =

(t
2
+ 1)
2
t
2
dt =
t
3
3
+ 2t
1
t
+ C.
Rezult a

1
sin
2
xcos
4
x
dx =
tg
3
x
3
+ 2tg x
1
tg x
+ C.
Capitolul 7
Functii integrabile
7.1 Integrala Riemann
Fie [a, b] un interval nchis si m arginit, cu a b. O familie nit a de puncte =
{x
0
, x
1
, . . . x
n
}, astfel c a
a = x
0
x
1
x
2
. . . x
n
= b,
se numeste diviziune a intervalului [a, b]. Fiecare din intervalele [x
i1
, x
i
] se numeste
interval partial al diviziunii .
Lungimea celui mai mare interval partial al diviziunii se numeste norma diviziunii
si se noteaz a (), deci
() = max
i=1,n
(x
i
x
i1
) .
Fie f o functie denit a pe intervalul [a, b] si o diviziune a sa. Pe ecare in-
terval [x
i1
, x
i
] alegem un punct intermediar
i
, x
i1

i
x
i
si form am produsele
f (
i
) (x
i
x
i1
), i = 1, n.
Numimsum a integral a Riemann a functiei f, corespunz atoare diviziunii si punctelor
intermediare
i
, suma
(f) =
n
i=1
f (
i
) (x
i
x
i1
) .
Spunem c a functia f este integrabil a Riemann pe intervalul [a, b] dac a exist a si este
nit a
lim
0
(f) = I,
oricare ar punctele intermediare
i
. Num arul I se numeste integrala functiei f pe
intervalul [a, b] si se noteaz a
I =

b
a
f (x) dx.
Dac a functia f este pozitiv a, suma
(f) aproximeaz a aria suprafetei cuprins a ntre

axa Ox, gracul functiei f si dreptele x = a, x = b. Dac a f este continu a, atunci I
reprezint a aria suprafetei mentionate.
81
82 CAPITOLUL 7. FUNC TII INTEGRABILE
Orice functie f : [a, b] R integrabil a [a, b] este m arginit a pe [a, b].
Orice functie f : [a, b] R continu a pe [a, b] este integrabil a pe [a, b].
Dac a f, g : [a, b] R sunt dou a functii integrabile si , R, atunci f + g este
o functie integrabil a pe [a, b] si
b
a
(f + g) (x) dx =
b
a
f (x) dx + g (x) dx.
Dac a f este integrabil a pe [a, b], atunci ea este integrabil a pe orice interval [, ]
[a, b].
Dac a f este integrabil a pe [a, c] si [c, b] atunci ea este integrabil a pe [a, b].
Teorema de medie. Dac a f este continu a pe [a, b], atunci exist a un punct [a, b]
a..

b
a
f (x) dx = f () (b a) .
Orice functie f : [a, b] R continu a pe [a, b] admite primitive pe [a, b]. Una dintre
acestea este functia
F (x) =

x
c
f (t) dt,
cu c [a, b].
Formula lui Leibniz-Newton. Dac a functia f : [a, b] R este continu a pe [a, b]
si (x) este o primitiv a a ei pe [a, b], atunci
b
a
f (x) dx = (b) (a) = (x)|
b
a
.
Formula de integrare prin p arti. Dac a u si v au derivate continue pe [a, b], atunci
are loc formula

b
a
uv
dx = uv|
b
a
b
a
u
v dx.
Formula schimb arii de variabil a. Dac a functia f : [a, b] R este continu a pe
[a, b], functia : [, ] [a, b] are derivat a continu a pe [, ] si () = a, () = b,
atunci are loc formula
b
a
f (x) dx =

f ((t))
(t) dt.
Fie f : [0, ] R o functie integrabil a si
n
o diviziune a intervalului [0, ] prin
punctele echidistante x
i
=
i
n
, i = 0, n, deci x
i
x
i1
=

n
,
i
=
i
n
[x
i1
, x
i
], i = 1, n,
puncte intermediare. Suma integral a Riemann asociat a are forma
n
(f) =
n
i=1
f

i
n
i
n

(i 1)
n

=

n
n
i=1
f

i
n
= a
n
.
Deoarece f este integrabil a pe [0, ], rezult a c a
lim
n
a
n
= lim
n
n
(f) =

0
f (x) dx.
7.2. PROBLEME 83
7.2 Probleme
7.1 Sa se arate, cu ajutorul integralei denite, ca
lim
n
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
= ln 2.
Solu tie. Observ am c a
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
=
1
n
1
1 +
1
n
+
1
1 +
2
n
+ +
1
1 +
n
n
.
Consider am deci functia f : [0, 1] R denit a prin f (x) =
1
x+1
si diviziunea
n
a
intervalului [0, 1] prin punctele echidistante x
i
=
i
n
, i = 0, n, de norm a
n
=
1
n
, iar n
ecare interval [x
i1
, x
i
] alegem punctul intermediar
i
=
i
n
. Atunci termenul general
al sirului din enunt este chiar suma integral a Riemann a functiei f pe intervalul [0, 1],
corespunz atoare diviziunii
n
si punctelor intermediare
i
.
n
(f) =
1
n
n
i=1
1
1 +
i
n
.
Deci
lim
n
n
i=1
1
n + i
= lim
n
n
(f) =

1
0
dx
1 + x
= ln (1 + x)|
1
0
= ln2.
7.2 Sa se arate, cu ajutorul integralei denite, ca
lim
n
4n
2
1
+
1
4n
2
2
2
+ +
1
4n
2
n
2
=

6
.
Solu tie. Scriind suma de mai sus sub forma
1
n
1
n
2
+
1
2
n
2
+ +
1
n
n
,
se observ a c a este suma integral a Riemann a functiei f : [0, 1] R denit a prin f (x) =
1
4x
2
, corespunz atoare diviziunii
n
a intervalului [0, 1] si punctelor intermediare
i
,
denite ca n problema precedent a. Deci
lim
n
n
i=1
1
4n
2
i
2
= lim
n
n
(f) =

1
0
dx
4 x
2
= arcsin
x
2
1
0
=

6
.
7.3 Sa se calculeze, cu ajutorul integralei denite, limita sirurilor cu termenul general:
1. a
n
=
3
n
1 +
n
n+3
+
n
n+6
+ +
n
n+3(n1)
.
2. a
n
=
1
n
1 +
1
n
+
1 +
2
n
+ +
1 +
n
n
.
3. a
n
=

n
sin

n
+ sin
2
n
+ + sin
n
n
.
4. a
n
=

2n
1 + cos

2n
+ cos
2
2n
+ + cos
(n1)
2n
.
5. a
n
= n
1
(n+1)
2
+
1
(n+2)
2
+ +
1
(2n)
2
.
Solu tie. 1. a
n
este termenul general al sumei Riemann a functiei f : [0, 3] R
denit a prin f (x) =
1
1+x
, corespunz atoare diviziunii intervalului [0, 3] prin punctele
x
i
=
3i
n
, i = 0, n si punctelor intermediare
i
=
3(i1)
n
, i = 1, n. Deci
lim
n
a
n
=

3
0
1
1 + x
dx = 2
1 + x
3
0
= 2.
2. a
n
este termenul general al sumei Riemann a functiei f : [0, 1] R denit a
prin f (x) =

1 + x, corespunz atoare diviziunii intervalului [0, 1] prin punctele x
i
=
i
n
,
i = 0, n si punctelor intermediare
i
=
i
n
, i = 1, n. Deci
lim
n
a
n
=

1
0
1 + xdx =
2
3
(1 + x)
3
1
0
=
2
3
2 1
.
3. a
n
este termenul general al sumei Riemann a functiei f : [0, ] R denit a prin
f (x) = sin x, corespunz atoare diviziunii intervalului [0, ] prin punctele x
i
=
i
n
, i = 0, n
si punctelor intermediare
i
=
i
n
, i = 1, n. Deci
lim
n
a
n
=

0
sin xdx = cos x|
0
= 2.
4. a
n
este termenul general al sumei Riemann a functiei f :

0,

2
R denit a
prin f (x) = cos x, corespunz atoare diviziunii intervalului

0,

2
prin punctele x
i
=
i
2n
,
i
=
(i1)
2n
, i = 1, n. Deci
lim
n
a
n
=

2
0
cos xdx = sin x|
2
0
= 1.
5. Termenul general al sirului se mai poate scrie
n
1
(n + 1)
2
+
1
(n + 2)
2
+ +
1
(2n)
2
=
1
n
1 +
1
n
2
+
1
1 +
2
n
2
+ +
1
1 +
n
n
.
Prin urmare a
n
este termenul general al sumei Riemann a functiei f : [0, 1] R denit a
prin f (x) =
1
(1+x)
2
, corespunz atoare diviziunii intervalului [0, 1] prin punctele x
i
=
i
n
,
i
=
i
n
, i = 1, n. Deci
lim
n
a
n
=

1
0
dx
(1 + x)
2
=
1
1 + x
1
0
=
1
2
.
7.4 Sa se calculeze integrala I =

1
0
x
2
e
x
dx.
Solu tie. I =

1
0
x
2
de
x
= x
2
e
x
|
1
0
2
1
0
xe
x
dx = e 2
1
0
xde
x
= e 2
xe
x
|
1
0
1
0
de
x
.
Deci I = e 2.

0
x
2
cos xdx.
7.2. PROBLEME 85
Solu tie. I =

0
x
2
d sin x = x
2
sin x|
0
2
0
xsinxdx = 2
0
xd cos x. Deci
I = 2
xcos x|

0
cos xdx
= 2 2 sin x|
0
= 2.

2
1
x
2
ln xdx.
Solu tie. I =

2
1
x
2
ln xdx =
1
3
2
1
ln xdx
3
=
1
3
x
3
lnx|
2
1
2
1
x
2
dx
=
8
3
ln 2
1
9
x
3
|
2
1
=
8
3
ln 2
7
9
.

4
0
xtg
2
xdx.
Solu tie. I =

4
0
x(tg
2
x + 1 1) dx =

4
0
xdtg x

4
0
xdx = xtg x|
4
0

4
0
tg xdx
1
2
x
2
4
0
=

4
+ lncos x|
4
0

2
32
=

4
+
2
32
+ ln

2
2
.
5
4
4
sin
5
xdx.
Solu tie. Efectu am schimbarea de variabil a cos x = t, sin xdx = dt, pentru x =

4
,
t =
1
2
, iar pentru x =
5
4
, t =
1
2
. Deci
I =
1
1 t
2
2
dt = 2 t
1
2
3
t
2
+
1
5
t
4
2
0
=
43
60
2.

2
3
1
sinx
dx.
Solu tie. Efectu am schimbarea de variabil a tg
x
2
2dt
1+t
2
, pentru
x =

3
, t =
1
3
, iar pentru x =

2
, t = 1. Deci
I =

1
1
3
1 + t
2
2t
2dt
1 + t
2
=

1
1
3
1
t
dt = ln t|
1
1
3
= ln
3.

( x) (x ) dx, > , efectund schimbarea

de variabila x = + ( ) sin
2
t.
Solu tie. Avemx = ( ) sin
2
t, x = ( ) cos
2
t, dx = 2 ( ) sin t cos tdt,
pentru x = , t = 0, pentru x = , t =

2
. Deci
I = 2 ( )
2

2
0
sin
2
t cos
2
tdt =
( )
2
2

2
0
sin
2
2tdt =
( )
2
4

2
0
(1 cos 4t) dt =
=
( )
2
4
x
1
4
sin 4t
2
0
= ( )
2

8
.

4
0
sinx
sinx+cos x
dx.
Solu tie. Deoarece
sinx
sinx+cos x
=
tg x
1+tg x
, putem efectua schimbarea de variabil a tg x = t,
x = arctg t, dx =
dt
1+t
2
, pentru x = 0, t = 0, iar pentru x =

4
, t = 1. Deci
I =

1
0
t
1 + t
1
1 + t
2
dt.
Dar
t
(t + 1) (t
2
+ 1)
=
A
t + 1
+
Bt + C
t
2
+ 1
,
cu A =
1
2
, B = C =
1
2
. Asadar
I =
1
2
1
0
1
t + 1
+
t + 1
t
2
+ 1
dt =
1
2
ln 2 +
1
4
ln 2 +
1
2
4
=
1
4
2
ln 2
.
7.12 Fie f : [a, a] R, cu a > 0, o func tie continua. Sa se arate ca
+a
a
f (x) dx =

a
0
[f (x) + f (x)] dx.
Solu tie. Avem
+a
a
f (x) dx =

0
a
f (x) dx +
+a
0
f (x) dx =
a
0
f (x) dx +
+a
0
f (x) dx
si n prima integral a efectu am schimbarea de variabil a x = t, dx = dt, pentru x = a,
t = a, iar pentru x = 0, t = 0. Deci
a
0
f (x) dx =

+a
0
f (t) dt.
7.13 Fie f : [a, a] R, cu a > 0, o functie continua. Sa se arate ca daca f este o
func tie para, atunci

+a
a
f (x) dx = 2
a
0
f (x) dx,
iar daca f este impara, atunci integrala este nula.
Solu tie. Tinnd seama de problema precedent a, cum pentru o functie par a f (x) +
f (x) = 2f (x), iar pentru o functie impar a f (x) + f (x) = 0, rezult a concluziile din
enunt.
7.14 Sa se calculeze

0
sin
3
xdx.
Solu tie. Avem

0
sin
3
xdx =
0
(1 cos
2
x) (cos x)
dx =

cos x
1
3
cos
3
x
0
=
4
3
.

0
cos
3
xdx.
7.2. PROBLEME 87
Solu tie. Avem

0
cos
3
xdx =

1 sin
2
x
(sin x)
dx =

sin x
1
3
sin
3
x
0
= 0.

2
0
e
x
sin2xdx.
Solu tie. Calcul am mai nti primitivele
I =

e
x
sin 2xdx =

sin 2xde
x
= e
x
sin 2x 2
e
x
cos 2xdx,
e
x
cos 2xdx =

cos 2xde
x
= e
x
cos 2x + 2
e
x
sin2xdx = e
x
cos 2x + 2I.
Deci
I =
1
5
e
x
(sin 2x 2 cos 2x) .
Prin urmare

2
0
e
x
sin 2xdx =
1
5
e
x
(sin2x 2 cos 2x)
2
0
=
2
5
2
+ 1
.

0
xsin xdx.
Solu tie. Avem

0
x sin xdx =
0
x(cos x)
dx = xcos x|
0
+
0
cos xdx = .

0
xsin
2
xdx.
Solu tie. Avem

0
xsin
2
xdx =
1
2

0
x(1 cos 2x) dx =
1
2

0
xdx
1
4

0
x(sin 2x)
dx =
=

2
4
xsin 2x|
0
+
1
4

0
sin 2xdx =

2
4

1
8
cos 2x|
0
=

2
4
.

2
0
x
2
1 + x
3
dx.
Solu tie. Avem

2
0
x
2
1 + x
3
dx =
1
3
2
0
(1 + x
3
)
1
2
(1 + x
3
)
dx =
1
3
2
3
(1 + x
3
)
3
2
2
0
=
52
9
.

4
0
x
x
2
+ 9 dx.
Solu tie. Avem

4
0
x
x
2
+ 9 dx =
1
2
4
0
(x
2
+ 9)
1
2
(x
2
+ 9)
dx =
1
2
2
3
(x
2
+ 9)
3
2
4
0
=
98
3
.

1
0
4 x
2
dx.
Solu tie. Avem

1
0
4 x
2
dx =

1
0
4x
2
4x
2
dx = 4 arcsin
x
2
1
0

1
0
x
x
4x
2
dx =
4
6
+
1
0
x
4 x
2
dx =
2
3
+ x
4 x
2
1
0
1
0
4 x
2
dx =
2
3
+
1
0
4 x
2
dx. Deci
1
0
4 x
2
dx =

3
+
3
2
.

1
0
1
e
x
+e
x
dx.
Solu tie. Avem

1
0
1
e
x
+e
x
dx =

1
0
1
e
2x
+1
de
x
= arctg e
x
|
1
0
= arctg e

4
.

1
0
x+1
x
2
+1
dx.
Solu tie. Avem
1
0
x + 1
x
2
+ 1
dx =

1
0
x
2
+ 1
dx +
1
0
1
x
2
+ 1
dx =
=

2 1 + ln
x +
x
2
+ 1
1
0
=

2 1 + ln
2 + 1
.

2
1
2
1
5+4xx
2
dx.
Solu tie. Deoarece 5 + 4x x
2
= (5 x) (x + 1), lu am

(5 x) (x + 1) = t (x + 1),
deci t =

5x
x+1
, x =
5t
2
t
2
+1
, dx =
12t
(t
2
+1)
2
dt, iar
5 + 4x x
2
=
6t
t
2
+1
. Pentru x =
1
2
, t =

3,
pentru x = 2, t = 1. Asadar
2
1
2
1
5 + 4x x
2
dx =

1
3
t
2
+ 1
6t
12t
(t
2
+ 1)
2
dt = 2

3
1
1
t
2
+ 1
dt = 2 arctg t|
3
1
=

6
.
1
2
1
2
1
4x
2
+4x+5
dx.
Solu tie. Deoarece 4x
2
+ 4x + 5 = (2x + 1)
2
+ 4, efectu am schimbarea de variabil a
2x + 1 = 2t, t =
2x+1
2
, dx = dt, iar 4x
2
+ 4x + 5 = 4 (t
2
+ 1). Pentru x =
1
2
, t = 0,
pentru x =
1
2
, t = 1. Asadar
1
2
1
2
1
4x
2
+ 4x + 5
dx =
1
4
1
0
1
t
2
+ 1
dt =
1
4
arctg t|
1
0
=

16
.
5
4
sin2x
sin
4
x+cos
4
x
dx.
Solu tie. Avem
sin 2x
sin
4
x + cos
4
x
=
sin 2x
sin
2
x + cos
2
x
2
2 sin
2
xcos
2
x
=
2 sin2x
1 + cos
2
2x
.
Deci
5
4
sin 2x
sin
4
x + cos
4
x
dx =
5
4
2 sin 2x
1 + cos
2
2x
dx =
5
4
(cos 2x)
1 + cos
2
2x
dx =
= arctg (cos 2x)|
5
4
=

4
.
7.2. PROBLEME 89

4
0
tg
3
xdx.
Solu tie. Avem

4
0
tg
3
xdx =

4
0
tg x
tg
2
x + 1
dx

4
0
tg xdx =

4
0
tg x(tg x)
dx+

4
0
(cos x)
cos x
dx =
=
1
2
tg
2
x
4
0
+ ln (cos x)|
4
0
=
1
2
+ ln
2
2
.

ln2
0
e
x
1dx.
Solu tie. Efectu am schimbarea de variabil a

e
x
1 = t, x = ln (t
2
+ 1), dx =
2t
t
2
+1
dt.
Pentru x = 0, t = 0, pentru x = ln 2, t = 1. Deci
ln2
0
e
x
1dx =

1
0
t
2t
t
2
+ 1
dt = 2
1
0
t
2
+ 1
t
2
+ 1
dt 2
1
0
1
t
2
+ 1
dt =
= 2t|
1
0
2 arctg t|
1
0
= 2

2
.

2
0
sin
3
xcos
2
xdx.
Solu tie. Avem

2
0
sin
3
xcos
2
xdx =

2
0
1 cos
2
x
cos
2
xd cos x =

1
5
cos
5
x
1
3
cos
3
x
2
0
=
2
15
.

0
sin
2
xcos 2xdx.
Solu tie. Avem

0
sin
2
xcos 2xdx =
1
2

0
(1 cos 2x) cos 2xdx =
1
4
sin 2x|
0

1
4

0
(1 + cos 4x) dx =
=
1
4
x|
0

1
16
sin 4x|
0
=
4
.

1
0
x
2
arctg xdx.
Solu tie. Avem
1
0
x
2
arctg xdx =
1
3
1
0
arctg xdx
3
=
1
3
x
3
arctg x
1
0
1
0
x
3
1
1 + x
2
dx
=
=

12

1
3
1
0
x
x
1 + x
2
dx =

12

1
6
x
2
ln
1 + x
2
1
0
=

12

1
6
+
1
6
ln 2.

2
0
xln (1 + x) dx.
Solu tie. Avem
2
0
xln (1 + x) dx =
1
2
2
0
ln (1 + x) dx
2
=
1
2
x
2
ln (1 + x)
2
0
1
2
2
0
x
2
1 + x
dx =
= 2 ln 3
1
2
2
0
x 1 +
1
x + 1
dx = 2 ln 3
1
2
(2 2 + ln3) =
3
2
ln 3.

1
0
x
x
4
+1
dx.
Solu tie. Avem
1
0
x
x
4
+ 1
dx =
1
2
1
0
(x
2
)
x
4
+ 1
dx =
1
2
arctg x
2
1
0
=

8
.

1
0
2x+1
2x
2
dx.
Solu tie. Avem
1
0
2x + 1
2 x
2
dx = 2
2 x
2
1
0
+ arcsin
x
1
0
= 2 + 2
2 +

4
.

2
1
2x+1
x
2
+1
dx.
Solu tie. Avem
2
1
2x + 1
x
2
+ 1
dx = 2
x
2
+ 1
2
1
+ ln
x +
x
2
+ 1
2
1
= 2
+ ln
2 +
5
1 +
2
.
Capitolul 8
Aplicatii ale integralei denite
8.1 Aria unei multimi
O multime E R
2
se numeste elementar a dac a exist a dreptunghiurile D
i
, i = 1, n, cu
laturile paralele cu axele de coordonate a..
E =
n
i=1
D
i
,
iar oricare dou a dreptunghiuri diferite nu au puncte interioare comune. Prin denitie,
aria multimii E este
A(E) =
n
i=1
A(D
i
) .
Fie A o multime m arginit a de puncte din plan. Spunem c a multimea A are arie, dac a
exist a dou a siruri de multimi elementare (E
n
) si (F
n
) a..
E
n
A F
n
, n N,
pentru care sirurile de numere reale pozitive (A(E
n
)) si (A(F
n
)) sunt convergente si
lim
n
A(E
n
) = lim
n
A(F
n
) .
n acest caz,
A(A) = lim
n
A(E
n
) = lim
n
A(F
n
) .
Fie f : [a, b] R
+
. Not am
f
=

(x, y) R
2
| a x b, 0 y f (x)
.
Teorem a. Dac a functia f este continu a, atunci multimea
f
are arie si
A(
f
) =

b
a
f (x) dx.
91
92 CAPITOLUL 8. APLICA TII ALE INTEGRALEI DEFINITE
Consecint a. Dac a f, g : [a, b] R
+
sunt dou a functii continue, care veric a
conditia: f (x) g (x), x [a, b], atunci multimea
f,g
=

(x, y) R
2
| a x b, f (x) y g (x)
are arie si
A(
f,g
) =

b
a
[g (x) f (x)] dx.
8.2 Probleme
8.1 Sa se calculeze aria mul timii
f,g
, unde
1. f (x) =
x, g (x) =

x, x [0, 4].
2. f (x) = x
3
, g (x) = x
2
, x [0, 1].
3. f (x) =
1
x
2
, g (x) = x, x [1, 3].
4. f (x) =

rx x
2
, g (x) =

r
2
x
2
, x [0, r], r > 0.
5. f (x) =
x
2
2
, g (x) =
1
x
2
+1
, x [1, 1].
Solu tie. 1. Avem
A(
f,g
) =

4
0
x +
dx = 2
4
0
x
1
2
dx =
4
3
x
3
2
4
0
=
32
3
.
2. Pentru x [0, 1], avem x
3
x
2
, deci
A(
f,g
) =

1
0
x
2
x
3
dx =

1
3
x
3
1
4
x
4
1
0
=
1
12
.
3. Pentru x > 1, avem
1
x
2
< x, deci
A(
f,g
) =

3
1
x
1
x
2
dx =

1
2
x
2
+
1
x
3
1
=
10
3
.
4. Pentru x r, avem

rx x
2

r
2
x
2
, deci
A(
f,g
) =

r
0
r
2
x
2
rx x
2
dx.
n prima integral a efectu am schimbarea de variabil a x = r sin t, dx = r cos tdt, pentru
x = 0, t = 0, iar pentru x = r, t =

2
. Deoarece rx x
2
=
r
2
4

x
r
2
2
, n cea de a
doua integral a lu am x
r
2
=
r
2
sin, dx =
r
2
cos d, pentru x = 0, =
2
, iar pentru
x = r, =

2
. Prin urmare
A(
f,g
) = r
2

2
0
cos
2
tdt
r
2
4

2
2
cos
2
d =
r
2
2
1
2

2
0
(1 + cos 2t) dt =
r
2
8
.
5. Pentru x [1, 1], avem
x
2
2

1
x
2
+1
, deci
A(
f,g
) =

1
1
1
x
2
+ 1

x
2
2
dx = arctg x|
1
1
x
3
6
1
1
=

2

1
3
.
8.2. PROBLEME 93
8.2 Sa se calculeze aria mul timii cuprinse ntre parabolele y
2
= ax, x
2
= ay, unde
a > 0.
Solu tie. Parabolele se intersecteaz a n punctele de abscise: x = 0 si x = a. Avem
A(
f,g
) =

a
0
ax
x
2
a
dx =

2
3
a
1
2
x
3
2

x
3
3a
a
0
=
a
2
3
.
8.3 Sa se calculeze aria mul timii A = {(x, y) R
2
| x
2
+ y
2
r
2
, y 0}, unde r > 0.
Solu tie. Multimea A este m arginit a de axa Ox si gracul functiei f (x) =

r
2
x
2
,
care intersecteaz a axa Ox n punctele de abscise: x = r si x = r. Avem
A(A) =

r
r
r
2
x
2
dx = 2
r
0
r
2
x
2
dx.
Efectu am schimbarea de variabil a x = r sin t, dx = r cos t, pentru x = 0, t = 0, iar pentru
x = r, t =

2
. Prin urmare
A(A) = 2r
2

2
0
cos
2
tdt = r
2

2
0
(1 + cos 2t) dt =
r
2
2
.
8.4 Sa se calculeze aria mul timii A cuprinse ntre cercul de ecua tie x
2
+ y
2
= 4px si
parabola y
2
= 2px, p > 0.
Solu tie. Ecuatia cercului se mai scrie (x 2p)
2
+ y
2
(2p)
2
= 0, deci are centrul
n punctul (2p, 0) si raza egal a cu 2p. Curbele sunt simetrice fat a de axa Ox si se
intersecteaz a n punctele de abscise: x = 0 si x = 2p. Avem
A(A) = 2
2p
0
4p
2
(x 2p)
2
2px
dx =
= 2
2p
0
4p
2
(x 2p)
2
dx 2
2p
2p
0
x
1
2
dx.
n prima integral a efectu am schimbarea de variabil a x 2p = 2p sin t, dx = 2p cos tdt,
pentru x = 0, t =
2
, iar pentru x = 2p, t = 0. Prin urmare
A(A) = 8p
2

2
0
cos
2
tdt
4
3
2p x
3
2
2
0
= 2p
2
16
3
p
2
.
8.5 Sa se calculeze aria mul timii marginite de elipsa de ecua tie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0, a, b > 0.
Solu tie. Elipsa intersecteaz a axa Ox n punctele de abscise x = a si x = a. Datorit a
simetriei putem s a ne limit am la calculul ariei multimii m arginite de axe si gracul
sfertului de elips a y =
b
a
a
2
x
2
, x [0, a]. Avem, deci
A
el
= 4
b
a
a
0
a
2
x
2
dx.
Efectu am schimbarea de variabil a x = a sin t, dx = a cos t, pentru x = 0, t = 0, iar
pentru x = a, t =

2
. Prin urmare
A
el
= 4ab

2
0
cos
2
tdt = ab.
8.6 Sa se gaseasca aria multimii marginite de axa Ox, cercul x
2
+ y
2
= 16 si parabola
y
2
= 6x, situata n semiplanul y 0.
Solu tie. Parabola intersecteaz a Ox n origine iar cercul n punctul de abscis a x = 2.
Cercul intersecteaz a Ox n punctul de abscis a x = 4. Problema revine la calculul ariei
multimii m arginite de axa Ox si gracul functiei
f (x) =

6x, x [0, 2] ,
16 x
2
, x (2, 4].
Avem
A(
f
) =

2
0
6xdx +
4
2
16 x
2
dx =
2
3
6 x
3
2
2
0
+
4
2
16 x
2
dx.
n cea de a doua integral a efectu am schimbarea de variabil a x = 4 sint, dx = 4 cos t,
pentru x = 2, t =

6
, iar pentru x = 4, t =

2
. Prin urmare
A(
f
) =
8
3
3
+ 16

2
6
cos
2
tdt =
8
3
3
+ 8

2
6
(1 + cos 2t) dt =
2
3
3
+
8
3
.
8.7 Sa se calculeze aria mul timii marginite de semiaxa Ox, x 0, arcul de hiperbola
x
2
y
2
= a
2
, cu y 0 si dreapta y = mx, 0 < m < 1.
Solu tie. Hiperbola intersecteaz a axa Ox n punctul de abscis a x = a, iar dreapta n
punctul de abscis a x = b, cu b =
a
1m
2
. Avem deci de calculat aria multimii m arginite
de gracele functiilor
f (x) =

0, x [0, a] ,
x
2
a
2
, x (a, b],
g (x) = mx, x [0, b] .
Prin urmare
A(
f,g
) = m
b
0
xdx
b
a
x
2
a
2
dx.
Primitiva celei de a doua integrale este

x
2
a
2
dx =
x
2
x
2
a
2
a
2
2
ln
x +
x
2
a
2
.
Ca atare
A(
f,g
) =
mb
2
2

x
2
x
2
a
2
a
2
2
ln
x +
x
2
a
2
b
a
=
a
2
2
ln
1 + m
1 m
.
8.3. VOLUMUL CORPURILOR DE ROTA TIE 95
8.3 Volumul corpurilor de rotatie
Fie f : [a, b] R
+
. Numim corp de rotatie determinat de gracul functiei f corpul
m arginit de suprafata obtinut a prin rotirea gracului functiei f n jurul axei Ox si planele
x = a si x = b:
C
f
=

(x, y, z) R
3
|
y
2
+ z
2
f (x) , a x b
.
Cel mai simplu corp de rotatie se obtine prin rotirea gracului functiei constante
f (x) = r, x [a, b] n jurul axei Ox. Aceast a multime, care este un cilindru de raz a r si
n altime b a, poate scris a
C
r
=

(x, y, z) R
3
|
y
2
+ z
2
r, a x b
.
Volumul acestui cilindru este V (C
r
) = r
2
(b a).
Functia g : [a, b] R
+
se numeste constant a pe portiuni dac a exist a o diviziune
a intervalului [a, b] a.. g s a e constant a pe ecare interval (x
i1
, x
i
), g (x) = r
i
, x
(x
i1
, x
i
), i = 1, n. Numim multime cilindric a elementar a orice multime care se obtine
prin rotirea unei functii constane pe portiuni n jurul axei Ox. Volumul corpului de
rotatie determinat de gracul functiei g este V (C
n
) =
n
i=1
r
2
i
(x
i
x
i1
).
Fie f : [a, b] R
+
si C
f
corpul de rotatie determinat de gracul functiei f. Spunem
c a C
f
are volum dac a exist a dou a siruri (G
n
) si (H
n
) de multimi cilindrice elementare
a.. G
n
C
f
H
n
si
lim
n
V (G
n
) = lim
n
V (H
n
) .
n acest caz volumul lui C
f
se deneste prin
V (C
f
) = lim
n
V (G
n
) = lim
n
V (H
n
) .
Teorem a. Dac a functia f este continu a corpul de rotatie determinat de gracul
functiei f are volum si
V (C
f
) =
b
a
f
2
(x) dx.
8.4 Probleme
8.8 Sa se calculeze volumul corpului de rota tie determinat de func tia f : [0, b] R
+
denita prin f (x) =

2ax, a, b > 0 (paraboloid de rota tie).
Solu tie. Avem
V (C
f
) = 2a
b
0
xdx = 2a
x
2
2
b
0
= ab
2
.
8.9 Sa se calculeze volumul corpului de rota tie determinat de func tia f : [a, b] R
+
denita prin f (x) =

x
2
a
2
, a, b > 0 (hiperboloid de rota tie).
Solu tie. Avem
V (C
f
) =
b
a
x
2
a
2
dx =

x
3
3
a
2
x
b
a
=

3
2a
3
3a
2
b + b
3
.
8.10 Sa se calculeze volumul corpului de rotatie determinat de func tia f : [a, a] R
+
denita prin f (x) =
b
a
a
2
x
2
, a, b > 0 (elipsoid de rota tie).
Solu tie. Deoarece f (x) = f (x), gracul este simetric fat a de axa Oy. Avem deci
V (C
f
) = 2
b
2
a
2
a
0
a
2
x
2
dx = 2
b
2
a
2
a
2
x
x
3
3
a
0
=
4
3
ab
2
.
n particular, dac a b = a, obtinem volumul sferei de raz a a,
V
sf
=
4a
3
3
.
8.11 Sa se calculeze volumele corpurilor de rota tie determinate de func tiile:
1. f : [0, 2] R
+
, f (x) = 2x x
2
.
2. f : [0, ] R
+
, f (x) = sin x.
3. f :

0,
1
2
R
+
, f (x) = arcsin x.
4. f : [0, a] R
+
, f (x) =
a
2
e
x
a
+ e
x
a
, a > 0.
5. f : [0, a] R
+
, f (x) = (
x)
2
, a > 0.
6. f : [0, 1] R
+
, f (x) =

1
3
x
2
.
7. f : [a, b] R
+
, f (x) =
1
x
(b x) (x a), a < b.
8. f : [0, 3] R
+
, f (x) =

x(x3)
x4
.
Solu tie. 1. V (C
f
) =
2
0
(4x
2
4x
3
+ x
4
) dx =

4
3
x
3
x
4
+
1
5
x
5
2
0
=
16
15
.
2. V (C
f
) =
0
sin
2
xdx =

2
0
(1 cos 2x) dx =

2
x
1
2
sin 2x
0
=
1
2
2
.
3. V (C
f
) =
1
2
0
(arcsin x)
2
dx = x(arcsin x)
2
1
2
0

1
2
0
2x
1x
2
arcsin xdx =

2
2
+
2
1
2
0
arcsin xd
1 x
2
=

3
72
+ 2

1 x
2
arcsin x
1
2
0
2
1
2
0
dx =

3
72
+

2
3
3
.
4. V (C
f
) =
a
2
4
a
0
e
x
a
+ e
x
a
2
dx =
a
2
4
a
0
e
2x
a
+ 2 + e
2x
a
dx =
a
3
8
e
2
1
e
2
+
a
3
2
.
5. V (C
f
) =
a
0
(
x)
4
dx =
a
0
a
2
4
a
3
x + 6ax 4
ax
3
+ x
2
dx =
a
3
15
.
6. V (C
f
) =
1
0
1
3
x
2
dx =

x
3
5
x
5
3
1
0
=
2
5
.
7. V (C
f
) =
b
a
(bx)(xa)
x
2
dx =
b
a
x
2
+(a+b)xab
x
2
dx =
b
a
1 +
a+b
x

ab
x
2
dx =

x + (a + b) ln x +
ab
x
b
a
= (a + b) ln
b
a
+ 2 (a b).
8. V (C
f
) =
3
0
x(x3)
x4
dx =
3
0
x + 1 +
4
x4
dx =
x
2
2
+ x + 4 ln |x 4|
3
0
=
15
2

4 ln 4.
8.5. LUNGIMEA GRAFICULUI UNEI FUNC TII 97
8.5 Lungimea gracului unei functii
Fie functia f : [a, b] R, continu a pe [a, b] si diviziunea cu intervalele partiale
[x
i1
, x
i
], i = 1, n.
Functia f
: [x
i1
, x
i
] R, dent a prin
f
(x) = f (x
i1
) +
f (x
i
) f (x
i1
)
x
i
x
i1
(x x
i1
) , i = 1, n
se numeste functia poligonal a asociat a functiei f si diviziunii .
Gracul functiei poligonale y = f
(x) este o linie poligonal a cu vrfurile n punctele

M
i
(x
i
, f (x
i
)), i = 0, n, situate pe gracul functiei y = f (x). Distanta dintre dou a
puncte consecutive este
d (M
i1
, M
i
) =

(x
i
x
i1
)
2
+ (f (x
i
) f (x
i1
))
2
.
Lungimea liniei poligonale M
0
M
1
. . . M
n
este
(f
) =
n
i=1
d (M
i1
, M
i
) =
n
i=1
(x
i
x
i1
)
2
+ (f (x
i
) f (x
i1
))
2
.
Spunem c a gacul functiei f are lungime nit a dac a multimea lungimilor tuturor
liniilor poligonale denite de f este m arginit a superior, adic a exist a sup
{ (f
)}. Acest
num ar, dac a exist a, se numeste lungimea gracului functiei f.
Teorem a. Dac a functia f : [a, b] R
+
este derivabil a si cu derivat a continu a, atunci
gracul ei are lungime nit a si lungimea sa este
(f) =

b
a
1 + f
2
(x) dx.
8.6 Probleme
8.12 Sa se calculeze lungimile gracelor urmatoarelor func tii:
1. f (x) = x
2
, x [1, 1].
2. f (x) = ln x, x

3,
.
3. f (x) = ln (1 x
2
), x

0,
1
2
.
4. f (x) =
1
2
(e
x
+ e
x
), x [0, 1].
5. f (x) =

x, x [1, 2].
6. f (x) = ln cos x, x

0,

4
.
Solu tie. 1. Datorit a simetriei avem
(f) =

1
1
1 + 4x
2
dx = 2
1
0
1 + 4x
2
dx =

2
0
1 + t
2
dt =
=

1
2
t
1 + t
2
+
1
2
ln
t +
1 + t
2
2
0
=

5 +
1
2
ln
2 +
.
2. Deoarece f
(x) =
1
x
, avem
(f) =

8
1 +
1
x
2
dx =

8
x
2
+ 1
x
dx =

8
x
2
+ 1
x
2
xdx.
Not am

x
2
+ 1 = t, atunci xdx = tdt, pentru x =

3, t = 2, iar pentru x =

8,
t = 3. Deci
(f) =

3
2
t
2
dt
t
2
1
=

3
2
dt +
3
2
dt
t
2
1
= 1 +
1
2
ln
t 1
t + 1
3
2
= 1 +
1
2
ln
3
2
.
3. Deoarece f
(x) =
2x
1x
2
, avem
(f) =
1
2
0
1 +
4x
2
(1 x
2
)
2
dx =
1
2
0
1 + x
2
1 x
2
dx =
1
2
0
dx + 2
1
2
0
dx
1 x
2
=
=
1
2
+ ln
1 + x
1 x
1
2
0
= ln 3
1
2
.
4. Deoarece f
(x) =
1
2
(e
x
e
x
), avem
(f) =

1
0
1 +
1
4
(e
x
e
x
)
2
dx =
1
2
1
0
(e
x
+ e
x
)
2
dx =
1
2
1
0
e
x
+ e
x
dx =
=
1
2
e
x
e
x
1
0
=
1
2
e
1
e
.
5. Deoarece f
(x) =
1
2
x
, avem
(f) =

2
1
1 +
1
4x
dx.
Putemcalcula aceast a integral a efectund schimbarea de variabil a
1 +
1
4x
= t. Deoarece
caculele sunt prea complicate, am putea evalua lungimea aceluiasi arc de curb a reprezen-
tat prin functia invers a: g (y) = y
2
, y

1,
. Avem
(f) =

2
1
1 + 4y
2
dy =
1
2
2
2
1 + t
2
dt =
=
1
2
1
2
t
1 + t
2
+
1
2
ln
t +
1 + t
2
2
2
=
1
2
+
1
4
ln
3 + 2
2
2 +
5
.
6. Deoarece f
(x) = tg x, avem
(f) =

4
0
1 + tg
2
xdx =

4
0
1
cos x
dx =

4
0
(sin x)
sin
2
x 1
dx =
=
1
2
ln
1 sin x
1 + sin x
4
0
= ln
2 + 1
.
8.7. ARIA SUPRAFE TELOR DE ROTA TIE 99
8.7 Aria suprafetelor de rotatie
Fie f : [a, b] R
+
. Numim suprafat a de rotatie determinat a de gracul functiei f
suprafata obtinut a prin rotirea gracului functiei f n jurul axei Ox:
S
f
=

(x, y, z) R
3
|
y
2
+ z
2
= f (x) , a x b
.
Fie o diviziune a intervalului [a, b]. Aria suprafatei de rotatie determinat a de
gracul functiei f
, ind suma ariilor laterale a trunchiurilor de con de raze f (x

i1
),
f (x
i
) si generatoare d (M
i1
, M
i
), se scrie
A(S
f
) =
n
i=1
(f (x
i1
) + f (x
i
)) d (M
i1
, M
i
) =
=
n
i=1
(f (x
i1
) + f (x
i
))
(x
i
x
i1
)
2
+ (f (x
i
) f (x
i1
))
2
.
Fie f : [a, b] R
+
o functie continu a. Spunem c a suprafata de rotatie are arie dac a
oricare ar sirul de diviziuni (
n
), a c aror norm a tinde la zero cnd n , sirul
S
f
n
este convergent. n acest caz, num arul real pozitiv

A(S
f
) = lim
n
A
S
f
n
se numeste aria suprafetei de rotatie S

f
.
Teorem a. Dac a functia f : [a, b] R
+
este derivabil a si cu derivat a continu a, atunci
suprafata de rotatie determinat a de gracul functiei f are arie si
A(S
f
) = 2
b
a
f (x)
1 + f
2
(x) dx.
8.8 Probleme
8.13 Sa se gaseasca ariile suprafetelor de rota tie determinate de gracele func tiilor:
1. f (x) =
1
3
x
3
, x [0, 1].
2. f (x) =
1
2
(e
x
+ e
x
), x [0, 1].
3. f (x) = sin x, x [0, ].
4. f (x) = cos x, x

0,

2
.
5. f (x) =

2ax, x [0, b], a, b > 0 (paraboloid de rota tie).
6. f (x) =
b
a
a
2
x
2
, x [a, a], a > b > 0 (elipsoid de rota tie).
Solu tie. 1. Avem
A(S
f
) = 2
1
0
x
3
3
1 + x
4
dx =
2
3
1
4
1
0
1 + x
4
d
1 + x
4
=
=

6
2
3
1 + x
4
3
2
1
0
=

9
2 1
.
2. Deoarece 1 + f
2
(x) = 1 +
1
4
(e
x
e
x
)
2
=
1
4
(e
x
+ e
x
)
2
, avem
A(S
f
) = 2
1
0
1
4
e
x
+ e
x
2
dx =

2
1
2
e
2x
+ 2x
1
2
e
2x
1
0
=
=

4
e
2
e
2
+ 4
.
3. Avem
A(S
f
) = 2

0
sin x
1 + cos
2
xdx = 4

2
0
sin x
1 + cos
2
xdx.
Efectu am schimbarea de variabil a cos x = t, sin xdx = dt, pentru x = 0, t = 1, pentru
x =

2
, t = 0. Deci
A(S
f
) = 4
1
0
1 + t
2
dt = 2

t
1 + t
2
+ ln
t +
1 + t
2
1
0
dx =
= 2
2 + ln
1 +
.
4. Avem
A(S
f
) = 2

2
0
cos x
1 + sin
2
xdx.
Efectu am schimbarea de variabil a sin x = t, cos xdx = dt, pentru x = 0, t = 0, pentru
x =

2
, t = 1. Deci
A(S
f
) = 2
1
0
1 + t
2
dt =

t
1 + t
2
+ ln
t +
1 + t
2
1
0
dx =
=
2 + ln
1 +
.
5. Deoarece f (x)
1 + f
2
(x) =

a (2x + a), avem
A(S
f
) = 2
b
0
a (2x + a) dx = 2
b
0
(2x + a)
1
2
dx =
=
2
a
3
(2x + a)
3
2
b
0
=
2
a
3
(2b + a)
3
2
a
3
2
.
6. Deoarece f
2
(x) =
b
2
a
2
(a
2
x
2
), f (x) f
(x) =
b
2
a
2
x si
f (x)
1 + f
2
(x) =
b
a
a
2
e
2
x
2
,
unde e =

a
2
b
2
a
este excentricitatea elipsei, avem
A(S
f
) =
4b
a
a
0
a
2
e
2
x
2
dx = 2ab
arcsine
e
+
1 e
2
.
Bibliograe
[1] Li\ An\:
A. 1. Monoz\:, Culegere de probleme de calcul diferen tial si integral,

Vol. I, Editura Tehnic a, Bucuresti, 1967.
[2] Gi. Lcn. L. C\:i. S. G
Ai:
A, Culegere de probleme de calcul diferen tial si

integral, Vol. II si III, Editura Tehnic a, Bucuresti, 1967.
[3] S. Ciini 1
A, Probleme de matematici superioare, Editura Didactic a si pedagogic a,

Bucuresti, 1989.
[4] L. Di:io\ici, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.
[5] N. Do:ci. D. Fio:on, Analiza matematica. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucuresti, 1993.
[6] C. I. Nicoiic, Teste de analiza matematica, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.
[7] Gi. Inocoiic, Matematica, Univ. Tehnic a Gh. Asachi Iasi, 1999.
[8] Gi. Inocoiic. Gi. Si\i. M. Ii\, Matematica, teorie si aplica tii, Editura
Gh. Asachi Iasi, 2001.
[9] Gi. Sini 1cii, Calcul diferen tial si integral, Vol. 1, No tiuni fundamentale, Ed. st.
si Encicl., Bucuresti, 1985.
[10] Gi. Sini 1cii, Calcul diferen tial si integral, Vol. 2, Exerci tii, Ed. St. si Encicl.,
Bucuresti, 1985.
[11] Ioic\ 1on\cii, Culegere de probleme de analiza matematica, Vol. I, Calculul
diferential, Univ. Tehnic a Gh. Asachi Iasi, 2000.
[12] Ioic\ 1on\cii, Culegere de probleme de analiza matematica, Vol. II, Calcu-
lul integral, Univ. Tehnic a. Gh. Asachi Iasi, 2001.
[13] Gi. Gi. O. S)
A:i Sii
A. 1. S)oic\, Matematica - Elemente de analiza mate-

matica, Manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactic a si pedagogic a, Bucuresti,
1996.
[14] N. Loioc. I. Coio)o\n
A, Matematica - Elemente de analiza matematica, Manual

pentru clasa a XII-a, Editura Didactic a si pedagogic a, Bucuresti, 1996.
101
102 BIBLIOGRAFIE
[15] Aiix\:n\ Coio)o\n
A. I. Coio)o\n
A, Analiza matematica: Rezolvarea pro-

blemelor din manual, Editura Rotech Pro, Bucuresti, 1997.
[16] C. Io:ic- 1i. L. Iin\:, Calcul diferen tial si integral pentru admitere n fa-
cultate, Editura Albatros, Bucuresti, 1975.
[17] M. L. S:oii\:ii, Tabele de integrale nedenite, Editura Tehnic a, Bucuresti,
1972.

Matematici Element Are - Calcul Diferential Si Integral

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematici Element Are - Calcul Diferential Si Integral

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gheorghe PROCOPIUC

are loc inegalitatea

. Dac a b < 1 rezult a 1 b > 0 si atunci n N

, multimea majorantilor este

este bijectiv a si deci inversabil a.

cu valori n R, este nem arginit a

1, are loc pentru orice n > N, cu

n > 1, pentru n 2, notnd

6. Sa se arate ca sirul este convergent si sa se calculeze limita

si ar at am c a ecuatia f(x) = nu are solutii n intervalul

(x) h este diferentiabil a n x

(c) (b a) = df(c; b a).

(), = a + h, (0, 1).

(x) = 0 pe I, atunci f este constant a

(x) = cos x xsin x. 4) f

(x) = 2 cos 2x.

sunt puncte de maxim, y

sunt puncte de minim, k Z.

(x) = 0 are cel pu tin o solutie n

(b) = 0. Sa se arate ca exista cel pu tin un punct c (a, b) a.. f

(d) = 0. Exist a apoi

submultimea lui E pe care f este derivabil a. Avem

este strict pozitiv a pe un interval I E

, atunci functia f este

este strict negativ a pe un interval I E

, atunci functia f este

este continu a si nu se anuleaz a pe un interval I E

p astreaz a acelasi semn pe ntreg intervalul I.

E pe care functia f este derivabil a si se calculeaz a

se anuleaz a, adic a se rezolv a ecuatia

este asimptot a la ramura innit a a gracului functiei y = f (x),

se determin a din formulele:

(x) = 0, se determin a semnul derivatei ntia pe subintervale. Se

(x) = 0, se determin a semnul derivatei a doua pe

(x) = cos x + 2 cos

(x) = sin x(1 + 4 cos x). Ea se anuleaz a n interiorul

(x) = 2 sin x(2 cos x + 1). Ea se anuleaz a pentru x

(x) > 0 pentru x (, 0) si f

(x) < 0 pentru

sunt puncte de inexiune, deoarece f

(x) < 0 pentru x

(x) > 0 pentru x

, iar cu axa Oy este

(x) = 0 se mai scrie:

(x) > 0 pentru x (0, 1), rezult a c a originea este punct de

este punct unghiular al gracului.

este punct de inexiune.

(x) = 0 are solutiile x

(x) < 0 pentru x <

(x) > 0 pentru x <

(x) = f (x), pentru orice x I. Functia F se numeste

sin xdx = cos x + C,

(t) pe I. Dac a (t) este o primitiv a a functiei f(u(t))u

sin xdx = xsin x + cos x + C.

sin xd cos x = sin xcos x +

cos xdx = xcos x + sin x + C.

(f) aproximeaz a aria suprafetei cuprins a ntre

( x) (x ) dx, > , efectund schimbarea

(x) este o linie poligonal a cu vrfurile n punctele

, ind suma ariilor laterale a trunchiurilor de con de raze f (x

este convergent. n acest caz, num arul real pozitiv

se numeste aria suprafetei de rotatie S

A. 1. Monoz\:, Culegere de probleme de calcul diferen tial si integral,

A, Culegere de probleme de calcul diferen tial si