Culegere Probleme An Num Trambitas

Culegere de probleme de Analiza numerica
Radu Tiberiu Trmbitas

27 martie 2015
Cuprins
Prefata
Formula lui Taylor si aplicatii
Elemente de Analiza functionala si teoria aproximarii

2.1 Spatii metrice, spatii Banach, spatii Hilbert . . . .
2.2 Spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.1 Functionale liniare n spatii Hilbert . . . .
2.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.1 Calculul polinoamelor ortogonale . . . . .
2.4.2 Exemple de polinoame ortogonale . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
7
7
13
13
15
18
18
20
.
.
.
.
.
35
36
37
38
40
48
Rezolvarea numerica a sistemelor algebrice liniare

4.1 Descompunere LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Descompunere LUP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Sisteme de ecuatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
54
54
56
61
Calculul cu diferente
67
Interpolare
6.1 Interpolare polinomiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Interpolare Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
78
78
82
85
.
.
.
.
.
.
.
Teoria erorilor
3.1 Erori absolute si relative. Cifre semnificative corecte
3.2 Propagarea erorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Erorile pentru vectori si operatori . . . . . . . . . . .
3.4 Aritmetica n virgula flotanta . . . . . . . . . . . . .
3.5 Conditionarea unei probleme . . . . . . . . . . . . .
ii
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
CUPRINS
iii
6.4
6.5
6.6
91
93
96
Interpolare Birkhoff . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Interpolare rationala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Interpolare spline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7 Aproximari n medie patratica
103
8 Operatori liniari si pozitivi

110
8.1 Operatorul lui Bernstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
8.2 B-spline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
8.3 Alti operatori liniari si pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
9 Aproximarea functionalelor liniare
9.1 Derivare numerica . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Formule de integrare numerica de tip Newton-Cotes
9.2.1 Formule Newton-Cotes nchise . . . . . . .
9.2.2 Formule Newton-Cotes deschise . . . . . .
9.3 Alte formule de tip interpolator . . . . . . . . . . .
9.4 Cuadraturi repetate. Metoda lui Romberg . . . . .
9.5 Formule de cuadratura de tip Gauss . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
122
122
127
127
130
132
141
142
10 Ecuatii neliniare
151
10.1 Ecuatii n R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
10.2 Sisteme neliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
11 Rezolvarea numerica ecuatiilor diferentiale
164
iv
CUPRINS
Prefata
Aici ar veni prefata.
Capitolul 1
Fie I un interval si f : I R o functie derivabila de n ori n punctul a I.
Polinomul
(x a)n (n)
xa
f (a) + +
f (a)
(Tn f )(x) = f (a) +
1!
n!
se numeste polinomul lui Taylor de gradul n, atasat functiei f n punctul a.
Cantitatea
(Rn f )(x) = f (x) (Tn f )(x)
se numeste restul de ordinul n al formulei lui Taylor n punctul x.

Formula
f (x) = (Tn f )(x) + (Rn f )(x)
sau
xa
(x a)2
(x a)n (n)
f (a) +
f (a) + +
f (a) + (Rn f )(x)
1!
2!
n!
se numeste formula lui Taylor de ordinul n pentru functia f n vecinatatea punctului a.
Pentru rest avem
f (x) = f (a) +
(Rn f )(x) =
(x a)n
(x), cu lim (x) = 0.
xa
n!
Daca f C n+1 (I), atunci (0, 1) astfel ncat

(Rn f )(x) =
(x a)n+1 f (n+1) [a + (x a)]

(n + 1)!
(restul n forma lui Lagrange)

(Rn f )(x) =
(x a)n+1 (1 )n f (n+1) [a + (x a)]

n!
2
3
(restul n forma lui Cauchy)
(Rn f )(x) =
b
a
(x t)n (n+1)
f
(t)d t
n!
(restul n forma integrala.

Daca n formula lui Taylor se ia a = 0, se obtine formula lui MacLaurin
xn (n)
f (x) = f (0) + xf (0) + + f (0) + (Rn f )(x),
n!
unde
(Rn f )(x) =
xn+1 (n+1)
f
(x),
(n + 1)!
(0, 1).
Dam formulele lui Taylor (MacLaurin) pentru cateva functii uzuale

x2
xn
+ +
+ Rn (x);
2!
n!
x3 x5
x2n+1
sin x = x
+
+ + (1)n
+ R2n+1 (x);
3!
5!
(2n + 1)!
2n
x2 x4
n x
+
+ + (1)
+ R2n (x);
cos x = 1
2!
4!
(2n)!
x2 x3
xn
ln(1 + x) = x
+
+ + (1)n
+ Rn+1 (x);
n +1
2 3

k
k 2
k n
(1 + x)k = 1 +
x+
x + +
x + Rn (x),
1
2
n
ex = 1 + x +
unde
Aplicatii
(1.1)
(1.2)
(1.3)
(1.4)
(1.5)

k
k(k 1) . . . (k n + 1)
.
=
n!
n
I. La determinarea punctelor de extrem si inflexiune ale unor functii.

Teorema 1.0.1 Fie f : I R si a I. Daca f admite derivata de ordinul
n pe I, continua pe I, si daca
f (a) = f (a) = = f (n1) (a) = 0 si f (n) (a) 6= 0
atunci
daca n = 2k si f (n) (a) < 0, atunci a este un punct de maxim relativ;
daca n = 2k si f (n) (a) > 0, atunci a este un punct de minim relativ;

daca n = 2k + 1 si a este un punct interior, atunci a este un punct de
inflexiune.
II. Calculul aproximativ al functiilor n unul din urmatoarele moduri:
(a) Fiind dat un punct x I, sa se determine un numar natural n (cat mai
mic posibil) astfel ncat
|f (x) (Tn f )(x)| < .
(b) Sa se determina n astfel ncat inegalitatea |f (x) (Tn f )(x)| < sa
fie satisfacuta n toate punctele unui interval.
(c) Fiind dat un numar natural n sa se determine intervalul n care are loc
inegalitatea anterioara.
III. La calculul unor limite.
IV. La deducerea unor metode numerice.
Problema 1.0.2
Sa se scrie formula lui MacLaurin pentru functia f : [a, )
R, f (x) = a + x, a > 0.
Solutie. Scriem f (x) =
f (x) =
a+x=
a 1+
x
a
; se obtine
x 2
x 3
1x
1 1 1
2 1 1
a 1+
+ (1) 2
+ (1) 3
+ ...
2a
2 2! a
2 3! a

n
n1 1 3 5 . . . (2n 3) x
+ (Rn f )(x) .
+(1)
n!2n
a
Problema 1.0.3 Sa se scrie formula lui MacLaurin pentru functia f : R R,

f (x) = arctan x. Care este raza de convergenta ?
Solutie. Pornim de la
1
1
(arctan x) =
=
2
1+x
2i
1
1
xi x+i
Folosind apoi formula

dn
dxn
1
x+a
(1)n n!
,
(x + a)n+1
5
se obtine pentru valoarea derivatei de ordinul n + 1 n 0

1
1
1
n

=
= (1) n!

n+1
n+1
2i
(x i)
(x + i)
x=0

1
1
n+1
(1) n!
n+1 = (1)n+1 n! sin(n + 1) .
n+1
(i)
(i)
2
(arctan x)(n+1) x=0
Formula MacLaurin corespunzatoare este

arctan x = x
x2n+1
x3 x5
+
+ ...
+ (Rn+1 f )(x).
3
5
2n + 1
Raza de convergenta este

R = lim
an
= 1.
an+1
Problema 1.0.4 Sa se determine punctele de maxim si de minim ale urmatoarelor

functii:

a) f : 12 , 21 R, f (x) = 2x6 x3 + 3;
b) f : R R, f (x) = 2 cos x + x2 .
Solutie.
a) f (x) = 12x5 3x2 = 3x2 (4x3 1) are radacinile reale x1,2 = 0 si x3,4,5 =
1
3 .
4
f (x) = 60x4 6x, f (0) = 0,
f (x) = 240x3 6 = 6(40x3 1), f (0) = 6 0 punct de inflexiune.

Functia nu are puncte de extrem pe 21 , 21 .
b) f (x) = 2 sin x + x = 2(x sin x), f (0) = 0,
f (x) = 2 cos x + 2 = 2(1 cos x), f (0) = 0

f (x) = 2 sin x, f (0) = 0,
f IV (x) = 2 cos x, f IV (0) = 2.

x = 0 este punct de minim si f (0) = 2.
Problema 1.0.5 Sa se determine numarul natural n astfel ca pentru a = 0 si

f : R R, f (x) = ex Tn f sa aproximeze f n [1, 1] cu trei zecimale exacte.
Solutie. Impunem conditia

n+1 x
x e
< 103 .
|(Rn f ) (x)| =
(n + 1)!
Deoarece x < 1, ex < e < 3, avem

n+1

x
3
x
3

(n + 1)! e < (n + 1)! < 10 n = 6.
In particular, luand x = 1, obtinem

1
1
1
e 1 + + +
.
<
1!
6!
1000
Problema 1.0.6 Sa se aproximeze
Solutie. Avem
999 cu 12 zecimale exacte.
3
999 = 10 1
1
1000
31
1
. Intr-o serie alternata modulul
Folosim formula (1.5) pentru k = 1/3, x = 1000
erorii este mai mic decat modulul primului termen neglijat.
1

3n
|(Rn f )(x)| < 3 10 .
n
Pentru n = 4 avem
|(Rn f )(x)| <
10 12
1
10
=
.
243
24300000000000
Capitolul 2
Elemente de Analiza functionala si
teoria aproximarii
2.1
Spatii metrice, spatii Banach, spatii Hilbert
Problema 2.1.1 Spatiul s al sirurilor numerice n care distanta dintre

x = (x1 , x2 , . . . , xk , . . . ) si y = (y1 , y2 , . . . , yk , . . . ) este data de
d(x, y) =
X
1 |xk yk |
2k 1 + |xk yk |
k=1
este un spatiu metric complet.

Solutie. Pozitivitatea si simetria se verifica imediat. Inegalitatea triunghiului:
functia (2) = +1
este crescatoare pentru 0, de unde
| + |
|| + ||
||
||
+
1 + | + |
1 + || + ||
1 + || 1 + ||
X 1 |xk yk |
d(x, y) =
2k 1 + |xk yk |
k=1
=
X
X
1 |xk zk |
1 |zk yk |
+
2k 1 + |xk zk | k=1 2k 1 + |zk yk |
k=1
= d(x, z) + d(y, z)
Completitudinea: Convergenta n s nseamna convergenta pe componente.

(n)
(n)
(n)
(0)
xn = (x1 , x2 , . . . , xk , . . . ),
(0)
(0)
x0 = (x1 , x2 , . . . , xk , . . . )
7

(0)
xn x0 lim x(n)
n = xk
n
(n)
(2.1)
(0)
1 |xk xk |
(n)
(0)
d(xn , x0 ) 0 xk xk k N
(n)
(0)
k
2 1 + |xk xk |
Din (2.1) rezulta ca n
(n)
(0)
X
1 |xk xk |
S=
(0)
2k 1 + |x(n)
k=1
k xk |
se poate trece la limita termen cuPtermen deoarece S este uniform convergenta

1
and la zero rezulta
(este majorata de seria numerica
k=1 2k ) fiecare termen tinz
d(xn , x0 ) 0. Daca (xn ) este sir Cauchy, atunci fiecare componenta este Cauchy.
(0)
(n)
Fie xk = lim xk , k N.
n
(0)
(0)
x0 = (x1 , . . . , xk , . . . ),
xn x0 .
Observatia 2.1.2 s este un spatiu vectorial topologic.

Problema 2.1.3 Asemanator se arata ca C(K) este complet.
Demonstratie. Fie (xn ) un sir Cauchy n C(K). > 0 N a.. m, n N
d(xm , xn ) = max |xm (t) xn (t)| <
tK
tK
|xm (t) xn (t)| <
(2.2)
Fixam t K (xn (t)) sir numeric Cauchy lim xn (t) = x0 (t) x0 C(K)?
n
xn x0 . Trecand la limita cand m n (2.2) obtinem
|x0 (t) xn (t)|
xn x0 xn x0 n C(K) x0 continua
Problema 2.1.4 Spatiul Lc (X, Y ) = B(X, Y ) al aplicatiilor liniare si continue
definite pe X cu valori n Y , unde X si Y sunt spatii liniare normate, este un
spatiu liniar normat. Daca Y este spatiu Banach atunci si Lc (X, Y ) este spatiu
Banach.
Solutie. Fie U L(X, Y ).
2.1. Spatii metrice, spatii Banach, spatii Hilbert
Propozitia 2.1.5 U continuu n x0 X U continuu pe X. ( ) Fie (xn ),

xn x (x, xn )
xn = [x0 + (xn x)] + (x x0 )
x0 + xn x x0
U xn = U [x0 + (xn x)] + U (x x0 ) U (x0 ) + U (x x0 )
( ) evidenta.
Definitia 2.1.6 U L(X, Y ), X, Y spatii liniare normate. U marginit daca
exista C R astfel ncat
xX
kU xk Ckxk
(2.3)
Teorema 2.1.7 U continuu U marginit.

Demonstratie. ( )
U continuu, fie C0 = sup kU xk < Intr-adevar daca

kxk
xX
C0 = , atunci exista (xn ) (xn X, kxn k = 1) astfel ncat n = kU xn k .

(cont)
Fie (xn ) xn = x2nn xn 0 = U xn 0, dar kU xn k = 1 contradictie. Fie

1
x
kx k = 1 kU x k C0 ; dar U x = kxk
Ux
x 6= 0; x X si x = kxk
kU xk C0 kxk, deci (2.3) este adevarata pentru C = C0 . ( ) (2.3) U
continua n 0 U continuu pe X.
In (2.3) luam C = C0 = kU k.
kU xk kU kkxk
(2.4)
Daca am stabilit o inegalitate de tipul (2.3) pentru un anumit C, atunci kU k C.

Sa aratam ca Lc (X, U ) L(X, Y ) si ca este normat. Fie U1 , U2 Lc (X, Y ),
U = U1 +U2 . Avem kU xk kU1 xk+kU2 xk (kU1 k+kU2 k) si kuk = ||kU k.
kU k = 0 kU xk = 0 x X U = 0
Completitudinea (Un ) Cauchy > 0 N : m, n N
kUm Un k <
xX
complet.lui Y
(2.5)
kUm x Un xk < kxk (Un x) Cauchy
Ux = lim Un x
n
(2.6)
(x X); (2.5) kU x Un xk = lim kUm x

m
Un xkl kxk V = U Un B(X, Y ) U = V + Un B(X, Y ) (2.6)

kU Un k Un U
10
Corolar 2.1.8 Daca X, Y s.l.n. Lc (X, Y ) s.l.n.; X s.l.n., Y Banach

Lc (X, Y ) Banach
Observatia 2.1.9 Interpretarea geometrica a lui kU k - este marginea superioara
a coeficientului de dilatare al unui vector prin operatorul U .
Corolar 2.1.10 X este Banach.
X = Lc (X, K)
f X
kf k = sup f (x)
kxk1
Observatia 2.1.11 Daca K = C, atunci (f )(x) = f (x).

Problema 2.1.12 Fie C[a, b] si f : C[a, b] R.
f (x) =
n
X
ck x(tk )
k=1
t1 , . . . , tn [a, b], ck R. Sa se arate ca f este liniara si kf k =
Pn
k=1
|ck |.
Solutie. Liniaritatea este imediata.

n

n
n
X

X
X

|f (x)| =
ck x(tk ) max |x(t)|
|ck | =
|ck |kxk

t[a,b]
k=1
k=1
k=1
P
f continua si kf k nk=1 |ck |
Sa construim acum pe [a, b] o functie x
e, liniara pe portiuni, care ia n t1 , t2 ,
. . . , tn valorile
x
e(tk ) = sign ck , k = 1, n,
si care sa fie liniara pe intervalul [tk , tk+1 ], k = 1, n 1 si constanta n [a, t1 ] si

[tn , b] (vezi figura 2.1)
Evident |e
x(t)| 1, adica ke
xk 1 si
kf k = sup |f (x)| f (e
x) =
kxk1
n
X
k=1
ck x
e(tk ) =
n
X
k=1
ck nn ck =
n
X
k=1
|ck |
2.1. Spatii metrice, spatii Banach, spatii Hilbert
11
Figura 2.1: Functia x

e din problema 2.1.12
Problema 2.1.13 Se considera urmatoarele trei norme pe R2

kxk2 = (|x1 |2 + |x2 |2 )1/2 ,
kxk1 = |x1 | + |x2 |,
kxk = max{|x1 |, |x2 |}
Sa se reprezinte grafic multimile B1 (0) n raport cu toate cele 3 norme. Sa se

determine geometric cele mai mici constante a, b, c, d astfel ncat
akxk1 kxk2 bkxk1 ,
ckxk kxk2 dkdk .
Solutie. Avem inegalitatile:
kxk2
2
1
2
kxk1
kxk2
1
2
kxk
Graficele apar n figura 2.2.
Problema 2.1.14 Fie C 1 [0, 1] si normele

Z 1
|f (t)|dt, kf k = sup |f (t)|
kf k1 =
t[0,1]
kf k = |f (0)| + sup |f (t)|

t[0,1]
12
Figura 2.2: Normele ||.||2 , ||.||1 si ||.||

(a) Sa se verifice ca k k este norma pe C 1 [0, 1].
(b) Orice sir convergent n norma k k este convergent si n norma k k1 ; orice
sir convergent n norma k k este convergent si n norma k k.
(c) Sa se studieze convergenta sirurilor fn (t) = tn si gn (t) = n1 sin nt. Ce se
poate afirma despre cele trei norme?
Solutie. a) kf k 0 k0k = 0 kf k = 0 f (0) = 0,
|f (t)| = |f (t) f (0)| = |tf ()| = 0 f = 0
f (t) = 0
|f k = |f (0)| + sup |f (t)| = ||kf k

t[0,1]
kf + gk = |(f + g)(0)| + sup |(f + g) (t)|

t[0,1]
|f (0)| + |g(0)| + sup (|f (t)| + |g (t)|) kf k + kgk

t[0,1]
b) kfn f k 0
sup |fn (t) f (t)| 0
t[0,1]
R1
0
|fn (t) f (t)|dt 0
fn f n k k kfn f k 0 |fn (0) f (0)| + sup |fn (t) f (t)|

t[0,1]
0 kfn f k
Z 0.
t dt =
kfn k1 =
n+1
0
fn 0 n k k1 fn f n k k
c)
kfn k = sup tn = 1
t[0,1]
fn f n k k1 , adica f = 0, kf k = 1 fn 9 n k k1 nu converge n k k
kgn k = sup |n1 sin nt| n1 kgn k =
t[0,1]
= |n1 sin 0| + sup | cos nt| = 1

t[0,1]
2.2. Spatii Hilbert
13
gn 0 n k k1 si k k dar nu are limita n k k . kf k1 kf k kf k , dar ele nu

sunt echivalente.
Problema 2.1.15 Fie P spatiul liniar al polinoamelor cu coeficienti reali.
a) P (X) = a0 + a1 X + + an X n , atunci p(P ) = |a0 | + + |an | este o
norma pe P si p(P1 P2 ) p(P1 )p(P2 ).
b) Aplicatia : P P, (P ) = P este o aplicatie liniara care nu este
continua fata de norma P .
c) Fie p1 (P ) = sup |P (x)|. Sa se arate ca p1 este o norma dar p si p1 nu
x[1,1]
sunt echivalente.
Solutie. a)
(P Q)(x) = a0 b0 + (a0 b1 + a1 b0 )X + + an bm X n+m

n,m
n+m
k
X
X X

p(P Q) =
ai bk1
|ai bj | = p(P )p(Q)

k=0
i=0
i,j=0
b) Pn (x) = n1 X n p(Pn ) = n1 Pn 0 (n p) p(Pn ) = 1 Pn 9 0

c) Se arata usor ca p1 (P ) p(P ) Presupunem ca exista C 0 astfel ncat
p(P ) Cp1 (P ), p P . Fie Pn (x) = (n + 1)1 (1 x2 + x4 + (1)n x2n )
1 + (1)n x2n+2
p1 (Pn ) = (n + 1)1 C
p(Pn ) = 1 Pn (x) = (n + 1)1
1 + x2
n+1
2n + 1
P (p) =
n+1
(P, k k) este o algebra normata.
2.2
Spatii Hilbert
2.2.1 Functionale liniare n spatii Hilbert

Problema 2.2.1 Expresia generala a unei functionale liniare ntr-un spatiu Hilbert.
Solutie. (H, h, i) spatiu Hilbert. Pentru y fixat hx, yi este o functionala liniara, continua. Fie
f (x) = hx, yi
(2.7)
|f (x)| = |hx, yi| kxkkyk kf k kyk
(2.8)
Sa aratam ca functionalele de forma (2.7) sunt singurele din H si ca n (2.8)

are loc egalitatea.
14
Teorema 2.2.2 (Riesz) Pentru orice functionala liniara si continua, definita pe

spatiul Hilbert H, ! y H astfel ncat x H, f (x) = hx, yi si
kf k = kyk.
(2.9)
Demonstratie. Fie H0 = {x H : f (x) = 0} = Kerf , f liniara si continua

H0 nchis Daca H0 = H y = 0. Presupunem ca H0 6= H. Fie y0 6 H0 .
Scriem y0 sub forma y0 = y + y (y H0 , y H0 ) Evident y 6= 0 si
f (y ) 6= 0. Putem lua f (y ) = 1.
Observatia 2.2.3 f (y0 ) = f (y ) +f (y ) = f (y )
| {z }
0
Putem lua f (y ) = 1. Sa luam x H si punem f (x) = . Elementul x =

x y H0 caci
f (x ) = f (x) f (y ) = = 0
Deci
hx, y i = hx + y , y i = hy , y i + hx , y i
astfel ncat

f (x) = = x,
y
hy , y i
y
. Unicitatea hx, yi = hx, y1 i hx, y y1 i = 0
hy , y i
deci y y1 H, posibil doar daca y = y1 . Pe de alta parte

y
hy, yi
kf k f
=
= kyk.
kyk
kyk
si deci putem lua y =
Cazuri particulare.
Rb
L2 [a, b] f (x) = hx, yi = P
x(t)y(t)dt
a
l2
f (x) = hx, yi = P
k=1 k k
n
n
R
f (x) = hx, yi = k=1 k k
Problema 2.2.4 Sa se arate ca dualul unui spatiu Hilbert este tot un spatiu Hilbert.
2.3. Serii Fourier
15
Solutie. X spatiu Banach. Sa aratam ca norma este indusa de un produs scalar. f, g X x, y X astfel ncat f (u) = hu, xi, g(u) = hu, yi, u X
Fie hf, gi = hy, xi. Sa aratam ca aplicatia astfel definita verifica axiomele produsului scalar.
hf, f i = kxk2 = kf k2 0
?
hf, gi = hg, f i
Fie f (u) = hu, x i
(f + f )(u) = f (u) + f (u) = hu, xi + hu, x i = hu, x + x i
hf + f , gi = hy, x + x i = hy, xi + hy, x i = hf, gi + hf , gi

(f )(u) = f (u) = hu, xi = hu, xi
hf, gi = hy, xi = hy, xi = hf, gi
2.3
Serii Fourier
Fie un sistem ortonormal {xk } ntr-un spatiu Hilbert (H, h, i) si x H. Numerele

ak = hx, xk i, k N
se numesc coeficienti Fourier ai elementului x n raport cu sistemul considerat,
iar seria
X
ak x k
k=1
seria Fourier a elementului x.

Consideram subspatiul Hn = L({x1 , . . . , xn }).
Avem
P
Teorema 2.3.1 Suma partiala sn = nk=1 ak xk a seriei Fourier a unui element x
este proiectia acelui element pe subspatiul Hn .
Demonstratie. x = sn + (x sn ) si pentru sn Hn este suficient sa aratam

ca x sn Hn . x sn xk (x E x L(E)) x sn Hn .
Corolar 2.3.2 Pentru orice element
n
X
z=
k xk H n
k=1
avem
kx sn k = d(x, Hn ) kx zk
16

Pe de alta parte
kxk2 = ksn k2 + kx sn k2 ksn k2
2
ksn k =
n
X
k=1
|ak |2
(2.10)
(2.11)
Corolar 2.3.3 (Inegalitatea lui Bessel)

n
X
k=1
|ak |2 kxk2 .
Trecand la limita pentru n
X
k=1
|ak |2 kxk2
(2.12)
Daca n (2.12) are loc egalitate pentru x X spunem ca este verificata egalitatea lui Parseval sau ecuatia de nchidere.
Teorema 2.3.4 Seria Fourier a oricarui element x H converge ntotdeauna si
suma sa este proiectia lui H pe H0 = L({xk }). Pentru ca suma seriei Fourier sa
fie egala cu un element dat x, este necesar si suficient ca ecuatia de nchidere sa
fie verificata pentru acel element.
Demonstratie. (2.12)
obtine
2
ksn+p sn k =
n+p
X
k=n+1
Pn
k=1
|ak |2 convergenta. Pentru sumele partiale se
|ak |2 0 convergenta seriei Fourier
P
i x = s + x s putem arata ca n
Fie s =
k=1 ak xk . Deoarece s H0 s
demonstratia teoremei 2.3.1 ca x s H0 . Tinand cont de (2.11), (2.10) se
rescrie
n
X
2
2
kx sn k = kxk
|ak |2 concluzia.
k=1
Daca {xk } este complet, H0 = H si x H proiectia lui x pe H0 coincide

cu X.
Corolar 2.3.5 Daca {xk } este complet x H seria sa Fourier converge la x.
2.3. Serii Fourier
17
Spunem ca sistemul ortonormal {xk } este nchis daca ecuatia de nchidere este
verificata pentru orice x H.
Corolar 2.3.6 {xk } nchis {xk } complet.
Demonstratie. Teorema 2 ecuatia de nchidere are loc x H0 , deci
nchiderea este echivalenta cu H0 = H, adica completitudinea.
Exemplul 2.3.7 Sa se determine seria Fourier trigonometrica pentru functia:
f (x) = |x|,
< x <
Solutie. Functiile de baza sunt

1
1
1
x0 = , . . . , xk = cos kx, yk = sin kx, . . . ,
2
iar coeficientii
2
Z
2
1
a0 =
f (x) dx = ,
2
2
Z
1
ak =
f (x) cos kxdx,

Z
1
bk =
f (x) sin kxdx,

Z
Z
1
2
2
ak =
|x| cos kxdx =
x cos kx = [(1)k 1],

0
k
Z
1
bk =
|x| sin kxdx = 0.

sn (x) =
n
2 X (1)k 1
+
cos kx.
2 k=1
k2
Observatia 2.3.8 Seria Fourier trigonometrica pe [l, l] are expresia:

nx
nx
a0 X
ak cos
+
+ bk sin
sn =
,
2
l
l
iar coeficientii sunt dati de formulele
Z
1 l
nx
ak =
dx,
f (x) cos
l l
l
Z
nx
1 l
dx.
f (x) sin
bk =
l l
l
18
Problema 2.3.9 Fie f (x) = x2 . Se cere seria sa Fourier pe [, ].

Solutie.
Z
2 2
x cos nxdx =
x cos nxdx
0
Z
Z
x2 nk nx 2
2
x cos nxdx =
xnk nxdx =

n
n 0
0
0

Z
cos nx 1
2
cos nxdx =
= x
+
n
n 0 n 0

cos n 1 sin nx
2
2
2
+
=
= 2 cos n = 2 (1)n
n
n
n n 0
n
n
Z
Z
1
2
2
2 3
a0 =
= 2
x2 dx =
x2 dx =

0
3
3
1
an =
X
3
cos nx
x =
+4
(1)n
3
n2
n=1
2
n
X
2
1
=
.
2
n
6
k=1
Pentru x =
Problema 2.3.10 Dezvoltati f (x) = x pe [, ] si [0, 2].

Solutie.
2
bn =

Z
cos nx 1
2
2(1)n+1
x
x sin nx =
cos nxdx =
+
n 0 4 0
n
x=2
2.4
(1)n1
n=1
sin nx
n
Polinoame ortogonale
2.4.1 Calculul polinoamelor ortogonale

Se poate da o metoda generala de construire a unei familii de polinoame ortogonale n raport cu orice functie pondere pe un interval finit [a, b] sau pe o multime
finita de puncte (n cazul unei multimi finite, familia va fi de asemenea finita). Se
poate aplica procedeul Gramm-Schmidt multimii {1, x, x2 , . . . }, dar procedeul nu
2.4. Polinoame ortogonale
19
face uz de proprietatile algebrice ale polinoamelor si este sensibil la erorile de rotunjire.

Fie {Q0 , Q1 , . . . , Qn1 } o familie ortonormala de polinoame, astfel ncat gradul lui Qi sa fie i si fie Qn Qi , i = 0, n 1.
Sa consideram polinomul
Qn (x) xQn1 (x)
Pentru o alegere convenabila a lui 6= 0, acest polinom are gradul n 1,
deci
n1
X
Qn xQn1 =
i Qi
i=0
Daca hQn , Qi i > 0 pentru orice i = 0, n 1 trebuie sa avem

0 = hQn , Qn1 i = hxQn1 , Qn1 i + n1
(2.13)
0 = hQn , Qn2 i = hxQn1 , Qn2 i + n2
Putem alege = 1, deoarece nmultirea cu o constanta nu afecteaza ortogonalitatea. Deci n1 si n2 se pot obtine din ecuatiile de mai sus. Aplicand
rationamente similare lui Qi pentru i < n 2 obtinem i = 0 pentru i < n 2.
Aceasta sugereaza urmatoarea formula de recurenta pentru calculul lui Qn :
Qn (x) = (x + an )Qn1 (x) + bn Qn2 (x),
Qn =
si
n2
(2.14)
Qn
kQn k
an = hxQn1 , Qn1 i
bn = hxQn1 , Qn2 i
(2.15)
(2.16)
Se verifica ca pentru an si bn astfel determinate avem hQn , Qi i = 0, i =

0, n 2 si ca Qn cu an si bn determinate de (2.15) si (2.16) este unic determinat.
Deci (2.14) ne da o formula de recurenta pentru calculul polinoamelor ortogonale (ortonormale) n L2w [a, b]. Vom ncepe punand Q0 = b0 , unde b0 este o
constanta astfe ncat kQ0 k = 1 si luam Q1 = (x + a1 )Q0 . Din
hQ1 , Q0 i = hxQ0 , Q0 i + a1 = 0
se determina
si se continua.
a1 = hxQ0 , Q0 i
Exemplul 2.4.1 Pentru polinoamele Cebsev I aplicand (2.14)-(2.16) se obtine

Tn (x) = 2xTn1 (x) Tn2 (x).
20
2.4.2 Exemple de polinoame ortogonale

I. Polinoamele lui Cebsev de speta I
Tn (t) = cos(n arccos t),
t [1, 1]
Ele sunt ortogonale pe [1, 1] n raport cu ponderea w(t) =

Z
1
1
0, m 6= n
Tm (t)Tn (t)
, m = n 6= 0
dt =
2
2
1t
, m = n = 0
Are loc relatia de recurenta
Tn+1 (t) = 2tTn (t) Tn1 (t)

T0 (t) = 1,
T1 (t) = t
II. Polinoamele lui Hermite

hn (t) = (1)n et
dn t2
(e ),
dtn
tR
b = , w(t) = et

Z
0,
m 6= n
t2
e hm (t)hn (t)dt =
n
,
m=n
2
n!
a = ,
hn+1 (t) = 2thn (t) 2nhn1 (t)

h0 (t) = 1,
h1 (t) = 2t
III. Polinoamele lui Laguerre

gn (t) =
et dn n t
(t e )
n! dtn
w(t) = et

Z
0, m 6= n
t
e gm (t)gn (t)dt =
1, m = n
0
a = 0,
b = ,
2n + 1 t
gn (t) ngn1 (t)
n+1
g0 (t) = 1, g1 (t) = 1 t
gn+1 (t) =
IV. Polinoamele lui Hermite

w(t) = et
pe R
(a = , b = )
1 .
1t2

Z
21
t2
hn (t)hn (t) =
0,
m 6= n
2n n! , m = n
dn t2
(e ), t R
dtn
hn+1 (t) = 2thn (t) 2nhn1 (t)
hn (t) = (1)n et
h0 (t) = 1,
h1 (t) = 2t
Proprietati ale polinoamelor ortogonale

P1. Radacini reale, distincte, situate n (a, b).
P2. Relatia de recurenta data de ecuatiile (2.14), (2.15) si (2.16).
P3. pen Pn1 , ke
pn k = min kpk
pPn
P4. Caracterizarea cu ajutorul ecuatiilor diferentiale.

Fie Pn = {p0 , . . . , pn } o multime de polinoame ortogonale pe intervalul [a, b]
n raport cu ponderea w.
Avem
Z b
w(t)pi (t)tk dt = 0, i = 1, . . . , n, k = 0, . . . , i 1.
(2.17)
a
Se considera functia Ui astfel ncat

(i)
w(t)pi (t) = Ui (t),

Din (2.17) se obtine
Z b
a
(i)
Ui (t)tk dt = 0,
i = 1, n
k = 0, . . . , i 1
Se integreaza de k + 1 ori prin parti

(i1)
[Ui
(i2)
(t)tk kUi
(ik1)
(t)tk1 + + (1)k k!Ui
pentru k = 0, 1, . . . , i 1 conditii satisfacute daca

(
(i2)
(i1)
(a) = = Ui (a) = 0
(a) = Ui
Ui
(i1)
(i2)
Ui
(b) = Ui
(b) = = Ui (b) = 0
Intrucat
diferentiale
1 (i)
U
w i
(t)]bc = 0
(2.18)
= pi Pi , functia Ui poate fi obtinuta ca solutie a ecuatiei

1
di+1
(i)
U (t) = 0
dti+1 w(t) i
de ordinul 2i + 1 cu conditiile la limita (2.18).
22

Deci Ui se determina pana la o constanta multiplicativa:
pi (t) =
Ai (i)
U (t)
w(t) i
Constanta Ai se poate determina impunand conditii suplimentare, de exemplu

ortonormalitate
Z
b
w(t)p2i (t)dt = 1
pn (x) = (x 2n)pn1 (x) n pn2 (x)

n =
kpn1 k2
,
kpn2 k2
n =
hxpn1 , pn1 i
kpn1 k2
Problema 2.4.2 Polinoamele Cebsev de speta I

Tn (x) = cos n arccos x
Stabiliti proprietatile urmatoare:
Tn+1 (x) 2xTn (x) + Tn1 (x) = 0
(2.19)
Tn (Tn (x)) = Tnm (x) = Tm (Tn (x))
(2.20)
Tn (2x2 1) = 2Tn (x)2 1
(2.21)
1
Tn (x)Tm (x) = (Tn+m (x) + Tmn (x)), daca m n
2

Z
1 Tn+1 (x) Tn1 (x)
, daca n > 1
Tn (x)dx =
2
n+1
n1
1
sin(n + 1)
Tn (x) = (Qn (x) Qn2 (x)) daca Qn (x) =
;
2
sin
cu x = cos (polinom Cebsev de speta a II-a)
X n
n1 n
Tn2k (x), n 1
2 x =
k
n
(2.22)
(2.23)
(2.24)
(2.25)
0k 2
d
Tn (x) = nUn1 (x),
dx
tn Tn (x) =
m=0
X
n=0
1 xt
,
1 2xt + t2
tn Un (x) =
pentru
1
,
1 2xt + t2
n1
|t| < 1
pentru
(2.26)
(functia generatoare) (2.27)
|t| < 1,
|x| < 1
(2.28)
23
Solutie. (2.19)-(2.24) si (2.26) cu ajutorul formulelor

uzua i i trigonometrice
n
si facand sa apara
le. (2.25) se obtine dezvoltand xn = (cos )n = e +e
2
Tn2k (x). Functiile generatoare se obtin ca pentru polinoamele Legendre (vezi
problema 2.4.7).
Problema 2.4.3
1. . Zerourile polinoamelor Cebsev de speta I sunt

2j 1
(n)
, j = 1, n.
j := j = cos
2n
[-1,1] exista n + 1 extreme
In
(n)
k := k := cos
k
,
n
k = 0, n
aceste puncte
unde Tn are un minim sau un maxim local. In
Tn (k ) = (1)k ,
k = 1, n
si kTn k = 1 pe [1, 1]. Zerourile si extremele polinoamelor Cebsev sunt

raport cu produsul scalar
foarte importante ca noduri de interpolare. In
(f, g)T :=
n+1
X
f (k )g(k )
k=1
unde {1 , . . . , n+1 } este multimea zerourilor lui Tn+1 are loc urmatoarea
proprietate
i=
6 j
0,
n+1
,
i
=
j 6= 0 .
(Ti , Tj )T =
2
n + 1, i = j = 0
raport cu produsul scalar

2. In
1
1
(f, g)U := f (0 )g(0 ) + f (1 )g(1 ) + + f (n1 )g(n1 ) + f (n )g(n )
2
2
n
X
=
f (k )g(k ),
k=0
unde {0 , . . . , n } este multimea extremelor lui Tn , are loc o propritate similara
i 6= j
0,
n
, i = j 6= 0 .
(Ti , Tj )U =
2
n, i = j = 0
24
Solutie. Avem arccos k =

scalar:
2k1
,
2n+2
k = 1, n + 1. Sa calculam acum produsul
(Ti , Tj )T = (cos i arccos t, cos j arccos t)T =

=
n+1
X
cos(i arccos k ) cos(j arccos k ) =
k=1
n+1
X

2k 1
2k 1
cos j
=
=
cos i
2(n + 1)
2(n + 1)
k=1

n+1
2k 1
1X
2k 1
cos(i + j)
=
+ cos(i j)
=
2 k=1
2(n + 1)
2(n + 1)

n+1
n+1
1X
i+j
ij
1X
+
.
cos(2k 1)
cos(2k 1)
=
2 k=1
2(n + 1)
2 k=1
2(n + 1)
Notam =
i+j
,
2(n+1)
ij
2(n+1)
si
n+1
1X
S1 =
cos(2k 1),
2 k=1
n+1
1X
cos(2k 1).
S2 =
2 k=1
Deoarece
2 sin S1 = sin 2(n + 1),
2 sin S2 = sin 2(n + 1),
se obtine S1 = 0 si S2 = 0. Cealalta proprietate se demonstreaza analog.
Problema 2.4.4 Polinoame Cebsev de speta a II-a.
Definitia 2.4.5 Qn Pn dat de
Qn (t) =
sin[(n + 1) arccos t]
,
1 t2
t [1, 1]
se numeste polinomul lui Cebsev de speta a II-a.
Qn =
1
T (t),
n + 1 n+1
t [1, 1]
1
1
25
e n = 1 Qn ,
Q
2n
t2 Q
m (t)Qn (t)dt
en
en P
Q

0 pentru m 6= n
pentru m = n
2
Polinoamele
Qm , m = 0, 1, 2, . . . sunt ortogonale pe [1, 1] n raport cu ponderea w(t) = 1 t2 .
Are loc relatia de recurenta
Qn+1 (t) = 2tQn (t) Qn1 (t)
Ea rezulta imediat din relatia sin(n + 2) + sin n = 2 cos sin(n + 1). Dam
primele 4 polinoame ortogonale:
Q0 (t) = 1
Q1 (t) = 2t
Q2 (t) = 4t2 1
Q3 (t) = 8t3 4t
Q4 (t) = 16t4 12t2 + 1
Pentru alte intervale se face schimbarea de variabila x
e = 12 [(b a)x + a + b].
Polinoame Cebsev si economizarea seriilor de puteri
Polinoamele Cebsev de speta I pot fi utilizate pentru a reduce gradul unui
polinom de aproximare cu o pierdere minima de precizie. Aceasta tehnica este
utila cand se utilizeaza pentru aproximare polinomul Taylor. Desi polinoamele
Taylor sunt foarte precise n vecinatatea punctului n care se face dezvoltarea,
daca ne ndepartam de acel punct precizia se deterioreaza rapid. Din acest motiv,
pentru a atinge precizia dorita este nevoie de polinoame Taylor de grad mai mare.
Deoarece polinoamele Cebsev de speta I au cea mai mica norma Cebsev pe un
interval, ele pot fi utilizate pentru a reduce gradul polinomului Taylor fara a depasi
gradul de toleranta admis.
Exemplul 2.4.6 f (x) = ex poate fi aproximata pe [1, 1] prin polinomul Taylor
de grad 4 n jurul lui 0.
P4 (x) = 1 + x +
R4 (x) =
x2 x3 x4
+
+
2!
3!
4!
e
|f () ((x))||x5 |
0.023,
5!
120
x [1, 1]
26
Sa presupunem ca eroarea este = 0.05 si ca dorim sa nlocuim termenul din

polinomul Taylor care l contine pe x4 cu un polinom Cebsev de grad 4.
Sa deducem reprezentarea lui xk cu ajutorul polinoamelor Cebsev.
Tn+1 = 2tTn Tn1
T0 (t) = 1
T1 (t) = t
T2 (t) = 2t2 1
T3 (t) = 4t3 3t2
T4 (t) = 8t4 8t2 + 1

k
0
1
2
3
4
5
6
Tk
1
x
2
2x 1
4x3 3x
8x4 8x2 + 1
16x5 20x3 + 5x
32x6 48x4 + 18x2 1
xk
T0
T1
1
T + 21 T2
2 0
3
T + 41 T3
4 1
3
T + 21 T2 + 81 T4
8 0
5
5
1
T + 16
T3 + 16
T5
8 1
5
15
3
1
T + 32 T2 + 16 T4 + 32
T6
16 0
Deci

1 2 1 3
1 3
1
1
P4 (x) = 1 + x + x + x +
T0 (x) + T2 (x) + T4 (x)
2
6
24 8
2
8
1
1
1
1
1
= 1 + x + x2 + x3 + T0 (x) + T2 (x) +
T4 (x)
2
6
64
48
192
13
1
1
191
+ x + x2 + x3 +
T4 (x)
=
192
24
6
192
max |T4 (x)| = 1

1

1 = 0.0053
T
(x)
4
192
192
x[1,1]
si

1

|R4 (x)| +
T4 (x) 0.023 + 0.0053 = 0.0283 < 0.05
192
Deci termenul de grad 4,

Polinomul de grad 3
1
T (x),
192 4
P3 (x) =
poate fi omis fara a afecta precizia dorita.
13
1
191
+ x + x2 + x3
192
24
6
27
ne da precizia dorita pe [1, 1].

Incercam sa eliminam termenul de grad 3 nlocuind x3 cu 3 T1 (x) + 1 T3 (x).
4
4

191
13
1 3
1
P3 (x) =
+ x + x2 +
T1 (x) + T3 (x)
192
24
6 4
4
13 2
1
191 9
+ x + x + T3 (x)
=
192 8
24
24

1

max T3 (x) = 0.0417
x[1,1] 24
0.0417 + 0.0283 0.07 > 0.5
Deci P3 de mai sus ne da polinomul de grad cel mai mic pentru aceasta aproximare.
Problema 2.4.7 Polinoamele lui Legendre
Ln (x) =
Aratati ca
1 dn
[(x2 1)n ]
2n n! dxn
(formula lui Rodrigues)
2
nm
2n + 1
nLn (x) = (2n 1)xLn1 (x) (n 1)Ln2 (x)
Ln Pn
si hLn , Lm iL2 [1,1] =
Ln (x) =
Ln (1) = 1,
1(2n)! n
x + ...
2n (n!)2
Ln (1) = (1)n ,
(2.29)
(2.30)
(2.31)
(2.32)
Ln este par pentru n impar si impar pentru n par

Ln (x) = xLn1 (x) + nLn1 (x)
(2.33)
Ln (x) Ln2 (x) = (2n 1)Ln1 (x)
X
n=0
(x2 1)Ln (x) = n(xLn (x) Ln1 (x))

tn Ln (x) =
1
1 2xt + t2
pentru |t| < 1
Solutie. (2.29) Presupunem ca n m,

Z 1
1
d
hLn , Lm iL2 = n
Lm (x) n [(x2 1)n ]dx
2 n! 1
dx
(2.34)
28
Integrand succesiv prin parti de obtine

1
hLn , Lm i = n
2 n!
1
1
dn
(Lm (x))(x2 1)n dx
dxn
care este nula pentru n > m, iar pentru n = m

kLn kL2
(1)n
= n
2 n!
1
1
(x2 1)n dx =
2
2n + 1
(2.30), (2.31), (2.32) se verifica simplu. (2.33) se obtine direct din

1 dn
1 dn+1
2
n
[(x
1)
]
=
(n 2x(x2 1)n1 )
2n n! dxn+1
2n n! dxn
= xLn1 (x) + nLn1 (x)
Ln (x) =
Din formula de recurenta se obtine

nLn (x) = (2n 1)Ln1 (x) + (2n 1)xLn1 (x) (n 1)Ln2 (x),
de unde eliminand Ln :
xLn1 (x) Ln2 (x) = (n 1)Ln1 (x)
si prin urmare
Ln (x) Ln2 (x) = (2n 1)Ln1 (x)
Eliminand Ln2 se obtine
(x2 1)Ln1 (x) = (n 1)[xLn1 (x) Ln2 (x)]
(6) Fie C un contur nchis n C ce nu contine n interiorul sau 1, dar contine pe
z; dupa formulele lui Cauchy si Rodrigues
Z
(t2 1)n
1
dt
Ln (z) =
2i
2n (t z)n+1
C
punand
1
t2 1
1
=
adica t =
1 1 2zZ + Z 2 avem
Z
2(t z)
Z
Z
1
1 1
dZ
Ln (z) =
n+1
2i z
1 2zZ + Z 2
C1
29
unde C1 este imaginea lui C prin schimbarea t Z de unde

1
1 dn

Ln (z) =

n
n! dZ
1 2zZ + Z 2
z=0
si pentru |t| < 1
X
n=0
tn Ln (z) =
1
1 zt + t2
Problema 2.4.8
Sa se arate ca polinoamele ortogonale n raport cu w(x) =
(respectiv 1/ x) pe (0, 1) sunt

qn (x) = L2n+1
x / x
respectiv

x
qn (x) = L2n
1
Solutie. Rezultatul se obtine prin schimbarea de variabila t = (respectiv
x
t = x) utilizand proprietatile (1) si (4) din exercitiul precedent.

Problema 2.4.9 Polinoamele lui Hermite
Hn (x) = (1)n ex
dn x2
(e )
dxn
(1) Aratati ca
H n Pn
si
hHn , Hm iL2n (R) = 2n n! nm
cu w(x) = ex .
(2)
Hn (x) 2xHn1 (x) + (2n 2)Hn2 (x) = 0
(3)
H0 = 1,
H1 (x) = 2x
Hn (x) = 2n xn + . . .
Hn este o functie para sau impara dupa cum n este par sau impar.
H2k (0) = (1)k
(2k)!
k!
30
(4)
Hn1
(x) = 2xHn1 (x) Hn (x),
(5)
Hn (x) =
(1)k
0k n
2
(6)
2n xn =
0k n
2
(7)
X
tn
n=0
n!
Hn (x) = e2txt
(8)
2
n/2
Hn
x+y
Hn (x) = 2nHn1 (x)

n! (2x)n2k
k! (n 2k)!
n!
Hn2k (x)
k!(n 2k)!
|t| < 1
n
X
n
k=0
(functie generatoare)
Hk (x)Hnk (y)
Solutie. Proprietatile (1), (2), (3), (4), (5), (7) rezulta din definitia lui Hn procedand ca la problema 2.4.2. Proprietatea (6) se obtine dezvoltand (2x)n n serie
Fourier.
n
X
n
e k )H
e k (x)
(2x) =
((2x)n , H
k=0
e k sunt polinoamele ortonormale Hermite, evaluand produsul scalar (xn , H

e k ).
unde H
Proprietatea (8) se obtine cu ajutorul functiei generatoare
e
2txt2 2txt2
=e

2
2 t 2 x+y
(t 2 )
2
adica pentru |t| < 1

X
!
X

n
X
t
x + y n 1
t
=
Hn
Hn (y)
t 2
Hn (x)
n!
n!
n!
2
n=0
n=0
n
si identificand coeficientii lui tn din cei doi membri.

Problema 2.4.10 Polinoamele asociate ale lui Laguerre
ln (x) =
ex x dn n+ x
(x e )
n! dxn
pentru
> 1.
31
(1) Aratati ca
(n + + 1)
n!
2
x
(n Lw (0, ) cu w(x) = x e ) unde (s) este functia a lui Euler definita
prin
Z
ln Pn
si hln , lm
i=
(s) =
ts1 et dt
(s > 0)
(2)
nln (x) (2n 1 + x)ln1

(x) + (n 1 )ln2
(x) = 0
(3)
+1
ln+1 (x) ln1
(x) = ln (x)
(4)
d
+1
l (x) = ln1
(x),
dx n
(5)
ln (x)
l (x) = nln (x) (n + )ln1

(x)
dx n
n
X
(1)
k=0
(6)

n+ k
x /k!
nk

n
xn X
k n+
lk
=
(1)
n
k
n!
k=0
(7)
tn ln (x) =
n=0
xt
1
e 1t
+1
(1 t)
|t| < 1
(f.gen.)
(8)
H2n (x) = (1)n 22n n!ln1/1 (x2 )
H2n+1 (x) = (1)n 22n+1 n!xln1/2 (x2 )
Solutie. (1)-(7) se deduc utilizand tehnici analoage celor din exercitiile precedente. (8) se obtine dezvoltand n serie Hn (x) si ln (x).
Problema 2.4.11 (Ecuatia diferentiala verificata de polinoamele ortogonale) Fie
w o functie pozitiva pe [a, b] astfel ncat
w (x)
A0 + A1 x
=
w(x)
B 0 + B 1 x + B 2 x2
(B0+B1 x+B2 x
si
lim
xa+
(sau xb )
w(x)(B0 + B1 x + B2 x2 ) = 0
)pn+(A0+A1 x+B1+B2 x)pn(A1 n+B2 n(n + 1))pn
(2.35)
= 0 (2.36)
32
Aplicatie. Stabiliti ecuatiile diferentiale corespunzatoare ponderii

w(x) = (1 x) (1 + x), > 1, > 1, [a, b] = [1, 1] (polinoamele Jacobi pn (, ))
(1 x2 )pn (( ) + ( + + 2)x)pn n( + + 1 + n)pn = 0
n particular pentru polinoamele Cebsev de speta I
(1 x2 )Tn xTn (x) + n2 Tn (x) = 0
si pentru polinoamele lui Legendre Ln
(1 x2 )Ln (x) 2xLn (x) + Ln (x) = 0
2
w(x) = ex pe R, polinoamele lui Hermite Hn

Hn (x) 2xHn (x) + 2nHn (x) = 0
w(x) = x ex pe (0, ), > 1, polinoamele lui Laguerre ln
xpn (x) + ( 1 x)pn (x) + npn (x) = 0
unde pn (x) = ln (x).
Solutie. Daca v(x) = w(x)(B0 + B1 x + B2 x2 ) ecuatia diferentiala (2.36)
nmultita cu w(x), tinand cont de (2.35) se scrie sub forma Sturm-Liouville

dpn (x)
d
v(x)
= (A1n + B2 n(n + 1))pn (x)w(x)
dx
dx
de unde
d
[r(x)(pn (x)pm (x) pm (x)pn (x))] =
dx
= {A1 (n m) + B2 [n(n + 1) m(m + 1)]}pn (x)pm (x)w(x)}
Integrand pe [a, b] se obtine

Z b
pn (x)pm (x)w(x)dx = 0
a
pentru
n 6= m
si se verifica existenta unei solutii polinomiale a lui (2) de grad n; prin urmare
(pn )n0 constituie sistemul de polinoame ortogonale pe [a, b] relativ la ponderea
w. 2. Verificare prin calcul.
Problema 2.4.12 Fie w o functie pondere pozitiva pe [a, b], E = L2w [a, b] si (e
pn )
polinoamele ortonormale asociate.
33
(1) Aratati ca f E
X
(f, pen )2 kf k2E
(2.37)
n=0
(inegalitatea lui Bessel) cu egalitate (a lui Parseval) daca spatiul vectorial

P al polinoamelor este dens n E n care caz
f=
X
n=0
este serie convergenta n E.
hf, pen ie
pn ,
(2) P este dens n E daca [a, b] este marginit.

(3) Polinomul de cea mai buna aproximare de grad n a lui f n E este
qn (x) =
n
X
k=0
(f, pek )e
pk (x)
si
qn (x) = f (x)
n cel putin n + 1 puncte din [a, b].

Solutie.
(1) Rezulta imediat de la curs.
(2) P este dens n C 0 [a, b] pentru [a, b] marginit si

kf kE = kf k
Z
w(x)dx
a
1/2
(3) qn este caracterizat prin (f qn , pek ) = 0 pentru k = 0, n n particular pentru

k=0
Z
b
(f (x) qn (x))e
p0 (x)w(x)dx = 0
deci f sn se anuleaza n cel putin ntr-un punct din [a, b]. Daca f qn se
anuleaza n mai putin de n + 1 puncte x1 , . . . , xl din [a, b] cu l n atunci
daca
l
Y
s(x) =
(x xi ),
i=1
s(x)(f (x) qn (x)) pastreaza semn constant si deci hf qn , si 6= 0 ceea ce

contrazice faptul ca f qn Pn n L2w [a, b]
34
Teorema 2.4.13 (Cebsev) Pentru orice f C[a, b] exista P d si exista d + 2

puncte
a x0 < < xd + 1 b
pentru care
(1)i [p d(xi ) f (xi )] = kP d f k ,
i = 0, 1, . . . , d + 1
unde = sign(P d(x0 ) f (x0 )).

Problema 2.4.14 Sa se determine p.c.b.a. unif. din P1 pentru f (x) =
[a, b] R+ .
x pe
Solutie.
P1 = c0 + c1 x
Eroarea de aproximare este
e1 (x) = c0 + c1 x
1
e1 (x) = c1
2 x
xn =
1
4c21
Conform teoremei lui Cebsev abaterea maxima se realizeaza n 3 puncte din [a, b]
si obtinem sistemul neliniar
c0 + c1 a a = E 1
c0 + 4c11 c21 = E1 ,
c0 + c1 b 3 = E 1
cu solutiile
"
#
a
1
a+ b
+
c0 =
a
2
4
a+ b
1
a+ b
E 1 = c0 + c1 a a
c1 =
Capitolul 3
Teoria erorilor
Definitia 3.0.15 Aplicatia A : X P(X) se numeste procedeu de aproximare,
iar a A() aproximanta pentru .
F = {mbn | m, n Z, b N, b > 1} numere practice (fractii b-adice limitate)
F densa.
Regula de rotunjire - rotunjire la cifra para
Surse de erori
1) Erori ale problemei - erori de formulare; apar datorita simplificarii si idealizarii problemei. Erori ale metodei - apar datorita faptului ca se lucreaza cu
aproximari.
2) Erori reziduale - expresiile unor valori din analiza matematica rezulta din
procese infinite, iar noi lucram cu un numar finit de pasi.
sin x = x
x3 x5
+
...
3!
5!
3) Erori initiale - datorate parametrilor de intrare - erori fizice si de masurare

4) Erori de rotunjire - datorate sistemelor de numeratie si lucrului cu un numar
finit de zecimale
1
= 0.333
3
3 104
5) Erori ale operatiilor - lucrand cu numere aproximative erorile se propaga erori inerente.
35
36
Teoria erorilor
3.1
Erori absolute si relative. Cifre semnificative corecte
Exemplul 3.1.1 Sa se determine o limita a erorii absolute daca se lucreaza cu

3.14 n loc de .
3.14 < < 3.15
|a | < 0.01
a = 0.01
Exemplul 3.1.2 Greutatea unui dm3 de apa la 0 C este G = 999.847gf

0.001gf . Sa se determine o limita a erorii relative.
a = 0.001
a =
G 999.846
0.001
104 %
999.847
Cifre semnificative
6= 0
0 ntre cifre semnificative sau marcator de pozitie
0 nesemnificativ - cand fixeaza pozitia marcii zecimale
0 007010 2003 000 000
= 0 bk + a1 bn1 + + n1 bkn+1 + n bkn
Definitia 3.1.3 Spunem ca a cu n cifre semnificative corecte daca
1
|a| bkn+1
2
Daca b = 10 si |a| 12 10m spunem ca a cu m zecimale corecte.
Teorema 3.1.4 Daca a este obtinut din prin rotunjire la n cifre atunci a aproximeaza pe cu n cifre semnificative corecte.
Exemplul 3.1.5 Rotunjind
= 3.1415926535 . . .
la 5, 4, 3 cifre semnificative corecte obtinem aproximatiile
3.1416,
1 4
10 ,
2
3.142,
1 3
10 ,
2
3.14
1 2
10
2
3.2. Propagarea erorilor
37
Teorema 3.1.6 Fie a, R+ . Daca a aproximeaza pe cu m cifre semnificative

corecte, unde a0 este cifra cea mai semnificativa a lui a n baza b, atunci
a
1
a0 bn1
Exemplul 3.1.7 Care este o limita a erorii relative daca lucram cu 3.14 n loc de
?
a0 = 3, n = 3
1
1
1
a =
= %
=
31
3 10
300
3
Exemplul 3.1.8 Cate cifre trebuie considerate la calculul lui 20 astfel ncat
eroarea sa nu depaseasca 0.1%?
a0 = 4,
1
0.001,
4 10n1
= 0.001
10n1 250 n = 4
Invers, numarul de cifre corecte

Teorema 3.1.9 R+ , a aproximeaza pe si
a
1
,
2(0 + 1)bn1
unde 0 este cifra cea mai semnificativa a lui atunci a aproximeaza pe cu n

cifre semnificative corecte.
Exemplul 3.1.10 a , a = 24253, eroarea relativa 1%. Cate cifre semnificative corecte are = 24253 : 0.0 243 = 2.43 102 2 cifre
3.2
Propagarea erorilor
u = f (x1 , . . . , xn )

X f

u
xi xi
X f

|u|
xi |xi |

X
X

xi

n
ln
f
ln
f
x
x
i
i
xi

xi
38
Teoria erorilor
Exemplul 3.2.1 Gasiti o limita a erorii absolute si relative pentru volumul sferei
3
V = d6 cu diametrul egal cu 3.7cm 0.04cm si 3.14.
V
1
= d3 = 8.44
6
V
1
= d2 = 21.5
d
2

V
V
|| +

V =
d |d| = 8.44 + 21.5 0.05 1.088 1.1

1.0888
V =
4%
274
Exemplul 3.2.2 (Se aplica principiul efectelor egale) Un cilindru are raza R
2m, naltinea H 3m. Cu ce erori absolute trebuie determinate R si H astfel
ncat V sa poata fi calculat cu o eroare < 0.1m3 .
V = R2 H,
V = 0.1m3
V
V
= R2 H = 12,
= 2RH = 37.7
R
V
= R2 = 12.6, n = 3
H
V
0.1

< 0.003
=
V
3.12
3
0.1
< 0.001
R
3 37.7
0.1
H
< 0.003
3 12.6
3.3
Erorile pentru vectori si operatori
Problema 3.3.1 Care este eroarea pentru

mata prin fb.
Tf =
Z

kT k = max
k(x)k =1
d
c
Rd
c
f (u)du cand functia f este aproxi-
f (u)du,
c
T : L2 [c, d] R

Z

max
(x)dx =
{(x)| max |(x)|=1}
[c,d]
d
c

(x)dx = d c
3.3. Erorile pentru vectori si operatori
39
kfb(x) f (x)k := k(x)k = max |(x)| bf

x[c,d]
T (d c)bf
kT kkxk
= max x,
6=0
kT xk
Sx (T ) =
Problema 3.3.2 Sa se studieze senzitivitatea operatorului aditiv

U (u, v) = u + v,
T : (R2 , k k1 ) (R, ||)
Solutie. Fie
(u, v) = (2, 3)
S2,3 (T ) =
In general
|2| + |3|
=1
|2 + 3|
Sx (T ) =
Daca u si v au acelasi semn
|u| + |v|
|u + v|
Sx (T ) = 1
Daca u si v au semne opuse |u + v| < |u| + |v| si Sx (T ) > 1.
Senzitivitatea poate fi facuta oricat de mare pentru u si v de semne contrare si
apropiate n modul
u = 0.5, v = 0.499999
u , v < 106
0.000002
Sx (T )
2 106
0.999999
Concluzie. rel.iesire > 106 eroarea rel. de intrare
Morala: evitarea scaderii cantitatilor apropiate
Problema 3.3.3 Indicati o modalitate de a evita anularea pentru

1) ex 1 |x| 1
2) x + 1 x x 0
Problema 3.3.4 Sa se determine numarul de conditionare pentru operatorul T :
R2 R2

T
x+y
x
x + 2y
y
40
Teoria erorilor
Solutie.
Tx =
1 1
1 2
1 1
1 2
kAk = 3
1
2 1
1 1
kA1 k = 3
cond (T ) = 9
3.4
Aritmetica n virgula flotanta
Problema 3.4.1 Sa se compare urmatoarele doua metode pentru calculul lui x2

y2 :
x x y y,
(x y) (x y).
Solutie. Eroarea relativa pentru x y este
xy = 1 = [(x y) (x y)]/(x y)]
|1 | 2
Altfel scris
x y = (x y)(1 + 1 )
|1 | 2
x y = (x + y)(1 + 2 )
|2 | 2
La fel
Presupunand ca nmultirea se realizeaza calculand produsul exact si apoi efectua nd rotunjirea, eroarea relativa este cel mult 1/2 ulp, deci
u v = uv(1 + 3 )
|3 |
u, v N V F
Se ia u = x y, v = x y
(x y) (x y) = (x y)(1 + 1 )(x + y)(1 + 2 )(1 + 3 )
Eroarea relativa este
(x y) (x y) (x2 y 2 )
= (1 + 1 )(1 + 2 )(1 + 3 ) 1 =
(x2 y 2 )
= 1 + 2 + 3 + 1 2 + 1 3 + 2 3 + 1 2 3 < 5 + 82 5
3.4. Aritmetica n virgula flotanta
41
Pentru cealalta varianta

(x x) (y y) = [x2 (1 + 1 ) y 2 (1 + 2 )](1 + 3 ) =
= [(x2 y 2 )(1 + 1 ) + (1 2 )y 2 ](1 + 3 )
Daca x y (1 2 )y 2 x2 y 2 , atunci (x y)(x + y) este mai precis

decat x2 y 2
(x x) (y y) (x2 y 2 )
x2 y 2
(1 2 )(1 + 3 )y 2
= (1 + 1 )(1 + 3 ) +
1
x2 y 2
y2
(1 2 + 1 3 2 3 ).
= 1 + 3 + 1 3 + 2
x y2
Problema 3.4.2 (Conversia binar zecimal (scriere si apoi citire))) Pentru precizie simpla avem p = 24 si 224 < 108 deci 8 cifre par suficiente pentru a recupera
numarul original (totusi nu este asa!). Cand un numar binar IEEE simpla precizie
este convertit la cel mai apropiat numar zecimal de 8 cifre, nu este ntotdeauna
posibil sa recuperam unic numarul binar din cel zecimal. Daca se utilizeaza noua
cifre, totusi, conversia numarul zecimal n binar va recupera numarul flotant originar.
Demonstratie. Numerele binare n simpla precizie din intervalul [103 , 210 ) =
[1000, 1024) au zece biti n stanga marcii zecimale si 14 la dreapta. Exista deci
(210 103 ) = 393216 numere binare diferite n acest interval. Daca numerele
zecimale sunt reprezentate cu 8 cifre avem (210 103 )104 = 240000 numere zecimale n acest interval. Deci nu exista nici o modalitate de a reprezenta prin 240000
de numere zecimale 393216 numere binare diferite. 8 cifre sunt insuficiente!
Pentru a arata ca noua cifre sunt suficiente trebuie sa aratam ca spatiul dintre
numerele binare este ntotdeauna mai mare decat cel dintre numerele zecimale.
Aceasta ne asigura ca, pentru fiecare numar zecimal posibil, intervalul de forma

1
1
N ulp, N + ulp contine cel putin un numar binar. Astfel, fiecare numar
2
2
binar se rotunjeste la un numar zecimal unic, care ne conduce la un numar binar
unic.
Pentru a arata ca spatiul dintre numerele zecimale este ntotdeauna mai mic
decat spatiul dintre numerele binare sa consideram intervalul [10n , 10n+1 ]. Pe
acest interval, spatiul dintre doua numere zecimale consecutive este 10(n+1)9 .
42
Teoria erorilor
In intervalul [10n , 2m ] unde m este cel mai mic ntreg astfel ca 10n < 2m , spatiul
dintre numerele binare este 2m24 .
Inegalitatea
10(n+1)9 < 2m24
rezulta astfel:
10n < 2m
10(n+1)9 = 10n 108 < 2m 108 < 2m 224
Observatia 3.4.3 Spatiul dintre 2 numere zecimale este mai mic decat 109
10n+1 = 10n+19 = 10n8 , iar spatiul dintre 2 numere binare este mai mare
decat 2m 224 = 2m24 .
multe probleme, cum ar fi integrarea numerica si rezolvarea
Problema 3.4.4 In
numerica a ecuatiilor diferentiale, este nevoie sa se nsumeze mai multi termeni.
Deoarece fiecare adunare poate introduce o eroare 1/2ulp, o suma cu mii
de termeni poate introduce o eroare de rotunjire foarte mare. Sa se arate ca un
mod simplu de a micsora eroarea este de a efectua sumarea n dubla precizie si
celelalte calcule n simpla precizie.
Solutie. Pentru a da o estimare grosiera a modului n care reprezentarea n
dubla precizie mbunatateste acuratetea fie s1 = x1 , s2 = x1 x2 , . . . , si =
si1 xi . Atunci
si = (1 + i )(si1 + xi ),
unde |i | .
sn = (1 + n )(sn1 + xn ) = (1 + n )sn1 + (1 + n )xn
= (1 + n )(1 + n1 )(sn2 + xn1 ) + (1 + n )xn
= (1 + n )(1 + n1 )sn2 + (1 + n )(1 + n1 xn1 + (1 + n )xn = . . .
= (1 + n )xn + (1 + n )(1 + n1 )xn1 + + (1 + n ) . . . (1 + 1 )x1
!
!
n
n
n
n
n
X
X
X
X
X
xj 1 +
k =
xj +
k
xj
j=1
k=j
x1 n,
j=1
j=1
k=j
x2 (n 1), . . . , xn
X
sn n
|xj |
Dublarea precizie are ca efect ridicarea la patrat a lui . Pentru dubla precizie
1/ 1016 deci n 1 pentru orice valoare rezonabila a lui n.
43
Concluzie. Dublarea preciziei schimba perturbatia din n n n2 .

Exista o metoda de nsumare n simpla precizie a unui numar mare de numere,
introdusa de Kahan.
Ea utilizeaza aceeasi strategie ca nsumarea directa, dar la fiecare operatie de
adunare eroarea de rotunjire este estimata si compensata cu un termen de corectie.
Principiul de estimare este explicat n figura 3.1, unde semnificantii termenilor a
si b sunt reprezentati prin dreptunghiuri. El poate fi reprezentat prin formula
eb = ((a b) a) b = (b
s a) b.
(3.1)
Astfel, ntr-o aritmetica binara cu rotunjire, pentru a b are loc

eb = sb (a + b);
deci, eroarea de rotunjire este data exact de (3.1).

a
a1
b
sb := a b
b
t := sb a
eb := b
tb
a2
b1
a1
b2
a2 + b 1
b1
0
b2
Figura 3.1: Estimarea erorii de rotunjire sb s = b2
Pentru nsumare compensata la fiecare pas eroarea de nsumare este estimata

n conformitate cu principiul lui Kahan si utilizata pentru ajustare (algoritmul 1).
Algoritmul 1 Insumare Kahan
s := x1 ;
e := 0;
for i = 2 to n do
y := xi e;
t := s + y;
e := (t s) y;
s := t
end for
44
Teoria erorilor
Problema 3.4.5 (Insumare

Kahan) Eroarea de rotunjire pentru algoritmul 1 poate
fi estimata prin
|b
sn sn | 2 eps +O n eps2
n
X
i=1
|xi |.
(3.2)
P
Solutie. Sa vedem ntai cum s-a obtinut estimatia pentru formula xi . Introducen
s1 = x1 , si = (1 + i )(si1 + xi ). Atunci suma calculata este sn , care este o suma
de termeni de forma xi nmultit cu o expresie n j -uri. Coeficientul exact al lui x1
este (1 + 2 )(1 + 3 ) . . . (1 + n ). Deci prin renumerotare, coeficientul lui x2 este
(1 + 3 )(1 + 4 ) . . . (1 + n ) s.a.m.d. Se procedeaza la fel ca la problema 3.4.4,
doar coeficientul lui x1 este mai complicat. Avem s0 = e0 = 0 si
yk = xk ck1 = (xk ck1 )(1 + k )
sk = sk1 yk = (sk1 + yk )(1 + k )
ek = (sk sk1 ) yk = [(sk sk1 )(1 + k ) yk ](1 + k )
unde toate literele grecesti sunt marginite de eps. Este mai usor sa calculam coeficientul lui x1 n sk ek si ek decat n sk . Cand k = 1,
e1 = (s1 (1 + 1 ) 1 )(1 + 1 ) = y1 ((1 + 1 )(1 + 1 ) 1)(1 + 1 )
= x1 (1 + 1 + 1 1)(1 + 1 )(1 + 1 )
s1 c1 = x1 [(1 + 1 ) (1 + 1 + 1 1 )(1 + 1 )](1 + 1 )
= x1 [1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ](1 + 1 ).
Notand coeficientii lui x1 n aceste expresii cu Ek si respectiv Sk , atunci
E1 = 2 eps +O(eps2 )
S1 = 1 + 1 1 + 4 eps2 +O(eps3 ).
Pentru a obtine formula generala pentru Sk si Ek , dezvoltam definitiile lui sk si
ek , ignorand toti termenii n xi cu i > 1. Aceasta ne da
sk = (sk1 + yk )(1 + k ) = [sk1 + (xk ek1 )(1 + k )](1 + k )
= [(sk1 ek1 ) k ek1 ](1 + k )
ek = [(sk sk1 )(1 + k ) yk ](1 + k )
= {[((sk1 ek1 ) k ek1 ) (1 + k ) sk1 ] (1 + k ) + ek1 (1 + k )}
(1 + k )
45
= {[(sk1 ek1 )k k ek1 (1 + k ) ek1 ] (1 + k ) + ek1 (1 + k )}

(1 + k )
= [(sk1 ek1 )k (1 + k ) ek1 (k + k (k + k + k k ))] (1 + k )
sk ek = ((sk1 ek1 ) k ek1 ) (1 + k )
[(sk1 ek1 )k (1 + k ) ek1 (k + k (k + k + k k ))] (1 + k )
= (sk1 ek1 ) ((1 + k ) k (1 + k )(1 + k )) +
ck1 (k (1 + k ) + (k + k (k + k + k k )) (1 + k ))
= (sk1 ek1 ) (1 k (k + k + k k )) +
ek1 [k + k + k (k + k k ) + (k + k (k + k + k k )) k ]
Deoarece Sk si Ek trebuie calculate cu precizia eps2 , ignorand termenii de grad
mai mare avem

Ek = k + O(eps2 ) Sk1 + k + O(eps2 ) Ek1 ,

Sk = 1 + 2 eps2 +O(eps2 ) Sk1 + 2 eps +O(eps2 ) Ek1 .
Utilizand aceste formule se obtine
C2 = 2 + O(eps2 )
S2 = 1 + 1 1 + 10 eps2 +O(eps3 )
si, n general, se verifica usor prin indictie ca
Ck = k + O(eps2 )
Sk = 1 + 1 1 + (4k + 2) eps2 +O(eps3 ).
In final vom calcula coeficientul lui x1 din sk . Pentru a obtine aceasta valoare, fie
xn+1 = 0 si toate literele grecesti cu indicii n + 1 egale cu zero si calculam sn+1 .
Atunci sn+1 = sn cn si coeficientul lui x1 n sn este mai mic decat coeficientul
lui sn+1 , care este
Sn = 1 + 1 1 + (4n + 2) eps2 +O(n eps2 ).
Marginea (3.2) este o mbunatatire semnificativa fata de nsumarea obisnuita,
cu conditia ca n sa nu fie suficient de mare, dar nu este la fel de buna ca nsumarea
n dubla precizie.
Un exemplu de expresie care poate fi rescrisa utilizand anularea benigna este
(1 + x)n , unde x 1.
46
Teoria erorilor
Problema 3.4.6 Depunand 100$ pe zi ntr-un cont cu o rata a dobanzii de 6%

calculata zilnic la sfarsitul anului avem 100[(1 + i/n) 1]/(i/n)$.
Daca p = 2 si p = 24 (ca n IEEE) obtinem 37615.45$ care comparat cu
raspunsul exact, 37614.05$ da o discrepanta de 1.40$. Explicati fenomenul.
Solutie. Expresia 1+i/n implica adaugarea unui 1 la 0.0001643836, deci bitii
de ordin mic ai lui i/n se pierd. Aceasta eroare de rotunjire este amplificata cand
(1 + i/n) este ridicat la puterea a n a. Expresia (1 + i/n)n se rescrie sub forma
exp[n ln(1 + i/n)]. Problema este acum calculul lui ln(1 + x) pentru x mic. O
posibilitate ar fi sa utilizam aproximarea ln(1 + x) x si se obtine 37617.26$ cu
o eroare de 3.21$ deci mai mare decat n situatia anterioara. Rezultatul de mai jos
ne permite sa calculam precis ln(1 + x)(37614.67$, eroarea 2c). Se presupune ca
LN (x) aproximeaza ln x cu o precizie 1/2ulp. Problema care o rezolva este
aceea ca atunci cand x este mic LN (1 x) nu este apropiat de ln(1 + x) deoarece
1 x nu este precis. Adica valoarea calculata pentru ln(1 + x) nu este apropiata
de valoarea actuala cand x 1.
I. Daca ln(1 + x) se calculeaza utilizand formula
x
daca 1 x = 1
ln(1 + x) =
x ln(1 + x)
daca 1 x 6= 1
(1 + x) 1
eroarea relativa este cel mult 5 cand 0 x < 3/4 cu conditia ca scaderea sa se
realizeze cu o cifra de garda, < 0.1 si ln este calculat cu o precizie de 1/2ulp.
Aceasta formula este operationala pentru orice valoare a lui x, dar este interesanta daca x 1, cand apare anulare catastrofala n formula naiva pentru calculul
lui ln(1 + x). Desi formula pare misterioasa ea are o explicatie simpla.
ln(1 + x) =
x ln(1 + x)
= x(x)
x
ln(1 + x)
x
va suferi o eroare mare cand se adauga 1 la x. Totusi este aproape constanta
deoarece ln(1 + x) x. Deci daca x se schimba putin eroarea va fi mica. Cu alte
cuvinte, daca x
e x, x(e
x) va fi o aproximare buna pentru x(x) = ln(1 + x).
Exista o valoare pentru x
e astfel ncat x
e + 1 sa poata fi calculat precis? Deci x
e=
(1 x) 1, deoarece n acest caz 1 + x
e = 1 x.
(x) =
Lema 3.4.7 Daca (x) =
ln(1 + x)
3
, atunci pentru 0 x
x
4
1/2 (x) 1
si
| (x)| 1/2.
47
Demonstratie. (x) = 1 x/2 + x2 /3 . . . este o serie alternata cu termeni

descrescatori, deci pentru x 1,
(x) 1
x
1/2
2
si
(x) 1.
3
Seria Taylor a lui (x) este de asemenea alternata si daca x , termenii
4
sunt descrescatori deci
1 2x
1/2 (x) +
2
3
sau
1
(x) 0.
2
Demonstratia teoremei.
ln(1 + x) = x
x2 x3
+
...
2
3
(Taylor)
x
x2
alternata si 0 < x ln(1 + x) < , pentru ln(1 + x) x < . Daca 1 x = 1,
2
2
atunci |x| < , deci < .

2
Daca 1 x 6= 1, fie x
b definit prin 1 x = 1 + x
b
0 x < 1 (1 x) 1 = x
b. Daca mpartirea si logaritmul se calculeaza
cu o precizie de 1/2ulp
ln(1 x)
ln(1 + x
b)
(1 + 1 )(1 + 2 ) =
(1 + 1 )(1 + 2 ) =
(1 x) 1
x
b
= (b
x)(1 + 1 )(1 + 2 );
|1 | ,
|2 |
(b
x) (x) = (b
x x)() (x, x
b)
Din definitia lui x

b, |b
x x| . Aplicam

(b

x)

|(b
x) (x)|
sau
1
2
(x)
2|(x)|
adica
(b
x) = (x)(1 + 3 ),
|3 |
x ln(1 + x)
(1 + 1 )(1 + 2 )(1 + 3 )(1 + 4 ),
(1 + x) 1
Daca > 0.1 atunci
|i |
(1 + 1 )(1 + 2 )(1 + 3 )(1 + 4 ) = 1 +

cu || < 5.
48
Teoria erorilor
Problema 3.4.8 Daca b2 4ac, eroarea de rotunjire

poate contamina jumatate
2
b b 4ac
( = 2).
din cifrele radacinii calculate cu formula
2a
Solutie. Daca eroarea relativa este n atunci numarul de cifre contaminat este
log n. Fie = b2 4ac. Eroarea la calculul discriminantului va fi
((b b) (4a c) = (b2 (1 + 1 ) 4ac(1 + 2 ))(1 + 3 ) =
= [(1 + 1 ) 4ac(1 2 )] (1 + 3 ).
Pentru a estima eroarea vom ignora termenii de ordinul doi n i , eroarea fiind
(1 + 3 ) 4ac4 ,
|4 | = |1 2 | 2
Deoarece 4ac, primul termen (1 + 3 ) poate fi ignorat. Pentru a estima

al doilea termen scriem
ax2 + bx + c = a(x x1 )(x x2 ),
deci ax1 x2 = c
b2 4ac x1 x2 4ac4 4a2 x21 4
p
Valoarea calculata pentru este + 4a2 x21 4 .

Aplicam inegalitatea
p
p
p q.
p q p2 q 2 p2 + q 2 p + q,
Obtinem
unde
+ 4a2 x1 4 =
+E
q
|E| 4a2 x21 |n |
deci eroarea absoluta pentru

este aproximativ x1 n .
2a
Deoarece 4 p , 4 p/2 si deci aceasta eroare absoluta contamineaza jumatate din bitii radacinii x1 = x2 .
3.5
Conditionarea unei probleme
Exemplul 3.5.1 (Recurente) Calculam

Z 1 n
t
dt pentru n N
In =
0 t+5
3.5. Conditionarea unei probleme

Z
49
1
dt
6

= ln(t + 5) = ln
5
0
0 t+5
5
t
=1
t+5
t+5
1
Ik = 5Ik1 + , k = 1, 2, . . . , n
k
y0 = I 0 , yn = I n
I0 =
(3.3)
(3.4)
yn = fn (I0 )
y0 f n yn
fn : R R
Ne intereseaza conditionarea lui fn n y0 = I0 . Rezultatul final va fi o aproximare In = fn (I0 ) si vom avea

In In
= (cond fn )(I0 ) I0 I0

I0
In
Aplicand (3.4) obtinem
yn = fn (y0 ) = (5)n y0 + pn ,
cu pn independent de y0 .

y0 f (y0 ) y0 (5)n
=
.
(cond fn )(y0 ) =
yn yn
Deoarece In este descrescator
(cond fn )(I0 ) =
I 0 5n
I 0 5n
>
= 5n
In
I0
Spunem ca avem de-a face cu o problema prost conditionata. Cum putem evita
fenomenul?
In loc sa nmultim cu un numar mare, mai bine mpartim cu un numar mare.
Scriem (3.4) astfel

1 1
yk1 =
yk , k = , 1, . . . , n + 1
5 k
Problema este, desigur, cum sa calculam valoarea de pornire y .
Inainte de a ncepe cu aceasta sa observam ca avem o noua cutie neagra
50
Teoria erorilor
y g n yn

y 1 n

5
(cond gn )(y ) =
,

yn
> n.
Pentru y = I , avem folosind monotonia
n
1
(cond gn )(I ) <
,
5
>n

n

I I
I I
In In
1

I
In = (cond gn )(I ) I < 5
Daca luam I = 0, comita nd o eroare de 100% n valoarea de pornire obtinem

eroarea relativa

n
In In
1

, >n
In < 5
Daca alegem suficient de mare, de exemplu
>n+
ln 1
ln 5
(3.5)
eroarea relativa este < . Avem deci urmatorul algoritm pentru calculul lui In : se
da precizia , se alege n, cel mai mic ntreg care satisface (3.5) si se calculeaza

In = 0

(3.6)
Ik1
= 15 k1 Ik , k = , 1, . . . , n + 1
Aceasta va produce o aproximatie suficient de precisa In In chiar n prezenta erorilor de rotunjire din (3.6).
Idei similare se pot aplica si la problema mai importanta a calcularii solutiilor
unor recurente liniare de ordinul II, cum ar fi cele satisfacute de functiile Bessel
si de multe alte functii ale fizicii matematice. Procedura recurentelor regresive
(retrograde) este strans legata de teoria fractiilor continue.
Problema 3.5.2 (Conditionarea ecuatiilor algebrice) Fie ecuatia:
p(x) = xn + an1 xn1 + + a1 x + a0 = 0,
si o radacina simpla a ei:
p() = 0,
p () 6= 0.
a0 6= 0
(3.7)
51
Problema este de a se determina , dandu-se p. Vectorul de date

a = [a0 , a1 , . . . , an1 ]T Rn
consta din coeficientii polinomului p, iar rezultatul este , un numar real sau complex. Astfel avem:
: Rn C,
= (a0 , a1 , . . . , an1 )
Care este conditionarea lui ?

Solutie. Definim

a

= (cond )(a) = a ,

= 0, 1, . . . , n 1
(3.8)
Vom alege o norma convenabila, de exemplu norma

kk1 :=
n1
X
=0
| |
a vectorului = [0 , . . . , n1 ]T , pentru a defini

(cond)(a) =
n1
X
(cond )(a)
(3.9)
=0
Pentru a determina derivatele partiale ale lui n raport cu a , observam ca

avem identitatea:
[(a0 , a1 , . . . , an1 )]n + an1 [(a0 , a1 , . . . , an1 )]n1 + +
+a [(a0 , a1 , . . . , an1 )] + + a0 = 0.
Derivand n raport cu a obtinem

n[(a0 , a1 , . . . , an1 )]n1
+ an1 (n 1)[(a0 , a1 , . . . , an1 )]n2

+ +
a
a
+ + a1
+ [(a0 , a1 , . . . , an1 )] 0
a
a
unde ultimul termen provine din derivarea produsului a .
Ultima identitate se poate scrie
+a [(a0 , a1 , . . . , an1 )]1
p ()
+ = 0
a
52
Teoria erorilor
Deoarece p () 6= 0, putem obtine

obtine
si sa nlocuim n (3.8) si (3.9) pentru a

n1
X
1
|a |||
(cond)(a) =
|p ()| =0
(3.10)
Vom ilustra (3.10) considerand un polinom p de grad n cu radacinile 1, 2, . . . , n

p(x) =
n
Y
(x ) = xn + an1 xn1 + + a0
(3.11)
=1
Acesta este un exemplu faimos, datorat lui Wilkinson, care a descoperit proasta
conditionare a anumitor zerouri aproape printr-un accident. Daca luam = ,
= 1, 2, . . . , n se poate arata ca
min cond
max cond
= cond1 n2 cand

nn
2+1
1
22 n 21
cand n .
)
(
Cea
mai prost conditionata radacina este 0 cu 0 ntregul cel mai apropiat
de n/ 2 cand n este mare. Numarul sau de conditionare creste ca (5.828 . . . )n ,
deci exponential. De exemplu pentru n = 20 cond0 = 0, 540 1014 .
Exemplul ne nvata ca radacinile unei ecuatii algebrice scrise n forma (3.7) pot
fi extrem de sensibile la schimbari mici ale coeficientilor. De aceea este contraindicat sa se exprime orice polinom cu ajutorul puterilor ca n (3.7) si (3.11). Aceasta
este n particular adevarat pentru polinoamele caracteristice ale matricelor. Este
mult mai bine sa lucram cu matricele nsele si sa le reducem (prin transformari
de similaritate) la o forma care sa permita obtinerea rapida a valorilor proprii radacini ale ecuatiei caracteristice.
Problema 3.5.3 Presupunem ca o rutina de biblioteca pentru functia logaritmica
ne furnizeaza y = ln x pentru orice numar n virgula flotanta, x, producand un yA
ce satisface yA = (1 + ) ln x, || 5eps. Ce putem spune despre conditionarea
algoritmului A?
Solutie. Avem evident
yA = ln xA unde xA = x1+
(unic)
In consecinta

xA x x1+ x

=
= |x 1| | ln x| 5| ln x|eps
x

x
si deci (cond A)(x) 5| ln x|. Algoritmul A este bine conditionat exceptand vecinatatea dreapta a lui x = 0 si pentru x foarte mare. In ultimul caz, totusi, este
posibil ca x sa dea depasire nainte ca A sa devina prost conditionat.
53
Problema 3.5.4 Consideram problema

f : Rn R,
y = x1 x2 . . . xn
Rezolvam problema prin algoritmul evident

p 1 = x1
pk = f l(xk pk1 ),
k = 2, 3, . . . , n
yA = p n
Care este conditionarea algoritmului?
Solutie. Am presupus ca x Rn (t, s). Utilizand legile de baza ale aritmeticii
masinii obtinem
p 1 = x1
pk = xk pk1 (1 + k ),
k = 2, 3, . . . , n,
|k | eps
de unde
pn = x1 . . . xn (1 + 2 )(1 + q ) . . . (1 + n )
Aici, putem lua de exemplu (nu se asigura unicitatea)
xA = [x1 , x2 (1 + 2 ), . . . , xn (1 + n )]T .
Aceasta ne da, utilizand norma k k
k[0, x2 2 , . . . , xn n ]T k
kxk eps
kxA xk
=
=1
kxk eps
kxk eps
kxk eps
deci (cond A)(x) 1 pentru orice x Rn (t, s) si algoritmul este bine conditionat.
Capitolul 4
Rezolvarea numerica a sistemelor
algebrice liniare
4.1
Descompunere LU
A=
a11 wT
v A
A = LU
1
0
v/a11 In1

a11
wT
0 A vwT /a11
Matricea A vwT /a11 se numeste complement Schur al lui a11 .

wT
a11
1
0
=
A=
0 a vwT /a11
v/a11 In1
=
1
0
v/a11 In1

a11 wT
0 L U
1
0
v/a11 L
Problema 4.1.1 Calculati descompunerea LU a matricei
2 3 1 5
6 13 5 19
A=
2 19 10 23
4 10 11 31
Solutie.
2 3 1 5
3 4 2 4
1 16 9 18
2 4 9 21
54

a11 wT
0 U
4.1. Descompunere LU
55

3
13 5 15
15 10 23 1 3
2
10 11 31
A vw /a11 =
9 18
9 21
16
=
4

4
2
3
1
2

2
3
1
2
3
4
4
1

9 3 15
13 5 15
= 15 20 23 3 1 5 =
6 2 10
10 11 31
2 4
9 18
9 21
1 5
1 4
1 2
7 17

1 2
8 16
9 18
=
(2, 4) =
7 17
2 4
9 21
3
4
4
1
1
2
1
7
5
4
2
3
A vwT /a11 = 17 7 2 = 3

2
1 0 0 0
2 3 1 5
6 13 5 19 3 1 0 0 0
=
2 19 10 23 1 4 1 0 0
0
2 1 7 1
4 10 11 31
3
4
0
0
1
2
1
0
5
4
2
3
Problema 4.1.2 (Sisteme tridiagonale) Dati algoritmul de descompunere LU pentru o matrice tridiagonala.
Timp liniar
El. Gaussiana
Factorizare Crout vii = 1
Factorizare Doolittle lii = 1
Exemplu. Crout
l11 0 . . . 0
l21 l22 . . . 0
L = ..
.. . .
.
.
. ..
.
0 0 . . . lnn
a11 = l11
U =
1 u2 . . .
0
..
.
1
..
.
...
...
0
..
.
un1,n
1
(4.1)
56

ai,i1 = li,i1 , i = 2, n
aii = li,i1 ui1,i + lii ,
ai,i+1 = lii ui,i+1
(4.2)
(4.3)
(4.4)
i = 2, n
Ordinea de obtinere este (4.2), (4.4), (4.3) alternativ

Algoritmul:
P 1 l11 := a11
u12 := a12 /l11
P2 for i = 2 to n 1
li,i1 := ai,i1
lii = aii li,i1 ui1,i
ui,i+1 = ai,i+1 /lii
P3 ln,n1 = an,n1
ln,n = ann ln,n1 un1,n
4.2
Descompunere LUP
Aici rolul lui a11 va fi jucat de ak1 .

Efectul QA, Q matrice de permutare

ak1
wT
1
0
ak1 wT
=
QA =
0 A vwT /ak1
v/ak1 In1
v A
Matricea A vwT /ak1 se numeste complementul Schur al lui ak1 si este
nesingulara.
Determinam mai departe descompunerea LUP a complementului Schur
P (A vwT /ak1 ) = L U .
Definim
P =
1 0
0 P
care este tot o matrice de permutare.

Avem acum

ak1
wT
1
0
1 0
1 0
=
QA =
PA =
0 A vwT /ak1
v/ak1 In1
0 P
0 P
=
1
0
P v/ak1 P

ak1 wT
0
A vwT /ak1
4.2. Descompunere LUP
57

ak1
wT
1
0
=
=
0 P (A vwT /ak1 )
P v/ak1 In1

ak1 wT
1
0
ak1 wT
1
0
= LU
=
=
0 U
P v/ak1 L
0
L U
P v/ak1 In1

De notat ca n acest rationament atat vectorul coloana cat si complementul

Schur se nmultesc cu matricea de permutare P .
Problema 4.2.1 Sa se calculeze descompunerea LUP a matricei
2
0
2 0.6
3
3
4 2
5
5
4
2
1 2 3.4 1
Solutie.
1 2
0
2 0.6
2 3
3
4 2
3 5
5
4
2
4 1 2 3.4 1
3
5
5
4
2
2 0.6
0 1.6 3.2
1 0.4 2 0.4 0.2
4 0.2 1 4.2 0.6
3
5
5
4
2
1 0.4 2 0.4 0.2
2 0.6
0 1.6 3.2
4 0.2 1 4.2 6
3 5
5
4
2
2 3
3
4 2
1 2
0
2 0.6
4 1 2 3.4 1
3
5
5
4
2
2 0.6
0 1.6 3.2
1 0.4 2 0.4 0.2
4 0.2 1 4.2 0.6
3
5
5
4
2
1 0.4
2 0.4 0.2
2 0.6
0
1.6 3.2
4 0.2 0.5 4 0.5
3
5
5
4
2
1 0.4 2 0.4 0.2
2 0.6
0 1.6 3.2
4 0.2 0.5 4 0.5
3
5
5
4
2
1 0.4 2 0.4 0.2
4 0.2 0.5 4 0.5
2 0.6
0 1.6 3.2
58
3
5
5
4
2
1 0.4 2 0.4 0.2
4 0.2 0.5 4 0.5
2 0.6
0 0.4 3
Verificare.
0 0
1 0
0 0
0 1
1
0
0
0
0
2
0 3
1 5
0
1

1
0 2 0.6
1
0
3 4 2 0.4
=
0.2 0.5 1
5 4
2
0.6
0 0.4 1
02 3.4 1
5 5
4
2
2 0.4 0.2
0
4 0.5
3
Definitia 4.2.2 Spunem ca matricea A n n este diagonal dominanta pe linii

daca
n
X
|aii | >
|aij |, i = 1, n
j=1
j6=i
Problema 4.2.3 Sa se rezolve sistemul

x1 + 2x2 + x3 = 4
2x1 + 5x2 + 3x3 = 10
x1 + 3x2 + 3x3 = 7
folosind descompunerea Cholesky.
Solutie. Calculand radicalii pivotilor si complementele Schur se obtine:
1 2 1
1 2 1
1 2 1
1 1 .
1 1
5 3
B=
1
2
3
Sistemele echivalente sunt
= 4
y1
= 10
2y1 + y2
y1 + y2 + y3 = 7
4.2. Descompunere LUP
59
cu solutia y = [4, 2, 1]T si respectiv
x1 + 2x2 + x3 = 4
x2 + x3 = 2
x3 = 1
cu solutia x = [1, 1, 1]T .
Problema 4.2.4 Calculati descompunerea QR a matricei

3 1
.
A=
4 1
Solutie. Reflexia pentru prima coloana este P = I 2uuT . Vectorul u se
determina astfel:

8
3+5
x1 + sign(x1 ) kxk2
;
=
=
u =
4
4
x2
k
uk2 = 82 + 42

2
u
5
8
/4 5 = 55
=
.
u=
4
k
uk2
5
Matricea de reflexie este

2 2 T

5
5
1 0
2 5 5
P =
=
5 5
0 1
5
5

4 2 3

4
1 0
5
5
= QT ,
2 25 51 =
=
3
4
0 1
5
5
5
5
Se obtine

35 45
Q=
54 53

3

5 75
5 45
3 1
=
R=P A=
.
45 35
0 15
4 1
Problema 4.2.5 Rezolvati sistemul

3
1 1 1
1 1 2 x = 4
8
2 4 2
prin descompunere LUP.
60

Solutie. Avem

1 1 1 1
2 1 1 2
3 2 4 2

3 2 4 2
2 1 1 1
2
1 12 1 0
Deci

3
3 2 4 2
2 1 1 2 2
1 1 1 1
1

3 2 4 2
2 12 1 1
1 12 1 0
2 4 2
1
1 2
2
1
1 1
2
3 2 4
2
2 21 1 1 .
1 12 1 1
1 0 0
L = 21 1 0
1
1 1
2
2 4
2
U = 0 1 1
0 0 1
0 0 1
P = 0 1 0 .
1 0 0
Sistemele triunghiulare corespunzatoare sunt
1 0 0
8
1
1 0 y = Pb = 4 ,
2
1
3
1 1
2
cu solutia y = [8, 0, 1]T si
8
2 4
2
0 1 1 x = 0 ,
1
0 0 1
cu solutia x = [1, 1, 1]T .
Problema 4.2.6 Aratati ca orice matrice diagonal dominanta este nesingulara.

Solutie. Fie sistemul Ax = 0. Presupunem ca are solutie nebanala. Exista k
astfel ncat 0 < |xk | = max |xj | = kxk1
1jn
Deoarece
n
X
j=1
aij xj = 0,
pentru
i=k
4.3. Sisteme de ecuatii
61
obtinem
akk xk =
n
X
j=1
j6=i
akj xj |akk ||xk |
n
X
j=1
j6=k
|akj ||xj |
n
X
|xj | X
|akj |
|akk |
|akj |
|xk |
j=1
j=1
j6=k
j6=k
acest caz EG se face para permutari.

Observatia 4.2.7 In
Daca lii = 1 avem factorizare Doolittle, iar daca vii = 1 avem factorizare
Crout.
4.3
Sisteme de ecuatii
Problema 4.3.1 Aratati ca m-norma

kAkm = max
i
n
X
j=1
|aij |
este naturala.
Solutie. Vom arata ca
kAkm = max kAxk
kxk =1
Fie x Rn astfel ncat

kxk = max |xi | = 1
1in
kAxk
max
1in
n

X

= max |(Ax)i | = max
aij xj
1in
1in

n
X
j=1
j=1
|aij | max |xj | = max

1jn
= max
1in
1in
n
X
j=1
|aij |
n
X
j=1
|aij |kxk =
62
kAxk max
1in
n
X
j=1
|aij |, x Rn , kxk
kAkm = max max

kxk =1
1in
Fie p N, 1 p n astfel ncat

n
X
j=1
|apj | = max
1in
n
X
j=1
n
X
j=1
|aij |
(4.5)
|aij |
Alegem x astfel ncat

xj =
kAxk
adica
1 daca apj 0
1 daca apj < 0
kxk = 1, apj xj = |apj |, j = 1, n

n
n

n
n
X
X
X
X

= max
aij xj
apj xj =
|apj | = max
|aij |,
1in

j=1
j=1
j=1
kAkm = max kAxk max
1in
kxk =1
j=1
n
X
j=1
|aij |
(4.6)
(4.5), (4.6) = .
Problema 4.3.2 Sa se arate ca l-norma
kAkl = max
1jn
n
X
i=1
|aij |
este naturala.
Solutie.
?
kAkl := max kAxk1 = max

kxk1 =1
1jn
n
X
i=1
|aij |
Fie x Rn astfel ncat kxk1 = 1

n

n
n X
n X
n
n X
n
X
X
X
X

kAxk1 =
|(Ax)i | =
aij xj
|aij ||xj | =
|aij ||xj | =

i=1
i=1
j=1
i=1 j=1
j=1 i=1
n
X
j=1
|xj |
n
X
i=1
63
|aij |
n
X
|xj | max
1jn
j=1
adica
kAkl max
1jn
Fie p N, 1 p n astfel ncat

max
1jn
n
X
i=1
n
X
i=1
n
X
i=1
|aij | =
|aij | = kxk1 max
1jn
n
X
i=1
|aij |,
|aij |.
n
X
i=1
|aip |
si x Rn astfel ncat xi = ip . Avem kxk1 = 1.

n

n
n X
n
n
X
X
X
X

kAkl kAxk1 =
|(Ax)i | =
aij xj =
|aip xp | = max
|aij |

1jn

i=1
i=1
j=1
i=1
i=1
Problema 4.3.3 Aratati ca norma euclidiana, l-norma si m-norma sunt norme

matriciale.
Problema 4.3.4 Rezolvati sistemul
5x1 + x2 + x3 = 7
x1 + 5x2 + x3 = 7
x1 + x2 + 5x3 = 7
utilizand metoda lui Jacobi si metoda Gauss-Seidel.

De cate iteratii este nevoie pentru a se putea atinge o precizie dorita ?
Solutie.
(k)
xi
n
X
1
(k1)
bi
aij xj
aii
j=1
j6=i
(k)
xi
1
=
aii
bi
i1
X
j=1
(k)
aij xj
n
X
j=i+1
x(0) = (0, 0, 0)T

7 7 7
(1)
, ,
x =
5 5 5
(k1)
aij xj
(4.7)
!
(4.8)
64

1
(k1)
(k1)
(k)
x3
)
x1 = (7 x2
5
1
(k)
(k1)
(k1)
x2 = (7 x1
x3
5
1
(k)
(k1)
(k1)
x3 = (7 x1
x2
5

7 7
21
1
(2)
7
=
x1 =
5
5 5
25

7 7
21
1
(2)
x2 =
7
=
5
5 5
25
(2)
x3 =
21
25
1
(k1)
(k1)
(k)
x3
)
x1 = (7 x2
5
1
(k)
(k)
(k1)
x2 = (7 x1 x3
)
5
1
(k)
(k)
(k)
x3 = (7 x1 x2
5
7
7 7
(1)
(1)
x1 = , x2 = = 0
5
5 5
7
7
21
(1)
x3 =
=
5 25
25
21
175 21
154
7
(2)
=
=
x1 =
5 125
125
125
7 154
21
7 154
(2)
(3)
(2)
x2 =
, x3 =
x2
5 625 125
5 125
Pentru a rezolva a doua parte a problemei vom scrie sistemul sub forma
x = T x + c kx x(k) k
Pentru Jacobi
x1
x2
x3
x = 15
15
kT kk
kx(1) x(0) k
1 kT k
= 51 (7 x2 x3 )
= 51 (7 x1 x3 )
= 51 (7 x1 x2 )
51 15
0 15 x +
51 0
7
5
7
5
7
5
65
kTJ km =
x(0)
2
= kTJ kl
5
kTJ kk
kx(1) x(0) k <
1 kTJ k
T

7
7 7 7
(1)
, ,
, kx1 k =
= 0, x =
5 5 5
5
k
2
2k
7
7
5
= k1 3 <
3
5
5
5
5
k
2
21 < ,
5
k(ln 2 ln 5) + ln 21 > ln
Pentru Gauss-Seidel x(0) = 0

7
1
(1)
x1 = (7) =
5
5

7 1 7
1
1
28
1
(1)
(0)
= (7 a21 x1 a23 x2 ) = = 7
=
5
5 5 5
5 25
25
1
7 1 7 28
35 7 28
(1)
(1)
= (7 a31 x1 a32 x2 ) =
=
=0
5
5 5 5 25
25

7 28 7
(1)
(0)

kx x k =
5 , 25 , 0 = 5
(1)
x2
(1)
x3
x(k) = (D L)1 U x(k1) + (D L)1 b
(k)
(k1)
(k1)
a11 x1 = a12 x2
a1n xn
+ b1
(k)
(k)
(k)
a21 x1 + a22 x2 = a23 x3 + b2
...
(k)
(k)
(k)
an1 x1 + an2 x2 + + ann xn = bn
0
0 0
5 0 0
D = 0 5 0 , L = 1 0 0
1 1 0
0 0 5
5 0 0
0 1 1
U = 0 0 1 , E = D L = 1 5 0
1 1 5
0 0
0
5 1 1
T
0 5 1
det E = 125, E =
0 0 5
66

1
1+2 0 1
=
25,
=
(1)
12
0 5 =0
5

5
2+1 1 1
=
0,
=
(1)
21
0 5 = 5
0

1
2+3 5 1
=
25,
=
(1)
23
0 0 =0
5

5
1
1
3+2

=
5,
=
(1)
32
0 1 = 5
1

3+3 5 1
33 = (1)
= 25
0 5
1
0 0
5
1
1
0
E 1 = 25
5
1
1
25 25 15

1
1
1
0
0
0
1
1
5
5
5
1
1
1
4
0 0 0 1 = 0 25
25
= (DL)1 U = 25
5
1
1
1
1
2
0 25
25
0 0
0
25
5
25

5
11 = (1)
0

0
13 = (1)1+3
0

5
22 = (1)1+2
0

1
31 = (1)3+1
5
1+1
TGS
kTGS kn =

2 k
5
3
5
2
5
7
<
5
Problema 4.3.5 Aratati ca pentru A Mn,n (R)

kAk2 = [(At A)]1/2
Capitolul 5
Sa consideram multimea
M = {ak | ak = a + kh, k = 0, m, a, h R}
Definitia 5.0.6 Pentru f : M R, cantitatea
h f (ai ) = f (ai + h) f (ai ),
i<m
se numeste diferenta finita de ordinul I cu pasul h a functiei f n punctul ai .

Diferenta finita de ordinul k se defineste recursiv prin
kh f (ai ) = n (hk1 f (ai ))
Au loc relatiile
m
h f (a)

m
X
i m
=
f [a + (m i)h]
(1)
i
i=0

n
f (a + ih)
=
(1)
i
i=0
k
X
k
f (ak ) =
ih f (a)
i
i=0
m
X
m
m
ih f (a)hmi g(a + ih)
h (f g)a =
i
i=0
m
h f (a)
m
X
mi
r
m r
Valorile [m
1 x ]x=0 = 0 se numesc diferentele lui 0.

m
X
m r
mi m
0 =
(1)
ir
i
i=0
67
68
Problema 5.0.7 Aplicatie. Vom stabili o formula explicita pentru calculul sumei
Sm,r = 1r + 2r + 3r + + mr
cu ajutorul diferentelor lui 0.

r
X
m+1
Sm,r =
i 0r
i
+
1
i=1
p
X
p
kh f (a)
f (ap ) =
k
j=0

m
X
mi m
m
f (a + ih)
h f (a) =
(1)
i
i=0
f (x) = xr
p
X
p
k 0r , p = 1, 2, . . . , m
pr = f (p) =
k
k=0
1
1
1r =
0 0r +
1 0r
0
1

2
2
2
0 r
1 r
r
2 =
0 +
0 +
2 0r
0
1
2
...

m
m
m
1
r
0
r
m 0r
0 + +
0 +
mr =
m
1
0

m
r
X
X
m
j+1
j
m+1
j r
Sm,r =
0 =
+ +
+
j 0r
j
j
j
j+1
j=1
j=1
daca m > r, o 0r = 0 pentru j = r + 1, m iar pentru m < r,

Deoarece
m+1
= 0, pentru j = m + 1, m + 2, . . . , r.
j+1
Cazuri particulare

m(m + 1)
m+1
m+1
=
0 =
, 0 = 1
Sm,1 =
2 2 2
2 2 2
m(m + 1)(2m + 1)
m + 1 0
m+1 0
Sm,2 =
+
=
2
3
1
2
6
2 3
3 3
2

3
m+1 0
m+1 0
m(m + 1)
m + 1 0
+
+
=
Sm,3 =
1
3
6
4
6
2
2
Problema 5.0.8 Sa se demonstreze formula
m
h
(prin inductie).
1
(1)m m!hm
=
x
x(x + h) . . . (x + mh)
69
Definitia 5.0.9 Prederivata de ordinul m cu pasul h a functiei f n a este
Dhm f (a) =
m
h f (a)
hm
Dn0 f (a) = f (a)

Problema 5.0.10 Daca f are derivata de ordinul m continua pe (a, a + mh) are
loc
Dhm f (a) = f (m) (a + m h), (0, 1)
Demonstratie. Prin inductie.
Dh f (a) =
f (a + h) f (a)
= f (1 ),
h
Dhm1 f (a) = f (m1) (m1 )|Dh ,
1 (a, a + h)
m1 (a, a (m 1)h)
1 (m1)
[f
(m1 + h) f (m1) (m1) ] = f (m) (m )
h
m (a, a + mh) m = a + m h, (0, 1)
Dhm f (a) =
Corolar 5.0.11 f (m) continua n a lim Dhm (a) = f (m) (a).

h0
Problema 5.0.12 Sa se demonstreze formulele

m

ah
ah +
m
h cos(ax + b) = 2 sin
cos ax + b + m
2
2
m

ah +
ah
m
sin ax + b + m
h sin(ax + b) = 2 sin
2
2
Sa se deduca de aici expresiile prederivatelor de ordinul m ale functiilor cos x,

sin x si sa se calculeze limitele lor cand h 0.
Solutie.
h cos(ax + b) = cos[a(x + h) + b] cos(ax + h) =

ah
ah
= 02 sin
=
sin ax + b +
2
2

+ ah
ah
cos ax + b +
= 2 sin
h de n 1 ori
2
2
70

=
sin(ax + b) =
cos ax + b
2

m

ah
ah +
= 2 sin
=
cos ax + b + m
2
2
2

m

ah
ah +
= 2 sin
sin ax + b + m
2
2
m
h
m
h
Facand a = 1, b = 0 si mpartind cu hm se obtine

!m

h
sin
h+
m
2
Dh cos x =
cos x + m
h
2
2
Dhm
sin x =
sin h2
h
2
!m
h+
sin x + m
2
1
Problema 5.0.13 Sa se calculeze m
h x2 .
Solutie.
m
h
1
=
x2
1
1
1
+
+ +
x x+h
x + mh
2h
1
=
x
Um
(x) m
h
2
Um (x)
m
Y
um (x) =
(x + kh)
= (1)m m!
m
h (f g)(a)
m
X
i=0
k=0

m
i

h
m
i
m
X
m
k m
k h
h f (x) =
(1)
f x+
2
k
k=0
Solutie.
m
1
2
= (E E
21

n
m
)=
(1)
E 2 k
k
k=0
m
X
71
Problema 5.0.15 Sa se stabileasca generalizarea formulei lui Leibniz prin calcul
simbolic.
Solutie. E h operator de translatie ce are efect numai asupra lui u
E h operator de translatie ce are efect numai asupra lui v
h u(x)v(x) = u(x + h)v(x + h) u(x)v(x) =
= (E h E h I)u(x)v(x)
h = EE I
h operator de diferenta ce are efect asupra lui u

h operator de diferenta ce are efect asupra lui v
En = I + h
h = E h I
h = h E h + h
m
X
j mj j
m
m
h h E h
h = (h E h + h ) =
j=0
m
X
m
jh u(x)hmj v(x + jh)
j
j=0
m
X
m [mj,h] [j,h]
[m,j]
(a + b)
=
a
b
j
j=0
m
h u(x)v(x) =
1
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
m f (a)
n!hn h
m
X
m
m
h (f g)(a) =
i
i=0
Problema 5.0.16 Sa se demonstreze formula de sumare prin parti.

a+mh
X
x=a(h)
a+(m+1)h a+mh
X

u(x)h v(x) = u(x)v(x)
v(x + h)h u(x)

a
x=a
Sa se calculeze
m
X
x=0
xb
(b > 0, b 6= 1),
m
X
x=0
v(x + h)h h(x)
72
Solutie. Daca F este o solutie a ecuatiei cu diferente
h F (x) = f (x)
are loc formula de sumare

m
X
j=0
f (a + jh) = F [a + (m + 1)h] F (a)
h F (x) = F (x + h) F (x) = x,
h F (x) = f (x),
x = a, a + h, . . . , a + mh
F (x) = u(x)v(x)
h u(x)v(x) = u(x)h v(x) + h u(x)v(x + h)

a+mh
X
u(x)h v(x) +
x=a(h)
a+mh
X
x=a(h)
u(x) = x,
a+(m+1)h

v(x + h)h u(x) = u(x)v(x)
v(x) = bx v(x) =
bx
b1
m
bx m+1 X bx
=
xb = x

b1 0
b1
x=0
x=0
m
X
bm+1
1
bm+1
bm+2 b
(b + b2 + + bm+1 ) = (m + 1)
b1 b1
b1
(b 1)2

h
cos x
2
u(x) = x, v(x) = sin x v(x) =
h
2 sin
2

h
h
a+(m+1)h
cos x
a+mh
a+mh
X cos x + 2
X
2
+
x sin x = x

h
h

x=a
x=a
2 sin
2 sin
a
2
2

h
sin x
Deoarece h F (x) = cos x +
este satisfacuta pentru F (x) =
h
2
2 sin
2
rezulta ca avem

a+(m+1)h

a+mh
X
sin x
h
=
cos x +

h
2
x=a
2 sin a
2
= (m + 1)
73
1
Problema 5.0.17 Sa se calculeze m
h x2 .
Solutie.
m
h
1
=
x2
1
1
1
+
+ +
x x+h
x + mh
= (1)m m!
unde
um (x) =
m
h
1
=
x
um (x) m
h
u2m (x)
m
Y
(x + kh).
k=0
Problema 5.0.18 Sa se demonstreze

(1)m
1
=
a0 , a1 , . . . , am ;
t
a0 a1 . . . am
Solutie. (prin inductie sau ca si cat de doi determinanti).
Problema 5.0.19 Se considera p + 1 puncte distincte a0 , a1 , . . . , ap . Sa se demonstreze formula
X
[a0 , a1 , . . . , ap ; tp ] =
ar00 ar11 . . . arpp .
r0 +r1 ++rp =np

[a0 , a1 , . . . , ak1 , ak+1 , . . . , am ; f ] =
am an
ak a0
[a0 , a1 , . . . , am1 ; f ]+
[a1 , a2 , . . . , am ; f ]
am a0
am a0
Solutie.
ak , a0 , . . . , ak1 , ak+1 , . . . , am1 , am
[a0 , . . . , ak1 , ak+1 , . . . , am ; f ] [a0 , . . . , an1 ; f ]
, (5.1)
am ak
[a0 , . . . , ak1 , ak+1 , . . . , am ; f ] [a1 , . . . , am ; f ]
[a0 , a1 , . . . , am ; f ] =
(5.2)
a0 ak
[a0 , a1 , . . . , am ; f ] =
Egaland cele doua relatii rezulta relatia dorita.
74
Problema 5.0.21 Daca f, g : X R, atunci

[x0 , . . . , xm ; f g] =
m
X
[x0 , . . . , xk ][xk , . . . , xm ; g]
k=0
Demonstratie. Prin inductie dupa m

m=1
[x0 , x1 ; f g] = f (x0 )[x0 , x1 ; g] + [x0 , x1 ; f ]g(x1 ) =
g(x1 ) g(x0 ) f (x1 ) f (x0 )
+
g(x1 ) =
x1 x0
x1 x0
f (x1 )g(x1 ) f (x0 )g(x0 )
=
x1 x0
Presupunem relatia adevarata pentru m 1, adica
= f (x0 )
[x0 , . . . , xm1 ; f g] =
m1
X
[x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xm1 ; g]
k=0
def
[x0 , . . . , xn ; f g] =
=
1
([x1 , . . . , xm ; f g] [x0 , . . . , xm1 ; f g]) =
xm x0
m1
X
1
([x1 , . . . , xk+1 ; f ][xk+1 , . . . , xn ; g][x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xn1 ; g])
xm x0 k=0
Adunand si scazand sub simbolul de nsumare [x0 , . . . , xk ; f ][xk+1 , . . . , xm ; g]

si grupand convenabil se obtine
( m1
X
1
[x0 , . . . , xm ; f g] =
[x0 , . . . , xk ; f ]([xk+1 , . . . , xm ; g][xk , . . . , xm1 ; g])+
xm x0 k=0
+
m1
X
k=0
[xk+1 , . . . , xn ; g]([x1 , . . . , xk+1 ; f ] [x0 , . . . , xk f ])
1
=
xn x0
+
m
X
k=1
( m1
X
k=0
(xm xk )[x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xm ; g]+
(xk x0 )[x0 , . . . , xn ; f ][xk , . . . , xn ; g]
(
1
(xm x0 )[x0 ; f ][x0 , . . . , xn ; g]+
=
xn x0
75
m1
X
k=1
(xm x0 )[x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xm ; g]+
+(xm x0 )[x0 , . . . , xm ; f ][xm ; g]

=
m
X
[x0 , . . . ,k ; f ][xk , . . . , xm ; g]
k=0
Observatia 5.0.22 Diferenta divizata se poate introduce ca si coeficient dominant

n PIL.
Problema 5.0.23 (Aplicatie) O modalitate rapida de a calcula valorile unui polinom de grad 3 n puncte echidistante folosind diferente divizate.
P (x) = ax3 + bx2 + cx + d
P (x) = P (x + h) P (x) P (x + h) = P (x) + P (x)
2 P (x) = P (x + h) P (x)
P (x + h) = P (x) + 2 P (x)
3 P (x) = 2 P (x + h) 2 P (x)
2 P (x + h) = 2 P (x) + 3 P (x)
3 P (x) = 6ah3
P (0) = ah3 + bh2 + ch = h(h(ah + b) + c)
2 P (0) = P (2h) 2P (h) + P (0) =
= 8ah3 + 4bh2 + 2ch + d 2ah3 2bh2 2ch 2d + d =

= 6ah3 + 2bh2 = 2h2 (3ah + b)
3 P (0)
k,i+1 = k1,i + k1,i+1
Problema 5.0.24 Daca f, g : M R are loc
(m
h f g)(a)
m
X
m
i=0
(ih f )(a)(hmi g)(a + ih)
76
Demonstratie. Inductie dupa m
m=1
(h f g)(a) = f (a)(h g)(a) + g(a + h)(h f )a
caci
(h f g)(a) = f (a + h)g(a + h) f (a)g(a)| f (a)g(c + h)
(h f g)(a) = f (a)[g(a + h) g(a)] + g(a + h)[f (a + h) f (a)]
Presupunem relatia adevarata pentru m 1
(hm1 f g)(a)
m1
X
i=0
(5.3)
(m
h f g)(a)

m1
g)(a + ih)
(oh f )(a)(mi1
h
i

m
X
m1
i
i=0
[(ih f )(a)(hmi g(a + ih)+
mi1
+(i+1
g(a + (i + 1)h)]
h f )(a)(h
m1
X m 1
m
(h f g)(a) =
(ih f )(a)(hmi g)(a + ih)+
i
i=0

m
X
m1
k=1
f (a)(m
h g)(a)
k1
X
(kh f )(a)(hmk g)(a + kh) =

m1
m1
(hmi g)(a + ih)+
+
i1
i
+(m
h f )(a)g(a + mh).
Problema 5.0.25 (Formula lui Vandermonde)

(a + b)
[m,h]
m
X
m
j=0
a[mj,h] b[j,h] .
Demonstratie. Inductie dupa m

m=1
(a + b)[1,h] = a + b

1 [1,h] [0,h]
1 [0,h] [1,h]
a b
+
a b
=a+b
0
1
(5.3)
77
Presupunem ca
(a + b)
[m1,h]
X m 1
j
a[m1j,h] b[j,h] /(a + b (m 1)h)
a[m1j,h] b[j,h] [a + b (m 1)h] = a[m1j,h] [a (m 1 h]b[j,h] + a[m1j,h] b[j,h] (b jh)

= a[mj,h] b[j,h] + a[m1j] b[j+1,h] .
(a + b)
[mh]

m1
m 1 [mj,h] [j,h] X m 1 [m1j,h] [j+1,h]
a
b
a
b
+
=
j
j
j=0
j=0

n
m 1 [m,h] [0,h] X m 1
m1
=
a
b
+
+
a[mj,h] b[j,h]
0
j
j
1
j=1

m 1 [0,h] [m,h]
+
a b
m1
m
X
m [mj,h] [j,h]
a
b .
=
j
j=0
m1
X
Capitolul 6
Interpolare
6.1
Interpolare polinomiala
Fie nodurile xi [a, b], i = 0, m, i 6= j xi 6= xj .

Are loc formula de interpolare Lagrange
f = Lm f + R m f
unde
(Lm f )(x) =
m
X
lk (x)f (xk )
k=0
si
lk (x) =
(x x0 ) . . . (x xk1 )(x xk+1 ) . . . (x xm )

=
(xk x0 ) . . . (xk xk1 )(xk xk+1 ) . . . (xk xm )
m
Y
j=0
j6=k
m
Y
j=0
j6=k
(x xj )
=
(xk xj )
u(x)
(x xk )u (xk )
unde u(x) = (x x0 ) . . . (x xm ).
Daca = min{x, x0 , . . . , xm }, = max{x, x0 , . . . , xm }, f C m [, ], f (m)
derivabila pe (, ) (, ) astfel ncat
(Rm f )(x) =
u(x)
f (m+1) ()
(m + 1)!
78
6.1. Interpolare polinomiala
79
Daca f C m+1 [a, b] atunci

(Rm f )(x) =
m (x, s)f (m+1) (s)ds
cu
"
#
m
X
1
(x s)m
m (x; s) =
lk (x)(xk s)m
+
+
m!
k=0
Daca lm (x, ) pastreaza semn constant pe [a, b] atunci

"
#
m
X
1
xm+1
f (m+1) ()
lk (x)xm+1
(Rm f )(x) =
k
(m + 1)!
k=0
(Nm f )(x) = f (x0 ) +
m
X
i=0
[a, b]
(x x0 ) . . . (x xi1 )[x0 , . . . , xi ; f ]
f = N m f + Rm f
formula de int.Newton
(Rm f )(x) = u(x)[x, x0 , . . . , xm ; f ]
x [a, b]
Pentru noduri echidistante

xi = x0 + ih, i = 0, m

m
1
t[m+1] X
mi m
(1)
f (xi )
(Lm f )(x0 + th) =
i ti
m! i=0
hm+1 t[m+1] (m+1)
f
()
(m + 1)!
m
X
t
kh f (x0 )
(Nm f )(x0 + th) = (Nm f )(t) =
k
k=0
(Rm f )(x0 + th) =
(Formula Gregory-Newton, formula lui Newton cu diferente progresive)

(Nm f )(x) = (Nm f )(x0 + th) = f (xn ) +

m
X
t+k1
k=1

t
=
kh (xm )
(1)
k
k=0
m
X
kh f (xm ) =
80
Interpolare
(Formula lui Newton cu diferente regresive)

n
X
t + k 1 2k1 f1k + 2k1 fk
+
S2n+1 (x0 + th) = f (x0 ) +
2k 1
2
k=1

n
X
t t+k1
+
2k fk
2k
2k
1
k=1

t + n 2n+1 fn + 2n+1
S2n+2 (x0 + th) = S2n+1 (x0 + th) +
2
2n + 1
(Formula lui Stirling)
xk [a, b], k = 0, m, xi 6= xj (i 6= j)
f : [a, b] R f (j) (xk ), k = 0, m, j = 0, rk
n + 1 = m + r0 + + rm = (r0 + 1) + + (rm + 1)
(Hn f )(x) =
rk
m X
X
hkj f (j) (xk )
k=0 j=0
rk j
X (x xk ) 1 ()
(x xk )j
hkj (x) =
uk (x)
j!
!
nk (x) x=xk
=0
f = H n f + Rn f
(formula de interpolare a lui Hermite)

m
Y
u(x) =
(x xk )rk +1
k=0
uk (x) =
u(x)
(x xk )rk +1
Daca f C n [, ] f (n+1) pe [, ] atunci

(Rn f )(x) =
u(x) (n+1)
f
()
(n + 1)!
Daca f C n+1 [, ] atunci

(Rm f )(x) =
unde
1
n (x; s) =
n!
[a, b]
n (x; s)f (n+1) (s)ds

a
(x s)n+
rk
m X
X
k=0 j=0
hkj (x)[(xk s)n+ ](j)
6.1. Interpolare polinomiala
81
Cazuri particulare
1) rk = 0, k = 0, n Lagrange
2) n = 0, r0 = n Taylor
3) r0 = = rn = 1 formula lui Hermite cu noduri duble
f = H2m+1 f + R2m+1 f
(H2m+1 f )(x) =
m
X
hk0 (x)f (xk ) +
k=0
m
X
hk1 (x)f (xk )
k=0
u (xk )
uk (x)
1 (x xk ) k
hx0 (x) =
uk (xk )
uk (xk )
hk1 (x) = (x xk )
uk (x)
uk (xk )
4) Daca m = 1, x0 = a, x1 = b
r0 = m,
r1 = n
"mi

n+1 X
#
m
xa
xb
(x a)i X n +
f (i) (a)+
(Hm+n+1 f )(x) =
ab
i!
b
a
=0
i=0
"

m+1 X
#

nj
n
xb
(x b)j X m +
xa
f (j) (b)
+
ba
j!
a
b
=0
j=0
xk [a, b], k = 0, m, xi 6= xk (i 6= j)
rk N, Ik {0, 1, . . . , rk }, k = 0, m
f : [a, b] R f (j) (xk ) k = 0, m, j In
n = |I0 | + + |Im | 1
(Bn f )(x) =
m X
X
bkj (x)f (j) (xk )
k=0 jIk
f = B n f + Rn f
(formula de interpolare a lui Birkhoff)
Daca f C n+1 [a, b] atunci

(Rn f ) =
unde
1
n (x; s) =
n!
n (x, s)f (n+1) (s)ds

a
(x s)n+
m X
X
k=0 jIk
bkj (x)[(xk s)n+ ](j)
82
Interpolare
Daca f C n+1 [a, b] si n are semn constant pe [a, b]
(Rn f )(x) = E(x)f (n+1) ()
[a, b]
XX
xn+1
1
xnj+1 bkj (x)

E(x) =
(n + 1)! k=0 jI (n j + 1)! k
k
6.2
Interpolare Lagrange
Problema 6.2.1 Sa se scrie formula de interpolare a lui Lagrange n cazurile

speciale m = 1 si m = 2. Interpretare geometrica.
Solutie. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzator unei functii f si
nodurilor x0 si x1 este
(L1 f ) (x) =
x x1
x x0
f (x0 ) +
f (x1 ),
x0 x1
x1 x0
adica dreapta care trece prin punctele (x0 , f (x0 )) si (x1 , f (x1 )). Analog, polinomul de interpolare Lagrange corespunzator unei functii f si nodurilor x0 , x1 si x2
este
(x x1 )(x x2 )
(x x0 )(x x2 )
f (x0 ) +
f (x1 )+
(x0 x1 )(x0 x2 )
(x1 x0 )(x1 x2 )
(x x0 )(x x1 )
f (x2 ),
(x2 x0 )(x2 x1 )
(L2 f ) (x) =
adica parabola care trece prin punctele (x0 , f (x0 )), (x1 , f (x1 )) si (x2 , f (x2 )). Interpretarea lor geometrica apare n figura 6.1.
Problema 6.2.2 Construiti polinomul de interpolare Lagrange pentru functia y =

sin x alegand x0 = 0, x1 = 61 , x2 = 12 .
Solutie.
7
(L2 y)(x) = x 3x2 ,
2

x x 61 x 12
1
cos , 0,
.
(R2 y)(x) =
3!
2
6.2. Interpolare Lagrange
83
f
L2(x)
f
L1(x)
(a) (L1 f )
(b) (L2 f )
Figura 6.1: Interpretarea geometrica a lui L1 f (stanga) si

L2 f
Problema 6.2.3 Cu ce eroare se poate calcula 115 cu ajutorul formulei de

interpolare a lui Lagrange, considerand functia f (x) = x si nodurile x0 =
100, x1 = 121, x2 = 144?
(x 100)(x 121)(x 144)
f ()
6
3 5
f (x) = x 2
8
1
1
3
|(115 100)(115 121)(115 144)| =
|(R1 f )(115)|
8
1005 6
(R2 f )(x) =
1
105 15 6 29 1 6 103
16
tabelele cu 5 zecimale corecte se dau logaritmii zecimali ai

Problema 6.2.4 In
numerelor de la x = 1000 la x = 10000 cu eroarea absoluta maxima egala cu
1
105 . Este posibil ca interpolarea liniara sa conduca la o aceeasi precizie?
2
Solutie.
M
M
f (x) = 2
x
x
M = lg e 0.4343
f (x) = lg x
f (x) =
(x a)(x b)
M2 f
2
1
M2 (f ) = max |f (x)| < 106
2
a<x<a+1
|(R1 f )(x)|
84
Interpolare
b=a+1
xa=q
1
|(R1 f )(x)| < | q(q 1) |M2 (f )
2 | {z }
14
|R1 f |
1
106 < 107
16
deci precizia nu este alterata.

Problema 6.2.5 Relativ la functia sin se alcatuieste urmatoarea tabela cu diferente
x
0 = y
f
2 f
3 f 4 f
39 0.6293204 267386 7992 318 13

41 0.6560590 259354 8310 305 10
43 0.6819984 251084 8615 295 10
45 0.7071068 242469 8910 285
47 0.7313597 233559 9195
49 0.7547096 224364
51 0.7771460
Sa se aproximeze sin 40 , sin 50 , sin 44 cu formula Gregory-Newton pentru
m = 4.
(Nm f )(t) =
m
X
t
i=0
(Rm f )(x0 + th) =
kh f (x0 )
hm+1 t[m+1] (m+1)

f
()
(m + 1)!
t(t 1) 2
t(t 1)(t 2) 3
f0 +
f0 +
2
6
t(t 1)(t 2)(t 3) 4
f 0 + R4
+
24
1
1
sin 40 0.6293204 + 0.0267386 (0.0007992)+
2
8
1
5
+ (0.0000318)
0.0000013 = 0.6427876
16
64
f (x) f0 + tf0 +
|(R4 f )(t)| h5 t(t 1)(t 2)(t 3)(t 4)f (5) () < 0.0000000028
sin 50 se poate aproxima cu formula lui Newton cu diferente regresive.

sin 44 se poate aproxima cu formula lui Stirling.
6.3. Interpolare Hermite
85
Problema 6.2.6 Sa se determine un polinom de interpolare de grad 3 pe intervalul [1, 1] astfel ncat restul sa fie minim.
Solutie. Restul este minim daca nodurile de interpolare sunt radacinile polinomului Cebasev de speta I.
Tm (t) = cos(arccos t)
kRm f k
(b a)m+1
kf (m+1) k
(m + 1)!22m+1
T4 (t) = 8t4 8t2 + 1

Tn+1 (t) = 2tTn (t) Tn1 (t)
T0 = 1,
tk = cos
6.3
T1 = t
2k 1
2n
k = 1, n
Interpolare Hermite
Problema 6.3.1 Sa se determine polinomul de interpolare Hermite cu nodurile

x0 = 1 multiplu de ordinul 3, x1 = 0 simplu si x2 = 1 multiplu de ordinul 3.
Solutie.
m = 2,
r = 0 = 2,
Hn f )(x) =
rk
m X
X
r1 = 0,
r2 = 2
hkj (x)f (j) (xk )
k=0 j=0
uk (x) =
u(x)
(x xk )rk +1
rk j
X (x xk ) 1 ()
(x xk )j
hkj (x) =
uk (x)
j!
!
uk (x) x=xk
=0
n+1=3+1+3=7 n=6

5(x + 1) (x + 1)2
3 1
+
+
h00 (x) = x(x 1)
8
16
2

1 5(x + 1)
3
+
h01 (x) = x(x 1) (x + 1)
8
16
86
Interpolare
x(x 1)3 (x + 1)2
16
h10 (x) = (1 x2 )3

5(x 1) (x + 1)2
3 1
h20 (x) = x(x + 1)
+
8
16
2

1 3(x 1)
3
h21 (x) = x(x + 1) (x 1)
8
16
h02 (x) =
h22 (x) =
x(x + 1)3 (x 1)2

16
Problema 6.3.2 Aceeasi problema, pentru aceleasi noduri ca mai sus, dar duble.
Solutie.
r0 = r1 = r2 = 1,
m = 2,
(H2m+1 f )(x) =
m
X
n = 5,
x0 = 1,
hk0 (x)f (xk ) +
k=0
m
X
x1 = 0,
hk1 (x)f (xk )
k=0
uk (x)
u (xk )
hk0 (x) =
1 (x xk ) k
uk (xk )
uk (xk )
hn1 (x) = (x xn )
uk (x)
uk (xk )
x2 = 1
u0 (x) = x2 (x 1)2
u0 (x) = 2x(x 1)(x 1 + x) = 2x(x 1)(2x 1)

x2 (x 1)2
12
x2 (x 1)2
(3x 2)
1 (x + 1) =
h00 (x) =
4
4
4
u0 (1) = 4
(x + 1)x2 (x 1)2
4
2
u1 (x) = (x + 1) (x 1)2
h01 (x) =
u1 (x) = 2(x + 1)(x 1)2 + 2(x + 1)2 (x 1) =

= 2(x + 1)(x 1)(x 1 + x + 1) = 4x(x 1)(x + 1)
h10 (x) =
(x + 1)2 (x 1)2
[1 x 0] = (x + 1)2 (x 1)2
1
h11 (x) = (x + 1)2 (x 1)2 x
u2 (x) = (x + 1)2 x2
u2 (1) = 4
87
u2 (x) = 2(x + 1)x2 + 2(x + 1)2 x = 2(x + 1)x(2x + 1)

u2 (1) = 2 2 1 3 = 12

12
(x + 1)2 x2
(x + 1)2 x2
[3x + 4]
1 (x 1)
=
h20 (x) =
4
4
4
h21 (x) =
(x 1)(x + 1)2 x2
4
Problema 6.3.3 Sa se arate ca pentru PIH cu noduri duble avem

hk0 (x) = [1 2(x xk )lk (xk )] lk2 (x)
hk1 (x) = (x xk )lk2 (x)
unde lk sunt polinoamele fundamentale Lagrange.
Problema 6.3.4 Sa se determine PIH pentru x0 = a, x1 = b, m = 1, r0 = r1 =
1.
Solutie. Se poate aplica formula cu noduri duble sau generalizarea formulei
lui Taylor.
u0 = (x b)2 u1 = (x a)2

(x b)2
2(a b)
h00 (x) =
1 (x a)
(a b)2
(a b)2

(x b)2 a b 2x + 2a
(x b)2
=
=
[3a b 2x]
(a b)2
ab
(a b)3
(x b)2
h01 (x) = (x a)
(a b)2
(x a)2
[3b a 2x]
h10 (x) =
(b a)3

2
xa
h11 (x) = (x b)
ba
(H3 f )(x) = h00 (x)f (a) + h01 (x)f (a) + h10 (x)f (b) + h11 (x)f (b)
88
Interpolare
Problema 6.3.5 Se considera f : [1, 1] R. Se noteaza cu F2n+1 f polinomul

Hermite cu noduri duble determinat de conditiile
(F2m+1 f )(xk ) = f (xk ), k = 0, m
(F2m+1 f ) (xk ) = 0.
Sa se arate ca daca x0 , x1 , . . . , xm sunt radacinile polinomului lui Cebasev de
speta I avem:
2

m
X
1
Tm+1 (x)
f (xk ).
(F2m+1 f )(x) =
(1 xk x)
(m + 1)2 k=0
x xk
Solutie.

uk (x)
u (xk )
hk0 (x) =
1 (x xk )
uk (xk )
uk (xk )
w(x) = (x x0 )(x x1 ) . . . (x xm )
2

1 Tm+1 (x)
w2 (x)
=
uk (x) =
(x xk )2
2m x xk

uk (xk )
1
1
1
1 (x xk )
= (x xk )
+
+ +
uk (xk )
x xk x0 xk
xn xk
uk (xk ) = w2 (xk )
uk (xk ) = w (xk )w (xk )

w (xk ) =
m + 1
x sin[(m + 1) arccos x]
2m
3

2
2
(m + 1) 1 x cos[(m + 1) arccos x] /
1x
w (x) =
m + 1 (1)k
p
2m
1 x2k
w (xk ) =
hk0 (x) =

m + 1 (1)k xk
p
3
2m
1 x2k
1 Tm+1 (x)
2m x xk
1 (x xk )
2
w2 (x

k)
w (xk )w (xk )
=
w2 (xk )
Tm+1 (x)
x xk
2
89
xk (m + 1)2
1 (x xk ) 2m
1 22m (1 xk )2
2 (1 xk )2
=
m
(m + 1)2
1
2
(m + 1)2
22m
x xk
2

1
Tm+1 (x)
=
(1 xk x)
2
(m + 1)
x xk
Problema 6.3.6 (Relatia lui Cauchy) Aratati ca x R

n
X
i=0
li (x)(xi x) =
1 daca j = 0
0 daca j = 1, . . . , n
Solutie. Pentru t R si j {0, 1, . . . , n} fixat, functia x (x t)j Pn

si coincide cu polinomul sau de interpolare n x0 , . . . , xn ; formula ceruta nu este
altceva decat polinomul de interpolare Lagrange pentru t = x.
Problema 6.3.7 (Nucleul lui Peano pentru operatorul de interpolare Lagrange)
a) Aratati ca pentru f Cbn+1 [a, b] avem x [a, b]
(Rn f )(x) = f (x) pn (x) =
cu
Kn (x, t)f (n+1) (t)dt

a
Deduceti ca
1 X
[(x t)n+ (xi t)n+ ]li (x)
Kn (x, t) =
n! i=0
Z x

n
X
1
n (n+1)
(Rn f )(x) =
(xi t) f
(t)dt li (x)
n! xi
i=0
b) Ce devine K1 (x, t) daca x (x0 , x1 )? Deduceti existenta unui x (x0 , x1 )
astfel ncat
E1 (x) = f (x )(x x0 )(x x1 )/2.
c) Aratati ca solutia unica a problemei la limita: fiind dat g C[x0 , x1 ] gasiti
u C 2 [x0 , x1 ] astfel ncat u (x) = g(x) pentru x ]x0 , x1 [, u(x0 ) = u(x1 ) = 0
este data de
Z x1
u(x) =
K1 (x, t)g(t)dt.
x0
90
Interpolare
Solutie. a)
En = (R nf )(x) =
Kn (x, t)f (n+1) (t)dt

a
unde
"
#
n
n
X
1
1 X
n
n
[(xt)n+ (xi t)n+ li (x)
Kn (x, t) =
(x t)+
li (x)(xi t)+ =
n!
n!
i=0
i=0
Pe de alta parte
=
dar
b
a
[(x t)n+ (xi t)n+ ]f (n+1) (t)dt =
[(x t) (xi t) ]f
(n+1)
(t)dt +
x
xi
(xi t)n f (n+1) (t)dt
n
X
[(x t)n (xi t)n ]li (x) = 0
i=0
conform relatiei lui Cauchy.

b)
K1 (x, t) = 0
caci
daca t 6 (x0 , x1 )
K1 (t) = (x t)+ (x0 t)+ l0 (x) + (x1 t)+ l1 (x)

x x1
x1 x
x x0
l0 (x) =
=
l1 (x) =
x0 x1
x1 x0
x1 x0
(x x1 )(t x0 )
t [x0 , x]
x1 x0
K1 (x, t) =
(t x1 )(x x0 ) t [x, x1 ]
x1 x0
(x x0 )(x x1 )
t.medie
K1 (x, t) 0 E1 (x) =
f (x)
2
c) Scriind ca p1 = 0 este polinomul de interpolare al lui u cu nodurile x0 si x1
obtinem
Z x1
Z x1
u(x) p1 (x) =
k1 (x, t)u (t)dt =
k1 (x, t)g(t)dt
x0
x0
p1 (x0 ) = u(x0 ) = 0 = p1 (x1 ) = u(x1 )

Se verifica usor ca problema la limita admite efectiv o solutie. K1 se numeste
functia lui Green a problemei la limita.
6.4. Interpolare Birkhoff
6.4
91
Interpolare Birkhoff
Problema 6.4.1 Dandu-se f C 2 [0, h], h > 0 sa se determine un polinom de

grad minim B astfel ncat

B(0) = f (0)
(6.1)
B (h) = f (h).
Sa se dea expresia restului.
Solutie. m = 1, r0 = 0, r1 = 1, I0 = {0}, I1 = {1}, n = 1

Solutia exista si este unica.

0 1
= 1 6= 0
(6.1) =
1 0
(B1 f )(x) = b00 (x)f (0) + b11 (x)f (h)
(B1 f )(x) = f (0) + xf (h)
b00 (x) = Ax + b b11 (x) = Cx + D
b00 (x) = 1
b11 (x) = x
Pentru rest se aplica teorema lui Peano.
Z h
1 (x; s)f (s)ds
(R1 f )(x) =
0
1 (x; s) = (x s)+ x =
x x s
s x > s
1 (x; s) 0, x, s [0, h]
(R1 f )(x) = E(x)f (),

E(x) =
x2
hx
2
[0, h]
kR1 f k
h
kf k
2
Problema 6.4.2 Pentru f C 3 [0, h], h R+ , m = 2, r0 = 1, r1 = 0, r2 =

1, I0 = I = {1}, I1 = {0} sa se construiasca formula de interpolare Birkhoff
corespunzatoare.
Solutie.
P (x) = a0 x2 + a1 x + a2

P (0) =
P h =
2
P (h) =
h2
a
4 0
a1 = f (0)

+
+ a2 = f h2
2ha0 + a1 = f (h)
h
a
2 1
92
Interpolare
Rezolvand sistemul se obtine

4x2 h2
(2x h)(3h 2x)
h
(B2 f )(x) =
+
f (0) + f
f (h)
8h
2
8h

h
+ b21 (x)f (h)

(B2 f )(x) = b01 (x)f (0) + b10 (x)f
2
b01 (x) =
(2x h)(3h 2x)

4x2 h2
,
b
(x)
=
1,
b
(x)
=
10
21
8h2
8h
Z h
2 (x; s)f (s)ds
(R2 f )(x) =
0

2
1
h
2
2
2 (x; s) = {(x s) b01 (x)[(0 s)+ ] + b10 (x)
s
S21 [(h s)2+ ]
2
2
"
# +

2
h
4x2 h2
1
(x s)2+
s
(h s) .
=
2
2
4h
+

h
2 (x; s) 0 daca x 0,
, s [0, h]
2

h
2 (x; s] 0 pentru x
, h , s [0, h]
2
Pentru x [0, h], 2 (x, ) are semn constant pe [0, h]
(R2 f )(x) = f ()
(x; s)ds =
a
(2x h)(2x2 2hx h2 )

f (),
24
0h
Problema 6.4.3 Sa se determine un polinom de grad minim care verifica

P (0) = f (0),
P (h) = f (h),
P (2h) = f (2h),
unde f C 3 [0, 2h] (Problema Abel-Goncearov cu doua noduri). Dati expresia

restului.
Solutie. Din conditiile de interpolare se obtine
P (x) =
f (2h) 2
x + [f (h) hf (2h)]x + f (0)
2
6.5. Interpolare rationala
93
Tratand problema ca pe o PIB cu m = 2, I0 = {0}, I1 = {1}, I2 = {2}

obtinem
x2
hx
b00 (x) = 1 b11 (x) = x b22 (x) =
2
Z 2h
2 (x; s)f (s)ds
(R3 f )(x) =
0
1
{(x s)2 b00 (x)(0 s)2+ b11 (x)[(h s)2+ ] b22 (x)[(2h s)2+ ] }
2!
1
= [(x s)2+ 2x(h s)+ (x2 2hx)(2h s)0+ ]
2
s2
xs s<h
2
1
s + 2x(h x) x s s > h
=
x(2s x)
x<s s<h
2
x(x 2h)
x<s s>h
2 (x; s) =
2 (x; s) 0
Putem aplica corolarul la teorema lui Peano

[0, 2h] a.. (R3 f )(x) = E(x)f (),
unde
x3 1 2
x3 h 2 x
E(x) =
h b11 (x) 24b22 (x) =
2h
6
2
6
2
x3 h 2 x
x3
3h2
=
hx2 + 2h2 x =
hx2 +
x
6
2
6
2
6.5
x2
hx
2
Interpolare rationala
Problema 6.5.1 Sa se determine o aproximare Pade de grad 5 cu n = 2, n = 3

pentru f (x) = ex .
Solutie.
r(x) =
pn (x)
,
qm (x)
f (k) (0) r(k) (0) = 0,

f (x) r(x) = f (x)
p Pn ,
k = 0, N ,
q Pm
N =n+m=5
p(x)
f (x)q(x) p(x)
=
=
q(x)
q(x)
94
Interpolare
ai x
i=0
m
X
i=0
qi x
q(x)
n
X
p i xi
i=0
f r are o radacina multipla de ordin N . Pentru coeficientul lui xk de la numarator

avem
k
X
ai qk1 pk = 0, k = 0, N
i=0
Luam q0 = 1 si pn+1 = pn+2 = = pN = 0 si qm+1 = qm+2 = = qN = 0

x5 :
1
1
1
1
q3 + q2 + q1 =
2
6
24
120
1
1
1
x4 : q3 + q2 + q1 +
=0
2
6
24
1
1
x3 : q3 + q2 + q1 + = 0
2
6
1
x2 : q2 + q1 p 2 + = 0
2
x1 : q1 p 1 + 1 = 0
x0 : p + 0 = 1
2
2
3
1
3
p0 = 1, p1 = , p2 = , q1 = q2 = , q3 =
5
20
5
20
60
1 2
1 + 53 x + 20
x
r(x) =
2
3 2
1 3
1 5 x + 20 x 60
x
Problema 6.5.2 Determinati aproximarea Pade de grad 6 pentru f (x) = sin x si

n = m = 3.
Solutie.
k
X
i=0
ak qki pk = 0,
p4 = p5 = p6 = 0
qn = q5 = q6 = 0
sin x = x
a0 = 0,
k = 0, 6
q0 = 1
a1 = 1,
x3 x5 x7
+
+ ...
3!
5!
7!
a2 = 0
6.5. Interpolare rationala
95
1
1
a4 = 0 a5 =
a6 = 0
6
120
Se obtin urmatorii coeficienti:
x 7 : a0 q 6 + a1 q 5 + a2 q 4 + a3 q 3 + a4 a2 + a5 q 1 + a6 q 0 p 6 = 0
1
q1 = 0
x6 : q5 61 q3 + 120
1
x5 : a1 q4 + a3 q2 + a5 q0 p5 = q4 61 q2 + 120
=0
1
4
x : a1 q 3 + a3 q 1 p 4 = q 3 6 q 1 = 0
x3 : a1 q2 + a3 q0 p3 = q2 61 p3 = 0
x 2 : a1 q 1 p 2 = q 1 p 2 = 0
x 1 : a0 q 1 + a1 q 0 p 1 = 1 p 1 = 0
x 0 : a0 q 0 p 0 = 0
p 0 = 0 p 1 = 1 q1 = p 2 = 0
1
7
1
p3 = q2 61 = 20
16 = 60
q3 = 0 q2 = 20
a3 =
r(x) =
Problema 6.5.3 Dandu-se f (0) = 1, f

F de interpolare rationala pentru f .
7 3
x
x 60
1 2
1 + 20 x
1
2
= 32 , f (1) = 12 , determinati o functie
Solutie.
F =
Pr
Ps
m=r+s
f (xi ) = f (xi )
fm (x) = f (x0 ) +
i = 0, m
x x0
x x1
v1 (x1 ) +
x v2
v2 (x2 ) +
v3 (x3 )+
...
+
x xm1
vm (xm )
vi (xi ) - diferentele divizate inverse

M = {xi | xi R, i = 0, m}, xi 6= xj (i 6= j)
f :M R
[x0 , x1 , . . . , xk1 , xk ; f ] =
xk xk1
[x0 , . . . , xk2 , xk ; f ] [x0 , . . . , xk1 ; f ]
[x0 , x1 ; f ] = [x0 , x1 ; f ]1
96
Interpolare
G0 = 1
H0 = 0
G1 (x) = f (x0 )
H1 (x) = 1
Gk+1 (x) = rk (xk )Gk (x) + (x xk1 )Gk1 (x)

Pentru calculul diferentelor divizate inverse se construieste tabelul
x0 v00
x1 v10 v11
x2 v20 v21 v22
.
. . . . . . . . . . . . ..
xi
vi0
vi1
vi2
...
vii
.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . ..
xn vm0 vm1 vm2 . . . vmi . . . vmm
xi xk1
vi0 = f (xi ) vik =
vi,k1 vk1,k1
k = 1, i
i = 1, m
In cazul nostru
0 1
1
2
32 1
2
3
1 12 2 1
1
0
3
x1 x0
= 2
=
v1,1 =
2
v1,0 v0,0
2
1
3
x2 x1
x2 x1
v2,1 =
= 2, v2,2 =
= 1
v2,1 v1,1
v2,1 v1,1
1
x
x x0
=
=
1
+
F2 (x) = f (x0 ) +
x x1
1
x+1
v11 +
x
3
v22
2
+
2
1
Restul are expresia
(1)m u(x)
.
(Rm f )(x) =
Hm+1 (x)[vm+1 (x)Hm+1 (x) + (x xm )Hm (x)]
6.6
Interpolare spline
Problema 6.6.1 Aratati ca orice functie f C m [a, b] poate fi aproximata uniform, mpreuna cu derivatele ei pana la ordinul m printr-o functie spline de gradul m, derivatele ei respectiv prin derivatele functiei spline pana la ordinul m.
6.6. Interpolare spline
97
Demonstratie. f C m [a, b] f (m) [a, b] f (m) poate fi aproximata

uniform pe [a, b] printr-o functie n scara, continua la dreapta si discontinua n
x1 , x2 , . . . , xn [a, b], notata cu hm .
Fie problema diferentiala
s(m) (x) = hm (x),
s(r) (a) = f (r) (a),
x [a, b]
r = 0, m 1
Solutia acestei probleme pe [a, b] este

(x a)m1 (m1)
f
(a)+
s(x) = f (a)+(xa)f (a)+ +
(m 1)!
(x t)m1
hm (t)dt
(m 1)!
(6.2)
s este o functie spline de grad m caci

s|(xi ,xi+1 ) Pm1 ,
s C m1 [a, b]
f C m [a, b]
(x a)m1 (m1)
f (x) = f (a)+(xa)f (a)+ +
f
(a)+
(m 1)!
(x t)m1 (m)
f (t)dt
(m 1)!
a
(6.3)
R x (xt)mr1 (m)
(r)
(r)
(6.2), (6.3) f (x) s (x) = a (mr1)! [f (t) hm (t)]dt, r =
0, m 1
kf
(r)
(r)
s k
(b a)mr (m)
kf
hm k ,
(m r)! | {z }
<
r = 0, m 1
1
Problema 6.6.2 Fie a,b
R, a < 0, b > 1, f : [a, b] R stiind ca f C [a, b]
1
, f (1) sa se scrie expresia functiei spline cubice de
si cunoscand f (0), f
2
1
interpolare cu nodurile x1 = 0, x2 = , x3 = 1 si a restului.
2
Solutie.
s(x) = s1 (x)f (x1 ) + s2 (x)f (x2 ) + s3 (x)f (x3 )
unde
si (xj ) = ij ,
i, j = 1, 3
3

1
3
+ b3 (x 1)3+
si (x) = a0 + a1 x + b1 x + b2 x
2
98
Interpolare
3
X
i=1
si (x)
bi xri = 0,
r = 0, m 1,
= 6b1 x+ + 6b2
1
x
2
m=2
+ 6b3 (x 1)+
si (0) = si (1) = 0
s
i (x) = 6(b1 + b2 + b3 ) = 0 b1 + b2 + b3 = 0
si (0) = 0
(x 1)
si (1) = 6b1 + 3b2 = 0

b2 = 2b1
b1 + b2 + b3 = 0 b3 = b1
"
#
3

1
+ (x 1)3+
si (x) = a0 + a1 x + b x3+ 2 x
2
s1 (0) = a0 = 1

1
a1
1
+b =0
=1+
s1
2
2
8

1
s1 (1) = 1 + a1 + b 1
=0
4
"
#

3
1
5
s1 (x) = 1 x + 2 x3+ 2 x
+ (x 1)3+
2
2 +
s2 (0) = a0 = 0

a1 b
1
+ =1
=
s2
2
2
8

1
s2 (1) = a1 + b 1
=0
4
"
#

3
1
3
3
s2 (x) = 3x 4 x+ 2 x
+ (x 1)+
2 +
s3 (0) = a0 = 0

a1 b
1
+ =0
=
s3
2
2
8
s3 (1) = a1 +
3b
=1
4
99
#
"
3

1
1
s3 (x) = x + 2 x3+ 2 x
+ (x 1)3+
2
2
Pentru rest folosim teorema lui Peano
Z b
(x; t)f (m) (t)dt
(Rf )(x) =
a
1
(x, t) =
(m 1)!
m1
(x t)+
= (x t)+
3
X
i=1
3
X
i=1
si (x)(xi t)+
si (x)(xi t)+ =
= (x t)+ s1 (x)(t)+ s2 (x)
1
t
2
s3 (1 t)+
Problema 6.6.3 Fie functia f (x) = sin x si nodurile x0 = 0, x1 = 61 , x2 =

1
, x3 = 1.
2
Sa se determine o functie spline naturala si o functie spline limitata (racordata) care aproximeaza pe f .
Solutie. Vom rezolva un sistem liniar de forma Ax = b.
Pentru functia spline naturala avem:
1
0
0
...
...
0
h0 2(h0 + h1 )
h
.
.
.
.
.
.
0
1
0
h
2(h
+
h2 )
h2
...
0
1
1
A=
...
...
...
...
... ...
...
...
hn2
2(hn1 + hn+1 ) hn1
0
...
...
0
0
1
3
3
(an a1 ) (a1 a0 )
h1
h0
..
b=
.
3
3
hn1 (an an1 ) hn2 (an1 an2 )

0
100
Interpolare
Pentru functia spline limitata:
2h0
h0
0
...
...
0
h0 2(h0 + h1 )
h
.
.
.
.
.
.
.
..
1
0
h1
2(h1 + h2 ) h2
...
0
A=
...
...
...
...
...
0
...
...
...
hn2 2(hn2 + hn1 ) hn1
0
...
...
0
hn1
2hn1
b=
3
(a1
h0
a0 ) 3f (a)
3
(a2 a1 ) h30 (a1 a0 )
h1
..
.
3
3
(a
a
)
(a
a
)
n
n1
n1
n2
hn1
hn2
3
(an an1 )
3f (b) hn1
bj =
hj = xj+1 xj
hj
1
(aj+1 aj ) (2cj + cj+1 )
hj
3
dj =
cj+1 cj
,
3hj
n=3
1
a1 = , a2 = 1, a3 = 0
2
1 1
1
1
1
h0 = , h1 = = , h2 =
6
2 6
3
2
1 0 0 0
1 1 1 0
3
A=
0 1 5 1
3
3
2
0 0 0 1
0
0
3
3
1
1
1 1
9
2
2
6
b = 33
= 2
1 (1) 31 21 15
2
2
3
0
0
1 1
0 0
3
6
1 1 1 0
6
3
A=
0 1 3 1
3
5
2
0 0 0 1
a0 = 0,
f (x) = cos x
f (0) =
f (1) =
101
3(3 3)
92
b=
3(2 )
3
3 1
(a1 a0 ) 3f (0) = 1 3 = 3(3 3)
40
2
6
3
3 1 (1) = 6 3 = 3(2 )
2
Problema 6.6.4 Fie f : [a, b] R, f C 1 [a, b], a < 0, b > 1. Sa se

scrie o functie spline naturala de interpolare care verifica s(0) = f (0), s (0) =
f (0), s(1) = f (1), s (1) = f (1).
Solutie. Functia cautata este de forma
s(x) = pm1 (x) +
ri
n X
X
i=1 j=0
cij (x xi )2m1j
+
s(x) = a0 + a1 x + c10 x3 + c11 x2 + c20 (x 1)3 + c21 (x 1)2+

Avem 6 necunoscute si 4 conditii
s (x) = a1 + 3c10 x2+ + 2c11 x+ + 3c20 (x 1)2+ + 2c21 (x 1)+
s(0) = a0 = f (0)
s (0) = a1 = f (0)
s(1) = f (0) + f (0) + c10 + c11 = f (1)
s (1) = f (0) + 3c10 + 2c11 = f (1)
s (1) = 0
s (x) = 6c10 x+ + 2c11 x0+ + 6c20 (x 1)+ + 2c21 (x 1)0+
3c10 + c11 + c21 = 0
s (x) = 6c10 x0+ + 6c20 (x 1)0+
s (1) = c10 + c20 = 0 c20 = c10

c10 + c11 = f (1) f (0) f (0)
3c10 + 2c11 = f (1) f (0)
c10 = 2f (0) + f (0) 2f (1) + f (1)
102
Interpolare
c11 = f (1) f (0) f (0) 2f (0) 2f (0) + 2f (1) f (1) =
= 3f (1) 3f (0) 3f (0) f (1)
c21 = 3c10 c11 = 6f (0)3f (0)+6f (1)3f (1)3f (1)+3f (0)+3f (0)+f (1) =
= 3f (0) + 3f (1) 2f (1)
Altfel. Pe [0, 1], s(x) coincide cu polinomul de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 si 1, H3 f , iar pe [a, 0) (1, b] este un polinom de grad 1 tangent la
H3 f

x [a, 0)
f (0)x + f (0)
(H3 f )(x)
x [0, 1]
s(x) =

f (1)x + f (1) f (1) x (1, b]
Capitolul 7
Aproximari n medie patratica
Se pune problema sa se aproximeze o multime de date (xi , yi ), i = 1, m, yi =
f (xi ) printr-o functie F care se exprima ca o combinatie liniara a unor functii
g1 , . . . , gn liniar independente astfel ncat
Z
b
2
w(x)[f (x) F (x)] dx
1/2
min,
n cazul continuu sau

m
X
i=0
w(x)[f (xi ) F (xi )]
!1/2
min
n cazul discret (principiul celor mai mici patrate).

Daca f (xi ) F (xi ) = 0, i = 0, m ajungem la interpolarea clasica.
P.c.m.m.p. consta n determinarea unui e.c.m.b.a n L2 w[a, b] adica g A
2
L w[a, b] astfel ncat
kf g k = min kf gk
gA
Daca A este spatiu liniar

hf g , gi = 0, g A.
Punand g =
n
X
i g i , g =
i=1
n
X
(7.1)
i gi
i=1
(7.1) hf g , gk i = 0, k = 1, n
n
X
i=1
i hgi , gk i = hf, gk i,
103
k = 1, n.
(7.2)
104
Ecuatiile lui (7.2) se numesc ecuatii normale. Determinantul lui (7.2) este determinantul Gram al vectorilor g1 , . . . , gn , G(g1 , . . . , gn ) 6= 0, caci g1 , . . . , gn sunt
liniar independente.
Deci g exista si este unic.
In cazul discret putem lucra analog cu
hf, gi =
m
X
w(xi )f (xi )g(xi ).
i=0
Problema poate fi tratata si astfel:

Fie
"
#
m
n
X
X
G(a1 , . . . , an ) =
w(xi ) f (xi )
ak gk (x)
i=0
k=1
Pentru a determina minimul lui G vom rezolva sistemul

G
(a1 , . . . , an ) = 0,
aj
i = 1, n.
Observatia 7.0.5 Daca functiile gk , k = 1, n formeaza un sistem ortogonal

coeficientii k sau ak se pot obtine astfel
ak =
hf, gk i
.
hgk , gk i
Problema 7.0.6 Dandu-se punctele

(0, 4), (1, 0), (2, 4), (3, 2),
determinati polinomul de gradul I corespunzator acestor date prin metoda celor
mai mici patrate.
gj (xi ) = gji
"
#2
m
n
X
X
G(a1 , a2 , . . . , an ) =
yi
aj gj (xi )
"
i=0
j=1
#
m
n
X
X
G
=2
yi
aj gj (xi ) gk (xi ) = 0
ak
i=0
j=1
m X
n
X
i=0 j=1
aj gj (xi )gk (xi ) =
m
X
i=0
yi gk (xi ),
k = 1, n
105
matricial
Gjk
Gb
a=d
m
X
=
gj (xi )gk (xi )
i=0
dk =
m
X
yi gk (xi )
i=0
n = 1, g1 (x) = 1, g2 (x) = x, m = 3
G11 =
3
X
g1 (xi )g1 (xi ) = 12 + 12 + 12 + 12 = 4
i=0
G12 =
3
X
i=0
g1 (xi )g2 (xi ) = 1 0 + 1 1 + 1 2 + 1 3 = 6

G22 = 02 + 12 + 22 + 32 = 14
d1 = 4 1 + 0 1 + 4 1 + (2) 1 = 2
d2 = 4 0 + 0 1 + 4 2 + (2) 3 = 2

a1
2
4 6
a1 = 2, a2 = 1
=
2
a2
6 14
F (x) = x 2
Problema 7.0.7 Sa se gaseasca aproximarea continua de gradul 2 prin metoda

celor mai mici patrate pentru f (x) = sin x pe intervalul [0, 1].
P2 (x) = a0 + a1 x + a1 x2
Z b
[f (x) a0 a1 x a2 x2 ]2 dx
G(a0 , a1 , a2 ) =
a
G(a0 , . . . , an ) =
G

=
aj
aj
b
a
[f (x)]2 dx 2
= 2
n
X
k=0
f (x)
ak
ak x k
k=0
xk f (x)dx +
a
xj f (x)dx + 2
a
n
X
n
X
k=0
ak
!2
b
dx
n
X
k=0
xj+k dx = 0
a
ak x k )
!2
dx =
106
n
X
ak
k=0
a0
a0
a0
dx + a1
0
xdx + a1
0
1
x dx + a1
0
dx =
j+k
xj f (x)dx,
xdx + a2
0
1
2
x dx + a2
0
1
3
x dx + a2
0
j = 0, n
1
2
x dx =
0
1
3
x dx =
0
1
4
x dx =
0
sin xdx
0
x sin xdx
0
1
x2 sin xdx
0
Calculand integralele se obtine
1
2
1
a0 + a1 + a2 =
2
3
1
1
1
1
a0 + a1 + a2 =
2
3
4
1 a0 + 1 a1 + 1 a2 = 4
3
4
5
3
a0 =
12 2 120
3
a1 = a2 =
720 60 2
3
Problema 7.0.8 Sa se calculeze aproximarea Fourier discreta pentru m = 2p =

2 direct si aplicand algoritmul FFT.
2m1
{(xj , yj )}j=0
,
m = 2 = 2,
j
xj = +
=
m
=
2
2
3
x2 = + = 0 x3 = +
=
2
2
= i = cos + i sin
2
2
c0
1 1 1 1
y0
c 1 1 2 3 y1
c 2 = 1 2 4 6 y2 =
c3
1 3 6 9
y3
x0 = ,
x1 = +
j
1
m
107
1 1
1
1
y0
1 i 1 i y1
=
1 1 1 1 y2
1 i 1 i
y3
y + 0 + y1 + y2 + y3
y0 + iy1 y2 iy3
=
y0 y1 + y2 y3
y0 iy1 y2 + iy3
2m1
1 X
1 X
ck eikx =
ck (cos kx + i sin kx) =
F (x) =
m k=0
m
1
= [c0 + c1 (cos x + i sin x) + c2 (cos 2x + i sin 2x) + c3 (cos 3x + i sin 3x)]
2
1
ck eik = ak + ibk
m
Algoritmul FFT simplificat
Intrare: a = [a0 , a1 , . . . , aTn1 , n = 2k , k dat
Iesire: F (a) = [b0 , b1 , . . . , bn1 ]T
bi =
n1
X
aj ij ,
j=0
i = 0, n 1
Metoda
P1. Pentru i = 0, . . . , 2k 1 executa R[i] := ai
P2. Pentru l = 0, . . . , k 1 executa P3-P4
P3. Pentru i = 0, . . . , 2k1 executa S[i] := R[i]
Fie [d0 d1 . . . dk1 ] reprezentarea binara a lui i
R[[d0 , . . . dk1 ]] S[[d0 . . . dl1 0dl+1 . . . dn1 ]]+
+ [dldl1 ...d0 0...0] S[[d0 . . . dl1 1dl+1 . . . dk1 ]]
P5. Pentru i = 0, . . . , 2k 1 executa
b[[d0 , . . . , dk1 ]] R[[dk1 , . . . , d0 ]]
Avem n = 4, k = 2, ai = yi
Et.1. R[d0 , d1 ] = S[0, d1 ] + [d0 0] S[1d1 ]
Et.2. R[d0 , d1 ] = S[d0 , 0] + [d0 d1 ] S[d0 1]
1. R = [y0 , y1 , y2 , y3 ]
2. l = 0
3. S = [y0 , y1 , y2 , y3 ]
R[d0 , d1 ] = S[0, d1 ] + [d0 ,0] S[1, d1 ]
i=0
i = [d0 d1 ] = [0, 0]
108
R[0, 0] = S[0, d1 ] + [d0 ,0] S[1, d1 ] = S[0, 0] + [0,0] S[1, 0] = y0 + y2

i=1
i = [d0 , d1 ] = [0, 1]
R[0, 1] = S[0, 1] + [0,0] S[1, 1] = y1 + y3
i=2
i = [d0 , d1 ] = [1, 0]
R[1, 0] = S[0, 0] + [1,0] S[1, 0] = S[0, 0] + 2 S[1, 0] = y0 + 2 y2 = y0 y2
i=3
i = [d0 , d1 ] = [1, 1]
R[1, 1] = S[0, 1] + [1,0] S[1, 1] = S[0, 1] + 2 S[1, 1] = y1 + 2 y3 = y1 y3
l=1
S = [y0 + y2 , y1 + y3 , y0 + 2 y2 , y1 + 2 y3 ]
R[d0 d1 ] = S[d0 , 0] + [d0 d1 ] S[d0 , 1]
i=0
i = [d0 , d1 ] = [0, 0]
R[0, 0] = S[0, 0] + [0,0] S[0, 1] = S[0, 0] + S[0, 1] = y0 + y1 + y2 + y3
i = 1 = [d0 , d1 ] = [0, 1]
r[0, 1] = S[0, 0] + [0,1] S[0, 1] = S[0, 0] + S[0, 1] = y0 + y2 + i(y1 + y3 )
i=2
[d0 d1 ] = [1, 0]
R[1, 0] = S[1, 0] + 2 S[1, 1] = y0 + 2 y2 + 2 (y + 1 + 2 y3 )
i=3
[d0 d1 ] = [1, 1]
R[1, 1] = S[1, 0] + [1,1] S[1, 1] = y0 + 2 y2 + 3 (y + 1 + 2 y3 )
5.
c[0, 0] = R[0, 0] = y0 + y1 + y2 + y3
c[0, 1] = R[1, 0] = y0 y2 + i(y1 y3 )
c[1, 0] = R[0, 1] = y0 + y2 2 (y1 + 2 y3 ) = y0 + y2 y1 y3

c[1, 1] = R[1, 1] = y0 y2 i(y1 y3 )
y0 + y1 + y2 + y3
c0
=
a0 =
m
2
109
am = a2 = Re(e2i c2 /2) =
y0 y2 + y1 y3
2
1
a1 = Re(ei c1 /m) = Re{(1)(y0 yi + i(y1 y2 )] = y2 y0
2
y3 y1
b1 = Im(ei c1 /m) =
2
Capitolul 8
Operatori liniari si pozitivi
8.1
Operatorul lui Bernstein
Problema 8.1.1 Sa se afle expresia polinomului Bernstein (Bm f )(x; a, b) corespunzator unui interval compact [a, b] si unei functii f definite pe acest interval.
Solutie. Se face schimbarea de variabila
x=
ya
ba

m
X
1
k
m
k
mk
(Bm f )(y; a, b) =
(y a) (b y)
f a + (b a)
(b a)m k=0 k
m
Problema 8.1.2 Determinati (Bm f )(x; a, b) n cazul cand f (x) = eAx .
Solutie.
m
X
m
1
(x a)k (b x)mk
(Bm f )(x; a, b) =
m
(b a) k=0 k
k
A[a+(ba) m
]
k
mk
m
X
m
bx
xa
ba
ba
k

m
b x Aa x a Ab
em +
em
=
ba
ba
k=0
110
eAb m e
Aa(mk)
m
8.1. Operatorul lui Bernstein
111
Problema 8.1.3 Sa se arate ca pentru f (t) = cos t avem

m

2x
1
cos
+
+ i sin
=
(Bm f ) x, ,
2 2
2
2m
2m
1
+
2
2x
i sin
cos
2m
2m
m
Solutie. Se foloseste identitatea

1
1
cos x = (eix + eix ) sin x = (eix eix )
2
2i
Problema 8.1.4 Sa se arate ca daca f este convexa pe [0, 1] atunci are loc inegalitatea
f (x) (Bm f )(x) pe [0, 1]
Solutie.
Jensen
f convexa f
m
X
k xk
k=0
k [0, 1],
m
X
m
X
k f (xk )
k=0
k = 1
k=0
!

m
X
k
k
pm,k (x)f
pmk (x)
f
m
m
| k=0 {z
} k=0
m
X
Problema 8.1.5 Daca f C r [0, 1] atunci

lim (Bm f )(r) = f (r)
uniform pe [0, 1]
Solutie. Se arata ntai ca

(r)
(Bm f ) (x) = m
[r]
mr
X
n=0
pmr,k (x) 1 f
m
k
m
(8.1)
112
de exemplu prin inductie.

mr
m[r] X
pmr,k (x)f (r) (xk )
(Bm f ) (x) = r
m n=0
(r)
k + k r
0 < k < 1
m

k k+r
xk
,
m m
xk =
(am aplicat formula de medie)

Notam
m[r]
C(m, r) = r =
m
1
1
m
f (r) (x) (Bm f )(r) (x) =
mr
X
k=0
+[1 c(m, r)]

mr
X
k=0

2
1
m
r1
... 1
m
pmr,k (x)(f (r) (x) f (r) (xk ))+
mr
X
pmr,k (x)f (r) (xk )
k=0
pmr,k (x)|f (r) (xk )| Mr (f ) = sup |f (r) (x)|

x[0,1]
(1 a1 ) . . . (1 ar1 ) 1 (a1 + + ar1 )

daca a1 , . . . , ar1 1 de acelasi semn
C(m, r) 1
1 + 2 + + (r 1)
r(r 1)
=1
m
m
Putem scrie
|f
(r)
(r)
(x) (Bm f ) (x)|
Fie
mr
X
|k=0
pmr,k (x)|f (r) (x) f (r) (xk )| +

{z
S
Fm = {k| |x xk | }
Jm = {k| |x xk | > }
r(r 1)
Mr (f )
2m
8.1. Operatorul lui Bernstein

S
113
X
X
pmr,k (x)
pmr,k (x) + 2Mr (f )
2 kI
nJm
m
{z
}
{z
} |
|
1
S2
mr
1 X
n
(x xk )2 pmr,k (x)
n=0

k
+ r
|x xk | < x
m r m

1
r2
2r
+ 2
S2 1 +
m 4(m r) m

Mr (f )
2r
(r)
(r)
+
|f (x) (Bm f ) (x)| < + 1 +
2
m 2(m r) 2
+
r fix, m
2r2 Mr (f ) r(r 1)
+
Mr (f )
m2 2
2m
|f (r) (x) (Bm f )(r) (x)| <
m > N , x [0, 1]
Sa demonstr
am acum
(8.1)

m k1
m k
mk
pm,k (x) = k
x (1 x)
(m k)
x (1 x)mk1 =

k

k
m 1 k1
m
1
=m
x (1 x)mk m
xk (1 x)mk1 =
k1
k
= m[pm1,k1 (x) pm1,k (x)]
Presupunem relatia adevarata pentru r.
Pentru r + 1 avem
(Bm f )
(r+1)
=m
[r]
mr
X
pmk,k (x)r1
k=0
[r]
= m (m r)
=m
[r+1]
mr
X
k=0
mr
X
k
m
pmr1,k (x) 1 f
k=0
pmr1,k (x) 1 f
m
k
m
k+1
m
1f
m
k
m
!
114
8.2
B-spline
: t0 t1 tk a b tn tn+k
multiplicitatea ri + 1 k + 1
Foarte frecvent avem
t0 = t1 = = tk = a < tk+1 tn1 < b = tm = = tn+k

1 daca x [ti , ti+1 ]
Bi,0 (x) =
0 n caz contrar
x ti daca t < t
i
i+k
i,k (x) =
t ti
0i+k
n caz contrar
Bi,k (x) = i,k (x)Bi,k1 (x) + (1 i+1,k (x))Bi+1,k1 (x)
(8.2)
(8.3)
Bi,k (x) = (ti+k+1 ti )[ti , . . . , ti+k+1 , ( x)k+ ]
Problema 8.2.1 Sa se scrie expresia functiilor B-spline de grad 3 cu nodurile

{ti = i|i Z}
Solutie. Avem
Bi,k (x) = Bj+l,k (x + l),
si deci este suficient sa determinam un singur spline.
Bj,k (x) = i,k (x)Bi,k1 (x) + (1 i+1,k (x))Bi+1,k1 (x) =

xi
xi1
=
Bi+1,k1 (x) =
Bi,k1 (x) + 1
i+ki
i+1+ki1
xi
k+i+1x
=
Bi,k1 (x) +
Bi+1,k1 (x)
k
k

x+ljl
x+lil1
Bj+l,k (x + l) =
Bi+l+1,k1 =
Bi+l,k1 (x + l) + 1
i+l+kil
i+l+1+kil1
ki1x
xi
Bi+l,k1 (x + l)
Bi+l+1,k1 (x + l)
=
k
k
1
B0,3 (x) = 0,3 (x)B0,2 (x) + (1 1,3 (x))B1,2 (x)) = [xB0,2 (x) + (4 x)B1,2 (x)]
3
1
B0,2 (x) = 0,2 (x)B0,1 (x) + (1 1,2 (x))B1,1 (x) = [xB0,1 (x) + (3 x)B1,1 (x)]
2
8.2. B-spline
115
1
B1,2 (x) = 1,2 (x)B1,1 (x) + (1 2,2 (x))B2,1 (x) = [(x 1)B1,1 (x) + (4 x)B2,1 (x)]
2
B0,1 (x) = xB0,0 (x) + (2 x)B0,1 (x)

B1,1 (x) = (x 1)B1,0 (x) + (3 x)B2,0 (x)
B2,1 (x) = (x 2)B2,0 (x) + (4 x)B3,0 (x)
1 x [ti , ti+1 )
0 n rest
1 x [t0 , t1 ) = [0, 1)
B0,0 (x) =
0 n rest
1 x [1, 2]
B0,1 (x) =
0
B3,3 (x) = B0,3 (x 3)
t3
16
(3t3 + 12t2 12t + 4)
6
B0,3 (x) =
1
(3t3 24t2 + 60t 44)
61
(4 t)3
6
Bi,0 (x) =
x [0, 1)
x [1, 2)
.
2t<3
3t<4
Problema 8.2.2 Fie acum nodurile
Sa se determine B-splinele Bi,k pentru k = 2 si S f si pentru f C 2 [0, 3],

R f .
Solutie. n + k = 7,
n=5
(S f )(x) =
n1
X
Bi,k (x)f (i )
i=0
i =
Bi,2
i = 0, 4

i,k (x) =
ti+1 + + ti+k
k
i = 0, n 1
xti
ti+k ti
daca ti < ti+k

n rest
116
Bi,k (x) = i,k (x)Bi,k1 (x) + [1 i+1,k (x)]Bi+1,k1 (x)

x t0
0,2 (x) =
= 0, 0,1 (x) = 0, 1,2 (x) = x, 1,1 (x) = 0
t2 t0
x1
x
, 3,1 (x) = x 1
2,2 (x) = , 2,1 (x) = x, 3,2 (x) =
2
2
4,2 (x) = x 2, 4,1 (x) = x 2, 5,2 (x) = 0, 5,1 (x) = 0, 6,1 (x) = 0
B0,2 (x) = (1 x)B1,1 ,
B1,1
(x) = (1 x)B2,0
(1 x)2 x [0, 1)
B0,2 (x) = (1 x)2 B2,0 (x) =
n rest
0
2x
B2,1
2
B2,1 (x) = 2,1 B0,2 + (1 3,1 )B0,3 = xB2,0 + (2 x)B3,0
(2 x)2
2x
xB2,0 +
B3,0
B1,2 (x) = x(1 x)B2,0 +
2
2
3
x 2 2 x x [0, 1)
2
(x2)
=
x [1, 2) .
2
n rest
0
B1,2 (x) = 1,2 B1,1 + (1 2,2 )B2,1 = xB1,1 +
3x
x
B2,1 +
B3,1
2
2
= (x 1)B3,0 + (3 x)B4,0
B2,2 (x) = 2,2 B2,1 + (1 3,2 )B3,1 =

B3,1 (x) = 3,1 B3,0 + (1 4,1 )B4,0
x
x(2 x)
3x
(3 x)2
xB2,0 +
B3,0 +
(x 1)B3,0 +
B4,0 =
2
2
2
2
2
x2
x [0, 1)
x(2x)
(3x)(x1)
=
+
x [1, 2)
2
2
(3x)2
x [2, 3)
2
B2,2 =
x1
B3,1 + (3 x)B4,1
2
= (x 2)B4,0
B3,2 (x) = 3,2 B3,1 + (1 4,2 ); B4,1 =

B4,1 (x) = 4,1 B4,0 + (1 5,1 ); B5,0
x1
x1
(x 1)B3,0 +
(3 x)B4,0 + (3 x)(x 2)B4,0 =
2
2(x1)2
2
x [1, 2)
=
x [2, 3)
(3 x) x1+2x4
2
n rest
0
B3,2 (x) =
8.2. B-spline
117
Problema 8.2.3 Pentru orice k 0 si orice x R, Bi,k este derivabila la dreapta

si avem

Bi+1,k1 (x)
Bi,k1 (x)
Bi,k (x) = k
ti+k ti
ti+k1 ti+1
cu conventia ca o expresie cu numitorul nul se nlocuieste cu 0.
Demonstratie. Prin recurenta dupa k, cazul k = 0
Bi,k (x) =
x ti
ti+k+1 x
Bi,k1 (x) +
Bi+1,k1 (x)
ti+k ti
ti+k+1 ti+1
n care derivand si aplicand ipoteza inductiei

(

Bi,k2
B
Bi+1,k2
x ti
B
i+1,k1
i,k1
+ (k 1)
Bi,k =
ti+k ti ti+k+1 ti
tik ti ti+k1 ti ti+k ti+1

)
ti+k+1 x
Bi+1,k2
Bi+2,k1
+
=
ti+k+1 ti+1 ti+k ti+1 ti+k+1 ti+2

Bi,k1
x ti
Bi+1,k1
k1
t ik x
=
+
Bi,k2 +
Bi+1,k2
ti+k ti ti+k+1 ti+1 ti+k ti ti+k1 ti
ti+k ti+1

k1
x ti+1
ti+k+1 x
Bi+1,k2 +
Bi+2,k2
ti+k+1 ti+1 ti+k ti+1
ti+k+1 ti+2
din care aplicand definitia lui Bi,k1 si Bi+1,k1 se obtine rezultatul dorit.
Problema 8.2.4
Bi,k (x)dx =
1
(ti+k+1 ti )
k+1
Demonstratie. Presupunem ca supp Bi,k [a, b]

Bi,k > 0 pentru x [ti , ti+k+1 )
Fie diviziunea obtinuta din diviziunea initiala adaugand nodurile t1 = t0
si tn+k+1 = tn+k
Consideram primitiva lui Bi,k
Z x
B(x) =
Bi,k (t)dt
Pe portiuni este polinomiala, deci ea va fi combinatie liniara de B-spline.

Z
Bi,k (t)dt =
n1
X
j=1
cj Bj,k+1 (x)
118
pentru x [a, b]. Derivam
n1
X
Bj,k (x)
Bj+1,k (x)
Bi,k (x) =
cj k
tj+k+1 tj
tj+k+1 tj+1
j=1
Deoarece Bi,k formeaza o baza avem sistemul
(k + 1)(c2 c1 ) = 0
(k + 1)(c3 c2 ) = 0

...
c0 = = ci1 = 0
ti
k(c
c
)
=
0
ci = = cn1 = ti+k+1
i
i1
k+1
...
k(c c )
1
=1
i+1
Deci
i ti+k+1 ti
ti+k+1 ti
Bi,k (x)dx =
k+1
Bj,k+1 (x)
ji
pentru x [a, b] si deci pentru ti+k+1 x b

Z x
ti+k+1 ti
Bi,k (x)dx =
.
k+1
Problema 8.2.5 Op spline cu variatie diminuata????

Solutie.
x0 + x1
1
=
2
2
x1 + x2
1+2
3
3 =
=
=
2
2
2
2+3
5
x2 + x3
=
=
4 =
2
2
2
x3 + x4
=3
5 =
2

3
5
1
+ B3,3 (x)f
+ B4,3 (x)f
+ B5,3 (x)f (3) =
(S f )(x) = B1,3 (x)f (0) + B2,3 (x)f
2
2
2

B1,3 (x)f (0)+ B2,3 (x)f 12 + B3,3 (x)f 23 x [0, 1)
B2,3 (x)f 12 + B3,3 (x)f 32 + B4,3 (x)f 52 x [1, 2) =
=
B3,3 (x)f 32 + B4,3 (x)f 52 + B5,3 (x)f (3) x [2, 3]
x2 3
(1x)2
1+2xx2
1
x [0, 1)
2 f (0) + 2 f 2 + 2 f 2
2
2
(x1)2
1+2xx
x
1
3
5
=
x [1, 2)
f 2 + 2f 2 + 2 f 2
2
(3x)2 3 10x2x2 11 5 (x2)2

f 2 +
f 2 + 2 f (3) x [2, 3]
2
2
2 =
8.3. Alti operatori liniari si pozitivi
8.3
119
Alti operatori liniari si pozitivi
Problema 8.3.1 (operatorul lui Fejer) Se obtine din polinomul de interpolare

Hermite cu noduri duble radacini ale polinomului Cebasev de speta I, Tm+1 .
xk = cos
(H2m+1 )(x) =
2k + 1
2(m + 1)
m
X
k = 0, m
hk0 (x)f (x) +
k=0
m
X
hk1 (x)f (x)
k=0
omita nd a doua suma sau considerand echivalent f (xk ) = 0, k = 0, n

(F2m+1 )(x) =
m
X
hk (x)f (xk )
k=0
Tm+1 (x)
hk (x) = hk0 (x) = (1 xk x)
(m + 1)(x xk )
F2m+1 f f
pe
F2m+1 (1; x) = 1
[1, 1]
2
x [1, 1]
Solutie.
m
X
Tm+1 (x)
F2m+1 ((t x) ; x) =
(1 xk x)
(m + 1)(x xk )
n=0
2
2
(xk x)2 =
m
X
1
1
1
2
2
=
Tm+1 (x)
Tm+1
(x)
(1 xk x) =
2
(m + 1)
m+1
m+1
k=0
P
caci m
k=0 xk = 0.
Deci,
lim F2m+1 ((t x)2 ; x) = 0
m
uniform pe [1, 1]
Problema 8.3.2 (Operatorul lui Meyer-Konig si Zeller) Fie B[0, 1) spatiul liniar al functiilor reale definite si marginite pe [0, 1).
Se defineste operatorul lui Meyer-Konig si Zeller Mm : B[0, 1) C[0, 1)
pentru orice x [0, 1] prin egalitatea

m
X
m+k k
k
m+1
(Mm f )(x) =
x (1 x)
f
k
m+k
k=0
120
cu (Mm f )(1) = f (1).

Sa se arate ca pentru orice f [0, 1] avem
lim Mm f = f uniform pe orice interval de forma [0, a), 0 < a < 1.
m
Solutie. Mm liniar si pozitiv

(1 v)

X
+k1
k
k=0
vk
(|v| < 1)
Punand = m + 1 si v = x gasim

X
m+k
k
k=0
Apoi
Mm (t; x) =
xk (1 x)m+1 = Mm (1; x) = 1

X
m+k
k=1

X
m+k1
k=1
k1
x (1 x)
m+1
k
xk (1 x)m+1 =
m+k
=x

X
m+j
k=0
x2 Mm (t2 ; x) x2 +
xj (1 x)m+1 = x
x(1 x)
m+1
T.B.P.K. conv. uniforma

Problema 8.3.3 (Operatorul lui Baskakov) Fie f : R R marginita si operatorul

X
m+k1
xk
k
f
(Lm f )(x) =
m+k
(1 + x)
m
k
k=0
Sa se arate ca daca f C[0, 1] avem limm Lm f = f uniform pe [0, a],
0 < a < .
Solutie. Lucrand cu seria binomiala n care se ia = n, v =
Lm (1; x) = 1
Lm (t; x) = x
Lm (t2 ; x) = x2 +
T.B.P.K. conv. uniforma.
x(x + 1)
m
x
1+x
se obtine
8.3. Alti operatori liniari si pozitivi
121
Problema 8.3.4 (Operatorul Favard-Szasz) Fie f : [0, ) R astfel ncat

lim f (x) = 0 si a > 0 fixat. Sa se arate ca daca f C[0, a] operatorii Favardx
Szasz definiti prin
(Lm f )(x) =
X
(mx)k
k=0
k!
mx
are proprietatea
lim Lm f = f
uniform pe [0, a].

Solutie. Pentru functiile de proba 1, t, t2 avem
Lm (1; x) = 1
Lm (t; x) = x
Lm (t2 ; x) = x2 +
T.B.P.K. concluzia.
x(x + 1)
m
k
m
Capitolul 9
Aproximarea functionalelor liniare
X spatiu liniar, F1 , . . . , Fm X # , F X #
F, F1 , . . . , Fm liniar independenti
Formula
m
X
F (f ) =
Ai Fi (f ) + R(f )
i=1
f X
(9.1)
se numeste formula de aproximare a functionalei F n raport cu functionalele

F1 , . . . , Fm .
R(f ) - termen rest
Daca Pr X, max{r|KerR = Pr } se numeste grad de exactitate al formulei
(9.1).
9.1
Derivare numerica
Formula de forma
f (k) () =
m
X
Aj Fj (f ) + R(f )
j=0
se numeste formula de derivare numerica.

Problema 9.1.1 Stabiliti formule de derivare numerica de tip interpolator cu 3,4
si 5 puncte n cazul nodurilor echidistante.
Solutie.
x x0
=q
h
m
X
(1)m2 q [m+1]
(Lm f )(x) =
f (xi )
i!(m
i)!
q
i
i=0
122
9.1. Derivare numerica
123
hm+1 q [m+1] (m+1)

f
() (a, b)
(m + 1)!

m
d q [m+1]
1 X (1)mi
f (xi )
f (x) (Lm f ) (x) =
h i=0 i!(m i)!
dq q i
(Rm f )(x) =
hm+1 (m+1)
d
hm+1 [m+1] d (m+1)
f
() q m+1 +
q
f
()
(m + 1)!
dq
(m + 1)!
dq
i!(m i)! (m+1)
f
(i )
(Rm f ) (xi ) = (1)mi hm
(m + 1)!
m = 2 (3 puncte)
1
1
(L2 f )(x) = f (x0 )(q 1)(q 2) f (x1 )q(q 2) + f (x2 )q(q 1)
2
2

1 1
1
(L2 f ) (x) =
f (x0 )(2q 3) (2q 1)f (x1 ) + f (x2 )(2q 1)
h 2
2
1
1
[3f (x0 ) + 4f (x1 ) f (x2 )] + h2 f (0 )
f (x0 ) =
2h
3
1
1 2
f (x1 ) =
[f (x0 ) + f (x2 )] h f (1 )
2h
6
1
1
[f (x0 ) 4f (x1 ) + 3f (x2 )] + h2 f (2 )
f (x2 ) =
2h
3
m = 3 4 puncte
(
1
1
(L3 f ) (x) =
f (x0 )[(q 1)(q 2)(q 3)] +
h
6
1
1
+ f (x1 )[q(q 2)(q 3)] f (x2 )[q(q 1)(q 3)] +
2
) 2
1
+ f (x2 )[q(q 1)(q 2) ]
6
(Rm f ) (x) =
1
h3
[11f (x0 ) + 18f (x1 ) 9f (x2 ) + 2f (x3 )] f (4) (0 )
64
4
3
h
1
[2f (x0 ) 3f (x1 ) + 6f (x2 ) f (x3 )] + f (4) (1 )
f (x1 ) =
6h
12
3
1
h
f (x2 ) =
[f (x0 ) 6f (x1 ) + 3f (x2 ) + 2f (x3 )] f (4) (2 )
6h
12
1
h3
f (x3 ) =
[2f (x0 ) + 9f (x1 ) 18f (x2 ) + 11f (x3 )] + f (4) (3 )
6h
4
m = 4 (5 puncte)
1
h4
f (x0 ) =
[25f (x0 )+48f (x1 )36f (x2 )+16f (x3 )3f (x4 )]+ f (5) (0 )
12h
5
4
1
h
f (x1 ) =
[3f (x0 ) 10f (x1 ) + 18f (x2 ) 6f (x3 ) + f (x4 )] f (5) (1 )
12h
20
4
h
1
[f (x0 ) 8f (x1 ) + 8f (x3 ) f (x4 )] + f (5) (2 )
f (x2 ) =
12h
30
f (x0 ) =
124
h4
1
[f (x0 ) + 6f (x1 ) 18f (x2 ) + 10f (x3 ) + 3f (x4 )] f (5) (3 )
12h
20
1
h4
f (x4 ) =
[3f (x0 ) 16f (x1 ) + 36f (x2 ) 48f (x3 ) + 25f (x4 )] + f (5) (4 )
124
4
f (x3 ) =
Problema 9.1.2 Sa se construiasca o formula de forma

f () = A0 f (x0 ) + A1 f (x1 ) + (Rf )()
cu gradul de exactitate r = 2.
Solutie.
A0 + A1 = 0
A0 x0 + A1 x1 = 1
A0 x20 + A1 x21 = 2
1
2( x0 )
x1 = 2 x0
A1 = A0 =
Restul cu Peano x0 < x1
(Rf )() =
x1
K2 (s)f (s)ds
x0
(x1 s)2
K1 (s) = ( s)+
=
4( x0 )

1
(s x0 )2 s
0
=
4( x0 ) (x1 s)2 s >
s [x0 , x1 ], > x0 , f C 3 (x0 , x1 )

Z x1
( x0 )2
f ( )
(Rf )() = f ()
K2 (s)ds =
6
x0
K2 (s) 0,
1
( 2)2
[2f (2 2) f (2)]
f ()
2( 2)
6
x0 + x1
R, 6= , =
2
S-a obtinut o familie de formule de derivare numerica.
f () =
Problema 9.1.3 Aratati ca

f (x0 ) =
h2 (4)
1
[f
(x
h)
2f
(x
)
+
f
(x
+
h)]
f ()
0
0
0
h2
12
unde f C 4 [x0 h, x0 + h], (x0 h, x0 + h)
9.1. Derivare numerica
125
Solutie. Se aplica formula lui Taylor

1
1
1
f (x0 + h) = f (x0 ) + 4f (x0 ) + h2 f (x0 ) + f (x0 ) + h4 f (4) (1 )
2
6
24
1
1
1
f (x0 h) = f (x0 ) hf (x0 ) + h2 f (x0 ) f (x0 ) + h4 f (4) (2 )
2
6
24
1
f (x0 + h) f (x0 h) = 2f (x0 ) + h2 f (x0 ) + [f (4) (1 ) + f (4) (2 )]
24
1
h2 (4)
f (x0 ) = 2 [f (x0 + h) 2f (x0 ) + f (x0 h)] f (2 )

h
12
Problema 9.1.4 Stabiliti formula
f (x0 ) =
h2
1
[f (x0 + h) f (x0 h)] f (3) (),
24
6
(x0 h, x0 + h)
Solutie. Cu Taylor
Problema 9.1.5 (Aplicarea extrapolarii Richardson) Pornind de la formula
h2
h4 (5)
1
f ()
f (x0 ) = [f (x0 + h) f (x0 2h)] f (x0 )
24
6
120
obtineti o formula O(h4 ) folosind extrapolarea Richardson.

Solutie. Sa stabilim ntai formula de pornire
1
f (x) = f (x0 ) f (x0 )(x x0 ) + f (x0 )(x x0 )2 +
2
1
1
1 (5)
+ f (x0 )(x x0 )3 + f (4) (x0 )(x x0 )4 +
f ()(x x0 )5
6
24
120
Scazand dezvoltarile lui f (x0 + h) si f (x0 h) obtinem
h2
h4
1
[f (x0 + h) f (x0 h)] f (x0 )
f (5)(e1 ),
f (x0 ) =
2h
6
120
(9.2)
e (x0 h, x0 + h)
Facand n (9.2) h = 2h avem

f (x0 ) =
1
4h2
16h4 (5) b
[f (x0 + 2h) f (x0 2h)]
f (x0 )
f ()
4h
6
120
(9.3)
126
4 (9.2) (9.3)
b (x0 2h, x0 + 2h)

3f (x0 ) =
2
[f (x0 + h) f (x0 h)]
h
4
h4
1
e + 2h f (5) ()
b
[f (x0 + 2h) f (x0 2h)] f (5) ()
4h
30
15
1
h4
[f (x0 2h) 8f (x) h) + 8f (x0 + h) f (x0 + h)] + f (5) ()
12h
30
(am obtinut o formula cu 5 puncte).
f (x0 ) =
Problema 9.1.6 Pornind de la formula

f (x0 ) =
1
h
h2
[f (x0 + h) f (x0 )] f (x0 ) f (x0 ) + O(h3 )
h
2
6
deduceti o formula O(h3 ) folosind extrapolarea.

Solutie.
f (x0 ) =
1
[f (x0 + 4h) 18f (x0 + 2h) + 32f (x0 + h) 21f (x0 )] + O(h3 )
12h
Problema 9.1.7 Sa presupunem ca avem tabela de extrapolare

N1 (h)
N1 h2 N2 (h)
N1 h4 N2 h2 N3 (h)
construita pentru a aproxima M cu formula
M = N1 (h) + K1 h2 + K2 h4 + K3 h6
a) Aratati ca polinomul liniar de interpolare P0,1 (h) ce trece prin punctele
(h , N1 (h)) si (h2 /4, N1 (h/2))
satisface P0,1 (0) = N2 (h).

h
La fel P1,2 (0) = N2 2 ,
4

b) Aratati ca polinomul P0,2 (h) ce trece prin (h4 , N2 (h)) si h16 , N2 h2 satisface P0,2 (0) = N3 (h).
Generalizare.
2
9.2. Formule de integrare numerica de tip Newton-Cotes
9.2
127
Formule de integrare numerica de tip NewtonCotes
9.2.1 Formule Newton-Cotes nchise

Sunt formule care se obtin integrand termen cu termen formula de interpolare a
lui Lagrange. Nodurile au forma
xk = a + kh,
k = 0, m,
h=
ba
.
m
Coeficientii au expresia
Ak = (1)
mk
h
k!(m k)!
m [m+1]
0
t
dt
tk
Problema 9.2.1 Aratati ca o formula de cuadratura cu m + 1 noduri este de tip

interpolator daca si numai daca are gradul de exactitate cel putin m.
Demonstratie. ( ) imediata din expresia restului
( ) xj , j = 0, m, r m
m
X
Aj = b a
j=0
Aj xj = (b2 a2 )
2
j=0
...
Aj xm
(bm+1 am+1 )
j =
m
+
1
j=0
(9.4)
6= 0 (Vandermonde) daca xi 6= xj deci (9.4) are solutie unica.

Rb
Dar (9.4) este satisfacuta pentru Aj = a lj (x)dx si exacta pentru 1, x, . . . , xm .
Rb
Unicitatea Aj = a lj (x)dx.
Problema 9.2.2 Sa se aproximeze volumul butoiului cu diametrele D si d si naltimea

h.
Solutie. Vom aproxima conturul butoiului prin arce de parabola.
Dd
y(x) = 2 2
h

h
h
d
x
x+
+ ,
2
2
2

h h
x ,
.
2 2
128
Volumul obtinut prin rotatia arcului y n jurul axei Ox este

Z h/2
V =
y 2 (x)dx.
h/2
Valoarea exacta a integralei de mai sus este

V =
h
(8D2 + 4Dd + 3d2 ).
60
In practica V se aproximeaza cu formula lui Simpson si se obtine:

h 2
d + 2D2 .
V
12
Problema 9.2.3 Deduceti restul formulei lui Simpson
(b a)5 IV
f ()
2880
Solutie. Gradul de exactitate fiind r = 3 avem
Z b
R2 (f ) =
K2 (t)f IV (t)dt
R2 (f ) =
unde
(
"
#)

3
a
+
b
1 (b t)4 b a
(a t)3+ + 4
t
+ (b t)3+
K2 (t) =
3!
4
6
2
+
"
#
3

a+b
a+b
(b t)4 b a
t + (b t)
t a,
4
6
2
2
1
K2 (t) =
6

9b
t)
b
a
a
+
b
(b t)
t
,b
4
6
2
Se verifica ca pentru t [a, b], K2 (t) 0 (
"
#)

4
5
5
b
a
1
b
a
a
+
b
a4 + 4
+ b4
=
R2 (f ) = 4!1 f IV ()R(e4 ) = f IV ()
24
5
6
2
"
b4 + b3 a + b2 a2 + ba3 + b4
1 IV
= f ()(b a)
24
5
#
4a4 + a4 + 4a3 b + 6a2 b2 + 4ab3 + b4 + 4b4
=
=
24
a4 + 4a3 b 6a2 b2 + 4ab3 b4
(b a)5 IV
f IV ()
(b a)
=
f ()
=
24
120
2880
129
Problema 9.2.4 Deduceti formula lui Newton si restul ei

Z b
2a + b
a + 2b
ba
f (a) + 3f
+ 3f
+ f (b) + R3 (f )
f (x)dx =
8
3
3
a
(b a)5 (4)
f ()
648
Solutie. Este o formula Newton-Cotes
Z m [m+1] nchisa pentru m = 3.
t
h
dt
Ak = (1)mk
k!(m k)! 0Z t k
3
ba
3 b a 1!
A0 = A3 = (1)
(t 1)(t 2)(t 3)dt =
3 0!3! Z0
8
3
1!
3(b
a)
b
a
t(t 2)(t 3)dt =
A1 = A2 = (1)2
3
1!2!
8
0
Z
R3 (f ) =
K3 (t)f (4) (t)dt

a(
"

3
2a + b
1 (b t)4 b a (a t)3+
+3
t +
K3 (t) =
3!
4
8
0
3
+
#)

3
a + 2b
+3
t
+ (b t)3+
=
3
+
(bt)4
2a+b
ba
3
(b
t)
t
a, 3
4
8 h
(bt)

3 i
4
2a+b
ba
3
t 2a+b
8 (b t) + 3 3 t
, a+2b
4
3
3
#
"

1 (bt)4 ba
3
3
=
8 (b t)3 + 3 2a+b
t +
+3 a+2b
t
4
3
3
3!

3
a+b
+3 a+2b
t
t
,
b
3
3
R3 (f ) =
K3 (t) 0
1
1
R3 (f ) = f (4) ()R(e4 ) = f (4) ()R(e4 )
"24
#
4
4

Z4!b
a + 2b
2a + b
ba 4
+3
+ b4 =
a +3
x4 dx
R(e4 ) =
8
3
3
a

4
4
5
5
b a 4 (2a + b)
(a + 2b)
b a
a +
+
+ b4 =
=
5 "
8
27
27
b4 + ab3 + a2 b2 + ab3 + a4 1 4 1 4
= (b a)
a b
5
8
8
#
ba
(2a + b)4 (a + 2b)4
=
40(b a)4
8 27
8 27
8 27 5
130
9.2.2 Formule Newton-Cotes deschise

La aceste formule nodurile sunt echidistante
ba
xi = x0 + ih, i = 0, m, h = m+2
x 0 = ah , x m = b h
x1 = a, xm+1 = b
Coeficientii au expresia
Z b
Z m+1 [m+1]
h
t
mi
Ai =
li (x)dx = (1)
dt
i!(m i)! 1
ti
a
Problema 9.2.5 Deduceti formula Newton-Cotes deschisa pentru m = 1.
Solutie.
f (x)dx = A0 f (x0 ) + A1 f (x1 ) + R1 (f )

a
t(t 1)
3h
ba
dt =
=
t
2
2
1
Z b
K1 (t)f (t)dt
R1 (f ) =
a
(at)2
2

(at)2
ba 2a+b
K1 (t) =
+
t
2
2
3
(bt)2
A0 = A1 = h
caci
ba
2

Z b
2a + b
a + 2b
(x t)dx
t +
t
=
3
3
a
Se verifica ca pentru orice t [a, b], K1 (t) 0.

Aplicand corolarul la teorema lui Peano obtinem
1
f ()R(e2 ) =
2!
"
(Z
2
2 #)
b
2a
+
b
b
a
a
+
2b
1
=
x3 dx
+
= f ()
2
2
3
3
a

1 b a 2
5a2 + 8ab + 5b2
2
= f ()
b + ab + a
=
2
3
6
R1 (f ) =
(b a)3
3h3
f () =
f ().
36
4
131
Problema 9.2.6 Aceeasi problema pentru m = 2.

Z
f (x)dx = A0 f (x0 ) + A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + R2 (f )

Z
8h
8 ba
2(b a)
h 3 t(t 1)(t 2)
dt =
=
=
A0 = A2 =
2
t
3
3
4
3
Z 3 1
4h
ba
t(t 1)(t 2)
dt =
=
A1 = h
t1
3
3
Z 1
b
K2 (t)f (4) (t)dt
R2 (f ) =
a(
"
3
1 (b t)4 b a
3a + b
K2 (t) =
2
t
3!
4
3
4
+
3
3 #)

a + 3b
2a + 2b
t
t
+2
4
4
+
+
Solutie.
K2 (t) =
(at)4
4
(at)4
4
(bt)4
4
(bt)4
4
2(ba)
3
2(ba)
3
3a+b
4
a+3b
4
3
t
3
t

t a, 3a+b
4

t 3a+b
, a+b
4
2
, a+3b
t a+b
2
4
t
a+3b
,b
4
Se verifica ca K2 (t) 0, t [a, b] si aplicand corolarul la teorema lui Peano

se obtine
1
R2 (f ) = f (4) ()R(e4 )
4!
"

4
4
4 #

Z b
3a
+
b
2a
+
2b
a
+
3b
b
a
2
=
+2
R(e4 ) =
x4 dx
3
4
4
4
a

b4 + ab3 + a2 b2 + a3 b + a4 148a4 + 176a3 b + 120a2 b2 + 176ab3 + 148b4
= (ba)
=
5
768
74
ba
28(b a)4 =
(b a)5
5 768
15 4 64

5
14h5 (4)
14 b a
R2 (f ) =
f () =
f (4) ()
45
45
4
=
132
9.3
Alte formule de tip interpolator
Problema 9.3.1 Obtineti o formula de cuadratura de forma

Z b
f (x)dx = A00 f (a) + A10 f (b) + A01 f (a) + A11 f (b) + R(f )
a
b
(x b)2
[3a b 2x]dx
Solutie. A00 =
h00 (x)dx =
(a b)3
a
a
Z b
Z b
(x a)2
h10 (x)dx =
A10 =
[3b a 2x]dx
3
a (b a)
a
ba
A00 = A10 =
Z2 b
(b a)2
(x b)2
dx
=
(x a)
A01 = A10 =
(a b)2
12
a
Z b
R(f ) =
K3 (t)f (4) (t)dt
a (
1 (b t)4 b a
ba
K3 (t) =
(a t)3+
(b t)3+
3!
4
2
2
)
2
(b a)2 3(a t)2+ (b a)
+
3(b t)2+ =
12
0
122

(b a)2
1 (b t)4 b a
3
2
(b t) +
(b t) =
=
3!
4
2
4
(b t)2 2
=
[b 2bt + t2 2(b a)(b t) + (b a)2 ] =
4!
(b t)2 2
=
[b 2bt + t2 2b2 + 2bt + 2ab 2at + b2 2ab + a2 ] =
4!
(b t)2 (a t)2
4!

2! (b a)5 (4)
R3 (f ) =
f (), [a, b]
4!
5
Problema 9.3.2 Generalizare pentru m = 1 si r0 = r1 = s 1.

Solutie.
Z
A0j =
f (x)dx =
a
h0j (x)dx =
a
s1
X
[A0j f (j) (a) + A1j f (j) (b)] + R2s1 (f )
j=0
Z b
a
xb
ab
s

nj
xa
(x a)j X n +
dx =
j!
b
a
=0
9.3. Alte formule de tip interpolator
A1j =
h1j (x)dx =
a
133
s(s 1) . . . (s j)
(b a)j+1
2s(2s 1) . . . (2s j) (j + 1)!
Z b
a
xa
ba
s
2s

nj
xb
(x b)j X n +
dx = (1)j A0j
j!
a
b
=0
f C [a, b] R2s1 (f ) =
s!
(2s)!
2
(b a)2s+1 (2s)
f ()
2s + 1
s1
K2s1
(b t)2s X
(b t)2sj1
=
=
A1j
(2s)!
(2s j 1)!
j=0
=
1
(b t)s (s t)s
(2s)!
K2s1 (t) are semn constant pe [a, b], iar f (2s) este continua si se poate aplica
formula de medie sau corolarul la teorema lui Peano.
Problema 9.3.3 Stabiliti o formula de cuadratura de forma
Z
f (x)dx = Af (a) + Bf (b) + R1 (f )

a
Solutie. Pornim de la formula de interpolare de tip Birkhoff

f (x) = (x b)f (a) + f (b) + (R1 f )(x)
Integrand se obtine
intba f (x)dx

ab
= (b a)
f (a) + f (b) + R1 (f )
2
Pentru rest se aplica teorema lui Peano si se ajunge n final la

R1 (f ) =
(b a)3
f (),
3
[a, b].
Problema 9.3.4 Deduceti o formula de cuadratura integrand formula de aproximare a lui Bernstein.
134
Solutie.

k
+ Rn (f )
f (x) =
pm,k (x)f
m
k=0
Z 1
Z 1
Z
m
1
X
k
x(1 x)
f (x)dx =
pm,k (x)dxf
f ()dx
m
2m
0
0
k=0 0
Z 1
Z 1
m
xk (1 x)mk dx =
pm,k (x)dx =
k
0
0

k!(m k)!
m!
1
m
=
B(k + 1, m k + 1) =
=
(m + 1)! k!(m k)!
m+1
k

1
Z
f () 1
f () x2 x3
1
R(f ) =
f ()
x(1 x)dx =
=
2m 0
2m
2
3
12m
0

Z 1
m
1
k
1 X
f ()
f
f (x)dx =
m + 1 k=0
m
12m
0

m
X
Observatia 9.3.5 Se pot folosi functiile lui Euler B si :

Z 1
B, =
x1 (1 x)1 dx
0
B(, ) =
()()
( + )
Observatia 9.3.6 Formule repetate

Problema 9.3.7 Calculati I =
1
0
dx
cu precizia = 103 .
1+x
Solutie. Folosim formula Simpson repetata

max |f (4) (x)| = 24
x[0,1]
1
24
=
103
|Rn (f )|
4
4
2880n
120n
#
"r
3
3 10
+1=2
n=
120
1
I ln 2 =
12

1
1
3
f (0) + f (1) + 2f
+4 f
+f
=
2
4
4
135

1 4
4 4
1
+
1+ + +4
.
=
12
2 3
5 7
Problema 9.3.8 Deduceti formula repetata a lui Newton.

"
Z b
n1
X
ba
f (x)dx =
f (a) + f (b) + 2
f (xi )+
8n
a
i=1

#
n1
n1
X
X
xi + 2xi+1
(b a)5 (4)
2xi + xi+1
+3
f
f ()
+3
f
3
3
648n4
i=0
i=0
Problema 9.3.9 (Semnul nucleului lui Peano n FNC nchise)

2j
Fie f C n+2 [1, 1] si j = 1 + , j = 0, n n + 1 puncte echidistante
n
2
pe [1, 1] cu pasul h = .
n
1 Aratati ca
lim [0 , . . . , n , x; f ] exista
a) pentru j = 0, n, x
j
x6=j
b) pentru orice x [1, 1],
[1, 1] astfel ncat
d
[0 , . . . , n , x; f ] are sens si ca exista x
dx
f (n+2) (x )
d
[0 , . . . , n , x; f ] =
dx
(n + 2)!
2 Aratati ca eroarea de integrare numerica a functiei f prin FNC n punctele
0 , 1 , . . . , n este data de
Rn (f ) =
3 Punem w(x) =
Z
x
n
Y
1 j=0
n
Y
1 j=0
(x j )[0 , 1 , . . . , n , x; f ]dx
(t tj )dt si Ik = w(k+1 ) w(k ) pentru k =
0, n 1
a) Presupunem n par (n = 2m); aratati ca Ik este un sir alternant, descrescator n valoare absoluta; deduceti ca w(x) pastreaza un semn constant pe
[1, 1] cu w(1) = w(1) = 0. Aratati ca exista [1, 1] astfel ncat
Z m
hn+3 (n+2)
f
()
s2 (s2 1) . . . (s2 m2 )ds
Rn (f ) =
(n + 2)!
m
136
b) Presupunem n impar (n = 2m + 1). Reluand demonstratia precedenta si

descompunand [1, 1] n doua subintervale [1, n1 ] si [n1 , n ] deduceti ca
Z m+1
hn+2 (n+1)
f
()
s(s2 12 )(s2 22 ) . . . (s2 m2 )(s m 1)ds
Rn (f ) =
(n + 1)!
m
cu [1, 1].
Solutie. 1 este imediata din definitia diferentei divizate cu noduri multiple si
formula de medie pentru diferente divizate.
2
Z 1Y
Z 1
n
[f (x) Ln (x)]dx =
(x i )[0 , . . . , n , x; f ]dx
Rn (f ) =
1 i=0
3 a) n = 2m. Prin simetrie w(1) = w(1). Avem

Z k+1
Ik =
un (t)dt
k
si deci (1)k Ik > 0.

t + 1 + h
< un (t) daca t [0 , 0 1) avem
Cum |un (t + h)| = |un (t)|
t1
|Ik | > |Ik+1 | pentru k m 1 deci w(k ) = I0 + I1 + + Ik1 are semnul
lui I0 pentru k = 0, . . . , m si prin simetrie si pentru alte valori k 2m; daca
x [k , k+1 ]
w(k ) < w(x) < w(k+1 )
caci w (x) = un (x) pastreaza semn constant, deci pentru orice x [1, 1],
w(x) 0 (semnul lui I0 ).
Integrand prin parti
Z 1
Rn (f ) =
un [0 , . . . , n , x; f ]dx =
=
dupa formula de medie
w(x)[0 , . . . , n , x; f ]dx
1
Rn (f ) = [0 , 1 , . . . , n , , ]
cum
w(x)dx =
1
w(x)dx
1
1
1
(1 t)un (t)dt =
tun (t)dt =
1

= h
n+3
deci nucleul are semn constant.

b) n = 2m + 1
137
m
m
t2 (t2 1) . . . (t2 m2 ),
w(x) =
u2m (t)dt
1
analog ca la a).
w(1) = w(2m ) = 0 si w(x) 0 pe [1, 2m ]
Avem
[0 , 1 , . . . , n , x; f ] = [0 , 1 , . . . , n , x; f ](x 1)u2m (x) =
se deduce
= ([0 , . . . , n1 , x] [0 , . . . , n1 , n ; f ])u2m (x)

Z
2m
1
(f (x) pn (x))dx =
2m
[0 , . . . , n1 , x; f ]dx =
1
= f [0 , . . . , n1 , , ]
2m
w(x)dx
1
La fel un fiind negativ pe [2m , 1],

Z
Z 1

(f (x) on (x)) = [0 , . . . , n , ; f ]
2m
1
2m

w(x)dx
Utilizand teorema de medie pentru integrale si formula de medie pentru diferente

divizate se obtine ca
Rn (f ) = cn f (n+1) ()
Luand f = un se obtine
Z 1
un (x)dx = Rn (un ) = cn (n + 1)!
1
Problema 9.3.10 Aratati ca pentru f C m+2 [a, b] restul n formula de cuadratura Newton-Cotes nchisa este dat de
Z
hm+3 f (m+2) () m [m+1]
Rm (f ) =
tt
dt, (a, b)
(m + 2)!
0
pentru m par si
hm+2 f (m+1) ()
Rm (f ) =
(m + 1)!
pentru m impar.
t[m+1] dt,
0
(a, b)
138
Solutie. a = x0 , xi = x0 + ih, i = 0, m, xm = b
m+1 (x) =
m
Y
i=0
(x xi )
x = x0 + th
m+1 (x) = h
m+1
m
Y
i=0
(t i) = hm+1 m+1 (t) = hm+1 t[m+1]
Lema 9.3.11 a) m+1 (xm/2 + ) = (1)m+1 m+1 (xm/2 ) unde x m2 = x0 +

m
h.
2
b) De asemenea pentru a < + h < x m2 si 6= xi
|m+1 ( + h)| < |m+1 ()|
si pentru x m2 < < b, 6= xi ,
|m+1 ()| < |m+1 ( + h)|
Demonstratie.
m+1 (t) = t[m+1]

m
m
s = m+1
+ s pentru m impar
m+1
2
2
m

m
m+1
s = m+1
+ s pentru m par
2
2
m+1
m+1
m
m
m
m
s =
s
s 1 ...
sm
2
2
2
m
m
m

+s =
+s
+ s 1 ...
+sm =
2
2
2
2
(2s + m)(2s + m 2) . . . (2s m)
=
2m
2
m
(2s m)(2s m + 2) . . . (2s + m)

(1)m+1
2m
m

m

m+1
m+1 m+1
m
m+1 (x 2 + ) = h
+ = (1)
h
2
2
b) 0 < t + 1 < m2 , t + 1 Z

m+1 (t + 1) (t + 1)t(t 1) . . . (t m + 1)
=
=
(t)
t(t 1) . . . (t m + 1)(t m)
(9.5)
(9.5)
139
m
|t + 1|
t+1
2
=
=
m <1
|t m|
(m + 1) (t + 1)
(m + 1)
2
m+1 (t)
m
<t+1<m
>1
2
(t)
Definim
m+1 (x) =
m+1 ()d =
a
hm+1 [m+1] d
a
Lema 9.3.12 Daca m este par m+1 (a) = m+1 (b) = 0 si m+1 (x) > 0 pentru
a < x < b.
Demonstratie. Pentru m par m+1 este o functie impara n raport cu x m2 conform partii L1 m+1 (b) = 0
m+1 (x) < 0 pentru x < a caci m + 1 este par,
m+1 (x) > 0 pentru a < x < x1 m+1 (x) > 0 pentru a < x x1 .
In [x1 , x2 ], |m+1 (x)| < |m+1 (x h)| n [x0 , x1 ]. Schimband variabila de
integrare se observa ca
Z x2
Z x1

<

(x)dx
(x)dx
m+1
m+1

x1
x0
Astfel m+1 (x) > 0 pentru a < x < x2 si prin acelasi rationament m+1 (x) >
0 pentru a < x < x m2 . Se utilizeaza apoi antisimetria lui n+1 n raport cu x m2 .
Rm (f ) =
b
a
[f (x) (Lm f )(x)] =
m+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx

a
Integram prin parti
d
m+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
a dx
b

= m+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]
Rm (f ) =
m+1 (x)
d
[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
dx
m+1 (x)
a
d
[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
dx
140
m+1 (x)
a
(m+2)
f
()
=
(m + 2)!
f (m+2) (x )
dx =
(m + 2)!
m+1 (x)dx
a<<b
Integrand din nou prin parti se obtine

Z b
Z b
xn+1 (x)dx > 0
m+1 (x)dx =
a
Luand x = x0 + sh si utilizand lema 2

f (m+2) () m+3
Rm (f ) =
h
(m + 2)!
sm+1 (s)ds < 0

0
Deoarece f (m+2) () = 0 cand f Pm+1 r = m + 1 pentru m par.

Cazul m impar
Z bh
Rm (f ) =
m+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx+
a
Deci
bh
a
m+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx

bh
m+1 (x) = m (x)(x xm )
bh
m+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =

a
dm
([x0 , . . . , xm1 , x; f ] [x0 , . . . , xm ; f ])dx
dx
m impar m (b h) = 0. Integrand prin parti se obtine

Z bh
m+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
a
f (m+1) ( )
=
(m + 1)!
bh
m (x)dx = Kf (m+1) ( )
a
a < < b h
Aplicam Teorema 1 de medie

Z
f (m+1) ( ) b
m+1 (x)dx = Lf (m+1) ( )
(m + 1)! bh
9.4. Cuadraturi repetate. Metoda lui Romberg
141
Astfel
Rf = Kf (m+1) ( ) + Lf (m+1) ( )
Deoarece K < 0 si L < 0, Rf = (K + L)f (n+1) () pentru ( , ).
Deoarece
d
n (x)(x b)
n+1 (x) =
dx
integrarea prin parti ne da
K + L = In .
9.4
Cuadraturi repetate. Metoda lui Romberg
Se vor utiliza formulele
k2

2X
1
1
f a+ i
hk1 ,
Rk,1 = Rk1,1 + hk1
2
2
i=1
k = 2, n
4j1 Rk,j1 Rk1,j1

, k = 2, n
4j1 1
ba
h1
[f (a) + f (b)]
R1,1 = [f (a) + f (b)] =
2
2
hk1
ba
hk =
= k1
2
2
R
Problema 9.4.1 Aproximati 0 sin xdx prin metoda lui Romberg, = 102 .
Rk,j =
Solutie.
I=
sin xdx = 2
0
(0 + 0) = 0
2
1

R2,1 =
R1,1 + sin
= 1.571
2
2
R2,2 = 1.571 + (1, 571 0)/3 = 2.094
R1,1 =
R3,1
(R2,2 R1,1 ) > 0.01

3
1
R2,1 +
sin + sin
= 1.895
=
2
2
4
4

142

1.895 1.571
= 2.004
3
= 2.004 + (2.004 2.094)/15 = 1.999
R3,2 = 1, 895 +
R3,3
|R3,3 R2,2 | < 0.1
Pentru trapez cu acelasi numar de argumente I 1, 895

Pentru Simpson cu 4 noduri I 2.005
9.5
Formule de cuadratura de tip Gauss
Vom considera formule de cuadratura de forma

Z b
m
X
w(x)f (x)dx =
Ak f (xk ) + Rm (f )
a
k=1
Coeficientii Ak si nodurile xk se determina din sistemul neliniar
A1 + A2 + . . . + Am
= 0
A1 x1 + A2 x2 + + Am xm
= 1
...
m1
A1 x1m1 + A2 x2m1 + + Am xm
= m1
...
2m1
A1 x12m1 + A2 x22m1 + + Am xm
= 2m1
unde k =
w(x)xk dx sunt momentele functiei pondere w.
Nodurile xk , k = 1, m vor fi radacinile polinomului u de grad m, ortogonal

pe Pm1 relativ la ponderea w si intervalul [a, b].
Pentru coeficienti avem expresia
Z b
1
Ak =
w(x)vk2 (x)dx, k = 1, m
[vk (xk )]2 a
unde vk (x) =
u(x)
, iar pentru rest
x xk
Z
f (2m) () b
Rm (f ) =
w(x)u2 (x)dx,
(2m)! a
[a, b]
Daca w(x) 1, atunci u este polinomul Legendre de grad m

u(x) =
m! dm
[(x a)m (x b)m ]
(2m)! dxm
9.5. Formule de cuadratura de tip Gauss
143
iar coeficientii si restul au expresiile

(m!)4 (b a)2m+1
,
Ak =
[(2m)!]2 (xk a)(b xk )[vk (xk )]2
k = 1, m
(m!)4 (b a)2m+1 (2m)

f
(),
[(2m)!]3 2m + 1
[a, b]
si respectiv
Rm (f ) =
Problema 9.5.1 Stabiliti o formula de cuadratura de tip Gauss n cazul w(x) 1

si m = 3.
Solutie. Polinomul Legendre de grad 3 corespunzand intervalului [1, 1] este
1
P3 (t) = (5t3 3t)
2
cu radacinile
3
t1 =
, t2 = 0, t3 =
5
Coeficientii sunt solutiile sistemului
A3 = 2
A1q+ A2 + q
3
5 A1 + 35 A3 = 0
3
A + 35 A2 = 32
5 1
A1 = A3 =
5
9
A2 =
3
5
8
9
Pentru rest se obtine

R3 (f ) =
(3!)4 (b a)7 (6)

f ()
(6!)3
7
Trecerea de la [1, 1] la [a, b] se poate face prin schimbarea de variabila

b+a ba
+
t
2
2

Z b
Z
ba 1
b+a ba
f (x)dx =
+
t dt
f
2
2
2
a
1
Z b
m
baX
f (x)dx
Ai f (xi )
2 i=1
a
x=
ba
b+a
+
t2 , ti fiind radacinile polinomului Legendre cores2
2
punzator intervalului [1, 1].
unde xi =
144
Problema 9.5.2 Aproximati ln 2 cu doua zecimale exacte folosind o formula gaussiana repetata.
Solutie.
ln 2 =
2
1
dx
x
Vom folosi formula repetata a dreptunghiului

Z
f (x)dx =
a
baX
(b a)3
f ()
f (xi ) +
n i=1
3
M2 f = 2
|Rn (f )|
(a, b)
1
1
1
M2 f =
< 102 6n2 100
2
2
24n
12n
2
n=5
Z
2
1

1
1
1
1
1
1
dx
=
1 +
3 +
5 +
7 +
9
x
5 1 + 10
1 + 10
1 + 10
1 + 10
1 + 10

1 10 10 10 10 10
=
+
+
+
+
=
5 11 13 15 17 19

1
1
1
1
1
+
+
+
+
=2
11 13 15 17 19
Problema 9.5.3 Determinati o formula cu grad de exactitate cel putin doi pentru
a aproxima
Z
ex f (x)dx
n ipoteza ca integrala improprie exista.
Solutie. Polinoamele ortogonale pe [0, ) relativ la ponderea w(t) = et sunt

polinoamele lui Laguerre
gn (t) =
et dn n t
(t e )
n! dtn
g2 (t) = t2 4t + 2
cu radacinile t1 = 2 2, t2 = 2 + 2.

Momentele functiei pondere sunt
Z
0 =
ex dx = 1
145
1 = 1
2 = 2
2+ 2
2 2
A1 =
, A2 =
4
4
Z
f (4) () b
R2 (f ) =
w(x)u2 (x)dx
4!
a
Z
Z b
(x2 4x + 2)2 ex dx =
w(x)u2 (x) =
A1 + A2 = 1
A1 x1 + A2 x2 = 1
(x4 + 16x2 + 4 8x3 + 4x2 16x)ex dx = 4 + 32 + 4 24 + 8 16 = 8
Problema 9.5.4 Aceeasi problema pentru gradul de exactitate r = 3 si

Z
2
ex f (x)dx
Solutie. Nodurile formulei gaussiene cautate vor fi radacinile polinoamelor

2
Hermite ortogonale pe (, ) relativ la ponderea w(t) = et .
n
2
2 d
hn (t) = (1)n et n (et ) t R
dt
h0 (t) = 1, h1 (t) = 2t
hn+1 (t) = 2thn (t) 2nhn1 (t)
h2 (t) = 2(2t2 1) = 2th1 (t) 2 = 4t2 2
2
2
h3 (t) =r2th2 (t) 2h1 (t) = 2t(4t
r 2) 8t = 4t(2t 3)
3
3
, t2 = 0, t3 =
t1 =
2
Z 2
2
et dt =
0 =
Z
2
tet dt = 0
1 =
Z
Z
1
1
2
2 t2
t e dt =
2 =
(2t)(2t)et dt = 22 2! = 2
4
4
A1 + A2 + A3 =
A1 + A3 = 0
A1 + A3 = 2 2 = 4
3
3
146

2
3
1
A2 =
3
Z
f (6) () x2 h23 (t)
R3 (f ) =
dt =
e
6!
82
1 f (6) ()
= 8 3! 2
=
f (6) ()
8
6!
4568
A1 = A3 =
Problema 9.5.5 Fie formula de cuadratura de forma

Z
1
1
X
f (x)
dx =
Ai f (xi ) + Rn (f ),
1 x2
i=1
f C 2n [1, 1].
1 Aratati ca coeficientii Ai si nodurile xi sunt date de

Z
Tn (x)
dx,
1 x2 (x xi )Tn (xi )
1
(2i 1)
xi = cos i , i =
, i = 1, n,
2n 2
Ai =
unde Tn este polinomul Cebsev de speta I de grad n.

2 Punand pentru 1 i n,
Z
cos j cos ji
j =
d,
cos cos i
0
j = 1, 2, . . .
aratati ca j+1 2 cos i j + j1 = 0, pentru j = 2, 3, . . .si calculati k+1 .

Deduceti ca Ai = n , i = 1, n.
3 Aratati ca
Rn (f ) =
f (2n) ()
,
22n1 (2n)!
(1, 1).
Solutie.
1 Tinand cont ca nodurile formulei vor fi radacinile polinomului lui Cebasev
de speta I, iar coeficientii se obtin integrand polinoamele fundamentale, formulele de la punctul 1 sunt imediate.

2 Punand x = cos avem
Z
Ai =
147
1
n
cos n
=
,
cos cos i Tn (xi )

Tn (xi )
caci cos ni = 0, i = 1, n. Din relatia

cos(j + 1) + cos(j 1) = 2 cos cos j
rezulta pentru j 2 ca
j+1 + j1 = 2
=2
Z0
cos cos j cos i cos ji

d
cos cos i
cos jd + 2 cos i j
si 0 = 0 si 1 = . Relatia de recurenta j+1 2 cos i j + j1 = 0 are

solutia generala j = A cos ji + B sin ji ; se obtine
n =
sin ni
sin i
si cum
Tn (xi ) =
n sin ni
sin i
se deduce ca Ai = n , i = 1, n.
3 Din expresia restului se obtine
Z
f (2n) () 1
f (2n) ()
Tn2 (x)
Rn (f ) =
dx = 2n1
.
(2n)! 1 22n2 1 x2
2
(2n)!
Problema 9.5.6 Deduceti o formula de cuadratura de forma

Z 1
1 x2 f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + A3 f (x3 ) + R3 (f )
1
Solutie. Formula va fi de tip Gauss; polinoamele ortogonale care dau nodurile

vor fi polinoamele Cebasev de speta a II-a.
Qn (t) =
sin[(n + 1) arccos t]
,
1 t2
t [1, 1]
148
Ele au radacinile tk = cos

In cazul nostru avem
k
, k = 1, n
n+1
e3 (t) = 1 (8t3 4t)
Q
8
Q3 (t) = 8t3 4t
Radacinile vor fi
2
,
t1 =
2
t0 = 0,
t2 =
2
2
Pentru coeficienti, tinand cont ca formula are gradul de exactitate 2m 1 = 5

obtinem sistemul
A1 + A2 + A)3 = 0
A1 t1 + A2 t2 + A3 t3 = 1
A1 t21 + A2 t22 + A3 t23 = 2

unde
k =
tk 1 t2 dt
Z 1
0 = , 1 =
t 1 t2 dt = 0
2
1
Z 1
Z 1
2
t 1 t2 dt =
2 =
(2t)(2t) 1 t2 dt =
4 1
8
1
Z 1
t2k+1 1 t2 dt = 0, deoarece functia de integrat

Se observa ca 2k+1 =
este impara.
Sistemul are solutiile
A1 = A3 =
Restul va fi
f (2m) ()
Rm (f ) =
(2m)!
,
8
Z
A2 =
w(x)u2 (x)dx =
1
f (2m) () 1
m = m+1
f (2m) ()
(2m)! 2
2
2
(2m)!
Am obtinut formula
"
!#
!
Z 1
2
2
f
+ 2f (0) + f
+ 4 f (6) ()
f (x)dx =
8
2
2
2 6!
1
=
149
Problema 9.5.7 Deduceti o formula de tip Cebasev pe [1, 1] cu w(x) = 1 si cu

3 noduri.
Solutie.
A=
2
3
t1 + t2 + t3 = 0
t2 + t22 + t23 = 1
13
t1 + t32 + t33 = 0
C1 = t1 + t2 + t3
C2 = t1 t2 + t1 t3 + t2 t3
C3 = t1 t2 t3
C1 = 0
1
1
C2 = [(t1 + t2 + t3 )2 (t21 + t22 + t23 )] =
2
2
1
1
C3 = [(t1 +t2 +t3 )3 3(t1 +t2 +t3 )(t21 +t22 +t23 )+2(t31 +t32 +t33 )] = (00+0) = 0
6
6
t3 C1 t2 + C2 t C3 = 0
2
2
1
3
t t = 0, t1 =
, t2 = 0, t3 =
2
2
2
"
!
!#
Z 1
2
2
2
f (t)dt =
f
+ f (0) + f
+ R3 (f )
3
2
2
1
R3 (f ) =
"
K3 (f )f (4) (t)dt
1
3
1 (1 t)4 2 X
(ti t)3+
K3 (t) =
6
4
3 i=1
K3 (t) =
1
6
Deoarece
3
2X
(ti t)3 =
3 i=1
1
1
(x t)3 dx =
(1 t)4 (1 + t)4
4
4
150
obtinem
K3 (t) =
1
6
(1+t)4
4
(1+t)4
4
(1t)4
4
(1t)4
4
2
2

2
2
3
2
2
3
+t
3
3
2
2
t 1,
i
t 22 , 0
i
t 0, 22
i
t 22 , 1
K3 para, K3 0. Pentru rest avem

Z 1
1 (4)
(4)
R3 (f ) = f ()
K3 (t)dt =
f (),
360
1
sau cu corolarul teoremei lui Peano
!4
2
1 (4)
2
1 (4)
4
+
x dx
R3 (f ) = f ()R(e4 ) = f ()
1
4!
24
3
2
1

1 2 2 1 (4)
1 (4)
=
f () =

f ().
24 5 3 2
360
!4
2
=
Capitolul 10
Ecuatii neliniare
10.1
Ecuatii n R
Metoda coardei (a falsei pozitii sau a partilor proportionale)

Fie ecuatia f (x) = 0 si intervalul [a, b] astfel ncat f (a)f (b) < 0. Presupunem
ca f (a) < 0 si f (b) > 0.
In loc sa njumatatim intervalul ca la metoda intervalului l mpartim n raporf (a)
tul
. Se obtine pentru radacina aproximanta
f (b)
x1 = a + h 1
unde
h1 =
f (a)
f (a)
(b a) =
(b a).
f (a) + f (b)
f (b) f (a)
(10.1)
(10.2)
Procedand analog pentru intervalul [a, x1 ] sau [x1 , b], la capatul caruia functia
f are semne opuse, obtinem o a doua aproximare x2 , s.a.m.d.
Interpretare geometrica. Metoda partilor proportionale este echivalenta cu
nlocuirea lui y = f (x) cu coarda ce trece prin punctele A[a, f (a)] si B[b, f (b)]
(vezi figura 10.1).
Facand y = 0 se obtine
y f (a)
xa
=
f (b) f (a)
ba
x1 = a
f (a)
(b a).
f (b) f (a)
(10.3) (10.1) (10.2)

151
(10.3)
152
Ecuatii neliniare
f(b)
h1
x
f(a)
Figura 10.1: Metoda falsei pozitii
Convergenta metodei. Presupunem ca radacina este izolata si ca f are semn

constant pe [a, b].
Presupunem ca f (x) > 0 pe [a, b] (cazul f (x) < 0 se reduce la precedentul
scriind f (x) = 0. Curba y = f (x) este convexa si putem avea doua situatii:
f (a) > 0 si f (b) > 0 (figura 10.2).
In primul caz capatul este fix iar aproximatiile succesive se obtin astfel
x0 = b
xn+1 = xn
f (xn )
(xn a),
f (xn ) f (a)
n = 0, 1, 2, . . .
sirul obtinut fiind monoton descrescator si marginit.

a < < < xn+1 < xn < < x1 < x0
Pentru celalalt caz b este fix si x0 = a
xn+1 = xn
f (x1 )
(b xn )
f (b) f (x1 )
Sirul obtinut este crescator si marginit

x0 < x1 < x2 < < xn < xn+1 < < < b
(10.4)
10.1. Ecuatii n R
153
f(a)
f(b)
a=x
b=x0
a
f(b)
f(a)
Figura 10.2: Convergenta metodei falsei pozitii
Pentru a arata ca limita este radacina a ecuatiei initiale se trece la limita n

relatia de recurenta . Pentru delimitarea erorii folosim formula
|xn |
|f (xn )|
m1
unde |f (x)| m1 pentru x [a, b]

f (xn ) f () = (xn )f (c),
c (xn , )
|f (xn ) f ()| = |f (xn )| m1 |xn |
Vom da o delimitare mai buna daca f este continua pe [a, b], [a, b] contine toate
aproximantele si f si pastreaza semnul.
0 < m1 |f (x)| M1 <
Pentru primul caz avem
xn = xn1
f (xn1 )
(xn1 a)
f (xn1 ) f (a)
f (xn1 ) f (a)
(xn xn1 )
xn1 a
Utilizand teorema lui Lagrange avem
f () f (xn1 ) =
( xn1 )f (n1 ) = (x xn1 )f (xn1 )
154
Ecuatii neliniare
xn1 (xn1 , ), xn1 (a, xn1 ). Deci

|f (xn1 ) f (n1 )|
|xn xn1 |
f (n1 )|
| xn | =
Deoarece f are semn constant pe [a, b] si xn1 , n1 [a, b] obtinem

|f (xn1 ) f (n1 )| M1 m1
Deci
M1 m 1
|xn xn1 |
m1
Daca M1 2m1 (lucru care se poate ntampla daca [a, b] este mic)
| xn |
| xn | |xn xn1 |
Deci daca programam aceasta metoda, putem folosi drept criteriu de oprire
M1 m 1
|xn xn1 | <
m1
sau
|xn xn1 | <
Problema 10.1.1 Determinati o radacina pozitiva a ecuatiei
f (x) = x3 0.2x2 0.2x 1.2
cu precizia 0.002.
Solutie.
f (1) = 0.6 < 0,
(1, 2),
f (2) = 5.6 > 0
f (1.5) = 1.425, (1, 1.5)

0.6
(1.5 1) = 1 + 0.15 = 1.15
x1 = 1 +
1.425 + 0.6
f (x1 ) = 0.173
0.173
(1.5 1.15) = 1.15 + 0.040 = 1.150
x2 = 1.15 +
1.425 + 0.173
f (x2 ) = 0.036
0.036
x3 = 1.150 +
(1.5 1.15) = 1.190
1.425 + 0.036
f (x3 ) = 0.0072
10.1. Ecuatii n R
155
f (x) = 2x2 0.4x 0.2,
x3 < x < 1.5
f (x) 3.11982 0.4 1.5 0.2 = 3 1.43 0.8 = 3.49

0.0072
0.002
0 < x3 <
3.49
= 1.198 + 0.002, (0, 1]
Problema 10.1.2 Utilizand metoda lui Newton, calculati o radacina negativa a
ecuatiei
f (x) x4 3x2 + 75x 10000 = 0
cu 5 zecimale exacte.
Solutie.
f (0) = 10000,
f (10) = 1050
f (100) = 1 8
f (11) = 3453,
f (x) < 0,
f (11) > 0,
Luam x0 = 11
f (x) > 0
f (11) > 0
f (xn )
f (xn )
3453
x1 = 11
= 10.3
5183
134.3
= 10.3 + 0.03 = 10.27
x2 = 10.3
4234
37.8
x3 = 10.27
= 10.27 + 0.009 = 10.261
4196
|x2 x3 | = |0.09|, s.a.m.d.
xn+1 = xn
Problema 10.1.3 Fie ecuatia

f (x) = 0
si f este continua si si pastreaza semnul pe (, ).
Aratati ca:
a) Ecuatia are cel mult doua radacini.
b) Sa presupunem ca
f (x0 )f (x0 ) < 0,
f (x0 )f (x) < 0
(10.5)
156
Ecuatii neliniare
atunci (1) are o radacina unica n (x0 , x1 ). Cum poate fi calculata cu Newton
pornind cu x0 .
c) Daca f (x0 ) = 0, f (x0 )f (x) < 0, ecuatia are doua radacini care pot fi
calculate cu Newton si cu aproximantele initiale
s
2f (x0 )
x1 = x0
f (x0 )
s
2f (x0 )
x1 = x0 +
f (x0 )
a) Rezulta din teorema lui Rolle.
b) are o solutie unica n (x0 , x1 ) (vezi figura 10.3)
x1 = x0
f (x0 )
f (x0 )
y=f(x)
x0
Figura 10.3: Cazul b) al problemei 10.1.3

c) f (x0 ) = 0, f (x0 )f (x) < 0
Ecuatia (10.5) are doua radacini si n (, ) (figura 10.4, stanga).
Aproximam f cu Taylor
1
f (x0 ) + f (x0 )(x x0 ) + f (x0 )(x x0 )2 = 0.
2
10.1. Ecuatii n R
157
x0
x1
x1
f(x0)
Figura 10.4: Cazul c) al problemei 10.1.3
Ecuatia
1
f (x0 ) = f (x0 )(x x0 )2
2
are doua radacini
x1 = x0
x1 = x0 +
2f (x0 )
f (x0 )
2f (x0 )
f (x0 )
care sunt abscisele punctelor de intersectie cu axa Ox ale parabolei (figura 10.4,
dreapta)
1
Y = f (x0 ) + f (x0 )(x x0 )2 .
2
Observatia 10.1.4 Avem de fapt doua cazuri de interes date de I si II.
Problema 10.1.5 Determinati o radacina a ecuatiei
x3 x 1 = 0
folosind metoda aproximatiilor succesive.
158
Ecuatii neliniare
Solutie.
f (1) = 1 < 0,
f (2) = 5 > 0
f (x) = x3 1,
(x) = 3x2
x x3 1
(x) 3 pentru x [1, 2]
dar nu se poate aplica m.a.s.

x=
(x) =
x + 1,
3
x+1
1
(x) = p
3
3 (x + 1)2
1
1
< = 2 pentru a x 2
0 < (x) <
3
4
3 4
metoda aproximatiilor succesive are o convergenta rapida
qn
|x1 x0 |
1q
3
x0 = 1, x1 = 2
r
q
q
3
3
3
3
3
x2 = 1 + 2, x3 = 1 + 1 + 2
|xn x |
Problema
10.1.6 Concepeti o metoda cu un pas si una cu doi pasi pentru a aproxima a, a > 0.
Solutie. Folosim metoda lui Newton
xn+1
1
x2n a
=
= xn
2xn
2
a
xn +
xn
(Metoda lui Heron)

f (x) = x2 a
f (x) = 2x > 0 pentru x > 0

f (x) = 2 > 0
f (x) 6= 0 pe [a, b] (0, )
f (x) > 0 pe [a, b]
Orice valoare pozitiva poate fi utilizata ca valoare de pornire.
10.1. Ecuatii n R
159
Observatia 10.1.7 Numarul de zecimale corecte se dubleaza la fiecare pas, comparativ cu numarul original de zecimale corecte.
x1 =
x0 =
a(1 + )
1
a(1 + ) + a(1 + )1 =
2

1
2
2
=
a(1 + + 1 + ) = x 1 +
2
2
1
2
x0 +
a
x0
b) Folosim metoda secantei

xn+1 = xn
= xn
= xn
(xn xn1 )f (xn )

=
f (xn ) f (xn1 )
(xn xn1 )(x2n a)

=
x2n x2n1
x2 + xn xn1 x2n + a
x2n a
= n
xn + xn1
xn + xn1
x0 > 0
Problema 10.1.8 La fel pentru radacina cubica
yn+1
1
=
3
x
2yn + 2
yn
y0 > 0
x.
Problema 10.1.9 Strict aplicabilitatea metodei lui Newton pentru radacini multiple.
Solutie. Fie x o radacina multipla de ordinul m.
Dorim convergenta de ordinul 2.
g(x) = x m(f (x))1 f (x)
g(x ) = x
Presupunem ca f (x ) = f (x ) = = f (m1) (x ) = 0
f (m) (x ) 6= 0
160
Ecuatii neliniare
f (n) (x )hm
(1 + O(h))
m!
f m (x )hm1
(1 + O(h))
f (x + h) =
(m 1)!
f (x + h) =
f (x + h)
h
h
= (1 + O(h)) =
+ O(h2 )
f (x + h)
m
m
si pentru f (x + h) 6= 0,
g(x + h) = x + h m
h
+ O(h2 )
m
g(x + h) g(x )
=
h0
h
h h + mO(h2 )
< 1 convergenta
= lim
h0
h
g (x ) = lim
Problema 10.1.10 Deduceti formula

xi+1

2
f (xi )
1 f (xi ) f (xi )
= xi
f (xi ) 2 f (xi )
f (xi )
Solutie. Folosim interpolarea Taylor inversa:

FmT (xi ) = xi +
m1
X
k=1
(1)l
[f (xi )]k g (k) (f (xi ))
k!
Problema 10.1.11 Stabiliti urmatoarea metoda de aproximare a unei radacini

reale a ecuatiei f (x) = 0
xk+1 = xk
[xk2 , xk1 , xk ; f ]f (xk1 )f (xk )

f (xk )
[xk1 , xk ; f ] [xk2 , xk1 ; f ][xk2 , xk ; f ][xk1 , xk ; f ]

k = 3, 4, . . .
Solutie. Folosim polinomul de interpolare inversa a lui Newton.

g(y) g(y0 ) + (y y0 )[y0 , y1 ; g] + (y y0 )(y y1 )[y0 , y1 , yi ; f ]
g(0) g(y0 ) y0 [y0 , y1 ; g] + y0 y1 [y0 , y1 , y2 ; g] =
10.2. Sisteme neliniare

= x0 f (x0 )
161
x1 x0
[y1 , y2 ; g] [y0 , y1 ; g]
+ f (x0 )f (x1 )
=
f (x1 ) f (x0 )
y2 y0
x1 x0
x2 x1
f (x0 )
f (x2 ) f (x1 ) f (x1 ) f (x0 )
+ f (x0 )f (x1 )
=
= x0
[x0 , x1 ; f ]
f (x2 ) f (x0 )
f (x2 ) f (x1 ) f (x1 ) f (x0 )
f (x0 )
x2 x1
x1 x0
f (x0 )f (x1 )
= x0
[x0 , x1 ; f ]
x2 x0
x1 x0
x2 x1
x2 x0
=
f (x2 ) f (x0 ) f (x1 ) f (x0 ) f (x2 ) f (x1 )
= x0
10.2
f (x0 )
[x0 , x1 , x2 ; f ]f (x1 )f (x2 )
[x0 , x1 ; f ] [x1 , x2 ; f ][x0 , x2 ; f ][x0 , x1 ; f ]
Sisteme neliniare
Problema 10.2.1 Utilizati metoda aproximatiilor succesive pentru a aproxima

solutia sistemului
2
x1 + x22 = 1
(10.6)
x31 x2 = 0
Solutie. Interpretarea geometrica apare n figura 10.5.
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0.2
0.4
0.6
0.8
0.5
0.5
Figura 10.5: Interpretarea geometrica a sistemului (10.6)
162
Ecuatii neliniare
(0)
f (x) =
0.9
0.5
2x1
3x21

x21 + x22 1
f (x) =
x31 x2

1.8 1
2x2
0
f (x ) =
2.43 1
1

det f (x0 ) 6= 0 = 4.23

1 1
[f (x )]
2.43 1.8

1
1 1
0 1
= [f (x )] =
4.23 2.43 1.8
1
=
4.23

2
x1 + x22 1
1
1
(x) = x + f (x) =
x31 x2
2.43 1.8
#
"

(0)
1
x1
0.8317
0.92 + 0.52 1
1
1
(1)
x =
=
(0)
0.5630
0.93 0.5
4.23 2.43 1.8
x2

1
0.8317
0.8265
0.83172 + 0.56302 1
1
1
(2)
x =
=
0.5630
0.5633
0.83172 0.5630
4.23 2.43 1.8

0.8261
0.8261
,
x(4) =
x(3) =
0.5636
0.5361

x1
x2

4.23
kx(4) x(3) k < 104 .

locul procesului Picard-Banach pentru sisteme neliniare
Observatia 10.2.2 In
este uneori convenabil sa se utilizeze un proces Seidel.

xn+1 = 1 (xn , yn )
.
xn+2 = 2 (xn+1 , yn )
Problema 10.2.3 Aproximati solutia sistemului

F (x, y) = 2x3 y 2 1 = 0
G(x, y) = xy 3 y 4 = 0
folosind metoda lui Newton.
10.2. Sisteme neliniare

Solutie.
163

F (x, y) = 0
G(x, y) = 0
F, g C 1
x = xn + h n
y = yn + kn
F (xn + hn , yn + kn ) = 0
G(xn + hn , yn + kn ) = 0
Utilizand formula lui Taylor se obtine

F (xn , yn ) + hn Fx (xn , yn ) + kn F (xn , yn ) = 0
G(xn , yn ) + hn Gx (xn , yn ) + kn G (xn , yn ) = 0
Daca jacobianul
obtinem

F (x , y ) Fy (xn , yn )
J(xn , yn ) = x n n
Gx (xn , yn ) Gy (xn , yn )

1

hn =
J(xn , yn )

1

kn =
J(xn , yn )

6= 0

F (xn , yn ) Fy (xn , yn )
G(xn , yn ) Gy (xn , yn )

Fx (xn , yn ) F (xn , yn )
Gx (xn , yn ) G(xn , yn )
x0 = 1.2,
y0 = 1.7
F (x0 , y0 ) = 0.434
G(x0 , y0 ) = 0.1956
2

6x
8.64 3.40
2y
=
= 57.91
J(x, y) = 3
y
3xy 2 1 4.91 5.40
h0 = 0.6349
k0 = 0.0390
Capitolul 11
Rezolvarea numerica ecuatiilor
diferentiale
Problema 11.0.4 Aproximati solutia problemei Cauchy
y = y + x 1,
x [0, 1],
y(0) = 1
pentru N = 10, h = 0.1, xi = 0.1i folosind metoda lui Euler.

Solutie.
y = y + x + 1,
x [0, 1],
y(0) = 1
y0 =
yi+1 = yi + hf (xi , yi )
=
h2
y (i )
2
Solutia exacta este

y(x) = x + ex
y0 = 1
yi = yi1 + h(yi1 + xi1 + 1) =
= yi1 + 0 1(yi1 + 0.1(i 1) + 1) =
= 0.9yi1 + 0.01(i 1) + 0.1 = 0.9yi1 + 0.01i + 0.09
Calculele sunt date n urmatorul tabel

xi
yi
y(xi )
|yi y(xi )|
0.0 1.000000 1.000000
0
0.1 1.000000 1.004837 0.004837
0.2
1.01
1.018731 0.008731
0.3
1.029
1.040818 0.011818
0.4
1.0561
1.070320 0.014220
164
165
Sa aplicam acum pentru aceeasi problema metoda Runge-Kutta de ordinul IV.
y0 = = y(a)
k1 = hf (x
i , yi )

h
1
k2 = kf xi + , yi + k1
2
2

1
h
k3 = hf xi + , yi + k2
2
2
k4 = hf (xi + h, yi + k3 ), O(h4 )
1
yi+1 = yi + (k1 + 2k2 + 2k3 + k4 )
6
xi
val.exacta
yi
eu
0
1.0
1.0
0
0.1 1.0048374180 1.0048375000 8.1 158
0.2 1.0187307531 1.0187309014 1.483 107
0.3
1.0408
Problema 11.0.5 Aproximati solutia ecuatiei
y = y + 1
y(0) = 0
folosind:
a) metoda Euler cu h = 0.025;
b) metoda Euler modificata cu h = 0.05;
c) metoda Runge-Kutta cu h = 0.1.
Comparati rezultatele celor 3 metode n punctele 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5 ntre
ele si cu valoarea exacta.
Solutie. y0 =
h
yi+1 = yi + [f (xi , yi ) + f (xi+1 , yi + hf (xi , yi ))]
2
x
Euler
Euler mod.
RK4
val.exacta
0.1 0.096312 0.095123
0.0951620 0.095162582
0.2 0.183348 0.181198 0.18126910 0.181269247
0.3 0.262001 0.259085 0.25918158 0.259181779
0.4 0.333079 0.329563 0.32967971 0.329679954
0.5 0.397312 0.393337 0.39346906 0.393469340
Problema 11.0.6 Deduceti metode predictor corector de tip Adams de ordinul
2,3,4.
166
Rezolvarea numerica ecuatiilor diferentiale
Solutie. Predictorul cu m pasi se genereaza astfel:

Z xi+1
f (x, y(x))dx
y(xi+1 ) = y(xi ) +
xi
xi+1
f (x, y(x))dx =
xi
k=0
hm+1
+
m!
(1)k
m1
X
k
1
0

s
ds
k
1
0
f (xi , y(xi ))h(1)
1
0

s
ds+
k
s(s + 1) . . . (s + m 1)f (m) (i , y(i ))ds

0
1
1
1
2
2
5
12
"
3
3
8
4
251
720
5
95
288
1
y(xi+1 ) = y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + f (xi , y(xi )+
2
#
3 3
5 2
+ f (xi , y(xi )) + f (xi , y(xi )) + . . . +
12
8
Z 1
s
m+1 (m)
m
ds
+h
f (i , y(i ))(1)
m
0
Pentru m = 2 obtinem

1
y(xi+1 ) y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + f (xi , y(xi )) =
2

1
= y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + (f (xi , y(xi )) f (xi1 , y(xi1 ))) =
2
h
= y(xi ) + [3f (xi , y(xi )) f (xi1 , y(xi1 ))]
2
y0 = , y1 = 1
h
yi+1 = yi + [3f (xi , yi ) f (xi1 , yi1 )]
2
Z 1
5
s
3
2
ds = h3 f (i , y(i ))
h f (i , y(i ))(1)
2
12
0
f (i , y(i )) = y (3) (i )
i+1 =
y(xi+1 ) y(xi ) 1
[3f (xi , yi ) f (xi1 , yi1 )] =
h
2
167

5
1 5 3
h f (i , y(i )) = h2 y (i , y(i ))
=
h 12
12
Pentru m = 3 avem

1
5 2
y(xi+1 ) y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + f (xi , y(xi )) + f (xi , y(xi )) =
2
12
1
= y(xi ) + h{f (xi , yi ) + [f (xi , y(xi )) f (xi1 , y(xi1 ))]+
2
5
+ [f (xi , y(xi )) 2f (xi1 , y(xi1 )) + f (xi2 , y(xi2 ))]} =
12
4
= y(xi ) + [23f (xi , yi ) 16f (xi1 , y(xi1 )) + 5f (xi2 , yi2 )]
12
y0 = , y1 = 1 , y2 = 2
h
yi+1 = yi + [23f (xi , yi ) 16f (xi1 , yi1 ) + 5f (xi2 , yi2 )]
12
Z 1
3h4 (3)
s
ds =
h4 f (3) (i , y(i ))(1)3
f (i , y(i ))
3
8
0
f (3) (i , y(i )) = y (4) (i )
y(xi+1 ) y(xi )
1
[23f (xi , y(xi )) hf (xi1 , y(xi1 ))+
4
12

3h3 (4)
1 3h4 (3)
f (i , y(i )) =
y (i )
+5f (xi2 , y(xi2 ))] =
4 8
8
i+1 =
Pentru m = 4 obtinem
"
1
y(xi+1 ) = y(xi ) + h f (xi , yi ) + f (xi , y(xi ))+
2
yi+1
#
5 2
3 3
+ f (xi , y(xi )) + f (xi , y(xi )) +
12
8
Z 1
s
5 (4)
4
+h f (i , y(i ))(1)
ds
4
0
(
1
= yi + h f (xi , yi ) + [f (xi , yi ) f (xi1 , yi1 )]+
2
5
[f (xi , yi ) 2f (xi1 , yi1 ) + f (xi2 , yi2 )]+
12
3
+ [f (xi , yi ) 3f (xi1 , yi1 ) + 3f (xi2 , yi2 ) f (xi3 , yi3 )] =
8
168
= yi +
h
[55f (xi , yi ) 55f (xi1 , yi1 ) + 37f (xi2 , yi2 ) 9f (xi3 , yi3 )]
24
Z 1
251 (4)
s
5 (4)
4
f (i , y(i ))
ds =
h f (i , y(i ))(1)
720
4
0
i+1 =
251 (4) (5)

f y (i )
720
Observatia 11.0.7 Am integrat polinomul lui Newton cu diferente regresive cu

nodurile
(xi , y(xi )), (xi1 , y(xi1 )), . . . , (xi+1n , y(xi+1m ))
pentru m pasi.
Pentru corectorul cu m pasi vom folosi formula lui Newton cu diferente regresive
(xi+1 , f (xi+1 )), (xi , f (xi )), . . . , (xim+1 , f (xim+1 ))

m
X
s+k2
k f (xi+1 , y(xi+1 ))
Pm (x) =
k
k=0
yi+1 = yi + h
m
X
k=0
dk k f (xi+1 , y(xi+1 ))

Z 1
1
s+k2
s + 1
k
dk =
ds = (1)
ds
k
k
0
0
Z
1
1
d1 = , d2 =
2
12
1
19
d3 = , d4 =
24
720
x xi
s=
4
x = xi + sh m s 0
d0 = 1,
xi+1 = xi + h m + 1 s 1
yi+1
m=2

1 2
1
= yi + h f (xi+1 , yi+1 f (xi+1 , yi+1 ) f (xi+1 , yi+1 ) =
2
12
(
1
= yi + 4 f (xi+1 , yi+1 ) [f (xi+1 , yi+1 ) f (xi , yi )]
2

169
1
[f (xi+1 , yi+1 ) 2f (xi , yi ) + f (xi1 , yi1 )]
12
4
[5f (xi+1 , yi+1 ) + 8f (xi , yi ) f (xi1 , yi1 )]
12
y(xi+1 ) y(xi )
1
i+1 =
[5f (xi+1 , yi+1 ) + 8f (xi , yi ) f (xi1 , yi1 )] =
h
12
Z 1
h4 f (3) (i , y(i ))
1
3
=
(s + 1)(s)(s 1)ds = h4 y (IV ) (i )
(1)
3!
3!
24
0
m=4
"
1
yi+1 = yi + h f (xi+1 , yi+1 ) f (xi+1 , yi+1 )
2
#
1 3
1 2
f (xi+1 , yi+1 ) f (xi+1 , yi+1 ) =
12
24
(
1
= yi + h f (xi+1 , yi+1 ) [f (xi+1 , yi+1 ) f (xi , yi )]
2
= yi +
1
[f (xi+1 , yi+1 ) 2f (xi , yi ) + f (xi1 , yi1 )]
12
1
[f (xi+1 , yi+1 ) 3f (xi , yi ) + 3f (xi1 , yi1 ) f (xi2 , yi2 )]
24
= yi +
h
[9f (xi+1 , yi+1 ) + 19f (xi , yi ) 5f (xi1 , yi1 ) + f (xi2 , yi2 )]
24
19 (5)
y (i )h4
i+1 =
720
Problema 11.0.8 Deduceti urmatoarea formula predictor-corector

(0)
yi+1 = yi3 +
i+1 =
4h
[2f (xi , yi ) f (xi1 , yi1 ) + 2f (xi2 , yi2 )]
3
14 4 (5)
h y (i ),
45
i (ti1 , ti+1 )
(Milne)
h
(c)
(p)
yi+1 = yi1 + [f (xi+1 , yi+1 ) + 4f (xi , yi ) + f (xi1 , yi1 )]
3
h4
i+1 = y (5) (i ), i (ti1 , ti+1 ) (Simpson)
90
170
Solutie. Corectorul
y(xi+1 ) y(xi1 ) =
xi+1
xi1
f (t, y(t))dt
h
[f (xi+1 , yi+1 ) + 4f (xi , yi ) + f (xi1 , yi1 )]
3
(b a)5 (IV )
32h5 5
h5
i+1 =
f
(i , y(i )) =
y (i ) = y (5) (i )
2880
2880
90
Predictorul
Z xi+1
f (t, y(t))dt =
y(xi+1 ) y(xi3 ) =
xi3
h xi+1 xi3
[2f (xi2 , yi2 ) f (xi1 , yi1 ) + 2f (xi2 , yi2 )] =
3
4
4h
[2f (xi2 , yi2 ) 4f (xi1 , yi1 ) + 2f (xi2 , yi2 )]
=
3
14h5 (5)
y (i )
i+1 =
45
Observatia 11.0.9 Pentru predictor s-a folosit formula Newton-Cotes deschisa

de ordinul II, iar pentru corector formula Newton-Cotes nchisa de ordinul II
(Simpson).

Culegere Probleme An Num Trambitas

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Probleme An Num Trambitas

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere de probleme de Analiza numerica

Radu Tiberiu Trmbitas

Formula lui Taylor si aplicatii

Elemente de Analiza functionala si teoria aproximarii

Rezolvarea numerica a sistemelor algebrice liniare

7 Aproximari n medie patratica

8 Operatori liniari si pozitivi

se numeste restul de ordinul n al formulei lui Taylor n punctul x.

Daca f C n+1 (I), atunci (0, 1) astfel ncat

(x a)n+1 f (n+1) [a + (x a)]

(restul n forma lui Lagrange)

(x a)n+1 (1 )n f (n+1) [a + (x a)]

(restul n forma integrala.

Dam formulele lui Taylor (MacLaurin) pentru cateva functii uzuale

I. La determinarea punctelor de extrem si inflexiune ale unor functii.

Formula lui Taylor si aplicatii

Problema 1.0.3 Sa se scrie formula lui MacLaurin pentru functia f : R R,

Folosind apoi formula

(arctan x)(n+1) x=0

Formula MacLaurin corespunzatoare este

Raza de convergenta este

Problema 1.0.4 Sa se determine punctele de maxim si de minim ale urmatoarelor

f (x) = 240x3 6 = 6(40x3 1), f (0) = 6 0 punct de inflexiune.

b) f (x) = 2 sin x + x = 2(x sin x), f (0) = 0,

f (x) = 2 cos x + 2 = 2(1 cos x), f (0) = 0

f IV (x) = 2 cos x, f IV (0) = 2.

Problema 1.0.5 Sa se determine numarul natural n astfel ca pentru a = 0 si

Formula lui Taylor si aplicatii

Solutie. Impunem conditia

Deoarece x < 1, ex < e < 3, avem

999 cu 12 zecimale exacte.

|(Rn f )(x)| <

Spatii metrice, spatii Banach, spatii Hilbert

Problema 2.1.1 Spatiul s al sirurilor numerice n care distanta dintre

este un spatiu metric complet.

Completitudinea: Convergenta n s nseamna convergenta pe componente.

Elemente de Analiza functionala si teoria aproximarii

Din (2.1) rezulta ca n

se poate trece la limita termen cuPtermen deoarece S este uniform convergenta

Observatia 2.1.2 s este un spatiu vectorial topologic.

|xm (t) xn (t)| <

2.1. Spatii metrice, spatii Banach, spatii Hilbert

Propozitia 2.1.5 U continuu n x0 X U continuu pe X. ( ) Fie (xn ),

Teorema 2.1.7 U continuu U marginit.

U continuu, fie C0 = sup kU xk < Intr-adevar daca

C0 = , atunci exista (xn ) (xn X, kxn k = 1) astfel ncat n = kU xn k .

Fie (xn ) xn = x2nn xn 0 = U xn 0, dar kU xn k = 1 contradictie. Fie

Daca am stabilit o inegalitate de tipul (2.3) pentru un anumit C, atunci kU k C.

kUm x Un xk < kxk (Un x) Cauchy

(x X); (2.5) kU x Un xk = lim kUm x

Un xkl kxk V = U Un B(X, Y ) U = V + Un B(X, Y ) (2.6)

Elemente de Analiza functionala si teoria aproximarii

Corolar 2.1.8 Daca X, Y s.l.n. Lc (X, Y ) s.l.n.; X s.l.n., Y Banach

Observatia 2.1.11 Daca K = C, atunci (f )(x) = f (x).

t1 , . . . , tn [a, b], ck R. Sa se arate ca f este liniara si kf k =

Solutie. Liniaritatea este imediata.

si care sa fie liniara pe intervalul [tk , tk+1 ], k = 1, n 1 si constanta n [a, t1 ] si

2.1. Spatii metrice, spatii Banach, spatii Hilbert

Figura 2.1: Functia x

Problema 2.1.13 Se considera urmatoarele trei norme pe R2

kxk1 = |x1 | + |x2 |,

kxk = max{|x1 |, |x2 |}

Sa se reprezinte grafic multimile B1 (0) n raport cu toate cele 3 norme. Sa se