Culproan

Culegere de probleme de Analiză numerică
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş
2 martie 2020
Cuprins
Prefaţă 1
1 Formula lui Taylor şi aplicaţii 2
2 Elemente de Analiză funcţională şi teoria aproximării 7

2.1 Spaţii metrice, spaţii Banach, spaţii Hilbert . . . . . . . . . . . . 7
2.2 Spaţii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2.1 Funcţionale liniare ı̂n spaţii Hilbert . . . . . . . . . . . . 13
2.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.4 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2.4.1 Calculul polinoamelor ortogonale . . . . . . . . . . . . . 18
2.4.2 Exemple de polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . 20
3 Teoria erorilor 35
3.1 Erori absolute şi relative. Cifre semnificative corecte . . . . . . . 36
3.2 Propagarea erorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.3 Erorile pentru vectori şi operatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.4 Aritmetică ı̂n virgulă flotantă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.5 Condiţionarea unei probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4 Rezolvarea numerică a sistemelor algebrice liniare 54

4.1 Descompunere LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4.2 Descompunere LUP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
4.3 Sisteme de ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
5 Calculul cu diferenţe 67
6 Interpolare 78
6.1 Interpolare polinomială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
6.2 Interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
6.3 Interpolare Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
ii
CUPRINS iii
6.4 Interpolare Birkhoff . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

6.5 Interpolare raţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
6.6 Interpolare spline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
7 Aproximări ı̂n medie pătratică 103
8 Operatori liniari şi pozitivi 110

8.1 Operatorul lui Bernstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
8.2 B-spline . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
8.3 Alţi operatori liniari şi pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
9 Aproximarea funcţionalelor liniare 122

9.1 Derivare numerică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
9.2 Formule de integrare numerică de tip Newton-Cotes . . . . . . . . 127
9.2.1 Formule Newton-Cotes ı̂nchise . . . . . . . . . . . . . . . 127
9.2.2 Formule Newton-Cotes deschise . . . . . . . . . . . . . . 130
9.3 Alte formule de tip interpolator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
9.4 Cuadraturi repetate. Metoda lui Romberg . . . . . . . . . . . . . 141
9.5 Formule de cuadratură de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . 142
10 Ecuaţii neliniare 151

10.1 Ecuaţii ı̂n R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
10.2 Sisteme neliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
11 Rezolvarea numerică ecuaţiilor diferenţiale 164

iv CUPRINS
Prefaţă
Aici ar veni prefaţa.
1
Capitolul 1
Formula lui Taylor şi aplicaţii
Fie I un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n punctul a ∈ I.

Polinomul
x−a 0 (x − a)n (n)
(Tn f )(x) = f (a) + f (a) + · · · + f (a)
1! n!
se numeşte polinomul lui Taylor de gradul n, ataşat funcţiei f ı̂n punctul a.
Cantitatea
(Rn f )(x) = f (x) − (Tn f )(x)
se numeşte restul de ordinul n al formulei lui Taylor ı̂n punctul x.
Formula
f (x) = (Tn f )(x) + (Rn f )(x)
sau
x−a (x − a)2 00 (x − a)n (n)
f (x) = f (a) + f (a) + f (a) + · · · + f (a) + (Rn f )(x)
1! 2! n!
se numeşte formula lui Taylor de ordinul n pentru funcţia f ı̂n vecinătatea punc-
tului a.
Pentru rest avem
(x − a)n
(Rn f )(x) = ω(x), cu lim ω(x) = 0.
n! x→a
Dacă f ∈ C n+1 (I), atunci ∃θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât

(x − a)n+1 f (n+1) [a + θ(x − a)]
(Rn f )(x) =
(n + 1)!
(restul ı̂n forma lui Lagrange)
(x − a)n+1 (1 − θ)n f (n+1) [a + θ(x − a)]
(Rn f )(x) =
n!
2
3
(restul ı̂n forma lui Cauchy)

b
(x − t)n (n+1)
Z
(Rn f )(x) = f (t)d t
a n!
(restul ı̂n formă integrală.
Dacă ı̂n formula lui Taylor se ia a = 0, se obţine formula lui MacLaurin
xn (n)
f (x) = f (0) + xf 0 (0) + · · · + f (0) + (Rn f )(x),
n!
unde
xn+1 (n+1)
(Rn f )(x) = f (θx), θ ∈ (0, 1).
(n + 1)!
Dăm formulele lui Taylor (MacLaurin) pentru câteva funcţii uzuale
x2 xn
ex = 1 + x + + ··· + + Rn (x); (1.1)
2! n!
x3 x5 x2n+1
sin x = x − + + · · · + (−1)n + R2n+1 (x); (1.2)
3! 5! (2n + 1)!
x2 x4 x2n
cos x = 1 − + + · · · + (−1)n + R2n (x); (1.3)
2! 4! (2n)!
x2 x3 xn
ln(1 + x) = x − + + · · · + (−1)n + Rn+1 (x); (1.4)
2
3 n +
1
k k k 2 k n
(1 + x) = 1 + x+ x + ··· + x + Rn (x), (1.5)
1 2 n
unde
k k(k − 1) . . . (k − n + 1)
= .
n n!
Aplicaţii
I. La determinarea punctelor de extrem şi inflexiune ale unor funcţii.
Teorema 1.0.1 Fie f : I → R şi a ∈ I. Dacă f admite derivată de ordinul

n pe I, continuă pe I, şi dacă
f 0 (a) = f 00 (a) = · · · = f (n−1) (a) = 0 şi f (n) (a) 6= 0
atunci
• dacă n = 2k şi f (n) (a) < 0, atunci a este un punct de maxim relativ;
• dacă n = 2k şi f (n) (a) > 0, atunci a este un punct de minim relativ;
4 Formula lui Taylor şi aplicaţii
• dacă n = 2k + 1 şi a este un punct interior, atunci a este un punct de

inflexiune.
II. Calculul aproximativ al funcţiilor ı̂n unul din următoarele moduri:
(a) Fiind dat un punct x ∈ I, să se determine un număr natural n (cât mai
mic posibil) astfel ı̂ncât
|f (x) − (Tn f )(x)| < ε.
(b) Să se determină n astfel ı̂ncât inegalitatea |f (x) − (Tn f )(x)| < ε să
fie satisfăcută ı̂n toate punctele unui interval.
(c) Fiind dat un număr natural n să se determine intervalul ı̂n care are loc
inegalitatea anterioară.
III. La calculul unor limite.
IV. La deducerea unor metode numerice.
Problema 1.0.2
√ Să se scrie formula lui MacLaurin pentru funcţia f : [−a, ∞) →
R, f (x) = a + x, a > 0.
√ √
a + x = a 1 + xa ; se obţine

Soluţie. Scriem f (x) =
√

1x 1 1 x 2 1 1 x 3
f (x) = a 1+ + (−1)1 2 + (−1)2 3 + ...
2a 2 2! a 2 3! a

n−1 1 · 3 · 5 . . . (2n − 3) x
n
+(−1) + (Rn f )(x) .
n!2n a
Problema 1.0.3 Să se scrie formula lui MacLaurin pentru funcţia f : R → R,

f (x) = arctan x. Care este raza de convergenţă?
Soluţie. Pornim de la

0 1 1 1 1
(arctan x) = = − .
1 + x2 2i x−i x+i
Folosind apoi formula
dn (−1)n n!

1
= ,
dxn x+a (x + a)n+1
5
se obţine pentru valoarea derivatei de ordinul n + 1 ı̂n 0

(n+1) 1 n 1 1
(arctan x) x=0
= (−1) n! − =
2i (x − i)n+1 (x + i)n+1 x=0

n+1 1 1 π
(−1) n! n+1
− n+1 = (−1)n+1 n! sin(n + 1) .
(−i) (i) 2
Formula MacLaurin corespunzătoare este
x3 x5 x2n+1
arctan x = x − + + ... + (Rn+1 f )(x).
3 5 2n + 1
Raza de convergenţă este
an
R = lim = 1.
n→∞ an+1
Problema 1.0.4 Să se determine punctele de maxim şi de minim ale următoarelor
funcţii:
a) f : − 21 , 12 → R, f (x) = 2x6 − x3 + 3;

b) f : R → R, f (x) = 2 cos x + x2 .
Soluţie.
a) f 0 (x) = 12x5 − 3x2 = 3x2 (4x3 − 1) are rădăcinile reale x1,2 = 0 şi x3,4,5 =
1
√3 .
4
f 00 (x) = 60x4 − 6x, f 00 (0) = 0,

f 000 (x) = 240x3 − 6 = 6(40x3 − 1), f 000 (0) = −6 ⇒ 0 punct de inflexiune.
Funcţia nu are puncte de extrem pe − 12 , 12 .
b) f 0 (x) = −2 sin x + x = 2(x − sin x), f 0 (0) = 0,

f 00 (x) = −2 cos x + 2 = 2(1 − cos x), f 00 (0) = 0
f 000 (x) = 2 sin x, f 000 (0) = 0,
f IV (x) = 2 cos x, f IV (0) = 2.
x = 0 este punct de minim şi f (0) = 2.
Problema 1.0.5 Să se determine numărul natural n astfel ca pentru a = 0 şi

f : R → R, f (x) = ex Tn f să aproximeze f ı̂n [−1, 1] cu trei zecimale exacte.
6 Formula lui Taylor şi aplicaţii
Soluţie. Impunem condiţia
xn+1 eθx
|(Rn f ) (x)| = < 10−3 .
(n + 1)!
Deoarece θx < 1, eθx < e < 3, avem
xn+1 θx 3
e < < 10−3 ⇒ n = 6.
(n + 1)! (n + 1)!
În particular, luând x = 1, obţinem

1 1 1
e − 1 + + ··· + < .
1! 6! 1000
√
3
Problema 1.0.6 Să se aproximeze 999 cu 12 zecimale exacte.
Soluţie. Avem
31
√

3 1
999 = 10 1 − .
1000
1
Folosim formula (1.5) pentru k = 1/3, x = − 1000 . Într-o serie alternată modulul
erorii este mai mic decât modulul primului termen neglijat.
1
|(Rn f )(x)| < 3 10−3n .
n
Pentru n = 4 avem
10 −12 1
|(Rn f )(x)| < 10 = .
243 24300000000000
Capitolul 2
Elemente de Analiză funcţională şi

teoria aproximării
2.1 Spaţii metrice, spaţii Banach, spaţii Hilbert

Problema 2.1.1 Spaţiul s al şirurilor numerice ı̂n care distanţa dintre
x = (x1 , x2 , . . . , xk , . . . ) şi y = (y1 , y2 , . . . , yk , . . . ) este dată de
∞
X 1 |xk − yk |
d(x, y) =
k=1
2k 1 + |xk − yk |
este un spaţiu metric complet.
Soluţie. Pozitivitatea şi simetria se verifică imediat. Inegalitatea triunghiului:

λ
funcţia ϕ(2) = λ+1 este crescătoare pentru λ ≥ 0, de unde
|α + β| |α| + |β| |α| |β|

≤ ≤ +
1 + |α + β| 1 + |α| + |β| 1 + |α| 1 + |β|
∞
X 1 |xk − yk |
d(x, y) =
k=1
2k 1 + |xk − yk |
∞ ∞
X 1 |xk − zk | X 1 |zk − yk |
= +
k=1
2 1 + |xk − zk | k=1 2k 1 + |zk − yk |
k
= d(x, z) + d(y, z)
Completitudinea: Convergenţa ı̂n s ı̂nseamnă convergenţa pe componente.

(n) (n) (n) (0) (0) (0)
xn = (x1 , x2 , . . . , xk , . . . ), x0 = (x1 , x2 , . . . , xk , . . . )
7
8 Elemente de Analiză funcţională şi teoria aproximării
(0)
xn → x0 ⇔ lim x(n)
n = xk (2.1)
n→∞
(n) (0)
1 |xk − xk | (n) (0)
k (n) (0)
≤ d(xn , x0 ) → 0 ⇒ xk → xk ∀ k ∈ N
2 1 + |xk − xk |
Din (2.1) rezultă că ı̂n
∞ (n) (0)
X 1 |xk − xk |
S=
k=1
2k 1 + |x(n) (0)
k − xk |
se poate trece la limită termen cuPtermen deoarece S este uniform convergentă

(este majorată de seria numerică ∞ 1
k=1 2k ) fiecare termen tinzând la zero rezultă
d(xn , x0 ) → 0. Dacă (xn ) este şir Cauchy, atunci fiecare componentă este Cauchy.
(0) (n)
Fie xk = lim xk , k ∈ N.
n→∞
(0) (0)
x0 = (x1 , . . . , xk , . . . ), xn → x0 .
Observaţia 2.1.2 s este un spaţiu vectorial topologic.
Problema 2.1.3 Asemănător se arată că C(K) este complet.
Demonstraţie. Fie (xn ) un şir Cauchy ı̂n C(K). ∀ ε > 0 ∃ Nε a.ı̂. ∀ m, n ≥ Nε
d(xm , xn ) = max |xm (t) − xn (t)| < ε

t∈K
∀t∈K |xm (t) − xn (t)| < ε (2.2)

Fixăm t ∈ K (xn (t)) şir numeric Cauchy ⇒ ∃ lim xn (t) = x0 (t) x0 ∈ C(K)?
n→∞
xn → x0 . Trecând la limită când m → ∞ ı̂n (2.2) obţinem
|x0 (t) − xn (t)| ≤ ε
xn ⇒ x0 ⇔ xn → x0 ı̂n C(K) ⇒ x0 continuă
Problema 2.1.4 Spaţiul Lc (X, Y ) = B(X, Y ) al aplicaţiilor liniare şi continue

definite pe X cu valori ı̂n Y , unde X şi Y sunt spaţii liniare normate, este un
spaţiu liniar normat. Dacă Y este spaţiu Banach atunci şi Lc (X, Y ) este spaţiu
Banach.
Soluţie. Fie U ∈ L(X, Y ).

2.1. Spaţii metrice, spaţii Banach, spaţii Hilbert 9
Propoziţia 2.1.5 U continuu ı̂n x0 ∈ X ⇔ U continuu pe X. ( ⇒ ) Fie (xn ),

xn → x (x, xn ∈ Ω)
xn = [x0 + (xn − x)] + (x − x0 )
x0 + x n − x → x0
U xn = U [x0 + (xn − x)] + U (x − x0 ) → U (x0 ) + U (x − x0 )
( ⇐ ) evidentă.
Definiţia 2.1.6 U ∈ L(X, Y ), X, Y spaţii liniare normate. U mărginit dacă

există C ∈ R astfel ı̂ncât
∀x∈X kU xk ≤ Ckxk (2.3)
Teorema 2.1.7 U continuu ⇔ U mărginit.
Demonstraţie. ( ⇒ ) U continuu, fie C0 = sup kU xk < ∞ Într-adevăr dacă

kxk
x∈X
C0 = ∞, atunci există (xn ) (xn ∈ X, kxn k = 1) astfel ı̂ncât λn = kU xn k → ∞.
(cont)
Fie (x0n ) x0n = x2nn x0n → 0 =⇒ U x0n → 0, dar kU x0n k = 1 contradicţie. Fie
x 6= 0; x ∈ X şi x0 = kxk x
⇒ kx0 k = 1 kU x0 k ≤ C0 ; dar U x0 = kxk 1
Ux
kU xk ≤ C0 kxk, deci (2.3) este adevărată pentru C = C0 . ( ⇐ ) (2.3) ⇒ U
continuă ı̂n 0 ⇒ U continuu pe X.
În (2.3) luăm C = C0 = kU k.
kU xk ≤ kU kkxk (2.4)
Dacă am stabilit o inegalitate de tipul (2.3) pentru un anumit C, atunci kU k ≤ C.

Să arătăm că Lc (X, U ) ≤ L(X, Y ) şi că este normat. Fie U1 , U2 ∈ Lc (X, Y ),
U = U1 +U2 . Avem kU xk ≤ kU1 xk+kU2 xk ≤ (kU1 k+kU2 k) şi kλuk = |λ|kU k.
kU k = 0 ⇒ kU xk = 0 ∀ x ∈ X ⇒ U = 0
Completitudinea (Un ) Cauchy ⇒ ∀ ε > 0 ∃ Nε : ∀ m, n ∈ Nε
kUm − Un k < ε (2.5)
∀x∈X kUm x − Un xk < εkxk ⇒ (Un x) Cauchy (2.6)

complet.lui Y
=⇒ ∃ Ux = lim Un x (x ∈ X); (2.5) ⇒ kU x − Un xk = lim kUm x −
n→∞ m→∞
Un xkl ≤ εkxk ⇒ V = U − Un ∈ B(X, Y ) ⇒ U = V + Un ∈ B(X, Y ) (2.6)
⇒ kU − Un k ≤ ε ⇒ Un → U
Corolar 2.1.8 Dacă X, Y s.l.n. ⇒ Lc (X, Y ) s.l.n.; X s.l.n., Y Banach ⇒

Lc (X, Y ) Banach
Observaţia 2.1.9 Interpretarea geometrică a lui kU k - este marginea superioară

a coeficientului de dilatare al unui vector prin operatorul U .
Corolar 2.1.10 X ∗ este Banach.
X ∗ = Lc (X, K)
f ∈ X∗ kf k = sup f (x)
kxk≤1
Observaţia 2.1.11 Dacă K = C, atunci (λf )(x) = λf (x).
Problema 2.1.12 Fie C[a, b] şi f : C[a, b] → R.

n
X
f (x) = ck x(tk )
k=1
Pn
t1 , . . . , tn ∈ [a, b], ck ∈ R. Să se arate că f este liniară şi kf k = k=1 |ck |.
Soluţie. Liniaritatea este imediată.

n
X n
X n
X
|f (x)| = ck x(tk ) ≤ max |x(t)| |ck | = |ck |kxk
t∈[a,b]
k=1 k=1 k=1
f continuă şi kf k ≤ nk=1 |ck |

P
Să construim acum pe [a, b] o funcţie xe, liniară pe porţiuni, care ia ı̂n t1 , t2 ,
. . . , tn valorile
x
e(tk ) = sign ck , k = 1, n,
şi care să fie liniară pe intervalul [tk , tk+1 ], k = 1, n − 1 şi constantă ı̂n [a, t1 ] şi
[tn , b] (vezi figura 2.1)
Evident |e x(t)| ≤ 1, adică kexk ≤ 1 şi
n
X n
X n
X
kf k = sup |f (x)| ≥ f (e
x) = ck x
e(tk ) = ck nξn ck = |ck |
kxk≤1 k=1 k=1 k=1
2.1. Spaţii metrice, spaţii Banach, spaţii Hilbert 11
Figura 2.1: Funcţia x

e din problema 2.1.12
Problema 2.1.13 Se consideră următoarele trei norme pe R2

kxk2 = (|x1 |2 + |x2 |2 )1/2 , kxk1 = |x1 | + |x2 |, kxk∞ = max{|x1 |, |x2 |}
Să se reprezinte grafic mulţimile B1 (0) ı̂n raport cu toate cele 3 norme. Să se
determine geometric cele mai mici constante a, b, c, d astfel ı̂ncât
akxk1 ≤ kxk2 ≤ bkxk1 ,
ckxk∞ ≤ kxk2 ≤ dkdk∞ .
Soluţie. Avem inegalităţile:
√
2 kxk2
≤ ≤1
2 kxk1
kxk2 √
1≤ ≤ 2
kxk∞
Graficele apar ı̂n figura 2.2.
Problema 2.1.14 Fie C 1 [0, 1] şi normele

Z 1
kf k1 = |f (t)|dt, kf k = sup |f (t)|
0 t∈[0,1]
kf k0 = |f (0)| + sup |f 0 (t)|

t∈[0,1]
Figura 2.2: Normele ||.||2 , ||.||1 şi ||.||∞
(a) Să se verifice că k · k0 este normă pe C 1 [0, 1].
(b) Orice şir convergent ı̂n norma k · k este convergent şi ı̂n norma k · k1 ; orice
şir convergent ı̂n norma k · k0 este convergent şi ı̂n norma k · k.
(c) Să se studieze convergenţa şirurilor fn (t) = tn şi gn (t) = n−1 sin nt. Ce se
poate afirma despre cele trei norme?
Soluţie. a) kf k0 ≥ 0 k0k0 = 0 kf k0 = 0 ⇒ f (0) = 0, f 0 (t) = 0 ⇒

|f (t)| = |f (t) − f (0)| = |tf 0 (θ)| = 0 ⇒ f = 0
|λf 0 k = |λf (0)| + sup |λf 0 (t)| = |λ|kf k0

t∈[0,1]
kf + gk0 = |(f + g)(0)| + sup |(f + g)0 (t)| ≤

t∈[0,1]
≤ |f (0)| + |g(0)| + sup (|f (t)| + |g 0 (t)|) ≤ kf k0 + kgk0

0
t∈[0,1]
R1
b) kfn − f k → 0 ⇒ sup |fn (t) − f (t)| → 0 ⇒ 0
|fn (t) − f (t)|dt → 0
t∈[0,1]
fn → f ı̂n k · k0 ⇒ kfn − f k0 → 0 ⇒ |fn (0) − f (0)| + sup |fn0 (t) − f 0 (t)| →
t∈[0,1]
0 ⇒ kfn − f k →
Z 0. 1 
n 1 
kfn k1 = t dt = 
c) 0 n + 1 ⇒ fn → 0 ı̂n k · k1 fn → f ı̂n k · k ⇒
kfn k = sup tn = 1 

t∈[0,1]
fn → f ı̂n k · k1 , adică f = 0, kf k = 1 fn 9 ı̂n k · k1 ⇒ nu converge ı̂n k · k
kgn k = sup |n−1 sin nt| ≤ n−1 kgn k0 =

t∈[0,1]
= |n−1 sin 0| + sup | cos nt| = 1

t∈[0,1]
2.2. Spaţii Hilbert 13
gn → 0 ı̂n k · k1 şi k · k dar nu are limită ı̂n k · k0 . kf k1 ≤ kf k ≤ kf k0 , dar ele nu

sunt echivalente.
Problema 2.1.15 Fie P spaţiul liniar al polinoamelor cu coeficienţi reali.
a) P (X) = a0 + a1 X + · · · + an X n , atunci p(P ) = |a0 | + · · · + |an | este o
normă pe P şi p(P1 P2 ) ≤ p(P1 )p(P2 ).
b) Aplicaţia ϕ : P → P, ϕ(P ) = P 0 este o aplicaţie liniară care nu este
continuă faţă de norma P .
c) Fie p1 (P ) = sup |P (x)|. Să se arate că p1 este o normă dar p şi p1 nu
x∈[−1,1]
sunt echivalente.
Soluţie. a)
(P Q)(x) = a0 b0 + (a0 b1 + a1 b0 )X + · · · + an bm X n+m
n+m k n,m
X X X
p(P Q) = ai bk−1 ≤ |ai bj | = p(P )p(Q)
k=0 i=0 i,j=0
−1 −1
b) Pn (x) = n X n
p(Pn ) = n Pn → 0 (ı̂n p) p(Pn0 ) = 1 Pn0 9 0
c) Se arată uşor că p1 (P ) ≤ p(P ) Presupunem că există C ≥ 0 astfel ı̂ncât
p(P ) ≤ Cp1 (P ), ∀ p ∈ P . Fie Pn (x) = (n + 1)−1 (1 − x2 + x4 − · · · + (−1)n x2n )
1 + (−1)n x2n+2
p(Pn ) = 1 Pn (x) = (n + 1)−1 p1 (Pn ) = (n + 1)−1 ⇒ C ≥
1 + x2
n+1
2n + 1
P (p) =
n+1
(P, k · k) este o algebră normată.
2.2 Spaţii Hilbert

2.2.1 Funcţionale liniare ı̂n spaţii Hilbert
Problema 2.2.1 Expresia generală a unei funcţionale liniare ı̂ntr-un spaţiu Hil-
bert.
Soluţie. (H, h·, ·i) spaţiu Hilbert. Pentru y fixat hx, yi este o funcţională li-
niară, continuă. Fie
f (x) = hx, yi (2.7)
|f (x)| = |hx, yi| ≤ kxkkyk ⇒ kf k ≤ kyk (2.8)
Să arătăm că funcţionalele de forma (2.7) sunt singurele din H şi că ı̂n (2.8)
are loc egalitatea.
Teorema 2.2.2 (Riesz) Pentru orice funcţională liniară şi continuă, definită pe
spaţiul Hilbert H, ∃! y ∈ H astfel ı̂ncât ∀ x ∈ H, f (x) = hx, yi şi
kf k = kyk. (2.9)
Demonstraţie. Fie H0 = {x ∈ H : f (x) = 0} = Kerf , f liniară şi continuă

⇒ H0 ı̂nchis Dacă H0 = H ⇒ y = 0. Presupunem că H0 6= H. Fie y0 6∈ H0 .
Scriem y0 sub forma y0 = y 0 + y 00 (y 0 ∈ H0 , y 00 ⊥ H0 ) Evident y 00 6= 0 şi
f (y 00 ) 6= 0. Putem lua f (y 00 ) = 1.
Observaţia 2.2.3 f (y0 ) = f (y 0 ) +f (y 00 ) = f (y 00 )

| {z }
0
Putem lua f (y 00 ) = 1. Să luăm x ∈ H şi punem f (x) = α. Elementul x0 =

x − αy 00 ∈ H0 căci
f (x0 ) = f (x) − αf (y 00 ) = α − α = 0
Deci
hx, y 00 i = hx0 + αy 00 , y 00 i = αhy 00 , y 00 i + hx0 , y 00 i
astfel ı̂ncât
y 00

f (x) = α = x,
hy 00 , y 00 i
y 00
şi deci putem lua y = . Unicitatea hx, yi = hx, y1 i ⇒ hx, y − y1 i = 0
hy 00 , y 00 i
deci y − y1 ⊥ H, posibil doar dacă y = y1 . Pe de altă parte

y hy, yi
kf k ≥ f = = kyk.
kyk kyk
Cazuri particulare.
Rb
L2 [a, b] f (x) = hx, yi = Pa
x(t)y(t)dt
2 ∞
l f (x) = hx, yi = Pk=1 ξk η k
Rn f (x) = hx, yi = nk=1 ξk η k
Problema 2.2.4 Să se arate că dualul unui spaţiu Hilbert este tot un spaţiu Hil-
bert.
2.3. Serii Fourier 15
Soluţie. X ∗ spaţiu Banach. Să arătăm că norma este indusă de un produs sca-
lar. f, g ∈ X ∗ ⇒ ∃ x, y ∈ X astfel ı̂ncât f (u) = hu, xi, g(u) = hu, yi, ∀ u ∈ X
Fie hf, gi = hy, xi. Să arătăm că aplicaţia astfel definită verifică axiomele produ-
sului scalar.
hf, f i = kxk2 = kf k2 ≥ 0
?
hf, gi = hg, f i
Fie f 0 (u) = hu, x0 i
(f + f 0 )(u) = f (u) + f 0 (u) = hu, xi + hu, x0 i = hu, x + x0 i
hf + f 0 , gi = hy, x + x0 i = hy, xi + hy, x0 i = hf, gi + hf 0 , gi
(λf )(u) = λf (u) = hλu, xi = hu, λxi
hλf, gi = hy, λxi = λhy, xi = λhf, gi
2.3 Serii Fourier

Fie un sistem ortonormal {xk } ı̂ntr-un spaţiu Hilbert (H, h·, ·i) şi x ∈ H. Nume-
rele
ak = hx, xk i, k ∈ N
se numesc coeficienţi Fourier ai elementului x ı̂n raport cu sistemul considerat,
iar seria ∞
X
ak x k
k=1
seria Fourier a elementului x.
Considerăm subspaţiul Hn = L({x1 , . . . , xn }).
Avem
Teorema 2.3.1 Suma parţială sn = nk=1 ak xk a seriei Fourier a unui element x
P
este proiecţia acelui element pe subspaţiul Hn .
Demonstraţie. x = sn + (x − sn ) şi pentru sn ∈ Hn este suficient să arătăm
că x − sn ⊥ Hn . x − sn ⊥ xk (x ⊥ E ⇒ x ⊥ L(E)) ⇒ x − sn ⊥ Hn .
Corolar 2.3.2 Pentru orice element
X n
z= αk xk ∈ Hn
k=1
avem
kx − sn k = d(x, Hn ) ≤ kx − zk
Pe de altă parte
kxk2 = ksn k2 + kx − sn k2 ≥ ksn k2 (2.10)

n
X
2
ksn k = |ak |2 (2.11)
k=1
Corolar 2.3.3 (Inegalitatea lui Bessel)

n
X
|ak |2 ≤ kxk2 .
k=1
Trecând la limită pentru n → ∞

∞
X
|ak |2 ≤ kxk2 (2.12)
k=1
Dacă ı̂n (2.12) are loc egalitate pentru x ∈ X spunem că este verificată egali-
tatea lui Parseval sau ecuaţia de ı̂nchidere.
Teorema 2.3.4 Seria Fourier a oricărui element x ∈ H converge ı̂ntotdeauna şi

suma sa este proiecţia lui H pe H0 = L({xk }). Pentru ca suma seriei Fourier să
fie egală cu un element dat x, este necesar şi suficient ca ecuaţia de ı̂nchidere să
fie verificată pentru acel element.
Pn
Demonstraţie. (2.12) ⇒ k=1 |ak |2 convergentă. Pentru sumele parţiale se
obţine
n+p
n→∞
X
2
ksn+p − sn k = |ak |2 −→ 0 ⇒ convergenţa seriei Fourier
k=n+1
P∞
Fie s = k=1 ak xk . Deoarece s ∈ H0 şi x = s + x − s putem arăta ca ı̂n
demonstraţia teoremei 2.3.1 că x − s ⊥ H0 . Ţinând cont de (2.11), (2.10) se
rescrie n
X
2 2
kx − sn k = kxk − |ak |2 ⇒ concluzia.
k=1
Dacă {xk } este complet, H0 = H şi ∀ x ∈ H proiecţia lui x pe H0 coincide

cu X.
Corolar 2.3.5 Dacă {xk } este complet ∀ x ∈ H seria sa Fourier converge la x.

2.3. Serii Fourier 17
Spunem că sistemul ortonormal {xk } este ı̂nchis dacă ecuaţia de ı̂nchidere este
verificată pentru orice x ∈ H.
Corolar 2.3.6 {xk } ı̂nchis ⇔ {xk } complet.
Demonstraţie. Teorema 2 ⇒ ecuaţia de ı̂nchidere are loc ∀ x ∈ H0 , deci
ı̂nchiderea este echivalentă cu H0 = H, adică completitudinea.
Exemplul 2.3.7 Să se determine seria Fourier trigonometrică pentru funcţia:
f (x) = |x|, −π < x < π
Soluţie. Funcţiile de bază sunt
1 1 1
x0 = √ , . . . , xk = √ cos kx, yk = √ sin kx, . . . ,
2π π π
iar coeficienţii
Z π
√ 2
1 2π
a0 = f (x) √ dx = √ ,
−π 2π 2 π
Z π
1
ak = √ f (x) cos kxdx,
π −π
Z π
1
bk = √ f (x) sin kxdx,
π −π
Z π Z π
1 2 2
ak = √ |x| cos kxdx = √ x cos kx = √ [(−1)k − 1],
π −π π 0 πk
Z π
1
bk = √ |x| sin kxdx = 0.
π −π
n
π 2 X (−1)k − 1
sn (x) = + cos kx.
2 π k=1 k2
Observaţia 2.3.8 Seria Fourier trigonometrică pe [−l, l] are expresia:

a0 X nπx nπx
sn = + ak cos + bk sin ,
2 l l
iar coeficienţii sunt daţi de formulele
1 l
Z
nπx
ak = f (x) cos dx,
l −l l
1 l
Z
nπx
bk = f (x) sin dx.
l −l l
Problema 2.3.9 Fie f (x) = x2 . Se cere seria sa Fourier pe [−π, π].
Soluţie. Z π Z π
1 2 2
an = x cos nxdx = x2 cos nxdx
π −π π 0
π
x2 nk nx π 2 π
Z Z
2
x cos nxdx = − xnk nxdx =
0 n 0 n 0
cos nx π 1 π
Z
2
= − −x + cos nxdx =
n n 0 n 0

2 cos nπ 1 sin nx π 2π 2π
= − −π + = 2 cos nπ = 2 (−1)n
n n n n 0 n n
Z π Z π
1 2 2 π3 2
a0 = x2 dx = x2 dx = = π2
π −π π 0 π 3 3
∞
π3 X cos nx
x2 = +4 (−1)n
3 n=1
n2
n
X 1 π2
Pentru x = π = .
k=1
n2 6
Problema 2.3.10 Dezvoltaţi f (x) = x pe [−π, π] şi [0, 2π].
Soluţie.
π π
2(−1)n+1
Z Z
2 2 cos nx π 1
bn = x sin nx = −x + cos nxdx =
π 0 π n 0 4 0 n
∞
X sin nx
⇒ x=2 (−1)n−1
n=1
n
2.4 Polinoame ortogonale

2.4.1 Calculul polinoamelor ortogonale
Se poate da o metodă generală de construire a unei familii de polinoame ortogo-
nale ı̂n raport cu orice funcţie pondere pe un interval finit [a, b] sau pe o mulţime
finită de puncte (ı̂n cazul unei mulţimi finite, familia va fi de asemenea finită). Se
poate aplica procedeul Gramm-Schmidt mulţimii {1, x, x2 , . . . }, dar procedeul nu
2.4. Polinoame ortogonale 19
face uz de proprietăţile algebrice ale polinoamelor şi este sensibil la erorile de rot-
unjire.
Fie {Q0 , Q1 , . . . , Qn−1 } o familie ortonormală de polinoame, astfel ı̂ncât gra-
dul lui Qi să fie i şi fie Qn ⊥ Qi , i = 0, n − 1.
Să considerăm polinomul
Qn (x) − αxQn−1 (x)
Pentru o alegere convenabilă a lui α 6= 0, acest polinom are gradul ≤ n − 1,
deci
n−1
X
Qn − αxQn−1 = αi Qi
i=0
Dacă hQn , Qi i > 0 pentru orice i = 0, n − 1 trebuie să avem

0 = hQn , Qn−1 i = αhxQn−1 , Qn−1 i + αn−1 (2.13)
0 = hQn , Qn−2 i = αhxQn−1 , Qn−2 i + αn−2
Putem alege α = 1, deoarece ı̂nmulţirea cu o constantă nu afectează orto-
gonalitatea. Deci αn−1 şi αn−2 se pot obţine din ecuaţiile de mai sus. Aplicând
raţionamente similare lui Qi pentru i < n − 2 obţinem αi = 0 pentru i < n − 2.
Aceasta sugerează următoarea formulă de recurenţă pentru calculul lui Qn :
Qn (x) = (x + an )Qn−1 (x) + bn Qn−2 (x), n≥2 (2.14)
Qn
Qn =
kQn k
şi
an = −hxQn−1 , Qn−1 i (2.15)
bn = −hxQn−1 , Qn−2 i (2.16)
Se verifică că pentru an şi bn astfel determinate avem hQn , Qi i = 0, i =
0, n − 2 şi că Qn cu an şi bn determinate de (2.15) şi (2.16) este unic determinat.
Deci (2.14) ne dă o formulă de recurenţă pentru calculul polinoamelor orto-
gonale (ortonormale) ı̂n L2w [a, b]. Vom ı̂ncepe punând Q0 = b0 , unde b0 este o
constantă astfe ı̂ncât kQ0 k = 1 şi luăm Q1 = (x + a1 )Q0 . Din
hQ1 , Q0 i = hxQ0 , Q0 i + a1 = 0
se determină
a1 = −hxQ0 , Q0 i
şi se continuă.
Exemplul 2.4.1 Pentru polinoamele Cebı̂şev I aplicând (2.14)-(2.16) se obţine
Tn (x) = 2xTn−1 (x) − Tn−2 (x).
2.4.2 Exemple de polinoame ortogonale

I. Polinoamele lui Cebı̂şev de speţa I
Tn (t) = cos(n arccos t), t ∈ [−1, 1]
Ele sunt ortogonale pe [−1, 1] ı̂n raport cu ponderea w(t) = √ 1 .

1−t2

Z 1
Tm (t)Tn (t)  0, m 6= n
π
√ dt = , m = n 6= 0
−1 1 − t2  2
π, m = n = 0
Are loc relaţia de recurenţă
Tn+1 (t) = 2tTn (t) − Tn−1 (t)
T0 (t) = 1, T1 (t) = t
II. Polinoamele lui Hermite
2 dn −t2
hn (t) = (−1)n et (e ), t∈R
dtn
b = ∞, w(t) = e−t
a = −∞,
Z ∞
−t2 0, √ m 6= n
e hm (t)hn (t)dt = n
−∞ 2 n! π, m = n
hn+1 (t) = 2thn (t) − 2nhn−1 (t)
h0 (t) = 1, h1 (t) = 2t
III. Polinoamele lui Laguerre
et dn n −t
gn (t) = (t e )
n! dtn
a = 0, b = ∞,w(t) = e−t
Z ∞
−t 0, m 6= n
e gm (t)gn (t)dt =
0 1, m = n
2n + 1 − t
gn+1 (t) = gn (t) − ngn−1 (t)
n+1
g0 (t) = 1, g1 (t) = 1 − t
IV. Polinoamele lui Hermite
2
w(t) = e−t pe R (a = −∞, b = ∞)
Z ∞
−t2 0, √ m 6= n
e hn (t)hn (t) = n
−∞ 2 n! π, m = n
dn −t2
2
hn (t) = (−1)n et (e ), t ∈ R
dtn
hn+1 (t) = 2thn (t) − 2nhn−1 (t)
h0 (t) = 1, h1 (t) = 2t
Proprietăţi ale polinoamelor ortogonale
P1. Rădăcini reale, distincte, situate ı̂n (a, b).
P2. Relaţia de recurenţă dată de ecuaţiile (2.14), (2.15) şi (2.16).
P3. pen ⊥ Pn−1 , ke pn k = min kpk
p∈Pn
P4. Caracterizarea cu ajutorul ecuaţiilor diferenţiale.
Fie Pn = {p0 , . . . , pn } o mulţime de polinoame ortogonale pe intervalul [a, b]
ı̂n raport cu ponderea w.
Avem
Z b
w(t)pi (t)tk dt = 0, i = 1, . . . , n, k = 0, . . . , i − 1. (2.17)
a
Se consideră funcţia Ui astfel ı̂ncât

(i)
w(t)pi (t) = Ui (t), i = 1, n
Din (2.17) se obţine

Z b
(i)
Ui (t)tk dt = 0, k = 0, . . . , i − 1
a
Se integrează de k + 1 ori prin părţi

(i−1) (i−2) (i−k−1)
[Ui (t)tk − kUi (t)tk−1 + · · · + (−1)k k!Ui (t)]bc = 0
pentru k = 0, 1, . . . , i − 1 condiţii satisfăcute dacă

(
(i−1) (i−2)
Ui (a) = Ui (a) = · · · = Ui (a) = 0
(i−1) (i−2) (2.18)
Ui (b) = Ui (b) = · · · = Ui (b) = 0
1 (i)
Întrucât U
w i
= pi ∈ Pi , funcţia Ui poate fi obţinută ca soluţie a ecuaţiei
diferenţiale
di+1

1 (i)
U (t) = 0
dti+1 w(t) i
de ordinul 2i + 1 cu condiţiile la limită (2.18).
Deci Ui se determină până la o constantă multiplicativă:

Ai (i)
pi (t) = U (t)
w(t) i
Constanta Ai se poate determina impunând condiţii suplimentare, de exemplu
ortonormalitate Z b
w(t)p2i (t)dt = 1
a
pn (x) = (x − 2n)pn−1 (x) − µn pn−2 (x)
kpn−1 k2 hxpn−1 , pn−1 i
µn = , λn =
kpn−2 k2 kpn−1 k2
Problema 2.4.2 Polinoamele Cebı̂şev de speţa I
Tn (x) = cos n arccos x
Stabiliţi proprietăţile următoare:
Tn+1 (x) − 2xTn (x) + Tn−1 (x) = 0 (2.19)
Tn (Tn (x)) = Tnm (x) = Tm (Tn (x)) (2.20)

2 2
Tn (2x − 1) = 2Tn (x) − 1 (2.21)
1
Tn (x)Tm (x) = (Tn+m (x) + Tm−n (x)), dacă m ≥ n (2.22)
2
Z
1 Tn+1 (x) Tn−1 (x)
Tn (x)dx = − , dacă n > 1 (2.23)
2 n+1 n−1
1 sin(n + 1)θ
Tn (x) = (Qn (x) − Qn−2 (x)) dacă Qn (x) = ; (2.24)
2 sin θ
cu x = cos θ (polinom Cebı̂şev de speţa a II-a)
X n
n−1 n
2 x = Tn−2k (x), n ≥ 1 (2.25)
n k
0≤k≤ 2
d
Tn (x) = nUn−1 (x), n≥1 (2.26)
dx
∞
X 1 − xt
tn Tn (x) = , pentru |t| < 1 (funcţia generatoare)
m=0
1 − 2xt + t2
(2.27)
∞
X 1
tn Un (x) = , pentru |t| < 1, |x| < 1 (2.28)
n=0
1 − 2xt + t2
Soluţie. (2.19)-(2.24) şi (2.26) cu ajutorul formulelor

iθ −iθ trigonometrice uzua-
n
n n e +e
le. (2.25) se obţine dezvoltând x = (cos θ) = 2
şi făcând să apară
Tn−2k (x). Funcţiile generatoare se obţin ca pentru polinoamele Legendre (vezi
problema 2.4.7).
Problema 2.4.3
1. . Zerourile polinoamelor Cebı̂şev de speţa I sunt

(n) 2j − 1
ξj := ξj = cos π , j = 1, n.
2n
În [-1,1] există n + 1 extreme

(n) kπ
ηk := ηk := cos , k = 0, n
n
unde Tn are un minim sau un maxim local. În aceste puncte
Tn (ηk ) = (−1)k , k = 1, n
şi kTn k∞ = 1 pe [−1, 1]. Zerourile şi extremele polinoamelor Cebı̂şev sunt
foarte importante ca noduri de interpolare. În raport cu produsul scalar
n+1
X
(f, g)T := f (ξk )g(ξk )
k=1
unde {ξ1 , . . . , ξn+1 } este mulţimea zerourilor lui Tn+1 are loc următoarea
proprietate 
 0, i=6 j
n+1
(Ti , Tj )T = , i = j 6= 0 .
 2
n + 1, i = j = 0
2. În raport cu produsul scalar

1 1
(f, g)U := f (η0 )g(η0 ) + f (η1 )g(η1 ) + · · · + f (ηn−1 )g(ηn−1 ) + f (ηn )g(ηn )
2 2
n00
X
= f (ηk )g(ηk ),
k=0
unde {η0 , . . . , ηn } este mulţimea extremelor lui Tn , are loc o propritate si-
milară 
 0, i 6= j
n
(Ti , Tj )U = , i = j 6= 0 .
 2
n, i = j = 0
2k−1
Soluţie. Avem arccos ξk = 2n+2
π, k = 1, n + 1. Să calculăm acum produsul
scalar:
(Ti , Tj )T = (cos i arccos t, cos j arccos t)T =

n+1
X
= cos(i arccos ξk ) cos(j arccos ξk ) =
k=1
n+1
X 2k − 1 2k − 1
= cos i π cos j π =
k=1
2(n + 1) 2(n + 1)
n+1
1X 2k − 1 2k − 1
= cos(i + j) π + cos(i − j) π =
2 k=1 2(n + 1) 2(n + 1)
n+1 n+1
1X i+j 1X i−j
= cos(2k − 1) π+ cos(2k − 1) π.
2 k=1 2(n + 1) 2 k=1 2(n + 1)
i+j i−j
Notăm α = 2(n+1)
π, β= 2(n+1)
π şi
n+1
1X
S1 = cos(2k − 1)α,
2 k=1
n+1
1X
S2 = cos(2k − 1)β.
2 k=1
Deoarece
2 sin αS1 = sin 2(n + 1)α,

2 sin βS2 = sin 2(n + 1)β,
se obţine S1 = 0 şi S2 = 0. Cealaltă proprietate se demonstrează analog.
Problema 2.4.4 Polinoame Cebı̂şev de speţa a II-a.
Definiţia 2.4.5 Qn ∈ Pn dat de

sin[(n + 1) arccos t]
Qn (t) = √ , t ∈ [−1, 1]
1 − t2
se numeşte polinomul lui Cebı̂şev de speţa a II-a.
1 0
Qn = Tn+1 (t), t ∈ [−1, 1]
n+1
en = 1 Qn ,
Q en ∈ P
Q en
2n
1 √
Z
0 pentru m 6= n
1− t2 Q m (t)Qn (t)dt = π
−1 2
pentru m = n
√ Qm , m = 0, 1, 2, . . . sunt ortogonale pe [−1, 1] ı̂n raport cu pon-

Polinoamele
derea w(t) = 1 − t2 .
Are loc relaţia de recurenţă
Qn+1 (t) = 2tQn (t) − Qn−1 (t)
Ea rezultă imediat din relaţia sin(n + 2)θ + sin nθ = 2 cos θ sin(n + 1)θ. Dăm
primele 4 polinoame ortogonale:
Q0 (t) = 1
Q1 (t) = 2t
Q2 (t) = 4t2 − 1
Q3 (t) = 8t3 − 4t
Q4 (t) = 16t4 − 12t2 + 1
Pentru alte intervale se face schimbarea de variabilă x e = 12 [(b − a)x + a + b].

Polinoame Cebı̂şev şi economizarea seriilor de puteri
Polinoamele Cebı̂şev de speţa I pot fi utilizate pentru a reduce gradul unui
polinom de aproximare cu o pierdere minimă de precizie. Această tehnică este
utilă când se utilizează pentru aproximare polinomul Taylor. Deşi polinoamele
Taylor sunt foarte precise ı̂n vecinătatea punctului ı̂n care se face dezvoltarea,
dacă ne ı̂ndepărtăm de acel punct precizia se deteriorează rapid. Din acest motiv,
pentru a atinge precizia dorită este nevoie de polinoame Taylor de grad mai mare.
Deoarece polinoamele Cebı̂şev de speţa I au cea mai mică normă Cebı̂şev pe un
interval, ele pot fi utilizate pentru a reduce gradul polinomului Taylor fără a depăşi
gradul de toleranţă admis.
Exemplul 2.4.6 f (x) = ex poate fi aproximată pe [−1, 1] prin polinomul Taylor

de grad 4 ı̂n jurul lui 0.
x2 x3 x4
P4 (x) = 1 + x + + +
2! 3! 4!
|f (ξ) (ξ(x))||x5 | e
R4 (x) = ≤ ≈ 0.023, x ∈ [−1, 1]
5! 120
Să presupunem că eroarea este ε = 0.05 şi că dorim să ı̂nlocuim termenul din
polinomul Taylor care ı̂l conţine pe x4 cu un polinom Cebı̂şev de grad ≤ 4.
Să deducem reprezentarea lui xk cu ajutorul polinoamelor Cebı̂şev.
Tn+1 = 2tTn − Tn−1
T0 (t) = 1
T1 (t) = t
T2 (t) = 2t2 − 1
T3 (t) = 4t3 − 3t2
T4 (t) = 8t4 − 8t2 + 1
k Tk xk
0 1 T0
1 x T1
1
2 2x2 − 1 T
2 0
+ 12 T2
3
3 4x3 − 3x T + 14 T3
4 1
3
4 8x4 − 8x2 + 1 T + 12 T2 + 18 T4
8 0
5 5 1
5 16x5 − 20x3 + 5x T + 16
8 1
T3 + 16 T5
5 15 3 1
6 32x6 − 48x4 + 18x2 − 1 T + 32 T2 + 16 T4 + 32
16 0
T6
Deci

1 2 1 3 1 3 1 1
P4 (x) = 1 + x + x + x + T0 (x) + T2 (x) + T4 (x)
2 6 24 8 2 8
1 2 1 3 1 1 1
= 1 + x + x + x + T0 (x) + T2 (x) + T4 (x)
2 6 64 48 192
191 13 1 1
= + x + x2 + x3 + T4 (x)
192 24 6 192
max |T4 (x)| = 1
x∈[−1,1]
1 1
T4 (x) ≤ = 0.0053
192 192
şi
1
|R4 (x)| + T4 (x) ≤ 0.023 + 0.0053 = 0.0283 < 0.05
192
1
Deci termenul de grad 4, T (x),
192 4
poate fi omis fără a afecta precizia dorită.
Polinomul de grad 3
191 13 1
P3 (x) = + x + x2 + x3
192 24 6
ne dă precizia dorită pe [−1, 1].

Încercăm să eliminăm termenul de grad 3 ı̂nlocuind x3 cu 34 T1 (x) + 14 T3 (x).

191 13 2 1 3 1
P3 (x) = +x+ x + T1 (x) + T3 (x)
192 24 6 4 4
191 9 13 1
= + x + x2 + T3 (x)
192 8 24 24
1
max T3 (x) = 0.0417
x∈[−1,1] 24
0.0417 + 0.0283 ≈ 0.07 > 0.5
Deci P3 de mai sus ne dă polinomul de grad cel mai mic pentru această apro-
ximare.
Problema 2.4.7 Polinoamele lui Legendre
1 dn
Ln (x) = [(x2 − 1)n ] (formula lui Rodrigues)
2n n! dxn
Arătaţi că
2
L n ∈ Pn şi hLn , Lm iL2 [−1,1] =δnm (2.29)
2n + 1
nLn (x) = (2n − 1)xLn−1 (x) − (n − 1)Ln−2 (x) (2.30)
1(2n)! n
Ln (x) = x + ... (2.31)
2n (n!)2
Ln (1) = 1, Ln (−1) = (−1)n , (2.32)
Ln este par pentru n impar şi impar pentru n par
L0n (x) = xL0n−1 (x) + nLn−1 (x) (2.33)
L0n (x) − L0n−2 (x) = (2n − 1)Ln−1 (x)

(x2 − 1)L0n (x) = n(xLn (x) − Ln−1 (x))
∞
X 1
tn Ln (x) = √ pentru |t| < 1 (2.34)
n=0
1 − 2xt + t2
Soluţie. (2.29) Presupunem că n ≥ m,

Z 1
1 d
hLn , Lm iL2 = n Lm (x) n [(x2 − 1)n ]dx
2 n! −1 dx
Integrând succesiv prin părţi de obţine

1
dn
Z
1
hLn , Lm i = n n
(Lm (x))(x2 − 1)n dx
2 n! −1 dx
care este nulă pentru n > m, iar pentru n = m

1
(−1)n
Z
2
kLn kL2 = n (x2 − 1)n dx =
2 n! −1 2n + 1
(2.30), (2.31), (2.32) se verifică simplu. (2.33) se obţine direct din
1 dn+1 1 dn
L0n (x) = n n+1
[(x 2
− 1)n
] = n n
(n · 2x(x2 − 1)n−1 )
2 n! dx 2 n! dx
= xL0n−1 (x) + nLn−1 (x)
Din formula de recurenţă se obţine
nL0n (x) = (2n − 1)Ln−1 (x) + (2n − 1)xL0n−1 (x) − (n − 1)L0n−2 (x),
de unde eliminând L0n :
xL0n−1 (x) − L0n−2 (x) = (n − 1)Ln−1 (x)
şi prin urmare

L0n (x) − L0n−2 (x) = (2n − 1)Ln−1 (x)
Eliminând L0n−2 se obţine
(x2 − 1)L0n−1 (x) = (n − 1)[xLn−1 (x) − Ln−2 (x)]
(6) Fie C un contur ı̂nchis ı̂n C ce nu conţine ı̂n interiorul său ±1, dar conţine pe
z; după formulele lui Cauchy şi Rodrigues
(t2 − 1)n
Z
1
Ln (z) = dt
2πi 2n (t − z)n+1
C
1 t2 − 1 1 √
punând = adică t = 1 − 1 − 2zZ + Z 2 avem
Z 2(t − z) Z
Z
1 1 1
Ln (z) = n+1
√ dZ
2πi z 1 − 2zZ + Z 2
C1
unde C1 este imaginea lui C prin schimbarea t → Z de unde
1 dn

1
Ln (z) = √
n! dZ n 1 − 2zZ + Z 2 z=0
şi pentru |t| < 1

∞
X 1
tn Ln (z) = √
n=0
1 − zt + t2
√
√ Să se arate că polinoamele ortogonale ı̂n raport cu w(x) =
Problema 2.4.8 x
(respectiv 1/ x) pe (0, 1) sunt
√ √
qn (x) = L2n+1 x / x
respectiv √
qn (x) = L2n x
1
Soluţie. Rezultatul se obţine prin schimbarea de variabilă t = √ (respectiv
√ x
t = x) utilizând proprietăţile (1) şi (4) din exerciţiul precedent.
Problema 2.4.9 Polinoamele lui Hermite

2 dn −x2
Hn (x) = (−1)n ex (e )
dxn
(1) Arătaţi că
√
Hn ∈ Pn şi hHn , Hm iL2n (R) = 2n n! πδnm
2
cu w(x) = e−x .
(2)
Hn (x) − 2xHn−1 (x) + (2n − 2)Hn−2 (x) = 0
(3)
H0 = 1, H1 (x) = 2x
Hn (x) = 2n xn + . . .
Hn este o funcţie pară sau impară după cum n este par sau impar.
(2k)!
H2k (0) = (−1)k
k!
(4)
0
Hn−1 (x) = 2xHn−1 (x) − Hn (x), Hn0 (x) = 2nHn−1 (x)
(5)
X n! (2x)n−2k
Hn (x) = (−1)k
k! (n − 2k)!
0≤k≤ n
2
(6)
X n!
2n xn = Hn−2k (x)
k!(n − 2k)!
0≤k≤ n
2
(7)
∞
X tn 2
Hn (x) = e2tx−t |t| < 1 (funcţie generatoare)
n=0
n!
(8)
n
n/2 x+y X n
2 Hn √ = Hk (x)Hn−k (y)
2 k=0
k
Soluţie. Proprietăţile (1), (2), (3), (4), (5), (7) rezultă din definiţia lui Hn pro-
cedând ca la problema 2.4.2. Proprietatea (6) se obţine dezvoltând (2x)n ı̂n serie
Fourier.
Xn
n
(2x) = ((2x)n , He k )H
e k (x)
k=0
e k sunt polinoamele ortonormale Hermite, evaluând produsul scalar (xn , H

unde H e k ).
Proprietatea (8) se obţine cu ajutorul funcţiei generatoare
√ √ 2
2tx−t2 2tx−t2 2 t 2 x+y
√ −(t 2)
e e =e 2
adică pentru |t| < 1

∞
! ∞
tn tn √ n 1
X X
X x+y
Hn (x) Hn (y) = Hn √ t 2
n! n=0
n! n=0
2 n!
şi identificând coeficienţii lui tn din cei doi membri.
Problema 2.4.10 Polinoamele asociate ale lui Laguerre
ex x−α dn n+α −x
lnα (x) = (x e ) pentru α > −1.
n! dxn
(1) Arătaţi că

Γ(n + α + 1)
lnα ∈ Pn şi hlnα , lm
α
i=
n!
2 α −x
(ı̂n Lw (0, ∞) cu w(x) = x e ) unde Γ(s) este funcţia Γ a lui Euler definită
prin Z ∞
Γ(s) = ts−1 e−t dt (s > 0)
0
(2)
α
nlnα (x) − (2n − 1 + α − x)ln−1 α
(x) + (n − 1 − α)ln−2 (x) = 0
(3)
lnα+1 (x) − ln−1
α+1
(x) = lnα (x)
(4)
d α α+1 d α
l (x) = −ln−1 (x), x l (x) = nlnα (x) − (n + α)ln−1
α
(x)
dx n dx n
(5)
n
X n+α k
lnα (x) = (−1) k
x /k!
k=0
n − k
(6)
n
xn X

k n+α
= (−1) lkα
n! k=0
n − k
(7)
∞
X 1 xt
tn lnα (x) = α+1
e− 1−t |t| < 1 (f.gen.)
n=0
(1 − t)
(8)
H2n (x) = (−1)n 22n n!ln−1/1 (x2 )
H2n+1 (x) = (−1)n 22n+1 n!xln1/2 (x2 )
Soluţie. (1)-(7) se deduc utilizând tehnici analoage celor din exerciţiile prece-
dente. (8) se obţine dezvoltând ı̂n serie Hn (x) şi lnα (x).
Problema 2.4.11 (Ecuaţia diferenţială verificată de polinoamele ortogonale) Fie
w o funcţie pozitivă pe [a, b] astfel ı̂ncât
w0 (x) A0 + A1 x
= şi lim w(x)(B0 + B1 x + B2 x2 ) = 0
w(x) B0 + B1 x + B2 x2 x→a+
(sau x→b− )
(2.35)
(B0+B1 x+B2 x2 )p00n+(A0+A1 x+B1+B2 x)p0n−(A1 n+B2 n(n + 1))pn = 0 (2.36)
Aplicaţie. Stabiliţi ecuaţiile diferenţiale corespunzătoare ponderii

w(x) = (1 − x)α (1 + x)β, α > −1, β > −1, [a, b] = [−1, 1] (polinoa-
mele Jacobi pn (α, β))
(1 − x2 )p00n − ((α − β) + (α + β + 2)x)p0n − n(α + β + 1 + n)pn = 0
ı̂n particular pentru polinoamele Cebı̂şev de speţa I
(1 − x2 )Tn00 − xTn0 (x) + n2 Tn (x) = 0
şi pentru polinoamele lui Legendre Ln
(1 − x2 )L00n (x) − 2xL0n (x) + Ln (x) = 0

2
w(x) = e−x pe R, polinoamele lui Hermite Hn
Hn00 (x) − 2xHn0 (x) + 2nHn (x) = 0
w(x) = xα e−x pe (0, ∞), α > 1, polinoamele lui Laguerre lnα
xp00n (x) + (α − 1 − x)p0n (x) + npn (x) = 0
unde pn (x) = lnα (x).

Soluţie. Dacă v(x) = w(x)(B0 + B1 x + B2 x2 ) ecuaţia diferenţială (2.36)
ı̂nmulţită cu w(x), ţinând cont de (2.35) se scrie sub forma Sturm-Liouville

d dpn (x)
v(x) = (A1n + B2 n(n + 1))pn (x)w(x)
dx dx
de unde
d
[r(x)(p0n (x)pm (x) − p0m (x)pn (x))] =
dx
= {A1 (n − m) + B2 [n(n + 1) − m(m + 1)]}pn (x)pm (x)w(x)}
Integrând pe [a, b] se obţine
Z b
pn (x)pm (x)w(x)dx = 0 pentru n 6= m
a
şi se verifică existenţa unei soluţii polinomiale a lui (2) de grad n; prin urmare
(pn )n≥0 constituie sistemul de polinoame ortogonale pe [a, b] relativ la ponderea
w. 2. Verificare prin calcul.
Problema 2.4.12 Fie w o funcţie pondere pozitivă pe [a, b], E = L2w [a, b] şi (e
pn )
polinoamele ortonormale asociate.
(1) Arătaţi că ∀ f ∈ E

∞
X
(f, pen )2 ≤ kf k2E (2.37)
n=0
(inegalitatea lui Bessel) cu egalitate (a lui Parseval) dacă spaţiul vectorial

P al polinoamelor este dens ı̂n E ı̂n care caz
∞
X
f= hf, pen ie
pn ,
n=0
este serie convergentă ı̂n E.
(2) P este dens ı̂n E dacă [a, b] este mărginit.
(3) Polinomul de cea mai bună aproximare de grad n a lui f ı̂n E este
n
X
qn (x) = (f, pek )e
pk (x) şi qn (x) = f (x)
k=0
ı̂n cel puţin n + 1 puncte din [a, b].
Soluţie.
(1) Rezultă imediat de la curs.
(2) P este dens ı̂n C 0 [a, b] pentru [a, b] mărginit şi

Z b 1/2
kf kE = kf k∞ w(x)dx
a
(3) qn este caracterizat prin (f −qn , pek ) = 0 pentru k = 0, n ı̂n particular pentru
k=0 Z b
(f (x) − qn (x))e
p0 (x)w(x)dx = 0
a
deci f − sn se anulează ı̂n cel puţin ı̂ntr-un punct din [a, b]. Dacă f − qn se
anulează ı̂n mai puţin de n + 1 puncte x1 , . . . , xl din [a, b] cu l ≤ n atunci
dacă
Y l
s(x) = (x − xi ),
i=1
s(x)(f (x) − qn (x)) păstrează semn constant şi deci hf − qn , si =

6 0 ceea ce
contrazice faptul că f − qn ⊥ Pn ı̂n L2w [a, b]
Teorema 2.4.13 (Cebı̂şev) Pentru orice f ∈ C[a, b] există P ∗ d şi există d + 2

puncte
a ≤ x0 < · · · < xd + 1 ≤ b
pentru care
(−1)i [p∗ d(xi ) − f (xi )] = σ kP ∗ d − f k∞ , i = 0, 1, . . . , d + 1
unde σ = sign(P ∗ d(x0 ) − f (x0 )).

√
Problema 2.4.14 Să se determine p.c.b.a. unif. din P1 pentru f (x) = x pe
[a, b] ⊂ R+ .
Soluţie.
P1∗ = c0 + c1 x
Eroarea de aproximare este
√
e1 (x) = c0 + c1 x − x
1
e01 (x) = c1 − √
2 x
1
xn =
4c21
Conform teoremei lui Cebı̂şev abaterea maximă se realizează ı̂n 3 puncte din [a, b]
şi obţinem sistemul neliniar
 √
 c0 + c1 a − a = E1
c0 + 4c11 − c21 = −E1 ,
√
c0 + c1 b − 3 = E1

cu soluţiile " √ √ #
1 √ a a+ b
c0 = a− √ √ +
2 a+ b 4
1
c1 = √ √
a+ b
√
E1 = c0 + c1 a − a
Capitolul 3
Teoria erorilor
Definiţia 3.0.1 Aplicaţia A : X → P(X) se numeşte procedeu de aproximare,

iar a ∈ A(α) aproximantă pentru α.
F = {mbn | m, n ∈ Z, b ∈ N, b > 1} numere practice (fracţii b-adice limitate)

F densă.
Regula de rotunjire - rotunjire la cifră pară
Surse de erori
1) Erori ale problemei - erori de formulare; apar datorită simplificării şi ide-
alizării problemei. Erori ale metodei - apar datorită faptului că se lucrează cu
aproximări.
2) Erori reziduale - expresiile unor valori din analiza matematică rezultă din
procese infinite, iar noi lucrăm cu un număr finit de paşi.
x3 x5
sin x = x − + − ...
3! 5!
3) Erori iniţiale - datorate parametrilor de intrare - erori fizice şi de măsurare

4) Erori de rotunjire - datorate sistemelor de numeraţie şi lucrului cu un număr
finit de zecimale
1
= 0.333 ∆ ≈ 3 · 10−4
3
5) Erori ale operaţiilor - lucrând cu numere aproximative erorile se propagă -

erori inerente.
35
36 Teoria erorilor
3.1 Erori absolute şi relative. Cifre semnificative co-

recte
Exemplul 3.1.1 Să se determine o limită a erorii absolute dacă se lucrează cu
3.14 ı̂n loc de π.
3.14 < π < 3.15 |a − π| < 0.01 ∆a = 0.01
Exemplul 3.1.2 Greutatea unui dm3 de apă la 0◦ C este G = 999.847gf ±

0.001gf . Să se determine o limită a erorii relative.
∆a = 0.001 G ≥ 999.846
0.001
δa = ≈ 10−4 %
999.847
Cifre semnificative
6= 0
0 ı̂ntre cifre semnificative sau marcator de poziţie
0 nesemnificativ - când fixează poziţia mărcii zecimale
0 007010 2003 000 000
α = α0 bk + a1 bn−1 + · · · + αn−1 bk−n+1 + αn bk−n
Definiţia 3.1.3 Spunem că a ≈ α cu n cifre semnificative corecte dacă

1
|∆a| ≤ bk−n+1
2
Dacă b = 10 şi |∆a| ≤ 12 10−m spunem că a ≈ α cu m zecimale corecte.
Teorema 3.1.4 Dacă a este obţinut din α prin rotunjire la n cifre atunci a apro-
ximează pe α cu n cifre semnificative corecte.
Exemplul 3.1.5 Rotunjind
π = 3.1415926535 . . .
la 5, 4, 3 cifre semnificative corecte obţinem aproximaţiile
3.1416, 3.142, 3.14

1 −4 1 −3 1 −2
10 , 10 , 10
2 2 2
3.2. Propagarea erorilor 37
Teorema 3.1.6 Fie a, α ∈ R+ . Dacă a aproximează pe α cu m cifre semnificative

corecte, unde a0 este cifra cea mai semnificativă a lui a ı̂n baza b, atunci
1
δa ≤
a0 bn−1
Exemplul 3.1.7 Care este o limită a erorii relative dacă lucrăm cu 3.14 ı̂n loc de
π?
a0 = 3, n = 3
1 1 1
δa = = = %
3 · 103−1 300 3
√
Exemplul 3.1.8 Câte cifre trebuie considerate la calculul lui 20 astfel ı̂ncât
eroarea să nu depăşească 0.1%?
a0 = 4, δ = 0.001
1
≤ 0.001, 10n−1 ≥ 250 ⇒ n = 4
4 · 10n−1
Invers, numărul de cifre corecte
Teorema 3.1.9 α ∈ R+ , a aproximează pe α şi

1
δa ≤ ,
2(α0 + 1)bn−1
unde α0 este cifra cea mai semnificativă a lui α atunci a aproximează pe α cu n
cifre semnificative corecte.
Exemplul 3.1.10 a ≈ α, a = 24253, eroarea relativă 1%. Câte cifre semnifica-

tive corecte are ∆ = 24253 : 0.0 ≈ 243 = 2.43 · 102 ⇒ 2 cifre
3.2 Propagarea erorilor

u = f (x1 , . . . , xn )
X ∂f
∆u ≈ ∆xi
∂xi
X ∂f
|∆u| ≈ |∆xi |
∂xi
X ∂ X ∂
δn ≈ ln f ∆xi ≈ xi ln f δxi
∂xi ∂xi
38 Teoria erorilor
Exemplul 3.2.1 Găsiţi o limită a erorii absolute şi relative pentru volumul sferei
3
V = πd6 cu diametrul egal cu 3.7cm ± 0.04cm şi π ≈ 3.14.
∂V 1
= d3 = 8.44
∂π 6
∂V 1
= πd2 = 21.5
∂d 2
∂V ∂V
∆V = |∆π| + |∆d| = 8.44 + 21.5 · 0.05 ≈ 1.088 ≈ 1.1
∂π ∂d
1.0888
∆V = ≈ 4%
274
Exemplul 3.2.2 (Se aplică principiul efectelor egale) Un cilindru are raza R ≈
2m, ı̂nălţinea H ≈ 3m. Cu ce erori absolute trebuie determinate R şi H astfel
ı̂ncât V să poată fi calculat cu o eroare < 0.1m3 .
V = πR2 H, ∆V = 0.1m3
∂V ∂V
= R2 H = 12, = 2πRH = 37.7
∂π ∂R
∂V
= πR2 = 12.6, n = 3
∂H
∆V 0.1
∆π ≈ = < 0.003
∂V 3.12
3
∂π
0.1
∆R ≈ < 0.001
3 · 37.7
0.1
∆H ≈ < 0.003
3 · 12.6
3.3 Erorile pentru vectori şi operatori

Rd
Problema 3.3.1 Care este eroarea pentru c
f (u)du când funcţia f este aproxi-
mată prin fb.
Z d
Tf = f (u)du, T : L2 [c, d] → R
c
Z d Z d
kT k = max ε(x)dx = max ε(x)dx = d − c
kε(x)k∞ =1 c {ε(x)| max |ε(x)|=1} c
[c,d]
3.3. Erorile pentru vectori şi operatori 39
kfb(x) − f (x)k∞ := kε(x)k = max |ε(x)| ≤ bf

x∈[c,d]
∆T ≤ (d − c)bf
kT kkxk
Sx (T ) = = max ρx,ε
kT xk ε6=0
Problema 3.3.2 Să se studieze senzitivitatea operatorului aditiv
U (u, v) = u + v, T : (R2 , k · k1 ) → (R, ||)
Soluţie. Fie
(u, v) = (2, 3)
|2| + |3|
S2,3 (T ) = =1
|2 + 3|
În general
|u| + |v|
Sx (T ) =
|u + v|
Dacă u şi v au acelaşi semn
Sx (T ) = 1
Dacă u şi v au semne opuse |u + v| < |u| + |v| şi Sx (T ) > 1.

Senzitivitatea poate fi făcută oricât de mare pentru u şi v de semne contrare şi
apropiate ı̂n modul
u = 0.5, v = −0.499999
∆u , ∆v < 10−6
0.000002
Sx (T ) ≈ ≈ 2 · 10−6
0.999999
6
Concluzie. ε rel.ieşire > 10 ·eroarea rel. de intrare
Morala: evitarea scăderii cantităţilor apropiate
Problema 3.3.3 Indicaţi o modalitate de a evita anularea pentru

ex − 1 |x|√ 1
1) √
2) x + 1 − x x 0
Problema 3.3.4 Să se determine numărul de condiţionare pentru operatorul T :

R2 → R2 T
x x+y
→
y x + 2y
40 Teoria erorilor
Soluţie.
−1
1 1 1 1 2 −1
Tx = × =
1 2 1 2 −1 1
kAk∞ = 3 kA−1 k∞ = 3
cond∞ (T ) = 9
3.4 Aritmetică ı̂n virgulă flotantă

Problema 3.4.1 Să se compare următoarele două metode pentru calculul lui x2 −
y2 :
x ⊗ x y ⊗ y,
(x ⊕ y) ⊗ (x y).
Soluţie. Eroarea relativă pentru x y este
δx y = δ1 = [(x y) − (x − y)]/(x − y)]
|δ1 | ≤ 2ε
Altfel scris
x y = (x − y)(1 + δ1 ) |δ1 | ≤ 2ε
La fel
x ⊕ y = (x + y)(1 + δ2 ) |δ2 | ≤ 2ε
Presupunând că ı̂nmulţirea se realizează calculând produsul exact şi apoi efectu-
ând rotunjirea, eroarea relativă este cel mult 1/2 ulp, deci
u ⊗ v = uv(1 + δ3 ) |δ3 | ≤ ε ∀ u, v ∈ N V F
Se ia u = x y, v = x ⊕ y
(x y) ⊗ (x ⊕ y) = (x − y)(1 + δ1 )(x + y)(1 + δ2 )(1 + δ3 )
Eroarea relativă este

(x y) ⊗ (x ⊕ y) − (x2 − y 2 )
= (1 + δ1 )(1 + δ2 )(1 + δ3 ) − 1 =
(x2 − y 2 )
= δ1 + δ2 + δ3 + δ1 δ2 + δ1 δ3 + δ2 δ3 + δ1 δ2 δ3 < 5ε + 8ε2 ≈ 5ε
3.4. Aritmetică ı̂n virgulă flotantă 41
Pentru cealaltă variantă
(x ⊗ x) (y ⊗ y) = [x2 (1 + δ1 ) − y 2 (1 + δ2 )](1 + δ3 ) =
= [(x2 − y 2 )(1 + δ1 ) + (δ1 − δ2 )y 2 ](1 + δ3 )

Dacă x ≈ y ⇒ (δ1 − δ2 )y 2 ≈ x2 − y 2 , atunci (x − y)(x + y) este mai precis
decât x2 − y 2
(x ⊗ x) (y ⊗ y) − (x2 − y 2 )
δ=
x2 − y 2
(δ1 − δ2 )(1 + δ3 )y 2
= (1 + δ1 )(1 + δ3 ) + −1
x2 − y 2
y2
= δ1 + δ3 + δ1 δ3 + 2 (δ1 − δ2 + δ1 δ3 − δ2 δ3 ).
x − y2
Problema 3.4.2 (Conversia binar zecimal (scriere şi apoi citire))) Pentru preci-
zie simplă avem p = 24 şi 224 < 108 deci 8 cifre par suficiente pentru a recupera
numărul original (totuşi nu este aşa!). Când un număr binar IEEE simplă precizie
este convertit la cel mai apropiat număr zecimal de 8 cifre, nu este ı̂ntotdeauna
posibil să recuperăm unic numărul binar din cel zecimal. Dacă se utilizează nouă
cifre, totuşi, conversia numărul zecimal ı̂n binar va recupera numărul flotant ori-
ginar.
Demonstraţie. Numerele binare ı̂n simplă precizie din intervalul [103 , 210 ) =
[1000, 1024) au zece biţi ı̂n stânga mărcii zecimale şi 14 la dreapta. Există deci
(210 − 103 ) = 393216 numere binare diferite ı̂n acest interval. Dacă numerele
zecimale sunt reprezentate cu 8 cifre avem (210 − 103 )104 = 240000 numere zeci-
male ı̂n acest interval. Deci nu există nici o modalitate de a reprezenta prin 240000
de numere zecimale 393216 numere binare diferite. 8 cifre sunt insuficiente!
Pentru a arăta că nouă cifre sunt suficiente trebuie să arătăm că spaţiul dintre
numerele binare este ı̂ntotdeauna mai mare decât cel dintre numerele zecimale.
Aceasta ne asigură că, pentru fiecare număr zecimal posibil, intervalul de forma

1 1
N − ulp, N + ulp conţine cel puţin un număr binar. Astfel, fiecare număr
2 2
binar se rotunjeşte la un număr zecimal unic, care ne conduce la un număr binar
unic.
Pentru a arăta că spaţiul dintre numerele zecimale este ı̂ntotdeauna mai mic
decât spaţiul dintre numerele binare să considerăm intervalul [10n , 10n+1 ]. Pe
acest interval, spaţiul dintre două numere zecimale consecutive este 10(n+1)−9 .
42 Teoria erorilor
În intervalul [10n , 2m ] unde m este cel mai mic ı̂ntreg astfel ca 10n < 2m , spaţiul
dintre numerele binare este 2m−24 .
Inegalitatea
10(n+1)−9 < 2m−24
rezultă astfel:
10n < 2m
10(n+1)−9 = 10n 10−8 < 2m 10−8 < 2m 2−24
Observaţia 3.4.3 Spaţiul dintre 2 numere zecimale este mai mic decât 10−9 ·
10n+1 = 10n+1−9 = 10n−8 , iar spaţiul dintre 2 numere binare este mai mare
decât 2m · 2−24 = 2m−24 .
Observaţia 3.4.4 Acelaşi raţionament se aplică pentru a arăta că 17 cifre sunt
suficiente pentru a recupera unic un număr ı̂n ı̂n dublă precizie.
Problema 3.4.5 În multe probleme, cum ar fi integrarea numerică şi rezolvarea
numerică a ecuaţiilor diferenţiale, este nevoie să se ı̂nsumeze mai mulţi termeni.
Deoarece fiecare adunare poate introduce o eroare ≈ 1/2ulp, o sumă cu mii
de termeni poate introduce o eroare de rotunjire foarte mare. Să se arate că un
mod simplu de a micşora eroarea este de a efectua sumarea ı̂n dublă precizie şi
celelalte calcule ı̂n simplă precizie.
Soluţie. Pentru a da o estimare grosieră a modului ı̂n care reprezentarea ı̂n

dublă precizie ı̂mbunătăţeşte acurateţea fie s1 = x1 , s2 = x1 ⊕ x2 , . . . , si =
si−1 ⊕ xi . Atunci
si = (1 + δi )(si−1 + xi ),
unde |δi | ≤ ε.
sn = (1 + δn )(sn−1 + xn ) = (1 + δn )sn−1 + (1 + δn )xn

= (1 + δn )(1 + δn−1 )(sn−2 + xn−1 ) + (1 + δn )xn
= (1 + δn )(1 + δn−1 )sn−2 + (1 + δn )(1 + δn−1 xn−1 + (1 + δn )xn = . . .
= (1 + δn )xn + (1 + δn )(1 + δn−1 )xn−1 + · · · + (1 + δn ) . . . (1 + δ1 )x1
n n
! n n n
!
X X X X X
≈ xj 1 + δk = xj + xj δk
j=1 k=j j=1 j=1 k=j
∆x1 ≈ nε, ∆x2 ≈ (n − 1)ε, . . . , ∆xn ≈ ε

X
∆sn ≤ nε |xj |
Dublarea precizie are ca efect ridicarea la pătrat a lui ε. Pentru dublă precizie
1/ε ≈ 1016 deci nε 1 pentru orice valoare rezonabilă a lui n.
Concluzie. Dublarea preciziei schimbă perturbaţia din nε ı̂n nε2 ε.
Există o metodă de ı̂nsumare ı̂n simplă precizie a unui număr mare de numere,
introdusă de Kahan.
Ea utilizează aceeaşi strategie ca ı̂nsumarea directă, dar la fiecare operaţie de
adunare eroarea de rotunjire este estimată şi compensată cu un termen de corecţie.
Principiul de estimare este explicat ı̂n figura 3.1, unde semnificanţii termenilor a
şi b sunt reprezentaţi prin dreptunghiuri. El poate fi reprezentat prin formula
eb = ((a ⊕ b) a) b = (b
s a) b. (3.1)
Astfel, ı̂ntr-o aritmetică binară cu rotunjire, pentru a ≥ b are loc
eb = sb − (a + b);
deci, eroarea de rotunjire este dată exact de (3.1).
a a1 a2
b b1 b2
sb := a ⊕ b a1 a2 + b 1
t := sb
b a b1 0
eb := b
t b −b2
Figura 3.1: Estimarea erorii de rotunjire sb − s = −b2
Pentru ı̂nsumare compensată la fiecare pas eroarea de ı̂nsumare este estimată

ı̂n conformitate cu principiul lui Kahan şi utilizată pentru ajustare (algoritmul 1).
Problema 3.4.6 (Însumare Kahan) Eroarea de rotunjire pentru algoritmul 1 poate

fi estimată prin
n
2
X
|b
sn − sn | ≤ 2 eps +O n eps |xi |. (3.2)
i=1
P
Soluţie. Să vedem ı̂ntâi cum s-a obţinut estimaţia pentru formula xi . Introducen
s1 = x1 , si = (1 + δi )(si−1 + xi ). Atunci suma calculată este sn , care este o sumă
de termeni de forma xi ı̂nmulţit cu o expresie ı̂n δj -uri. Coeficientul exact al lui x1
44 Teoria erorilor
Algoritmul 1 Însumare Kahan

s := x1 ;
e := 0;
for i = 2 to n do
y := xi − e;
t := s + y;
e := (t − s) − y;
s := t
end for
este (1 + δ2 )(1 + δ3 ) . . . (1 + δn ). Deci prin renumerotare, coeficientul lui x2 este

(1 + δ3 )(1 + δ4 ) . . . (1 + δn ) ş.a.m.d. Se procedează la fel ca la problema 3.4.5,
doar coeficientul lui x1 este mai complicat. Avem s0 = e0 = 0 şi
yk = xk ck−1 = (xk − ck−1 )(1 + ηk )

sk = sk−1 ⊕ yk = (sk−1 + yk )(1 + σk )
ek = (sk sk−1 ) yk = [(sk − sk−1 )(1 + γk ) − yk ](1 + δk )
unde toate literele greceşti sunt mărginite de eps. Este mai uşor să calculăm coe-
ficientul lui x1 ı̂n sk − ek şi ek decât ı̂n sk . Când k = 1,
e1 = (s1 (1 + γ1 ) − γ1 )(1 + δ1 ) = y1 ((1 + σ1 )(1 + γ1 ) − 1)(1 + δ1 )

= x1 (σ1 + γ1 + σ1 γ − 1)(1 + δ1 )(1 + η1 )
s1 − c1 = x1 [(1 + σ1 ) − (σ1 + γ1 + σ1 γ1 )(1 + δ1 )](1 + η1 )

= x1 [1 − γ1 − σ1 δ1 − σ1 γ1 − δ1 γ1 − σ1 γ1 δ1 ](1 + η1 ).
Notând coeficienţii lui x1 ı̂n aceste expresii cu Ek şi respectiv Sk , atunci
E1 = 2 eps +O(eps2 )
S1 = 1 + η1 − γ1 + 4 eps2 +O(eps3 ).
Pentru a obţine formula generală pentru Sk şi Ek , dezvoltăm definiţiile lui sk şi
ek , ignorând toţi termenii ı̂n xi cu i > 1. Aceasta ne dă
sk = (sk−1 + yk )(1 + σk ) = [sk−1 + (xk − ek−1 )(1 + ηk )](1 + σk )

= [(sk−1 − ek−1 ) − ηk ek−1 ](1 + σk )
ek = [(sk − sk−1 )(1 + γk ) − yk ](1 + δk )

= {[((sk−1 − ek−1 ) − ηk ek−1 ) (1 + σk ) − sk−1 ] (1 + γk ) + ek−1 (1 + ηk )}

(1 + δk )
= {[(sk−1 − ek−1 )σk − ηk ek−1 (1 + σk ) − ek−1 ] (1 + γk ) + ek−1 (1 + ηk )}
(1 + δk )
= [(sk−1 − ek−1 )σk (1 + γk ) − ek−1 (γk + ηk (σk + γk + σk γk ))] (1 + δk )
sk − ek = ((sk−1 − ek−1 ) − ηk ek−1 ) (1 + σk )−

[(sk−1 − ek−1 )σk (1 + γk ) − ek−1 (γk + ηk (σk + γk + σk γk ))] (1 + δk )
= (sk−1 − ek−1 ) ((1 + σk ) − σk (1 + γk )(1 + δk )) +
ck−1 (−ηk (1 + σk ) + (γk + ηk (σk + γk + σk γk )) (1 + δk ))
= (sk−1 − ek−1 ) (1 − σk (σk + γk + σk γk )) +
ek−1 [−ηk + γk + ηk (γk + σk γk ) + (γk + ηk (σk + γk + σk γk )) δk ]
Deoarece Sk şi Ek trebuie calculate cu precizia eps2 , ignorând termenii de grad
mai mare avem
Ek = σk + O(eps2 ) Sk−1 + −γk + O(eps2 ) Ek−1 ,

Sk = 1 + 2 eps2 +O(eps2 ) Sk−1 + 2 eps +O(eps2 ) Ek−1 .

Utilizând aceste formule se obţine

C2 = σ2 + O(eps2 )
S2 = 1 + η1 − γ1 + 10 eps2 +O(eps3 )
şi, ı̂n general, se verifică uşor prin indicţie că
Ck = σk + O(eps2 )
Sk = 1 + η1 − γ1 + (4k + 2) eps2 +O(eps3 ).
În final vom calcula coeficientul lui x1 din sk . Pentru a obţine această valoare, fie
xn+1 = 0 şi toate literele greceşti cu indicii n + 1 egale cu zero şi calculăm sn+1 .
Atunci sn+1 = sn − cn şi coeficientul lui x1 ı̂n sn este mai mic decât coeficientul
lui sn+1 , care este
Sn = 1 + η1 − γ1 + (4n + 2) eps2 +O(n eps2 ).
Marginea (3.2) este o ı̂mbunătăţire semnificativă faţă de ı̂nsumarea obişnuită,

cu condiţia ca n să nu fie suficient de mare, dar nu este la fel de bună ca ı̂nsumarea
ı̂n dublă precizie.
Un exemplu de expresie care poate fi rescrisă utilizând anularea benignă este
(1 + x)n , unde x 1.
46 Teoria erorilor
Problema 3.4.7 Depunând 100$ pe zi ı̂ntr-un cont cu o rată a dobânzii de 6%

calculată zilnic la sfârşitul anului avem 100[(1 + i/n) − 1]/(i/n)$.
Dacă p = 2 şi p = 24 (ca ı̂n IEEE) obţinem 37615.45$ care comparat cu
răspunsul exact, 37614.05$ dă o discrepanţă de 1.40$. Explicaţi fenomenul.
Soluţie. Expresia 1+i/n implică adăugarea unui 1 la 0.0001643836, deci biţii

de ordin mic ai lui i/n se pierd. Această eroare de rotunjire este amplificată când
(1 + i/n) este ridicat la puterea a n − a. Expresia (1 + i/n)n se rescrie sub forma
exp[n ln(1 + i/n)]. Problema este acum calculul lui ln(1 + x) pentru x mic. O
posibilitate ar fi să utilizăm aproximarea ln(1 + x) ' x şi se obţine 37617.26$ cu
o eroare de 3.21$ deci mai mare decât ı̂n situaţia anterioară. Rezultatul de mai jos
ne permite să calculăm precis ln(1 + x)(37614.67$, eroarea 2c). Se presupune că
LN (x) aproximează ln x cu o precizie ≤ 1/2ulp. Problema care o rezolvă este
aceea că atunci când x este mic LN (1 ⊕ x) nu este apropiat de ln(1 + x) deoarece
1 ⊕ x nu este precis. Adică valoarea calculată pentru ln(1 + x) nu este apropiată
de valoarea actuală când x ≤ 1.
I. Dacă ln(1 + x) se calculează utilizând formula


 x dacă 1 ⊕ x = 1

ln(1 + x) =
x ln(1 + x)
dacă 1 ⊕ x 6= 1


(1 + x) − 1

eroarea relativă este cel mult 5ε când 0 ≤ x < 3/4 cu condiţia ca scăderea să se
realizeze cu o cifră de gardă, ε < 0.1 şi ln este calculat cu o precizie de 1/2ulp.
Această formulă este operaţională pentru orice valoare a lui x, dar este intere-
santă dacă x 1, când apare anulare catastrofală ı̂n formula naivă pentru calculul
lui ln(1 + x). Deşi formula pare misterioasă ea are o explicaţie simplă.
x ln(1 + x)
ln(1 + x) = = xµ(x)
x
ln(1 + x)
µ(x) =
x
va suferi o eroare mare când se adaugă 1 la x. Totuşi µ este aproape constantă
deoarece ln(1 + x) ' x. Deci dacă x se schimbă puţin eroarea va fi mică. Cu alte
e ' x, xµ(e
cuvinte, dacă x x) va fi o aproximare bună pentru xµ(x) = ln(1 + x).
Există o valoare pentru x
e astfel ı̂ncât x
e + 1 să poată fi calculat precis? Deci x
e=
(1 ⊕ x) 1, deoarece ı̂n acest caz 1 + x e = 1 ⊕ x.
ln(1 + x) 3
Lema 3.4.8 Dacă µ(x) = , atunci pentru 0 ≤ x ≤
x 4
1/2 ≤ µ(x) ≤ 1 şi |µ0 (x)| ≤ 1/2.
Demonstraţie. µ(x) = 1 − x/2 + x2 /3 − . . . este o serie alternată cu termeni

descrescători, deci pentru x ≤ 1,
x
µ(x) ≥ 1 − ≥ 1/2 şi µ(x) ≤ 1.
2
3
Seria Taylor a lui µ0 (x) este de asemenea alternată şi dacă x ≤ , termenii
4
sunt descrescători deci
1 2x 1
−1/2 ≤ µ0 (x) ≤ − + sau − ≤ µ0 (x) ≤ 0.
2 3 2
Demonstraţia teoremei.
x2 x3
ln(1 + x) = x − + − ... (Taylor)
2 3
x2 x
alternată şi 0 < x − ln(1 + x) < , δ pentru ln(1 + x) ≈ x < . Dacă 1 ⊕ x = 1,
2 2
ε
atunci |x| < ε, deci δ < .
2
Dacă 1 ⊕ x 6= 1, fie xb definit prin 1 ⊕ x = 1 + x b
0 ≤ x < 1 ⇒ (1 ⊕ x) 1 = x b. Dacă ı̂mpărţirea şi logaritmul se calculează
cu o precizie de 1/2ulp
ln(1 ⊕ x) ln(1 + x
b)
(1 + δ1 )(1 + δ2 ) = (1 + δ1 )(1 + δ2 ) =
(1 ⊕ x) 1 x
b
= µ(b
x)(1 + δ1 )(1 + δ2 ); |δ1 | ≤ ε, |δ2 | ≤ ε
x) − µ(x) = (b
µ(b x − x)µ(ξ) ξ ∈ (x, x
b)
b, |b
Din definiţia lui x x − x| ≤ ε. Aplicăm
ε µ(b
x) ε
|µ(b
x) − µ(x)| ≤ sau −1 ≤ ≤ε
2 µ(x) 2|µ(x)|
adică
µ(b
x) = µ(x)(1 + δ3 ), |δ3 | ≤ ε
x ln(1 + x)
(1 + δ1 )(1 + δ2 )(1 + δ3 )(1 + δ4 ), |δi | ≤ ε
(1 + x) − 1
Dacă ε > 0.1 atunci
(1 + δ1 )(1 + δ2 )(1 + δ3 )(1 + δ4 ) = 1 + δ
cu |δ| < 5ε.

48 Teoria erorilor
Problema 3.4.9 Dacă b2 ≈ 4ac, eroarea de rotunjire

√ poate contamina jumătate
−b ± b2 − 4ac
din cifrele rădăcinii calculate cu formula (β = 2).
2a
Soluţie. Dacă eroarea relativă este nε atunci numărul de cifre contaminat este
logβ n. Fie ∆ = b2 − 4ac. Eroarea la calculul discriminantului va fi
((b ⊗ b) (4a ⊗ c) = (b2 (1 + δ1 ) − 4ac(1 + δ2 ))(1 + δ3 ) =
= [∆(1 + δ1 ) − 4ac(δ1 − δ2 )] (1 + δ3 ).
Pentru a estima eroarea vom ignora termenii de ordinul doi ı̂n δi , eroarea fiind
∆(δ1 + δ3 ) − 4acδ4 , |δ4 | = |δ1 − δ2 | ≤ 2ε
Deoarece δ 4ac, primul termen ∆(δ1 + δ3 ) poate fi ignorat. Pentru a estima

al doilea termen scriem
ax2 + bx + c = a(x − x1 )(x − x2 ),
deci ax1 x2 = c
b2 ≈ 4ac ⇒ x1 ≈ x2 ⇒ 4acδ4 ≈ 4a2 x21 δ4

√ p
Valoarea calculată pentru ∆ este ∆ + 4a2 x21 δ4 .
Aplicăm inegalitatea
p p
p − q ≤ p2 − q 2 ≤ p2 + q 2 ≤ p + q, p ≥ q.
Obţinem p √
∆ + 4a2 x1 δ4 = ∆ + E
unde q
|E| ≤ 4a2 x21 |δn |
√
∆
√
deci eroarea absolută pentru √ 2a
este aproximativ x1 δn .
Deoarece δ4 ≈ β −p , δ4 ≈ β −p/2 şi deci această eroare absolută contaminea-
ză jumătate din biţii rădăcinii x1 = x2 .
3.5 Condiţionarea unei probleme

Exemplul 3.5.1 (Recurenţe) Calculăm
Z 1 n
t
In = dt pentru n ∈ N
0 t+5
3.5. Condiţionarea unei probleme 49
Z 1
dt 1 6
I0 = = ln(t + 5) = ln (3.3)
0 t+5 0 5
t 5
=1−
t+5 t+5
1
Ik = −5Ik−1 + , k = 1, 2, . . . , n (3.4)
k
y0 = I0 , yn = In
yn = fn (I0 )
y0 → fn → yn
fn : R → R
Ne interesează condiţionarea lui fn ı̂n y0 = I0 . Rezultatul final va fi o aproxi-
mare In∗ = fn (I0∗ ) şi vom avea
In∗ − In I ∗ − I0
= (cond fn )(I0 ) 0
In I0
Aplicând (3.4) obţinem
yn = fn (y0 ) = (−5)n y0 + pn ,
cu pn independent de y0 .
y0 f 0 (y0 ) y0 (−5)n
(cond fn )(y0 ) = = .
yn yn
Deoarece In este descrescător

I0 5n I0 · 5n
(cond fn )(I0 ) = > = 5n
In I0
Spunem că avem de-a face cu o problemă prost condiţionată. Cum putem evita
fenomenul?
În loc să ı̂nmulţim cu un număr mare, mai bine ı̂mpărţim cu un număr mare.
Scriem (3.4) astfel

1 1
yk−1 = − yk , k = ν, ν − 1, . . . , n + 1
5 k
Problema este, desigur, cum să calculăm valoarea de pornire yν .

Înainte de a ı̂ncepe cu aceasta să observăm că avem o nouă cutie neagră
50 Teoria erorilor
y ν → gn → y n
−ν−n
yν − 15
(cond gn )(yν ) = , ν > n.
yn
Pentru yν = Iν , avem folosind monotonia
ν−n
1
(cond gn )(Iν ) < , ν>n
5
ν−n ∗
In∗ − In I ∗ − Iν 1 Iν − Iν
= (cond gn )(Iν ) ν <
In Iν 5 Iν
Dacă luăm Iν∗ = 0, comiţând o eroare de 100% ı̂n valoarea de pornire obţinem
eroarea relativă ν−n
In∗ − In 1
< , ν>n
In 5
Dacă alegem ν suficient de mare, de exemplu
ln 1ε
ν >n+ (3.5)
ln 5
eroarea relativă este < ε. Avem deci următorul algoritm pentru calculul lui In : se
dă precizia ε, se alege n, cel mai mic ı̂ntreg care satisface (3.5) şi se calculează
In ν ∗ = 0

∗ (3.6)
= 51 k1 − Ik∗ , k = ν, ν − 1, . . . , n + 1

Ik−1
Aceasta va produce o aproximaţie suficient de precisă In∗ ≈ In chiar ı̂n pre-

zenţa erorilor de rotunjire din (3.6).
Idei similare se pot aplica şi la problema mai importantă a calculării soluţiilor
unor recurenţe liniare de ordinul II, cum ar fi cele satisfăcute de funcţiile Bessel
şi de multe alte funcţii ale fizicii matematice. Procedura recurenţelor regresive
(retrograde) este strâns legată de teoria fracţiilor continue.
Problema 3.5.2 (Condiţionarea ecuaţiilor algebrice) Fie ecuaţia:
p(x) = xn + an−1 xn−1 + · · · + a1 x + a0 = 0, a0 6= 0 (3.7)

şi ξ o rădăcină simplă a ei:
p(ξ) = 0, p0 (ξ) 6= 0.
Problema este de a se determina ξ, dându-se p. Vectorul de date
a = [a0 , a1 , . . . , an−1 ]T ∈ Rn
constă din coeficienţii polinomului p, iar rezultatul este ξ, un număr real sau com-
plex. Astfel avem:
ξ : Rn → C, ξ = ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )
Care este condiţionarea lui ξ?
Soluţie. Definim
∂ξ
aν ∂a
γν = (condν ξ)(a) = ν
, ν = 0, 1, . . . , n − 1 (3.8)
ξ
Vom alege o normă convenabilă, de exemplu norma

n−1
X
kγk1 := |γν |
ν=0
a vectorului γ = [γ0 , . . . , γn−1 ]T , pentru a defini

n−1
X
(condξ)(a) = (condν ξ)(a) (3.9)
ν=0
Pentru a determina derivatele parţiale ale lui ξ ı̂n raport cu aν , observăm că
avem identitatea:
[ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )]n + an−1 [ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )]n−1 + · · · +
+aν [ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )]ν + · · · + a0 = 0.

Derivând ı̂n raport cu aν obţinem
∂ξ ∂ξ
n[ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )]n−1 + an−1 (n − 1)[ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )]n−2 + ···+
∂aν ∂aν
∂ξ ∂ξ
+aν ν[ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )]ν−1
+ · · · + a1 + [ξ(a0 , a1 , . . . , an−1 )]ν ≡ 0
∂aν ∂aν
unde ultimul termen provine din derivarea produsului aν ξ ν .
Ultima identitate se poate scrie
∂ξ
p0 (ξ) + ξν = 0
∂aν
52 Teoria erorilor
∂ξ
Deoarece p0 (ξ) 6= 0, putem obţine ∂aν
şi să ı̂nlocuim ı̂n (3.8) şi (3.9) pentru a
obţine
n−1
1 X
(condξ)(a) = 0
|aν ||ξ|ν (3.10)
|ξp (ξ)| ν=0
Vom ilustra (3.10) considerând un polinom p de grad n cu rădăcinile 1, 2, . . . , n
n
Y
p(x) = (x − ν) = xn + an−1 xn−1 + · · · + a0 (3.11)
ν=1
Acesta este un exemplu faimos, datorat lui Wilkinson, care a descoperit proasta
condiţionare a anumitor zerouri aproape printr-un accident. Dacă luăm ξµ = µ,
µ = 1, 2, . . . , n se poate arăta că
minµ condξµ = condξ1 ∼n2 când
nn → ∞
√
maxµ condξµ ∼ 2−√12 πn √2+1 când n → ∞.
( ) 2−1
Cea√ mai prost condiţionată rădăcină este ξµ0 cu µ0 ı̂ntregul cel mai apropiat
de n/ 2 când n este mare. Numărul său de condiţionare creşte ca (5.828 . . . )n ,
deci exponenţial. De exemplu pentru n = 20 condξµ0 = 0, 540 × 1014 .
Exemplul ne ı̂nvaţă că rădăcinile unei ecuaţii algebrice scrise ı̂n forma (3.7) pot
fi extrem de sensibile la schimbări mici ale coeficienţilor. De aceea este contraindi-
cat să se exprime orice polinom cu ajutorul puterilor ca ı̂n (3.7) şi (3.11). Aceasta
este ı̂n particular adevărat pentru polinoamele caracteristice ale matricelor. Este
mult mai bine să lucrăm cu matricele ı̂nsele şi să le reducem (prin transformări
de similaritate) la o formă care să permită obţinerea rapidă a valorilor proprii -
rădăcini ale ecuaţiei caracteristice.
Problema 3.5.3 Presupunem că o rutină de bibliotecă pentru funcţia logaritmică
ne furnizează y = ln x pentru orice număr ı̂n virgulă flotantă, x, producând un yA
ce satisface yA = (1 + ε) ln x, |ε| ≤ 5eps. Ce putem spune despre condiţionarea
algoritmului A?
Soluţie. Avem evident
yA = ln xA unde xA = x1+ε (unic)
În consecinţă
xA − x x1+ε − x
= = |xε − 1| ≈ |ε ln x| ≤ 5| ln x|eps
x x
şi deci (cond A)(x) ≤ 5| ln x|. Algoritmul A este bine condiţionat exceptând ve-
cinătatea dreaptă a lui x = 0 şi pentru x foarte mare. În ultimul caz, totuşi, este
posibil ca x să dea depăşire ı̂nainte ca A să devină prost condiţionat.
Problema 3.5.4 Considerăm problema
f : Rn → R, y = x 1 x 2 . . . xn
Rezolvăm problema prin algoritmul evident
p 1 = x1
pk = f l(xk pk−1 ), k = 2, 3, . . . , n
yA = pn
Care este condiţionarea algoritmului?
Soluţie. Am presupus că x ∈ Rn (t, s). Utilizând legile de bază ale aritmeticii
maşinii obţinem
p 1 = x1
pk = xk pk−1 (1 + εk ), k = 2, 3, . . . , n, |εk | ≤ eps
de unde
pn = x1 . . . xn (1 + ε2 )(1 + εq ) . . . (1 + εn )
Aici, putem lua de exemplu (nu se asigură unicitatea)
xA = [x1 , x2 (1 + ε2 ), . . . , xn (1 + εn )]T .
Aceasta ne dă, utilizând norma k · k∞
kxA − xk∞ k[0, x2 ε2 , . . . , xn εn ]T k∞ kxk∞ eps

= ≤ =1
kxk∞ eps kxk∞ eps kxk∞ eps
deci (cond A)(x) ≤ 1 pentru orice x ∈ Rn (t, s) şi algoritmul este bine condiţionat.
Capitolul 4
Rezolvarea numerică a sistemelor

algebrice liniare
4.1 Descompunere LU
A = LU

a11 wT 1 0 a11 wT
A= =
v A0 v/a11 In−1 0 A0 − vwT /a11
Matricea A0 − vwT /a11 se numeşte complement Schur al lui a11 .

1 0 a11 wT
A= =
v/a11 In−1 0 a0 − vwT /a11

1 0 a11 wT 1 0 a11 wT
= =
v/a11 In−1 0 L0 U 0 v/a11 L0 0 U0
Problema 4.1.1 Calculaţi descompunerea LU a matricei

 
2 3 1 5
 6 13 5 19 
A=  2 19 10 23 

4 10 11 31
Soluţie.
2 3 1 5
3 4 2 4
1 16 9 18
2 4 9 21
54
4.1. Descompunere LU 55
       
13 5 15 3 13 5 15 9 3 15
 15 10 23 − 1  3 1 5 =  15 20 23 − 3 1 5  =
10 11 31 2 10 11 31 6 2 10
 
4 2 4
=  16 9 18 
4 9 21
2 3 1 5
3 4 1 4
1 4 1 2
2 1 7 17

0 T 9 18 4 9 18 8 16 1 2
A −vw /a11 = − (2, 4) = − =
9 21 1 9 21 2 4 7 17
2 3 1 5
3 4 2 4
1 4 1 2
2 1 7 3
A0 − vwT /a11 = 17 − 7 · 2 = 3
    
2 3 1 5 1 0 0 0 2 3 1 5
 6 13 5 19   3 1 0 0   0
    4 2 4 
 = 
 2 19 10 23   1 4 1 0   0 0 1 2 
4 10 11 31 2 1 7 1 0 0 0 3
Problema 4.1.2 (Sisteme tridiagonale) Daţi algoritmul de descompunere LU pen-

tru o matrice tridiagonală.
Timp liniar
El. Gaussiană
Factorizare Crout vii = 1
Factorizare Doolittle lii = 1
Exemplu. Crout
   
l11 0 . . . 0 1 u2 . . . 0
 l21 l22 . . . 0 ..
0 1 .
  
L =  .. U =
   
.. . . . .. .. ..
. ..
 
 . .   . . . un−1,n 
0 0 . . . lnn 0 0 ... 1
a11 = l11 (4.1)

56 Rezolvarea numerică a sistemelor algebrice liniare
ai,i−1 = li,i−1 , i = 2, n (4.2)

aii = li,i−1 ui−1,i + lii , i = 2, n (4.3)
ai,i+1 = lii ui,i+1 (4.4)
Ordinea de obţinere este (4.2), (4.4), (4.3) alternativ

Algoritmul:
P 1 l11 := a11
u12 := a12 /l11
P2 for i = 2 to n − 1
li,i−1 := ai,i−1
lii = aii − li,i−1 ui−1,i
ui,i+1 = ai,i+1 /lii
P3 ln,n−1 = an,n−1
ln,n = ann − ln,n−1 un−1,n
4.2 Descompunere LUP

Aici rolul lui a11 va fi jucat de ak1 .
Efectul QA, Q matrice de permutare

ak1 wT 1 0 ak1 wT
QA = =
v A0 v/ak1 In−1 0 A0 − vwT /ak1
Matricea A0 − vwT /ak1 se numeşte complementul Schur al lui ak1 şi este
nesingulară.
Determinăm mai departe descompunerea LUP a complementului Schur
P 0 (A0 − vwT /ak1 ) = L0 U 0 .
Definim
1 0
P = Q
0 P0
care este tot o matrice de permutare.
Avem acum

1 0 1 0 1 0 ak1 wT
PA = QA = =
0 P0 0 P0 v/ak1 In−1 0 A0 − vwT /ak1

1 0 ak1 wT
= =
P v/ak1 P 0
0
0 A0 − vwT /ak1
4.2. Descompunere LUP 57

1 0 ak1 wT
= =
P 0 v/ak1 In−1 0 P 0 (A0 − vwT /ak1 )

1 0 ak−1 wT 1 0 ak1 wT
= = = LU
P 0 v/ak1 In−1 0 L0 U 0 P 0 v/ak1 L0 0 U0
De notat că ı̂n acest raţionament atât vectorul coloană cât şi complementul
Schur se ı̂nmulţesc cu matricea de permutare P 0 .
Problema 4.2.1 Să se calculeze descompunerea LUP a matricei

 
2 0 2 0.6
 3
 3 4 −2  
 5 5 4 2 
−1 −2 3.4 −1
Soluţie.
1 2 0 2 0.6 3 5 5 4 2
2 3 3 4 −2 2 3 3 4 −2
3 5 5 4 2 1 2 0 2 0.6
4 −1 −2 3.4 −1 4 −1 −2 3.4 −1
3 5 5 4 2 3 5 5 4 2
2 0.6 0 1.6 −3.2 2 0.6 0 1.6 −3.2
1 0.4 −2 0.4 −0.2 1 0.4 −2 0.4 −0.2
4 −0.2 −1 4.2 −0.6 4 −0.2 −1 4.2 −0.6
3 5 5 4 2 3 5 5 4 2
1 0.4 −2 0.4 −0.2 1 0.4 −2 0.4 −0.2
2 0.6 0 1.6 −3.2 2 0.6 0 1.6 −3.2
4 −0.2 −1 4.2 −6 4 −0.2 −0.5 4 −0.5
3 5 5 4 2
1 0.4 −2 0.4 −0.2
2 0.6 0 1.6 −3.2
4 −0.2 0.5 4 −0.5
3 5 5 4 2
1 0.4 −2 0.4 −0.2
4 −0.2 0.5 4 −0.5
2 0.6 0 1.6 −3.2
3 5 5 4 2
1 0.4 −2 0.4 −0.2
4 −0.2 0.5 4 −0.5
2 0.6 0 0.4 −3
Verificare.
    
0 0 1 0 2 0 2 0.6 1
 1 0 0 0  3
  3 4 −2   0.4
  1 0 
 = 
 0 0 0 1  5 5 4 2   −0.2 0.5 1 
0 1 0 0 −1 02 3.4 −1 0.6 0 0.4 1
 
5 5 4 2

 −2 0.4 −0.2  
 0 4 −0.5 
−3
Definiţia 4.2.2 Spunem că matricea A n × n este diagonal dominantă pe linii

dacă n
X
|aii | > |aij |, i = 1, n
j=1
j6=i
Problema 4.2.3 Să se rezolve sistemul
x1 + 2x2 + x3 = 4
2x1 + 5x2 + 3x3 = 10
x1 + 3x2 + 3x3 = 7
folosind descompunerea Cholesky.
Soluţie. Calculând radicalii pivoţilor şi complementele Schur se obţine:

     
1 2 1 1 2 1 1 2 1
B= 5 3 ∼ 1 1 ∼ 1 1 .
3 2 1
Sistemele echivalente sunt


 y1 = 4
2y1 + y2 = 10
y1 + y2 + y3 = 7

4.2. Descompunere LUP 59
cu soluţia y = [4, 2, 1]T şi respectiv


 x1 + 2x2 + x3 = 4
x2 + x3 = 2
x3 = 1

cu soluţia x = [1, 1, 1]T .
Problema 4.2.4 Calculaţi descompunerea QR a matricei

3 1
A= .
4 1
Soluţie. Reflexia pentru prima coloană este P = I − 2uuT . Vectorul u se

determină astfel:

x1 + sign(x1 ) kxk2 3+5 8
ũ = = = ;
x2 4 4
√
kũk2 = 82 + 42
2√
√

ũ 8 5
u= = /4 5 = 5√5 .
kũk2 4 5
Matricea de reflexie este

2 √ 2 √ T
1 0 5 5
P = − 2 5 √5 · 5 √5 =
0 1 5 5
4 2 3
− 5 − 45

1 0
= −2 2 1 =
5 5
4 3 = QT ,
0 1 5 5
− 5 5
Se obţine
− 53 − 45

Q=
− 45 35
3
− 5 − 45 −5 − 75

3 1
R=P ·A= · = .
− 54 35 4 1 0 − 15
Problema 4.2.5 Rezolvaţi sistemul

   
1 1 1 3
 1 1 2 x =  4 
2 4 2 8
prin descompunere LUP.
Soluţie. Avem
     
1 1 1 1 3 2 4 2 3 2 4 2
 2 1 1 2 ∼ 1
2 1 1 2 ∼ 2 2
1 2 
1
3 2 4 2 1 1 1 1 1 2
1 1
     
3 2 4 2 3 2 4 2 3 2 4 2
 2 1 −1 1  ∼  2 12 −1 1  ∼  2 12 −1 1  .
2
1 12 −1 0 1 12 1 0 1 21 1 −1
Deci
 
1 0 0
L =  12 1 0 
1
1 1
 2 
2 4 2
U =  0 −1 1 
0 0 −1
 
0 0 1
P =  0 1 0 .
1 0 0
Sistemele triunghiulare corespunzătoare sunt
   
1 0 0 8
 1 1 0 y = Pb =  4 ,
2
1
2
1 1 3
cu soluţia y = [8, 0, −1]T şi

   
2 4 2 8
 0 −1 1  x =  0  ,
0 0 −1 −1
cu soluţia x = [1, 1, 1]T .
Problema 4.2.6 Arătaţi că orice matrice diagonal dominantă este nesingulară.
Soluţie. Fie sistemul Ax = 0. Presupunem că are soluţie nebanală. Există k

astfel ı̂ncât 0 < |xk | = max |xj | = kxk1
1≤j≤n
Deoarece n
X
aij xj = 0, pentru i=k
j=1
4.3. Sisteme de ecuaţii 61
obţinem
n
X n
X
akk xk = − akj xj ⇒ |akk ||xk | ≤ |akj ||xj |
j=1 j=1
j6=i j6=k
n n
X |xj | X
|akk | ≤ |akj | ≤ |akj |
j=1
|x k | j=1
j6=k j6=k
Observaţia 4.2.7 În acest caz EG se face pără permutări.

Dacă lii = 1 avem factorizare Doolittle, iar dacă vii = 1 avem factorizare
Crout.
4.3 Sisteme de ecuaţii

Problema 4.3.1 Arătaţi că m-norma
n
X
kAkm = max |aij |
i
j=1
este naturală.
Soluţie. Vom arăta că
kAkm = max kAxk∞

kxk∞ =1
Fie x ∈ Rn astfel ı̂ncât
kxk∞ = max |xi | = 1

1≤i≤n
n
X
kAxk∞ = max |(Ax)i | = max aij xj ≤
1≤i≤n 1≤i≤n
j=1
n
X n
X
≤ max |aij | max |xj | = max |aij |kxk∞ =
1≤i≤n 1≤j≤n 1≤i≤n
j=1 j=1
n
X
= max |aij |
1≤i≤n
j=1
n
X
kAxk∞ ≤ max |aij |, ∀ x ∈ Rn , kxk∞
1≤i≤n
j=1
n
X
kAkm = max ≤ max |aij | (4.5)
kxk∞ =1 1≤i≤n
j=1
Fie p ∈ N, 1 ≤ p ≤ n astfel ı̂ncât

n
X n
X
|apj | = max |aij |
1≤i≤n
j=1 j=1
Alegem x astfel ı̂ncât

1 dacă apj ≥ 0
xj =
−1 dacă apj < 0
kxk∞ = 1, apj xj = |apj |, ∀ j = 1, n

n
X n
X n
X n
X
kAxk∞ = max aij xj ≥ apj xj = |apj | = max |aij |,
1≤i≤n
j=1 j=1 j=1 j=1
adică
n
X
kAkm = max kAxk∞ ≥ max |aij | (4.6)
kxk∞ =1 1≤i≤n
j=1
(4.5), (4.6) ⇒ ” = ”.
Problema 4.3.2 Să se arate că l-norma

n
X
kAkl = max |aij |
1≤j≤n
i=1
este naturală.
Soluţie.
n
?
X
kAkl := max kAxk1 = max |aij |
kxk1 =1 1≤j≤n
i=1
n
Fie x ∈ R astfel ı̂ncât kxk1 = 1
n
X n
X n
X n X
X n n X
X n
kAxk1 = |(Ax)i | = aij xj ≤ |aij ||xj | = |aij ||xj | =
i=1 i=1 j=1 i=1 j=1 j=1 i=1
n
X n
X n
X n
X n
X
= |xj | |aij | ≤ |xj | max |aij | = kxk1 max |aij |,
1≤j≤n 1≤j≤n
j=1 i=1 j=1 i=1 i=1
adică n
X
kAkl ≤ max |aij |.
1≤j≤n
i=1
Fie p ∈ N, 1 ≤ p ≤ n astfel ı̂ncât

n
X n
X
max |aij | = |aip |
1≤j≤n
i=1 i=1
şi x ∈ Rn astfel ı̂ncât xi = δip . Avem kxk1 = 1.

n
X n
X n
X n
X n
X
kAkl ≥ kAxk1 = |(Ax)i | = aij xj = |aip xp | = max |aij |
1≤j≤n
i=1 i=1 j=1 i=1 i=1
Problema 4.3.3 Arătaţi că norma euclidiană, l-norma şi m-norma sunt norme
matriciale.
Problema 4.3.4 Rezolvaţi sistemul


 5x1 + x2 + x3 = 7
x1 + 5x2 + x3 = 7
x1 + x2 + 5x3 = 7

utilizând metoda lui Jacobi şi metoda Gauss-Seidel.

De câte iteraţii este nevoie pentru a se putea atinge o precizie dorită ε?
Soluţie.  
n
(k) 1  X (k−1) 

xi =  b i − a ij x j (4.7)
aii  j=1

j6=i
i−1 n
!
(k) 1 X (k)
X (k−1)
xi = bi − aij xj − aij xj (4.8)
aii j=1 j=i+1
x(0) = (0, 0, 0)T

(1) 7 7 7
x = , ,
5 5 5
(k) 1 (k−1) (k−1)

x1 = (7 − x2 − x3 )
5
(k) 1 (k−1) (k−1)
x2 = (7 − x1 − x3
5
(k) 1 (k−1) (k−1)
x3 = (7 − x1 − x2
5

(2) 1 7 7 21
x1 = 7− − =
5 5 5 25

(2) 1 7 7 21
x2 = 7− − =
5 5 5 25
(2) 21
x3 =
25
(k) 1 (k−1) (k−1)
x1 = (7 − x2 − x3 )
5
(k) 1 (k) (k−1)
x2 = (7 − x1 − x3 )
5
(k) 1 (k) (k)
x3 = (7 − x1 − x2
5
(1) 7 (1) 7 7
x1 = , x2 = − = 0
5 5 5
(1) 7 7 21
x3 = − =
5 25 25
(2) 7 21 175 − 21 154
x1 = − = =
5 125 125 125
(2) 7 154 21 (3) 7 154 (2)
x2 = − − , x3 = − − x2
5 625 125 5 125
Pentru a rezolva a doua parte a problemei vom scrie sistemul sub forma
(k)kT kk
x = T x + c ⇒ kx − x k ≤ kx(1) − x(0) k
1 − kT k
Pentru Jacobi 
 x1 = 15 (7 − x2 − x3 )
x2 = 15 (7 − x1 − x3 )
x3 = 15 (7 − x1 − x2 )

− 15 − 15 7
   
0 5
x = − 15
 0 − 15  x +  7
5

− 15 − 51 0 7
5
2
kTJ km = = kTJ kl
5
kTJ kk
kx(1) − x(0) k < ε
1 − kTJ k
T
7 7 7 7
x(0) = 0, x =(1)
, , , kx1 k =
5 5 5 5
k
2
5 7 2k 7
· = k−1 · 3 · < ε
3 5 5 5
5
k
2
· 21 < ε, k(ln 2 − ln 5) + ln 21 > ln ε
5
Pentru Gauss-Seidel x(0) = 0
(1) 1 7
x1 = (7) =
5 5

(1) 1 (1) (0) 7 1 7 1 1 28
x2 = (7 − a21 x1 − a23 x2 ) = − · = 7 − =
5 5 5 5 5 25 25
(1) 1 (1) (1) 7 1 7 28 35 − 7 − 28
x3 = (7 − a31 x1 − a32 x2 ) = − · − = =0
5 5 5 5 25 25
7 28 7
kx(1) − x(0) k∞ = , ,0 =
5 25 5
x(k) = (D − L)−1 U x(k−1) + (D − L)−1 b

(k) (k−1) (k−1)

 a11 x1 = −a12 x2 − · · · − a1n xn + b1
(k) (k) (k)

a21 x1 + a22 x2 = −a23 x3 − · · · + b2


 . ..
 (k) (k) (k)
an1 x1 + an2 x2 + · · · + ann xn = bn

   
5 0 0 0 0 0
D =  0 5 0  , L =  −1 0 0 
0 0 5 −1 −1 0
   
0 −1 −1 5 0 0
U =  0 0 −1  , E = D − L =  1 5 0 
0 0 0 1 1 5
 
5 1 1
T
det E = 125, E =  0 5 1 
0 0 5
5 1 0 1
Γ11 = (−1)1+1 = 25, Γ12 = (−1)1+2 =0
0 5 0 5
0 5 1 1
Γ13 = (−1)1+3 = 0, Γ21 = (−1)2+1 = −5
0 0 0 5
5 1 5 1
Γ22 = (−1)1+2 = 25, Γ23 = (−1)2+3 =0
0 5 0 0
1 1 5 1
Γ31 = (−1)3+1 = −5, Γ32 = (−1)3+2 = −5
5 1 0 1
5 1
Γ33 = (−1)3+3 = 25
0 5
1
 
5
0 0
E −1 =  − 251 1
5
0 
1 1 1
− 25 − 25 5
 1
0 − 15 − 15
   
5
0 0 0 −1 −1
TGS = (D−L)−1 U =  − 25
1 1
5
1
0   0 0 −1  =  0 25 4 
− 25
1 1 1 1 2
− 25 − 25 5 0 0 0 0 25 25
2
kTGS kn =
5
2 k

5 7
3 · <ε
5
5
Problema 4.3.5 Arătaţi că pentru A ∈ Mn,n (R)
kAk2 = [ρ(At A)]1/2

Capitolul 5
Calculul cu diferenţe
Să considerăm mulţimea
M = {ak | ak = a + kh, k = 0, m, a, h ∈ R}
Definiţia 5.0.1 Pentru f : M → R, cantitatea
∆h f (ai ) = f (ai + h) − f (ai ), i<m
se numeşte diferenţa finită de ordinul I cu pasul h a funcţiei f ı̂n punctul ai .

Diferenţa finită de ordinul k se defineşte recursiv prin
∆kh f (ai ) = ∆n (∆hk−1 f (ai ))
Au loc relaţiile
m
i m
X
∆m
h f (a) = (−1) f [a + (m − i)h]
i=0
i
m
X n
∆m
h f (a) = m−i
(−1) f (a + ih)
i=0
i
k
X k
f (ak ) = ∆ih f (a)
i=0
i
m
X m
m
∆h (f g)a = ∆ih f (a)∆m−ih g(a + ih)
i=0
i
Valorile [∆m r m r
1 x ]x=0 = ∆ 0 se numesc diferenţele lui 0.
m
m−i m
X
m r
∆ 0 = (−1) ir
i=0
i
67
68 Calculul cu diferenţe
Problema 5.0.2 Aplicaţie. Vom stabili o formulă explicită pentru calculul sumei
Sm,r = 1r + 2r + 3r + · · · + mr
cu ajutorul diferenţelor lui 0.

r
X m+1
Sm,r = ∆i 0r
i=1
i+1
p
X p
f (ap ) = ∆kh f (a)
j=0
k
m
m−i m
X
m
∆h f (a) = (−1) f (a + ih)
i=0
i
f (x) = xr
p
X p
r
p = f (p) = ∆k 0r , p = 1, 2, . . . , m
k
k=0
1 1
r
1 = ∆0 0r + ∆1 0r
0 1
2 0 r 2 1 r 2
r
2 = ∆0 + ∆0 + ∆2 0r
0 1 2
...
m 0 r m 1 r m
m =r
∆0 + ∆ 0 + ··· + ∆m 0r
0 1 m
m r
X j j+1 m j r
X m+1
Sm,r = + + ··· + ∆0 = ∆j 0r
j=1
j j j j=1
j + 1
Deoarece
dacă m > r, ∆o 0r = 0 pentru j = r + 1, m iar pentru m < r,
m+1
= 0, pentru j = m + 1, m + 2, . . . , r.
j+1
Cazuri particulare

m+1 m+1 m(m + 1)
Sm,1 = ∆0 = = , ∆0 = 1
2 2 2 2 2 2
m + 1 ∆0 m+1 ∆ 0 m(m + 1)(2m + 1)
Sm,2 = + =
2 1 3 2 6
3 2 3 3 3 2
m + 1 ∆0 m+1 ∆ 0 m+1 ∆ 0 m(m + 1)
Sm,3 = + + =
2 1 3 6 4 6 2
Problema 5.0.3 Să se demonstreze formula
1 (−1)m m!hm
∆m
h =
x x(x + h) . . . (x + mh)
(prin inducţie).
69
Definiţia 5.0.4 Prederivata de ordinul m cu pasul h a funcţiei f ı̂n a este

∆m
h f (a)
Dhm f (a) =
hm
Dn0 f (a) = f (a)
Problema 5.0.5 Dacă f are derivată de ordinul m continuă pe (a, a + mh) are
loc
Dhm f (a) = f (m) (a + θm h), θ ∈ (0, 1)
Demonstraţie. Prin inducţie.

f (a + h) − f (a)
Dh f (a) = = f 0 (ξ1 ), ξ1 ∈ (a, a + h)
h
Dhm−1 f (a) = f (m−1) (ξm−1 )|Dh , ξm−1 ∈ (a, a − (m − 1)h)
1 (m−1)
Dhm f (a) = [f (ξm−1 + h) − f (m−1) (ξm−1) ] = f (m) (ξm )
h
ξm ∈ (a, a + mh) ⇒ ξm = a + θm h, θ ∈ (0, 1)
Corolar 5.0.6 f (m) continuă ı̂n a ⇒ lim Dhm (a) = f (m) (a).
h→0
Problema 5.0.7 Să se demonstreze formulele

m
m ah ah + π
∆h cos(ax + b) = 2 sin cos ax + b + m
2 2
m
m ah ah + π
∆h sin(ax + b) = 2 sin sin ax + b + m
2 2
Să se deducă de aici expresiile prederivatelor de ordinul m ale funcţiilor cos x,
sin x şi să se calculeze limitele lor când h → 0.
Soluţie.
∆h cos(ax + b) = cos[a(x + h) + b] − cos(ax + h) =

ah ah
= 02 sin sin ax + b + =
2 2

ah π + ah
= 2 sin cos ax + b + ∆h de n − 1 ori
2 2
π
∆m
h sin(ax + b) = ∆ m
h cos ax + b − =
2
m
ah ah + π π
= 2 sin cos ax + b + m − =
2 2 2
m
ah ah + π
= 2 sin sin ax + b + m
2 2
Făcând a = 1, b = 0 şi ı̂mpărţind cu hm se obţine
!m
h
m sin 2 h+π
Dh cos x = h
cos x + m
2
2
!m
sin h2

h+π
Dhm sin x = h
sin x + m
2
2
1
Problema 5.0.8 Să se calculeze ∆m
h x2 .
Soluţie.

1 1 1 1 1
∆m
h = + + ··· + ∆2h =
x2 x x+h x + mh x
0
Um (x) m
= (−1)m m! 2 (x)
h
Um
m
Y
um (x) = (x + kh)
k=0
m
X m
∆m
h (f g)(a) = ∆ih f (a)∆m−i
h g(a + ih)
i=0
i

m h
k m
X m i
m
δh f (x) = (−1) f x+ −k h
k=0
k 2
Soluţie.
m
1
− 12 k m n
X
m
δ = (E − E 2 )= (−1) E 2 −k
k=0
k
71
Problema 5.0.10 Să se stabilească generalizarea formulei lui Leibniz prin calcul
simbolic.
Soluţie. E h operator de translaţie ce are efect numai asupra lui u

E h operator de translaţie ce are efect numai asupra lui v
∆h u(x)v(x) = u(x + h)v(x + h) − u(x)v(x) =
= (E h E h − I)u(x)v(x)
∆h = EE − I
∆h operator de diferenţă ce are efect asupra lui u
∆h operator de diferenţă ce are efect asupra lui v
En = I + ∆h ∆h = E h − I
∆h = ∆h E h + ∆h
m
X j m−j j
∆m
h = (∆ E
h h + ∆h ) m
= ∆h ∆h E h
j=0
m
X m
∆m
h u(x)v(x) = ∆jh u(x)∆m−j
h v(x + jh)
j=0
j
m
[m,j]
X m
(a + b) = a[m−j,h] b[j,h]
j=0
j
1
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] = ∆m f (a)
n!h h
n
m
X m
m
∆h (f g)(a) = ∆ih f (a)∆m−i
h g(a + ih)
i=0
i
Problema 5.0.11 Să se demonstreze formula de sumare prin părţi.

a+mh a+mh
X a+(m+1)h X
u(x)∆h v(x) = u(x)v(x) − v(x + h)∆h u(x)
a
x=a(h) x=a
Să se calculeze
m
X m
X
x
xb (b > 0, b 6= 1), v(x + h)∆h h(x)
x=0 x=0
Soluţie. Dacă F este o soluţie a ecuaţiei cu diferenţe
∆h F (x) = f (x)
are loc formula de sumare

m
X
f (a + jh) = F [a + (m + 1)h] − F (a)
j=0
∆h F (x) = F (x + h) − F (x) = x, x = a, a + h, . . . , a + mh
∆h F (x) = f (x), F (x) = u(x)v(x)
∆h u(x)v(x) = u(x)∆h v(x) + ∆h u(x)v(x + h)
a+mh a+mh
X X a+(m+1)h
u(x)∆h v(x) + v(x + h)∆h u(x) = u(x)v(x)
a
x=a(h) x=a(h)
bx
u(x) = x, ∆v(x) = bx ⇒ v(x) =
b−1
m m
X bx m+1 X bx
xbx = x − =
x=0
b−1 0
x=0
b − 1
bm+1 1 bm+1 bm+2 − b

= (m + 1) − (b + b2 + · · · + bm+1 ) = (m + 1) −
b−1 b−1 b−1 (b − 1)2

h
− cos x −
2
u(x) = x, ∆v(x) = sin x ⇒ v(x) =
h
2 sin
2

h h
a+mh cos x − a+(m+1)h
X cos x + 2
a+mh
X 2
x sin x = −x +
h h
x=a 2 sin a x=a 2 sin
2 2

h sin x
Deoarece ∆h F (x) = cos x + este satisfăcută pentru F (x) =
2 h
2 sin
2
rezultă că avem
a+mh a+(m+1)h
X h sin x
cos x + =
2 h
x=a 2 sin a
2
73
1
Problema 5.0.12 Să se calculeze ∆m
h x2 .
Soluţie.

1 1 1 1 1
∆m
h = + + ··· + ∆m
h =
x2 x x+h x + mh x
u0m (x) m
= (−1)m m! h
u2m (x)
unde
m
Y
um (x) = (x + kh).
k=0
Problema 5.0.13 Să se demonstreze

(−1)m

1
a0 , a1 , . . . , am ; =
t a0 a1 . . . am
Soluţie. (prin inducţie sau ca şi cât de doi determinanţi).
Problema 5.0.14 Se consideră p + 1 puncte distincte a0 , a1 , . . . , ap . Să se de-

monstreze formula
X
[a0 , a1 , . . . , ap ; tp ] = ar00 ar11 . . . arpp .
r0 +r1 +···+rp =n−p

ak − a0 am − an
[a0 , a1 , . . . , ak−1 , ak+1 , . . . , am ; f ] = [a0 , a1 , . . . , am−1 ; f ]+ [a1 , a2 , . . . , am ; f ]
am − a0 am − a0
Soluţie.
ak , a0 , . . . , ak−1 , ak+1 , . . . , am−1 , am
[a0 , . . . , ak−1 , ak+1 , . . . , am ; f ] − [a0 , . . . , an−1 ; f ]

[a0 , a1 , . . . , am ; f ] = , (5.1)
am − ak
[a0 , . . . , ak−1 , ak+1 , . . . , am ; f ] − [a1 , . . . , am ; f ]
[a0 , a1 , . . . , am ; f ] = (5.2)
a0 − ak
Egalând cele două relaţii rezultă relaţia dorită.
Problema 5.0.16 Dacă f, g : X → R, atunci

m
X
[x0 , . . . , xm ; f g] = [x0 , . . . , xk ][xk , . . . , xm ; g]
k=0
Demonstraţie. Prin inducţie după m

m=1
[x0 , x1 ; f g] = f (x0 )[x0 , x1 ; g] + [x0 , x1 ; f ]g(x1 ) =

g(x1 ) − g(x0 ) f (x1 ) − f (x0 )
= f (x0 ) + g(x1 ) =
x1 − x0 x1 − x0
f (x1 )g(x1 ) − f (x0 )g(x0 )
=
x1 − x0
Presupunem relaţia adevărată pentru m − 1, adică
m−1
X
[x0 , . . . , xm−1 ; f g] = [x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xm−1 ; g]
k=0
def 1
[x0 , . . . , xn ; f g] = ([x1 , . . . , xm ; f g] − [x0 , . . . , xm−1 ; f g]) =
xm − x0
m−1
1 X
= ([x1 , . . . , xk+1 ; f ][xk+1 , . . . , xn ; g]−[x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xn−1 ; g])
xm − x0 k=0
Adunând şi scăzând sub simbolul de ı̂nsumare [x0 , . . . , xk ; f ][xk+1 , . . . , xm ; g]
şi grupând convenabil se obţine
( m−1
1 X
[x0 , . . . , xm ; f g] = [x0 , . . . , xk ; f ]([xk+1 , . . . , xm ; g]−[xk , . . . , xm−1 ; g])+
xm − x0 k=0
m−1
)
X
+ [xk+1 , . . . , xn ; g]([x1 , . . . , xk+1 ; f ] − [x0 , . . . , xk f ]) =
k=0
( m−1
1 X
= (xm − xk )[x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xm ; g]+
xn − x0 k=0
m
)
X
+ (xk − x0 )[x0 , . . . , xn ; f ][xk , . . . , xn ; g] =
k=1
(
1
= (xm − x0 )[x0 ; f ][x0 , . . . , xn ; g]+
xn − x0
75
m−1
X
+ (xm − x0 )[x0 , . . . , xk ; f ][xk , . . . , xm ; g]+
k=1
)
+(xm − x0 )[x0 , . . . , xm ; f ][xm ; g] =
m
X
= [x0 , . . . ,k ; f ][xk , . . . , xm ; g]
k=0
Observaţia 5.0.17 Diferenţa divizată se poate introduce ca şi coeficient dominant

ı̂n PIL.
Problema 5.0.18 (Aplicaţie) O modalitate rapidă de a calcula valorile unui po-

linom de grad 3 ı̂n puncte echidistante folosind diferenţe divizate.
P (x) = ax3 + bx2 + cx + d
∆P (x) = P (x + h) − P (x) ⇒ P (x + h) = P (x) + ∆P (x)

∆2 P (x) = ∆P (x + h) − ∆P (x)
∆P (x + h) = ∆P (x) + ∆2 P (x)
∆3 P (x) = ∆2 P (x + h) − ∆2 P (x)
∆2 P (x + h) = ∆2 P (x) + ∆3 P (x)
∆3 P (x) = 6ah3
∆P (0) = ah3 + bh2 + ch = h(h(ah + b) + c)
∆2 P (0) = P (2h) − 2P (h) + P (0) =
= 8ah3 + 4bh2 + 2ch + d − 2ah3 − 2bh2 − 2ch − 2d + d =
= 6ah3 + 2bh2 = 2h2 (3ah + b)
∆3 P (0)
∆k,i+1 = ∆k−1,i + ∆k−1,i+1
Problema 5.0.19 Dacă f, g : M → R are loc

m
X m
(∆m
h f g)(a) = (∆ih f )(a)(∆m−i
h g)(a + ih)
i=0
i
Demonstraţie. Inducţie după m

m=1
(∆h f g)(a) = f (a)(∆h g)(a) + g(a + h)(∆h f )a (5.3)
căci
(∆h f g)(a) = f (a + h)g(a + h) − f (a)g(a)| ± f (a)g(c + h)
(∆h f g)(a) = f (a)[g(a + h) − g(a)] + g(a + h)[f (a + h) − f (a)]
Presupunem relaţia adevărată pentru m − 1
m−1
X
m−1
(∆m−1
h f g)(a) = (∆oh f )(a)(∆hm−i−1 g)(a + ih)
i=0
i
m
X m−1
(5.3) ⇒ (∆m
h f g)(a) = [(∆ih f )(a)(∆m−i
h g(a + ih)+
i=0
i
+(∆i+1
h f )(a)(∆h
m−i−1
g(a + (i + 1)h)]
m−1
X m − 1
m
(∆h f g)(a) = (∆ih f )(a)(∆m−i
h g)(a + ih)+
i=0
i
m
X m−1
+ (∆kh f )(a)(∆m−k
h g)(a + kh) =
k=1
k − 1
X m − 1 m − 1
m
= f (a)(∆h g)(a) + + (∆m−i
h g)(a + ih)+
i i−1
+(∆m
h f )(a)g(a + mh).
Problema 5.0.20 (Formula lui Vandermonde)

m
[m,h]
X m [m−j,h] [j,h]
(a + b) = a b .
j=0
j
Demonstraţie. Inducţie după m

m=1
(a + b)[1,h] = a + b

1 [1,h] [0,h] 1 [0,h] [1,h]
a b + a b =a+b
0 1
77
Presupunem că
X m − 1
[m−1,h]
(a + b) = a[m−1−j,h] b[j,h] /(a + b − (m − 1)h)
j
a[m−1−j,h] b[j,h] [a + b − (m − 1)h] = a[m−1−j,h] [a − (m − 1 − h]b[j,h] + a[m−1−j,h] b[j,h] (b − jh)

= a[m−j,h] b[j,h] + a[m−1−j] b[j+1,h] .
m−1
X m−1
[mh] m − 1 [m−j,h] [j,h] X m − 1 [m−1−j,h] [j+1,h]
(a + b) = a b + a b
j=0
j j=0
j
n
m − 1 [m,h] [0,h] X m−1 m−1
= a b + + a[m−j,h] b[j,h]
0 j=1
j j − 1

m − 1 [0,h] [m,h]
+ a b
m−1
m
X m [m−j,h] [j,h]
= a b .
j=0
j
Capitolul 6
Interpolare
6.1 Interpolare polinomială

Fie nodurile xi ∈ [a, b], i = 0, m, i 6= j ⇒ xi 6= xj .
Are loc formula de interpolare Lagrange
f = Lm f + Rm f
unde
m
X
(Lm f )(x) = lk (x)f (xk )
k=0
şi
(x − x0 ) . . . (x − xk−1 )(x − xk+1 ) . . . (x − xm )
lk (x) = =
(xk − x0 ) . . . (xk − xk−1 )(xk − xk+1 ) . . . (xk − xm )
m
Y
(x − xj )
j=0
j6=k u(x)
= m =
Y (x − xk )u0 (xk )
(xk − xj )
j=0
j6=k
unde u(x) = (x − x0 ) . . . (x − xm ).
Dacă α = min{x, x0 , . . . , xm }, β = max{x, x0 , . . . , xm }, f ∈ C m [α, β], f (m)
derivabilă pe (α, β) ∃ ξ ∈ (α, β) astfel ı̂ncât
u(x)
(Rm f )(x) = f (m+1) (ξ)
(m + 1)!
78
6.1. Interpolare polinomială 79
Dacă f ∈ C m+1 [a, b] atunci

Z b
(Rm f )(x) = ϕm (x, s)f (m+1) (s)ds
a
cu " #
m
1 X
ϕm (x; s) = (x − s)m
+ − lk (x)(xk − s)m
+
m! k=0
Dacă lm (x, ·) păstrează semn constant pe [a, b] atunci

" m
#
1 X
(Rm f )(x) = xm+1 − lk (x)xm+1
k f (m+1) (ξ)
(m + 1)! k=0
ξ ∈ [a, b]
m
X
(Nm f )(x) = f (x0 ) + (x − x0 ) . . . (x − xi−1 )[x0 , . . . , xi ; f ]
i=0
f = Nm f + Rm f formula de int.Newton
(Rm f )(x) = u(x)[x, x0 , . . . , xm ; f ] x ∈ [a, b]
Pentru noduri echidistante
xi = x0 + ih, i = 0, m
m
t[m+1] X

m−i m 1
(Lm f )(x0 + th) = (−1) f (xi )
m! i=0 i t−i
hm+1 t[m+1] (m+1)

(Rm f )(x0 + th) = f (ξ)
(m + 1)!
m
X t
(Nm f )(x0 + th) = (Nm f )(t) = ∆kh f (x0 )
k=0
k
(Formula Gregory-Newton, formula lui Newton cu diferenţe progresive)
m
X t+k−1
(Nm f )(x) = (Nm f )(x0 + th) = f (xn ) + ∇kh f (xm ) =
k=1
k
m
X −t k
= (−1) ∇kh (xm )
k=0
k
80 Interpolare
(Formula lui Newton cu diferenţe regresive)

n
t + k − 1 ∆2k−1 f1−k + ∆2k−1 f−k
X
S2n+1 (x0 + th) = f (x0 ) + +
k=1
2k − 1 2
n
X t t+k−1
+ ∆2k f−k
k=1
2k 2k − 1
t + n ∆2n+1 f−n + ∆2n+1

S2n+2 (x0 + th) = S2n+1 (x0 + th) +
2n + 1 2
(Formula lui Stirling)
xk ∈ [a, b], k = 0, m, xi 6= xj (i 6= j)
f : [a, b] → R ∃ f (j) (xk ), k = 0, m, j = 0, rk

n + 1 = m + r0 + · · · + rm = (r0 + 1) + · · · + (rm + 1)
rk
m X
X
(Hn f )(x) = hkj f (j) (xk )
k=0 j=0
rk −j
(x − xk )j X (x − xk )ν 1 (ν)
hkj (x) = uk (x)
j! ν=0
ν! nk (x) x=xk
f = Hn f + Rn f (formula de interpolare a lui Hermite)
m
Y
u(x) = (x − xk )rk +1
k=0
u(x)
uk (x) =
(x − xk )rk +1
Dacă f ∈ C n [α, β] ∃ f (n+1) pe [α, β] atunci
u(x) (n+1)
(Rn f )(x) = f (ξ) ξ ∈ [a, b]
(n + 1)!
Dacă f ∈ C n+1 [α, β] atunci

Z b
(Rm f )(x) = ϕn (x; s)f (n+1) (s)ds
a
unde ( )
rk
m X
1 X
ϕn (x; s) = (x − s)n+ − hkj (x)[(xk − s)n+ ](j)
n! k=0 j=0
6.1. Interpolare polinomială 81
Cazuri particulare
1) rk = 0, k = 0, n Lagrange
2) n = 0, r0 = n Taylor
3) r0 = · · · = rn = 1 formula lui Hermite cu noduri duble
f = H2m+1 f + R2m+1 f
m
X m
X
(H2m+1 f )(x) = hk0 (x)f (xk ) + hk1 (x)f 0 (xk )
k=0 k=0
u0k (xk )

uk (x)
hx0 (x) = 1 − (x − xk )
uk (xk ) uk (xk )
uk (x)
hk1 (x) = (x − xk )
uk (xk )
4) Dacă m = 1, x0 = a, x1 = b
r0 = m,
r1 = n
m
n+1 X "m−i ν #
(x − a)i X n + ν

x−b x−a
(Hm+n+1 f )(x) = f (i) (a)+
a−b i=0
i! ν=0
ν b−a
n
m+1 X " n−j #
µ
(x − b)j X m + µ

x−a x−b
+ f (j) (b)
b−a j=0
j! µ=0
µ a−b
xk ∈ [a, b], k = 0, m, xi 6= xk (i 6= j)
rk ∈ N, Ik ⊆ {0, 1, . . . , rk }, k = 0, m
f : [a, b] → R ∃ f (j) (xk ) k = 0, m, j ∈ In
n = |I0 | + · · · + |Im | − 1
m X
X
(Bn f )(x) = bkj (x)f (j) (xk )
k=0 j∈Ik
f = Bn f + Rn f (formula de interpolare a lui Birkhoff)

Dacă f ∈ C n+1 [a, b] atunci
Z b
(Rn f ) = ϕn (x, s)f (n+1) (s)ds
a
unde ( )
m X
1 X
ϕn (x; s) = (x − s)n+ − bkj (x)[(xk − s)n+ ](j)
n! k=0 j∈Ik
82 Interpolare
Dacă f ∈ C n+1 [a, b] şi ϕn are semn constant pe [a, b]
(Rn f )(x) = E(x)f (n+1) (ξ) ξ ∈ [a, b]

m
xn+1 XX 1
E(x) = − xn−j+1 bkj (x)
(n + 1)! k=0 j∈I (n − j + 1)! k
k
6.2 Interpolare Lagrange

Problema 6.2.1 Să se scrie formula de interpolare a lui Lagrange ı̂n cazurile
speciale m = 1 şi m = 2. Interpretare geometrică.
Soluţie. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi

nodurilor x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1 f ) (x) = f (x0 ) + f (x1 ),
x 0 − x1 x1 − x0
adică dreapta care trece prin punctele (x0 , f (x0 )) şi (x1 , f (x1 )). Analog, polino-
mul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor x0 , x1 şi x2
este
(x − x1 )(x − x2 ) (x − x0 )(x − x2 )
(L2 f ) (x) = f (x0 ) + f (x1 )+
(x0 − x1 )(x0 − x2 ) (x1 − x0 )(x1 − x2 )
(x − x0 )(x − x1 )
f (x2 ),
(x2 − x0 )(x2 − x1 )
adică parabola care trece prin punctele (x0 , f (x0 )), (x1 , f (x1 )) şi (x2 , f (x2 )). In-
terpretarea lor geometrică apare ı̂n figura 6.1.
Problema 6.2.2 Construiţi polinomul de interpolare Lagrange pentru funcţia y =

sin πx alegând x0 = 0, x1 = 16 , x2 = 12 .
Soluţie.
7
(L2 y)(x) = x − 3x2 ,
2
x x − 61 x − 12

1
(R2 y)(x) = π cos πξ, ξ ∈ 0, .
3! 2
6.2. Interpolare Lagrange 83
f
L (x)
2
f
L (x)
1
(a) (L1 f ) (b) (L2 f )
Figura 6.1: Interpretarea geometrică a lui L1 f (stânga) si¸ L2 f
√
Problema 6.2.3 Cu ce eroare se poate calcula 115 cu √ajutorul formulei de
interpolare a lui Lagrange, considerând funcţia f (x) = x şi nodurile x0 =
100, x1 = 121, x2 = 144?
(x − 100)(x − 121)(x − 144) 000

(R2 f )(x) = f (ξ)
6
3 5
f 000 (x) = x− 2
8
3 1 1
|(R1 f )(115)| ≤ · √ · |(115 − 100)(115 − 121)(115 − 144)| =
8 100 65
1
= · 10−5 · 15 · 6 · 29 ≈ 1 · 6 · 10−3
16
Problema 6.2.4 În tabelele cu 5 zecimale corecte se dau logaritmii zecimali ai
numerelor de la x = 1000 la x = 10000 cu eroarea absolută maximă egală cu
1
2
· 10−5 . Este posibil ca interpolarea liniară să conducă la o aceeaşi precizie?
Soluţie.
M M
f (x) = lg x f 0 (x) =f 00 (x) = − 2
x x
M = lg e ≈ 0.4343
(x − a)(x − b)
|(R1 f )(x)| ≤ M2 f
2
1
M2 (f ) = max |f 00 (x)| < · 10−6
2
a<x<a+1
84 Interpolare
b=a+1
x−a=q
1
|(R1 f )(x)| < | q(q − 1) |M2 (f )
2 | {z }
≤ 14
1
|R1 f | ≤ · 10−6 < 10−7
16
deci precizia nu este alterată.
Problema 6.2.5 Relativ la funcţia sin se alcătuieşte următoarea tabelă cu diferenţe

x ∆0 = y ∆f ∆2 f ∆3 f ∆4 f
39◦ 0.6293204 267386 −7992 −318 13
41◦ 0.6560590 259354 −8310 −305 10
43◦ 0.6819984 251084 −8615 −295 10
45◦ 0.7071068 242469 −8910 −285
47◦ 0.7313597 233559 −9195
49◦ 0.7547096 224364
51◦ 0.7771460
Să se aproximeze sin 40◦ , sin 50◦ , sin 44◦ cu formula Gregory-Newton pentru
m = 4.
m
X t
(Nm f )(t) = ∆kh f (x0 )
i=0
k
hm+1 t[m+1] (m+1)

(Rm f )(x0 + th) = f (ξ)
(m + 1)!
t(t − 1) 2 t(t − 1)(t − 2) 3
f (x) ≈ f0 + t∆f0 + ∆ f0 + ∆ f0 +
2 6
t(t − 1)(t − 2)(t − 3) 4
+ ∆ f0 + R4
24
1 1
sin 40◦ ≈ 0.6293204 + · 0.0267386 − (−0.0007992)+
2 8
1 5
+ (−0.0000318) − · 0.0000013 = 0.6427876
16 64
|(R4 f )(t)| ≤ h5 t(t − 1)(t − 2)(t − 3)(t − 4)f (5) (ξ) < 0.0000000028
sin 50◦ se poate aproxima cu formula lui Newton cu diferenţe regresive.
sin 44◦ se poate aproxima cu formula lui Stirling.
6.3. Interpolare Hermite 85
Problema 6.2.6 Să se determine un polinom de interpolare de grad 3 pe interva-

lul [−1, 1] astfel ı̂ncât restul să fie minim.
Soluţie. Restul este minim dacă nodurile de interpolare sunt rădăcinile poli-
nomului Cebâşev de speţa I.
Tm (t) = cos(arccos t)
(b − a)m+1
kRm f k∞ ≤ kf (m+1) k∞
(m + 1)!22m+1
T4 (t) = 8t4 − 8t2 + 1
Tn+1 (t) = 2tTn (t) − Tn−1 (t)
T0 = 1, T1 = t
2k − 1
tk = cos π k = 1, n
2n
6.3 Interpolare Hermite

Problema 6.3.1 Să se determine polinomul de interpolare Hermite cu nodurile
x0 = −1 multiplu de ordinul 3, x1 = 0 simplu şi x2 = 1 multiplu de ordinul 3.
Soluţie.
m = 2, r = 0 = 2, r1 = 0, r2 = 2
rk
m X
X
Hn f )(x) = hkj (x)f (j) (xk )
k=0 j=0
u(x)
uk (x) =
(x − xk )rk +1
rk −j
(x − xk )j X (x − xk )ν 1 (ν)
hkj (x) = uk (x)
j! ν=0
ν! uk (x) x=xk
n+1=3+1+3=7 ⇒ n=6
5(x + 1) (x + 1)2

3 1
h00 (x) = x(x − 1) + +
8 16 2

3 1 5(x + 1)
h01 (x) = x(x − 1) (x + 1) +
8 16
86 Interpolare
x(x − 1)3 (x + 1)2

h02 (x) =
16
h10 (x) = (1 − x2 )3
5(x − 1) (x + 1)2

3 1
h20 (x) = x(x + 1) − +
8 16 2

3 1 3(x − 1)
h21 (x) = x(x + 1) (x − 1) −
8 16
x(x + 1)3 (x − 1)2
h22 (x) =
16
Problema 6.3.2 Aceeaşi problemă, pentru aceleaşi noduri ca mai sus, dar duble.
Soluţie.
r0 = r1 = r2 = 1, m = 2, n = 5, x0 = −1, x1 = 0, x2 = 1
m
X m
X
(H2m+1 f )(x) = hk0 (x)f (xk ) + hk1 (x)f 0 (xk )
k=0 k=0
u0 (xk )

uk (x)
hk0 (x) = 1 − (x − xk ) k
uk (xk ) uk (xk )
uk (x)
hn1 (x) = (x − xn ) u0 (x) = x2 (x − 1)2
uk (xk )
u0 (−1) = 4 u00 (x) = 2x(x − 1)(x − 1 + x) = 2x(x − 1)(2x − 1)
x2 (x − 1)2 x2 (x − 1)2

12
h00 (x) = 1 − (x + 1) = (−3x − 2)
4 4 4
(x + 1)x2 (x − 1)2
h01 (x) =
4
u1 (x) = (x + 1) (x − 1)2
2
u01 (x) = 2(x + 1)(x − 1)2 + 2(x + 1)2 (x − 1) =

= 2(x + 1)(x − 1)(x − 1 + x + 1) = 4x(x − 1)(x + 1)
(x + 1)2 (x − 1)2
h10 (x) = [1 − x · 0] = (x + 1)2 (x − 1)2
1
h11 (x) = (x + 1)2 (x − 1)2 x
u2 (x) = (x + 1)2 x2 u2 (1) = 4
u02 (x) = 2(x + 1)x2 + 2(x + 1)2 x = 2(x + 1)x(2x + 1)

u02 (1) = 2 · 2 · 1 · 3 = 12
(x + 1)2 x2 (x + 1)2 x2

12
h20 (x) = 1 − (x − 1) = [−3x + 4]
4 4 4
(x − 1)(x + 1)2 x2
h21 (x) =
4
Problema 6.3.3 Să se arate că pentru PIH cu noduri duble avem
hk0 (x) = [1 − 2(x − xk )lk0 (xk )] lk2 (x)
hk1 (x) = (x − xk )lk2 (x)

unde lk sunt polinoamele fundamentale Lagrange.
Problema 6.3.4 Să se determine PIH pentru x0 = a, x1 = b, m = 1, r0 = r1 =

1.
Soluţie. Se poate aplica formula cu noduri duble sau generalizarea formulei

lui Taylor.
u0 = (x − b)2 u1 = (x − a)2
(x − b)2

2(a − b)
h00 (x) = 1 − (x − a)
(a − b)2 (a − b)2
(x − b)2 a − b − 2x + 2a (x − b)2

= = [3a − b − 2x]
(a − b)2 a−b (a − b)3
(x − b)2
h01 (x) = (x − a)
(a − b)2
(x − a)2
h10 (x) = [3b − a − 2x]
(b − a)3
2
x−a
h11 (x) = (x − b)
b−a
(H3 f )(x) = h00 (x)f (a) + h01 (x)f 0 (a) + h10 (x)f (b) + h11 (x)f 0 (b)
88 Interpolare
Problema 6.3.5 Se consideră f : [−1, 1] → R. Se notează cu F2n+1 f polinomul

Hermite cu noduri duble determinat de condiţiile
(F2m+1 f )(xk ) = f (xk ), k = 0, m

(F2m+1 f )0 (xk ) = 0.
Să se arate că dacă x0 , x1 , . . . , xm sunt rădăcinile polinomului lui Cebâşev de

speţa I avem:
m 2
1 X Tm+1 (x)
(F2m+1 f )(x) = (1 − xk x) f (xk ).
(m + 1)2 k=0 x − xk
Soluţie.
u0 (xk )

uk (x)
hk0 (x) = 1 − (x − xk )
uk (xk ) uk (xk )
w(x) = (x − x0 )(x − x1 ) . . . (x − xm )
2
w2 (x)

1 Tm+1 (x)
uk (x) = =
(x − xk )2 2m x − xk
u0k (xk )

1 1 1
1 − (x − xk ) = (x − xk ) + + ··· +
uk (xk ) x − xk x0 − x k xn − xk
uk (xk ) = w02 (xk )
u0k (xk ) = w0 (xk )w00 (xk )
m + 1 (−1)k
w0 (xk ) = p
2m 1 − x2k
m + 1
w00 (x) = x sin[(m + 1) arccos x]−
2m
-
√ √ 3
(m + 1) 1 − x2 cos[(m + 1) arccos x] / 1 − x2
m + 1 (−1)k xk
w00 (xk ) = 3
2m
p
2
1 − xk
2
1 Tm+1 (x) 1
hk0 (x) =
2m x − xk w02 (xk )
w0 (xk )w00 (xk )

1 − (x − xk ) =
w02 (xk )
xk (m + 1)2
 
2 1 − (x − xk ) 2m
1 22m (1 − xk )2 

Tm+1 (x) 2 (1 − xk )2 
= · m  =
x − xk 2 (m + 1)2  (m + 1)2 1 
−
22m x − xk
2
1 Tm+1 (x)
= (1 − xk x)
(m + 1)2 x − xk
Problema 6.3.6 (Relaţia lui Cauchy) Arătaţi că ∀ x ∈ R

n
X
j 1 dacă j = 0
li (x)(xi − x) =
0 dacă j = 1, . . . , n
i=0
Soluţie. Pentru t ∈ R şi j ∈ {0, 1, . . . , n} fixat, funcţia x → (x − t)j ∈ Pn

şi coincide cu polinomul său de interpolare ı̂n x0 , . . . , xn ; formula cerută nu este
altceva decât polinomul de interpolare Lagrange pentru t = x.
Problema 6.3.7 (Nucleul lui Peano pentru operatorul de interpolare Lagrange)

a) Arătaţi că pentru f ∈ Cbn+1 [a, b] avem ∀ x ∈ [a, b]
Z b
(Rn f )(x) = f (x) − pn (x) = Kn (x, t)f (n+1) (t)dt
a
cu
n
1 X
Kn (x, t) = [(x − t)n+ − (xi − t)n+ ]li (x)
n! i=0
Deduceţi că
n Z x
X 1 n (n+1)
(Rn f )(x) = (xi − t) f (t)dt li (x)
i=0
n! x i
b) Ce devine K1 (x, t) dacă x ∈ (x0 , x1 )? Deduceţi existenţa unui ξx ∈ (x0 , x1 )

astfel ı̂ncât
E1 (x) = f 00 (ξx )(x − x0 )(x − x1 )/2.
c) Arătaţi că soluţia unică a problemei la limită: ”fiind dat g ∈ C[x0 , x1 ] găsiţi
u ∈ C 2 [x0 , x1 ] astfel ı̂ncât u00 (x) = g(x) pentru x ∈]x0 , x1 [, u(x0 ) = u(x1 ) = 0”
este dată de Z x1
u(x) = K1 (x, t)g(t)dt.
x0
90 Interpolare
Soluţie. a)
Z b
En = (R − nf )(x) = Kn (x, t)f (n+1) (t)dt
a
unde
" n
# n
1 X 1 X
Kn (x, t) = (x − t)n+ − li (x)(xi − t)n+ = [(x−t)n+ −(xi −t)n+ li (x)
n! i=0
n! i=0
Pe de altă parte
Z b
[(x − t)n+ − (xi − t)n+ ]f (n+1) (t)dt =
a
Z x Z x
n n (n+1)
= [(x − t) − (xi − t) ]f (t)dt + (xi − t)n f (n+1) (t)dt
c xi
dar n
X
[(x − t)n − (xi − t)n ]li (x) = 0
i=0
conform relaţiei lui Cauchy.
b)
K1 (x, t) = 0 dacă t 6∈ (x0 , x1 )
căci
K1 (t) = (x − t)+ − (x0 − t)+ l0 (x) + (x1 − t)+ l1 (x)
x − x1 x1 − x x − x0
l0 (x) = = l1 (x) =
x0 − x1 x 1 − x0 x1 − x0
(x − x1 )(t − x0 )


 t ∈ [x0 , x]
K1 (x, t) = x1 − x0
 (t − x1 )(x − x0 ) t ∈ [x, x1 ]

x1 − x0
t.medie (x − x0 )(x − x1 ) 00
K1 (x, t) ≤ 0 ⇒ E1 (x) = f (x)
2
c) Scriind că p1 = 0 este polinomul de interpolare al lui u cu nodurile x0 şi x1
obţinem
Z x1 Z x1
00
u(x) − p1 (x) = k1 (x, t)u (t)dt = k1 (x, t)g(t)dt
x0 x0
p1 (x0 ) = u(x0 ) = 0 = p1 (x1 ) = u(x1 )

Se verifică uşor că problema la limită admite efectiv o soluţie. K1 se numeşte
funcţia lui Green a problemei la limită.
6.4. Interpolare Birkhoff 91
6.4 Interpolare Birkhoff

Problema 6.4.1 Dându-se f ∈ C 2 [0, h], h > 0 să se determine un polinom de
grad minim B astfel ı̂ncât

B(0) = f (0)
(6.1)
B 0 (h) = f 0 (h).
Să se dea expresia restului.
Soluţie. m = 1, r0 = 0, r1 = 1, I0 = {0}, I1 = {1}, n = 1

Soluţia există şi este unică.
0 1
(6.1) ⇒ ∆ = = 1 6= 0
1 0
(B1 f )(x) = b00 (x)f (0) + b11 (x)f 0 (h)
(B1 f )(x) = f (0) + xf 0 (h)
b00 (x) = Ax + b b11 (x) = Cx + D

b00 (x) = 1 b11 (x) = x
Pentru rest se aplică teorema lui Peano.
Z h
(R1 f )(x) = ϕ1 (x; s)f 00 (s)ds
0

−x x ≤ s
ϕ1 (x; s) = (x − s)+ − x =
−s x > s
ϕ1 (x; s) ≤ 0, ∀ x, s ∈ [0, h]
(R1 f )(x) = E(x)f 00 (ξ), ξ ∈ [0, h]
x2 h
E(x) = − hx kR1 f k∞ ≤ kf 00 k∞
2 2
Problema 6.4.2 Pentru f ∈ C 3 [0, h], h ∈ R+ , m = 2, r0 = 1, r1 = 0, r2 =

1, I0 = I = {1}, I1 = {0} să se construiască formula de interpolare Birkhoff
corespunzătoare.
92 Interpolare
Soluţie.
P (x) = a0 x2 + a1 x + a2
 0
 P (0) = a1 = f 0 (0)
h2
P h = a + h2 a1 + a2 = f h2

 0 2 4 0
P (h) = 2ha0 + a1 = f 0 (h)
Rezolvând sistemul se obţine
4x2 − h2 0

(2x − h)(3h − 2x) 0 h
(B2 f )(x) = f (0) + f + f (h)
8h 2 8h

0 h
(B2 f )(x) = b01 (x)f (0) + b10 (x)f + b21 (x)f 0 (h)
2
(2x − h)(3h − 2x) 4x2 − h2
b01 (x) = , b10 (x) = 1, b21 (x) =
8h2 8h
Z h
(R2 f )(x) = ϕ2 (x; s)f 000 (s)ds
0
2
1 h
2 2
ϕ2 (x; s) = {(x − s) − b01 (x)[(0 − s)+ ] + b10 (x) −s − S21 [(h − s)2+ ]0
2 2
" 2 # +
2 2

1 h 4x − h
= (x − s)2+ − −s − (h − s) .
2 2 + 4h

h
ϕ2 (x; s) ≥ 0 dacă x ∈ 0, , s ∈ [0, h]
2

h
ϕ2 (x; s] ≤ 0 pentru x ∈ , h , s ∈ [0, h]
2
Pentru x ∈ [0, h], ϕ2 (x, ·) are semn constant pe [0, h]
Z b
000 (2x − h)(2x2 − 2hx − h2 ) 000
(R2 f )(x) = f (ξ) (x; s)ds = f (ξ), 0≤ξ≤h
a 24
Problema 6.4.3 Să se determine un polinom de grad minim care verifică
P (0) = f (0), P 0 (h) = f 0 (h), P 00 (2h) = f 00 (2h),
unde f ∈ C 3 [0, 2h] (Problema Abel-Goncearov cu două noduri). Daţi expresia

restului.
6.5. Interpolare raţională 93
Soluţie. Din condiţiile de interpolare se obţine
f 00 (2h) 2
P (x) = x + [f 0 (h) − hf 00 (2h)]x + f (0)
2
Tratând problema ca pe o PIB cu m = 2, I0 = {0}, I1 = {1}, I2 = {2}

obţinem
x2
b00 (x) = 1 b11 (x) = x b22 (x) = − hx
2
Z 2h
(R3 f )(x) = ϕ2 (x; s)f 000 (s)ds
0
1
ϕ2 (x; s) = {(x − s)2 − b00 (x)(0 − s)2+ − b11 (x)[(h − s)2+ ]0 − b22 (x)[(2h − s)2+ ]00 }
2!
1
= [(x − s)2+ − 2x(h − s)+ − (x2 − 2hx)(2h − s)0+ ]
2

 s2 x≥s s<h
1 s2 + 2x(h − x) x ≥ s s > h

=
2 x(2s − x) x<s s<h
−x(x − 2h) x<s s>h

ϕ2 (x; s) ≥ 0
Putem aplica corolarul la teorema lui Peano
∃ ξ ∈ [0, 2h] a.ı̂. (R3 f )(x) = E(x)f 000 (ξ),
unde
x3 1 2 x3 h2 x x2

E(x) = − h b11 (x) − 24b22 (x) = − − 2h − hx
6 2 6 2 2
x3 h2 x x3 3h2
= − − hx2 + 2h2 x = − hx2 + x
6 2 6 2
6.5 Interpolare raţională

Problema 6.5.1 Să se determine o aproximare Padé de grad 5 cu n = 2, n = 3
pentru f (x) = ex .
94 Interpolare
Soluţie.
pn (x)
r(x) = , p ∈ Pn , q ∈ Pm
qm (x)
f (k) (0) − r(k) (0) = 0, k = 0, N , N =n+m=5

p(x) f (x)q(x) − p(x)
f (x) − r(x) = f (x) − = =
q(x) q(x)
∞
X m
X n
X
i i
ai x qi x − pi x i
i=0 i=0 i=0
=
q(x)
f −r are o rădăcină multiplă de ordin N . Pentru coeficientul lui xk de la numărător
avem
Xk
ai qk−1 − pk = 0, k = 0, N
i=0
Luăm q0 = 1 şi pn+1 = pn+2 = · · · = pN = 0 şi qm+1 = qm+2 = · · · = qN = 0
1 1 1 1
x5 : q3 + q 2 + q1 = −
2 6 24 120
1 1 1
x4 : q 3 + q 2 + q 1 + =0
2 6 24
1 1
x3 : q 3 + q 2 + q 1 + = 0
2 6
1
x2 : q 2 + q 1 − p 2 + =0
2
x1 : q 1 − p 1 + 1 = 0
x0 : p + 0 = 1
3 2 2 3 1
p0 = 1, p1 = , p2 = , q1 = − q2 = , q3 = −
5 20 5 20 60
1 + 35 x + 20
1 2
x
r(x) = 2 3 2 1 3
1 − 5 x + 20 x − 60 x
Problema 6.5.2 Determinaţi aproximarea Padé de grad 6 pentru f (x) = sin x şi
n = m = 3.
6.5. Interpolare raţională 95
Soluţie.
k
X
ak qk−i − pk = 0, k = 0, 6
i=0
p 4 = p5 = p6 = 0 q0 = 1
qn = q5 = q6 = 0 a0 = 0, a1 = 1, a2 = 0
3 5 7
x x x
sin x = x − + − + ...
3! 5! 7!
1 1
a3 = − a4 = 0 a5 = a6 = 0
6 120
Se obţin următorii coeficienţi:
x 7 : a0 q 6 + a1 q 5 + a2 q 4 + a3 q 3 + a4 a2 + a5 q 1 + a6 q 0 − p 6 = 0
x6 : q5 − 61 q3 + 120 1
q1 = 0
x : a1 q4 + a3 q2 + a5 q0 − p5 = q4 − 61 q2 + 120
5 1
=0
x4 : a1 q3 + a3 q1 − p4 = q3 − 61 q1 = 0
x3 : a1 q2 + a3 q0 − p3 = q2 − 61 − p3 = 0
x 2 : a1 q 1 − p 2 = q 1 − p 2 = 0
x 1 : a0 q 1 + a1 q 0 − p 1 = 1 − p 1 = 0
x 0 : a0 q 0 − p 0 = 0
p0 = 0 p1 = 1 q1 = p 2 = 0
1
q3 = 0 q2 = 20 p3 = q2 − 16 = 20 1
− 16 = − 607
7 3
x − 60 x
r(x) = 1 2
1 + 20 x
1
= 23 , f (1) = 12 , determinaţi o funcţie

Problema 6.5.3 Dându-se f (0) = 1, f 2
F de interpolare raţională pentru f .
Soluţie.
Pr
F = m=r+s
Ps
f (xi ) = f (xi ) i = 0, m
x − x0
fm (x) = f (x0 ) + x − x1
v1 (x1 ) + x − v2
v2 (x2 ) +
v3 (x3 )+
...
x − xm−1
+
vm (xm )
96 Interpolare
vi (xi ) - diferenţele divizate inverse

M = {xi | xi ∈ R, i = 0, m}, xi 6= xj (i 6= j)
f :M →R
xk xk−1
[x0 , x1 , . . . , xk−1 , xk ; f ]− =
[x0 , . . . , xk−2 , xk ; f ]− − [x0 , . . . , xk−1 ; f ]−
[x0 , x1 ; f ]− = [x0 , x1 ; f ]−1
G0 = 1 G1 (x) = f (x0 )
H0 = 0 H1 (x) = 1
Gk+1 (x) = rk (xk )Gk (x) + (x − xk−1 )Gk−1 (x)
Pentru calculul diferenţelor divizate inverse se construieşte tabelul
x0 v00
x1 v10 v11
x2 v20 v21 v22
.
. . . . . . . . . . . . ..
xi vi0 vi1 vi2 ... vii
.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . ..
xn vm0 vm1 vm2 . . . vmi . . . vmm
xi − xk−1
vi0 = f (xi ) vik = k = 1, i i = 1, m
vi,k−1 − vk−1,k−1
În cazul nostru
0 1
1 2
2 3
− 32 1
1
1 2 −2 −1
1
x1 − x0 −0 3
v1,1 = = 2 =−
v1,0 − v0,0 2 2
−1
3
x2 − x1 x 2 − x1
v2,1 = = −2, v2,2 = = −1
v2,1 − v1,1 v2,1 − v1,1
x − x0 x 1
F2 (x) = f (x0 ) + x − x1 = 1 + =
1 x+1
v11 + 3 x− 2
v22 − +
2 −1
Restul are expresia
(−1)m u(x)
(Rm f )(x) = .
Hm+1 (x)[vm+1 (x)Hm+1 (x) + (x − xm )Hm (x)]
6.6. Interpolare spline 97
6.6 Interpolare spline

Problema 6.6.1 Arătaţi că orice funcţie f ∈ C m [a, b] poate fi aproximată uni-
form, ı̂mpreună cu derivatele ei până la ordinul m printr-o funcţie spline de gra-
dul m, derivatele ei respectiv prin derivatele funcţiei spline până la ordinul m.
Demonstraţie. f ∈ C m [a, b] ⇒ f (m) ∈ [a, b] ⇒ f (m) poate fi aproximată

uniform pe [a, b] printr-o funcţie ı̂n scară, continuă la dreapta şi discontinuă ı̂n
x1 , x2 , . . . , xn ∈ [a, b], notată cu hm .
Fie problema diferenţială
s(m) (x) = hm (x), x ∈ [a, b]
s(r) (a) = f (r) (a), r = 0, m − 1

Soluţia acestei probleme pe [a, b] este
x
(x − a)m−1 (m−1) (x − t)m−1
Z
0
s(x) = f (a)+(x−a)f (a)+· · ·+ f (a)+ hm (t)dt
(m − 1)! a (m − 1)!
(6.2)
s este o funcţie spline de grad m căci
s|(xi ,xi+1 ) ∈ Pm−1 , s ∈ C m−1 [a, b]
f ∈ C m [a, b] ⇒
Z x
0 (x − a)m−1 (m−1) (x − t)m−1 (m)
f (x) = f (a)+(x−a)f (a)+· · ·+ f (a)+ f (t)dt
(m − 1)! a (m − 1)!
R x (x−t)m−r−1 (m) (6.3)
(r) (r)
(6.2), (6.3) ⇒ f (x) − s (x) = a (m−r−1)! [f (t) − hm (t)]dt, r =
0, m − 1
(b − a)m−r (m)
kf (r) − s(r) k∞ ≤ kf − hm k∞ , r = 0, m − 1
(m − r)! | {z }
<ε
1
Problema 6.6.2 Fie a,b ∈ R, a < 0, b > 1, f : [a, b] → R ştiind că f ∈ C [a, b]
1
şi cunoscând f (0), f , f (1) să se scrie expresia funcţiei spline cubice de
2
1
interpolare cu nodurile x1 = 0, x2 = , x3 = 1 şi a restului.
2
98 Interpolare
Soluţie.
s(x) = s1 (x)f (x1 ) + s2 (x)f (x2 ) + s3 (x)f (x3 )
unde
si (xj ) = δij ,
i, j = 1, 3
3
3 1
si (x) = a0 + a1 x + b1 x + b2 x − + b3 (x − 1)3+
2
3
X
bi xri = 0, r = 0, m − 1, m=2
i=1

1
s00i (x) = 6b1 x+ + 6b2 x − + 6b3 (x − 1)+
2 +
s00i (0) = s00i (1) = 0
s000
i (x) = 6(b1 + b2 + b3 ) = 0 ⇒ b1 + b2 + b3 = 0 (x ≥ 1)
s00i (0) = 0
s00i (1) = 6b1 + 3b2 = 0
b2 = −2b1
b1 + b2 + b3 = 0 ⇒ b3 = b 1
" 3 #
1
si (x) = a0 + a1 x + b x3+ − 2 x − + (x − 1)3+
2
s1 (0) = a0 = 1

1 a1 1
s1 =1+ +b· =0
2 2 8

1
s1 (1) = 1 + a1 + b 1 − =0
4
" 3 #
5 1
s1 (x) = 1 − x + 2 x3+ − 2 x − + (x − 1)3+
2 2 +
s2 (0) = a0 = 0

1 a1 b
s2 = + =1
2 2 8

1
s2 (1) = a1 + b 1 − =0
4
" 3 #
1
s2 (x) = 3x − 4 x3+ − 2 x − + (x − 1)3+
2 +
s3 (0) = a0 = 0

1 a1 b
s3 = + =0
2 2 8
3b
s3 (1) = a1 + =1
4
" 3 #
1 1
s3 (x) = − x + 2 x3+ − 2 x − + (x − 1)3+
2 2
Pentru rest folosim teorema lui Peano
Z b
(Rf )(x) = ϕ(x; t)f (m) (t)dt
a
( 3
)
1 X
ϕ(x, t) = (x − t)m−1
+ − si (x)(xi − t)+ =
(m − 1)! i=1
3
X
= (x − t)+ − si (x)(xi − t)+ =
i=1

1
= (x − t)+ − s1 (x)(−t)+ − s2 (x) −t − s3 (1 − t)+
2 +
Problema 6.6.3 Fie funcţia f (x) = sin πx şi nodurile x0 = 0, x1 = 16 , x2 =

1
2
, x3 = 1.
Să se determine o funcţie spline naturală şi o funcţie spline limitată (racor-
dată) care aproximează pe f .
Soluţie. Vom rezolva un sistem liniar de forma Ax = b.

Pentru funcţia spline naturală avem:
 
1 0 0 ... ... 0
 h0 2(h0 + h1 ) h 1 . . . . . . 0 
 
 0 h1 2(h1 + h2 ) h2 ... 0 
A=  ...

 . . . . . . . . . . . . . .. 

 ... ... hn−2 2(hn−1 + hn+1 ) hn−1 
0 ... ... 0 0 1
100 Interpolare
 
0
 3 3 
 (a n − a1 ) − (a1 − a0 ) 
 h 1 h0


b= .. 
.
 . 
 3 3 
 hn−1 (an − an−1 ) − hn−2 (an−1 − an−2 )
 

0
Pentru funcţia spline limitată:
 
2h0 h0 0 ... ... 0
 h0 2(h0 + h1 ) h 1 . . . . . . . .. 
 
 0 h1 2(h1 + h2 ) h2 ... 0 
A=  ...

 ... ... ... ... 0 

 ... ... ... hn−2 2(hn−2 + hn−1 ) hn−1 
0 ... ... 0 hn−1 2hn−1
3
− a0 ) − 3f 0 (a)

(a1

h0
3

h1
(a2 − a1 ) − h30 (a1 − a0 ) 
..
 
b=
 
. 
3 3
(an − an−1 ) − hn−2 (an−1 − an−2 ) 
 
hn−1

3f 0 (b) − hn−1
3
(an − an−1 )
hj = xj+1 − xj
1 hj
bj = (aj+1 − aj ) − (2cj + cj+1 )
hj 3
cj+1 − cj
dj = , n=3
3hj
1
a0 = 0, a1 = , a2 = 1, a3 = 0
2
1 1 1 1 1
h0 = , h1 = − = , h2 =
6 2 6 3 2
 
1 0 0 0
 1 1 1 0 
A= 3 
 0 1 5 1 
3 3 2
0 0 0 1
  
0 0

3 1
 1 · − 1 · 3 1   9 
2 2  −
b =  33 6
= 2 

 1 (−1) − 31 · 12   − 15 2

2 3
0 0
1 1
 
0 0 3 6
1
 1 13 0 
6
A=
 0 1 3 1 

3 5 2
0 0 0 1
f 0 (x) = π cos πx f 0 (0) = π f 0 (1) = −π
 
3(3 − 3π)
b= − 29 
3(2 − π)
3 3 1
(a1 − a0 ) − 3f 0 (0) = 1 · − 3π = 3(3 − 3π)
40 6
2
3
−3π − 1 (−1) = 6 − 3π = 3(2 − π)
2
Problema 6.6.4 Fie f : [a, b] → R, f ∈ C 1 [a, b], a < 0, b > 1. Să se

scrie o funcţie spline naturală de interpolare care verifică s(0) = f (0), s0 (0) =
f 0 (0), s(1) = f (1), s0 (1) = f 0 (1).
Soluţie. Funcţia căutată este de forma

ri
n X
X 2m−1−j
s(x) = pm−1 (x) + cij (x − xi )+
i=1 j=0
s(x) = a0 + a1 x + c10 x3 + c11 x2 + c20 (x − 1)3 + c21 (x − 1)2+

Avem 6 necunoscute şi 4 condiţii
s0 (x) = a1 + 3c10 x2+ + 2c11 x+ + 3c20 (x − 1)2+ + 2c21 (x − 1)+
s(0) = a0 = f (0)
s0 (0) = a1 = f 0 (0)
s(1) = f (0) + f 0 (0) + c10 + c11 = f (1)
s0 (1) = f 0 (0) + 3c10 + 2c11 = f 0 (1)
s00 (1) = 0
s00 (x) = 6c10 x+ + 2c11 x0+ + 6c20 (x − 1)+ + 2c21 (x − 1)0+
3c10 + c11 + c21 = 0
s000 (x) = 6c10 x0+ + 6c20 (x − 1)0+
102 Interpolare
s000 (1) = c10 + c20 = 0 c20 = −c10

c10 + c11 = f (1) − f (0) − f 0 (0)

3c10 + 2c11 = f 0 (1) − f 0 (0)

c10 = 2f (0) + f 0 (0) − 2f (1) + f 0 (1)
c11 = f (1) − f (0) − f 0 (0) − 2f (0) − 2f 0 (0) + 2f (1) − f 0 (1) =
= 3f (1) − 3f (0) − 3f 0 (0) − f 0 (1)
c21 = −3c10 −c11 = −6f (0)−3f 0 (0)+6f (1)−3f 0 (1)−3f (1)+3f (0)+3f 0 (0)+f 0 (1) =
= −3f (0) + 3f (1) − 2f 0 (1)
Altfel. Pe [0, 1], s(x) coincide cu polinomul de interpolare Hermite cu nodu-
rile duble 0 şi 1, H3 f , iar pe [a, 0) ∪ (1, b] este un polinom de grad 1 tangent la
H3 f  0
 f (0)x + f (0) x ∈ [a, 0)
s(x) = (H3 f )(x) x ∈ [0, 1]
 0 0
f (1)x + f (1) − f (1) x ∈ (1, b]
Capitolul 7
Aproximări ı̂n medie pătratică
Se pune problema să se aproximeze o mulţime de date (xi , yi ), i = 1, m, yi =

f (xi ) printr-o funcţie F care se exprimă ca o combinaţie liniară a unor funcţii
g1 , . . . , gn liniar independente astfel ı̂ncât
Z b 1/2
2
w(x)[f (x) − F (x)] dx → min,
a
ı̂n cazul continuu sau
m
!1/2
X
w(x)[f (xi ) − F (xi )]2 → min
i=0
ı̂n cazul discret (principiul celor mai mici pătrate).

Dacă f (xi ) − F (xi ) = 0, i = 0, m ajungem la interpolarea clasică.
P.c.m.m.p. constă ı̂n determinarea unui e.c.m.b.a ı̂n L2 w[a, b] adică g ∗ ∈ A ⊂
L2 w[a, b] astfel ı̂ncât
kf − g ∗ k = min kf − gk
g∈A
Dacă A este spaţiu liniar
hf − g ∗ , gi = 0, ∀ g ∈ A. (7.1)
n
X n
X
Punând g = λi gi , g ∗ = λ∗i gi
i=1 i=1
(7.1) ⇔ hf − g ∗ , gk i = 0, k = 1, n ⇔
n
X
λi hgi , gk i = hf, gk i, k = 1, n. (7.2)
i=1
103
104 Aproximări ı̂n medie pătratică
Ecuaţiile lui (7.2) se numesc ecuaţii normale. Determinantul lui (7.2) este de-
terminantul Gram al vectorilor g1 , . . . , gn , G(g1 , . . . , gn ) 6= 0, căci g1 , . . . , gn sunt
liniar independente.
Deci g ∗ există şi este unic.
În cazul discret putem lucra analog cu
m
X
hf, gi = w(xi )f (xi )g(xi ).
i=0
Problema poate fi tratată şi astfel:

Fie " #
Xm n
X
G(a1 , . . . , an ) = w(xi ) f (xi ) − ak gk (x)
i=0 k=1
Pentru a determina minimul lui G vom rezolva sistemul

∂G
(a1 , . . . , an ) = 0, i = 1, n.
∂aj
Observaţia 7.0.1 Dacă funcţiile gk , k = 1, n formează un sistem ortogonal

coeficienţii λ∗k sau a∗k se pot obţine astfel
hf, gk i
a∗k = .
hgk , gk i
Problema 7.0.2 Dându-se punctele
(0, −4), (1, 0), (2, 4), (3, −2),
determinaţi polinomul de gradul I corespunzător acestor date prin metoda celor

mai mici pătrate.
gj (xi ) = gji
m
" n
#2
X X
G(a1 , a2 , . . . , an ) = yi − aj gj (xi )
i=0 j=1
m
"n
#
∂G X X
=2 yi − aj gj (xi ) gk (xi ) = 0
∂ak i=0 j=1
m X
X n m
X
aj gj (xi )gk (xi ) = yi gk (xi ), k = 1, n
i=0 j=1 i=0
105
matricial
Gba=d
m
X
Gjk = gj (xi )gk (xi )
i=0
m
X
dk = yi gk (xi )
i=0
n = 1, g1 (x) = 1, g2 (x) = x, m = 3
3
X
G11 = g1 (xi )g1 (xi ) = 12 + 12 + 12 + 12 = 4
i=0
3
X
G12 = g1 (xi )g2 (xi ) = 1 · 0 + 1 · 1 + 1 · 2 + 1 · 3 = 6
i=0
G22 = 02 + 12 + 22 + 32 = 14
d1 = −4 · 1 + 0 · 1 + 4 · 1 + (−2) · 1 = −2
d2 = −4 · 0 + 0 · 1 + 4 · 2 + (−2) · 3 = 2

4 6 a1 −2
= ⇒ a1 = −2, a2 = 1
6 14 a2 2
F (x) = x − 2
Problema 7.0.3 Să se găsească aproximarea continuă de gradul 2 prin metoda

celor mai mici pătrate pentru f (x) = sin πx pe intervalul [0, 1].
P2 (x) = a0 + a1 x + a1 x2
Z b
G(a0 , a1 , a2 ) = [f (x) − a0 − a1 x − a2 x2 ]2 dx
a
n
!2
Z b X
G(a0 , . . . , an ) = f (x) − ak x k dx
a k=0
 !2 
Z b n Z b Z b n
∂G ∂  X X
= [f (x)]2 dx − 2 ak xk f (x)dx + ak x k ) dx =
∂aj ∂aj a k=0 a a k=0
Z b n
X Z b
j
= −2 x f (x)dx + 2 ak xj+k dx = 0
a k=0 a
n
X Z b Z b
j+k
ak x dx = xj f (x)dx, j = 0, n
k=0 a a
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
2
a0 dx + a1 xdx + a2 x dx = sin πxdx
0 0 0 0
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
2 3
a0 xdx + a1 x dx + a2 x dx = x sin πxdx
0 0 0 0
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
2 3 4
a0 x dx + a1 x dx + a2 x dx = x2 sin πxdx
0 0 0 0
Calculând integralele se obţine

1 1 2


 a0 + a1 + a2 =



 2 3 π


 1 1 1 1
a0 + a1 + a2 =

 2 3 4 π


 2
 1 a0 + 1 a1 + 1 a2 = π − 4



3 4 5 π3
12π 2 − 120 720 − 60π 2
a0 = a1 = −a2 =
π3 π3
Problema 7.0.4 Să se calculeze aproximarea Fourier discretă pentru m = 2p =
2 direct şi aplicând algoritmul FFT.

jπ j
{(xj , yj )}2m−1
j=0 , m = 2 = 2, p
xj = −π + =π −1
m m
π π
x0 = −π, =− x1 = −π +
2 2
3π π
x2 = −π + π = 0 x3 = −π + =
2 2
π π
ω = i = cos + i sin
2 2
    
c0 1 1 1 1 y0
 c1   1 ω ω 2 ω 3   y 1 
 c2  =  1 ω 2 ω 4 ω 6   y 2  =
    
c3 1 ω3 ω6 ω9 y3
107
    
1 1 1 1 y0 y + 0 + y1 + y2 + y3
 1 i −1 −i   y1   y0 + iy1 − y2 − iy3 
= 
 1 −1 1 −1   y2
=
  y0 − y1 + y2 − y3 

1 −i −1 i y3 y0 − iy1 − y2 + iy3
2m−1
1 X 1 X
F (x) = ck eikx = ck (cos kx + i sin kx) =
m k=0 m
1
= [c0 + c1 (cos x + i sin x) + c2 (cos 2x + i sin 2x) + c3 (cos 3x + i sin 3x)]
2
1
ck e−πik = ak + ibk
m
Algoritmul FFT simplificat
Intrare: a = [a0 , a1 , . . . , aTn−1 , n = 2k , k dat
Ieşire: F (a) = [b0 , b1 , . . . , bn−1 ]T
n−1
X
bi = aj ω ij , i = 0, n − 1
j=0
Metoda
P1. Pentru i = 0, . . . , 2k − 1 execută R[i] := ai
P2. Pentru l = 0, . . . , k − 1 execută P3-P4
P3. Pentru i = 0, . . . , 2k−1 execută S[i] := R[i]
Fie [d0 d1 . . . dk−1 ] reprezentarea binară a lui i
R[[d0 , . . . dk−1 ]] ← S[[d0 . . . dl−1 0dl+1 . . . dn−1 ]]+
+ω [dldl1 ...d0 0...0] S[[d0 . . . dl−1 1dl+1 . . . dk−1 ]]

P5. Pentru i = 0, . . . , 2k − 1 execută
b[[d0 , . . . , dk−1 ]] ← R[[dk−1 , . . . , d0 ]]
Avem n = 4, k = 2, ai = yi
Et.1. R[d0 , d1 ] = S[0, d1 ] + ω [d0 0] S[1d1 ]
Et.2. R[d0 , d1 ] = S[d0 , 0] + ω [d0 d1 ] S[d0 1]
1. R = [y0 , y1 , y2 , y3 ]
2. l = 0
3. S = [y0 , y1 , y2 , y3 ]
R[d0 , d1 ] = S[0, d1 ] + ω [d0 ,0] S[1, d1 ]
i=0
i = [d0 d1 ] = [0, 0]
R[0, 0] = S[0, d1 ] + ω [d0 ,0] S[1, d1 ] = S[0, 0] + ω [0,0] S[1, 0] = y0 + y2

i=1
i = [d0 , d1 ] = [0, 1]
R[0, 1] = S[0, 1] + ω [0,0] S[1, 1] = y1 + y3
i=2
i = [d0 , d1 ] = [1, 0]
R[1, 0] = S[0, 0] + ω [1,0] S[1, 0] = S[0, 0] + ω 2 S[1, 0] = y0 + ω 2 y2 = y0 − y2
i=3
i = [d0 , d1 ] = [1, 1]
R[1, 1] = S[0, 1] + ω [1,0] S[1, 1] = S[0, 1] + ω 2 S[1, 1] = y1 + ω 2 y3 = y1 − y3
l=1
S = [y0 + y2 , y1 + y3 , y0 + ω 2 y2 , y1 + ω 2 y3 ]
R[d0 d1 ] = S[d0 , 0] + ω [d0 d1 ] S[d0 , 1]
i=0
i = [d0 , d1 ] = [0, 0]
R[0, 0] = S[0, 0] + ω [0,0] S[0, 1] = S[0, 0] + S[0, 1] = y0 + y1 + y2 + y3
i = 1 = [d0 , d1 ] = [0, 1]
r[0, 1] = S[0, 0] + ω [0,1] S[0, 1] = S[0, 0] + ωS[0, 1] = y0 + y2 + i(y1 + y3 )
i=2
[d0 d1 ] = [1, 0]
R[1, 0] = S[1, 0] + ω 2 S[1, 1] = y0 + ω 2 y2 + ω 2 (y + 1 + ω 2 y3 )
i=3
[d0 d1 ] = [1, 1]
R[1, 1] = S[1, 0] + ω [1,1] S[1, 1] = y0 + ω 2 y2 + ω 3 (y + 1 + ω 2 y3 )
5.
c[0, 0] = R[0, 0] = y0 + y1 + y2 + y3
c[0, 1] = R[1, 0] = y0 − y2 + i(y1 − y3 )
c[1, 0] = R[0, 1] = y0 + y2 − ω 2 (y1 + ω 2 y3 ) = y0 + y2 − y1 − y3
c[1, 1] = R[1, 1] = y0 − y2 − i(y1 − y3 )
c0 y0 + y1 + y2 + y3
a0 = =
m 2
109
y0 − y2 + y1 − y3
am = a2 = Re(e2−πi c2 /2) =
2
1
a1 = Re(e−πi c1 /m) = Re{(−1)(y0 − yi + i(y1 − y2 )] = y2 − y0
2
y3 − y1
b1 = Im(e−πi c1 /m) =
2
Capitolul 8
Operatori liniari şi pozitivi
8.1 Operatorul lui Bernstein

Problema 8.1.1 Să se afle expresia polinomului Bernstein (Bm f )(x; a, b) cores-
punzător unui interval compact [a, b] şi unei funcţii f definite pe acest interval.
Soluţie. Se face schimbarea de variabilă

y−a
x=
b−a
m
1 X m k m−k k
(Bm f )(y; a, b) = (y − a) (b − y) f a + (b − a)
(b − a)m k=0 k m
Problema 8.1.2 Determinaţi (Bm f )(x; a, b) ı̂n cazul când f (x) = eAx .
Soluţie.
m
1 X m
(Bm f )(x; a, b) = m
(x − a)k (b − x)m−k
(b − a) k=0 k
m k m−k
k
A[a+(b−a) m ]
X m x−a b−x k Aa(m−k)
e = eAb m e m =
k=0
k b−a b−a
m
b − x Aa x − a Ab
= e +
m e m
b−a b−a
110
8.1. Operatorul lui Bernstein 111
Problema 8.1.3 Să se arate că pentru f (t) = cos t avem

m
π π 1 π 2x π
(Bm f ) x, − , = cos + i sin +
2 2 2 2m π 2m
m
1 π 2x π
+ cos − i sin
2 2m π 2m
Soluţie. Se foloseşte identitatea
1 1
cos x = (eix + e−ix ) sin x = (eix − e−ix )
2 2i
Problema 8.1.4 Să se arate că dacă f este convexă pe [0, 1] atunci are loc inega-
litatea
f (x) ≤ (Bm f )(x) pe [0, 1]
Soluţie.
m
! m
Jensen
X X
f convexă ⇒ f αk xk ≤ αk f (xk )
k=0 k=0
m
X
αk ∈ [0, 1], αk = 1
k=0
m
! m
X k X k
f pmk (x) ≤ pm,k (x)f
k=0
m k=0
m
| {z }
x
Problema 8.1.5 Dacă f ∈ C r [0, 1] atunci
lim (Bm f )(r) = f (r) uniform pe [0, 1]

m→∞
Soluţie. Se arată ı̂ntâi că

m−r
(r) [r]
X
r k
(Bm f ) (x) = m pm−r,k (x)∆ 1 f , (8.1)
n=0
m m
112 Operatori liniari şi pozitivi
de exemplu prin inducţie.

m−r
(r) m[r] X
(Bm f ) (x) = r pm−r,k (x)f (r) (xk )
m n=0
k + θk r
xk = 0 < θk < 1
m

k k+r
xk ∈ ,
m m
(am aplicat formula de medie)
Notăm
m[r]

1 2 r−1
C(m, r) = r = 1− 1− ... 1 −
m m m m
m−r
X
(r) (r)
f (x) − (Bm f ) (x) = pm−r,k (x)(f (r) (x) − f (r) (xk ))+
k=0
m−r
X
+[1 − c(m, r)] pm−r,k (x)f (r) (xk )
k=0
m−r
X
pm−r,k (x)|f (r) (xk )| ≤ Mr (f ) = sup |f (r) (x)|
k=0 x∈[0,1]
(1 − a1 ) . . . (1 − ar−1 ) ≥ 1 − (a1 + · · · + ar−1 )

dacă a1 , . . . , ar−1 ≤ 1 de acelaşi semn
1 + 2 + · · · + (r − 1) r(r − 1)
C(m, r) ≥ 1 − =1−
m m
Putem scrie
m−r
X r(r − 1)
|f (r) (x) − (Bm f )(r) (x)| ≤ pm−r,k (x)|f (r) (x) − f (r) (xk )| + Mr (f )
2m
|k=0 {z }
S
Fie
Fm = {k| |x − xk | ≤ δ}
Jm = {k| |x − xk | > δ}
8.1. Operatorul lui Bernstein 113
ε X X
S≤ pm−r,k (x) + 2Mr (f ) pm−r,k (x) ≤
2 k∈I n∈Jm
| m {z } | {z }
≤1 S2
m−r
1 X
≤ (x − xk )2 pm−r,k (x)
δ n n=0
k r
|x − xk | < x − +
m−r m
r2

1 2r
S2 ≤ 1+ + 2
4(m − r) m
m

(r) (r) ε 2r Mr (f )
|f (x) − (Bm f ) (x)| < + 1 + +
2 m 2(m − r)δ 2
2r2 Mr (f ) r(r − 1)
+ + Mr (f )
m2 δ 2 2m
r fix, m → ∞
|f (r) (x) − (Bm f )(r) (x)| < ε
m > Nε , ∀ x ∈ [0, 1]
Să demonstrăm
acum
(8.1)
m k−1 m−k m k
0
pm,k (x) = k x (1 − x) − (m − k) x (1 − x)m−k−1 =
k k
m − 1 k−1 m−k m−1 k
=m x (1 − x) −m x (1 − x)m−k−1 =
k−1 k
= m[pm−1,k−1 (x) − pm−1,k (x)]
Presupunem relaţia adevărată pentru r.
Pentru r + 1 avem
m−r
X k
(Bm f ) (r+1)
=m [r]
p0m−k,k (x)∆r1 f
k=0
m m
m−r !
X k+1 k
= m[r] (m − r) pm−r−1,k (x) ∆r1 f − ∆r1 f
k=0
m m m m
m−r
[r+1]
X
r k
=m pm−r−1,k (x)∆ 1 f .
k=0
m m
8.2 B-spline
∆ : t0 ≤ t1 ≤ · · · ≤ tk ≤ a ≤ · · · ≤ b ≤ tn ≤ · · · ≤ tn+k
multiplicitatea ri + 1 ≤ k + 1
Foarte frecvent avem
t0 = t1 = · · · = tk = a < tk+1 ≤ · · · ≤ tn−1 < b = tm = · · · = tn+k

1 dacă x ∈ [ti , ti+1 ]
Bi,0 (x) = (8.2)
0 ı̂n caz contrar

 x − ti dacă t < t
i i+k
ωi,k (x) = ti+k − ti
 0 ı̂n caz contrar
Bi,k (x) = ωi,k (x)Bi,k−1 (x) + (1 − ωi+1,k (x))Bi+1,k−1 (x) (8.3)
Bi,k (x) = (ti+k+1 − ti )[ti , . . . , ti+k+1 , (· − x)k+ ]
Problema 8.2.1 Să se scrie expresia funcţiilor B-spline de grad 3 cu nodurile

{ti = i|i ∈ Z}
Soluţie. Avem
Bi,k (x) = Bj+l,k (x + l),
şi deci este suficient să determinăm un singur spline.
Bj,k (x) = ωi,k (x)Bi,k−1 (x) + (1 − ωi+1,k (x))Bi+1,k−1 (x) =

x−i x−i−1
= Bi,k−1 (x) + 1 − Bi+1,k−1 (x) =
i+k−i i+1+k−i−1
x−i k+i+1−x
= Bi,k−1 (x) + Bi+1,k−1 (x)
k k

x+l−j−l x+l−i−l−1
Bj+l,k (x + l) = Bi+l,k−1 (x + l) + 1 − Bi+l+1,k−1 =
i+l+k−i−l i+l+1+k−i−l−1
x−i k−i−1−x
= Bi+l,k−1 (x + l) − Bi+l+1,k−1 (x + l)
k k
1
B0,3 (x) = ω0,3 (x)B0,2 (x) + (1 − ω1,3 (x))B1,2 (x)) = [xB0,2 (x) + (4 − x)B1,2 (x)]
3
1
B0,2 (x) = ω0,2 (x)B0,1 (x) + (1 − ω1,2 (x))B1,1 (x) = [xB0,1 (x) + (3 − x)B1,1 (x)]
2
8.2. B-spline 115
1
B1,2 (x) = ω1,2 (x)B1,1 (x) + (1 − ω2,2 (x))B2,1 (x) = [(x − 1)B1,1 (x) + (4 − x)B2,1 (x)]
2
B0,1 (x) = xB0,0 (x) + (2 − x)B0,1 (x)

B1,1 (x) = (x − 1)B1,0 (x) + (3 − x)B2,0 (x)
B2,1 (x) = (x − 2)B2,0 (x) + (4 − x)B3,0 (x)

1 x ∈ [ti , ti+1 )
Bi,0 (x) =
0 ı̂n rest
1 x ∈ [t0 , t1 ) = [0, 1)
B0,0 (x) =
0 ı̂n rest
1 x ∈ [1, 2]
B0,1 (x) =
0
B3,3 (x) = B0,3 (x − 3)
 t3
x ∈ [0, 1)
 16


(−3t3 + 12t2 − 12t + 4) x ∈ [1, 2)
B0,3 (x) = 6
1 .
(3t3 − 24t2 + 60t − 44) 2≤t<3
 61


6
(4 − t)3 3≤t<4
Problema 8.2.2 Fie acum nodurile
Să se determine B-splinele Bi,k pentru k = 2 şi S∆ f şi pentru f ∈ C 2 [0, 3],
R∆ f .
Soluţie. n + k = 7, n=5
n−1
X
(S∆ f )(x) = Bi,k (x)f (ξi )
i=0
ti+1 + · · · + ti+k
ξi =
k
Bi,2 i = 0, n − 1 i = 0, 4
x−ti
ti+k −ti
dacă ti < ti+k
ωi,k (x) =
0 ı̂n rest
Bi,k (x) = ωi,k (x)Bi,k−1 (x) + [1 − ωi+1,k (x)]Bi+1,k−1 (x)

x − t0
ω0,2 (x) = = 0, ω0,1 (x) = 0, ω1,2 (x) = x, ω1,1 (x) = 0
t2 − t0
x x−1
ω2,2 (x) = , ω2,1 (x) = x, ω3,2 (x) = , ω3,1 (x) = x − 1
2 2
ω4,2 (x) = x − 2, ω4,1 (x) = x − 2, ω5,2 (x) = 0, ω5,1 (x) = 0, ω6,1 (x) = 0
B0,2 (x) = (1 − x)B1,1 , (x) = (1 − x)B2,0
B1,1
(1 − x)2 x ∈ [0, 1)
B0,2 (x) = (1 − x)2 B2,0 (x) =
0 ı̂n rest
2−x
B1,2 (x) = ω1,2 B1,1 + (1 − ω2,2 )B2,1 = xB1,1 + B2,1
2
B2,1 (x) = ω2,1 B0,2 + (1 − ω3,1 )B0,3 = xB2,0 + (2 − x)B3,0
2−x (2 − x)2
B1,2 (x) = x(1 − x)B2,0 + xB2,0 + B3,0
2 2
3

 x 2 − 2 x x ∈ [0, 1)
(x−2)2
= x ∈ [1, 2) .
 2
0 ı̂n rest
x 3−x
B2,2 (x) = ω2,2 B2,1 + (1 − ω3,2 )B3,1 = B2,1 + B3,1
2 2
B3,1 (x) = ω3,1 B3,0 + (1 − ω4,1 )B4,0 = (x − 1)B3,0 + (3 − x)B4,0
x x(2 − x) 3−x (3 − x)2

B2,2 = xB2,0 + B3,0 + (x − 1)B3,0 + B4,0 =
2
 2 2 2
x2

 2 x ∈ [0, 1)
x(2−x) (3−x)(x−1)
= 2
+ 2
x ∈ [1, 2)
 (3−x)2

x ∈ [2, 3)
2
x−1
B3,2 (x) = ω3,2 B3,1 + (1 − ω4,2 ); B4,1 = B3,1 + (3 − x)B4,1
2
B4,1 (x) = ω4,1 B4,0 + (1 − ω5,1 ); B5,0 = (x − 2)B4,0
x−1 x−1
B3,2 (x) = (x − 1)B3,0 + (3 − x)B4,0 + (3 − x)(x − 2)B4,0 =
2
 (x−1)2 2
 2
x−1+2x−4
x ∈ [1, 2)
= (3 − x) 2
x ∈ [2, 3)
0

ı̂n rest
8.2. B-spline 117
Problema 8.2.3 Pentru orice k ≥ 0 şi orice x ∈ R, Bi,k este derivabilă la dreapta
şi avem
0 Bi,k−1 (x) Bi+1,k−1 (x)
Bi,k (x) = k −
ti+k − ti ti+k−1 − ti+1
cu convenţia că o expresie cu numitorul nul se ı̂nlocuieşte cu 0.
Demonstraţie. Prin recurenţă după k, cazul k = 0

x − ti ti+k+1 − x
Bi,k (x) = Bi,k−1 (x) + Bi+1,k−1 (x)
ti+k − ti ti+k+1 − ti+1
ı̂n care derivând şi aplicând ipoteza inducţiei
(
0 B i,k−1 B i+1,k−1 x − ti Bi,k−2 Bi+1,k−2
Bi,k = − + (k − 1) − +
ti+k − ti ti+k+1 − ti tik − ti ti+k−1 − ti ti+k − ti+1
)
ti+k+1 − x Bi+1,k−2 Bi+2,k−1
+ − =
ti+k+1 − ti+1 ti+k − ti+1 ti+k+1 − ti+2

Bi,k−1 Bi+1,k−1 k−1 x − ti tik − x
= − + Bi,k−2 + Bi+1,k−2 −
ti+k − ti ti+k+1 − ti+1 ti+k − ti ti+k−1 − ti ti+k − ti+1

k−1 x − ti+1 ti+k+1 − x
− Bi+1,k−2 + Bi+2,k−2
ti+k+1 − ti+1 ti+k − ti+1 ti+k+1 − ti+2
din care aplicând definiţia lui Bi,k−1 şi Bi+1,k−1 se obţine rezultatul dorit.
Problema 8.2.4
Z ∞
1
Bi,k (x)dx = (ti+k+1 − ti )
−∞ k+1
Demonstraţie. Presupunem că supp Bi,k ∈ [a, b]

Bi,k > 0 pentru x ∈ [ti , ti+k+1 )
Fie diviziunea ∆0 obţinută din diviziunea iniţială adăugând nodurile t−1 = t0
şi tn+k+1 = tn+k
Considerăm primitiva lui Bi,k
Z x
B(x) = Bi,k (t)dt
−∞
Pe porţiuni este polinomială, deci ea va fi combinaţie liniară de B-spline.

Z x n−1
X
Bi,k (t)dt = cj Bj,k+1 (x)
−∞ j=−1
pentru x ∈ [a, b]. Derivăm

n−1
X Bj,k (x) Bj+1,k (x)
Bi,k (x) = cj k −
j=−1
tj+k+1 − tj tj+k+1 − tj+1
Deoarece Bi,k formează o bază avem sistemul


 (k + 1)(c2 − c1 ) = 0



 (k + 1)(c3 − c2 ) = 0
 ... c0 = · · · = ci−1 = 0
⇔ −ti

 k(ci − ci−1 ) = 0 ci = · · · = cn−1 = ti+k+1
k+1


 ...
1

 k(c − c )
i+1 =1
i ti+k+1 −ti
Deci !
x
ti+k+1 − ti
Z X
Bi,k (x)dx = Bj,k+1 (x)
−∞ k+1 j≥i
pentru x ∈ [a, b] şi deci pentru ti+k+1 ≤ x ≤ b

Z x
ti+k+1 − ti
Bi,k (x)dx = .
−∞ k+1
Problema 8.2.5 Op spline cu variaţie diminuată????

Soluţie.
x0 + x1 1
ξ2 = =
2 2
x1 + x2 1+2 3
ξ3 = = =
2 2 2
x2 + x3 2+3 5
ξ4 = = =
2 2 2
x3 + x4
ξ5 = =3
2

1 3 5
(S∆ f )(x) = B1,3 (x)f (0) + B2,3 (x)f + B3,3 (x)f + B4,3 (x)f + B5,3 (x)f (3) =
2 2 2

 B1,3 (x)f (0)+ B2,3 (x)f 21 + B3,3 (x)f 32 x ∈ [0, 1)

= B2,3 (x)f 12 + B3,3 (x)f 23 + B4,3 (x)f 52 x ∈ [1, 2) =

B3,3 (x)f 32 + B4,3 (x)f 25 + B5,3 (x)f (3) x ∈ [2, 3]


(1−x)2 1+2x−x2 1
x2 3
 2 f (0) + 2 f 2 + 2 f 2
 x ∈ [0, 1)
1+2x−x 2 1 x 2 3 (x−1)2 5
= 2
f 2 + 2f 2 + 2 f 2 x ∈ [1, 2)
 (3−x)2 3 10x−2x2 −11 5 (x−2)2

2
f 2 + 2
f 2 + 2 f (3) x ∈ [2, 3]
8.3. Alţi operatori liniari şi pozitivi 119
8.3 Alţi operatori liniari şi pozitivi

Problema 8.3.1 (operatorul lui Fejer) Se obţine din polinomul de interpolare
Hermite cu noduri duble rădăcini ale polinomului Cebâşev de speţa I, Tm+1 .
2k + 1
xk = cos π k = 0, m
2(m + 1)
m
X m
X
(H2m+1 )(x) = hk0 (x)f (x) + hk1 (x)f 0 (x)
k=0 k=0
omiţând a doua sumă sau considerând echivalent f 0 (xk ) = 0, k = 0, n

m
X
(F2m+1 )(x) = hk (x)f (xk )
k=0
2
Tm+1 (x)
hk (x) = hk0 (x) = (1 − xk x)
(m + 1)(x − xk )
F2m+1 f ⇒ f pe [−1, 1]
F2m+1 (1; x) = 1 x ∈ [−1, 1]
Soluţie.
m 2
2
X Tm+1 (x)
F2m+1 ((t − x) ; x) = (1 − xk x) (xk − x)2 =
n=0
(m + 1)(x − xk )
m
1 2
X 1 2 1
= 2
Tm+1 (x) (1 − xk x) = Tm+1 (x) ≤
(m + 1) k=0
m+1 m+1
căci m
P
k=0 xk = 0.
Deci,
lim F2m+1 ((t − x)2 ; x) = 0 uniform pe [−1, 1]
m→∞
Problema 8.3.2 (Operatorul lui Meyer-König şi Zeller) Fie B[0, 1) spaţiul li-
niar al funcţiilor reale definite şi mărginite pe [0, 1).
Se defineşte operatorul lui Meyer-König şi Zeller Mm : B[0, 1) → C[0, 1)
pentru orice x ∈ [0, 1] prin egalitatea
m
X m+k k m+1 k
(Mm f )(x) = x (1 − x) f
k=0
k m+k
cu (Mm f )(1) = f (1).

Să se arate că pentru orice f ∈ [0, 1] avem
lim Mm f = f uniform pe orice interval de forma [0, a), 0 < a < 1.
m→∞
Soluţie. Mm liniar şi pozitiv

∞
−α
X α+k−1 k
(1 − v) = v (|v| < 1)
k=0
k
Punând α = m + 1 şi v = x găsim

∞
X m+k
xk (1 − x)m+1 = Mm (1; x) = 1
k=0
k
Apoi
∞
X m+k k
Mm (t; x) = xk (1 − x)m+1 =
k=1
k m+k
∞ ∞
X m+k−1 k m+1
X m+j j
= x (1 − x) =x x (1 − x)m+1 = x
k=1
k−1 k=0
j
x(1 − x)
x2 ≤ Mm (t2 ; x) ≤ x2 +
m+1
T.B.P.K. ⇒ conv. uniformă
Problema 8.3.3 (Operatorul lui Baskakov) Fie f : R → R mărginită şi opera-

torul
∞
xk

X m+k−1 k
(Lm f )(x) = m+k
f
k=0
k (1 + x) m
Să se arate că dacă f ∈ C[0, 1] avem limm→∞ Lm f = f uniform pe [0, a],
0 < a < ∞.
x
Soluţie. Lucrând cu seria binomială ı̂n care se ia α = n, v = 1+x
se obţine
Lm (1; x) = 1 Lm (t; x) = x
x(x + 1)
Lm (t2 ; x) = x2 +
m
T.B.P.K. ⇒ conv. uniformă.
8.3. Alţi operatori liniari şi pozitivi 121
Problema 8.3.4 (Operatorul Favard-Szasz) Fie f : [0, ∞) → R astfel ı̂ncât

lim f (x) = 0 şi a > 0 fixat. Să se arate că dacă f ∈ C[0, a] operatorii Favard-
x→∞
Szasz definiţi prin
∞
(mx)k

X
−mx k
(Lm f )(x) = e f
k=0
k! m
are proprietatea
lim Lm f = f
m→∞
uniform pe [0, a].
Soluţie. Pentru funcţiile de probă 1, t, t2 avem
Lm (1; x) = 1
Lm (t; x) = x
x(x + 1)
Lm (t2 ; x) = x2 +
m
T.B.P.K. ⇒ concluzia.
Capitolul 9
Aproximarea funcţionalelor liniare
X spaţiu liniar, F1 , . . . , Fm ∈ X # , F ∈ X #
F, F1 , . . . , Fm liniar independenţi
Formula m
X
F (f ) = Ai Fi (f ) + R(f ) f ∈ X (9.1)
i=1
se numeşte formulă de aproximare a funcţionalei F ı̂n raport cu funcţionalele

F1 , . . . , F m .
R(f ) - termen rest
Dacă Pr ⊂ X, max{r|KerR = Pr } se numeşte grad de exactitate al formulei
(9.1).
9.1 Derivare numerică

Formula de forma m
X
(k)
f (α) = Aj Fj (f ) + R(f )
j=0
se numeşte formulă de derivare numerică.
Problema 9.1.1 Stabiliţi formule de derivare numerică de tip interpolator cu 3,4

şi 5 puncte ı̂n cazul nodurilor echidistante.
Soluţie.
x − x0
=q
h
m
X (−1)m−2 q [m+1]
(Lm f )(x) = f (xi )
i=0
i!(m − i)! q − i
122
9.1. Derivare numerică 123
hm+1 q [m+1] (m+1)

(Rm f )(x) = f (ξ) ξ ∈ (a, b)
(m + 1)!
m
1 X (−1)m−i d q [m+1]

0 0
f (x) ≈ (Lm f ) (x) = f (xi )
h i=0 i!(m − i)! dq q − i
hm+1 (m+1) d hm+1 [m+1] d (m+1)
(Rm f )0 (x) = f (ξ) q m+1 + q f (ξ)
(m + 1)! dq (m + 1)! dq
i!(m − i)! (m+1)
(Rm f )0 (xi ) = (−1)m−i hm f (ξi )
(m + 1)!
m = 2 (3 puncte)
1 1
(L2 f )(x) = f (x0 )(q − 1)(q − 2) − f (x1 )q(q − 2) + f (x2 )q(q − 1)
2 2
0 1 1 1
(L2 f ) (x) = f (x0 )(2q − 3) − (2q − 1)f (x1 ) + f (x2 )(2q − 1)
h 2 2
1 1
f 0 (x0 ) = [−3f (x0 ) + 4f (x1 ) − f (x2 )] + h2 f 000 (ξ0 )
2h 3
1 1
f 0 (x1 ) = [−f (x0 ) + f (x2 )] − h2 f 000 (ξ1 )
2h 6
1 1
0
f (x2 ) = [f (x0 ) − 4f (x1 ) + 3f (x2 )] + h2 f 000 (ξ2 )
2h 3
m = 3 4 puncte (
1 1
(L3 f )0 (x) = − f (x0 )[(q − 1)(q − 2)(q − 3)]0 +
h 6
1 1
+ f (x1 )[q(q − 2)(q − 3)]0 − f (x2 )[q(q − 1)(q − 3)]0 +
2 ) 2
1
+ f (x2 )[q(q − 1)(q − 2)0 ]
6
1 h3
f 0 (x0 ) = [−11f (x0 ) + 18f (x1 ) − 9f (x2 ) + 2f (x3 )] − f (4) (ξ0 )
64 4
3
1 h
f 0 (x1 ) = [−2f (x0 ) − 3f (x1 ) + 6f (x2 ) − f (x3 )] + f (4) (ξ1 )
6h 12
3
1 h
f 0 (x2 ) = [f (x0 ) − 6f (x1 ) + 3f (x2 ) + 2f (x3 )] − f (4) (ξ2 )
6h 12
1 h3
f 0 (x3 ) = [−2f (x0 ) + 9f (x1 ) − 18f (x2 ) + 11f (x3 )] + f (4) (ξ3 )
6h 4
m = 4 (5 puncte)
1 h4
f 0 (x0 ) = [−25f (x0 )+48f (x1 )−36f (x2 )+16f (x3 )−3f (x4 )]+ f (5) (ξ0 )
12h 5
4
1 h
f 0 (x1 ) = [−3f (x0 ) − 10f (x1 ) + 18f (x2 ) − 6f (x3 ) + f (x4 )] − f (5) (ξ1 )
12h 20
4
1 h (5)
f 0 (x2 ) = [f (x0 ) − 8f (x1 ) + 8f (x3 ) − f (x4 )] + f (ξ2 )
12h 30
124 Aproximarea funcţionalelor liniare
1 h4
f (x3 ) = [−f (x0 ) + 6f (x1 ) − 18f (x2 ) + 10f (x3 ) + 3f (x4 )] − f (5) (ξ3 )
12h 20
1 h4
f (x4 ) = [3f (x0 ) − 16f (x1 ) + 36f (x2 ) − 48f (x3 ) + 25f (x4 )] + f (5) (ξ4 )
124 4
Problema 9.1.2 Să se construiască o formulă de forma

f 0 (α) = A0 f (x0 ) + A1 f (x1 ) + (Rf )(α)
cu gradul de exactitate r = 2.
Soluţie. 
 A0 + A1 = 0
A 0 x0 + A 1 x1 = 1
A0 x20 + A1 x21 = 2α

1
⇒ A1 = −A0 =
2(α − x0 )
x1 = 2α − x0
Restul cu Peano x0 < x1
Z x1
(Rf )(α) = K2 (s)f 000 (s)ds
x0
(x1 − s)2
K1 (s) = (α − s)+ − =
4(α − x0 )

1 (s − x0 )2 s ≤ α
=− ≤0
4(α − x0 ) (x1 − s)2 s > α
K2 (s) ≤ 0, s ∈ [x0 , x1 ], α > x0 , f ∈ C 3 (x0 , x1 )
Z x1
000 (α − x0 )2 000 0
(Rf )(α) = f (ξ) K2 (s)ds = − f (ξ )
x0 6
0 1 (α − 2)2 000
f (α) = − [2f (2α − 2) − f (2)] − f (ξ)
2(α − 2) 6
x0 + x1
λ ∈ R, λ 6= α, α =
2
S-a obţinut o familie de formule de derivare numerică.
Problema 9.1.3 Arătaţi că
1 h2 (4)
f 00 (x0 ) = [f (x 0 − h) − 2f (x 0 ) + f (x 0 + h)] − f (ξ)
h2 12
unde f ∈ C 4 [x0 − h, x0 + h], ξ ∈ (x0 − h, x0 + h)
9.1. Derivare numerică 125
Soluţie. Se aplică formula lui Taylor

1 1 1
f (x0 + h) = f (x0 ) + 4f 0 (x0 ) + h2 f 00 (x0 ) + f 000 (x0 ) + h4 f (4) (ξ1 )
2 6 24
1 1 1
f (x0 − h) = f (x0 ) − hf 0 (x0 ) + h2 f 00 (x0 ) − f 000 (x0 ) + h4 f (4) (ξ2 )
2 6 24
1
f (x0 + h) − f (x0 − h) = 2f (x0 ) + h2 f 00 (x0 ) + [f (4) (ξ1 ) + f (4) (ξ2 )]
24
1 h2
f 00 (x0 ) = 2 [f (x0 + h) − 2f (x0 ) + f (x0 − h)] − f (4) (ξ2 )
h 12
Problema 9.1.4 Stabiliţi formula
1 h2
f 0 (x0 ) = [f (x0 + h) − f (x0 − h)] − f (3) (ξ), ξ ∈ (x0 − h, x0 + h)
24 6
Soluţie. Cu Taylor
Problema 9.1.5 (Aplicarea extrapolării Richardson) Pornind de la formula
1 h2 h4 (5)
f 0 (x0 ) = [f (x0 + h) − f (x0 − 2h)] − f 000 (x0 ) − f (ξ)
24 6 120
obţineţi o formulă O(h4 ) folosind extrapolarea Richardson.
Soluţie. Să stabilim ı̂ntâi formula de pornire

1
f (x) = f (x0 ) − f 0 (x0 )(x − x0 ) + f 00 (x0 )(x − x0 )2 +
2
1 1 1 (5)
+ f 000 (x0 )(x − x0 )3 + f (4) (x0 )(x − x0 )4 + f (ξ)(x − x0 )5
6 24 120
Scăzând dezvoltările lui f (x0 + h) şi f (x0 − h) obţinem
1 h2 h4
f 0 (x0 ) = [f (x0 + h) − f (x0 − h)] − f 000 (x0 ) − f (5)(ξe1 ), (9.2)
2h 6 120
ξe ∈ (x0 − h, x0 + h)
Făcând ı̂n (9.2) h = 2h avem
1 4h2 000 16h4 (5) b

f 0 (x0 ) = [f (x0 + 2h) − f (x0 − 2h)] − f (x0 ) − f (ξ) (9.3)
4h 6 120
ξb ∈ (x0 − 2h, x0 + 2h)

4 · (9.2) − (9.3) ⇒
2
3f 0 (x0 ) = [f (x0 + h) − f (x0 − h)]−
h
1 h4 4
e + 2h f (5) (ξ)
− [f (x0 + 2h) − f (x0 − 2h)] − f (5) (ξ) b
4h 30 15
1 h4
f 0 (x0 ) = [f (x0 − 2h) − 8f (x) − h) + 8f (x0 + h) − f (x0 + h)] + f (5) (ξ)
12h 30
(am obţinut o formulă cu 5 puncte).
Problema 9.1.6 Pornind de la formula
1 h h2
f 0 (x0 ) = [f (x0 + h) − f (x0 )] − f 00 (x0 ) − f 000 (x0 ) + O(h3 )
h 2 6
deduceţi o formulă O(h3 ) folosind extrapolarea.
Soluţie.
1
f 0 (x0 ) = [f (x0 + 4h) − 18f (x0 + 2h) + 32f (x0 + h) − 21f (x0 )] + O(h3 )
12h
Problema 9.1.7 Să presupunem că avem tabela de extrapolare
N1 (h)
N1 h2 N2 (h)
N1 h4 N2 h2 N3 (h)
construită pentru a aproxima M cu formula
M = N1 (h) + K1 h2 + K2 h4 + K3 h6
a) Arătaţi că polinomul liniar de interpolare P0,1 (h) ce trece prin punctele
(h , N1 (h)) şi (h2 /4, N1 (h/2))
2
satisface P0,1 (0) = N2 (h).
La fel P1,2 (0) = N2 h2 ,

4
b) Arătaţi că polinomul P0,2 (h) ce trece prin (h4 , N2 (h)) şi h16 , N2 h2 sa-
tisface P0,2 (0) = N3 (h).
Generalizare.
9.2. Formule de integrare numerică de tip Newton-Cotes 127
9.2 Formule de integrare numerică de tip Newton-

Cotes
9.2.1 Formule Newton-Cotes ı̂nchise
Sunt formule care se obţin integrând termen cu termen formula de interpolare a
lui Lagrange. Nodurile au forma
b−a
xk = a + kh, k = 0, m, h= .
m
Coeficienţii au expresia
Z m [m+1]
m−k h t
Ak = (−1) dt
k!(m − k)! 0 t−k
Problema 9.2.1 Arătaţi că o formulă de cuadratură cu m + 1 noduri este de tip

interpolator dacă şi numai dacă are gradul de exactitate cel puţin m.
Demonstraţie. ( ⇒ ) imediată din expresia restului

( ⇐ ) xj , j = 0, m, r ≥ m
 m
X
Aj = b − a





j=0


m

1

 X
Aj xj = (b2 − a2 )


j=0
2 (9.4)

...



m


 X 1
Aj xm (bm+1 − am+1 )

j =


m+1


j=0
∆ 6= 0 (Vandermonde) dacă xi 6= xj deci (9.4) are soluţie unică.

Rb
Dar (9.4) este satisfăcută pentru Aj = a lj (x)dx şi exactă pentru 1, x, . . . , xm .
Rb
Unicitatea ⇒ Aj = a lj (x)dx.
Problema 9.2.2 Să se aproximeze volumul butoiului cu diametrele D şi d şi ı̂nălţimea
h.
Soluţie. Vom aproxima conturul butoiului prin arce de parabolă.

D−d h h d h h
y(x) = −2 2 x− x+ + , x∈ − , .
h 2 2 2 2 2
Volumul obţinut prin rotaţia arcului y ı̂n jurul axei Ox este

Z h/2
V =π y 2 (x)dx.
−h/2
Valoarea exactă a integralei de mai sus este

πh
V = (8D2 + 4Dd + 3d2 ).
60
În practică V se aproximează cu formula lui Simpson şi se obţine:
πh 2
d + 2D2 .

V ≈
12
Problema 9.2.3 Deduceţi restul formulei lui Simpson

(b − a)5 IV
R2 (f ) = − f (ξ)
2880
Soluţie. Gradul de exactitate fiind r = 3 avem
Z b
R2 (f ) = K2 (t)f IV (t)dt
a
unde
( " 3 #)
1 (b − t)4 b − a

a + b
K2 (t) = − (a − t)3+ + 4 −t + (b − t)3+
3! 4 6 2 +
 " 3 #
4

 (b − t) b − a a + b 3 a + b
− 4 − t + (b − t) t ∈ a,


4 6 2 2


1 
K2 (t) =
6
9b − t)4 b − a


 3 a+b
− (b − t) t∈ ,b


4 6 2

Se verifică că pentru t ∈ [a, b], K2 (t) ≤ 0 ( " #)

5 5
4
1 b − a b − a a + b
R2 (f ) = 4!1 f IV (ξ)R(e4 ) = f IV (ξ) − a4 + 4 + b4 =
24 5 6 2
"
1 IV b4 + b3 a + b2 a2 + ba3 + b4
= f (ξ)(b − a) −
24 5
#
4a4 + a4 + 4a3 b + 6a2 b2 + 4ab3 + b4 + 4b4
=− =
24
f IV (ξ) −a4 + 4a3 b − 6a2 b2 + 4ab3 − b4 (b − a)5 IV
= (b − a) =− f (ξ)
24 120 2880
Problema 9.2.4 Deduceţi formula lui Newton şi restul ei

Z b
b−a 2a + b a + 2b
f (x)dx = f (a) + 3f + 3f + f (b) + R3 (f )
a 8 3 3
(b − a)5 (4)
R3 (f ) = − f (ξ)
648
Z m [m+1] ı̂nchisă pentru m = 3.
Soluţie. Este o formulă Newton-Cotes
h t
Ak = (−1)m−k dt
k!(m − k)! 0Z t − k
3
b − a 1! b−a
A0 = A3 = (−1)3 (t − 1)(t − 2)(t − 3)dt =
3 0!3! Z0 8
3
b − a 1! 3(b − a)
A1 = A2 = (−1)2 t(t − 2)(t − 3)dt =
3 1!2! 0 8
Z b
R3 (f ) = K3 (t)f (4) (t)dt
a( " 3
4
b − a (a − t)3+

1 (b − t) 2a + b
K3 (t) = − +3 −t +
3! 4 8 0 3 +
3 #)
a + 2b
+3 −t + (b − t)3+ =
3 +
 (b−t)4
− b−a 3
2a+b

 4 8
(b
h − t) i t ∈ a, 3
 (b−t) 4 3
− b−a (b − t)3 + 3 2a+b t ∈ 2a+b , a+2b

−t


4 8 3 3 3



 " #
1  (b−t)4 b−a 3 3
− 8 (b − t)3 + 3 2a+b +3 a+2b

= 4 3
−t + 3
−t
3! 


 #

3

+3 a+2b t ∈ a+b

−t ,b


3 3


K3 (t) ≤ 0
1 1
R3 (f ) = f (4) (ξ)R(e4 ) = f (4) (ξ)R(e4 )
Z4!b "24 4 4 #
b − a 2a + b a + 2b
R(e4 ) = x4 dx − a4 + 3 +3 + b4 =
a 8 3 3
b5 − a5 b − a 4 (2a + b)4 (a + 2b)4

4
= − a + + +b =
5 " 8 27 27
b4 + ab3 + a2 b2 + ab3 + a4 1 4 1 4
= (b − a) − a − b−
5 8 8
#
(2a + b)4 (a + 2b)4 b−a
− − = · 40(b − a)4
8 · 27 8 · 27 8 · 27 · 5
9.2.2 Formule Newton-Cotes deschise

La aceste formule nodurile sunt echidistante
b−a
xi = x0 + ih, i = 0, m, h = m+2
x0 = ah , xm = b − h
x−1 = a, xm+1 = b
Coeficienţii au expresia
Z b Z m+1 [m+1]
m−i h t
Ai = li (x)dx = (−1) dt
a i!(m − i)! −1 t−i
Problema 9.2.5 Deduceţi formula Newton-Cotes deschisă pentru m = 1.
Soluţie.
Z b
f (x)dx = A0 f (x0 ) + A1 f (x1 ) + R1 (f )
a
2
t(t − 1) b−a
Z
3h
A0 = A1 = −h dt = =
−1 t 2 2
Z b
R1 (f ) = K1 (t)f 00 (t)dt
a

(a−t)2

 2
(a−t)2
+ b−a 2a+b

K1 (t) = 2 2 3
−t
 (b−t)2

2
căci Z b
b−a 2a + b a + 2b
−t + −t = (x − t)dx
2 3 3 a
Se verifică că pentru orice t ∈ [a, b], K1 (t) ≥ 0.

Aplicând corolarul la teorema lui Peano obţinem
1 00
f (ξ)R(e2 ) =
R1 (f ) =
2!
(Z " 2 2 #)
b
1 00 b − a 2a + b a + 2b
= f (ξ) x3 dx − + =
2 a 2 3 3
5a2 + 8ab + 5b2

1 00 b − a 2 2
= f (ξ) b + ab + a − =
2 3 6
(b − a)3 00 3h3 00
= f (ξ) = f (ξ).
36 4
Problema 9.2.6 Aceeaşi problemă pentru m = 2.
Z b
Soluţie. f (x)dx = A0 f (x0 ) + A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + R2 (f )
a
h 3 t(t − 1)(t − 2) 8 b−a 2(b − a)
Z
8h
A0 = A2 = dt = = · =
2 t 3 3 4 3
Z 3 −1
t(t − 1)(t − 2) 4h b−a
A1 = −h dt = − =−
t−1 3 3
Z −1
b
R2 (f ) = K2 (t)f (4) (t)dt
a( " 3
1 (b − t)4 b − a 3a + b
K2 (t) = − 2 −t −
3! 4 3 4 +
3 3 #)
2a + 2b a + 3b
− −t +2 −t
4 + 4 +
(a−t)4

t ∈ a, 3a+b

4 4


(a−t)4 3
− 2(b−a)
 3a+b
t ∈ 3a+b a+b

−t ,


1 4
(b−t)4
3 4 3 4 2
K2 (t) = − 2(b−a) a+3b
−t t ∈ a+b , a+3b
6
 4 3 4 2 4


(b−t)4

a+3b

t∈ ,b

4 4
Se verifică că K2 (t) ≥ 0, t ∈ [a, b] şi aplicând corolarul la teorema lui Peano
se obţine
1
R2 (f ) = f (4) (ξ)R(e4 )
4!
Z b " 4 4 4 #
b−a 3a + b 2a + 2b a + 3b
R(e4 ) = x4 dx − 2 − +2 =
a 3 4 4 4
b4 + ab3 + a2 b2 + a3 b + a4 148a4 + 176a3 b + 120a2 b2 + 176ab3 + 148b4

= (b−a) − =
5 768
b−a 7·4
= · 28(b − a)4 = (b − a)5
5 · 768 15 · 4 · 64
5
14h5 (4)

14 b − a
R2 (f ) = f (ξ) = f (4) (ξ)
45 45 4
9.3 Alte formule de tip interpolator

Problema 9.3.1 Obţineţi o formulă de cuadratură de forma
Z b
f (x)dx = A00 f (a) + A10 f (b) + A01 f 0 (a) + A11 f 0 (b) + R(f )
a
b b
(x − b)2
Z Z
Soluţie. A00 = h00 (x)dx = [3a − b − 2x]dx
a a (a − b)3
Z b Z b
(x − a)2
A10 = h10 (x)dx = 3
[3b − a − 2x]dx
a a (b − a)
b−a
A00 = A10 =
Z2 b
(x − b)2 (b − a)2
A01 = −A10 = (x − a) dx =
a (a − b)2 12
Z b
R(f ) = K3 (t)f (4) (t)dt
a (
1 (b − t)4 b − a b−a
K3 (t) = − (a − t)3+ − (b − t)3+ −
3! 4 2 2
2
)
(b − a)2 3(a − t)2+ (b − a)
− · + 3(b − t)2+ =
12 0 122
4
(b − a)2

1 (b − t) b−a 3 2
= − (b − t) + (b − t) =
3! 4 2 4
(b − t)2 2
= [b − 2bt + t2 − 2(b − a)(b − t) + (b − a)2 ] =
4!
(b − t)2 2
= [b − 2bt + t2 − 2b2 + 2bt + 2ab − 2at + b2 − 2ab + a2 ] =
4!
(b − t)2 (a − t)2
4!
2! (b − a)5 (4)

R3 (f ) = f (ξ), ξ ∈ [a, b]
4! 5
Problema 9.3.2 Generalizare pentru m = 1 şi r0 = r1 = s − 1.
Soluţie.
Z b s−1
X
f (x)dx = [A0j f (j) (a) + A1j f (j) (b)] + R2s−1 (f )
a j=0
b Z b s n−j
(x − a)j X n + ν

x−b x−a
Z
A0j = h0j (x)dx = dx =
a a a−b j! ν=0
ν b−a
9.3. Alte formule de tip interpolator 133
s(s − 1) . . . (s − j) (b − a)j+1
= ·
2s(2s − 1) . . . (2s − j) (j + 1)!
b Z b s n−j
(x − b)j X n + ν

x−a x−b
Z
A1j = h1j (x)dx = dx = (−1)j A0j
a a b−a j! ν=0
ν a−b
2
(b − a)2s+1 (2s)

2s s!
f ∈ C [a, b] ⇒ R2s−1 (f ) = f (ξ)
(2s)! 2s + 1
s−1
(b − t)2s X (b − t)2s−j−1
K2s−1 = − A1j =
(2s)! j=0
(2s − j − 1)!
1
= (b − t)s (s − t)s
(2s)!
K2s−1 (t) are semn constant pe [a, b], iar f (2s) este continuă şi se poate aplica
formula de medie sau corolarul la teorema lui Peano.
Problema 9.3.3 Stabiliţi o formulă de cuadratură de forma

Z b
f (x)dx = Af 0 (a) + Bf (b) + R1 (f )
a
Soluţie. Pornim de la formula de interpolare de tip Birkhoff
f (x) = (x − b)f 0 (a) + f (b) + (R1 f )(x)
Integrând se obţine

a−b 0
intba f (x)dx = (b − a) f (a) + f (b) + R1 (f )
2
Pentru rest se aplică teorema lui Peano şi se ajunge ı̂n final la
(b − a)3 00
R1 (f ) = − f (ξ), ξ ∈ [a, b].
3
Problema 9.3.4 Deduceţi o formulă de cuadratură integrând formula de aproxi-

mare a lui Bernstein.
Soluţie.
m
X k
f (x) = pm,k (x)f + Rn (f )
k=0
m
Z 1 m Z 1 Z 1
X k x(1 − x) 00
f (x)dx = pm,k (x)dxf − f (ξ)dx
0 k=0 0 m 0 2m
Z 1 Z 1
m
pm,k (x)dx = xk (1 − x)m−k dx =
0 k 0

m k!(m − k)! m! 1
= B(k + 1, m − k + 1) = · =
k (m + 1)! k!(m − k)! m+1
1
f 00 (ξ) 1 f 00 (ξ) x2 x3
Z
1 00
R(f ) = − x(1 − x)dx = − − =− f (ξ)
2m 0 2m 2 3 12m
0
Z 1 m
1 X k 1 00
f (x)dx = f − f (ξ)
0 m + 1 k=0 m 12m
Observaţia 9.3.5 Se pot folosi funcţiile lui Euler B şi Γ:

Z 1
Bρ,ν = xρ−1 (1 − x)ν−1 dx
0
Γ(ρ)Γ(ν)
B(ρ, ν) =
Γ(ρ + ν)
Observaţia 9.3.6 Formule repetate

Z 1
dx
Problema 9.3.7 Calculaţi I = cu precizia ε = 10−3 .
0 1+x
Soluţie. Folosim formula Simpson repetată

max |f (4) (x)| = 24
x∈[0,1]
24 1
|Rn (f )| ≤ 4
= ≤ 10−3
"r 2880n # 120n4
3
3 10
n= +1=2
120

1 1 1 3
I ≈ ln 2 = f (0) + f (1) + 2f +4 f +f =
12 2 4 4

1 1 4 4 4
= 1+ + +4 + .
12 2 3 5 7
Problema 9.3.8 Deduceţi formula repetată a lui Newton.

Z b " n−1
b−a X
f (x)dx = f (a) + f (b) + 2 f (xi )+
a 8n i=1
n−1 n−1 #
(b − a)5 (4)

X 2xi + xi+1 X xi + 2xi+1
+3 f +3 f − 4
f (ξ)
i=0
3 i=0
3 648n
Problema 9.3.9 (Semnul nucleului lui Peano ı̂n FNC ı̂nchise)

2j
Fie f ∈ C n+2 [−1, 1] şi τj = −1 + , j = 0, n n + 1 puncte echidistante
n
2
pe [−1, 1] cu pasul h = .
n
1◦ Arătaţi că
lim [τ0 , . . . , τn , x; f ] există
a) pentru j = 0, n, x→τ
j
x6=τj
d
b) pentru orice x ∈ [−1, 1], [τ0 , . . . , τn , x; f ] are sens şi că există ξx ∈
dx
[−1, 1] astfel ı̂ncât
d f (n+2) (ξx )
[τ0 , . . . , τn , x; f ] =
dx (n + 2)!
2◦ Arătaţi că eroarea de integrare numerică a funcţiei f prin FNCı̂ ı̂n punctele
τ0 , τ1 , . . . , τn este dată de
Z 1 n
Y
Rn (f ) = (x − τj )[τ0 , τ1 , . . . , τn , x; f ]dx
−1 j=0
Z x n
Y
◦
3 Punem w(x) = (t − tj )dt şi Ik = w(τk+1 ) − w(τk ) pentru k =
−1 j=0
0, n − 1
a) Presupunem n par (n = 2m); arătaţi că Ik este un şir alternant, des-
crescător ı̂n valoare absolută; deduceţi că w(x) păstrează un semn constant pe
[−1, 1] cu w(1) = w(−1) = 0. Arătaţi că există η ∈ [−1, 1] astfel ı̂ncât
Z m
hn+3 (n+2)
Rn (f ) = f (η) s2 (s2 − 1) . . . (s2 − m2 )ds
(n + 2)! −m
b) Presupunem n impar (n = 2m + 1). Reluând demonstraţia precedentă şi

descompunând [−1, 1] ı̂n două subintervale [−1, τn−1 ] şi [τn−1 , τn ] deduceţi că
Z m+1
hn+2 (n+1)
Rn (f ) = f (η) s(s2 − 12 )(s2 − 22 ) . . . (s2 − m2 )(s − m − 1)ds
(n + 1)! −m
cu η ∈ [−1, 1].
Soluţie. 1◦ este imediată din definiţia diferenţei divizate cu noduri multiple şi
formula de medie pentru diferenţe divizate.
2◦
Z 1 Z 1Y n
Rn (f ) = [f (x) − Ln (x)]dx = (x − τi )[τ0 , . . . , τn , x; f ]dx
−1 −1 i=0
3◦ a) n = 2m. Prin simetrie w(−1) = w(1). Avem

Z τk+1
Ik = un (t)dt
τk
şi deci (−1)k Ik > 0.

t+1+h
Cum |un (t + h)| = |un (t)| < un (t) dacă t ∈ [τ0 , τ0 − 1) avem
t−1
|Ik | > |Ik+1 | pentru k ≤ m − 1 deci w(τk ) = I0 + I1 + · · · + Ik−1 are semnul
lui I0 pentru k = 0, . . . , m şi prin simetrie şi pentru alte valori k ≤ 2m; dacă
x ∈ [τk , τk+1 ]
w(τk ) < w(x) < w(τk+1 )
căci w0 (x) = un (x) păstrează semn constant, deci pentru orice x ∈ [−1, 1],
w(x) ≥ 0 (semnul lui I0 ).
Integrând prin părţi
Z 1
Rn (f ) = un [τ0 , . . . , τn , x; f ]dx =
−1
Z 1
=− w(x)[τ0 , . . . , τn , x; f ]dx
−1
după formula de medie
Z 1
Rn (f ) = −[τ0 , τ1 , . . . , τn , η, η] w(x)dx
−1
cum Z 1 Z 1 Z 1
w(x)dx = (1 − t)un (t)dt = − tun (t)dt =
−1 −1 −1
Z m
n+3
= −h t2 (t2 − 1) . . . (t2 − m2 ),
−m
deci nucleul are semn constant.
b) n = 2m + 1 Z x
w(x) = u2m (t)dt
−1
analog ca la a).
w(−1) = w(τ2m ) = 0 şi w(x) ≥ 0 pe [−1, τ2m ]
Avem
[τ0 , τ1 , . . . , τn , x; f ] = [τ0 , τ1 , . . . , τn , x; f ](x − 1)u2m (x) =
= ([τ0 , . . . , τn−1 , x] − [τ0 , . . . , τn−1 , τn ; f ])u2m (x)
se deduce
Z τ2m Z τ2m
(f (x) − pn (x))dx = [τ0 , . . . , τn−1 , x; f ]dx =
−1 −1
Z τ2m
= −f [τ0 , . . . , τn−1 , η, η] w(x)dx
−1
La fel un fiind negativ pe [τ2m , 1],
Z 1 Z 1
0
(f (x) − on (x)) = −[τ0 , . . . , τn , η ; f ] w(x)dx
τ2m τ2m
Utilizând teorema de medie pentru integrale şi formula de medie pentru diferenţe
divizate se obţine că
Rn (f ) = cn f (n+1) (ξ)
Luând f = un se obţine
Z 1
un (x)dx = Rn (un ) = cn (n + 1)!
−1
Problema 9.3.10 Arătaţi că pentru f ∈ C m+2 [a, b] restul ı̂n formula de cuadra-
tură Newton-Cotes ı̂nchisă este dat de
hm+3 f (m+2) (ξ) m [m+1]
Z
Rm (f ) = tt dt, ξ ∈ (a, b)
(m + 2)! 0
pentru m par şi

m
hm+2 f (m+1) (ξ)
Z
Rm (f ) = t[m+1] dt, ξ ∈ (a, b)
(m + 1)! 0
pentru m impar.
Soluţie. a = x0 , xi = x0 + ih, i = 0, m, xm = b
m
Y
ϕm+1 (x) = (x − xi )
i=0
x = x0 + th
m
Y
ϕm+1 (x) = hm+1 (t − i) = hm+1 ψm+1 (t) = hm+1 t[m+1]
i=0
Lema 9.3.11 a) ϕm+1 (xm/2 + σ) = (−1)m+1 ϕm+1 (xm/2 − σ) unde x m2 = x0 +

m
2
h.
b) De asemenea pentru a < σ + h < x m2 şi σ 6= xi
|ϕm+1 (σ + h)| < |ϕm+1 (σ)|
şi pentru x m2 < σ < b, σ 6= xi ,
|ϕm+1 (σ)| < |ϕm+1 (σ + h)|
Demonstraţie.
ψm+1 (t) = t[m+1]
m m
ψm+1 − s = ψm+1 + s pentru m impar
2 2
m m
ψm+1 − s = −ψm+1 + s pentru m par
2 2
m m m m
ψm+1 −s = −s − s − 1 ... −s−m (9.5)
2
m m 2 m2 m 2
ψm+1 +s = +s + s − 1 ... +s−m =
2 2 2 2
(2s + m)(2s + m − 2) . . . (2s − m)
=
2m
(2s − m)(2s − m + 2) . . . (2s + m)
(9.5) ⇒ m
(−1)m+1
2
m m
ϕm+1 (x m2 + σ) = hm+1 ψ + σ = (−1)m+1 hm+1 ψ −σ
2 2
m
b) 0 < t + 1 < 2 , t + 1 ∈ Z
ψm+1 (t + 1) (t + 1)t(t − 1) . . . (t − m + 1)
= =
ψ(t) t(t − 1) . . . (t − m + 1)(t − m)
m
|t + 1| t+1 2
= = ≤ m <1
|t − m| (m + 1) − (t + 1) (m + 1) −
2
m ψm+1 (t)
<t+1<m >1
2 ψ(t)
Definim
Z x Z x
φm+1 (x) = ϕm+1 (σ)dσ = hm+1 σ [m+1] dσ
a a
Lema 9.3.12 Dacă m este par φm+1 (a) = φm+1 (b) = 0 şi φm+1 (x) > 0 pentru
a < x < b.
Demonstraţie. Pentru m par φm+1 este o funcţie impară ı̂n raport cu x m2 con-
form părţii L1 ⇒ φm+1 (b) = 0
ϕm+1 (x) < 0 pentru x < a căci m + 1 este par,
ϕm+1 (x) > 0 pentru a < x < x1 ⇒ φm+1 (x) > 0 pentru a < x ≤ x1 .
În [x1 , x2 ], |ϕm+1 (x)| < |ϕm+1 (x − h)| ı̂n [x0 , x1 ]. Schimbând variabila de
integrare se observă că
Z x2 Z x1
ϕm+1 (x)dx < ϕm+1 (x)dx
x1 x0
Astfel φm+1 (x) > 0 pentru a < x < x2 şi prin acelaşi raţionament φm+1 (x) >
0 pentru a < x < x m2 . Se utilizează apoi antisimetria lui ϕn+1 ı̂n raport cu x m2 .
Z b Z b
Rm (f ) = [f (x) − (Lm f )(x)] = ϕm+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx
a a
Integrăm prin părţi

Z b
d
Rm (f ) = φm+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
a dx
b
= φm+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]
a
Z b
d
− φm+1 (x) [x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
c dx
Z b
d
=− φm+1 (x) [x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
a dx
b
f (m+2) (ξx )
Z
=− φm+1 (x) dx =
a (m + 2)!
b
−f (m+2) (α)
Z
= φm+1 (x)dx a<α<b
(m + 2)! a
Integrând din nou prin părţi se obţine
Z b Z b
φm+1 (x)dx = − xϕn+1 (x)dx > 0
a a
Luând x = x0 + sh şi utilizând lema 2

m
f (m+2) (ξ) m+3
Z
Rm (f ) = h sψm+1 (s)ds < 0
(m + 2)! 0
Deoarece f (m+2) (ξ) = 0 când f ∈ Pm+1 ⇒ r = m + 1 pentru m par.

Cazul m impar
Z b−h
Rm (f ) = ϕm+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx+
a
Z b
+ ϕm+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx
b−h
ϕm+1 (x) = ϕm (x)(x − xm )

Deci Z b−h
ϕm+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
a
Z b−h
dφm
= ([x0 , . . . , xm−1 , x; f ] − [x0 , . . . , xm ; f ])dx
a dx
m impar ⇒ φm (b − h) = 0. Integrând prin părţi se obţine
Z b−h
φm+1 (x)[x0 , . . . , xm , x; f ]dx =
a
b−h
f (m+1) (ξ 0 )
Z
=− φm (x)dx = Kf (m+1) (ξ 0 )
(m + 1)! a
a < ξ0 < b − h
Aplicăm Teorema 1 de medie
f (m+1) (ξ 00 ) b
Z
− ϕm+1 (x)dx = Lf (m+1) (ξ 00 )
(m + 1)! b−h
9.4. Cuadraturi repetate. Metoda lui Romberg 141
Astfel
Rf = Kf (m+1) (ξ 0 ) + Lf (m+1) (ξ 00 )
Deoarece K < 0 şi L < 0, Rf = (K + L)f (n+1) (ξ) pentru ξ ∈ (ξ 0 , ξ 00 ).
Deoarece
d
ϕn+1 (x) = φn (x)(x − b)
dx
integrarea prin părţi ne dă
K + L = In .
9.4 Cuadraturi repetate. Metoda lui Romberg

Se vor utiliza formulele
 
2Xk−2
1 1
Rk,1 = Rk−1,1 + hk−1 f a+ i− hk−1  , k = 2, n
2 i=1
2
4j−1 Rk,j−1 − Rk−1,j−1

Rk,j = , k = 2, n
4j−1 − 1
h1 b−a
R1,1 = [f (a) + f (b)] = [f (a) + f (b)]
2 2
hk−1 b−a
hk = = k−1
2 2
Rπ
Problema 9.4.1 Aproximaţi 0 sin xdx prin metoda lui Romberg, ε = 10−2 .
Soluţie. Z π
I= sin xdx = 2
0
π
R1,1 = (0 + 0) = 0
2
1 π
R2,1 = R1,1 + π sin = 1.571
2 2
R2,2 = 1.571 + (1, 571 − 0)/3 = 2.094
(R2,2 − R1,1 ) > 0.01

1 π π 3π
R3,1 = R2,1 + sin + sin = 1.895
2 2 4 4
1.895 − 1.571
R3,2 = 1, 895 + = 2.004
3
R3,3 = 2.004 + (2.004 − 2.094)/15 = 1.999
|R3,3 − R2,2 | < 0.1
Pentru trapez cu acelaşi număr de argumente I ≈ 1, 895
Pentru Simpson cu 4 noduri I ≈ 2.005
9.5 Formule de cuadratură de tip Gauss

Vom considera formule de cuadratură de forma
Z b Xm
w(x)f (x)dx = Ak f (xk ) + Rm (f )
a k=1
Coeficienţii Ak şi nodurile xk se determină din sistemul neliniar



 A1 + A2 + . . . + Am = µ0
A x + A x + · · · + A x = µ1

 1 1 2 2 m m


...


 A1 xm−11 + A2 xm−1
2 + · · · + Am xm−1
m = µm−1
. . .




A1 x2m−1 + A2 x2m−1 + · · · + Am x2m−1 = µ2m−1

1 2 m
Z b
unde µk = w(x)xk dx sunt momentele funcţiei pondere w.
a
Nodurile xk , k = 1, m vor fi rădăcinile polinomului u de grad m, ortogonal
pe Pm−1 relativ la ponderea w şi intervalul [a, b].
Pentru coeficienţi avem expresia
Z b
1
Ak = 0 w(x)vk2 (x)dx, k = 1, m
[vk (xk )]2 a
u(x)
unde vk (x) = , iar pentru rest
x − xk
f (2m) (ξ) b
Z
Rm (f ) = w(x)u2 (x)dx, ξ ∈ [a, b]
(2m)! a
Dacă w(x) ≡ 1, atunci u este polinomul Legendre de grad m
m! dm
u(x) = [(x − a)m (x − b)m ]
(2m)! dxm
9.5. Formule de cuadratură de tip Gauss 143
iar coeficienţii şi restul au expresiile

(m!)4 (b − a)2m+1
Ak = , k = 1, m
[(2m)!]2 (xk − a)(b − xk )[vk0 (xk )]2
şi respectiv
(m!)4 (b − a)2m+1 (2m)
Rm (f ) = f (ξ), ξ ∈ [a, b]
[(2m)!]3 2m + 1
Problema 9.5.1 Stabiliţi o formulă de cuadratură de tip Gauss ı̂n cazul w(x) ≡ 1
şi m = 3.
Soluţie. Polinomul Legendre de grad 3 corespunzând intervalului [−1, 1] este
1
P3 (t) = (5t3 − 3t)
2
cu rădăcinile r r
3 3
t1 = − , t2 = 0, t3 =
5 5
Coeficienţii sunt soluţiile sistemului

 A1q+ A2 + q
 A3 = 2
− 35 A1 + 35 A3 = 0

 3
A + 53 A2 = 23
5 1
5 8
A1 = A3 = A2 =
9 9
Pentru rest se obţine
(3!)4 (b − a)7 (6)
R3 (f ) = f (ξ)
(6!)3 7
Trecerea de la [−1, 1] la [a, b] se poate face prin schimbarea de variabilă
b+a b−a
x= + t
2 2
Z b
b−a 1

b+a b−a
Z
f (x)dx = f + t dt
a 2 −1 2 2
Z b m
b−aX
f (x)dx ≈ Ai f (xi )
a 2 i=1
b+a b−a
unde xi = + t2 , ti fiind rădăcinile polinomului Legendre cores-
2 2
punzător intervalului [−1, 1].
Problema 9.5.2 Aproximaţi ln 2 cu două zecimale exacte folosind o formulă ga-

ussiană repetată.
Soluţie.
Z 2
dx
ln 2 =
1 x
Vom folosi formula repetată a dreptunghiului
b n
b−aX (b − a)3 00
Z
f (x)dx = f (xi ) + f (ξ)
a n i=1 3
M2 f = 2 ξ ∈ (a, b)
1 1 1
|Rn (f )| ≤ 2
M2 f = 2
< · 10−2 ⇒ 6n2 ≥ 100
24n 12n 2
n=5
Z 2
dx 1 1 1 1 1 1
≈ 1 + 3 + 5 + 7 + 9 =
1 x 5 1 + 10 1 + 10 1 + 10 1 + 10 1 + 10

1 10 10 10 10 10
= + + + + =
5 11 13 15 17 19

1 1 1 1 1
=2 + + + +
11 13 15 17 19
Problema 9.5.3 Determinaţi o formulă cu grad de exactitate cel puţin doi pentru
a aproxima Z ∞
e−x f (x)dx
0
ı̂n ipoteza că integrala improprie există.
Soluţie. Polinoamele ortogonale pe [0, ∞) relativ la ponderea w(t) = e−t sunt

polinoamele lui Laguerre
et dn n −t
gn (t) = (t e )
n! dtn
g2 (t) = t2 − 4t + 2
√ √
cu rădăcinile t1 = 2 − 2, t2 = 2 + 2.
Momentele funcţiei pondere sunt

Z ∞
µ0 = e−x dx = 1 µ1 = 1 µ2 = 2
0
√ √
A1 + A2 = 1 2+ 2 2− 2
⇒ A1 = , A2 =
A1 x1 + A2 x2 = 1 4 4
f (4) (ξ) b
Z
R2 (f ) = w(x)u2 (x)dx
4! a
Z b Z ∞
w(x)u2 (x) = (x2 − 4x + 2)2 e−x dx =
a 0
Z ∞
= (x4 + 16x2 + 4 − 8x3 + 4x2 − 16x)e−x dx = 4 + 32 + 4 − 24 + 8 − 16 = 8
0
Problema 9.5.4 Aceeaşi problemă pentru gradul de exactitate r = 3 şi

Z ∞
2
e−x f (x)dx
−∞
Soluţie. Nodurile formulei gaussiene căutate vor fi rădăcinile polinoamelor

2
Hermite ortogonale pe (−∞, ∞) relativ la ponderea w(t) = e−t .
n
2 d 2
hn (t) = (−1)n et n (e−t ) t ∈ R
dt
h0 (t) = 1, h1 (t) = 2t
hn+1 (t) = 2thn (t) − 2nhn−1 (t)
h2 (t) = 2(2t2 − 1) = 2th1 (t) − 2 = 4t2 − 2
2 2
h3 (t) =r2th2 (t) − 2h1 (t) = 2t(4t
r − 2) − 8t = 4t(2t − 3)
3 3
t1 = − , t2 = 0, t3 =
Z ∞2 2
2 √
µ0 = e−t dt = π
Z−∞
∞
2
µ1 = te−t dt = 0
Z−∞
∞
1 ∞ √ √
Z
2 −t2 2 1
µ2 = t e dt = (2t)(2t)e−t dt = 22 · 2! π = 2 π
−∞ 4 −∞ 4
 √
 A1 + A2 + A3 = π

−A1 + A3 = 0
 A1 + A3 = 2 · 2√π = 4 √π

3 3
2√
A1 = A3 = π
3
1√
A2 = π
3
f (6) (ξ) ∞ −x2 h23 (t)
Z
R3 (f ) = e dt =
6! −∞ 82
√
√ 1 f (6) (ξ) π
= 8 · 3! π · 2 · = f (6) (ξ)
8 6! 4·5·6·8
Problema 9.5.5 Fie formula de cuadratură de forma

Z 1 n
f (x) X
√ dx = Ai f (xi ) + Rn (f ), f ∈ C 2n [−1, 1].
−1 1 − x2 i=1
1◦ Arătaţi că coeficienţii Ai şi nodurile xi sunt date de

Z 1
Tn (x)
Ai = √ dx,
−1 1− − xi )Tn0 (xi )
x2 (x
(2i − 1) π
xi = cos θi , θi = , i = 1, n,
2n 2
unde Tn este polinomul Cebı̂şev de speţa I de grad n.
2◦ Punând pentru 1 ≤ i ≤ n,
Z π
cos jθ − cos jθi
δj = dθ, j = 1, 2, . . .
0 cos θ − cos θi
arătaţi că δj+1 − 2 cos θi δj + δj−1 = 0, pentru j = 2, 3, . . .şi calculaţi δk+1 .

Deduceţi că Ai = πn , i = 1, n.
3◦ Arătaţi că
π f (2n) (ξ)
Rn (f ) = , ξ ∈ (−1, 1).
22n−1 (2n)!
Soluţie.
1◦ Ţinând cont că nodurile formulei vor fi rădăcinile polinomului lui Cebâşev
de speţa I, iar coeficienţii se obţin integrând polinoamele fundamentale, for-
mulele de la punctul 1◦ sunt imediate.
2◦ Punând x = cos θ avem

Z π
cos nθ 1 δn
Ai = 0
= 0 ,
0 cos θ − cos θi Tn (xi ) Tn (xi )
căci cos nθi = 0, i = 1, n. Din relaţia
cos(j + 1)θ + cos(j − 1)θ = 2 cos θ cos jθ
rezultă pentru j ≥ 2 că

π
cos θ cos jθ − cos θi cos jθi
Z
δj+1 + δj−1 = 2 dθ
cos θ − cos θi
Z0 π
=2 cos jθdθ + 2 cos θi δj
0
şi δ0 = 0 şi δ1 = π. Relaţia de recurenţă δj+1 − 2 cos θi δj + δj−1 = 0 are

soluţia generală δj = A cos jθi + B sin jθi ; se obţine
π sin nθi
δn =
sin θi
şi cum
n sin nθi
Tn0 (xi ) =
sin θi
se deduce că Ai = πn , i = 1, n.
3◦ Din expresia restului se obţine
f (2n) (ξ) 1 Tn2 (x) π f (2n) (ξ)

Z
Rn (f ) = √ dx = 2n−1 .
(2n)! −1 22n−2 1 − x2 2 (2n)!
Problema 9.5.6 Deduceţi o formulă de cuadratură de forma

Z 1√
1 − x2 f (x)dx = A1 f (x1 ) + A2 f (x2 ) + A3 f (x3 ) + R3 (f )
−1
Soluţie. Formula va fi de tip Gauss; polinoamele ortogonale care dau nodurile

vor fi polinoamele Cebâşev de speţa a II-a.
sin[(n + 1) arccos t]
Qn (t) = √ , t ∈ [−1, 1]
1 − t2
kπ
Ele au rădăcinile tk = cos , k = 1, n
n+1
În cazul nostru avem
e3 (t) = 1 (8t3 − 4t)
Q3 (t) = 8t3 − 4t Q
8
Rădăcinile vor fi
√ √
2 2
t1 = − , t0 = 0, t2 =
2 2
Pentru coeficienţi, ţinând cont că formula are gradul de exactitate 2m − 1 = 5
obţinem sistemul 
 A1 + A2 + A)3 = µ0
A1 t1 + A2 t2 + A3 t3 = µ1
A1 t21 + A2 t22 + A3 t23 = µ2

unde Z 1 √
µk = tk 1 − t2 dt
−1
Z 1 √
π
µ0 = , µ1 = t 1 − t2 dt = 0
2 −1
Z 1 √ √
1 1
Z
2 2
π
µ2 = t 1 − t dt = (2t)(2t) 1 − t2 dt =
−1 4 −1 8
Z 1 √
Se observă că µ2k+1 = t2k+1 1 − t2 dt = 0, deoarece funcţia de integrat
−1
este impară.
Sistemul are soluţiile
π π
A1 = A3 = , A2 =
8 4
Restul va fi
1
f (2m) (ξ)
Z
Rm (f ) = w(x)u2 (x)dx =
(2m)! −1
(2m)
f
(ξ) 1 π π
= · m · = m+1 f (2m) (ξ)
(2m)! 2 2 2 (2m)!
Am obţinut formula
Z 1 " √ ! √ !#
π 2 2 π
f (x)dx = f − + 2f (0) + f + 4 f (6) (ξ)
−1 8 2 2 2 6!
Problema 9.5.7 Deduceţi o formulă de tip Cebâşev pe [−1, 1] cu w(x) = 1 şi cu

3 noduri.
Soluţie.
2
A=
3

 t1 + t2 + t3 = 0
t2 + t22 + t23 = 1
 13
t1 + t32 + t33 = 0
C1 = t1 + t2 + t3
C2 = t1 t2 + t1 t3 + t2 t3
C3 = t1 t2 t3
C1 = 0
1 1
C2 = [(t1 + t2 + t3 )2 − (t21 + t22 + t23 )] = −
2 2
1 1
C3 = [(t1 +t2 +t3 )3 −3(t1 +t2 +t3 )(t21 +t22 +t23 )+2(t31 +t32 +t33 )] = (0−0+0) = 0
6 6
t3 − C1 t2 + C2 t − C3 = 0
√ √
3 1 2 2
t − t = 0, t1 = − , t2 = 0, t3 =
2 2 2
Z 1 " √ ! √ !#
2 2 2
f (t)dt = f − + f (0) + f + R3 (f )
−1 3 2 2
Z 1
R3 (f ) = K3 (f )f (4) (t)dt
−1
" 3
#
1 (1 − t)4 2 X 3
K3 (t) = − (ti − t)+
6 4 3 i=1
1
K3 (t) =
6
Deoarece
3 1
(1 − t)4 (1 + t)4
Z
2X
(ti − t)3 = (x − t)3 dx = −
3 i=1 −1 4 4
obţinem h √ i
(1+t)4


 4
t ∈ −1, − 22

 √ 3 √ i
(1+t)4
 2
− 2
+t t ∈ − 22 , 0

1
4 3 2
K3 (t) = √ 3 √ i
6 (1−t)4
− 2 2
−t t ∈ 0, 22
 4 3 2
 √ i
(1−t)4

t ∈ 22 , 1


4
K3 pară, K3 ≥ 0. Pentru rest avem

Z 1
(4) 1 (4)
R3 (f ) = f (ξ) K3 (t)dt = f (ξ),
−1 360
sau cu corolarul teoremei lui Peano

√ !4 √ !4 
  
Z 1
1 (4) 1 (4) 2 2 2 
R3 (f ) = f (ξ)R(e4 ) = f (ξ) x4 dx −  − + =
4! 24  −1 3 2 2 

1 2 2 1 (4) 1 (4)
= − · f (ξ) = f (ξ).
24 5 3 2 360
Capitolul 10
Ecuaţii neliniare
10.1 Ecuaţii ı̂n R

Metoda coardei (a falsei poziţii sau a părţilor proporţionale)
Fie ecuaţia f (x) = 0 şi intervalul [a, b] astfel ı̂ncât f (a)f (b) < 0. Presupunem
că f (a) < 0 şi f (b) > 0.
În loc să ı̂njumătăţim intervalul ca la metoda intervalului ı̂l ı̂mpărţim ı̂n rapor-
f (a)
tul − . Se obţine pentru rădăcină aproximanta
f (b)
x1 = a + h1 (10.1)
unde
−f (a) f (a)
h1 = (b − a) = − (b − a). (10.2)
−f (a) + f (b) f (b) − f (a)
Procedând analog pentru intervalul [a, x1 ] sau [x1 , b], la capătul căruia funcţia
f are semne opuse, obţinem o a doua aproximare x2 , ş.a.m.d.
Interpretare geometrică. Metoda părţilor proporţionale este echivalentă cu
ı̂nlocuirea lui y = f (x) cu coarda ce trece prin punctele A[a, f (a)] şi B[b, f (b)]
(vezi figura 10.1).
y − f (a) x−a
=
f (b) − f (a) b−a
Făcând y = 0 se obţine
f (a)
x1 = a − (b − a). (10.3)
f (b) − f (a)
(10.3) ⇔ (10.1) ∧ (10.2)
151
152 Ecuaţii neliniare
f(b)
a h1
x1 ξ b
f(a)
Figura 10.1: Metoda falsei poziţii
Convergenţa metodei. Presupunem că rădăcina este izolată şi că f 00 are semn
constant pe [a, b].
Presupunem că f 00 (x) > 0 pe [a, b] (cazul f 00 (x) < 0 se reduce la precedentul
scriind −f (x) = 0. Curba y = f (x) este convexă şi putem avea două situaţii:
f (a) > 0 şi f (b) > 0 (figura 10.2).
În primul caz capătul este fix iar aproximaţiile succesive se obţin astfel
x0 = b
f (xn )
xn+1 = xn − (xn − a), n = 0, 1, 2, . . . (10.4)
f (xn ) − f (a)
şirul obţinut fiind monoton descrescător şi mărginit.
a < ξ < · · · < xn+1 < xn < · · · < x1 < x0
Pentru celălalt caz b este fix şi x0 = a
f (x1 )
xn+1 = xn − (b − xn )
f (b) − f (x1 )
Şirul obţinut este crescător şi mărginit
x0 < x1 < x2 < · · · < xn < xn+1 < · · · < ξ < b

10.1. Ecuaţii ı̂n R 153
f(a)
x1 f(b)
x1
b=x a=x
0 0
a ξ b
ξ
f(b) f(a) x2
x2
Figura 10.2: Convergenţa metodei falsei poziţii
Pentru a arăta că limita este rădăcină a ecuaţiei iniţiale se trece la limită ı̂n
relaţia de recurenţă. Pentru delimitarea erorii folosim formula
|f (xn )|
|xn − ξ| ≤
m1
unde |f 0 (x)| ≤ m1 pentru x ∈ [a, b]
f (xn ) − f (ξ) = (xn − ξ)f 0 (c), c ∈ (xn , ξ)
|f (xn ) − f (ξ)| = |f (xn )| ≥ m1 |xn − ξ|
Vom da o delimitare mai bună dacă f este continuă pe [a, b], [a, b] conţine toate
aproximantele şi f 0 ı̂şi păstrează semnul.
0 < m1 ≤ |f 0 (x)| ≤ M1 < ∞
Pentru primul caz avem
f (xn−1 )
xn = xn−1 − (xn−1 − a)
f (xn−1 ) − f (a)
f (xn−1 ) − f (a)
f (ξ) − f (xn−1 ) = (xn − xn−1 )
xn−1 − a
Utilizând teorema lui Lagrange avem
(ξ − xn−1 )f 0 (ξn−1 ) = (x − xn−1 )f 0 (xn−1 )
xn−1 ∈ (xn−1 , ξ), xn−1 ∈ (a, xn−1 ). Deci
|f 0 (xn−1 ) − f 0 (ξn−1 )|
|ξ − xn | = |xn − xn−1 |
f 0 (ξn−1 )|
Deoarece f 0 are semn constant pe [a, b] şi xn−1 , ξn−1 ∈ [a, b] obţinem
|f 0 (xn−1 ) − f 0 (ξn−1 )| ≤ M1 − m1
Deci
M1 − m1
|ξ − xn | ≤ |xn − xn−1 |
m1
Dacă M1 ≤ 2m1 (lucru care se poate ı̂ntâmpla dacă [a, b] este mic)
|ξ − xn | ≤ |xn − xn−1 |
Deci dacă programăm această metodă, putem folosi drept criteriu de oprire
M1 − m1
|xn − xn−1 | < ε
m1
sau
|xn − xn−1 | < ε
Problema 10.1.1 Determinaţi o rădăcină pozitivă a ecuaţiei
f (x) = x3 − 0.2x2 − 0.2x − 1.2
cu precizia 0.002.
Soluţie.
f (1) = −0.6 < 0, f (2) = 5.6 > 0
ξ ∈ (1, 2),
f (1.5) = 1.425, ξ ∈ (1, 1.5)
0.6
x1 = 1 + (1.5 − 1) = 1 + 0.15 = 1.15
1.425 + 0.6
f (x1 ) = −0.173
0.173
x2 = 1.15 + (1.5 − 1.15) = 1.15 + 0.040 = 1.150
1.425 + 0.173
f (x2 ) = −0.036
0.036
x3 = 1.150 + (1.5 − 1.15) = 1.190
1.425 + 0.036
f (x3 ) = −0.0072
f 0 (x) = 2x2 − 0.4x − 0.2, x3 < x < 1.5

f 0 (x) ≥ 3.11982 − 0.4 · 1.5 − 0.2 = 3 · 1.43 − 0.8 = 3.49
0.0072
0 < ξ − x3 < ≈ 0.002
3.49
ξ = 1.198 + 0.002θ, θ ∈ (0, 1]
Problema 10.1.2 Utilizând metoda lui Newton, calculaţi o rădăcină negativă a

ecuaţiei
f (x) ≡ x4 − 3x2 + 75x − 10000 = 0
cu 5 zecimale exacte.
Soluţie.
f (0) = −10000, f (−10) = −1050
f (−100) = 1 − 8
f (−11) = 3453, f 0 (x) < 0, f 00 (x) > 0
f (−11) > 0, f 00 (−11) > 0
Luăm x0 = −11
f (xn )
xn+1 = xn −
f 0 (xn )
3453
x1 = −11 − = −10.3
−5183
134.3
x2 = −10.3 − = −10.3 + 0.03 = −10.27
−4234
37.8
x3 = −10.27 − = −10.27 + 0.009 = −10.261
−4196
|x2 − x3 | = |0.09|, ş.a.m.d.
Problema 10.1.3 Fie ecuaţia

f (x) = 0 (10.5)
şi f 00 este continuă şi ı̂şi păstrează semnul pe (−∞, ∞).
Arătaţi că:
a) Ecuaţia are cel mult două rădăcini.
b) Să presupunem că
f (x0 )f 0 (x0 ) < 0, f (x0 )f 00 (x) < 0

atunci (1) are o rădăcină unică ı̂n (x0 , x1 ). Cum poate fi calculată cu Newton
pornind cu x0 .
c) Dacă f 0 (x0 ) = 0, f (x0 )f 00 (x) < 0, ecuaţia are două rădăcini care pot fi
calculate cu Newton şi cu aproximantele iniţiale
s
2f (x0 )
x1 = x0 − − 00
f (x0 )
s
2f (x0 )
x01 = x0 + − 00
f (x0 )
a) Rezultă din teorema lui Rolle.
b) ξ are o soluţie unică ı̂n (x0 , x1 ) (vezi figura 10.3)
f (x0 )
x1 = x0 −
f 0 (x0 )
y=f(x)
x0 x1
Figura 10.3: Cazul b) al problemei 10.1.3
c) f 0 (x0 ) = 0, f (x0 )f 00 (x) < 0

Ecuaţia (10.5) are două rădăcini ξ şi ξ 0 ı̂n (−∞, ∞) (figura 10.4, stânga).
Aproximăm f cu Taylor
1
f (x0 ) + f 0 (x0 )(x − x0 ) + f 00 (x0 )(x − x0 )2 = 0.
2
x
0
ξ ξ′ ξ x1 x1′ ξ′
f(x )
0
Figura 10.4: Cazul c) al problemei 10.1.3
Ecuaţia
1
f (x0 ) = f 00 (x0 )(x − x0 )2
2
are două rădăcini s
2f (x0 )
x1 = x0 − −
f 00 (x0 )
s
2f (x0 )
x01 = x0 + −
f 00 (x0 )
care sunt abscisele punctelor de intersecţie cu axa Ox ale parabolei (figura 10.4,
dreapta)
1
Y = f (x0 ) + f 00 (x0 )(x − x0 )2 .
2
Observaţia 10.1.4 Avem de fapt două cazuri de interes date de I şi II.
Problema 10.1.5 Determinaţi o rădăcină a ecuaţiei
x3 − x − 1 = 0
folosind metoda aproximaţiilor succesive.

Soluţie.
f (1) = −1 < 0, f (2) = 5 > 0
x − x3 − 1
f (x) = x3 − 1, ϕ0 (x) = 3x2
ϕ00 (x) ≥ 3 pentru x ∈ [1, 2]
dar nu se poate aplica m.a.s. √
3
x= x+1
√ 1
ϕ(x) = 3
x + 1, ϕ0 (x) = p
3 3 (x + 1)2
1 1
0 < ϕ0 (x) < √ 3
< = 2 pentru a ≤ x ≤ 2
3 4 4
metoda aproximaţiilor succesive are o convergenţă rapidă
qn
|xn − x∗ | ≤
|x1 − x0 |
1−q
√
3
x0 = 1, x1 = 2
r
√ √
q q
3 3 3
3 3
x2 = 1 + 2, x3 = 1 + 1 + 2
Problema
√ 10.1.6 Concepeţi o metodă cu un pas şi una cu doi paşi pentru a apro-
xima a, a > 0.
Soluţie. Folosim metoda lui Newton
x2 − a

1 a
xn+1 = xn − n = xn +
2xn 2 xn
(Metoda lui Heron)

f (x) = x2 − a
f 0 (x) = 2x > 0 pentru x > 0
f 00 (x) = 2 > 0
f 0 (x) 6= 0 pe [a, b] ⊂ (0, ∞)
f 00 (x) > 0 pe [a, b]
Orice valoare pozitivă poate fi utilizată ca valoare de pornire.
Observaţia 10.1.7 Numărul de zecimale corecte se dublează la fiecare pas, com-

parativ cu numărul original de zecimale corecte.
√
x0 = a(1 + δ)
√

1 a
1 √
a(1 + δ) + a(1 + δ)−1 =

x1 = x0 + =
2 2 x0
1√ √ δ2

2
= a(1 + δ + 1 − δ + δ ) = x 1 +
2 2
b) Folosim metoda secantei
(xn − xn−1 )f (xn )

xn+1 = xn − =
f (xn ) − f (xn−1 )
(xn − xn−1 )(x2n − a)

= xn − =
x2n − x2n−1
x2n − a x2 + xn xn−1 − x2n + a
= xn − = n
xn + xn−1 xn + xn−1
x0 > 0
√
Problema 10.1.8 La fel pentru rădăcina cubică 3
x.

1 x
yn+1 = 2yn + 2
3 yn
y0 > 0
Problema 10.1.9 Strict aplicabilitatea metodei lui Newton pentru rădăcini mul-
tiple.
Soluţie. Fie x∗ o rădăcină multiplă de ordinul m.

Dorim convergenţă de ordinul 2.
g(x) = x − m(f 0 (x))−1 f (x)
g(x∗ ) = x∗
Presupunem că f (x∗ ) = f 0 (x∗ ) = · · · = f (m−1) (x∗ ) = 0
f (m) (x∗ ) 6= 0
f (n) (x∗ )hm

f (x∗ + h) = (1 + O(h))
m!
f m (x∗ )hm−1
f 0 (x∗ + h) = (1 + O(h))
(m − 1)!
f (x∗ + h) h h
0 ∗
= (1 + O(h)) = + O(h2 )
f (x + h) m m
şi pentru f 0 (x∗ + h) 6= 0,

∗ ∗ h 2
g(x + h) = x + h − m + O(h )
m
g(x∗ + h) − g(x∗ )
g 0 (x∗ ) = lim =
h→0 h
h − h + mO(h2 )
= lim < 1 convergentă
h→0 h
Problema 10.1.10 Deduceţi formula

2
1 f (xi ) f 00 (xi )

f (xi )
xi+1 = xi − 0 −
f (xi ) 2 f 0 (xi ) f (xi )
Soluţie. Folosim interpolarea Taylor inversă:

m−1
X (−1)l
FmT (xi ) = xi + [f (xi )]k g (k) (f (xi ))
k=1
k!
Problema 10.1.11 Stabiliţi următoarea metodă de aproximare a unei rădăcini

reale a ecuaţiei f (x) = 0
f (xk ) [xk−2 , xk−1 , xk ; f ]f (xk−1 )f (xk )

xk+1 = xk − −
[xk−1 , xk ; f ] [xk−2 , xk−1 ; f ][xk−2 , xk ; f ][xk−1 , xk ; f ]
k = 3, 4, . . .
Soluţie. Folosim polinomul de interpolare inversă a lui Newton.
g(y) ≈ g(y0 ) + (y − y0 )[y0 , y1 ; g] + (y − y0 )(y − y1 )[y0 , y1 , yi ; f ]
g(0) ≈ g(y0 ) − y0 [y0 , y1 ; g] + y0 y1 [y0 , y1 , y2 ; g] =

10.2. Sisteme neliniare 161
x1 − x0 [y1 , y2 ; g] − [y0 , y1 ; g]
= x0 − f (x0 ) + f (x0 )f (x1 ) =
f (x1 ) − f (x0 ) y2 − y0
x 2 − x1 x1 − x0
−
f (x0 ) f (x2 ) − f (x1 ) f (x1 ) − f (x0 )
= x0 − + f (x0 )f (x1 ) =
[x0 , x1 ; f ] f (x2 ) − f (x0 )
f (x2 ) − f (x1 ) f (x1 ) − f (x0 )
−
f (x0 ) x2 − x1 x1 − x0
= x0 − − f (x0 )f (x1 ) ·
[x0 , x1 ; f ] x2 − x0
x 2 − x0 x1 − x0 x2 − x1
· · · =
f (x2 ) − f (x0 ) f (x1 ) − f (x0 ) f (x2 ) − f (x1 )
f (x0 ) [x0 , x1 , x2 ; f ]f (x1 )f (x2 )
= x0 − −
[x0 , x1 ; f ] [x1 , x2 ; f ][x0 , x2 ; f ][x0 , x1 ; f ]
10.2 Sisteme neliniare

Problema 10.2.1 Utilizaţi metoda aproximaţiilor succesive pentru a aproxima
soluţia sistemului
2
x1 + x22 = 1
(10.6)
x31 − x2 = 0
Soluţie. Interpretarea geometrică apare ı̂n figura 10.5.
0.8
0.6
0.4
0.2
−0.2
−0.4
−0.6
−0.8
−1
−1 −0.5 0 0.5 1
Figura 10.5: Interpretarea geometrică a sistemului (10.6)


(0) 0.9 x21 + x22 − 1
x = f (x) =
0.5 x31 − x2

0 2x1 2x2 0 0 1.8 1
f (x) = f (x ) =
3x21 −1 2.43 −1
det f 0 (x0 ) 6= 0 = −4.23

0 0 −1 1
−1 −1
[f (x )] =−
−2.43 1.8
4.23

0 0 −1 1 −1 −1
Λ = −[f (x )] =
4.23 −2.43 1.8
2
x1 1 1 1 x1 + x22 − 1
ϕ(x) = x + Λf (x) = −
x2 2.43 −1.8
4.23 x31 − x2
" #
(0)
(1) x1 1 1 1 0.92 + 0.52 − 1 0.8317
x = − =
(0)
x2 4.23 2.43 −1.8 0.93 − 0.5 0.5630

(2) 0.8317 1 1 1 0.83172 + 0.56302 − 1 0.8265
x = − =
0.5630 4.23 2.43 −1.8 0.83172 − 0.5630 0.5633

0.8261 0.8261
x(3) = , x(4) =
0.5361 0.5636
kx(4) − x(3) k < 10−4 .
Observaţia 10.2.2 În locul procesului Picard-Banach pentru sisteme neliniare

este uneori convenabil să se utilizeze un proces Seidel.

xn+1 = ϕ1 (xn , yn )
.
xn+2 = ϕ2 (xn+1 , yn )
Problema 10.2.3 Aproximaţi soluţia sistemului

F (x, y) = 2x3 − y 2 − 1 = 0
G(x, y) = xy 3 − y − 4 = 0
folosind metoda lui Newton.

10.2. Sisteme neliniare 163
Soluţie.
F (x, y) = 0
F, g ∈ C 1
G(x, y) = 0
x = xn + hn
y = y n + kn

F (xn + hn , yn + kn ) = 0
G(xn + hn , yn + kn ) = 0
Utilizând formula lui Taylor se obţine
F (xn , yn ) + hn Fx0 (xn , yn ) + kn F 0 (xn , yn ) = 0

G(xn , yn ) + hn G0x (xn , yn ) + kn G0 (xn , yn ) = 0
Dacă jacobianul
Fx0 (xn , yn ) Fy0 (xn , yn )

J(xn , yn ) = 6= 0
G0x (xn , yn ) G0y (xn , yn )
obţinem
1 F (xn , yn ) Fy0 (xn , yn )
hn = −
J(xn , yn ) G(xn , yn ) G0y (xn , yn )
1 Fx0 (xn , yn ) F (xn , yn )
kn = −
J(xn , yn ) G0x (xn , yn ) G(xn , yn )
x0 = 1.2, y0 = 1.7
F (x0 , y0 ) = −0.434
G(x0 , y0 ) = 0.1956
6x2 −2y 8.64 −3.40
J(x, y) = 3 = = 57.91
y 3xy 2 − 1 4.91 5.40
h0 = 0.6349
k0 = −0.0390
Capitolul 11
Rezolvarea numerică ecuaţiilor

diferenţiale
Problema 11.0.1 Aproximaţi soluţia problemei Cauchy

y 0 = −y + x − 1, x ∈ [0, 1], y(0) = 1
pentru N = 10, h = 0.1, xi = 0.1i folosind metoda lui Euler.
Soluţie.
y 0 = −y + x + 1, x ∈ [0, 1], y(0) = 1
y0 = α
yi+1 = yi + hf (xi , yi )
h2 00
τ= y (ξi )
2
Soluţia exactă este
y(x) = x + e−x
y0 = 1
yi = yi−1 + h(−yi−1 + xi−1 + 1) =
= yi−1 + 0 · 1(−yi−1 + 0.1(i − 1) + 1) =
= 0.9yi−1 + 0.01(i − 1) + 0.1 = 0.9yi−1 + 0.01i + 0.09
Calculele sunt date ı̂n următorul tabel
xi yi y(xi ) |yi − y(xi )|
0.0 1.000000 1.000000 0
0.1 1.000000 1.004837 0.004837
0.2 1.01 1.018731 0.008731
0.3 1.029 1.040818 0.011818
0.4 1.0561 1.070320 0.014220
164
165
Să aplicăm acum pentru aceeaşi problemă metoda Runge-Kutta de ordinul IV.
y0 = α = y(a)
k1 = hf (x i , yi )
h 1
k2 = kf xi + , yi + k1
2 2
h 1
k3 = hf xi + , yi + k2
2 2
k4 = hf (xi + h, yi + k3 ), τ ∈ O(h4 )
1
yi+1 = yi + (k1 + 2k2 + 2k3 + k4 )
6
xi val.exactă yi eu
0 1.0 1.0 0
0.1 1.0048374180 1.0048375000 8.1 · 15−8
0.2 1.0187307531 1.0187309014 1.483 · 10−7
0.3 1.0408
Problema 11.0.2 Aproximaţi soluţia ecuaţiei
y 0 = −y + 1
y(0) = 0
folosind:
a) metoda Euler cu h = 0.025;
b) metoda Euler modificată cu h = 0.05;
c) metoda Runge-Kutta cu h = 0.1.
Comparaţi rezultatele celor 3 metode ı̂n punctele 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5 ı̂ntre
ele şi cu valoarea exactă.
Soluţie. y0 = α
h
yi+1 = yi + [f (xi , yi ) + f (xi+1 , yi + hf (xi , yi ))]
2
x Euler Euler mod. RK4 val.exactă
0.1 0.096312 0.095123 0.0951620 0.095162582
0.2 0.183348 0.181198 0.18126910 0.181269247
0.3 0.262001 0.259085 0.25918158 0.259181779
0.4 0.333079 0.329563 0.32967971 0.329679954
0.5 0.397312 0.393337 0.39346906 0.393469340
Problema 11.0.3 Deduceţi metode predictor corector de tip Adams de ordinul

2,3,4.
166 Rezolvarea numerică ecuaţiilor diferenţiale
Soluţie. Predictorul cu m paşi se generează astfel:

Z xi+1
y(xi+1 ) = y(xi ) + f (x, y(x))dx
xi
xi+1 m−1 1
−s
Z X Z
k k
f (x, y(x))dx = ∇ f (xi , y(xi ))h(−1) ds+
xi k=0 0 k
1
hm+1
Z
+ s(s + 1) . . . (s + m − 1)f (m) (ξi , y(ξi ))ds
m! 0
k 0 1 2 3 4 5
Z 1
s 1 5 3 251 95
(−1)k ds 1
0 k 2 12 8 720 288
"
1
y(xi+1 ) = y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + ∇f (xi , y(xi )+
2
#
5 2 3 3
+ ∇ f (xi , y(xi )) + ∇ f (xi , y(xi )) + . . . +
12 8
Z 1
m+1 (m) m −s
+h f (µi , y(µi ))(−1) ds
0 m
Pentru m = 2 obţinem

1
y(xi+1 ) ≈ y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + ∇f (xi , y(xi )) =
2

1
= y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + (f (xi , y(xi )) − f (xi−1 , y(xi−1 ))) =
2
h
= y(xi ) + [3f (xi , y(xi )) − f (xi−1 , y(xi−1 ))]
2
y0 = α, y1 = α1
h
yi+1 = yi + [3f (xi , yi ) − f (xi−1 , yi−1 )]
2
Z 1
3 00 −s 5
h f (µi , y(µi ))(−1)2
ds = h3 f 00 (µi , y(µi ))
0 2 12
f 00 (µi , y(µi )) = y (3) (µi )
y(xi+1 ) − y(xi ) 1
τi+1 = − [3f (xi , yi ) − f (xi−1 , yi−1 )] =
h 2
167

1 5 3 00 5
= h f (µi , y(µi )) = h2 y 000 (µi , y(µi ))
h 12 12
Pentru m = 3 avem
1 5 2
y(xi+1 ) ≈ y(xi ) + h f (xi , y(xi )) + ∇f (xi , y(xi )) + ∇ f (xi , y(xi )) =
2 12
1
= y(xi ) + h{f (xi , yi ) + [f (xi , y(xi )) − f (xi−1 , y(xi−1 ))]+
2
5
+ [f (xi , y(xi )) − 2f (xi−1 , y(xi−1 )) + f (xi−2 , y(xi−2 ))]} =
12
4
= y(xi ) + [23f (xi , yi ) − 16f (xi−1 , y(xi−1 )) + 5f (xi−2 , yi−2 )]
12
y0 = α, y1 = α1 , y2 = α2
h
yi+1 = yi + [23f (xi , yi ) − 16f (xi−1 , yi−1 ) + 5f (xi−2 , yi−2 )]
12 Z 1
4 (3) 3 −s 3h4 (3)
h f (µi , y(µi ))(−1) ds = f (µi , y(µi ))
0 3 8
f (3) (µi , y(µi )) = y (4) (µi )
y(xi+1 ) − y(xi ) 1
τi+1 = − [23f (xi , y(xi )) − hf (xi−1 , y(xi−1 ))+
4 12
1 3h4 (3) 3h3 (4)

+5f (xi−2 , y(xi−2 ))] = f (µi , y(µi )) = y (µi )
4 8 8
Pentru m = 4 obţinem
"
1
y(xi+1 ) = y(xi ) + h f (xi , yi ) + ∇f (xi , y(xi ))+
2
#
5 2 3 3
+ ∇ f (xi , y(xi )) + ∇ f (xi , y(xi )) +
12 8
Z 1
5 (4) 4 −s
+h f (µi , y(µi ))(−1) ds
0 4
(
1
yi+1 = yi + h f (xi , yi ) + [f (xi , yi ) − f (xi−1 , yi−1 )]+
2
5
+ [f (xi , yi ) − 2f (xi−1 , yi−1 ) + f (xi−2 , yi−2 )]+
12
3
+ [f (xi , yi ) − 3f (xi−1 , yi−1 ) + 3f (xi−2 , yi−2 ) − f (xi−3 , yi−3 )] =
8
h
= yi + [55f (xi , yi ) − 55f (xi−1 , yi−1 ) + 37f (xi−2 , yi−2 ) − 9f (xi−3 , yi−3 )]
24
Z 1
5 (4) 4 −s 251 (4)
h f (µi , y(µi ))(−1) ds = f (µi , y(µi ))
0 4 720
251 (4) (5)
τi+1 = f y (µi )
720
Observaţia 11.0.4 Am integrat polinomul lui Newton cu diferenţe regresive cu

nodurile
(xi , y(xi )), (xi−1 , y(xi−1 )), . . . , (xi+1−n , y(xi+1−m ))
pentru m paşi.
Pentru corectorul cu m paşi vom folosi formula lui Newton cu diferenţe regre-
sive
(xi+1 , f (xi+1 )), (xi , f (xi )), . . . , (xi−m+1 , f (xi−m+1 ))
m
X s+k−2
Pm (x) = ∇k f (xi+1 , y(xi+1 ))
k=0
k
m
X
yi+1 = yi + h dk ∇k f (xi+1 , y(xi+1 ))
k=0
1 Z 1
s+k−2 −s + 1
Z
k
dk = ds = (−1) ds
0 k 0 k
1 1
d0 = 1, d1 = − , d2 = −
2 12
1 19
d3 = − , d4 = −
24 720
x − xi
s=
4
x = xi + sh − m ≤ s ≤ 0
xi+1 = xi + h − m + 1 ≤ s ≤ 1
m=2

1 1 2
yi+1 = yi + h f (xi+1 , yi+1 − ∇f (xi+1 , yi+1 ) − ∇ f (xi+1 , yi+1 ) =
2 12
(
1
= yi + 4 f (xi+1 , yi+1 ) − [f (xi+1 , yi+1 ) − f (xi , yi )]−
2
169
)
1
− [f (xi+1 , yi+1 ) − 2f (xi , yi ) + f (xi−1 , yi−1 )] =
12
4
= yi + [5f (xi+1 , yi+1 ) + 8f (xi , yi ) − f (xi−1 , yi−1 )]
12
y(xi+1 ) − y(xi ) 1
τi+1 = − [5f (xi+1 , yi+1 ) + 8f (xi , yi ) − f (xi−1 , yi−1 )] =
h 12
4 (3) Z 1
h f (µi , y(µi )) 3 1
= (−1) (−s + 1)(−s)(−s − 1)ds = − h4 y (IV ) (µi )
3! 3! 0 24
m=4
"
1
yi+1 = yi + h f (xi+1 , yi+1 ) − ∇f (xi+1 , yi+1 )−
2
#
1 2 1 3
− ∇ f (xi+1 , yi+1 ) − ∇ f (xi+1 , yi+1 ) =
12 24
(
1
= yi + h f (xi+1 , yi+1 ) − [f (xi+1 , yi+1 ) − f (xi , yi )]−
2
1
− [f (xi+1 , yi+1 ) − 2f (xi , yi ) + f (xi−1 , yi−1 )]−
12
)
1
− [f (xi+1 , yi+1 ) − 3f (xi , yi ) + 3f (xi−1 , yi−1 ) − f (xi−2 , yi−2 )] =
24
h
= yi + [9f (xi+1 , yi+1 ) + 19f (xi , yi ) − 5f (xi−1 , yi−1 ) + f (xi−2 , yi−2 )]
24
19 (5)
τi+1 = − y (µi )h4
720
Problema 11.0.5 Deduceţi următoarea formulă predictor-corector
(0) 4h
yi+1 = yi−3 + [2f (xi , yi ) − f (xi−1 , yi−1 ) + 2f (xi−2 , yi−2 )]
3
14 4 (5)
τi+1 = h y (ξi ), ξi ∈ (ti−1 , ti+1 ) (Milne)
45
(c) h (p)
yi+1 = yi−1 + [f (xi+1 , yi+1 ) + 4f (xi , yi ) + f (xi−1 , yi−1 )]
3
h4
τi+1 = − y (5) (ξi ), ξi ∈ (ti−1 , ti+1 ) (Simpson)
90
Soluţie. Corectorul
Z xi+1
y(xi+1 ) − y(xi−1 ) = f (t, y(t))dt '
xi−1
h
' [f (xi+1 , yi+1 ) + 4f (xi , yi ) + f (xi−1 , yi−1 )]
3
(b − a)5 (IV ) 32h5 5 h5
τi+1 = − f (ξi , y(ξi )) = − y (ξi ) = − y (5) (ξi )
2880 2880 90
Predictorul
Z xi+1
y(xi+1 ) − y(xi−3 ) = f (t, y(t))dt =
xi−3
h xi+1 − xi−3
= [2f (xi−2 , yi−2 ) − f (xi−1 , yi−1 ) + 2f (xi−2 , yi−2 )] =
3 4
4h
= [2f (xi−2 , yi−2 ) − 4f (xi−1 , yi−1 ) + 2f (xi−2 , yi−2 )]
3
14h5 (5)
τi+1 = y (ξi )
45
Observaţia 11.0.6 Pentru predictor s-a folosit formula Newton-Cotes deschisă

de ordinul II, iar pentru corector formula Newton-Cotes ı̂nchisă de ordinul II
(Simpson).

Culproan

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culproan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere de probleme de Analiză numerică

Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş

1 Formula lui Taylor şi aplicaţii 2

2 Elemente de Analiză funcţională şi teoria aproximării 7

4 Rezolvarea numerică a sistemelor algebrice liniare 54

6.4 Interpolare Birkhoff . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

7 Aproximări ı̂n medie pătratică 103

8 Operatori liniari şi pozitivi 110

9 Aproximarea funcţionalelor liniare 122

10 Ecuaţii neliniare 151

11 Rezolvarea numerică ecuaţiilor diferenţiale 164

Aici ar veni prefaţa.

Formula lui Taylor şi aplicaţii

Fie I un interval şi f : I → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n punctul a ∈ I.

Dacă f ∈ C n+1 (I), atunci ∃θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât

(restul ı̂n forma lui Cauchy)

Teorema 1.0.1 Fie f : I → R şi a ∈ I. Dacă f admite derivată de ordinul

f 0 (a) = f 00 (a) = · · · = f (n−1) (a) = 0 şi f (n) (a) 6= 0

• dacă n = 2k + 1 şi a este un punct interior, atunci a este un punct de

II. Calculul aproximativ al funcţiilor ı̂n unul din următoarele moduri:

|f (x) − (Tn f )(x)| < ε.

III. La calculul unor limite.

IV. La deducerea unor metode numerice.

Problema 1.0.3 Să se scrie formula lui MacLaurin pentru funcţia f : R → R,

Folosind apoi formula

se obţine pentru valoarea derivatei de ordinul n + 1 ı̂n 0

Formula MacLaurin corespunzătoare este

f 00 (x) = 60x4 − 6x, f 00 (0) = 0,

b) f 0 (x) = −2 sin x + x = 2(x − sin x), f 0 (0) = 0,

Problema 1.0.5 Să se determine numărul natural n astfel ca pentru a = 0 şi

Soluţie. Impunem condiţia

Deoarece θx < 1, eθx < e < 3, avem

În particular, luând x = 1, obţinem

Elemente de Analiză funcţională şi

2.1 Spaţii metrice, spaţii Banach, spaţii Hilbert

este un spaţiu metric complet.

Soluţie. Pozitivitatea şi simetria se verifică imediat. Inegalitatea triunghiului:

|α + β| |α| + |β| |α| |β|

Completitudinea: Convergenţa ı̂n s ı̂nseamnă convergenţa pe componente.

se poate trece la limită termen cuPtermen deoarece S este uniform convergentă

Observaţia 2.1.2 s este un spaţiu vectorial topologic.

Problema 2.1.3 Asemănător se arată că C(K) este complet.

Demonstraţie. Fie (xn ) un şir Cauchy ı̂n C(K). ∀ ε > 0 ∃ Nε a.ı̂. ∀ m, n ≥ Nε

d(xm , xn ) = max |xm (t) − xn (t)| < ε

∀t∈K |xm (t) − xn (t)| < ε (2.2)

|x0 (t) − xn (t)| ≤ ε

xn ⇒ x0 ⇔ xn → x0 ı̂n C(K) ⇒ x0 continuă

Problema 2.1.4 Spaţiul Lc (X, Y ) = B(X, Y ) al aplicaţiilor liniare şi continue

Soluţie. Fie U ∈ L(X, Y ).

Propoziţia 2.1.5 U continuu ı̂n x0 ∈ X ⇔ U continuu pe X. ( ⇒ ) Fie (xn ),

xn = [x0 + (xn − x)] + (x − x0 )

Definiţia 2.1.6 U ∈ L(X, Y ), X, Y spaţii liniare normate. U mărginit dacă

∀x∈X kU xk ≤ Ckxk (2.3)

Teorema 2.1.7 U continuu ⇔ U mărginit.

Demonstraţie. ( ⇒ ) U continuu, fie C0 = sup kU xk < ∞ Într-adevăr dacă

Dacă am stabilit o inegalitate de tipul (2.3) pentru un anumit C, atunci kU k ≤ C.

kUm − Un k < ε (2.5)

∀x∈X kUm x − Un xk < εkxk ⇒ (Un x) Cauchy (2.6)

Corolar 2.1.8 Dacă X, Y s.l.n. ⇒ Lc (X, Y ) s.l.n.; X s.l.n., Y Banach ⇒

Observaţia 2.1.9 Interpretarea geometrică a lui kU k - este marginea superioară

Corolar 2.1.10 X ∗ este Banach.

Observaţia 2.1.11 Dacă K = C, atunci (λf )(x) = λf (x).

Problema 2.1.12 Fie C[a, b] şi f : C[a, b] → R.

Soluţie. Liniaritatea este imediată.