Cuprins

Prefaţă 11

I Analiză matematică ı̂n complex 13

1 Operaţii cu numere complexe. Topologia corpului numerelor

complexe 15
1 Reprezentarea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2 Topologia corpului numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . 18
3 Şiruri şi serii de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
4 Puterea complexă a numărului e . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
5 Radicalul (rădăcina) de ordin n ı̂n complex . . . . . . . . . . . 22
6 Logaritmul unui număr complex . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
7 Puterea complexă a unui număr complex nenul . . . . . . . . . 25
8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

2 Funcţii olomorfe 27
1 Noţiunea de funcţie complexă. Limită. Continuitate . . . . . . 27
2 Funcţii monogene. Condiţiile Cauchy-Riemann . . . . . . . . . 29
3 Funcţii olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4 Diferenţiala unei funcţii complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5 Interpretarea geometrică a derivatei unei funcţii complexe.
Transformări conforme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
6 Funcţii ı̂ntregi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
7 Funcţii raţionale. Funcţii omografice (circulare) . . . . . . . . . 43
8 Aplicaţii multivoce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

3 Integrala ı̂n complex 55

5
6 CUPRINS

1 Integrala unei funcţii complexe de o variabilă reală . . . . . . . 55

2 Integrala curbilinie a unei funcţii complexe de variabilă complexă 56
3 Teorema lui Cauchy. Formula lui Cauchy . . . . . . . . . . . . 58
4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

4 Serii Taylor. Serii Laurent 65

1 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
2 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

5 Teorema reziduurilor. Aplicaţii 79

1 Singularităţi ale unei funcţii complexe . . . . . . . . . . . . . . 79
2 Reziduuri. Calculul reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3 Teorema reziduurilor Z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
a+2π
4 Integrale de tipul R(sin x, cos x)dx, a ∈ R
a
unde q(sin x, cos x)Z6= 0, ∀ x ∈ R . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
∞
p(x)
5 Integrale de tipul R(x)dx, unde R(x) = , q(x) 6= 0,
−∞ q(x)
∀ x ∈ R şi gradq −Zgradp ≥ 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
∞
p(x)
6 Integrale de tipul R(x)ejλx dx, unde λ ∈ R∗ , R(x) = ,
−∞ q(x)
gradq > gradp şi q(x) 6= 0, ∀ x ∈ R sau q are ı̂n R numai
rădăcini simple . Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
∞
α
7 Integrale de tipul x R(x)dx, unde α ∈ (−1, ∞) \ Z;
0
p(x)
R(x) = , 1 + α + gradp < gradq . . . . . . . . . . . . . . . 102
q(x)
8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

II Transformări integrale şi discrete 113

1 Noţiuni de teoria semnalelor 115

1 Spaţii de funcţii şi spaţii de şiruri fundamentale . . . . . . . . . 115
2 Noţiunea de semnal. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3 Sisteme liniare. Filtre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
4 Analiza şi sinteza semnalelor continuale periodice . . . . . . . . 129
5 Formula integrală a lui Fourier (FIF) . . . . . . . . . . . . . . . 131
6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
CUPRINS 7

2 Transformarea Fourier integrală 135

1 Noţiuni şi definiţii fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
2 Proprietăţi ale transformării Fourier integrale . . . . . . . . . . 139
3 Transformarea Fourier integrală inversă . . . . . . . . . . . . . 145
4 Transformata Fourier a produsului de convoluţie . . . . . . . . 151
5 Teorema eşantionării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
6 Complemente privind transformata Fourier . . . . . . . . . . . 157
7 Transformata Fourier multidimensională . . . . . . . . . . . . . 158
8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

3 Transformarea Fourier discretă 171

1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
2 Definiţia transformatei Fourier discrete . . . . . . . . . . . . . . 172
3 Forma matriceală a TFD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
4 Proprietăţi ale transformării Fourier discrete . . . . . . . . . . 178
5 Transformata Fourier discretă a produsului de convoluţie . . . 180
6 Transformata Fourier rapidă (Fast Fourier Transform) . . . . . 183
7 Transformata Fourier discretă bidimensională (TFD2D) . . . . 192
8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

4 Transformarea Laplace 201

1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
2 Clasa funcţiilor ”original” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
3 Definiţia transformatei Laplace şi proprietăţile standard ale
transformării Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
4 Inversarea transformării Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
5 Proprietăţi ale transformării Laplace inversă . . . . . . . . . . . 218
6 Calculul transformatei Laplace inverse . . . . . . . . . . . . . . 220
7 Aplicaţii ale transformării Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . 223
8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229

5 Transformarea z 237
1 Definiţia transformatei z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
2 Proprietăţi ale transformării z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
3 Transformata z inversă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
4 Dicţionar de transformate z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248
5 Aplicaţii ale transformării z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254

6 Noţiuni de teoria distribuţiilor.

8 CUPRINS

Transformatele Fourier şi Laplace ale distribuţiilor 261

1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
2 Spaţii de funcţii test (spaţii fundamentale) . . . . . . . . . . . . 262
3 Definiţia noţiunii de distribuţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
4 Exemple reprezentative de distribuţii . . . . . . . . . . . . . . . 264
5 Operaţii cu distribuţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
6 Produsul de convoluţie a două distribuţii . . . . . . . . . . . . . 275
7 Transformarea Fourier a distribuţiilor . . . . . . . . . . . . . . 276
8 Transformata Laplace a distribuţiilor . . . . . . . . . . . . . . . 279
9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282

7 Complemente privind transformările integrale şi discrete.

Analiza wavelet 287
1 Transformata Fourier a unui semnal discret . . . . . . . . . . . 287
2 Aplicaţii ale transformărilor integrale şi discrete ı̂n teoria
probabilităţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
3 Transformarea Hilbert integrală . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
4 Relaţii de transformare Hilbert. Transformarea Hilbert discretă 296
5 Transformarea Mellin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
6 Transformata Radon bidimensională (2D) . . . . . . . . . . . . 301
7 Transformarea Gabor (Transformarea Fourier cu fereastră
glisantă) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301
8 Analiza wavelet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308

Bibliografie 313

Index 317
Contents

I. Mathematical Analysis in Complex Case

(Complex Functions) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1. The field of complex numbers. Extended Complex Plane. Topology
of C. Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2. Holomorphic Functions. Cauchy-Riemann Conditions. Problems. . . . . . 27
3. The integral of a complex function. Theorem of Cauchy-Goursat.
Cauchy’s Formula. Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4. Power Series. Taylor Series. Laurent Series. Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5. Singularities of a complex functions. The notion of residue.
Theorem of Residues (Cauchy). Applications to Calculus of some
Improper or trigonometric integrals. Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
II. Integral (Continuous-Time) and Discrete-Time
Transformations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .113
1. Standard Function Spaces and Sequence Spaces. Signals.
Energy of a signal. Linear Systems. Filters. Fourier Analysis of
the periodical Continuous-Time Signals. Integral Formula of Fourier.
Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
2. Continuous Time (Integral) Fourier Transformation. Fourier
Transform of the continuous-time signals in L1 (R). Sine and Cosine
Integral Fourier Transforms. Spectrum, Amplitude Spectrum and
Phase. Standard Properties of Fourier Transformation. Time and
Frequency Convolution Theorems. Parseval’s Formula. Sampling
Theorem (WKS Theorem). Correlation Function. Cross Power
Spectrum. Multidimensional Fourier Transform. Problems. . . . . . . . . . . . . . 135
3. Discrete Fourier Transformation (DFT). Matriceal Form of
DFT and IDFT. Basic Properties of DFT. Time and Frequency
Convolution Theorems. Parseval’s Formula. Fast Fourier Transform
(FFT). Algorithms of the Decimation in Time and Frequency Radix
2FFT (DITFFT and DIFFFT). Discrete Cosine and Discrete Sine

9
10 Contents

Transforms (DCT and DST). Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

4. Laplace Transformation. Laplace Transform of the original
functions. Basic Properties of Laplace Transformation. Laplace
Transform of the convolution. Duhamel’s Formula. Inverse of Laplace
Transformation. Applications of Laplace Transformation. Problems. . . . . 201
5. z-Transformation. Definition of z-Transform of the discrete
signals (Sd , Sd+ ). Basic Properties. Inverse of z-Transform. Applications
of z-Transformation: Difference Equations, Discrete Time Linear
Systems, Digital Filters. Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
6. Distributions. Standard Distributions. Main Operations with
distributions. Fourier Transformation of the Distributions. Laplace
Transform of the distributions. Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
7. Complements regarding Continuous and Discrete-Time
Transformations. Wavelet Analysis. Fourier Transform of a discrete
signal. Hilbert and Mellin Integral Transformations. Discrete Hilbert
Transformation. Applications to Probability Theory. Gabor
Transformation. Wavelet Analysis. Problems. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
References . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317
Prefaţă

Lucrarea prezintă noţiunile de bază din două domenii matematice funda-

mentale, cu numeroase şi consistente aplicaţii ı̂n practica inginerească şi teh-
nologică: funcţiile complexe (analiza matematică ı̂n complex) şi transformările
integrale şi discrete.
Teoria funcţiilor de o variabilă complexă, ı̂n pofida aspectului său ab-
stract, are aplicaţii substanţiale ı̂n hidrodinamică, teoria profilurilor aerodina-
mice, teoria circuitelor şi reţelelor electrice, teoria cuantică a difuziei, studiul
câmpului electromagnetic ş.a. În plus, teoremele şi metodele reziduurilor re-
prezintă elemente esenţiale ı̂n studiul transformărilor integrale şi discrete.
Transformările integrale şi discrete au devenit, ı̂n ultimele decenii, o com-
ponentă de bază ı̂n formarea specialiştilor IT. Sub impusul tehnicii de cal-
cul, mereu mai performante, aplicaţiile acestor transformări au primit tot
mai multă substanţă, iar ramurile beneficiare au devenit tot mai numeroase
şi, uneori, surprinzătoare: procesarea imaginilor, recunoaşterea formelor, to-
mografia, recunoaşterea vocii (analiza semnalului vocal), analiza semnalelor
seismice, radar sau geofizice, electromagnetismul.
Lucrarea se adresează, ı̂n primul rând, studenţilor de la specializările Au-
tomatică, Calculatoare, Electronică, Telecomunicaţii şi Ingineria Electrică din
cadrul universităţilor cu profil tehnic, dar poate fi utilă, ı̂n egală măsură, mas-
teranzilor, doctoranzilor, cercetătorilor şi tuturor celor interesaţi de domeniul
vast, exploziv, cu frontiera ı̂n plină expansiune, al transformărilor integrale şi
discrete.
Autorul a urmărit să ı̂mbine expunerea matematică riguroasă cu spiritul
ingineresc, practic şi intuitiv; ı̂n acest scop, s-a renunţat la demonstraţia unor
teoreme care solicitau un aparat matematic laborios sau sofisticat, ı̂n schimbul
unor exemple sau aplicaţii directe. De altfel, fiecare capitol se ı̂ncheie cu o
consistentă secţiune de probleme şi aplicaţii, urmate de soluţii, indicaţii sau
răspunsuri.
Autorul
11
12 Prefaţă
 Partea I

Analiză matematică
ı̂n complex

13
Capitolul 1

Operaţii cu numere complexe.

Topologia corpului numerelor
complexe

1 Reprezentarea numerelor complexe

Să considerăm corpul comutativ (R2 , +, ·), cu operaţiile de ”adunare” şi
”ı̂nmulţire” definite prin (a, b) + (c, d) = (a + c, b + d), respectiv (a, b) · (c, d) =
(ac − bd, ad + bc), ∀ (a, b) ∈ R2 , ∀ (c, d) ∈ R2 . Mulţimea R × {0} = {(a, 0) :
a ∈ R} este un subcorp al corpului (R2 , +, ·), izomorf cu corpul (R, +, ·) al
numerelor reale, de aceea utilizăm identificarea a = (a, 0), ∀ a ∈ R. Punând
j = (0, 1) şi observând că j 2 = (−1, 0) = −1, elementul z = (x, y) ∈ R2 se
scrie sub forma:

z = (x, y) = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1) · (y, 0) = x + jy

Introducem notaţia

C = {z = x + jy : x ∈ R, y ∈ R, j 2 = −1}

Corpul comutativ (C, +, ·), unde

z1 + z2 = (x1 + x2 ) + j(y1 + y2 ); z1 z2 = (x1 y1 − x2 y2 ) + j(x1 y2 + x2 y1 ),

z1 = x1 + jy1 ∈ C, z2 = x2 + jy2 ∈ C,
se numeşte corpul numerelor complexe.
15
16 Capitolul 1

1.1. Reprezentarea algebrică a numerelor complexe

• Scrierea z = x+jy se numeşte reprezentarea algebrică sau forma algebrică

a numărului complex z.
• Fie z = x + jy ∈ C. Numărul real x se numeşte partea reală a numărului
complex z, iar numărul real y se numeşte partea imaginară a lui z; utilizăm
notaţia x = Re z; y = Im z.
• Fie z = x + jy ∈ C. Numărul complex z = x − jy se numeşte conjugatul
numărului complex z. p
• Fie z = x + jy ∈ C. Numărul real pozitiv |z| = x2 + y 2 se numeşte
modulul numărului complex z.

1.2. Reprezentarea trigonometrică a numerelor complexe

(i) Planul complex

Să considerăm un sistem cartezian rectangular de coordonate Oxy ı̂n planul

euclidian bidimensional.
• Fiind dat numărul complex z = a + jb, punctul M (a, b) din planul Oxy
se numeşte imaginea geometrică a lui z.
• Fiind dat punctul M (a, b) din planul Oxy, numărul complex z = a + jb
se numeşte afixul punctului M .
• Se stabileşte astfel o corespondenţă biunivocă ı̂ntre mulţimea C a numere-
lor complexe şi planul euclidian Oxy. În acest context, planul Oxy se numeşte
planul complex, axa Ox este axa reală, iar axa Oy este axa imaginară.
−−→
• Fie z = a+jb ∈ C şi M (x, y) imaginea sa geometrică. Vectorul − →r = OM
se numeşte imaginea vectorială a lui z. Au loc egalităţile

p
|z| = OM = |−
→
r|= a2 + b2 .

(ii) Noţiunea de argument al unui număr complex

Fie z = a + jb un număr complex nenul dat şi M (x, y) imaginea sa geo-

metrică.
−→ −
→
• Unghiul t ∈ [0, 2π) dintre versorul OA = i al axei Ox şi vectorul
−
→ −−→
r = OM se numeşte argument redus al lui z şi se notează t = arg z (Fig.1).
Operaţii cu numere complexe. Topologia corpului numerelor complexe 17

y
M (a, b) 6
o

r = |z| b
 t
a
- -
O −
→ A(1, 0) x
i

Fig.1.
• Mulţimea Arg z = {arg z + 2kπ : k ∈ Z} = arg z + 2πZ se numeşte
mulţimea argumentelor numărului complex z.
• Numărul arg z se numeşte determinarea principală a argumentului iar
Arg z se numeşte determinarea generală a argumentului lui z. Uneori deter-
minarea principală se ia ı̂n intervalul (−π, π].
Observaţie. Argumentul numărului complex z = 0 nu se defineşte.

(iii) Reprezentarea trigonometrică a unui număr complex

√
Fie z = a + jb ∈ C, z 6= 0 şi t = arg z. Notând r = |z| = a2 + b2 primim
(vezi Fig.1): a = r cos t şi b = r sin t, deci z = r(cos t + j sin t).
Egalitatea z = r(cos t + j sin t) se numeşte reprezentarea trigonometrică
sau forma trigonometrică a numărului complex z. Este clar că egalitatea
z = r(cos t + j sin t) are loc pentru orice t ∈ Arg z.

(iv) Determinarea modulului şi argumentului unui număr complex

√
Fie z = a + jb ∈ C. Atunci r = |z| = a2 + b2 , iar pentru z 6= 0:

 b

 arctg a , dacă a > 0, b ≥ 0 (cadranul I)



 π/2, dacă a = 0, b > 0 (semiaxa pozitivă Oy)


b
t = arg z = arctg + π, dacă a < 0, b ∈ R (cadranele II şi III)

 a

 3π/2, dacă a = 0, b < 0 (semiaxa negativă Oy)



 b
 arctg + 2π, dacă a > 0, b < 0 (cadranul IV)
a
18 Capitolul 1

2 Topologia corpului numerelor complexe

2.1. Planul complex extins
Să considerăm o sferă S aşezată cu ”polul sud” S ı̂n originea planului
complex şi tangentă la acest plan (Fig.2). Asociem fiecărui punct Z al sferei
S, diferit de ”polul nord” N al sferei, punctul z al planului complex situat
pe dreapta N Z. În acest mod, se stabileşte o corespondenţă biunivocă ı̂ntre
punctele planului complex şi punctele sferei S, diferite de N , numită proiecţie
stereografică. Polului nord N al sferei S ı̂i ataşăm un nou ”număr” complex,
notat ∞, numit ”punctul de la infinit”. Notăm cu C (sau C∞ sau C) e mulţimea
C ∪ {∞}, numită planul complex extins sau planul complex completat.
u
6

N
S Z

-
O≡S y

= z = x + jy
x
z = N Z ∩ (Oxy)

Fig.2. Sfera numerelor complexe

Regulile de calcul cu ∞ sunt următoarele:
∗
a + ∞ = ∞ + a = ∞, ∀ a ∈ C; a · ∞ = ∞ · a = ∞, ∀ a ∈ C = C \ {0};
a ∗ a
= ∞, ∀ a ∈ C ; = 0, ∀ a ∈ C; |∞| = ∞.
0 ∞
0 ∞
Nu se definesc ”operaţiile” ∞ − ∞, 0 · ∞, , .
0 ∞

2.2. Structura metrică ı̂n C

(i) Funcţia d : C × C → R, d(z1 , z2 ) = |z1 − z2 |, ∀ z1 , z2 ∈ C, se numeşte
distanţă sau metrică pe C. Se arată fără dificultate că funcţia d verifică axio-
mele unei metrici, deci (C, d) este un spaţiu metric.
Operaţii cu numere complexe. Topologia corpului numerelor complexe 19

(ii) Fie z0 ∈ C şi r > 0 numere date.

• Mulţimea ∆(z0 ; r) = {z ∈ C : |z − z0 | < r} = {z ∈ C : d(z, z0 ) < r} se
numeşte disc centrat ı̂n z0 şi de rază r sau disc deschis de centru z0 şi de rază
r. Discul ∆(0; 1) se numeşte disc unitate.
• Mulţimea Γ(z0 ; r) = {z ∈ C : |z − z0 | = r} se numeşte cerc de centru z0
şi rază r; cercul Γ(0; 1) se numeşte cerc unitate.
• Mulţimea ∆(z0 ; r) = {z ∈ C : |z − z0 | ≤ r} se numeşte disc ı̂nchis de
centru z0 şi rază r.
(iii) Fie z0 ∈ C, r ∈ R, R ∈ R numere date, cu 0 < r < R. Mulţimea
U (z0 ; r, R) = {z ∈ C : r < |z − z0 | < R} se numeşte coroană circulară de
centru z0 şi de raze r şi R. Observăm că U (z0 ; r, R) = ∆(z0 ; R) \ ∆(z0 ; r).

2.3. Topologia ı̂n C şi C

(i) Topologia ı̂n C rezultă din structura de spaţiu metric a lui C. Astfel,
o mulţime G ⊆ C este deschisă dacă există z0 ∈ C şi există r > 0 astfel ı̂ncât
∆(z0 ; r) ⊆ C. Notând cu G familia mulţimilor deschise din C, cuplul (C, G)
devine un spaţiu topologic.
(ii) Fie Ge reuniunea dintre familia G a submulţimilor deschise din C şi toate
submulţimile lui C care conţin mulţimi de forma {z ∈ C : |z| > r} ∪ {∞}, cu
e este un spaţiu topologic.
r > 0; cuplul (C, G)

2.4. Mulţime conexă. Domeniu

(i) O submulţime A a lui C (sau C) se numeşte mulţime conexă dacă nu
se poate reprezenta ca reuniune a două mulţimi deschise, nevide şi disjuncte.
Dacă A ⊆ C, atunci A este conexă dacă şi numai dacă orice două puncte din
A pot fi unite printr-o curbă continuă, situată ı̂n A.
(ii) O mulţime D ⊆ C (sau C) se numeşte domeniu dacă D este o mulţime
deschisă şi conexă. Un domeniu D ⊆ C se numeşte domeniu simplu conex sau
domeniu cu conexiune simplă dacă orice curbă ı̂nchisă γ ⊆ D are proprietatea
că domeniul mărginit care are frontiera γ este inclus ı̂n D.

3 Şiruri şi serii de numere complexe

Fie (zn )n≥1 un şir de numere complexe având reprezentarea algebrică zn =
xn + jyn , xn ∈ R, y ∈ R, n ≥ 1, respectiv reprezentarea trigonometrică
zn = rn (cos tn + j sin tn ), rn ≥ 0, tn ∈ [0, 2π), n ≥ 1.
20 Capitolul 1

3.1. Definiţie
• Spunem că şirul (zn )n≥1 din C are limita z0 ∈ C dacă ı̂n orice vecinătate
a lui z0 se află toţi termenii şirului (zn )n≥1 ı̂ncepând de la un anumit rang n0 .
• Se notează z0 = lim zn sau zn → z0 .
n→∞
• Şirul (zn )n≥1 se numeşte şir convergent dacă limita sa z0 este finită,
i.e. z0 ∈ C; ı̂n caz contrar (i.e. z0 = ∞ sau şirul nu are limită), şirul (zn )n≥1
se numeşte divergent.
• lim zn = z0 ∈ C ⇔ ∀ ε > 0 ∃ n0 = n0 (ε) astfel ı̂ncât ∀ n ∈ N, n ≥ n0
n→∞
avem |zn − z0 | < ε
• lim zn = ∞ ⇔ ∀ ε > 0 ∃ n0 = n0 (ε) astfel ı̂ncât ∀ n ∈ N, n ≥ n0 avem
n→∞
|zn | > ε.

3.2. Teorema de caracterizare a limitei

(i) Fie z0 = x0 + jy0 cu x0 ∈ R, y0 ∈ R. Atunci lim zn = z0 ⇔
n→∞
lim xn = x0 şi lim yn = y0 .
n→∞ n→∞
(ii) Fie z0 = r0 (cos t0 + j sin t0 ), z0 6= 0, 0 < t0 < 2π. Atunci lim zn =
n→∞
z0 ⇔ lim rn = r0 şi lim tn = t0 .
n→∞ n→∞

3.3. Serii de numere complexe

Fie (zn )n≥1 , zn = xn + jyn , un şir de numere complexe şi (sn )n≥1 şirul de
numere complexe definit prin sn = z1 + z2 + · · · + zn , n ≥ 1.
• Se numeşte serie de termen general zn ansamblul şirurilor ((zn ), (sn ));
∞
X X
se notează zn sau zn .
n=1 n≥1
• Şirul (sn )n≥1 se numeşte şirul sumelor parţiale asociate seriei.
• Seria de termen general zn este convergentă dacă şirul sumelor parţiale
(sn ) este convergent; ı̂n acest caz s = lim sn se numeşte suma seriei şi se
n→∞
∞
X
notează s = zn .
n=1

3.4. Teoremă
Seria de termen general zn , cu zn = xn + jyn , este convergentă dacă şi
∞
X ∞
X
numai dacă seriile de numere reale xn şi yn sunt convergente. În acest
n=1 n=1
Operaţii cu numere complexe. Topologia corpului numerelor complexe 21

caz are loc echivalenţa

∞
X ∞
X ∞
X
s= zn ; s = s1 + js2 ⇔ xn = s1 şi yn = s2 .
n=1 n=1 n=1

4 Puterea complexă a numărului e

4.1. Exemplu
Fiez ∈ Cun număr dat şi (zn )n≥1 şirul de numere complexe definit prin
z n
zn = 1 + . Se ştie că dacă z = x ∈ R, atunci lim zn = ex . Astfel,
n n→∞
este natural să notăm cu ez limita şirului (zn )n≥1 , dacă această limită există.
Punând z = x + jy, obţinem

  n/2
z n 2xn + x2 + y 2
rn = 1+ = 1+ ,
n n2

deci lim rn = ex .
n→∞
Pe de altă parte, din relaţiile
y y
Arg zn = n arctg + 2πZ; n > −x; lim n arctg = y,
n+x n→∞ n+x

deducem
lim (arg zn ) ∈ y + 2πZ.
n→∞

Notând r0 = lim rn şi t0 = lim (arg zn ), rezultă

n→∞ n→∞

r0 = ex , cos t0 = cos y şi sin t0 = sin y,

deci
 z n
lim zn = lim 1+ = r0 (cos t0 + j sin t0 ) = ex (cos y + j sin y).
n→∞ n→∞ n
Aşadar, putem scrie

ez = lim zn = ex (cos y + j sin y), z = x + jy.

n→∞
22 Capitolul 1

4.2. Definiţie
Fiind dat numărul complex z = x + jy ∈ C, definim ez ∈ C prin egalitatea:

ez = ex (cos y + j sin y)

sau
ez = eRe z [cos(Im z) + j sin(Im z)].

• Luând z = jt (deci x = 0, y = t ∈ R), primim:

ejt = cos t + j sin t, ∀ t ∈ R.

4.3. Proprietăţi
(i) ez 6= 0, ∀ z ∈ C;
ez1
(ii) ez1 +z2 = ez1 · ez2 ; ez1 −z2 = z , ∀ z1 , z2 ∈ C
e2
−z 1 z n nz
(iii) e = z ; (e ) = e , ∀ z ∈ C, ∀ n ∈ Z
e
(iv) ejnπ = (−1)n , ej ( 2 +nπ) = (−1)n j, ∀ n ∈ Z.
π

(v) ez+2kπj = ez , ∀ z ∈ C, ∀ n ∈ Z.

4.4. Reprezentarea (forma) trigonometrică a unui număr com-

plex
Dacă z = r(cos t + j sin t) ∈ C este dat, atunci z = rejt ; astfel,

z = |z|ej arg z sau z = |z|ejt , cu t ∈ Arg z.

5 Radicalul (rădăcina) de ordin n ı̂n complex

5.1. Definiţie
Fie z ∈ C şi n ∈ N∗ numere date. Se numeşte rădăcină complexă de
ordin n a lui z sau radical complex de ordin n al lui z mulţimea notată
√
n
z şi definită prin egalitatea
√
n
z = {w ∈ C : wn = z}.
Operaţii cu numere complexe. Topologia corpului numerelor complexe 23

√
5.2. Descrierea mulţimii n
z
Fie z = r(cos t + j sin t) = rejt şi w = ρejθ . Din egalitatea wn = z primim:
√ t + 2kπ
ρn ejnθ = rejt ⇔ ρn = r şi nθ ∈ t + 2πZ, deci ρ = n r şi θ = ,
n
k ∈ Z. Deoarece e j(t+2sπ) jt
= e , ∀ s ∈ Z, ∀ t ∈ R, este suficient să luăm
k ∈ {0, 1, 2, . . . , n − 1}. Aşadar
Radicalul complex de ordin n ∈ N∗ al unui număr complex nenul z are n
elemente (numite şi determinări ale radicalului), i.e.:
√ n√ o
n
z = n rej(t+2kπ)/n : 0 ≤ k ≤ n − 1
sau    
√
n
√
n
t + 2kπ t + 2kπ
z= r cos + j sin : 0≤k ≤n−1 ,
n n
√
unde z = r(cos t + j sin t), iar n r este radicalul ”aritmetic” (adică singurul
număr real pozitiv s cu proprietatea sn = r).
√
Numărul complex n rejt/n (i.e. k = 0) se numeşte determinare princi-
pală a radicalului.

5.3. Observaţii
√
(i) n 0 = {0}, ∀ n ∈ N∗
√
(ii) Egalitatea care defineşte n z se poate scrie astfel:
√ n p o
( n z)C = ( n |z|)R ej(t+2kπ)/n : 0 ≤ k ≤ n − 1 .
√ √ √
3
√
3
√ ( 9)R = 3, dar ( 9)C = {−3, 3} şi ( 8)R = 2, dar ( 8)C =
Astfel,
{2, 1 ± j 3}.

5.4. Ecuaţii binome

• Sunt ecuaţii de forma az n + b = 0, unde a, b, z ∈ C, a 6= 0 şi n ∈ N∗ .
Rezultă z n = −b/a, cu soluţia
 
√
n j(t+2kπ)/n b
S = {zk : 0 ≤ k ≤ n − 1}; zk = re ; r = | − b/a|; t ∈ Arg − .
a
• Rădăcinile de ordinul n ale unităţii sunt rădăcinile ecuaţiei z n = 1,
i.e. zk = e2kπj/n , 0 ≤ k ≤ n − 1, k ∈ N∗ .
• Ecuaţiile de forma az 2n + bz n + c = 0, unde z, a, b, c ∈ C, a 6= 0, b 6= 0
şi n ∈ N∗ , se numesc ecuaţii trinome. Soluţiile acestei ecuaţii se determină
punând z n = u.
24 Capitolul 1

6 Logaritmul unui număr complex

6.1. Definiţie
Se numeşte logaritm (complex) al unui număr complex nenul z, notaţie
Ln z sau Log z, mulţimea numerelor w ∈ C cu proprietatea ew = z. Aşadar
Ln z = {w ∈ C : wn = z}, z ∈ C∗ .
• Logaritmul numărului complex 0 nu se defineşte.

6.2. Descrierea mulţimii Ln z

Fie w = x + jy, cu x ∈ R, y ∈ R şi z = rejt , r = |z|, t ∈ Arg z. Din ew = z
obţinem ex ejy = rejt , deci ex = r şi y = t + 2πZ. Aşadar:
Logaritmul complex al numărului complex z = rejt are ı̂n C o infinitate de
elemente (numite determinări), anume:
Ln z = {ln r + j(t + 2kπ) : k ∈ Z} = ln r + j(t + 2πZ),
unde r = |z|, t ∈ Arg z şi ln r este logaritmul (real) al numărului r > 0.
• Putem scrie, de asemenea, pentru z ∈ C∗ :
Ln z = ln |z| + j(arg z + 2πZ) = {ln z + j(arg z + 2kπ) : k ∈ Z}.
• Numărul complex ln |z| + j · arg z se numeşte determinare principală
a logaritmului complex; scriem ln z = ln |z| + j arg z, z ∈ C∗ .

6.3. Exemple
√ n  π  o
(i) Ln ( 3 − j) = Ln (2e−jπ/6 ) = ln 2 + j − + 2kπ : k ∈ Z
 π  √ 6  π 
= ln 2 + j − + 2πZ . Deseori se scrie Ln ( 3 − j) = ln 2 + j − + 2kπ ;
6 √ 6
k ∈ Z. Determinarea principală a logaritmului Ln ( 3 − j) este
√ 11π √ 11π
ln( 3 − j) = ln 2 + j, deoarece arg( 3 − j) = .
6   6
3π
(ii) Ln (−j) = Ln (1 · e3πj/2 ) = j + 2πZ sau
  2
3π 3πj
Ln (−j) = j + 2kπ , k ∈ Z. Determinarea principală este ln(−j) = ;
2 2
3π
observăm că Re ln(−j) = 0 şi Im ln(−j) = .
2
jπ
(iii) Ln (−e) = Ln (e · e ) = 1 + πj(2Z + 1) sau Ln (−e) = 1 + j(π + 2kπ),
k ∈ Z. Determinarea principală este ln(−e) = 1 + πj, deci Re ln(−e) = 1 şi
Im ln(−e) = π.
Operaţii cu numere complexe. Topologia corpului numerelor complexe 25

(iv) Dacă x ∈ R şi x > 0, atunci Ln x = Ln (xej·0 ) = ln x + 2kπj, k ∈ Z,

iar determinarea principală este ln x = ln x (i.e. (ln x)C = (ln x)R ); aşadar de-
terminarea principală a logaritmului complex al numărului real x > 0 coincide
cu logaritmul real (standard) al numărului x.

7 Puterea complexă a unui număr complex nenul

7.1. Definiţie
Fie z ∈ C∗ şi α ∈ C numere date. Prin puterea α a numărului z, se
ı̂nţelege mulţimea notată z α şi definită prin z α = eαLn z .
• Fiecare din elementele mulţimii z α se numeşte determinare a puterii
z . Numărul eα ln z , unde ln z = ln |z| + j arg z se numeşte determinare
α

principală a puterii z α .

7.2. Exemple
(i) j −j = e−jLn j = e−j [ln 1+j ( 2 +2kπ)] = e(π/2)+2kπ , k ∈ Z, deci j −j ⊆ R.
π

Determinarea principală este eπ/2 ∈ R. √

(ii) (−1 + j)j = ejLn (−1+j) = ej[ln 2+j(3π/4+2kπ)] = e−(2kπ+3π/4) ej ln 2 ,
k ∈ Z. Determinarea principală este
√
    
−3π/4 j ln 2 −3π/4 ln 2 ln 2
e e =e cos + j sin .
2 2

8 Probleme
Enunţuri
1. Să se determine următoarele mulţimi din planul complex (z = x + jy):
A1 = {(x, y) : 2 < |2z + 2 − j| ≤ 4}
A2 = {(x, y) : |z + 2| + |z − 1 − j| = 4}
A3 = {(x, y) : |z − 1 + 2j| − |z − j| = 3}
A4 = {(x,
 y) : |z − 2 + 3j| = |z +  3 − j|}
j −z π
A5 = (x, y) : 0 < arg ≤
j +z 4
A6 = {(x, y) : |z − 1| + Im z ≤ 1}
A7 = {(x, y) : z 2 + z 2 = 4}.
2. Să se determine următorii radicali complecşi:
r
√
4
√
3
√
50
5j − 1
(i) j; (ii) −j; (iii) 1 − j; (iv) 10
.
2 + 3j
26 Capitolul 1

3. Să se rezolve ı̂n C ecuaţiile:

(i) (z + 1 + j)n = (z + 1 − j)n ; (ii) (2 − 3j)z 6 + 1 + 5j = 0;
(iii) z 8 + (2j − 1) + z 4 − j − 1 = 0; (iv) z n = z (n ∈ N); (v) z 3 = z 2 .
4. Să se calculeze:
1−j
(i) Ln √ ; (ii) Ln (−j 2 ); (iii) (−1)j .
2
5. Să se precizeze partea reală şi partea imaginară pentru determinările
principale ale√ logaritmilor sau puterilor
√ complexe √
de mai jos:
(i) ln(− 3 − j); (ii) ln(− 3); (iii) (1 + j 3)−j ; (iv) (−1)j+1 .

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

1. A1 = U (z0 ; 1; 2) ∪ Γ(z0 ; 2); z0 = −1 + j/2
A2 este elipsa cu focarele F1 (−2, 0), F2 (1, 1) şi cu semiaxa focarelor de
lungime 2
A3 este o ramură a hiperbolei cu focarele F1 (1−2j) şi F2 (j), având semiaxa
focarelor de lungime 3/2
A4 este mediatoarea
√ segmentului AB, cu A(2, −3) şi B(−3, 1)
A5 = ∆(−1,
 2) ∩ {(x, y) :x > 0}
x2
A6 = (x, y) : y ≤ x −
2
A7 este hiperbola echilateră
 x2 − 2
y =2  
√ √
20 π kπ
2. (iv) 10
1+j = 2 · exp j + : 0≤k≤9 .
 40 5  
6
√
12 π kπ
3. (ii) z = 1 − j, deci S = 2 · exp j − + : 0≤k≤5
24 3
(iii) Punem z 4 = a; obţinem u1 = 1 − j, u2 = −j, deci
       
√
8 π kπ π kπ
S= 2 exp j − + : 0 ≤ k ≤ 3 ∪ exp j − + :0≤k≤3
16 2 8 2
(iv) Notând cu Sn mulţimea soluţiilor, obţinem:
 
2kπ
S0 = {1}; S1 = R; Sn = {0} ∪ exp j : 0 ≤ k ≤ n , pentru n ≥ 2
n+1
 
1−j 7π
4. (i) Ln √ = j + 2πZ ;
2 4
(ii) Ln (−j 2 ) = 2πjZ; (iii) exp π(2Z − 1)
7π
5. (i) Re z = ln 2; Im z = ; (ii) Re z = (ln 3)/4; Im z = π
6
(iii) Re z = e cos(ln 2); Im z = −eπ/3 sin(ln 2); (iv) z = −e−π .
π/3
Capitolul 2

Funcţii olomorfe

1 Noţiunea de funcţie complexă

1.1. Definiţii. Partea reală şi partea imaginară ale unei funcţii
complexe
• Fie E ⊆ C o mulţime dată. Se numeşte funcţie complexă de variabilă
complexă orice funcţie f : E → C.
• Funcţia f : E → C ataşează fiecărui număr complex z ∈ E numărul
complex f (z) ∈ C.
(i) Scriind z = x + jy, reprezentarea algebrică a numărului f (z) este:

f (z) = P (x, y) + jQ(x, y), (x, y) ∈ E.

Funcţiile reale P : E → R şi Q : E → R se numesc partea reală a funcţiei

f , respectiv partea imaginară a funcţiei f şi se notează P = Re f , Q = Im f .
(ii) Scriind z = rejt , reprezentarea trigonometrică a numărului f (z) este:

f (z) = R(r, t)ejT (r,t) , r = |z|, t = arg z,

unde R(s, t) = |f (z)| şi T (r, t) = arg f (z).

Aşadar, definirea unei funcţii complexe de variabilă complexă revine la
definirea a două funcţii reale de două variabile reale.
• Dacă E ⊆ R, atunci f : E → R este o funcţie complexă de variabilă
reală i.e. f (t) = P (t) + jQ(t), t ∈ E. De obicei o asemenea funcţie se
notează cu z(t), iar părţile sale reală şi imaginară se notează cu x(t) şi y(t),
i.e. z(t) = x(t) + jy(t), t ∈ E.
• Fiind dată o funcţie complexă f : E ⊆ C → C, punem Z = f (z) sau
w = f (z) şi spunem că f este o transformare (sau o reprezentare) a mulţimii
27
28 Capitolul 2

E din planul Oxy al variabilei z ı̂n planul OXY al variabilei Z (sau ı̂n planul
Ouv al variabilei w). Dacă Z = w = X + jY , atunci această transformare este
dată prin egalităţile X = P (x, y), Y = Q(x, y), unde P = Re f şi Q = Im f .

1.2. Limita unei funcţii complexe ı̂ntr-un punct

• Se spune că funcţia f : E ⊆ C → C are ı̂n punctul z0 ∈ E ′ limita egală

cu L ∈ C dacă pentru orice vecinătate V a lui L există o vecinătate U a lui z0
astfel ı̂ncât pentru fiecare z ∈ E ∩ U să avem f (z) ∈ V . Scriem L = lim f (z).
z→z0
• Dacă f (z) = P (x, y) + jQ(x, y), z0 = x0 + jy0 şi L = L1 + jL2 , atunci
are loc echivalenţa:

∃ lim f (z) = L ⇔ ∃ x→x

lim P (x, y) = L1 şi ∃ x→x
lim Q(x, y) = L2 .
z→z0 0 0
y→y0 y→y0

1.3. Continuitatea unei funcţii complexe

• Funcţia complexă (uniformă) f : E ⊆ C → C este continuă ı̂n punctul

z0 ∈ E, prin definiţie, dacă există lim f (z) şi lim f (z) = f (z0 ).
z→z0 z→z0
• Funcţia f este continuă pe o submulţime E1 ⊆ E dacă f este continuă
ı̂n fiecare punct din E1 .
• Dacă f (z) = P (x, y) + jQ(x, y) şi z0 = x0 + jy0 ∈ E, atunci f este
continuă ı̂n z0 dacă şi numai dacă funcţiile P şi Q sunt continue ı̂n punctul
(x0 , y0 ).

1.4. Comportarea unei funcţii complexe la infinit

Fie f : E ⊆ C → C o funcţie complexă astfel ı̂ncât ∞ ∈ E ′ (i.e. punctul

de la infinit este punct de 
acumulare
 pentru mulţimea E). Introducem funcţia
1 1
complexă g prin g(z) = f , ∀ z ∈ C∗ astfel ı̂ncât ∈ E. Deoarece funcţia
z z
∗ 1
h : C → C, h(z) = , transformă orice vecinătate redusă a originii ı̂ntr-o
z
vecinătate a lui ∞, prin comportarea funcţiei f la ∞ se ı̂nţelege comportarea
funcţiei g ı̂n origine.
Funcţii olomorfe 29

2 Funcţii monogene. Condiţiile Cauchy-Riemann

2.1. Definiţie
Fie G ⊆ C o mulţime deschisă, z0 ∈ G un punct fixat şi f : G → C o
funcţie dată.
f (z) − f (z0 )
• Dacă există ı̂n C limita lim , atunci această limită se
z→z0 z − z0
numeşte derivata funcţiei f ı̂n punctul z0 .
f (z) − f (z0 )
Scriem f ′ (z0 ) = lim .
z→z0 z − z0
• Dacă limita f (z0 ) este finită, i.e. f ′ (z0 ) ∈ C, atunci funcţia f se
′

numeşte monogenă ı̂n z0 sau derivabilă ı̂n z0 .

• Pentru o funcţie complexă de variabilă reală, z(t) = x(t) + jy(t), t ∈ I
(interval deschis din R), se deduce că z este derivabilă ı̂ntr-un punct t0 ∈ I
dacă şi numai dacă funcţiile reale x şi y sunt derivabile ı̂n t0 şi, ı̂n această
situaţie, are loc egalitatea z ′ (t0 ) = x′ (t0 ) + jy ′ (t0 ).
Să presupunem, mai departe, că f (z) = P (x, y)+ jQ(x, y), z = x+ jy ∈ G.
Ne interesează legătura ı̂ntre monogenitatea funcţiei f ı̂n z0 şi regularitatea
funcţiilor reale P şi Q ı̂n punctul (x0 , y0 ). Următorul exemplu arată, oarecum
surprinzător, că regularitatea a funcţiilor P şi Q nu atrage ı̂n mod automat
monogenitatea funcţiei f ı̂n punctele mulţimii G.

2.2. Exemplu
Fie f : C → C, f (z) = z 2 + 3z − 2z + 1 + j. Prin calcul direct rezultă
P (x, y) = Re f = x2 + x − y 2 + 1, Q(x, y) = 5y − 2xy + 1 deci P şi Q sunt
polinoame de gradul doi ı̂n x şi y.
• Studiem monogenitatea funcţiei f ı̂n origine (z0 = 0).
Să calculăm această limită după direcţia axei Ox, i.e. z = x + Oj; obţinem
f (z) − f (0) x2 − 2x
lim = 3 + lim = 3 − 2 = 1.
z→0 z−0 x→0 x
Mai departe, să calculăm aceeaşi limită după direcţia axei Oy, i.e. z =
O + jy; obţinem
f (z) − f (0) −y 2 + 2jy
lim = 3 + lim = 3 + 2 = 5.
z→0 z−0 y→0 jy
f (z) − f (0)
Deoarece 1 6= 5, deducem că nu există lim , deci f nu este
z→0 z−0
monogenă ı̂n z0 = 0.
30 Capitolul 2

• Studiem monogenitatea funcţiei f ı̂n punctul z0 = 1.

Avem
f (z) − f (1) z 2 + 3z − 2z − 2
lim = lim
z→1 z−1 z→1 z−1
(z − 1)2 + 3(z − 1) (z − 1)2
= lim = 3 + lim = 3,
z→1 z−1 z→1 z − 1

(z − 1)2 |z − 1|2
deoarece = = |z − 1| → 0 pentru z → 1.
z−1 |z − 1|
În concluzie, f este monogenă ı̂n z0 = 1 şi f ′ (1) = 3.
Formulăm, mai departe, condiţii necesare şi condiţii suficiente de monoge-
nitate a unei funcţii complexe ı̂ntr-un punct dat.

2.3 Teoremă (Condiţiile Cauchy-Riemann)

Fie G ⊆ C o mulţime deschisă, z0 ∈ G un punct dat, z0 = x0 + jy0 şi fie
f : G → C, f (z) = P (x, y) + jQ(x, y), z = x + jy ∈ G, o funcţie complexă
dată.
Dacă f este monogenă ı̂n z0 , atunci funcţiile P şi Q admit derivate parţiale
ı̂n punctul (x0 , y0 ) şi au loc egalităţile:

∂P ∂Q ∂P ∂Q
(2.1) (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ), (x0 , y0 ) = − (x0 , y0 ),
∂x ∂y ∂y ∂x

numite condiţiile de monogenitate Cauchy-Riemann ı̂n punctul z0 .

Demonstraţie
Fie z ∈ G, z = x + jy, z 6= z0 . Deoarece f este monogenă ı̂n z0 , avem:

f (z) − f (z0 )
(2.2) f ′ (z0 ) = lim
z→z0 z − z0

P (x, y) − P (x0 , y0 ) + j[Q(x, y) − Q(x0 , y0 )]

= x→x
lim .
y→y0
0 x − x0 + j(y − y0 )

• Luăm z = x + jy0 , x 6= x0 , x → x0 . Din (2.2) obţinem:

 
′ P (x, y0 ) − P (x0 , y0 ) Q(x, y0 ) − Q(x0 , y0 )
f (z0 ) = lim +j .
x→x0 x − x0 x − x0
Funcţii olomorfe 31

Deoarece limita unei funcţii complexe când z → z0 există dacă şi numai
dacă există limitele părţilor sale reală şi imaginară pentru (x, y) → (x0 , y0 ),
∂P ∂Q
rezultă că există (x0 , y0 ) şi (x0 , y0 ) şi avem:
∂x ∂x
∂P ∂Q
(2.2.3) f ′ (z0 ) = (x0 , y0 ) + j (x0 , y0 ).
∂x ∂x
• Similar, luând z = x0 + jy, y 6= y0 , y → y0 , avem z → z0 şi obţinem, via
(2.2):
 
′ Q(x0 , y) − Q(x0 , y0 ) P (x0 , y) − P (x0 , y0 )
f (z0 ) = lim −j .
y→y0 y − y0 y − y0
∂P ∂Q
Astfel, există (x0 , y0 ) şi (x0 , y0 ) şi are loc egalitatea:
∂y ∂y
∂Q ∂P
(2.4) f ′ (z0 ) = (x0 , y0 ) − j (x0 , y0 ).
∂y ∂y
Din relaţiile (2.3) şi (2.4) deducem:
∂P ∂Q ∂Q ∂P
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 ), (x0 , y0 ) = − (x0 , y0 ),
∂x ∂y ∂x ∂y
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia teoremei.

2.4. Teoremă
Fie f : G → C o funcţie complexă definită pe o mulţime deschisă G,
f (z) = P (x, y) + jQ(x, y), z = x + jy ∈ G.
Dacă funcţiile P şi Q admit derivate parţiale pe o vecinătate a unui punct
dat z0 ∈ G, care sunt continue ı̂n z0 şi dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile de
monogenitate Cauchy-Riemann (2.1), atunci funcţia f este monogenă ı̂n z0 .
Demonstraţia acestei teoreme se poate găsi ı̂n [11], [14], [15], [22].

2.5. Calculul derivatei unei funcţii monogene

Din (2.1), (2.3) şi (2.4) deducem că dacă f : G ⊆ C → C este o funcţie
monogenă ı̂n punctul z0 = x0 + jy0 ∈ G, atunci au loc relaţiile:
∂P ∂Q
• f ′ (z0 ) = (x0 , y0 ) + j (x0 , y0 )
∂x ∂x
∂f ∂f ∂P ∂Q
• f ′ (z0 ) = (z0 ), unde = +j
∂x ∂x ∂x ∂x
32 Capitolul 2

∂Q ∂P
• f ′ (z0 ) = (x0 , y0 ) − j (x0 , y0 )
∂y ∂y
∂f ∂f ∂P ∂Q
• f ′ (z0 ) = −j (z0 ), unde = +j
∂y ∂y ∂y ∂y
∂P ∂P
• f ′ (z0 ) = (x0 , y0 ) − j (x0 , y0 )
∂x ∂y
∂Q ∂Q
• f ′ (z0 ) = (x0 , y0 ) + j (x0 , y0 )
∂y ∂x

2.6. Exemple
(i) Reluăm Exemplul 2.2, f (z) = z 2 + 3z − 2z + 1 + j, cu P (x, y) =
x2+ x − y 2 + 1, Q(x, y) = 5y − 2xy + 1. Condiţiile de monogenitate Cauchy-
Riemann (2.1), scrise ı̂ntr-un punct arbitrar z = x + jy, sunt:
∂P ∂Q ∂P ∂Q
= ; =− ⇔ 2x + 1 = 5 − 2x;
∂x ∂y ∂y ∂x
−2y = 2y ⇔ x = 1, y = 0 ⇔ z = 1
Aşadar, singurul punct ı̂n care f este monogenă este z0 = 1 şi
∂P ∂Q
f ′ (1) = (1, 0) + j (1, 0) = 3 + 0j = 3.
∂x ∂x
(ii) f (z) = 2z 2 + 5z + zz + (10 + 9j)z + 2j, z ∈ C.
Avem P (x, y) = 3x2 − y 2 + 15x + 9y, Q(x, y) = −4xy + 9x − 5y + 2.
Condiţiile de monogenitate Cauchy-Riemann (2.1) sunt:

6x + 15 = −4x − 5; −2y + 9 = 4y − 9 ⇔ x = −2, y = 3 ⇔ z = −2 + 3j.

Aşadar, singurul punct de monogenitate pentru f este z0 = −2 + 3j şi

∂P ∂Q
f ′ (−2 + 3j) = (−2, 3) + j (−2, 3) = 3 − 3j.
∂x ∂x
1
(iii) f (z) = |z|n − z, n ∈ N∗ , z ∈ C.
2
1 1
Avem P (x, y) = (x + y 2 )n/2 − x, Q(x, y) = y.
2
2 2
Din condiţiile Cauchy-Riemann (2.1) deducem:
1 1
nx(x2 + y 2 )n/2−1 − = , ny(x2 + y 2 )n/2−1 = 0 ⇔
2 2
Funcţii olomorfe 33

y = 0 şi nx|x|n−2 = 1.
1
Dacă n = 1 rezultă y = 0 şi x > 0, deci funcţia f (z) = |z| − z este
2
monogenă ı̂n toate punctele z = x > 0 (deci mulţimea de monogenitate este
1
R∗+ ) şi f ′ (z) = f ′ (x + 0j) = , ∀ z = x > 0.
2 √
Dacă n ≥ 2, rezultă y = 0 şi x = 1/ n−1 n, deci singurul punct de monoge-
p 1
nitate este z0 = n−1 1/n şi f ′ (z0 ) = .
2

3 Funcţii olomorfe
3.1. Definiţie
O funcţie f : G → C se numeşte olomorfă pe mulţimea deschisă G ⊆ C
dacă f este olomorfă ı̂n fiecare punct z0 ∈ G.
• Mulţimea tuturor funcţiilor olomorfe pe G se notează H(G).
• Orice funcţie olomorfă pe C se numeşte funcţie ı̂ntreagă; ı̂n consecinţă,
H(C) desemnează mulţimea funcţiilor ı̂ntregi.
• În cele ce urmează vom nota cu C n (G) mulţimea funcţiilor f : G → C
cu proprietatea că funcţiile reale Re f şi Im f sunt de clasă C n (G), n ∈ N.

3.2. Teoremă
Fie D ⊆ C un domeniu şi f : D → C, f = P + jQ. Dacă funcţia f este
olomorfă pe D şi f ∈ C 2 (D), atunci P şi Q sunt funcţii armonice pe D, i.e.
∂2 ∂2
∆P = 0 şi ∆Q = 0 ı̂n D, unde ∆ = + , este operatorul diferenţial
∂x2 ∂y 2
(de ordinul al doilea) al lui Laplace.

Demonstraţie
Ipotezele teoremei asigură ı̂ndeplinirea (pe D) a condiţiilor Cauchy-
∂P ∂Q ∂P ∂Q
Riemann = şi =− , de unde deducem (prin derivare ı̂n raport
∂x ∂y ∂y ∂x
cu x, respectiv y) egalităţile:

∂2P ∂2Q ∂2P ∂2Q

= şi = − .
∂x2 ∂x∂y ∂y 2 ∂y∂x

Prin adunarea ultimelor două egalităţi şi utilizarea teoremei lui Schwarz
34 Capitolul 2

rezultă
∂2P ∂2P
∆P = + = 0.
∂x2 ∂y 2
Analog se demonstrează egalitatea ∆Q = 0.

3.3. Determinarea unei funcţii olomorfe cunoscând partea sa

reală sau imaginară
Fie D ⊆ C un domeniu simplu conex.

• Să presupunem că P ∈ C 2 (D) este o funcţie armonică pe D.

Din ∆P = 0 rezultă
   
∂ ∂P ∂ ∂P
= − ,
∂x ∂x ∂y ∂y

∂P ∂P
deci forma diferenţială ω = − dx + dy este o diferenţială totală exactă.
∂y ∂x
De aici rezultă existenţa unei funcţii Q ∈ C 1 (D) cu proprietatea dQ = ω, deci
Z x Z y
∂P ∂P
(3.1) Q(x, y) = − (t, y)dt + (x0 , t)dt + c
x0 ∂y y0 ∂x

sau
Z x Z y
∂P ∂P
(3.2) Q(x, y) = − (t, y0 )dt + (x, t)dt + c,
x0 ∂y y0 ∂x

unde (x0 , y0 ) ∈ D este un punct fixat, iar c ∈ R este o constantă.

Din egalitatea ω = dQ deducem

∂P ∂P ∂Q ∂Q
− dx + dy = dx + dy (ı̂n D),
∂y ∂x ∂x ∂y

∂P ∂Q ∂P ∂Q
deci egalităţile = şi =− au loc ı̂n fiecare punct (x, y) ∈ D,
∂x ∂y ∂y ∂x
ceea ce arată că funcţia f : D → C, f = P + jQ, este olomorfă pe D.
În concluzie, dacă funcţia reală P ∈ C 2 (D) este armonică ı̂n D, atunci
funcţia complexă f = P + jQ, unde Q ∈ C 2 (D) este definită prin (3.1) sau
(3.2), este olomorfă pe D.
Funcţii olomorfe 35

• Similar, dacă funcţia reală Q ∈ C 2 (D) este armonică ı̂n D, atunci funcţia
complexă f = P + jQ este olomorfă pe D, funcţia P ∈ C 2 (D) fiind dată de
una din egalităţile:
Z x Z y
∂Q ∂Q
(3.3) P (x, y) = (t, y)dt + − (x0 , t)dt + c
x0 ∂y y0 ∂x
sau
Z x Z y
∂Q ∂Q
(3.4) P (x, y) = (t, y0 )dt + − (x, t)dt + c,
x0 ∂y y0 ∂x

unde (x0 , y0 ) ∈ D este un punct fixat, iar c ∈ R este o constantă.

3.4. Exemple
(i) Să se determine funcţia olomorfă f : D → C, f (z) = P (x, y)+jQ(x, y),
z = x + jy ştiind că D ⊆ R2 \ {(0, 0)},
y
P (x, y) = Re f = şi f (j) = 1 + j.
x2 + y2

Rezolvare. Se verifică egalitatea ∆P = 0. Au loc relaţiile:

∂Q ∂P y 2 − x2 ∂Q ∂P −2xy
=− = 2 ; = = 2 .
∂x ∂y (x + y 2 )2 ∂y ∂x (x + y 2 )2

Luând (x0 , y0 ) = (0, 1), din (3.1) primim:

Z x Z y Z x ′
y 2 − t2 t
Q(x, y) = dt + 0dt + c = dt + c
0 (t2 + y 2 )2 1 0 t2 + y 2

t x x
= +c = + c, c ∈ R.
t + y2
2 0 x2 + y2
Astfel,

y x j(x − jy) jz
f (x) = +j 2 + jc = 2 + jc = + jc,
x2 + y 2 x + y2 x + y2 zz
j
deci f (z) = + jc, c ∈ R. Din condiţia f (j) = 1 + j, deducem 1 + jc = 1 + j,
z
j
deci c = 1. În final, f (z) = + j, z ∈ D.
z
36 Capitolul 2

Observaţie. Funcţia olomorfă f (z) se poate determina, formal, ı̂n

următoarele moduri:
y x
• Am obţinut f (z) = 2 2
+j 2 + jc, z = x + jy. Luând z ∈ R
x +y x + y2
j
(adică punând y = 0 şi z = x), obţinem f (z) = + jc, ∀ z ∈ R∗ ; de aici,
z
pe baza principiului identităţii funcţiilor olomorfe (Teorema 1.7, Capitolul 4),
j
deducem f (z) = + jc, ∀ z ∈ C∗ .
z
• Din secţiunea 2.5 rezultă
∂P ∂P −2xy y 2 − x2
f ′ (z) = (x, y) − j (x, y) = 2 + j , ∀ z ∈ C∗ .
∂x ∂y (x + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
Luând şi aici z ∈ R∗ (deci y = 0 şi z = x), primim
 ′
′ −j j
f (z) = 2 = , ∀ z ∈ C∗ ,
z z
j
deci f (z) = + k, k ∈ C. Din condiţia f (j) = 1 + j obţinem k = j, deci
z
 
1
f (z) = j + 1 , ∀ z ∈ C∗ .
z
(ii) Să se determine funcţia olomorfă
y f (z) = P (x, y)+jQ(x, y), z = x+jy,
ştiind că Q(x, y) = Im f (z) = ϕ , iar ϕ ∈ C 2 (R) este o funcţie dată.
x
y
Rezolvare. Utilizăm condiţia ∆Q = 0. Notând t = , obţinem
x
∂Q −y ∂2Q 2y ′ y 2 ′′
= ϕ′ (t)t′x = 2 ϕ′ (t) şi = ϕ (t) + ϕ (t);
∂x x ∂x2 x3 x4
∂2Q 1
similar = 2 ϕ′′ (t). De aici, ∆Q = 0 ⇔
∂y 2 x
 
1 y ′ y 2 ′′ ′′
2 ϕ (t) + ϕ (t) + ϕ (t) =0 ⇔
x2 x x2

2tϕ′ (t) + (1 + t2 )ϕ′′ (t) = 0 ⇔ ((1 + t2 )ϕ′ (t))′ = 0 ⇔

C1
ϕ′ (t) = ⇔ ϕ(t) = C1 arctg t + C2 , unde C1 , C2 ∈ R.
1 + t2
Astfel, y y
Q(x, y) = ϕ = C1 arctg + C2 .
x x
Funcţii olomorfe 37

Din secţiunea 2.5 primim:

∂Q ∂Q x y
f ′ (z) = (x, y) + j (x, y) = C1 2 2
− C1 2 j, (x, y) 6= (0, 0),
∂y ∂x x +y x + y2

C1
deci (y = 0, z = x): f ′ (z) = şi f (z) = C1 ln z + k1 , unde C1 ∈ R, k1 ∈ C,
∗
z
z ∈ R . Din principiul identităţii funcţiilor olomorfe rezultă

f (z) = C1 ln z + k1 , z ∈ C∗ , C1 ∈ R, k1 ∈ C.

4 Diferenţiala unei funcţii complexe

4.1. Definiţie
Fie f o funcţie complexă de clasă C 1 (G), unde G ⊆ C este o mulţime
deschisă, f = P + jQ.
Se numeşte diferenţială a funcţiei f ı̂n punctul z = x+jy ∈ G funcţionala
(forma) liniară

∂f ∂f
df (z) : R2 → C, (df (z))(dx, dy) = (z)dx + (z)dy, ∀ (dx, dy) ∈ R2 ,
∂x ∂y

unde
∂f ∂P ∂Q ∂f ∂P ∂Q
= +j şi = +j .
∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y

Pe scurt, se poate scrie:

∂f ∂f
(4.1) df = dx + dy.
∂x ∂y

∂ ∂
4.2. Operatorii şi
∂z ∂z
Din z = x + jy şi z = x − jy, obţinem, prin diferenţiere formală dz =
1 1
dx + jdy şi dz = dx − jdy, deci dx = (dz + dz) şi dy = (dz − dz). De aici
2 2j
şi din (4.1) rezultă:
   
1 ∂f ∂f 1 ∂f ∂f
(4.2) df = −j dz + +j dz,
2 ∂x ∂y 2 ∂x ∂y
38 Capitolul 2

∂ ∂
ceea ce sugerează introducerea operatorilor şi prin:
∂z ∂z
   
∂ 1 ∂ ∂ ∂ 1 ∂ ∂
= −j ; = +j .
∂z 2 ∂x ∂y ∂z 2 ∂x ∂y

Scriind acum f ca funcţie de z şi z, i.e. f (z, z), rezultă:

∂f ∂f
df = dz + dz,
∂z ∂z
unde
  

 ∂f ∂P ∂Q ∂Q ∂P

 2 = + +j −
 ∂z ∂x ∂y ∂x ∂y
(4.3)  

 ∂f ∂P ∂Q ∂Q ∂P


 2 = − +j +
∂z ∂x ∂y ∂x ∂y
∂f ∂f
Relaţiile (4.3) s-au obţinut din (4.2) şi formulele pentru şi din
∂x ∂y
Definiţia 4.1. A doua relaţie din (4.3) conduce la următorul rezultat:

4.3. Teoremă
∂P ∂Q ∂P ∂Q
Condiţiile Cauchy-Riemann = şi =− sunt echivalente cu
∂x ∂y ∂y ∂x
∂f
egalitatea = 0.
∂z

4.4. Exemplu
Reluăm funcţia f (z) = z 2 + 3z − 2z + 1 + j din Exemplele 2.2 şi 2.6.(i).
∂f
Avem = 0 ⇔ 2z − 2 = 0 ⇔ z = 1 ⇔ z = 1.
∂z
Aşadar, singurul punct de monogenitate al funcţiei f este z0 = 1.

5 Interpretarea geometrică a derivatei unei

funcţii complexe. Transformări conforme
5.1. Interpretarea geometrică a derivatei unei funcţii complexe
Fie D ⊆ C un domeniu şi f : D → C o funcţie olomorfă. Punem Z = f (z)
şi notăm cu Oxy, O1 XY planele variabilelor (z), respectiv (Z). Fie γ o curbă
Funcţii olomorfe 39

netedă din planul (z) şi Γ = f (γ) imaginea sa ı̂n planul (Z) prin transformarea
Z = f (z). Notăm cu M0 (z0 ) un punct fixat pe (γ), M (z) un punct arbitrar
pe (γ) şi punem Z0 = f (z0 ), Z = f (z), N0 (Z0 ), N (Z), vezi Fig.3.

y Y N (Z) (T )
6 6(Z)
M (z)
(z) (t)
β β1
α α1
(γ) (Γ) N0 (Z0 )
M0 (z0 )

- -
O x O1 X

Fig.3

Fie α, α1 ; β, β1 unghiurile axelor Ox, O1 X, cu dreptele M0 M , (t); N0 N ,

(T ), unde (t), (T ) sunt tangentele ı̂n M0 la (γ), respectiv ı̂n N0 la (Γ).
Are loc egalitatea

f (z) − f (z0 ) N0 N · ejβ

f ′ (z0 ) = lim = lim .
z→z0 z − z0 z→z0 M0 M · ejα

Notând cu ∆s, ∆S lungimile arcelor M0 M , respectiv N0 N şi cu ds, dS

elementele de arc pe (γ), respectiv (Γ), obţinem:

N0 N ∆s ∆S j(β−α) dS j(β1 −α1 )

f ′ (z0 ) = lim · · e = e ,
z→z0 ∆S M0 M ∆s ds
deoarece
N0 N ∆s
lim = lim = 1.
z→z0 ∆S z→z0 M0 M

În concluzie,
dS j(β1 −α1 )
f ′ (z0 ) = e ,
ds
de unde rezultă
dS
|f ′ (z0 )| = şi arg f ′ (z0 ) = β1 − α1 (mod 2π),
ds
i.e.:
40 Capitolul 2

• Modulul derivatei, |f ′ (z0 )|, caracterizează deformarea (contracţia sau di-

latarea) dimensiunilor liniare ı̂n punctul z0 . De aceea, numărul |f ′ (z0 )|
se numeşte coeficient de deformare liniară ı̂n punctul z0 şi ne arată ra-
portul ı̂n care se măresc sau se micşorează dimensiunile liniare (locale)
ı̂n punctul z0 .
• Argumentul derivatei, arg f ′ (z0 ), ı̂n ipoteza f ′ (z0 ) 6= 0, reprezintă un-
ghiul de rotaţie al tangentei la curba (γ) ı̂n punctul z0 prin transformarea
Z = f (z); acesta reprezintă unghiul cu care se roteşte (ı̂n sens direct)
tangenta la curba arbitrară (γ) ı̂n punctul M0 pentru a ajunge pe direcţia
tangentei ı̂n punctul N0 = f (M0 ) la curba Γ = f (γ).

5.2. Transformări conforme

Fie G ⊆ C o mulţime deschisă şi f : G → C o funcţie dată.

• Aplicaţia f : G → C se numeşte transformare conformă ı̂n punctul

z0 ∈ G dacă f este de clasă C 1 (G) şi păstrează unghiurile curbelor ı̂n
punctul z0 , adică unghiul dintre orice curbe netede γ1 , γ2 ⊆ G care trec
prin z0 este egal cu unghiul dintre curbele Γ1 = f (γ1 ) şi Γ2 = f (γ2 ) ı̂n
punctul f (z0 ) din planul (Z).
• Transformarea f se numeşte direct sau invers conformă ı̂n z0 dacă se
păstrează şi sensul unghiurilor, respectiv nu se păstrează.
• Dacă f ′ (z0 ) 6= 0, atunci transformarea f este direct conformă ı̂n z0 .
• Dacă D ⊆ C, D1 ⊆ C sunt domenii şi f : D → D1 , atunci transformarea
w = f (z) se numeşte conformă pe D dacă f este bijectivă şi conformă
ı̂n fiecare punct z ∈ D.

6 Funcţii ı̂ntregi
Reamintim că o funcţie f : C → C se numeşte funcţie ı̂ntreagă dacă f este
olomorfă pe C (Definiţia 3.1).

6.1. Funcţia polinomială

• Fiind dat un număr natural n şi numerele complexe a0 , a1 , . . . , an , an 6=
0, funcţia p : C → C,

p(z) = a0 + a1 z + a2 z 2 + · · · + an z n
Funcţii olomorfe 41

se numeşte funcţie polinomială de grad n.

• Se arată că p este monogenă ı̂n fiecare punct z ∈ C şi

p′ (z) = a1 + 2a2 z + · · · + nan z n−1 , ∀ n ≥ 1.

6.2. Funcţia exponenţială

• Se numeşte funcţie exponenţială funcţia exp : C → C,

exp(z) = ez = ex (cos y + j sin y), ∀ z = x + jy ∈ C.

• Părţile reală şi imaginară ale funcţiei exp sunt P (x, y) = ex cos y şi
∂P ∂Q ∂P ∂Q
Q(x, y) = ex sin y; deoarece = = ex cos y şi = − =
∂x ∂y ∂y ∂x
x
−e sin y, ∀ z ∈ C, deducem că funcţia exponenţială este o funcţie
ı̂ntreagă.

• Are loc egalitatea (ez )′ = ez .

Într-adevăr
∂P ∂Q
(ez )′ = +j = ex (cos y + j sin y) = ez , ∀ z ∈ C,
∂x ∂x
ı̂n conformitate cu Observaţia 2.5.

• Proprietăţi ale funcţiei exponenţiale

(i) ez+2kπj = ez , ∀ z ∈ C, ∀ k ∈ Z deci funcţia exponenţială este o funcţie

periodică de perioadă Tk = 2kπj, k ∈ Z; perioada T1 = 2πj este perioada
principală.
(ii) (ez )(n) = ez , ∀ n ∈ N
(iii) ez 6= 0, ∀ z ∈ C

6.3. Funcţiile circulare şi funcţiile hiperbolice

• Definiţii
Funcţiile sinus (sin), cosinus (cos), sinus hiperbolic (sh ) şi cosinus hiper-
bolic (ch ) se definesc astfel:
1 jz
sin : C → C, sin z = (e − e−jz ), ∀ z ∈ C
2j
42 Capitolul 2

1 jz
cos : C → C, cos z = (e + e−jz ), ∀ z ∈ C
2
1
sh : C → C, sh z = (ez − e−z ), ∀ z ∈ C
2
1
ch : C → C, ch z = (ez + e−z ), ∀ z ∈ C
2

• Olomorfie
Funcţiile sin, cos, sh şi ch sunt funcţii ı̂ntregi şi au loc egalităţile:

(sin z)′ = cos z, (cos z)′ = − sin z, (sh z)′ = ch z, (ch z)′ = shz, ∀ z ∈ C.

• Periodicitate
Funcţiile sin şi cos au perioada T = 2kπ, k ∈ Z, iar funcţiile sh şi ch au
perioada T = 2kπj, k ∈ Z.
• Relaţii ı̂ntre sin, cos, sh , ch
Au loc egalităţile:

ch (jz) = cos z, sh (jz) = j sin z, cos(jz) = ch z, sin(jz) = jsh z, ∀ z ∈ C.

• Definiţii
Funcţiile tangentă (tg ), cotangentă (ctg ), tangentă hiperbolică (th) şi co-
tangentă hiperbolică (cth) se definesc astfel:
nπ o sin z e2jz − 1
tg : C \ + kπ : k ∈ Z → C, tg z = = −j 2jz
2 cos z e +1

cos z e2jz + 1
ctg : C \ {kπ : k ∈ Z} → C, ctg z = = j 2jz
sin z e −1
n π  o sh z e2z − 1
th : C \ + kπ j : k ∈ Z → C, thz = = 2z
2 ch z e +1
ch z e2z + 1
cth : C \ {kπj : k ∈ Z} → C, cthz = = 2z .
sh z e −1

Funcţiile tg , ctg , th, cth sunt olomorfe pe orice domeniu (sau mulţime des-
chisă) inclus ı̂n mulţimea lor de definiţie. Derivatele lor sunt:
1 1 1 1
(tg z)′ = 2
, (thz)′ = 2 , (ctg z)′ = − 2 , (cthz)′ = − 2 .
cos z ch z sin z sh z
Funcţii olomorfe 43

7 Funcţii raţionale. Funcţii omografice (circulare)

7.1. Funcţii raţionale
Fie p şi q polinoame date, prime ı̂ntre ele. Funcţia
p(z)
R : C \ {z ∈ C : q(z) = 0} → C, R(z) =
q(z)
se numeşte funcţie raţională.
O funcţie raţională este olomorfă pe orice mulţime deschisă inclusă ı̂n
mulţimea sa de definiţie şi
p′ (z)q(z) − p(z)q ′ (z)
R′ (z) = , ∀ z ∈ C, q(z) 6= 0.
q 2 (z)

7.2. Funcţii omografice (circulare)

• Definiţie
Fie a, b, c, d ∈ C astfel ı̂ncât ad 6= bc. Se numeşte funcţie omografică
(circulară) funcţia raţională f definită prin
  
 az + b d
 , dacă c 6= 0 şi z ∈ C \ −
f (z) = cz + d c
 az + b , dacă c = 0 şi z ∈ C

d
 
d
Funcţia f se poate prelungi la C prin f − = ∞, pentru c 6= 0; f (∞) =
c
a
, pentru c 6= 0; f (∞) = ∞, pentru c = 0.
c
az + b
• Transformarea Z = f (z) = se numeşte transformare omografică
cz + d
sau transformare circulară.
• Transformări omografice particulare
(i) Translaţia Z = f (z) = z + b (a = d = 1, c = 0, b ∈ C)
(ii) Omotetia Z = f (z) = az, cu a ∈ R, a > 0
(iii) Rotaţia Z = f (z) = ejθ z, θ ∈ R
1
(iv) Inversiunea Z = f (z) =
z
• Proprietăţi ale transformărilor circulare (omografice)
(i) Orice transformare omografică (circulară) este o succesiune de transla-
ţii, rotaţii, omotetii şi inversiuni.
44 Capitolul 2

(ii) Orice transformare circulară (omografică) transformă orice cerc ı̂ntr-un

cerc sau dreaptă şi transformă orice dreaptă ı̂ntr-un cerc sau dreaptă. (Această
proprietate justifică denumirea de ”transformare circulară”.)

8 Aplicaţii multivoce
Există legi (corespondenţe) care ataşează unui număr complex z mai multe
√
numere complexe, de exemplu n z, cu n ≥ 2, sau Ln z. Orice astfel de lege
(corespondenţă) se numeşte funcţie (aplicaţie) multiformă sau multivocă, iar
o funcţie complexă standard, care atşează unui număr z un singur număr
complex f (z) se mai numeşte funcţie uniformă.

8.1. Aplicaţia (funcţia) radical

• Fie g : C → C, g(w) = wn , n ≥ 2, n ∈ N. Funcţia g este o funcţie

ı̂ntreagă dar nu este injectivă: ı̂ntr-adevăr ecuaţia g(w) = z, z ∈ C∗ , i.e.
wn = z, z ∈ C∗ , are n soluţii distincte

 
p
n arg z + 2kπ
wk = |z| exp j , 0 ≤ k ≤ n − 1.
n

• Punem

 
jθ 2kπ 2kπ π
Dk = w = ρe : ρ > 0, <θ< +
n n n

şi
 
jθ 2kπ
dk = w = ρe : ρ ≥ 0, θ = , 0≤k ≤n−1
n

Notăm T = {rejt : r ≥ 0, t = 0}, i.e. T este semiaxa pozitivă Ox şi

fie D = C \ T (Fig. 4). Observăm că g(dk ) = T , iar funcţiile gk : Dk → D,
gk (w) = wk , 0 ≤ k ≤ n − 1, sunt inversabile.
Funcţii olomorfe 45

d3
6
d2
D2

(w) 2π D1 d1
n
2π
n
2π D0
n - d0
2π
O n Dn−1

dn−1

Ti - T
Ts

Fig.4

Semidreapta T , numită tăietură ı̂n C, se concepe ca fiind formată din două

borduri: bordura inferioară Ti = {rejt : r ≥ 0, t = 0} şi bordura superioară
Ts = {rejt : r ≥ 0, t = 2π}.

• Definiţii
Funcţiile fk = gk−1 : D → Dk ,
 
p
n arg z + 2kπ
fk (z) = |z| exp j , 0 ≤ k ≤ n − 1,
n
46 Capitolul 2

se numesc ramurile uniforme sau determinările uniforme ale aplicaţiei

√
multiforme (multivoce) z 7→ n z.  arg z 
p
• Funcţia f0 : D → D0 , f0 (z) = |z| exp j
n
se numeşte determina-
n √
rea principală sau ramura principală a aplicaţiei multiforme z 7→ n z.
• Funcţiile fk se pot prelungi prin continuitate pe T , mai exact, prelungirea
prin continuitate fek : D ∪ T → Dk ∪ dk este

e fk (z), dacă z ∈ D ∪ Ti
fk (z) = 0 ≤ k ≤ n − 1, cu fn+1 = f0 .
fk+1 (z), dacă z ∈ Ts
√
• Punctul z = 0 se numeşte punct critic al aplicaţiei multiforme z 7→ n z.
• Funcţiile fk sunt olomorfe pe D şi au loc egalităţile
fk (z)
fk′ (z) = , ∀ z ∈ D şi ∀ k ∈ {0, 1, 2, . . . , n − 1}.
nz

8.2. Funcţia (aplicaţia) logaritmică

• Fie g : C → C∗ , g(w) = ew . Funcţia g este o funcţie ı̂ntreagă, dar nu
este injectivă: ı̂ntr-adevăr, ecuaţia ew = z, z ∈ C∗ are o infinitate de soluţii
wk = ln |z| + j(arg z + 2kπ), k ∈ Z.
• Punem

Dk = {w = u + jv : u ∈ R, 2kπ < v < 2kπ + 2π}

şi
dk = {w = u + jv : u ∈ R, v = 2kπ}, k ∈ Z.
Notând cu T semiaxa pozitivă Ox (vezi secţiunea 2.8.1), se constată că
g(dk ) = T , iar funcţiile gk : Dk → D = C \ T , gk (w) = ew , k ∈ Z, sunt
inversabile.

• Definiţie
Funcţiile fk = gk−1 : D → Dk , fk (z) = ln |z| + j(arg z + 2kπ), k ∈ Z,
se numesc determinările uniforme sau ramurile uniforme ale aplicaţiei
multiforme F : C∗ → P(C), F (z) = Ln z.
• Funcţia f0 : D → D0 , f0 (z) = ln |z| + j arg z se numeşte determinarea
principală sau ramura principală a aplicaţiei multiforme F (z) = Ln z,
z ∈ C∗ .
• Punctul z = 0 se numeşte punct critic sau punct de ramificaţie al
aplicaţiei multiforme z 7→ Ln z, z ∈ C∗ .
Funcţii olomorfe 47

• Funcţiile fk , k ∈ Z, sunt olomorfe pe D şi au loc egalităţile

1
fk′ (z) = , ∀ z ∈ D, ∀ k ∈ Z.
z

8.3. Aplicaţia (funcţia) putere

Fie fk : D → Dk , k ∈ Z, determinările (ramurile) uniforme ale aplicaţiei
logaritmice z 7→ Ln z, puse ı̂n evidenţă ı̂n secţiunea 8.2 şi α ∈ C.
• Funcţiile hk : D → Dk , hk = exp(αfk ), k ∈ Z, se numesc determinările
(ramurile) uniforme ale aplicaţiei multiforme F : C∗ → P(C), F (z) = z α =
exp(αLn z).
• Funcţia h0 : D → D0 , h0 (z) = exp(α ln z) = exp[α(ln |z| + j arg z)] se
numeşte determinarea (ramura) principală a funcţiei multiforme F (z) = z α .

9 Probleme
Enunţuri
1. Să se determine punctele ı̂n care următoarele funcţii complexe
f : C → C sunt monogene şi să se calculeze valoarea derivatei ı̂n aceste puncte:
(i) f (z) = z 3 + 2z 3 + z 2 − 3z 2 + 20z + 15z + 1 + j
(ii) f (z) = 2z 2 + zz − z 2 + 2(1 + j)z − z + 2 − j
(iii) f (z) = z 2 z + 2Re z
1
(iv) f (z) = |z|5 − z
2
10 1
(v) f (z) = |z| − z
2
2. Fie f : C → C, f (z) = z 2 + az 2 + 4zz + 2z − 8z + 1 + 2j, a ∈ C.
(i) Să se determine punctele ı̂n care f este monogenă şi să se calculeze
valoarea derivatei ı̂n aceste puncte pentru fiecare din √ următoarele valori ale
parametrului a: a = 1 − j; a = 2; a = −2; a = 1 + j 3.
(ii) Să se determine a ∈ C pentru care f nu este monogenă ı̂n nici un
punct.
3. Să se determine a, b, c, d ∈ C astfel ı̂ncât funcţiile de mai jos să fie
funcţii ı̂ntregi (olomorfe pe C) şi să se scrie expresiile lor ı̂n funcţie de variabila
z = x + jy.
(i) f (z) = ax2 + bxy + cy 2 + x − y + j(ax2 + 2xy + dy 2 + x + ay)
(ii) f (z) = 8ax + a2 cos xch y + j(a4 y − b sin xsh y)
4. Să se determine funcţia olomorfă f (z) = P (x, y) + jQ(x, y), z = x + jy
ı̂n următoarele situaţii:
48 Capitolul 2

x
(i) P (x, y) = − 2xy
x2 + y 2
(ii) Q(x, y)= ex (x sin y + y cos y); f (1) = e
(iii) Q(x, y) = xsh x sin y + ych x cos y; f (1) = ch 1
1 y π
(iv) Q(x, y) = y ln(x2 + y 2 ) + xarctg ; f (j) = −
2 x 2
x y
(v) P (x, y) = ln(x2 + y 2 ) − yarctg ; f (1) = j
2  π x
sin 2x
(vi) P (x, y) = ; f =1
ch 2y − cos 2x 4
(vii) P (x, y) + Q(x, y) = ex [(x + y) cos y + (x − y) sin y]; f (0) = 1 − j
y
(viii) P (x, y) = arctg ; x > 0; f (e) = 0
x
(ix) |f (z)| = (x2 + y 2 )ex ; f (πj) = π 2
x−y y
(x) P (x, y) − Q(x, y) = ln(x2 + y 2 ) − (x + y)arctg ; f (1) = 2(1 + j)
2 x
5. Să se determine funcţia olomorfă f (z) = P (x, y) + jQ(x, y), z = x + jy,
ı̂n fiecare din situaţiile de mai jos, ştiind că ϕ ∈ C 2 (R):
(i) P (x, y) = ϕ(x2 + y 2 ) 
x2 + y 2
(ii) Q(x, y) = ϕ
x
(iii) Q(x, y) = ϕ(x2 −p y2)
(iv) P (x, y) = ϕ(x + x2 + y 2 )
6. Fie f : D → C o funcţie complexă olomorfă pe domeniul D ⊆ C,
P = Re f şi Q = Im f .
(i) Să se arate că funcţia g : D → R, g(x, y) = ln |f (z)| este armonică.
(ii) Dacă funcţia Q2 este armonică, atunci f este constantă.
∂P ∂Q ∂P ∂Q
(iii) Să se demonstreze relaţia: · + · = 0.
∂x ∂x ∂y ∂y
7. Să se arate că dacă modulul sau argumentul derivatei funcţiei olomorfe
f : D → C este constant, atunci funcţia f este liniară pe domeniul D ⊆ C
(adică ∃ a, b ∈ C astfel ı̂ncât f (z) = az + b, ∀ z ∈ D).
8. Fie f : G → C o funcţie de clasă H(G), P = Re f şi Q = Im f . Punând
z = rejt , obţinem f (z) = f (rejt) = u(r, t) + jv(r, t), unde u(r, t) = P (x, y),
v(r, t) = Q(x, y) cu x = r cos t, y = r sin t. Să se demonstreze că au loc (ı̂n
G) egalităţile

∂u ∂v ∂v ∂u
= −r şi =r ,
∂t ∂r ∂t ∂r

numite condiţiile Cauchy-Riemann ı̂n coordonate polare.

9. Să se determine:
Funcţii olomorfe 49

(i) Deformarea liniară şi unghiul de rotaţie ale transformării

2z − j + 4
Z= ı̂n punctul z0 = j.
2 + jz

(ii) Regiunile din plan care se dilată şi cele care se contractă prin trans-
z+j
formarea Z = .
jz + 3
10. Să se determine:
(i) Mulţimea din planul complex cu proprietatea că ı̂n fiecare punct al său
z+j
coeficientul de deformare liniară al transformării Z = este egal cu 1.
2jz − 1
(ii) Mulţimea de puncte din plan cu proprietatea că unghiul de rotaţie prin
2z − j + 2
transformarea Z = este nul.
j−z−1
11. Să se determine transformarea circulară (omografică) care transformă
punctele zk ı̂n Zk , 1 ≤ k ≤ 3, ı̂n următoarele situaţii:
(i) z1 = 1 + j, z2 = j, z3 = 0, Z1 = ∞, Z2 = 1 + j, Z3 = 0
2 3 5
(ii) z1 = 0, z2 = −1, z3 = 1 − j, Z1 = (4 − 3j), Z2 = − j, Z3 = 1 − j
5 2 4
(iii) z1 = ∞, z2 = −j, z3 = 0, Z1 = 0, Z2 = 1, Z3 = ∞
12. Să se determine imaginile următoarelor domenii din planul complex
prin transformările
n indicate:
πo
(i) D = (x, y) ∈ R2 : |z| = 1, 0 ≤ arg z ≤ , Z = z 10
 20 
2π
(ii) D = (x, y) ∈ R2 : |z| > 2, 0 < arg z < , Z = z6
3
z+2
(iii) D = {(x, y) ∈ R2 : |z| ≤ 1}, Z =
2z + 1
z−j
(iv) D = {(x, y) ∈ R2 : x + y = −1}, Z =
z+1
j
(v) D = {(x, y) ∈ R2 : |z + j| = 1}, Z = .
z
13. Să se determine partea reală şi partea imaginară pentru următoarele
numere complexe:
π   π
(i) cos + j ln 3 ; sh 1 − j
2 2
(ii) exp(1 − 2πj/3); tg (1 − j).
14. Să se rezolve ı̂n C ecuaţiile:
(i) sin z − cos z = 2
(ii) sin z + 2 cos z = 3
(iii) sh z + 3ch z = j
15. Să se demonstreze următoarele egalităţi:
50 Capitolul 2

(i) Im (ch z) = sh x sin y

sin 2x
(ii) Re (tg z) =
pcos 2x + ch 2y
(iii) | cos z| =p ch 2 y − sin2 x
(iv) |sh z| = ch 2 x − cos2 y

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

∂f
1. (i) = 3z 2 − 6z + 15 = 0 ⇔ z = 1 ± 2j ⇔ z1,2 = 1 ± 2j
∂z
f ′ (zk ) = 14zk − 10, k ∈ {1, 2}; f ′ (z1 ) = 4 + 28j; f ′ (z2 ) = 4 − 28j
(ii) z1 = −1; f ′ (−1) = 2j − 3
(iii) ±j; f ′ (j) = f ′ (−j) = 3
(iv), (v) Vezi Exemplul 2.6.(ii).
∂f
2. = 2az + 4z − 8 = 0 ⇒ z(4 − aa) = 4(2 − a)
∂z
(i) a = 1 − j ⇒ z0 = 2(1 + j), f ′ (z0 ) = 14 − 4j; a = 2 ⇒ √
z0 = 1 + jy0 , y0 ∈ R, f ′ (z0 ) = 8 − 2jy0 ; pentru a = −2 şi a = 1 + j 3,
f nu este monogenă ı̂n nici un punct z0 ∈ C.
(ii) aa = 4 şi a 6= 2.
3. Se utilizează condiţiile Cauchy-Riemann.
(i) a = 1, b = −2, c = d = −1, f (z) = (1 + j)(z 2 + z)
(ii) Avem a4 = 8a, b = a2 , f√(z) = 4az +√b cos z, unde√ √
(a, b) ∈ {(0, 0), (2, 4), (−1 − j 3, −2 + 2j 3), (−1 + j 3, −2 − 2j 3)}
4. Vezi Exemplul 2.3.4.(i).
1
(i) f (z) = + j(2 + z 2 + c), c ∈ R (ii) f (z) = zez
z
(iii) f (z) = zch z (iv) f (z) = z ln z
(v) f (z) = z ln z + j (vi) f (z) = ctg z
∂P ∂Q ∂P ∂Q
(vii) Se calculează + şi + şi se utilizează condiţiile Cauchy-
∂x ∂x ∂y ∂y
Riemann; f (z) = z exp(z) + 1 − j.
(viii) f (z) = j(1 − ln z)
(ix) ln f (z) = ln |f (z)|+j arg f (z), deci ln f (z) = x+ln(x2 +y 2 )+j arg f (z).
Luăm g(z) = ln f (z), P (x, y) = x+ln(x2 +y 2 ), Q(x, y) = arg f (z), g = P +jQ.
∂Q ∂P 2y ∂Q ∂P 2x
Din =− =− 2 2
şi = =1+ 2 deducem:
∂x ∂y x +y ∂y ∂x x + y2

Z x Z y
−2y
Q(x, y) = dt + (1 + 0)dt + C1
0 x + y2
2
1
Funcţii olomorfe 51

t x y
= −2arctg + y + C1 = 2arctg + y + C, C ∈ R,
y 0 x
1 π
deoarece arctg a + arctg = sgna, a ∈ R∗ .
a 2
Astfel, g(z) = z + ln z 2 + Cj = ln(z 2 ez+Cj ), deci f (z) = z 2 ez+Cj . Din
condiţia f (πj) = π 2 rezultă −π 2 eπj eCj = π 2 ⇔ eCj = 0, deci C = 0 şi
f (z) = z 2 ez .
(x) Analog (vii); f (z) = z ln z + 2(1 + j).
5. Se procedează similar cu Exemplul 3.4.(ii).
(i) f (z) = C1 ln z + C2 , C1 ∈ R, C2 ∈ R
jC
(ii) f (z) = + k, unde C ∈ R, k ∈ C
z
(iii) f (z) = jC1 z 2 + C2 , C1 ∈ R, C2 ∈ C
√
(iv) f (z) = C1 z + C2 , C1 ∈ R, C2 ∈ C
6. Se utilizează condiţiile Cauchy-Riemann.
    !
2 ∂Q 2 ∂Q 2
(ii) ∆Q = 2 + + 2∆P = 0; deoarece ∆P = 0, rezultă
∂x ∂y
∂Q ∂Q
= = 0, deci Q = constant, apoi P = constant, prin urmare f =
∂x ∂y
constant.
7. Fie f (z) = P (x, y) + jQ(x, y); avem f ′ (z) = Px′ − jPy′ .
1◦ Să presupunem că |f ′ (z)| = a, ∀ z ∈ D ⊆ C. Atunci (Px′ )2 + (Py′ )2 =
2
a , de unde prin derivare ı̂n raport cu x şi y primim

Px′ Pxx
′′
+ Py′ Pxy
′′
= 0, Px′ Pxy
′′
+ Py′ Pyy
′′
= 0.

Înmulţind prima egalitate cu Py′ şi a doua Px′ obţinem prin adunare

Px′ Py′ ∆P + Pxy

′′
[(Px′ )2 + (Py′ )2 ] = 0

şi utilizând faptul că P este o funcţie armonică primim a2 Pxy

′′ = 0.
′ ′
• Dacă a = 0, atunci Px = Py = 0 deci P = const. şi astfel f este
constantă, i.e. f (z) = 0 · z + c, c ∈ C.
′′ = 0 ⇔ P (x, y) = g(x)+h(y), unde g, h ∈ C 2 (E),
• Dacă a 6= 0, atunci Pxy
E ⊂ R. Din ∆P = 0 deducem g′′ (x) + h′′ (y) = 0, ∀ x, y ∈ R, de unde obţinem
g′′ (x) = −h′′ (y) = 2k, k = constant. Astfel,

P (x, y) = k(x2 − y 2 ) + b1 x + b2 y + d, d = d1 + d2 .

Întrucât (Px′ )2 + (Py′ )2 = a2 , avem

(2kx + b1 )2 + (−2ky + b2 )2 = a2 , ∀ x, y ∈ R,
52 Capitolul 2

deci k = 0. După calcule standard rezultă P (x, y) = b1 x + b2 y + d, unde

b1 , b2 , d ∈ R. Mai departe, din condiţiile Cauchy-Riemann obţinem Q(x, y) =
−b2 x + b1 y + b3 , b3 ∈ R. În final, f (z) = αz + β, α = b1 − b2 j ∈ C,
β = d + b3 j ∈ C.
Py′
2◦ Să presupunem că arg f ′ (z) = λ1 = constant. Deducem ′ =
Px
−tg λ1 = λ, deci Py′ − λPx′ = 0. Derivând egalitatea ı̂n raport cu x şi y
primim: Pxy ′′ − λP ′′ = 0, P ′′ − λP ′′ = 0; ı̂nmulţind a doua egalitate cu −λ şi
xx yy xy
adunând relaţiile rezultă Pxy ′′ (1 + λ2 ) = λ∆P , aşadar P ′′ = 0. Mai departe,
xy
se procedează ca la partea a doua din 1◦ .
8. Se utilizează regula de derivare a unei funcţii compuse; pentru detalii,
vezi [15], [22].
3 − 4j
9. (i) Z ′ = ; Z ′ (j) = 3−4j, deci deformarea liniară este |Z ′ (j)| =
(2 + jz)2
4
5, iar unghiul de rotaţie este arg Z ′ (j) = 2π − arctg .
3
(ii) Se dilată mulţimile situate ı̂n discul ∆(3j; 2) şi se contractă cele din
exteriorul discului.  
′ j 1 j 1
10. (i) |Z | = 1 ⇔ z + = ⇔ z∈Γ − , .
2 2 2 2  
′ −2 ′ π 5π
(ii) Z = j(j − z − 1) ; arg Z = 0 ⇔ arg(j − z − 1) ∈ , şi
4 4
z 6= −1 + j. Obţinem dreapta x − y + 2 = 0 fără punctul (−1, 1).
(j − 1)z
11. (i) Z =
z−1−j
(4 − j)z + 4j − 2
(ii) Z =
(2 + j)z + j − 2
1
(iii) Z =
jz
12. (i) Sfertul de cerc unitate din cadranul I, ı̂mpreună cu punctele (1,0)
şi (0,1).
(ii) C \ ∆(0; 64)
(iii) C \ ∆(0; 1)
z−j Z +j z+z
(iv) Din Z = rezultă z = . Astfel x + y = −1 ⇔ +
z+1 1−Z 2
z−z
= −1 ⇔ Z + Z = 2 ⇔ X = 1. Aşadar, dreapta x + y = −1 din
2j
planul (z) devine dreapta X = 1 din planul (Z).
1
(v) X = −
2
Funcţii olomorfe 53

π  π  4
13. (i) Re cos + j ln 3 = 0, Im cos + j ln 3 = − j.
2 2 3
14. (i) Se pune ejz = u şi se obţine ecuaţia u2 −2(j−1)u−j = 0, cu soluţiile
√ √ 3π √
u1,2 = (j − 1)( 2 + 1)/ 2. În final, z ∈ −jLn z1,2 = + 2πZ − j ln( 2 + 1).
4
jz 2 1
(ii) e = u; (1 + 2j)u − 6ju + 2j − 1 = 0; u1 = j + 2; u2 = (j + 2);
5
j 1
z ∈ ± ln 5 + arctg + 2πZ.
2 2
(iii) ez = u; 2u2 − ju + 1 = 0; z1 = j; z2 = −j/2;
z ∈ {j(π/2 + 2kπ); k ∈ Z} ∪ {− ln 2 + j(3π/2 + 2kπ) : k ∈ Z}
1 1
15. (i) ch z = (ez + e−z ) = (ex ejy + e−x − e−jy ) = ch x cos y + jsh x sin y
2 2
sin 2x sh 2y
(ii) tg z = +j
cos 2x + ch 2y cos 2x + ch 2y
(iii) cos z = cos xch y − j sin xsh y
(iv) sh z = sh x cos y + jch x sin y.
54 Capitolul 2
Capitolul 3

Integrala ı̂n complex

1 Integrala unei funcţii complexe de o variabilă

reală
1.1. Definiţie
Fie a, b ∈ R, a < b şi z : [a, b] → C, z(t) = x(t) + jy(t), a ≤ t ≤ b, o
funcţie complexă continuă de o variabilă reală. Se numeşte integrală definită
Z b
a funcţiei z pe intervalul [a, b] numărul complex z(t)dt dat de egalitatea
a
Z b Z b Z b
z(t)dt = x(t)dt + j y(t)dt.
a a a

• Proprietăţile integralei complexe definite mai sus rezultă din proprietăţile

integralei reale (liniaritate, aditivitate ı̂n raport cu intervalul ş.a.), vezi [22].

1.2. Primitivele unei funcţii complexe de o variabilă reală

• Funcţia complexă derivabilă Z : [a, b] → C se numeşte primitivă a
funcţiei z : [a, b] → C dacă egalitatea Z ′ (t) = z(t) are loc pentru orice
t ∈ [a, b].

• Mulţimea tuturor primitivelor funcţiei z :Z[a, b] → C se numeşte

Z integrala
nedefinită a funcţiei z(t) şi se notează z(t)dt. Are loc z(t)dt =
Z(t) + C, unde Z este o primitivă a funcţiei z, iar C este mulţimea
funcţiilor complexe constante definite pe [a, b].
55
56 Capitolul 3

• Dacă Z(t) este o primitivă a funcţiei z(t) atunci are loc formula Newton-
Leibniz Z b
z(t)dt = Z(b) − Z(a).
a

• Orice funcţie continuă z : [a, b] → C admite primitive.

2 Integrala curbilinie a unei funcţii complexe

de variabilă complexă
2.1. Definiţie
Fie G ⊆ C o mulţime deschisă (nevidă) şi f : G → C o funcţie complexă
continuă, f = P + jQ. Fie, de asemenea, a, b ∈ R, a < b şi (γ) o curbă
netedă, (γ) : x = x(t), y = y(t), a ≤ t ≤ b, unde x ∈ C 1 [a, b], y ∈ C 1 [a, b]
şi |x′ (t)|2 + |y ′ (t)|2 > 0, ∀ t ∈ [a, b]. Punem z(t) = x(t) + jy(t), a ≤ t ≤ b şi
presupunem că z(t) ∈ G, ∀ t ∈ [a, b].
În condiţiile descrise, definim integrala curbilinie a funcţiei f de-a lun-
gul curbei (γ) sau pe curba (γ) drept numărul complex
Z Z b
f (z)dz = f (z(t))z ′ (t)dt.
a
γ

• Scriind f (z) = P (x, y) + jQ(x, y) şi dz = dx + jdy, obţinem:

Z Z Z
f (z)dz = P (x, y)dx − Q(x, y)dy + j P (x, y)dy + Q(x, y)dx.
γ γ γ

În concluzie, calculul integralei curbilinii complexe revine la calculul a

două integrale curbilinii reale.

• Dacă notăm cu A(x(a),Z y(a)) şi B(x(b), y(b))

Z extremităţile curbei (γ) şi
A 6= B, se poate scrie f (z)dz ı̂n loc de f (z)dz.
⌢ γ
AB

• Dacă (γ) este o curbă netedă (drum neted) pe porţiuni, adică (γ) se
obţine prin juxtapunerea unui număr finit de drumuri (curbe) netede
Integrala ı̂n complex 57

(γ1 ), (γ2 ), . . . , (γm ), situate ı̂n G, atunci integrala curbilinie a funcţiei

f : G → C de-a lungul curbei γ se defineşte prin egalitatea
Z Xm Z
f (z)dz = f (z)dz.
γ k=1 γ
k

• Dacă (γ) este frontiera unui domeniu mărginit din plan, atunci – ı̂n lipsa
altei precizări – sensul de parcurgere a curbei ı̂nchise γ se consideră a fi
cel direct (trigonometric), i.e. punctele domeniului rămân ”la stânga”.

2.2. Proprietăţi ale integralei curbilinii complexe

• Dacă f, g : G → C sunt funcţii continue, atunci are loc egalitatea:
Z Z Z
(αf + βg)(z)dz = α f (z)dz + β g(z)dz, ∀ α, β ∈ C.
γ γ γ

• Dacă A(x(a), y(a)) şi B(x(b), y(b)) sunt extremităţile curbei (γ), atunci
are loc egalitatea
Z Z Z Z
f (z)dz = − f (z)dz sau f (z)dz = − f (z)dz,
⌢ ⌢
γ− γ
AB BA
⌢ ⌢
unde γ =AB, iar γ − =BA este ”opusul” drumului (curbei) γ.

• Mărginirea superioară a modulului integralei curbilinii complexe

Dacă (γ) este o curbă netedă sau netedă pe porţiuni, L(γ) este lungimea
curbei (γ) şi M = sup{|f (z)| : z ∈ γ}, atunci are loc inegalitatea
Z
f (z)dz ≤ M · L(γ).
γ

2.3. Exemplu
Z
Să se calculeze In = (z − a)n dz, unde a ∈ C, n ∈ N sunt date, iar γ este
γ
un cerc dat de centru a.
58 Capitolul 3

Rezolvare
Fie a = a1 + ja2 şi r > 0 raza cercului. Ecuaţiile parametrice ale cercului
de ecuaţie |z − a| = r sunt x = a1 + r cos t, y = a2 + r sin t, 0 ≤ t ≤ 2π; de aici
rezultă ecuaţia ı̂n complex a cercului |z − a| = r, anume

z(t) = x(t) + jy(t) = a + rejt , 0 ≤ t ≤ 2π.

Astfel,
Z 2π Z 2π
jt n jt n+1
In = (re ) rje dt = jr ejt(n+1) dt.
0 0
2π
• Dacă n = −1, atunci I−1 = jt = 2πj.
0
2π
n+1 1 jt(n+1)
• Dacă n 6= −1, atunci In = jr j(n+1) e = 0, deoarece e2kπj =
0
1, ∀ k ∈ Z. În concluzie,
Z 
0, dacă n ∈ Z, n 6= −1
(2.1) (z − a)n dt = = 2πjδ−1 (n),
2πj, dacă n = −1.
|z−a|=r

∀ n ∈ Z, ∀ a ∈ C, ∀ r > 0 unde δ−1 (n) este semnalul discret al lui Dirac

(partea a doua, capitolul 1).
Egalitatea (2.1) va interveni ı̂n mod esenţial ı̂n deducerea formulei de calcul
a reziduurilor unei funcţii complexe.

3 Teorema lui Cauchy. Formula lui Cauchy

Teorema lui Cauchy privind integrala curbilinie complexă este un rezultat
fundamental din teoria funcţiilor complexe şi este specific acestui tip de funcţii.

3.1. Teoremă (Cauchy-Goursat)

Dacă D ⊆ C este un domeniu simplu conex, f : D → C este o funcţie
olomorfă, iar (γ) este o curbă simplă, ı̂nchisă şi netedă sau netedă pe porţiuni,
situată ı̂n D, atunci integrala curbilinie complexă a funcţiei f de-a lungul
curbei (γ) este nulă, i.e. Z
f (z)dz = 0.
γ
Integrala ı̂n complex 59

Demonstraţie

Aplicăm formula lui Green din analiza reală, presupunând că f ∈ C 1 (D).
Notând cu ∆ domeniul mărginit de curba γ şi utilizând condiţiile Cauchy-
∂P ∂Q ∂P ∂Q
Riemann = şi =− , unde f = P + jQ, obţinem:
∂x ∂y ∂y ∂x
Z Z Z
f (z)dz = P dx − Qdy + j P dy + Qdx
γ γ γ

ZZ   ZZ  
∂Q ∂P ∂P ∂Q
=− + dxdy + j − dxdy = 0,
∂x ∂y ∂x ∂y
∆ ∆

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

3.2. Formulare ı̂ntărită a Teoremei Cauchy-Goursat

Fie (γ) o curbă simplă, ı̂nchisă şi rectificabilă (de exemplu netedă sau
netedă pe porţiuni) şi fie D domeniul mărginit de (γ). Dacă funcţia complexă
f este olomorfă pe D şi este continuă pe D ∪ (γ), atunci
Z
f (z)dz = 0.
γ

3.3. Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe

Să presupunem că D ⊆ C este un domeniu multiplu conex şi fie
Γ0 , Γ1 , Γ2 , . . . , Γn componentele conexe ale frontierei lui D, n ≥ 1 (Fig.5).
Fie γ o curbă simplă, ı̂nchisă, netedă pe porţiuni (mai general rectificabilă),
care conţine ı̂n interior componentele Γ1 , Γ2 , . . . , Γn (de exemplu γ = Γ0 , dacă
Γ0 are proprietăţile de mai sus ale curbei (γ)). Fie, de asemenea, γ1 , γ2 , . . . , γn
curbe simple, ı̂nchise, netede sau netede pe porţiuni care sunt conţinute ı̂n D,
sunt exterioare una alteia, se află ı̂n interiorul domeniului mărginit de γ şi
conţin ı̂n interior numai componenta Γ1 , Γ2 , . . . , Γn respectiv.
60 Capitolul 3

Γ0

γ
γn
 z 
Tn
Γn qi
-
γ1 γ2 * - Γn−1
.. γn−1 6
-T1 6 ? γ3 .
Γ1 -
?T2

Γ2j
 iT3
}
Γ3
 q
∆
-

Fig.5

În aceste condiţii, pentru orice funcţie complexă f olomorfă pe D are loc
egalitatea
Z Xn Z
(3.1) f (z)dz = f (z)dz.
γ k=1 γ
k

Demonstraţie
Să unim un punct de pe (γ) cu un punct de pe (γ1 ) printr-un arc simplu
T1 , un punct de pe (γk ) cu un punct de pe (γk+1 ) printr-un arc simplu Tk+1 ,
1 ≤ k ≤ n − 1, astfel ı̂ncât arcele Tk , 1 ≤ k ≤ n, numite tăieturi, să nu aibă
puncte comune ı̂ntre ele şi nici cu (γ), (γk ), 1 ≤ k ≤ n, exceptând extremităţile.
În acest mod, s-a format un domeniu simplu conex ∆ având frontiera formată
din curbele γ, γ1 , γ2 , . . . , γn şi tăieturile T1 , T2 , . . . , Tn descrise fiecare de două
ori, ı̂n sensuri contrare. Deoarece f este olomorfă Z ı̂n acest domeniu şi pe
frontiera sa, din Teorema Cauchy-Goursat rezultă f (z)dz = 0; ţinând
F r∆
seama că F r∆ = γ ∪ γ1− ∪ · · · ∪ γn− ∪ T1 ∪ T2 ∪ · · · ∪ Tn ∪ T1− ∪ · · · ∪ Tn− , iar
integralele pe Tk şi Tk− se reduc, 1 ≤ k ≤ n, obţinem egalitatea (3.3.1) ı̂ntrucât
Z Z
f (z)dz = − f (z)dz.
γk− γk
Integrala ı̂n complex 61

3.4. Noţiunea de primitivă a unei funcţii complexe

• Fie D ⊆ C un domeniu şi f : D → C o funcţie complexă dată. Se
numeşte primitivă pe domeniul D a funcţiei f orice funcţie F : D → C
care este olomorfă pe D şi verifică egalitatea F ′ (z) = f (z), ∀ z ∈ D.

• Dacă D ⊆ C este un domeniu simplu conex, atunci orice funcţie olo-

morfă f : D → C admite primitive pe D.
Z
Într-adevăr se arată că, ı̂n acest caz, integrala f (z)dz nu depinde de
⌢
AB
drumul
Z z2 (curba) care uneşte punctele A(z1 ) şi B(z2 ), integrala ı̂nsăşi
Z notându-
z
se f (z)dz, iar o primitivă a funcţiei f este F : D → C, F (z) = f (u)du,
z1 z0
unde z0 ∈ D este un punct fixat şi z ∈ D.

3.5. Formula lui Cauchy

Formula lui Cauchy arată, ı̂n esenţă, că valorile unei funcţii olomorfe ı̂ntr-
un domeniu mărginit de o curbă simplă, netedă şi ı̂nchisă sunt complet deter-
minate dacă se cunosc valorile funcţiei pe frontiera domeniului. Mai precis are
loc următorul enunţ:
Fie D ⊆ C un domeniu simplu conex, a cărui frontieră γ este o curbă
simplă, ı̂nchisă şi netedă (sau netedă pe porţiuni). Dacă funcţia f : D ∪γ → C
este olomorfă pe D şi continuă pe γ, atunci pentru orice punct z ∈ D are loc
egalitatea Z
1 f (u)
f (z) = du,
2πj u−z
γ

numită formula lui Cauchy.

• Fie D ⊆ C un domeniu multiplu conex; presupunem că ne situăm ı̂n

ipotezele descrise ı̂n secţiunea 3.3 (vezi şi Fig.5). Pentru orice z ∈ ∆ are
loc egalitatea
Z n Z
1 f (u) 1 X f (u)
f (z) = du − du,
2πj u−z 2πj u−z
γ k=1 γ
k

numită formula lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe.

62 Capitolul 3

Încheiem această secţiune prin enunţul unei teoreme al cărei conţinut pune
ı̂n evidenţă o deosebire esenţială ı̂ntre cazul real şi cazul complex (o funcţie
reală derivabilă, de exemplu pe un interval nu are ı̂n general derivate de ordin
doi).

• Formula generalizată a lui Cauchy

Orice funcţie complexă f : D → C, olomorfă pe domeniul D ⊆ C, admite
pe D derivate de orice ordin.
Mai precis, fie (γ) ⊆ D o curbă simplă, ı̂nchisă şi netedă (sau netedă
pe porţiuni) cu proprietatea că domeniul mărginit ∆ având frontiera (γ) este
inclus ı̂n D. Atunci, pentru orice z ∈ ∆ şi pentru orice n ∈ N are loc egalitatea:
Z
(n) n! f (u)
f (z) = du.
2πj (u − z)n+1
γ

4 Probleme
Enunţuri
Z
1. Să se calculeze integrala f (z)dz ı̂n următoarele situaţii:
γ
(i) f (z) = z 2 + 2z + jz; (γ) : |z| = 1
1
(ii) f (z) = (6z + z); (γ) = [AB]; A(2 − 3j); B(1 + j)
3
1
(iii) f (z) = |z − j| + z; (γ) : z = j + 2eπjt ; − ≤ t ≤ 1
⌢
2
−5z
(iv) f (z) = (2z + j)e ; (γ) este arcul AB, A(0), B(j)
⌢
(v) f (z) = Re z + jIm (z + j), γ = [AB] ∪ BC, unde [AB] este segmentul
⌢
de extremităţi A(1), B(2j), iar BC este arcul de cerc de extremităţi B(2j),
C(−2).
2. Utilizând Teorema lui Cauchy şi Formula lui Cauchy, să se calculeze
următoarele
Z integrale:
sh z + ch z
(i) dz;
sin z + cos z
|z|=ln 2
Z
ez
(ii) dz;
z(2j + z)3
|z+j|=2
Integrala ı̂n complex 63

Z
[(z − 1)(z − 2)(z − 3) + z 2 ] exp(sin z)
(iii) dz
z 2 (z − 1)(z − 2)(z − 3)
|z|=1/2

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

1. (i) −2π;
(ii) [AB] : x = 1 + t, y = 1 − 4t ⇔ z = (1 − 4j)t + 1 + j, t ∈ [0, 1]− ;
1
(19 + 94j);
6 Z 1
(iii) I = 2πj [(2 − j)eπjt + 2]dt = −2 + 6j(1 + π);
−1/2
1
(iv) [2 − 15 sin 5 − 2 cos 5 + j(5 + 2 sin 5 − 15 cos 5)];
25
(v) f (z) = x+j(y+1) = z+j;
⌢ i : x = t, y = 2−2t ⇔ z = t(1−2j)+2j,
h π [AB]
− jt
t ∈ [0, 1] ; BC : z = 2e , t ∈ ,π ;
2
Z 1 Z π
3
I=− (1 − 2j)[(1 − 2j)t + 3j]dt + 2j (2ejt + j)ejt dt = − 3j.
0 π/2 2
sh z + ch z
2. (i) Funcţia f (z) = este olomorfă pe discul ∆(0; ln 2),
sin z + cos z
π
deoarece rădăcinile ecuaţiei sin z + cos z = 0 sunt zk = − + 2kπ, k ∈ Z şi
4
|zk | > ln 2, ∀ k ∈ Z; din Teorema lui Cauchy rezultă I = 0.
(ii) Punctele z1 = 0 şi z2 = −2j sunt situate ı̂n discul ∆(−j; 2), deci
Z Z
ez /(2j + z)3 ez /z
I= dz + dz
z (2j + z)3
|z+j|=2 |z+j|=2

şi din formulele lui Cauchy deducem:

 
ez 2πj ez ′′
I = 2πj +
(2j + z)3 z=0 2! z z=−2j

π
= [− cos 2 − 1 + 2 sin 2 + j(2 cos 2 + sin 2)].
4
Z Z
exp(sin z) exp(sin z)
(iii) I = dz + dz
z2 (z − 1)(z − 2)(z − 3)
|z|=1/2 |z|=1/2

= 2πj(exp(sin z))′ + 0 = 2πj.

z=0
64 Capitolul 3
Capitolul 4

Serii Taylor. Serii Laurent

1 Serii Taylor
1.1. Definiţie
Fie z0 ∈ C şi an ∈ C, n ≥ 0, numere date. Definim şirul (fn )n≥0 de
funcţii (polinoame) complexe fn : C → C, fn (z) = an (z − z0 )n , n ≥ 0 şi
punem sn = f0 + f1 + f2 + · · · + fn , n ≥ 0.
• Ansamblul şirurilor de funcţii (fn , sn ) se numeşte serie Taylor sau serie
de puteri de termen general fn centrată ı̂n z0 (sau dezvoltabilă ı̂n jurul lui
z0 ).
X∞
• Seria Taylor se notează an (z − z0 )n , iar numerele an , n ≥ 0 se numesc
n=0
coeficienţii seriei.
∞
X
• Dacă z0 = 0 atunci seria de puteri an z n , se numeşte serie Mc-
n=0
Laurin.

1.2. Rază de convergenţă. Disc de convergenţă

∞
X
• Fiind dată o serie de puteri an (z − z0 )n , numărul R ∈ C definit de
n=0
egalitatea
1 p
= lim sup n |an |
R n→∞
65
66 Capitolul 4

se numeşte raza de convergenţă a seriei, iar discul

∆(z0 ; R) = {z ∈ C : |z − z0 | < R}
se numeşte disc de convergenţă asociat seriei.
|an | p
• Dacă există limita lim = L ∈ [0, ∞], atunci există lim n |an | =
n→∞ |an+1 | n→∞
1 an
, deci R = L = lim .
L n→∞ an+1
• În discul ∆(z0 ; R) seria converge absolut şi uniform pe compacte.
• Seria este divergentă pe C \ ∆(z0 ; R).
• Discul de convergenţă al seriei de puteri nu coincide, ı̂n general, cu
mulţimea de convergenţă a seriei de puteri, deoarece natura seriei pe cercul
Γ(z0 ; R) = F r∆(z0 ; R) este specifică fiecărei serii ı̂n parte.
• Suma S a seriei este olomorfă pe discul de convergenţă ∆(z0 ; R).
X∞
• Seria derivată nan (z − z0 )n−1 are raza de convergenţă egală cu R şi
n=0
suma egală cu S ′ , adică seria dată se poate deriva ”termen cu termen”:
∞
X
S ′ (z) = nan (z − z0 )n−1 , ∀ z ∈ ∆(z0 ; R).
n=0

• Are loc egalitatea S (k) (z0 ) = k!ak , ∀ k ∈ N, deci

S (n) (z0 )
an = , ∀ n ≥ 0;
n!
astfel
∞
X S (n) (z0 )
S(z) = (z − z0 )n , ∀ z ∈ ∆(z0 ; R).
n!
n=0

1.3. Definiţie
Fie G ⊆ C o mulţime deschisă şi fie f : G → C.
• Funcţia f este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n jurul punctului
z0 ∈ G (sau ı̂ntr-o vecinătate a punctului z0 ∈ G) dacă există un disc
∞
X
∆(z0 ; r) ⊆ G, cu r > 0 şi o serie de puteri an (z − z0 )n convergentă pe
n=0
∆(z0 ; r), astfel ı̂ncât
∞
X
f (z) = an (z − z0 )n , ∀ z ∈ ∆(z0 ; r);
n=0
Serii Taylor. Serii Laurent 67

această egalitate se numeşte dezvoltarea funcţiei f ı̂n serie Taylor ı̂n

jurul punctului z0 , iar membrul drept al egalităţii se numeşte seria Tay-
lor ataşată funcţiei f ı̂n jurul punctului z0 (sau ı̂ntr-o vecinătate a
punctului z0 ).
• Funcţia f este analitică pe G dacă f este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n
jurul fiecărui punct z0 ∈ G.

1.4. Teorema dezvoltării ı̂n serie Taylor

Dacă f este o funcţie olomorfă pe o mulţime deschisă G ⊂ C, atunci f este
dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n jurul fiecărui punct din G (adică f este analitică
pe G), iar coeficienţii seriei Taylor (numiţi coeficienţi Taylor ai funcţiei f ı̂n
punctul z0 ) sunt daţi de egalitatea
Z
f (n) (z0 ) 1 f (u)
an = = du,
n! 2πj (u − z0 )n+1
γ

unde (γ) este un cerc arbitrar cu centrul ı̂n z0 , situat ı̂n G.

Pentru demonstraţie, vezi [22].

1.5. Teorema analiticităţii funcţiilor olomorfe

O funcţie complexă f definită pe o mulţime deschisă G este olomorfă pe G
dacă şi numai dacă f este analitică pe G.

1.6. Serii Taylor importante

Prezentăm ı̂n această secţiune seriile Taylor cele mai utilizate ı̂n practică
(ı̂n fapt, serii Mc-Laurin).
(i) Seria geometrică

X ∞
1
= z n , ∀ z ∈ ∆(0; 1), i.e. |z| < 1
1−z
n=0

Punând z := −z, primim

X ∞
1
= (−1)n z n , ∀ z ∈ C, |z| < 1.
1+z
n=0
68 Capitolul 4

1 1 1
Mai general, pentru a 6= 0, b 6= 0, scriind = · , primim:
az + b b 1 + az
b
X∞
1 an b
= (−1)n n+1 z n , |z| < , a ∈ C∗ , b ∈ C∗ .
az + b b a
n=0

(ii) Serii exponenţiale, circulare, hiperbolice

∞
X zn
exp z = ez = , ∀z∈C
n=0
n!
∞
X (−1)n 2n+1
sin z = z , ∀z∈C
(2n + 1)!
n=0
∞
X (−1)n
cos z = z 2n , ∀ z ∈ C
(2n)!
n=0
∞
X z 2n+1
sh z = , ∀z∈C
n=0
(2n + 1)!
∞
X z 2n
ch z = , ∀z∈C
(2n)!
n=0
(iii) Seria logaritmică
Fie f (z) = ln(1+z) ramura uniformă ı̂n ∆(0; 1) a funcţiei multivoce F (z) =
Ln (1 + z), astfel ı̂ncât f (0) = 0. Primim:
∞
X (−1)n−1
ln(1 + z) = z n , ∀ z ∈ ∆(0; 1), i.e. |z| < 1.
n
n=1

(iv) Seria binomială

Fie α ∈ C şi f (z) = (1+z)α ramura uniformă ı̂n ∆(0; 1) a funcţiei multivoce
F (z) = (1 + z)α pentru care f (0) = 1. Primim:
∞
X α(α − 1) . . . (α − n + 1)
(1 + z)α = 1 + z n , ∀ z ∈ ∆(0; 1), i.e. |z| < 1.
n!
n=1

Observaţie
Pentru a dezvolta funcţia olomorfă f : G → C ı̂n serie Taylor ı̂n jurul unui
punct z0 ∈ G, punem u = z − z0 ⇔ z = u + z0 , după care se dezvoltă funcţia
g(u) = f (u + z0 ) ı̂n serie Taylor ı̂n jurul originii.
Serii Taylor. Serii Laurent 69

1.7. Teorema (principiul) identităţii funcţiilor olomorfe

Fie f şi g două funcţii olomorfe pe un domeniu D. Egalitatea f = g are
loc dacă şi numai dacă este verificată una din condiţiile:
(i) Mulţimea {z ∈ D : f (z) = g(z)} are puncte de acumulare ı̂n D.
(ii) Există a ∈ D astfel ı̂ncât f (n) (a) = g(n) (a), ∀ n ∈ N.
• În particular, dacă D = C şi f (x) = g(x), ∀ x ∈ R, atunci f (z) = g(z),
∀ z ∈ C. De exemplu, egalitatea sin(π − z) = sin z are loc pentru orice
z = x ∈ R, ı̂n consecinţă ea este valabilă pentru orice z ∈ C.

2 Serii Laurent
2.1. Exemplu
Să considerăm funcţia f : C \ {−j, 0} → C,
 
2 1
f (z) = + exp ,
z z+j

olomorfă pe orice mulţime deschisă inclusă ı̂n C \ {−j, 0} şi să dezvoltăm
(formal) funcţia ı̂n jurul punctului z0 = −j. Punem u = z + z0 = z + j şi
obţinem:
   
2 1 2j 1
g(u) = f (u − j) = + exp = + exp .
u−j u 1 + uj u

Utilizând rezultatele din secţiunea 1.6.(i), (ii) primim:

∞
X ∞
X
n n1 1
g(u) = 2j (−j) u + · , |u| < 1, u 6= 0, i.e.
n! un
n=0 n=0

∞
X X∞
n n+1 n 1 1
f (z) = g(z + j) = 2(−1) j (z + j) + · , i.e.
n=0 n=0
n! (z + j)n

 
2 1 1 1 1 1
(2.1) + exp = ··· + · n
+ ··· + ·
z z+j n! (z + j) 2! (2 + j)2

1 1
+ · + (1 + 2j) + 2(z + j) − 2j(z + j)2
1! z + j
−2(z + j)3 + · · · + 2(−1)n j n+1 (z + j)n + . . . ,
70 Capitolul 4

unde |z + j| < 1, z 6= −j, i.e. z ∈ ∆(−j, 1) \ {−j}.

Observăm că ı̂n dezvoltarea (2.1) apar atât termeni care conţin puterile
pozitive ale lui z − z0 = z + j, cât şi termeni care conţin puterile negative ale
lui z − z0 = z + j.

2.2. Definiţie
Fie z0 ∈ C un punct fixat. Se numeşte serie Laurent centrată ı̂n z0 orice
serie de funcţii de forma:
∞
X a−n a−1
an (z − z0 )n = · · · + + ··· + +
n=−∞
(z − z0 )n z − z0

+a0 + a1 (z − z0 ) + · · · + an (z − z0 )n + . . . ,
unde an ∈ C, n ∈ Z.
1 1
• În Exemplul 2.1 avem: a−n = , n ≥ 1 sau an = , n ≤ −1;
n! (−n)!
a0 = 1 + 2j, an = 2(−1)n j n+1 , n ≥ 1, z0 = −j.

2.3. Definiţie
• Unei serii Laurent i se asociază seriile de funcţii
−∞
X ∞
X X∞
n a−n
an (z − z0 ) = n
şi an (z − z0 )n ,
n=−1 n=1
(z − z0 ) n=0

care se numesc partea principală, respectiv partea tayloriană ale seriei

Laurent. Avem:
∞
X ∞
X X ∞
n a−n
an (z − z0 ) = n
+ an (z − z0 )n .
n=−∞ n=1
(z − z0 ) n=0

• Spunem că seria Laurent converge (simplu sau uniform) pe o mulţime

E ⊆ C \ {z0 } dacă atât partea principală cât şi partea tayloriană converg
(simplu respectiv uniform) pe E.
Pentru fiecare z ∈ E, să notăm cu s1 (z) şi s2 (z) suma părţii principale,
respectiv a părţii tayloriene din seria Laurent. În acest caz suma s(z) a seriei
Laurent se defineşte prin:

s(z) = s1 (z) + s2 (z), z ∈ E.

Serii Taylor. Serii Laurent 71

2.4. Teorema coroanei de convergenţă

∞
X
Fiind dată seria Laurent an (z − z0 )n , notăm
n=−∞

 −1
p
n
p
n
r = lim sup |a−n | şi R= lim sup |an |
n→∞ n→∞

şi presupunem că r < R. Desemnăm prin U (z0 ; r, R) coroana circulară cu

centrul ı̂n z0 , de raze r şi R, adică

U (z0 ; r, R) = ∆(z0 ; R) \ ∆(z0 ; r) = {z ∈ C : r < |z − z0 | < R}.

Atunci:
(i) Seria Laurent converge absolut şi uniform pe compacte ı̂n coroana cir-
culară U (z0 ; r, R);
(ii) Seria Laurent este divergentă ı̂n C \ U (z0 ; r, R);
∞
X
(iii) Suma s(z) = an (z − z0 )n este o funcţie olomorfă pe U (z0 ; r, R).
n=−∞

2.5. Teorema dezvoltării ı̂n serie Laurent

Fie D ⊆ C un domeniu, z0 ∈ C un punct dat şi f : D → C o funcţie
olomorfă. Presupunem că există o coroană circulară U = U (z0 ; r, R), cu 0 <
r < R, astfel ı̂ncât U ⊆ D. Notăm cu γ cercul Γ(z0 ; ρ) având centrul ı̂n z0 şi
raza ρ > 0 astfel ı̂ncât r ≤ ρ ≤ R şi fie
Z
1 f (u)
(2.2) an = du, n ∈ Z.
2πj (u − z0 )n+1
γ

∞
X
În aceste condiţii seria Laurent an (z − z0 )n este convergentă pe U şi
n=−∞
are suma f (z), adică are loc egalitatea

∞
X
(2.3) f (z) = an (z − z0 )n , ∀ z ∈ U.
n=−∞
72 Capitolul 4

2.6. Definiţie
Dacă dezvoltarea ı̂n serie Laurent (2.3) a funcţiei f are loc ı̂n coroana
circulară U (z0 ; r, R) pentru orice r > 0, atunci:
• se spune că funcţia f este dezvoltabilă ı̂n serie Laurent ı̂n jurul
punctului z0
• egalitatea (2.3) se numeşte dezvoltarea funcţiei f ı̂n serie Laurent
ı̂n jurul punctului z0
• seria din membrul drept al egalităţii (2.3) se numeşte seria Laurent
ataşată funcţiei f relativ la punctul z0 (sau ı̂n jurul punctului
z0 ).
În acest caz, dezvoltarea (2.3), cu coeficienţii an daţi de (2.2), este valabilă
pe domeniul {z ∈ C : 0 < |z − z0 | < R} = ∆(z0 ; R) \ {z0 }, situaţie care are
loc dacă z0 este singurul punct din ∆(z0 ; R) ı̂n care f nu este monogenă.

2.7. Exemplu
Să se dezvolte ı̂n serie Laurent funcţia raţională
5z − 3
f (z) = , z ∈ C \ {−1, 1}
(z − 1)3 (z + 1)
ı̂n fiecare din următoarele situaţii:
(i) ı̂n jurul originii
(ii) ı̂n jurul punctului z0 = 1
(iii) ı̂n jurul punctului z0 = −1
(iv) ı̂n domeniul D = {z ∈ C : |z − 1| > 2}.

Rezolvare
(i) Deoarece f este olomorfă ı̂n discul ∆(0; 1), seria Laurent a lui f ı̂n
jurul originii se reduce la o serie Taylor (Mc-Laurin). Descompunerea ı̂n fracţii
simple a funcţiei raţionale f (z) este:
1 1 2 1
(2.4) f (z) = + + 2
− .
z + 1 1 − z (1 − z) (1 − z)3
Utilizând seria geometrică (secţiunea 1.6.(i)) primim:
X ∞ X ∞
1 1
(2.5) = z n şi = (−1)n z n , |z| < 1.
1−z 1+z
n=0 n=0
Serii Taylor. Serii Laurent 73

Derivând prima egalitate din (2.5) sau utilizând seria binomială (secţiunea
4.1.6.(iv)) cu α = −2 şi z := −z, obţinem:

X ∞ X ∞
1 n−1
(2.6) = nz = (n + 1)z n , |z| < 1.
(1 − z)2 n=1 n=0

Similar, prin derivarea egalităţii (2.6) sau prin utilizarea seriei binomiale
cu α = −3 şi z := −z rezultă:
∞
1 1X
(2.7) 3
= (n + 2)(n + 1)z n , |z| < 1.
(1 − z) 2
n=0

Relaţiile (2.4), (2.5), (2.6) şi (2.7) conduc la următoarea dezvoltare:

X∞  
n (n + 1)(n + 2) n
f (z) = 1 + (−1) + 2(n + 1) − z , |z| < 1.
n=0
2

(ii) Punem u = z − 1, deci z = u + 1. Din (2.4) primim:

1 1 2 1
(2.8) f (z) = g(u) = − + + , u ∈ C \ {−2, 0}.
2 + u u u2 u3
1
Dezvoltând după puterile lui u obţinem:
2+u
X n ∞
1 1 1 n u u
(2.9) = · = (−1) , < 1.
2+u 2 1+ u 2n+1 2
n=0
2
Din (2.8) şi (2.9) rezultă:

1 2 1
(2.10) f (z) = + −
(z − 1)3 (z − 1)2 z − 1
∞
X (−1)n
+ (z − 1)n , |z − 1| < 2, z 6= 1.
n=0
2n+1

Relaţiile |z − 1| < 2, z 6= 1 arată că dezvzoltarea ı̂n serie Laurent (2.10)

este valabilă ı̂n orice coroană circulară U (1; r, 2), cu 0 < r < 2.
Observăm, de asemenea, că partea principală a seriei Laurent (2.10) a
funcţiei f (z) ı̂n jurul punctului z0 = 1 conţine trei termeni.
74 Capitolul 4

(iii) Punând u = z − 1, i.e. z = u + 1, obţinem, via (2.4):

1 1 2 1
(2.11) f (z) = h(u) = + + 2
− , u ∈ C \ {0, 2}.
u 2 − u (2 − u) (2 − u)3
u
Pe de altă parte, utilizând seria geometrică (secţiunea 1.6.(i)), cu z = ,
2
primim:

X un ∞
1 1 1
(2.12) = · = , |u| < 2.
2−u 2 1− u n=0
2n+1
2
Mai departe, similar cu deducerea relaţiilor (2.6) şi (2.7) rezultă:
 ∞

 1 X n+1 n

 = u şi
 2 2n+2
 (2 − u)
 n=0
(2.13)

 X∞

 1 (n + 2)(n + 1) n

 = u , |u| < 2.
 (2 − u)3 2n+4
n=0

În sfârşit, relaţiile (2.11), (2.12) şi (2.13) conduc la următoarea dezvoltare
ı̂n serie Laurent a funcţiei f (z) ı̂n jurul punctului z0 = −1, adică ı̂n orice
coroană circulară U (−1; r, 2) cu 0 < r < 2:
∞
X (n + 2)(7 − n)
1
(2.14) f (z) = + (z + 1)n , |z + 1| < 2, z 6= −1.
z+1 2n+4
n=0

Observăm că partea principală a seriei Laurent (2.14) a funcţiei f (z) ı̂n
jurul punctului z0 = −1 conţine un singur termen.
(iv) Punem u = z − 1 şi obţinem relaţia (2.8). Deoarece |u| = |z − 1| > 2
scriem
1 1 1
= · ;
2+u u 2
1+
u
2 1
de aici, ţinând seama că < 1 şi utilizând seria lui (secţiunea 1.6.(i))
u 1+z
primim:
∞
X (−1)n 2n ∞
X (−1)n−1 2n−1
1
(2.15) = = , |u| > 2.
2+u un+1 un
n=0 n=1
Serii Taylor. Serii Laurent 75

Relaţiile (2.8), (2.15) şi u = z − 1 conduc la dezvoltarea ı̂n serie Laurent:

∞
X (−1)n−1 2n−1
5
f (z) = + ,
(z − 1)3 n=4 (z − 1)n

valabilă pentru orice z ∈ C cu |z − 1| > 2, adică ı̂n orice coroană circulară

U (1; 2; R) cu R > 2.

2.8. Exemplu
Să se dezvolte ı̂n serie Laurent funcţia
p p
f : C → C, f (z) = 1 − z 2 + 4 − z 2 ,

luând determinarea principală a radicalului, pe fiecare din domeniile:

(i) {z ∈ C : |z| < 1}
(ii) {z ∈ C : 1 < |z| < 2}
(iii) {z ∈ C : |z| > 2}.

Rezolvare
√ z 
Notând g(z) = 1 − z 2 , rezultă f (z) = g(z) + 2g .
2
1
• Dacă |z| < 1, utilizând seria binomială (secţiunea 1.6.(iv)), cu α = şi
2
z := −z 2 , obţinem:
    
1 1 3 2n − 3
∞ − − ... −
z2 X 2 2 2 2
g(z) = 1 − + (−z 2 )n
2 n=2
n!

∞ ∞
z 2 X (2n − 3)!!(−1)n−1 n 2n z 2 X (2n − 3)!! 2n
=1− + (−1) z = 1 − − z ;
2 2n n! 2 2n n!
n=2 n=2
de aici şi din relaţia
(2n − 2)! (2n)!
(2n − 3)!! = = n
2 · 4 · 6 . . . (2n − 2) 2 n!(2n − 1)
rezultă:
∞
X (2n)!
(2.16) g(z) = 1 − z 2n , pentru |z| < 1.
22n (n!)2 (2n − 1)
n=1
76 Capitolul 4

s  2
1
• Dacă |z| > 1, scriem g(z) = jz 1− şi utilizând relaţia (2.16), cu
z
1
ı̂n loc de z, primim:
z
∞
X (2n)! 1
(2.17) g(z) = jz − j · , pentru |z| > 1.
n=1
22n (n!)2 (2n − 1) z 2n−1

z
(i) Din |z| < 1 rezultă < 1 şi din (2.16) primim:
2
z  X∞  
(2n)! 1
f (z) = g(z) + 2g =3− 2n (n!)2 (2n − 1)
1 + 2n−1
z 2n .
2 n=1
2 2

z
(ii) Din 1 < |z| < 2 rezultă |z| > 1 şi < 1, deci relaţiile (2.17) şi (2.16)
2
conduc la egalitatea: z 
f (z) = g(z) + 2g
2
∞
X X∞
(2n)! 1 (2n)!
= −j 2n 2
· 2n−1
+ 2 + jz − 4n−1 2 (2n − 1)
z 2n .
n=1
2 (n!) (2n − 1) z n=1
2 (n!)
z z
(iii) Din |z| > 2 rezultă |z| > 1 şi > 1. Utilizând (2.17) pentru z şi
2 2
obţinem:
∞
X (2n)! 1
f (z) = 2jz − j (1 + 22n ) .
22n (n!)2 (2n − 1) z 2n−1
n=1

3 Probleme
Enunţuri
1. Să se dezvolte următoarele funcţii ı̂n serii de puteri ı̂n jurul punctelor
indicate (precizând şi domeniul de convergenţă).
2z + 1
(i) f (z) = 2 , z0 = 0, z0 = −1, z0 = j − 1
z + 3z + 2
(ii) f (z) = z 2 cos(z − 2j), z0 = 2j
(iii) f (z) = ln(1 − 2z + 4z 2 ), z0 = 0, f (0) = 0
arcsin z
(iv) f (z) = √ , z0 = 0
1 − z2
Serii Taylor. Serii Laurent 77

2j + z
(v) f (z) = ln , z0 = 0, f (0) = 2π
2j − z
2. Să se dezvolte următoarele funcţii ı̂n serie Laurent ı̂n jurul punctelor
indicate sau pe domeniile indicate:
(i) f (z) = z m e1/z , m ∈ Z, z0 = 0
1 + 4z − z 2
(ii) f (z) = 2 − 1)
, z0 = 0, z0 = 2
(z − 2)(z
 
1 1
(iii) f (z) = sh , z0 = 1
z z−1
2z − 2
(iv) f (z) = 2 , |z| < 1, 1 < |z| < 3, |z| > 3
z − 2z − 3
sh z
(v) f (z) = , z0 = j.
z−j

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

3 1
1. (i) f (z) = −
z+2 z+1
X ∞
1
• pentru z0 = −1, avem f (z) = − + 3 · (−1)n (z + 1)n ,
z+1
n=0
z ∈ ∆(−1, 1) \ {−1}
• pentru z0 = j − 1 punem u = z − z0 ⇔ u = z − j + 1 ⇔ z = u − 1 + j,
deci
3 1 1−j 3 1
f (z) = − = · −1
+j ,
u+1+j u+j 2 1 + (1 − j)2 u 1 − ju
deci
∞
"  n+1 #
X 1−j
f (z) = 3(−1)n + j n+1 (z + 1 − j)n , z ∈ ∆(j − 1, 1)
2
n=0

(ii) Punem z − 2j = u.
(iii) f (z) = ln(1 + 8z 3 ) − ln(1 + 2z)
∞
X ∞
X ∞
X
(−1)n−1 (−1)n−1
= (8z 3 )n − (2z)n = an z n ,
n n
n=1 n=1 n=1

(−1)n n (−1)k−1 3k+1 1

unde an = 2 pentru n 6= 3k, a3k = 2 , |z| < .
√n 3k 2
(iv) Din 1 − z 2 f (z) = arcsin z obţinem (1 − z 2 )f ′ (z) = zf (z) + 1, relaţie
care se derivează de (n − 1) ori cu formula lui Leibniz; rezultă f (2n) (0) = 0 şi
78 Capitolul 4

f (2n+1) (0) = 22n (n!)2 , n ≥ 0. În final,

∞
X ∞
X
f (n) (0) 22n (n!)2 2n+1
f (z) = zn = z , |z| < 1.
n! (2n + 1)!
n=0 n=0

(v) f (z) = ln(1 − (jz)/2) − ln(1 + (jz)/2)

∞
X (−1)n+1
= 2π + j · 2−2n z 2n+1 , |z| < 2
n=0
2n + 1

∞
X Xm
z −s zn
2. (i) f (z) = ; pentru m ≤ −1, f (z) = ,
s=−m
(s + m)! n=−∞
(m − n)!
−1
X Xm
zn zn
z ∈ C∗ ; pentru m ∈ N, f (z) = + , z ∈ C∗ .
n=−∞
(m − n)! (m − n)!
n=0
5 1 2 1 2
(ii) f (z) = · − · − ; vezi Exemplul 2.7.
3 z−2 3 z+1 z+1
(iii) Punem z − 1 = u şi efectuăm produsul seriilor
1
= 1 − u + u2 − u3 + . . .
1+u
şi
1 1 1 1 1 1 1
sh = · + · 3 + · 5 + . . .
u 1! u 3! u 5! u
 
1 1 1
De exemplu, a0 = − + + + . . . = −sh 1.
1! 3! 5!
1 1
(iv) f (z) = + şi se procedează similar cu Exemplele 2.7, 2.8.
z+1 z−3
(v) Punem z − j = u, deci
∞
X
1 1
f (z) = sh (j + u) = (j sin 1ch u + cos 1sh u) = an (z − j)n ,
u u n=−1

cos 1 j sin 1
unde a2n = , n ≥ 0 şi a2n+1 = , n ≥ −1.
(2n + 1)! (2n + 2)!
Capitolul 5

Teorema reziduurilor.
Aplicaţii

1 Singularităţi ale unei funcţii complexe

Fie D ⊆ C un domeniu şi f : D → C o funcţie complexă.

1.1. Definiţie
Un punct a ∈ D se numeşte punct ordinar pentru funcţia f dacă există
un disc ∆(a, r), r > 0, astfel ı̂ncât ∆(a, r) ⊆ D şi f este olomorfă pe ∆(a, r).
• În acest caz, funcţia f se poate dezvolta ı̂n serie Taylor ı̂n jurul punctului
a (i.e. seria Laurent a funcţiei f ı̂n jurul lui a se reduce la partea sa tayloriană).

1.2. Definiţie
Fie n ∈ N∗ . Un punct ordinar a ∈ D se numeşte zero de ordin n al
funcţiei f dacă există o funcţie olomorfă g : D → C astfel ı̂ncât f (z) =
(z − a)n g(z), ∀ z ∈ D şi g(a) 6= 0.
• Dacă n = 1, n = 2 sau n = 3, zeroul a al funcţiei f se numeşte zero
simplu, dublu respectiv triplu.

1.3. Punct singular

• Un punct a ∈ C se numeşte punct singular al funcţiei f dacă ı̂n orice
disc ∆(a; r), r > 0, există puncte ı̂n care f este monogenă şi puncte ı̂n care f
nu este monogenă.
79
80 Capitolul 5

• Punctul singular a ∈ C al funcţiei f se numeşte punct singular izolat

dacă există un disc ∆(a; ρ), ρ > 0, astfel ı̂ncât punctul a este unicul punct
singular al funcţiei f ı̂n acest disc.
De exemplu, punctul a = 0 este punct singular neizolat pentru funcţia
f : C∗ → C, f (z) = (sin z −1 )−1 .

1.4. Singularităţi eliminabile. Puncte regulare

• Un punct singular izolat a al funcţiei f se numeşte eliminabil dacă există
o funcţie fe : D∪{a} → C astfel ı̂ncât fe este olomorfă pe D∪{a} şi fe(z) = f (z),
∀ z ∈ D, i.e. f se poate prelungi olomorf pe D ∪ {a} şi fe|D = f .
De exemplu, punctul a = 0 este singularitate eliminabilă pentru funcţia
sin z
f : C∗ → C, f (z) = ; ı̂ntr-adevăr, punem fe(0) = 1.
z
• Punctele mulţimii de olomorfie D, ı̂mpreună cu punctele singulare elimi-
nabile ale funcţiei f , se numesc puncte regulare pentru f .

1.5. Caracterizarea punctelor singulare eliminabile

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1◦ z = a este punct singular eliminabil pentru funcţia f .
2◦ Există limita finită lim f (z).
z→a
3◦ Partea principală a seriei Laurent a funcţiei f ı̂n jurul lui a este nulă
(adică an = 0, ∀ n ≤ −1).

1.6. Clasificarea punctelor singulare izolate neeliminabile

Echivalenţa afirmaţiilor 1◦ şi 2◦ din secţiunea 1.5 conduce la următoarea
clasificare a punctelor singulare neeliminabile:
• Dacă a este un punct singular izolat al funcţiei f şi dacă există
lim f (z) = ∞, atunci punctul a se numeşte pol pentru f .
z→a
• Dacă a este un punct singular izolat al funcţiei f şi dacă f nu are limită
ı̂n a, atunci punctul a se numeşte punct singular esenţial pentru f .

1.7. Teorema de caracterizare a polilor

Fie a un punct singular izolat al funcţiei olomorfe f : D → C. Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
(i) a este un pol al funcţiei f .
1
(ii) a este un punct regular pentru funcţia şi anume un zero.
f
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 81

(iii) Există un singur n ∈ N∗ astfel ı̂ncât egalitatea

a−n a−1
f (z) = n
+ ··· + + a0 + a1 (z − a) + . . .
(z − a) z−a

are loc pentru orice z 6= a situat ı̂ntr-un disc ∆(a; r) ⊆ D, r > 0.

(iv) Există un singur n ∈ N∗ şi o unică funcţie olomorfă g : D ∪ {a} → C
astfel ı̂ncât f (z) = (z − a)−n g(z), ∀ z ∈ D şi g(a) 6= 0.

1.8. Noţiunea de ordin al unui pol

Numărul natural nenul n pus ı̂n evidenţă ı̂n Teorema 1.7 (3◦ sau 4◦ ) se
numeşte ordinul polului z = a.
Aşadar, ordinul polului z = a pentru funcţia f coincide cu ordinul zeroului
1
z = a pentru funcţia g = .
f
Dacă n = 1, 2 sau 3, atunci polul z = a se numeşte pol simplu, dublu
respectiv triplu.

1.9. Caracterizarea punctelor singulare izolate prin serii

Laurent
Fie z = a un punct ordinar, o singularitate eliminabilă sau un punct sin-
gular izolat pentru funcţia f .
• Dacă partea principală a seriei Laurent a funcţiei f ı̂n jurul punctului
a este nulă (adică seria Laurent se reduce la o serie Taylor), atunci punctul
z = a este un punct ordinar pentru f sau o singularitate eliminabilă.
• Dacă partea principală a seriei Laurent a funcţiei f ı̂n jurul punctului a
conţine un număr finit de termeni, adică a−m = 0, ∀ m ≥ n + 1, n ∈ N∗ şi
a−n 6= 0, atunci z = a este un pol de ordin n pentru f .
• Dacă partea principală a seriei Laurent a funcţiei f ı̂n jurul punctului a
conţine o infinitate de termeni, atunci z = a este punct singular esenţial
pentru f .

1.10. Exemple
sin z
• Fie f : C \ {0, j} → C, f (z) = .
z(z − j)
Punctul a = 0 este o singularitate eliminabilă deoarece
 
sin z 1 sin z − sin 0
lim f (z) = lim lim = lim j
z→0 z→0 z z→0 z − j z→0 z−0
82 Capitolul 5

= j(sin z)′z=0 = j cos 0 = j.

Punctul a = j este un pol simplu deoarece lim f (z) = ∞, iar funcţia

z→j

1 z
g(z) = = (z − j)
f (z) sin z

are z = j drept zero simplu.  

2 1
• Fie f : C \ {−j, 0} → C, f (z) = + exp , vezi Exemplul 2.1,
z z+j
Capitolul 4. Din formula (2.1), Capitolul 4 se deduce că z = −j este punct
singular izolat. Se constată fără dificultate că z = 0 este pol simplu.
5z − 3
• Fie f : C \ {−1, 1} → C, f (z) = .
(z − 1)3 (z + 1)
Utilizând dezvoltarea ı̂n serie Laurent (secţiunea 2.7, Cap.4), deducem că
z = 0 este un punct ordinar, z = −1 este un pol simplu, iar z = 1 este un pol
triplu.

1.11. Funcţii meromorfe

• Fie G ⊆ C o mulţime deschisă. O funcţie f : G1 ⊆ G → C se numeşte
meromorfă pe G dacă f nu are ı̂n G alte singularităţi decât poli sau singula-
rităţi eliminabile.
P (z)
• Funcţiile raţionale sunt funcţii meromorfe pe C. Dacă f (z) = , unde
Q(z)
P şi Q sunt polinoame prime ı̂ntre ele, atunci f nu are ı̂n C alte singularităţi
decât poli; mai precis, punctul z = a este un pol de ordinul n pentru f dacă
şi numai dacă z = a este un zero de ordin n pentru polinomul Q.
• Funcţiile tg , ctg , th şi cth sunt, de asemenea funcţii meromorfe pe C;
π
de exemplu funcţia tg are polii zk = + kπ, k ∈ Z, iar funcţia ctg are polii
2
zk = kπ, k ∈ Z.

2 Reziduuri. Calculul reziduurilor

2.1. Definiţia noţiunii de reziduu
Fie f : D → C o funcţie olomorfă pe domeniul D ⊆ C şi z0 ∈ C un punct
singular izolat (pol sau punct singular esenţial) al funcţiei f . Fie r > 0 astfel
ı̂ncât ∆(z0 ; r) \ {z0 } ⊆ D şi γ = Γ(z0 ; r). Se numeşte reziduul funcţiei f ı̂n
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 83

punctul z0 numărul complex notat Rez(f ; z0 ) şi definit prin egalitatea

Z
1
Rez(f ; z0 ) = f (z)dz.
2πj
γ

• Definiţia este corectă, ı̂ntrucât valoarea integralei nu depinde de raza r

a cercului γ (Teorema 3.3, Cap.3 cu n = 1).

2.2. Teorema privind calculul reziduului ı̂n cazul general

Fie f : D → C o funcţie olomorfă pe domeniul D ⊆ C şi z0 ∈ C un punct
singular izolat al funcţiei f . Presupunem că dezvoltarea ı̂n serie Laurent a
funcţiei f ı̂n jurul punctului z0 este:
∞
X
f (z) = an (z − z0 )n .
n=−∞

Atunci Rez(f ; z0 ) = a−1 , adică reziduul funcţiei f ı̂n punctul z0 este coe-
1
ficientul lui = (z − z0 )−1 din seria Laurent ataşată funcţiei f relativ la
z − z0
punctul z0 .

Demonstraţie
Utilizând Definiţia 2.1 primim:
Z ( X∞
)
1
Rez(f ; z0 ) = an (z − z0 )n dz
2πj n=−∞
γ
∞ Z ∞
1 X 1 X
= an (z − z0 )n dz = an · 2πjδ−1 (n)
2πj n=−∞ 2πj n=−∞
γ
∞
X
= an δ−1 (n) = a−1 ,
n=−∞
ı̂n conformitate cu Exemplul 2.3, Cap.3 şi egalitatea (2.1), Cap.3 Teorema este
demonstrată.

2.3. Observaţie
În baza Teoremei 2.2, admitem că reziduul funcţiei f ı̂ntr-un punct ordinar
(sau singularitate eliminabilă) este egal cu zero.
84 Capitolul 5

2.4. Exemple
 
2 1
(i) Funcţia f : C \ {−j, 0} → C, f (z) = + exp are două singu-
z z+j
larităţi: z1 = 0 şi z2 = −j.  
1
• Deoarece funcţia z 7→ exp este olomorfă ı̂ntr-o vecinătate a
z+j
originii (de exemplu ∆(0; 1)), deducem că seria sa Laurent nu conţine termeni
∞
2 X
ı̂n partea principală. Astfel, f (z) = + an z n , deci Rez(f ; 0) = a−1 = 2
z
n=0
(z1 = 1 este pol simplu).
1
• Din formula (2.1), Cap.4 deducem Rez(f ; −j) = a−1 = = 1 (z2 = −j
1!
este punct singular esenţial).
5z − 3
(ii) Funcţia f : C \ {−1, 1} → C, f (z) = (Exemplul 2.7,
(z − 1)3 (z + 1)
Cap.4 şi Exemplul 1.10) are drept puncte singulare z = −1 (pol simplu) şi
z = 1 (pol triplu). Din formulele (2.10) şi (2.14), Capitolul 4, deducem:

1
Rez(f ; 1) = coeficientul lui din (2.10) = −1
z−1
1
Rez(f ; −1) = coeficientul lui din (2.14) = 1
z+1

2.5. Teorema privind calculul reziduurilor pentru poli

Fie f : D → C o funcţie olomorfă pe domeniul D ⊆ C şi z0 ∈ C un pol de
ordinul n ∈ N∗ al funcţiei f .
Atunci
1
Rez(f ; z0 ) = lim [(z − z0 )n f (z)](n−1) .
(n − 1)! z→z0

2.6. Calculul reziduurilor pentru poli simpli

Fie z0 ∈ C un pol simplu al funcţiei complexe f : D → C, olomorfă pe
domeniul D ⊆ C.
(i) Are loc egalitatea Rez(f ; z0 ) = lim (z − z0 )f (z).
z→z0
g(z)
(ii) Dacă f se poate reprezenta sub forma f (z) = , unde h şi g sunt
h(z)
olomorfe ı̂ntr-o vecinătate a punctului z0 , g(z0 ) 6= 0, h(z0 ) = 0 şi h′ (z0 ) 6= 0,
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 85

atunci
g(z0 )
Rez(f ; z0 ) = .
h′ (z0 )

Demonstraţie
(i) Rezultă din Teorema 2.5 pentru n = 1.
(ii) Avem, succesiv:

Rez(f ; z0 ) = lim (z − z0 )f (z)

z→z0

g(z) g(z) g(z0 )

= lim (z − z0 ) = lim = ′ .
z→z0 h(z) z→z 0 h(z) − h(z0 ) h (z0 )
z − z0

2.7. Exemple
z2 + 1
(i) Fie f : C \ Z → C, f (z) = . Punctele z = n, n ∈ Z sunt poli
sin πz
2
simpli pentru f . Luând g(z) = z + 1 şi h(z) = sin πz, obţinem:

g(n) g(z)
Rez(f ; n) = ′
= ′
h (n) h (z) z=n

z2 + 1 n2 + 1 (−1)n 2
= = = (n + 1).
π cos πz z=n π(−1)n π
z+1
(ii) Fie f : D → C, f (z) = , n ∈ Z.
(z 2 + 1)n
• Dacă n ∈ Z, n ≤ 0, atunci D = C şi f este un polinom de grad 1 − 2n,
deci o funcţie ı̂ntreagă (olomorfă pe C).
• Dacă n ∈ N∗ , atunci D = C \ {±j}, iar punctele ±j sunt poli de ordin
n. Să calculăm reziduul funcţiei f ı̂n punctul z0 = −j:
 (n−1)
1 n z+1
Rez(f ; −j) = lim (z + j) ,
(n − 1)! z→−j (z + j)n (z − j)n

ı̂n conformitate cu Teorema 2.5. Mai departe, utilizând formula lui Leibniz şi
egalitatea

[(az + b)α ](n) = an α(α − 1) . . . (α − n + 1)(az + b)α−n ,

86 Capitolul 5

cu a, b, α ∈ C, primim:
1
Rez(f ; −j) = lim [(z + 1)(z − j)−n ](n−1)
(n − 1)! z→−j
1
= lim {C 0 [(z − j)−n ](n−1) (z + 1) + Cn−1
1
[(z − j)−n ](n−2) (z + 1)′ }
(n − 1)! z→−j n−1
1
= lim [(−n)(−n − 1) . . . (−2n + 2)(z − j)−2n+1 (z + 1)
(n − 1)! z→−j
+(n − 1)(−n)(−n − 1) . . . (−2n + 3)(z − j)−2n+2 ]
1
= [(−1)n−1 n(n + 1) . . . (2n − 2)(1 − j)(−2j)1−2n
(n − 1)!
+(−1)n−2 (n − 1)n(n + 1) . . . (2n − 3)(−2j)2−2n ]

1 n(n + 1) . . . (2n − 2) (n − 1)n(n + 1) . . . (2n − 3)
= −
(n − 1)! 22n−1 22n−2

n(n + 1) . . . (2n − 2)
+ j
22n−1
 
1 n(n + 1) . . . (2n − 3)(2n − 2 − 2n + 2) n(n + 1) . . . (2n − 2)
= + j
(n − 1)! 22n−1 22n−1
1 An−1
2n−2
n−1
2C2n−2
= j= j.
(n − 1)! 22n−1 22n

2.8. Observaţie
Utilizarea formulelor de calcul specifice pentru poli (formule date ı̂n
secţiunile 2.5 şi 2.6) este preferabilă, ı̂n general, metodei generale de calcul
a reziduurilor care constă ı̂n dezvoltarea funcţiei ı̂n serie Laurent (Teorema
5z − 3
2.2). Astfel, pentru funcţia f : C \ {−1, 1} → C, f (z) = (vezi
(z − 1)3 (z + 1)
secţiunile 2.7 (Cap.4) şi 1.10), avem:

(5z − 3)/(z − 1)3 −8

• Rez(f ; −1) = = = 1,
(z + 1)′ z=−1 (−2)3

conform secţiunii 2.6(ii);

 ′′
1 3 5z − 3
• Rez(f ; 1) = lim (z − 1)
2! z→1 (z + 1)(z − 1)3
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 87

 ′′
1 5z − 3 1 −16
= = · = −1,
2 z+1 z=1 2 (z + 1)3 z=1

conform Teoremei 2.5 cu n = 3.

Aceste reziduuri au fost obţinute şi ı̂n secţiunea 2.4.(ii), utilizând rezulta-
tele din secţiunile 2.7 şi 1.10 (adică dezvoltarea ı̂n serie Laurent).

2.9. Reziduul unei funcţii ı̂n punctul de la infinit

Fie f o funcţie complexă olomorfă pe mulţimea G = C\∆(0; r), unde r > 0
este dat. Se numeşte reziduul funcţiei f ı̂n punctul de la infinit numărul
complex Z Z
1 1
Rez(f ; ∞) = − f (z)dz = f (z)dz,
2πj 2πj
γ γ−

unde γ = Γ(0; R), cu R > r fixat.

2.10. Calculul reziduului ı̂n punctul de la infinit

Presupunem că funcţia complexă f ı̂ndeplineşte condiţiile din secţiunea
2.9.
X∞
a−1 a−2
(i) Dacă f (z) = an z n + + 2 + . . . este dezvoltarea funcţiei f ı̂n
z z
n=0
serie Laurent ı̂ntr-o coroană circulară U (0; r, R1 ), cu R1 > r oricât de mare
(adică ı̂n vecinătatea punctului de la infinit), atunci Rez(f ; ∞) = −a−1 .
(ii) Are loc egalitatea
   
1 1
(2.1) Rez(f ; ∞) = −Rez 2 f ;0 .
z z

2.11. Exemplu
j
Fie f : C∗ → C, f (z) = z s exp , s ∈ Z. Să calculăm Rez(f ; ∞), utilizând
z
formula (2.1), Avem
 
1 1 1
g(z) = 2 f = s+2 exp(jz),
z z z

deci Rez(f ; ∞) = −Rez(g; 0).

88 Capitolul 5

• Dacă s ≤ −2, atunci z = 0 este punct ordinar pentru g, prin urmare

Rez(f ; ∞) = −Rez(g; 0) = 0.
• Dacă s ≥ −1, atunci z = 0 este pol de ordinul (s + 2) pentru g, aşadar

1
Rez(f ; ∞) = −Rez(g; 0) = − lim [z s+2 g(z)](s+1)
(s + 1)! z→0

1 1 j s+1
=− (ejz )(s+1) =− j s+1 ejz =− .
(s + 1)! z=0 (s + 1)! z=0 (s + 1)!

3 Teorema reziduurilor
3.1. Teorema reziduurilor

Fie f o funcţie complexă, olomorfă ı̂n domeniul multiplu conex D ⊆ C şi

γ o curbă simplă, ı̂nchisă şi netedă (sau netedă pe porţiuni). Dacă f este olo-
morfă ı̂n interiorul curbei γ, exceptând un număr finit de singularităţi izolate
(poli sau puncte singulare esenţiale) z1 , z2 , . . . , zn şi f este continuă pe γ (ı̂n
particular, curba γ este situată ı̂n D), atunci are loc egalitatea:

Z n
X
(3.1) f (z)dz = 2πj Rez(f ; zk ).
γ k=1

Demonstraţie

Întrucât punctele z1 , z2 , . . . , zn sunt izolate, putem construi cercurile

γ1 , γ2 , . . . , γn cu centrele ı̂n z1 , z2 , . . . , zn şi razele r1 , r2 , . . . , rn > 0, respec-
tiv, astfel ı̂ncât discurile ı̂nchise ∆(zk ; rk ), 1 ≤ k ≤ n, să fie disjuncte două
câte două, iar reuniunea lor să fie inclusă ı̂n interiorul curbei (γ), vezi Fig.6; de
altfel, din enunţul teoremei urmează că interiorul curbei γ, exceptând punctele
z1 , z2 , . . . , zn , este inclus ı̂n D.
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 89

 >
× z2
- j
3+  Y w
- 6 × z3
 × z1
9 : 3+

× zn
)
z

Fig.6

Din Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe (secţiunea 3.3,
Cap.3) rezultă:
Z n Z
X
(3.2) f (z)dz = f (z)dz.
γ k=1 γk

Pe de altă parte, din Definiţia 2.1 primim:

Z
(3.3) f (z)dz = 2πjRez(f ; zk ).
γk

Relaţiile (3.2) şi (3.3) conduc la formula (3.1) din enunţul teoremei.

3.2. Teoremă
Dacă z1 , z2 , . . . , zn sunt numere complexe date şi f este o funcţie complexă,
olomorfă pe domeniul D = C \ {z1 , z2 , . . . , zn }, atunci are loc egalitatea:
n
X
(3.4) Rez(f ; zk ) + Rez(f ; ∞) = 0.
k=1

Pentru demonstraţie, vezi [22].

Examinăm ı̂n continuare situaţia ı̂n care funcţia f are singularităţi şi pe
curba (γ) care intervine ı̂n enunţul Teoremei reziduurilor 3.1 (membrul stâng
al egalităţii (3.1)). În acest scop, introducem noţiunea următoare.
90 Capitolul 5

3.3. Valoarea principală ı̂n sens Cauchy a unei integrale

complexe
Fie D ⊆ C un domeniu, γ ⊆ D o curbă simplă, netedă sau netedă pe
porţiuni şi f : D → C o funcţie olomorfă pe D. Fie z ∈ γ un punct fixat,
ε > 0 dat şi γε arcul curbei (γ) care este situat ı̂n discul ∆(z; ε).

• Definiţie
Fie g : D \ {z} → C o funcţie continuă cu proprietatea

lim |g(u)| = ∞.
u→z
Z
Presupunem că există şi este finită limita lim g(u)du. Se numeşte
εց0
γ\γε
valoare principală ı̂n sens Cauchy a integralei funcţiei g de-a lungul curbei
γ numărul complex
Z Z
v.p. g(u)du = lim g(u)du.
εց0
γ γ\γε

f (u)
• Dacă g(u) = , atunci valoarea principală
u−z
Z Z
f (u) f (u)
v.p. du = lim du
u−z εց0 u−z
γ γ\γε

există.
În plus, dacă (γ) este o curbă ı̂nchisă şi z este un punct regular al curbei
(γ), atunci are loc egalitatea
Z
f (u)
v.p. du = πjf (z).
u−z
γ

Z Z
• Deseori, se scrie g(u)du ı̂n loc de v.p. g(u)du, precizându-se ı̂n con-
γ γ
text faptul că integrala se ia ı̂n valoare principală.
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 91

3.4. Teorema semireziduurilor

Fie f o funcţie complexă şi γ o curbă simplă, ı̂nchisă şi netedă astfel ı̂ncât:
(i) f este olomorfă ı̂n interiorul curbei γ cu excepţia unui număr finit de
singularităţi izolate (poli sau puncte singulare esenţiale) a1 , a2 , . . . , an ;
(ii) f este continuă pe γ \ {b1 , b2 , . . . , bm }, unde punctele bk ∈ γ sunt poli
simpli pentru f , 1 ≤ k ≤ m.
Atunci are loc egalitatea
Z Xn Xm
(3.5) f (z)dz = 2πj Rez(f ; ak ) + πj Rez(f ; bk ),
γ k=1 k=1

integrala din membrul stâng al egalităţii fiind luată ı̂n valoare principală.

3.5. Exemplu
Să se calculeze integrala
Z  
1 1
I(r) = exp dz, r > 0.
z 1−z
|z−1|=r

Rezolvare
 
1 1
Funcţia f : C \ {0, 1} → C, f (z) = exp are două puncte singu-
z 1−z
lare: z = 0 (pol simplu) şi z = 1 (punct singular esenţial izolat). Să calculăm
Rez(f ; 0) şi Rez(f ; 1); avem:
exp(1 − z)
(3.6) Rez(f ; 0) = = e.
z′ z=0

Pentru a calcula Rez(f ; 1), dezvoltăm f (z) ı̂n serie Laurent ı̂n jurul punc-
tului z = 1. Punând u = z − 1, primim:
 
1 1
g(u) = f (1 + u) = exp −
1+u u
 
2 3 1 1 1 1 1 1 1 (−1)n
= [1−u+u −u +· · ·+(−1) u +. . . ] 1 −
n n
+ − + ··· + + ... .
1! u 2! u2 3! u3 n! un

Astfel,
1
Rez(f ; 1) = coeficientul lui din dezvoltarea g(u) =
u
92 Capitolul 5

 
1 1 1 1
=− + + + ··· + + ... ;
1! 2! 3! n!
deoarece
1 1 1 1
e=1+ + + + ··· + + ...,
1! 2! 3! n!
obţinem:

(3.7) Rez(f ; 1) = 1 − e.

O altă metodă de calcul pentru Rez(f ; 1) constă ı̂n aplicarea Teoremei 3.2,
ı̂ntrucât f este olomorfă pe C\{0, 1}: are loc egalitatea Rez(f ; 0)+Rez(f ; 1)+
Rez(f ; ∞) = 0. Pe de altă parte, utilizând (2.1) rezultă
   
1 1
Rez(f ; ∞) = −Rez 2 f ;0 =
z z
     
1 z 1 z
= −Rez exp ; 0 = − lim z · exp = −1,
z z−1 z→0 z z−1
deoarece z = 0 este pol simplu pentru funcţia
   
1 1 1 z
h(z) = 2 f = exp .
z z z z−1

Astfel, Rez(f ; 1) = −Rez(f ; 0) − Rez(f ; ∞) = 1 − e.

Să aplicăm Teorema reziduurilor şi Teorema semireziduurilor.
• Dacă r < 1, atunci ı̂n interiorul cercului |z − 1| = r se află numai punctul
singular z = 1, iar pe cercul |z − 1| = r nu există singularităţi; obţinem

I(r) = 2πjRez(f ; 1) = 2πj(1 − e), vezi (3.7).

• Dacă r = 1, atunci punctul singular z = 1 se află ı̂n interiorul cercului

|z − 1| = 1, iar polul simplu z = 0 se află pe acest cerc; utilizând Teorema
semireziduurilor şi egalităţile (3.6), (3.7) primim:

I(r) = 2πjRez(f ; 1) + πjRez(f ; 0) = πj(2 − e).

• Dacă r > 1, atunci ambele puncte singulare se află ı̂n interiorul cercului
|z − 1| = r; utilizând Teorema reziduurilor şi formulele (3.6), (3.7) rezultă

I(r) = 2πj[Rez(f ; 0) + Rez(f ; 1)] = 2πj.

Teorema reziduurilor. Aplicaţii 93

3.6. Exemplu
Să se calculeze integrala
Z
z sin πjz
I= dz,
(z − j)(z 2 + 1)
γ

unde (γ) este cercul de ecuaţie |z − 1 − j| = 2.

Rezolvare
Funcţia f : C \ {±j} → C,
z sin πjz z sin πjz
f (z) = 2
=
(z − j)(z + 1) (z − j)2 (z + j)
are drept singularităţi polul dublu z = j şi polul simplu z = −j. Punctul
z = j se află ı̂n interiorul cercului dat deoarece |j − 1 − j| = 1 < 2,√iar punctul
z = −j se află ı̂n exteriorul acestui cerc ı̂ntrucât | − j − 1 − j| = 5 > 2. Din
Teorema reziduurilor 3.1 şi Teorema 2.5, cu n = 2 obţinem:
1
I = 2πjRez(f ; j) = 2πj lim [(z − j)2 f (z)]′
1! z→j
 ′
z sin πjz (sin πjz + jπz cos πjz)(z + j) − z sin πjz
= 2πj lim = 2πj
z→j z+j (z + j)2 z=j
π · 2j
= 2πj = π2.
(2j)2
În cele ce urmează vom prezenta o serie de aplicaţii ale teoremei rezi-
duurilor şi ale teoremei semireziduurilor la calculul unor tipuri de
integrale reale.
p(x) p(x, y)
Desemnăm prin R(x) = sau R(x, y) = funcţii raţionale de una
q(x) q(x, y)
sau două variabile reale şi presupunem că polinoamele p(x), q(x), respectiv
p(x, y), q(x, y) au proprietatea (p, q) = 1.

Z a+2π
4 Integrale de tipul R(sin x, cos x)dx, a ∈ R
a
unde q(sin x, cos x) 6= 0, ∀ x ∈ R
Fie
p(sin x, cos x)
R(sin x, cos x) = ,
q(sin x, cos x)
94 Capitolul 5

unde q(sin x, cos x) 6= 0, ∀ x ∈ R.

4.1. Calculul integralei

Deoarece funcţiile sin şi cos sunt periodice de perioadă 2π, are loc egalitatea
Z a+2π Z 2π
I= R(sin x, cos x)dx = R(sin x, cos x)dx.
a 0

Efectuăm substituţia z = ejx , de unde rezultă

ejx − e−jx z2 − 1 ejx + e−jx z2 + 1
sin x = = , cos x = =
2j 2jz 2 2z
şi constatăm că dacă x parcurge intervalul [a, a + 2π] atunci z parcurge cercul
1
unitate |z| = 1. Pe de altă parte dz = jzdx, deci dx = dz. Astfel,
jz
Z
I= R1 (z)dz,
|z|=1

unde  
1 z2 − 1 z2 + 1
R1 (z) = R , .
jz 2jz 2z
Utilizând Teorema reziduurilor 3.1 obţinem următorul rezultat:
p(sin x, cos x)
Dacă R(sin x, cos x) = , unde q(sin x, cos x) 6= 0, ∀ x ∈ R,
q(sin x, cos x)
atunci pentru orice a ∈ R fixat are loc egalitatea
Z a+2π X
(4.1) R(sin x, cos x)dx = 2πj Rez(R1 ; zk ),
a |zk |<1
X
unde simbolul ı̂nseamnă că sumarea reziduurilor se efectuează relativ la
|zk |<1
toate punctele singulare (polii) funcţiei R1 care ı̂ndeplinesc inegalitatea |zk | <
1, adică sunt situaţi ı̂n discul unitate.

• Observaţie
În mod similar se calculează integralele
Z a+2π
I1 = R(sin x, cos x) cos mxdx
a
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 95

şi Z a+2π
I2 = R(sin x, cos x) sin mxdx,
a
a ∈ R, ţinând seama de egalităţile
z 2m + 1 z 2m − 1
cos mx = şi sin mx = , z = ejx .
2z m 2jz m
O altă modalitate de calcul pentru I1 şi I2 decurge din scrierea
Z a+2π
I1 + jI2 = R(sin x, cos x)ejmx dx,
a

urmată de substituţia ejx = z; rezultă

Z
I1 + jI2 = z m R1 (z)dz,
|z|=1

care se calculează similar cu (4.1).

4.2. Exemplu
Z 4π
2 + cos x
Să se calculeze integrala I = dx.
0 3 sin x + 5

Rezolvare
Avem:
Z 2π Z
2 + cos x exp(jx)=z z 2 + 4z + 1
I=2 dx ====== 2 dz.
0 3 sin x + 5 z(3z 2 + 10jz − 3)
|z|=1

Integrandul are polii simpli z1 = 0, z2 = −j/3 şi z3 = −3j. Deoarece

|z1 | < 1, |z2 | < 1 şi |z3 | > 1 primim, ı̂n conformitate cu (4.1):
z 2 + 4z + 1
I = 4πj[Rez(f ; 0) + Rez(f ; −j/3)], unde f (z) = ;
z(3z 2 + 10jz − 3)
 
z 2 + 4z + 1
I = 4πj lim zf (z) +
z→0 z(3z 2 + 10jz − 3)′ z=−j/3
 
1 8 − 12j
= 4πj − + = 2π.
3 24
96 Capitolul 5

Z ∞
p(x)
5 Integrale de tipul R(x)dx, unde R(x) = ,
−∞ q(x)
q(x) 6= 0, ∀ x ∈ R şi gradq − gradp ≥ 2
5.1. Calculul integralei
Fie r > 0, A(r, 0), B(−r, 0) şi semicercul γr de diametru AB situat ı̂n
semiplanul superior (deasupra axei Ox). Aplicăm Teorema reziduurilor 3.1
funcţiei f (z) = R(z) relativ la curba γ obţinută prin reuniunea segmentului
[BA] cu semicercul γr , unde r > 0 este ales astfel ı̂ncât toţi polii funcţiei R(z),
i.e. rădăcinile polinomului q, să fie situaţi ı̂n interiorul cercului Γ(0; r), vezi
Fig.7.

y
6
γr
z2 r

zn
z1
−r r
- - -
B O A x
z1
zn

z2

Fig.7

Obţinem:
Z X
(5.1) R(z)dz = 2πj Rez(R; zk ),
γ Im zk >0

unde suma se referă la toţi polii zk , 1 ≤ k ≤ n, ai funcţiei R situaţi deasupra

axei Ox (deci având partea imaginară strict pozitivă).
Pe de altă parte, avem:
Z Z r Z
(5.2) R(z)dz = R(x)dx + R(z)dz,
−r
γ γr
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 97

deoarece ecuaţia segmentului [BA] este x = x, y = 0, |x| ≤ r ⇔ z = x;

−r ≤ x ≤ r.
Din (5.1) şi (5.2) rezultă:
Z r Z X
(5.3) R(x)dx + R(z)dz = 2πj Rez(R; zk );
−r Im zk >0
γr

remarcăm că membrul drept al egalităţii (5.3) este constant relativ la valorile
r > 0 cu proprietatea că toţi polii funcţiei R sunt situaţi ı̂n interiorul cercului
Γ(0; r).
Să evaluăm a doua integrală din membrul stâng al relaţiei (5.3). Utilizând
rezultatul din secţiunea 2.2, Cap.3 privind mărginirea superioară a integralei
complexe primim:
Z
(5.4) R(z)dz ≤ M (r)L(γr ) = πrM (r),
γr

unde M (r) = max{|R(z)| : z ∈ γr } = max{|R(rejt | : 0 ≤ t ≤ π}. Deoarece

gradq − gradp ≥ 2 rezultă că
p(z)
lim zR(z) = lim z = 0,
z→∞ z→∞ q(z)
ceea ce implică
lim r|R(rejt)| = 0, ∀ t ∈ [0, π],
r→∞
deci
lim rM (r) = 0;
r→∞
de aici şi din (5.4) deducem:
Z
(5.5) lim R(z)dz = 0.
r→∞
γr

Trecând acum la limită ı̂n egalitatea (5.3) pentru r → ∞ şi utilizând (5.5)
obţinem următorul rezultat:
p(x)
Dacă R(x) = este o funcţie raţională astfel ı̂ncât gradq ≥ 2 + gradp
q(x)
şi q(x) 6= 0, ∀ x ∈ R, atunci are loc egalitatea:
Z ∞ X
(5.6) R(x)dx = 2πj Rez(R; zk ),
−∞ Im zk >0

unde suma din membrul drept se referă la toţi polii funcţiei raţionale R situaţi
ı̂n semiplanul superior.
98 Capitolul 5

5.2. Exemplu
Z ∞
2x + 3
Să se calculeze I = dx.
−∞ (x2 + 1)2 (x2 − 2x + 2)

Rezolvare
2z + 3
Fie f : C \ {±j, 1 ± j} → C, f (z) = . Polii funcţiei
(z 2
+ 1)2 (z 2 − 2z + 2)
raţionale f sunt ±j (poli dubli) şi 1 ± j (poli simpli). Deoarece Im (−j) < 0
şi Im (1 − j) < 0, din (5.6) şi din secţiunile 2.5 şi 2.6 primim:

I = 2πj[Rez(f ; j) + Rez(f ; 2j)]

 
1 2z + 3
= 2πj lim [(z − j)2 f (z)]′ + 2
1! z→j (z + 1) (z 2 − 2z + 2)′
2 z=1+j

 ′ 
2z + 3 2(1 + j) + 3
= 2πj +
(z + j) (z 2 − 2z + 2)
2 z=j (2j + 1)2 (2 + 2j − 2)
   
61π 26πj 7π 26πj 47π
= + − + = .
50 25 25 25 50

5.3. Generalizare
Dacă funcţia complexă f este olomorfă pe semiplanul {z ∈ C : Im z > 0},
exceptând polii z1 , z2 , . . . , zn , f este continuă pe axa reală {z ∈ C : Im z = 0}
şi f satisface condiţia z→∞ lim zf (z) = 0, atunci are loc egalitatea
Im z≥0

Z ∞ n
X
(5.7) f (x)dx = 2πj Rez(f ; zk )
−∞ k=1

5.4. Exemplu
Z ∞
sin(πx2 /2)
Să se calculeze I = dx.
−∞ x2 − 5x + 7 − j
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 99

Rezolvare
sin(πz 2 /2)
Funcţia f (z) = are polii simpli z1 = 3 + j şi z2 = 2 − j.
z 2 − 5z + 7 − j
Din (5.7) obţinem:

sin(4 + 3j)π sin(3πj)

I = 2πjRez(f ; 3 + j) = 2πj = 2πj
2(3 + j) − 5 1 + 2j

2πj 2π
= j(1 − 2j)sh 3π = (2j − 1)sh 3π.
5 5
Z ∞
6 Integrale de tipul R(x)ejλxdx, unde λ ∈ R∗ ,
−∞
p(x)
R(x) = , gradq > gradp şi q(x) 6= 0, ∀ x ∈ R
q(x)
sau q are ı̂n R numai rădăcini simple
6.1. Calculul integralei ı̂n cazul q(x) 6= 0, ∀ x ∈ R şi λ > 0
Aplicăm Teorema reziduurilor 3.1 funcţiei complexe f (z) = R(z)ejλz rela-
tiv la curba γ = [BA] ∪ γ1 din Figura 7. Obţinem următorul rezultat:
p(x)
Dacă R(x) = este o funcţie raţională astfel ı̂ncât gradq > gradp şi
q(x)
q(x) 6= 0, ∀ x ∈ R, iar λ > 0 este un număr dat, atunci are loc egalitatea:
Z ∞ X
(6.1) R(x)ejλx dx = 2πj Rez[R(z)ejλz ; zk ],
−∞ Im zk >0

unde suma din membrul drept se referă la toate rădăcinile polinomului q (i.e.
polii funcţiei f ) situaţi ı̂n semiplanul superior.

6.2. Calculul integralei ı̂n cazul când polinomul q are ı̂n R numai
rădăcini reale simple şi λ > 0
Se aplică Teorema semireziduurilor 3.4 curbei (γ) din secţiunea 6.1;
obţinem următorul rezultat:
p(x)
Dacă R(x) = este o funcţie raţională astfel ı̂ncât gradq > gradp şi
q(x)
polinomul q are ı̂n R numai rădăcinile simple b1 , b2 , . . . , bm , iar λ > 0 este un
100 Capitolul 5

număr dat, atunci

Z ∞ X
(6.2) R(x)ejλx dx = 2πj Rez[R(z)ejλz ; zk ]+
−∞ Im zk >0

m
X
+πj Rez[R(z)ejλz ; bk ]
k=1

unde prima sumă din membrul drept al egalităţii (6.2) se referă la toate
rădăcinile polinomului q situate ı̂n semiplanul superior, iar integrala se ia
ı̂n valoare principală.

6.3. Calculul integralei ı̂n situaţia λ < 0

Punem x = −t şi primim:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
R(x)ejλx dx = R(−t)ejµt dt = R1 (t)ejµt dt,
−∞ −∞ −∞

unde µ = −λ > 0 şi R1 (x) = R(−x). Se aplică formulele (6.1) sau (6.2) pentru
R1 ı̂n loc de R şi µ ı̂n loc de λ.

6.4. Calculul integralelor de tipul

Z ∞ Z ∞
R(x) cos λxdx şi R(x) sin λxdx
−∞ −∞
Notând
Z ∞ Z ∞
I1 = R(x) cos λxdx şi I2 = R(x) sin λxdx,
−∞ −∞

avem Z ∞
I = I1 + jI2 = R(x)ejλx dx,
−∞

care se calculează cu formulele (6.1) sau (6.2); ı̂n final I1 = Re I şi I2 = Im I.

6.5. Exemplu
Z ∞
xejπx
Să se calculeze I = dx.
−∞ (x − 1)(x2 + 4x + 5)
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 101

Rezolvare
zejπz
Funcţia f : C \ {1, −2 ± j} → C, f (z) = are drept
(z − 1)(z 2 + 4z + 5)
singularităţi polul real simplu z1 = 1 şi polii complecşi simpli z = −2 ± j. Din
(6.2) cu λ = π > 0 primim:
I = 2πjRez(f ; −2 + j) + πjRez(f ; 1)
2πjzejπz πjzejπz
= +
(z − 1)(z 2 + 4z + 5)′ z=−2+j (z − 1)′ (z 2 + 4z + 5) z=1

2πj(−2 + j)e−2πj e−π πjeπj π

= + = [7 − j(1 + exp π)].
(j − 3) · 2j 10 10 exp π

6.6. Aplicaţie
Să se calculeze integrala
Z ∞
x sin x
I(a) = dx, a ∈ R,
0 x2 − a2
integrală care apare ı̂n teoria cuantică a difuziei.

Rezolvare
Avem Z ∞
1 x sin x
I(a) = dx,
2 ∞
x2 − a2
deoarece integrandul este par (integrala se ia ı̂n sensul valorii principale); mai
departe, primim: Z ∞
1 xejx
I(a) = Im 2 2
dx
2 −∞ x − a
Z
1 1 ∞ xejx
= · dx,
2 j −∞ x2 − a2
Z ∞
x cos x
ı̂ntrucât 2 2
dx = 0 (integrandul este impar). Aplicând formula (6.2)
−∞ x − a
obţinem:
    
1 zejz zejz
I(a) = πj Rez ; a + Rez ; −a
2j z 2 − a2 z 2 − a2
 
π zejz zejz π π
= + = (eja + e−ja ) = cos a
2 2z z=a 2z z=−a 4 2
102 Capitolul 5

6.7. Generalizare
Dacă f este o funcţie complexă olomorfă ı̂n semiplanul {z ∈ C : Im z > 0},
exceptând polii a1 , a2 , a3 , . . . , an , f este continuă pe frontiera acestui semiplan
{z ∈ C : Im z = 0} şi f ı̂ndeplineşte condiţia z→∞ lim f (z) = 0, iar λ > 0 este
Im z≥0
dat, atunci are loc egalitatea:

Z ∞ ∞
X
(6.3) f (x)ejλx dx = 2πj Rez(f ; ak ).
−∞ k=1

6.8. Exemplu
R∞ √
x+j 2jx dx,
√
Să se calculeze I = −∞ x2 −x+1+j e luând j = eπj/4 .

Rezolvare
√
z+j
Funcţia f (z) = e2jz , unde pentru radical se alege determi-
z2
−z+1+j
narea principală, are polii simpli z1 = j, z2 = 1 − j. Din (6.3) primim:

√ √
z + je2jz 2j · e−2 2π
I = 2πjRez(f ; j) = 2πj = 2πj = 2 (3 + j).
2z − 1 z=j 2j − 1 5e

Z ∞
7 Integrale de tipul xα R(x)dx, unde
0
p(x)
α ∈ (−1, ∞) \ Z; R(x) = , 1 + α + gradp < gradq
q(x)
7.1. Calculul integralei ı̂n ipoteza q(x) 6= 0, ∀ x ≥ 0
Se aplică Teorema reziduurilor 3.1 curbei γ din Fig.8,

⌢ ⌢
γ = EA ∪ [AB] ∪ BD ∪ [DE].
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 103

y
6
γr

? × zk I
γ
-ε
?
A - B Ti -
O ε E D r Ts x T
6 

6
-

Fig.8

Alegem ε şi r astfel ı̂ncât toţi polii zk , 1 ≤ k ≤ n, ai funcţiei R(z) să

fie situaţi ı̂n interiorul curbei γ (practic ı̂n coroana circulară U (0; ε, r), deci
0 < ε < |zk | < r). Are loc egalitatea
Z n
X
(7.1) f (z)dz = 2πj Rez(f ; zk ).
γ k=1

Pe de altă parte, avem:

Z Z Z Z Z
(7.2) f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz + f (z)dz − f (z)dz,
γ [AB] γr [DE] γε

unde γr = Γ(0; r) şi γε = Γ(0; ε).

Să evaluăm integralele din membrul drept al relaţiei (7.2).
• Pe segmentul [AB], a cărui ecuaţie este z = xe0·j , ε ≤ x ≤ r, avem

z α = eα ln z = eα(ln x+j·0) = xα ,

deci:
Z Z r Z r
(7.3) f (z)dz = f (x)dx = xα R(x)dx.
ε ε
[AB]
104 Capitolul 5

• Pe segmentul [DE], de ecuaţie z = xe2πj , x ∈ [ε, r]− (adică x variază de

la r la ε), avem
z α = eα ln z = eα(ln x+2πj) = xα e2πjα ,
prin urmare:
Z Z r
(7.4) f (z)dz = −e2πjα xα R(x)dx.
ε
[DE]

Se arată că integralele pe cercurile γr şi γε din (7.2) tind spre 0 dacă r → ∞
respectiv ε → 0. Astfel, din (7.1)-(7.4) primim:
p(x)
Dacă α > −1, α 6∈ Z este un număr real dat, iar R(x) = este o
q(x)
funcţie raţională cu proprietăţile q(x) 6= 0, ∀ x ≥ 0 şi 1 + α + gradp < gradq,
atunci are loc egalitatea
Z ∞ Xn
α 2πj
(7.5) x R(x)dx = 2πjα
Rez(z α R(z); zk ),
0 1 − e
k=1

unde z1 , z2 , . . . , zn sunt rădăcinile polinomului q (i.e. polii funcţiei raţionale

R(z)).

7.2. Calculul integralei ı̂n ipoteza că funcţia raţională R are pe

semiaxa reală pozitivă doar poli simpli
p(x)
Dacă α ∈ (−1, ∞) \ Z este un număr real dat, iar R(x) = este o
q(x)
funcţie raţională cu proprietăţile:
• 1 + α + gradp < gradq
• ecuaţia q(z) = 0 are rădăcinile z1 , z2 , . . . , zn ∈ C \ [0, ∞) şi rădăcinile
simple bk , 1 ≤ k ≤ m, cu bk ∈ R, bk > 0,
atunci are loc egalitatea
Z ∞ " n
πj X
(7.6) xα R(x)dx = 2 Rez(z α R(z); zk )
0 1 − e2πjα
k=1
m m
#
X X
+ Rez(z α R(z); b+k)+ Rez(z α R(z); b− k) ,
k=1 k=1
unde
• b+
k = bk e
j·0 (i.e. b+ ∈ T )
k i
• bk = bk ej·2π (i.e. b−
−
k ∈ T s ),
iar integrala din membrul stâng se ia ı̂n valoare principală (Cauchy).
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 105

Z b α
b−x
7.3. Calculul integralelor de forma R(x)dx, unde
a x−a
a, b, α ∈ R, a < b
b−x
Efectuăm schimbarea de variabilă t = ; rezultă
x−a
b + at b−a
x= , dx = − dt
1+t (1 + t)2

şi obţinem Z b α Z ∞
b−x
R(x)dx = tα R1 (t)dt,
a x−a 0
unde  
b−a b + at
R1 (t) = R ,
(1 + t)2 1+t
adică integrala dată revine la o integrală de tipul celor descrise ı̂n secţiunile
7.1 şi 7.2.

7.4. Exemplu
Să se calculeze integrala
Z 1
p
4
(1 − x)(1 + x)3
I= dx.
−1 1 + x2

Rezolvare
Avem Z r
1
4 1−x 1+x
I= · dx.
−1 1 + x 1 + x2
1−x 1−t −2
Punem = t, de unde rezultă x = şi dx = dt (secţiunea
1+x 1+t (1 + t)2
7.3). Astfel, Z ∞√
4 1
I =2 t· dt;
0 (1 + t)(1 + t2 )
1
luăm α = ı̂n (7.5) şi obţinem
4
4πj
(7.7) I= [Rez(f ; −1) + Rez(f ; j) + Rez(f ; −j)],
1 − eπj/2
106 Capitolul 5

z 1/4
f (z) = .
(1 + z)(1 + z 2 )
Prin calcul direct obţinem reziduurile ı̂n polii simpli −1 şi ±j:
√
z 1/4 1 1/4 1 1 ln(−1) 1 πj/4 2
• Rez(f ; −1) = = (−1) = e4 = e = (1 + j)
1 + z2 z=−1 2 2 2 4
z 1/4 j 1/4 −1 − j (ln j)/4
• Rez(f ; j) = = = e
2z(1 + z)
z=j 2j(1 + j) 4
−1 − j jπ/8 −1 − j  π π
= e = cos + j sin
4 4 8 8
 
−1 + j 1 ln(−j) −1 + j 3π 3π
• Rez(f ; −j) = e4 = cos + j sin .
4 4 8 8
π
Înlocuind aceste reziduuri ı̂n (7.7) şi ţinând seama de egalităţile sin =
8
3π π 3π
cos şi cos = sin , primim, ı̂n final:
8 8 8
q
4πj 1 + j √ π  π √  √ √
I= 2 − 2 cos = π 2 cos − 2 = π( 2 + 2 − 2).
1−j 4 8 8

7.5. Aplicaţie
Să se calculeze integrala
Z 1
r
1−x 1
I= · dx,
−1 1+x x−u

unde u ∈ (−1, 1) este fixat.

Observaţie
Această integrală apare ı̂n aerodinamică, la studiul mişcării subsonice a
unui profil subţire, [15].

Rezolvare
1−x 1−t −2
Putem t = , de unde rezultă x = şi dx = dt, aşa ı̂ncât
1+x 1+t (1 + t)2
Z ∞ √
t
I=2 dt;
0 (1 + t)[1 − u − t(1 + u)]
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 107

utilizând formula (7.6) cu α = 1/2, primim:

πj 1−u
(7.8) I =2 [2Rez(f ; −1) + Rez(f ; b+ ) + Rez(f ; b− )], b= .
1 − eπj 1+u

Mai departe, obţinem:

 
1
exp (ln 1 + jπ)
z 1/2 (−1)1/2 2 j
• Rez(f ; −1) = = = =
1 − u − z(1 + u) z=−1 2 2 2

z 1/2 (b+ )1/2

• Rez(f ; b+ ) = =
−(1 + u)(1 + z) z=b+ −2
  √
1 1 − b
= − exp (ln b + j · 0) =
2 2 2
  √
− (b− )1/2 1 1 1 √ jπ b
• Rez(f ; b ) = = − exp (ln b + j · 2π) = − be = ,
−2 2 2 2 2
iar din (7.8) rezultă I = −π.

8 Probleme
Enunţuri
1. Utilizând Teorema reziduurilor sau Teorema semireziduurilor, să se
calculeze următoarele integrale:
Z
z n 1/z
(i) e dz, n ∈ N
1+z
|z|=1
Z √
cos(jz)
(ii) dz, r > 0, r 6
= 2
z(z + 1)3
|z−j|=r
Z
z n (z − a)
(iii) , a ∈ C, b ∈ C∗ , n ∈ Z
z+b
|z|=1
Z
1 −1/z
(iv) e dz, r > 0
z+1
|z|=r
108 Capitolul 5

Z
sin(j/z)
(v) dz
z 2 (z 30
− 1)
|z|=2
Z
z n e1/z
(vi) dz, n ∈ N, r > 0
1+z
|z|=r
Z  
1 1 1
(vii) (1 + z) exp + sin + cos dz
z z−1 z−2
|z|=π
Z
1 1
(viii) sh dz
z z−1
|z|=2
Z
2z + 1
(ix) dz, unde T este triunghiul având vârfurile de afixe
z 2 − 3z + 3 + j
T
0, 1 + j şi 5 − 4j
Z
z 2n
(x) dz, n ∈ Z
(z + 1)n
|z+1|=ln 2
Z
z 1
(xi) sin dz, r > 0
z−1 z+1
|z+1|=r
Z Z Z
tg z tg πz ctg πz
(xii) dz (xiii) dz (xiv) dz
z2 (z − 1)2 2z + 1
|z|=π |z|=2 |z|=1

2. Să se calculeze următoarele integrale reale:

Z π Z 2π
3 + cos x 1 + sin x
(i) dx (ii) dx
−π 7 sin x + 25 0 2 − cos x
Z 3π
sin2 nx
(iii) 2
dx, n ∈ N, p ∈ R, p 6= ±1
−π p − 2p cos x + 1
Z 2π Z 8π
cos2 10x cos2 4x
(iv) dx (v) dx
0 17 − 8 cos x 2π 5 − 4 cos 2x
Z 2π
(vi) (1 + sin x)n sin nxdx, n ∈ N
0
Z 7π
(vii) (1 − sin x)99 sin(99x)dx
5π
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 109

Z π
cos 2nx
(viii) dx
−π 5 − 4 sin x
Z 3π
(ix) (1 + cos x)2n cos nxdx, n ∈ N
−π
Z 4π
(x) (1 − sin x)142 sin(71x)dx
0
3. Să se calculeze integralele de mai jos:
Z ∞ Z ∞
x2 + 5x + 2 x2 dx
(i) 2 2 2
dx (ii) dx
−∞ (x + 1)(x + 4) 0 x4 + x2 + 1
Z ∞ Z ∞
x2 + 1 ∗ x2
(iii) dx, n ∈ N , a > 1 (iv) dx
0 (x2 + a2 )n+1 0 (x2 + 4)2
Z ∞ Z ∞ 4
x x + x3 + x + 1
(v) 2 2
dx (vi) dx
−∞ (x + 1)(x + 2x + 2) −∞ x6 + 1
Z ∞ Z ∞
x+3 x2m
(vii) 2 3
dx (viii) 2n + 1
dx
−∞ (x + 2x + 5) −∞ x
Z ∞ Z ∞
x2 jx2 − (j + 1)x + 1
(ix) 2 2
dx (x) 2 2
dx
−∞ (x + 4jx − 5) −∞ (x − 2j)(x + x + j + 1)
Z ∞
x cos πx
(xi) 2 2
dx
−∞ (x + 2j)
4. Să se calculeze următoarele integrale:
Z ∞ Z ∞
xejx ejπx
(i) 2 2 2
dx (ii) 2
dx
−∞ (x + 1) (x + 4) −∞ x + 4x + 8
Z ∞ Z ∞
sin πx x2 cos x
(iii) dx (iv) dx
0 x(x4 + 4) 3
−∞ x + 6x − 20
Z ∞ Z ∞
x sin x ejx
(v) dx (vi) dx
0 (x2 + 1)2 (x2 + 4) 2
−∞ (x + 4jx − 5)
2
Z ∞
cos 2x
(vii) 2 − 2jx − 1)2
dx
−∞ (2x
5. Să se calculeze integralele:
Z ∞ √ 3 Z ∞ √
x2 x
(i) 3
dx (ii) 2
dx
0 x +8 0 (x − 2x + 2)(1 − x)
Z 7p 5
(3 − x)4 (7 − x)
(iii) dx
3 (x − 2)3
110 Capitolul 5

r 2 Z ∞ √
1−x 5
x x
(iv) dx (v) dx
1+x 1−x 0 x3 +1
6. Să se demonstreze egalităţile:
Z ∞  
1 1 π
(i) cos(xn )dx = Γ cos , n ∈ N, n ≥ 2
0 n n 2n
Z ∞  
n 1 1 π
(ii) sin(x )dx = Γ sin , n ∈ N, n ≥ 2
0 n n 2n
1
7. Aplicând Teorema reziduurilor funcţiei f (z) = 2 ctg πz pe cercurile
z
X∞
1 1 π2
|z| = s + , s ∈ N, să se arate că = .
2 n2 6
n=1
1
8. Utilizând Teorema reziduurilor pentru funcţia f (z) = 2 pe cer-
z sin πz
1
curile |z| = s + , s ∈ N, să se demonstreze egalitatea
2
∞
X (−1)n−1 π2
= .
n=1
n2 12

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

" n
#
X (−1)k 1
1. (i) In = 2πjRez(f ; 0) + πjRez(f ; −1) = (−1)n πj 2 − ;
k! e
k=0
(ii) 0, dacă r ∈ (0, 1); πj, 
dacă r = 1; 
√
πj 1 √
2πj, dacă r ∈ 1, 2 ; 3e − + 4 , dacă r > 2;
2 e
(iii) • Dacă n ≥ 0, atunci I = 2(−1)n+1 πj(a + b)bn .  a
• Dacă n = −1, atunci I = 2πj pentru |b| < 1; I = πj 1 − pentru
b
|b| = 1; I = −2πja/b, pentru |b| > 1.
• Dacă n ≤ −2, atunci I = 0 pentru |b| < 1; I = (−1)n (a + b)bn pentru
|b| = 1; I = 2πj(−1)n (a + b)bn pentru |b| > 1.
(iv) I = 2πj(1 − e), dacă r ∈ (0, 1); I = πj(2 − e), dacă r = 1;
I = 2πj, dacă r > 1.
(v) I = −2πjRez(f ; ∞) = 0;
Xn
n (−1)k
(vi) De exemplu, pentru r > 1, I = 2πj(−1) ;
k!
k=0
Teorema reziduurilor. Aplicaţii 111

(vii) 2πj; (viii) 0;

πj
(ix) 2πjRez(j; 2 − j) + πjRez(j; 1 + j) = (19 + 8j);
5
n+1 n+1
(x) 0, dacă n ≤ 0; 2πj(−1)  n ≥ 1.
C2n dacă
1
(xi) De exemplu, dacă r = 2, I = πj 2 − sin .
  2
1936
(xii) 1 − 8π −2 ; (xiii) 2j π 2 − ; (xiv) 4j/3.
225
π 2π
2. (i) ; (ii) √ ;
4 3
1 − p2n p2n − 1
(iii) 2π , dacă |p| < 1; 2π , dacă |p| > 1;
1 − p2 p2n (p2 − 1)
π 17π
(iv) (1 + 4−20 ); (v) ;
15 16n−1
(vi) 0, pentru n par; (−1) 2 π · 21−n , pentru n impar;
(vii) π · 2−98 ; (viii) π(−1)n · 21−2n · 3−1 ;
Z 2π
ejx =z
(ix) I = 2Re (1 + cos x)2n ejnx ====
0
Z   
(z + 1)4n n dz (z + 1)4n
2Re ·z = 2 · 2π · 2−2n Re Rez ;0
22n z 2n jz z n+1
|z|=1

1 4 4πC4n n
= π · 22−2n [(z + 1)4n ](n) = π · 2n C4n n
n! =
n! z=0 2 n! 22n
71
(x) π · C284 · 2−282 .√
3. (i) 7π/72; (ii) π 3/6;
(iii) Avem:
Z ∞  
1 1 1
In = dx = 2πjRez ; aj
0 (x2 + a2 )n 2 (z 2 + a2 )n
πj
= lim [(z + aj)−n ](n−1)
(n − 1)! z→aj
πj
= [−n(−n − 1) . . . (−n − n + 1 + 1)(z + aj)−2n+1 ]
(n − 1)! z=aj

π(2n − 2)!
= .
[(n − 1)!]2 (2a)2n−1
Integrala dată este
πn(2n − 2)!
In + (1 − a2 )In+1 = (2n − 1 + a2 ).
22n a2n+1 (n!)2
112 Capitolul 5

(iv) π/8; (v) −2π/5; (vi) 4π/3; (vii) 3π/128;

π 2m + 1
(viii) cosec π; (ix) 0;
n 2n
π
(x) 2πj[Rez(f ; 1 + j) + Rez(f ; −1 + j)] = (6 + 17j);
26
π2
(xi) 2πjRez(f ; −1 + j) = (1 + j)sh π.
4
πj π π
4. (i) 2
(e + 2); (ii) e−2π ; (iii) (1 + e−π );
18e 2 8
π e+2
(iv) [(cos 1 + 7 sin 1)e−3 − 2 sin 2); (v) π ;
9 36e2
π
(vi) 0; (vii) (sin 1 − cos 1).
 e  q q 
√3 4π −1 π √ √
5. (i) 6 2 sin ; (ii) 2+2 2−2 1+ 2 ;
√ 9 2
32π 5 5 π
(iii) cosec ;
625 5
x
(iv) Substituind = t, obţinem
1−x
Z ∞    
t2/5 2πj 1
I= dt = Rez f ; − + Rez(f ; −1) ,
0 (2t + 1)(t + 1)2 1 − exp(4πj/5) 2

unde f (z) = z 2/5 (2t + 1)−1 (t + 1)−2 . Avem

 
1
Rez f ; − = 23/5 e2πj/5
2

şi
8
Rez(f ; −1) = [z 2/5 /(2z + 1)]′ = e−3πj/5 .
z=−1 5
exp(jα) j
În final, utilizând relaţia = cosecα, rezultă
1 − exp(2jα) 2
√
π(8 − 5 5 8)
I= ;
2π
5 sin
5
(v) π/3.
6. Vezi [22], p.165-166.
7. Se poate consulta [22], p.167-168.
8. Vezi [22], p.167-168.
 Partea II

Transformări integrale şi

discrete

113
Capitolul 1

Noţiuni de teoria semnalelor

1 Spaţii de funcţii şi spaţii de şiruri fundamentale

Enumerăm succint un set de spaţii de funcţii şi de şiruri studiate ı̂n cadrul
analizei matematice. Notăm prin K mulţimea numerelor reale sau mulţimea
numerelor complexe (K = R sau C) şi prin I un interval (cu interior nevid) al
axei reale. Dacă X şi Y sunt mulţimi date, notăm prin Y X mulţimea funcţiilor
f :X →Y.

1.1. Spaţiile C s (I), s ∈ N

Fie C(I) mulţimea funcţiilor continue f : I → K. Dacă s ≥ 1 este un
număr ı̂ntreg, desemnăm prin C s (I) mulţimea funcţiilor f : I → K care au
derivate continue până la ordinul s inclusiv (i.e. f (k) ∈ C(I), 0 ≤ k ≤ s);
punem C 0 (I) = C(I); pentru s ∈ N, spunem că o funcţie f : I → K este de
clasă C s pe I dacă f ∈ C s (I).
În cazul s = 1, funcţiile din C 1 (I) se numesc şi funcţii netede; mai
general, o funcţie f : I → R se numeşte netedă pe porţiuni sau de clasă
C 1 pe porţiuni dacă f ′ este continuă pe orice subinterval mărginit al lui I
cu excepţia unui număr finit de puncte ı̂n care f are derivate laterale finite.
O funcţie f : I → K este indefinit (infinit) derivabilă (sau este de clasă
C ∞ pe I) dacă f este de clasă C s pe I, ∀ s ∈ N.

Generalizare: funcţii de mai multe variabile reale

Dacă E ⊆ Rn este o mulţime deschisă şi nevidă, definim spaţiile C s (E),
s ∈ N, respectiv C ∞ (E), drept mulţimea funcţiilor f : E → K care au derivate
115
116 Capitolul 1

parţiale continue pe E până la ordinul s inclusiv, respectiv au derivate parţiale

continue de orice ordin pe E.

1.2. Spaţiile Lp (I)

Fie p > 0 un număr real dat. Desemnăm prin Lp (I) mulţimea
Z funcţiilor f :
I → K cu proprietatea că |f |p este o funcţie integrabilă, adică |f (t)|p dt < ∞
Z I
(i.e.: integrala |f (t)|p dx există şi este finită).
I

În cazul pZ= 2 obţinem spaţiul L2 (I) al funcţiilor ”de pătrat integrabil”
pe I, adică |f (t)|2 dt < ∞, iar pentru p = 1 spaţiul L1 (I) este spaţiul
I Z
funcţiilor absolut integrabile pe I, i.e. |f (t)|dt < ∞.
I

Spaţiul L∞ (I)
O funcţie f : I → K se numeşte esenţial mărginită dacă f este mărginită
a.p.t. pe I (adică f este mărginită ı̂n afara unei mulţimi de măsură nulă).
Notăm cu L∞ (I) spaţiul funcţiilor esenţial mărginite.

1.3. Spaţii de funcţii cu suport compact

Dacă f : I → K este o funcţie dată, numim suportul funcţiei f aderenţa
(ı̂nchiderea) mulţimii punctelor din I pe care f ia valori nenule:

suppf = {x ∈ I : f (x) 6= 0}.

Notăm cu C0s (I) mulţimea funcţiilor de clasă C s (I), s ∈ N ∪ {∞}, care au

suportul compact (adică mărginit).
Un caz remarcabil este s = ∞ şi I = R, situaţie ı̂n care se obţine spaţiul
D = C0∞ (R), numit spaţiul standard al funcţiilor-test, cu rol esenţial ı̂n
teoria distribuţiilor; astfel o funcţie ϕ : R → K este o funcţie-test standard
dacă şi numai dacă ϕ este indefinit derivabilă şi are suport compact; exemplul
clasic corespunzător spaţiului D este aşa-numita ”funcţie-scufiţă” ϕ : R → R,
1
ϕ(t) = exp 2 , dacă |t| < 1 şi ϕ(t) = 0, dacă |t| ≥ 1, al cărei grafic este
t −1
redat ı̂n Fig.1; ı̂n acest caz, suppϕ = [−1, 1].
Noţiuni de teoria semnalelor 117

6
ϕ(t)

1/e

-
-1 O 1 t

Fig.1. Funcţia scufiţă

Cazul Rn
Dacă A ⊆ Rn este o mulţime deschisă nevidă şi ϕ : A → R, definim similar
suportul funcţiei ϕ:
suppϕ = {x ∈ A : ϕ(x) 6= 0}
şi notăm prin C0s (A) mulţimea funcţiilor de clasă C s (A) care au suportul
compact (adică mărginit), s ∈ N ∪ {∞}.

1.4. Spaţiul funcţiilor local-integrabile

Fiind dat numărul real p ≥ 1, o funcţie f : R → K se numeşte lo-
cal p-integrabilă dacă funcţia |f |p este integrabilă pe orice compact din R;
mulţimea acestor funcţii se notează cu Lploc şi are loc incluziunea Lp (R) ⊆ Lploc .
Cazul particular cel mai utilizat este spaţiul L1loc al funcţiilor f : R → K
care sunt absolut integrabile pe orice interval compact din R, numit spaţiul
funcţiilor local integrabile; aşadar f ∈ L1loc ⇔ ∀ a, b ∈ R, a < b integrala
Z b
|f (t)|dt este convergentă; are loc incluziunea C(R) ⊆ L1loc .
a

Produsul de convoluţie a două funcţii local-integrabile

Z ∞
Dacă f, g ∈ L1loc şi dacă integrala f (x)g(t − x)dx există pentru orice
−∞
t ∈ R, atunci funcţia f ∗ g : R → K,
Z ∞
(f ∗ g)(t) = f (x)g(t − x)dx, ∀ t ∈ R
−∞
118 Capitolul 1

se numeşte produsul de convoluţie al funcţiilor f şi g.

Integrala care defineşte (f ∗ g)(t) există (cel puţin a.p.t. pe R) ı̂n urmă-
toarele situaţii remarcabile:
(i) f, g ∈ L1 (R), situaţie ı̂n care f ∗ g ∈ L1 (R)
(ii) f ∈ L1 (R) şi g mărginită (sau invers)
(iii) f şi g au suporturi compacte
(iv) suppf ⊆ [0, ∞) şi suppg ⊆ [0, ∞), situaţie ı̂n care
Z t
(f ∗ g)(t) = u(t) f (x)g(t − x)dx, ∀ t ∈ R,
0

unde u(t) = 0 dacă t < 0 şi u(t) = 1 dacă t ≥ 0.

Menţionăm următoarele proprietăţi ale produsului de convoluţie:

• comutativitate f ∗ g = g ∗ f

• asociativitate (f ∗ g) ∗ h = f ∗ (g ∗ h)

• distributivitatea faţă de adunare

f ∗ (αg + βh) = α(f ∗ g) + β(f ∗ h), ∀ α, β ∈ K

• derivarea. Dacă f ∈ L1 (R) şi g ∈ C 1 (R), iar g şi g′ sunt mărginite,

atunci f ∗ g ∈ C 1 (R) şi (f ∗ g)′ = f ∗ g′ , iar funcţia (f ∗ g)′ este mărginită
(pe R).

1.5. Spaţii de funcţii periodice

Fie T > 0 un număr real dat (cazul standard T = 2π). Desemnăm prin
LsP (0, T ),
cu s > 0 dat, mulţimea funcţiilor f : R → K care sunt periodice cu
perioada T > 0 şi cu puterea f s absolut integrabilă pe intervalul [0, T ].
Cazurile particulare cele mai utilizate pe parcursul lucrării sunt:
 Z T 
1
LP (0, T ) = f : R → K|f (t + T ) = f (t), ∀ t ∈ R şi |f (t)|dt < ∞
0

şi
 Z T 
L2P (0, T ) = f : R → K|f (t + T ) = f (t), ∀ t ∈ R şi 2
|f (t)| dt < ∞
0

Remarcăm, de asemenea, că elementele spaţiului LsP (0, T ) sunt funcţiile

din Ls (I), I = [0, T ), prelungite prin periodicitate (de perioadă T ) la R.
Noţiuni de teoria semnalelor 119

1.6. Spaţii de funcţii discrete (şiruri)

Desemnăm prin Sd mulţimea tuturor funcţiilor discrete (şirurilor)
x : Z → K, care asociază fiecărui număr ı̂ntreg n numărul x(n) = xn ∈ K;
utilizăm notaţia x = (x(n))n∈Z sau x = (xn )n∈Z . Este clar că Sd , ı̂mpreună cu
operaţiile uzuale de adunare a două şiruri şi de ı̂nmulţire a unui şir cu scalar
(i.e. x + y = (xn + yn )n∈Z ; αx = (αxn )n∈Z , ∀ x, y ∈ Sd , ∀ α ∈ K) este un
spaţiu vectorial (liniar) peste K.
Definim trei subspaţii remarcabile ale spaţiului Sd .
1◦ Spaţiul şirurilor (funcţiilor discrete) cu suport pozitiv
Fie Sd+ = {x ∈ Sd : x(n) = 0, ∀ n < 0}.
Orice element x ∈ Sd+ se numeşte şir cu suport pozitiv; utilizăm notaţia
x = (xn )n≥0 şi observăm că şirurile cu suport pozitiv reprezintă, ı̂n esenţă,
şirurile clasice (standard) din analiza matematică.
2◦ Spaţiul şirurilor periodice de perioadă N ∈ N∗ sau spaţiul ”sem-
nalelor finite” de ”lungime” N
Fie N ∈ N∗ un număr dat şi
K N = {x : Z → K| x(n) = x(n + N ), ∀ n ∈ Z}.
Orice element x ∈ K N este o funcţie discretă (şir) periodică de perioadă
N şi se numeşte semnal finit de lungime N .
3◦ Spaţiul lp Fie p ≥ 1 un număr real dat. Definim spaţiul lp prin
( )
X
lp = x = (xn )n∈Z ∈ Sd : |xn |p < ∞ .
n∈Z

Aşadar x ∈ lp ⇔ seria de termen general |xn |p este convergentă.

Detaliind cazurile particulare p = 1 şi p = 2 obţinem:
( )
X
1
l = x ∈ Sd : |xn | < ∞
n
( )
X
2 2
l = x ∈ Sd : |xn | < ∞ .
n

1.7. Spaţiul S al funcţiilor rapid descrescătoare (spre zero)

• O funcţie f : R → K se numeşte rapid descrescătoare (sau funcţie
cu descreştere rapidă) dacă ∀ m ∈ N are loc egalitatea
lim |tm f (t)| = 0.
|t|→∞
120 Capitolul 1

• Spaţiul S = S(R) este mulţimea tuturor funcţiilor f : R → K cu

următoarele proprietăţi:
(i) f ∈ C ∞ (R)
(ii) ∀ n ∈ N, derivata f (n) este rapid descrescătoare (spre zero).
S se numeşte spaţiul funcţiilor rapid descrescătoare (spre zero).
De exemplu funcţia f (t) = e−a|t| , a > 0, t ∈ R nu este un element al
spaţiului S (deoarece f nu este derivabilă ı̂n origine), deşi f este o funcţie cu
2
descreştere rapidă, ı̂n timp ce ”clopotul” lui Gauss, g(t) = e−at , t ∈ R, a > 0,
aparţine spaţiului S.

2 Noţiunea de semnal. Exemple

Noţiunea de semnal are un mare grad de generalitate, fiind utilizată tot mai
frecvent ı̂n variate domenii ale ştiinţei: există semnale electromagnetice, op-
tice, acustice, unde seismice, tensiuni electrice, neurosemnale, semnale vocale
ş.a. Din punct de vedere ”tehnologic”, prin semnal se ı̂nţelege orice mărime
fizică dependentă de timp (mai general şi de frecvenţă, spaţiu sau alte varia-
bile) care poate să transmită informaţie (sau este purtătoare de informaţie).
Definiţia matematică a noţiunii de semnal (deşi nu este exhaustivă) surprinde
caracteristicile esenţiale ale diverselor tipuri de semnale ı̂ntâlnite ı̂n practica
tehnologică, facilitând astfel un studiu sistematic al semnalelor, impus de dez-
voltarea tehnicii moderne de calcul.

2.1. Definiţie

Fiind date mulţimile T (ale cărei elemente se numesc momente) şi M,

ı̂mpreună cu o relaţie R de ordine totală pe mulţimea T , prin semnal definit
pe mulţimea T (numită şi mulţime-timp) cu valori ı̂n mulţimea M se ı̂nţelege
orice funcţie x : T → M, care asociază fiecărui moment t ∈ T un element
x(t) ∈ M numit eşantionul semnalului x la momentul t.
De obicei T este o submulţime a lui R ı̂nzestrată cu relaţia de ordine uzuală
”≤”, iar M este o submulţime a mulţimii K = R sau C; asemenea semnale se
numesc semnale unidimensionale (1D); similar se definesc semnalele bidimen-
sionale (2D), unde T ⊆ R2 , sau tridimensionale (3D).
Noţiuni de teoria semnalelor 121

2.2. Clasificarea semnalelor

Clasificarea semnalelor se realizează pornind de la diverse criterii, dintre

care menţionăm următoarele:
(i) În funcţie de valorile semnalului, deosebim:
• semnale reale, dacă x(T ) ⊆ R şi
• semnale complexe, dacă x(T ) ∩ (C \ R) 6= ∅.
(ii) În funcţie de mulţimea (”domeniul”) de definiţie T distingem:
• semnale continuale, ı̂n cazul T = I, unde I ⊆ R este un interval (care nu
se reduce la un punct); frecvent se utilizează denumirea de semnal continuu ı̂n
loc de semnal continual, situaţie ı̂n care menţionăm că adjectivul ”continuu”
nu se referă la continuitatea aplicaţiei x : I → K.
• semnale discrete (numite şi semnale eşantionate sau secvenţe), dacă T
este o mulţime finită sau numărabilă (numită şi mulţime discretă). Un prim
exemplu de semnal discret se obţine alegând T = {0, 1, 2, . . . , N − 1}, unde
N ∈ N∗ este dat, cu notaţia (xn )0≤n≤N −1 ; mulţimea acestor semnale (eventual
extinse la Z prin periodicitate de perioadă N ) se notează cu K N şi constituie
clasa semnalelor finite de lungime N (vezi paragraful 1.6 (2◦ )). Al doilea
exemplu rezultă luând T = N (sau T = Z), cu notaţia (xn )n≥0 , respectiv
(xn )n∈Z .
(iii) În funcţie de mulţimea de definiţie T a semnalului x şi de mulţimea
de valori x(T ), avem următoarea clasificare:
• semnal analogic, dacă T şi x(T ) sunt mulţimi ”continue”; de obicei T
este un interval cu interior nevid I ⊆ R, iar x(T ) este un interval (a, b), cu
−∞ ≤ a < b ≤ ∞ (sau o mulţime care conţine un asemenea interval)
• semnal cuantizat, dacă x(T ) este o mulţime finită (adică semnalul are
un număr finit de valori); ı̂n situaţia card x(T ) = 2, semnalul cuantizat se mai
numeşte semnal logic (dacă x este continual) sau logic-eşantionat (dacă x este
discret)
• semnal digital, dacă T şi x(T ) sunt mulţimi discrete
(iv) În funcţie de modul ı̂n care semnalul depinde de alte evenimente
deosebim:
• semnale deterministe, care sunt semnale cu valori bine determinate,
situaţie ı̂n care se cunoaşte precis evoluţia semnalului (trecut, prezent şi viitor).
Aceste semnale sunt asociate, de obicei, unei formule matematice, semnalele
deterministe ı̂nsele fiind o ”idealizare” matematică absolut necesară studiului
şi ı̂nţelegerii semnalelor aleatoare
• semnale aleatoare, care sunt o prezenţă universală ı̂n realitatea fizică.
Valorile (evoluţia) acestor semnale pot fi precizate doar cu o anumită probabi-
122 Capitolul 1

litate (de exemplu semnale vocale sau seismice). În esenţă, aceste semnale re-
prezintă procese stochastice (ı̂n cazul semnalelor continuale), respectiv lanţuri
(şiruri) de variabile aleatoare (ı̂n cazul semnalelor discrete), noţiuni specifice
teoriei probabilităţilor.

2.3. Energia unui semnal

Dacă f : I → K este un semnal continual de clasă L2 (I), numărul real şi
pozitiv Z
E(f ) = kf k22 = |f (t)|2 dt
I
se numeşte energia semnalului f .
De exemplu, dacă f (t) reprezintă
Z intensitatea curentului ı̂ntr-un circuit
∞
electric (la momentul t), atunci f 2 (t)dt este energia degajată de circuit
−∞
dacă rezistenţa este de 1 ohm.
Z de energie se poate extinde la semnale f : I → K pentru care
Noţiunea
integrala |f (t)|2 dt există ı̂n R = R ∪ {−∞, ∞}; din acest motiv, semnalele
I
din L2 (I) se mai numesc semnale de energie finită.
Dacă x : Z →
XK este un semnal discret dat, energia sa se defineşte prin
relaţia E(x) = |x(n)|2 ; ı̂n general E(x) ∈ R, dar orice semnal x ∈ l2 are
n∈Z
energia finită.

2.4. Semnale remarcabile

Remarcăm pentru ı̂nceput că funcţiile din clasele C s (I), Lp (I), Sd intro-
duse anterior se pot considera, ele ı̂nsele, semnale continuale sau discrete, după
caz.
În continuare, vom enumera un set de semnale care sunt utilizate frecvent.

2.4.1. Semnalul sinusoidal (armonic)

Este semnalul f : R → R,

f (t) = A sin(ωt + ϕ) = A sin(2πνt + ϕ)

sau
f (t) = A cos(ωt + ϕ) = A cos(2πνt + ϕ),
unde A > 0, ω > 0, ν > 0, ϕ ∈ R sunt date şi ω = 2πν.
Noţiuni de teoria semnalelor 123

Numărul A = max{|f (t)| : t ∈ R} se numeşte amplitudinea semnalului,

ν este frecvenţa (curentă) a semnalului, ω = 2πν este pulsaţia (sau frecvenţa
unghiulară), iar ϕ este faza (iniţială) a semnalului. Dacă T > 0 este perioada
2π 1
semnalului, atunci ω = şi ν = .
T T
• Observaţie. Funcţia eω : R → C, eω (t) = cos(ωt) + j sin(ωt), ω ∈ R, se
numeşte semnal sinusoidal complex (uneori semnal armonic complex).

2.4.2. Semnalul treaptă-unitate (Heaviside)

 u : R → R,
(i) Varianta ”continuă”: este semnalul
  0, t<0
0, t < 0
u(t) = ; uneori se ia u(t) = 1/2, t = 0
1, t ≥ 0 
1, t>0

0, n < 0
(ii) Varianta discretă: este semnalul u : Z → R, u(n) =
1, n ≥ 0

2.4.3. Impulsul lui Dirac


0, t 6= 0
(i) Varianta ”continuă” δ : R → R, δ(t) =
1, t = 0

0, n ∈ Z∗
(ii) Varianta discretă δ : Z → R, δ(n) =
1, n = 0
Semnalul discret δ(n) se numeşte eşantionul unitate.
Mai general, fixând o valoare τ ∈ I (respectiv k ∈ Z), definim impulsurile
δτ : R → R şi δk : Z → R prin

1, t = τ
δτ (t) = δ(t − τ ) = ,
0, t 6= τ

respectiv 
1, n = k
δk (n) = δ(n − k) =
6 k
0, n =
Astfel δ = δ0 , iar semnalul δk se numeşte eşantionul unitate ı̂ntârziat cu k
momente. Au loc relaţiile
n
X n
X ∞
X
u(n) = δ(n − k) = δk (n) şi x(n) = x(k)δ(n − k),
k=−∞ k=−∞ k=−∞

pentru x ∈ Sd .
124 Capitolul 1

2.4.4. Semnalul dreptunghiular sau ”poartă temporală”

Fiind date numerele reale h, a, b astfel ı̂ncât h > 0 şi a < b, definim sem-
nalul dreptunghiular de ”ı̂nălţime” h drept Πa,b;h : R → R,

h, dacă a ≤ t ≤ b
Πa,b;h (t) =
0, ı̂n rest

Are loc relaţia Πa,b;h (t) = h[u(t − a) − u(t − b)], t 6= b.

Dacă luăm h = 1, semnalul dreptunghiular Πa,b;1 devine funcţia caracte-
ristică a intervalului [a, b] şi se notează χ[a,b] .
Dacă schimbăm rolurile lui a, b şi luăm b = −a, semnalul dreptunghiular
se notează Πa;h şi se numeşte poartă simetrică de ”ı̂nălţime” h şi ”durată” 2a.
În general, dacă h = 1, atunci indicele h se omite; astfel Πa = χ[−a,a] .

2.4.5. Semnalul triunghiular (”dinte de fierăstrău”)

Se defineşte prin f : R → K,
 A
 a (t + a), −a ≤ t < 0
A
f (t) = (a − t), 0 ≤ t ≤ a
 a
0, |t| > a

unde a > 0 şi A > 0 sunt numere date.

Se notează f (t) = T r(a, A; t); dacă a = A, se scrie T r(a; t). Literele a şi A
se omit dacă iau valoarea 1; astfel, dacă a = A = 1, se scrie f (t) = T r(t), iar
semnalul corespunzător se numeşte semnal triunghiular unitar.
A
Observăm că f (t) = [(t + a)u(t + a) + (t − a)u(t − a) − 2tu(t)], ∀ t ∈ R
a
şi f (t) = Aa−1 (|a| − |t|), dacă |t| ≤ a.

2.4.6. Semnalul ”sinus-atenuat” sau ”funcţia fantă”

( sin t
, t 6= 0
Se defineşte prin sa : R → R, sa(t) = t
1, t=0
Funcţia ”sa” este pară (deci graficul său este simetric faţă de axa verticală)
iar lim sa(t) = 0. Graficul funcţiei ”sa” are o infinitate de puncte de extrem,
|t|→∞
care descresc ı̂n modul spre zero când t → R (sau t → −∞); are loc relaţia
|sa(t)| < sa(0) = 1, ∀ t 6= 0. În tehnică, semnalul ”sa” se numeşte funcţie de
eşantionare sau funcţie de fantă.
Alăturat redăm graficele semnalelor descrise ı̂n acest paragraf.
Noţiuni de teoria semnalelor 125

6
u(t)

-
O t

Fig.2. Semnalul treaptă-unitate ”continuă” (Heaviside)

u(n)
6

1
. . .-
. . . −2 −1 1 2 3 n

Fig.3. Semnalul treaptă-unitate ”discretă”

δ(t)
6

-
O t

Fig.4. Impulsul ”continuu” al lui Dirac

126 Capitolul 1

u(n)
6

1
. . .-
. . . −2 −1 O 1 2 3 n

Fig.5. Impulsul ”discret” al lui Dirac

Πa,b;h (t)
6

-
O a b t

Fig.6. Semnalul dreptunghiular

f (t)
6

-
−a O a t

Fig.7. Semnalul triunghiular (dinte de fierăstrău)

Noţiuni de teoria semnalelor 127

6sa(t)

1
−2π 2π 4π 6π -
−3π −π π 3π 5π t

Fig.8. Semnalul ”sinus atenuat” (”funcţia fantă”)

3 Sisteme liniare. Filtre

3.1. Definiţie
Se numeşte sistem liniar (pe scurt SL) orice triplet (E, F, L) ı̂n care E
şi F sunt spaţii liniare (de exemplu spaţii de semnale continuale sau discrete),
iar L : E → F este un operator liniar.
Elementele x ∈ E se numesc intrări, iar elementele y = L(x) ∈ F se nu-
L
mesc ieşiri ale sistemului. Se notează x → y. Cu o altă terminologie, intrările
x ∈ E se numesc excitaţii ale sistemului, iar y = L(x) este răspunsul siste-
mului la ”excitaţia” x.

3.2. Sisteme liniare analogice. Sisteme liniare discrete

Un sistem liniar (E, F, L) se numeşte:
(i) Sistem liniar analogic (SLA) dacă E şi F sunt spaţii de semnale con-
tinuale (de exemplu L1 (R) sau S).
(ii) Sistem liniar discret (SLD) dacă E şi F sunt spaţii de semnale discrete
(de exemplu Sd sau Sd+ ).

3.3. Sisteme liniare invariante ı̂n timp (SLIT)

(i) Un SLA se numeşte invariant ı̂n timp sau staţionar (SLAIT) dacă
∀ f = f (t) ∈ E are loc egalitatea

L(f (t − τ )) = (L(f ))(t − τ ), ∀ t, τ ∈ R.

128 Capitolul 1

Altfel spus, ∀ f = f (t) ∈ E, notând g(t) = L(f (t)) ∈ F , are loc egalitatea

L(f (t − τ )) = g(t − τ ), ∀ t, τ ∈ R.

(ii) Un SLD se numeşte invariant ı̂n timp (SLDIT) dacă ∀ x = x(n) ∈ Sd

are loc egalitatea L(x(n − k)) = (L(x))(n − k), ∀ n, k ∈ Z sau
L(x ∗ δk ) = (Lx) ∗ δk , ∀ x ∈ Sd , ∀ k ∈ Z. Într-adevăr, deoarece (x ∗ y)(n) =
X∞
x(n − k)y(k), ∀ x, y ∈ Sd , ∀ n ∈ Z, are loc egalitatea
n=−∞

(x ∗ δk )(n) = x(n − k), ∀ n, k ∈ Z.

(iii) Răspunsul unui SLIT la impulsul Dirac (§2.4.3) se numeşte funcţie

pondere.
Funcţia pondere se notează cu h; astfel h = L(δ).
(iv) Răspunsul unui SLIT la semnalul treaptă-unitate (§2.4.2) se numeşte
răspuns indicial.

3.4. Sistem liniar cauzal

(i) Un SLA este cauzal sau neanticipativ dacă ∀ f ∈ E, ∀ t ∈ R valoarea

g(t) = (L(f ))(t) depinde numai de valorile f (τ ) cu τ ≤ t.
(ii) Un SLD este cauzal (sau neanticipativ) dacă ∀ x ∈ Sd , ∀ n ∈ Z
eşantionul y(n) = L(x))(n) al ieşirii depinde numai de eşantioanele x(m),
cu m ≤ n, ale intrării.
Altfel spus, SL cauzale sunt sisteme liniare al căror răspuns nu poate pre-
cede excitaţia. În cazul unui SLIT cauzal, deoarece h = L(δ), avem h(t) = 0,
∀ t < 0 sau h(n) = 0, ∀ n < 0. Sistemele fizice sunt sisteme cauzale.

3.5. Filtru

Se numeşte filtru un SLIT (E, F, L) ı̂n care E şi F sunt (de obicei) spaţii
normate, iar operatorul L este continuu. Noţiunea de filtru cauzal decurge din
definiţia precedentă.
Noţiuni de teoria semnalelor 129

4 Analiza şi sinteza semnalelor continuale periodice

4.1. Seria Fourier asociată unui semnal periodic de energie
finită
1. Definiţie
Fie f ∈ L2P (0, T ) un semnal periodic de energie finită. Numerele
Z  
1 1 T 2πj
(4.1) cn = cn (f ) = (f, en ) = f (t) exp − nt dt, n ∈ Z
T T 0 T
se numesc coeficienţii Fourier sub formă ”complexă” ai semnalului f ,
iar numerele
 Z

 2 T 2πnt
 an = an (f ) = cn + c−n =
 f (t) cos dt, n≥0
 T 0 T
(4.2)

 Z

 2 T 2πnt
 bn = bn (f ) = j(cn − c−n ) = f (t) sin dt, n ≥ 1
T 0 T
se numesc coeficienţii Fourier sub formă ”reală” ai semnalului f .

Observaţie. Frecvent, ı̂n baza periodicităţii, integralele care definesc cn , an

şi bn se consideră pe intervale simetrice faţă de origine (de lungime T ); de
exemplu, notând T = 2l, obţinem:
 Z  

 1 l nπj
 cn =
 f (t) exp − t dt, n ∈ Z

 2l −l l





 Z
1 l nπt
(4.3) an = f (t) cos dt, n≥0

 l −l l





 Z


 1 l nπt
 bn = f (t) sin dt, n ≥ 1.
l −l l
Remarcăm că an , bn , cn din (4.1), (4.2), (4.3) sunt bine determinaţi şi pen-
tru f ∈ L1P (0, T ).

2. Definiţie
Seriile de funcţii:
∞
X ∞
X 2πj
nt
cn en (t) = cn e T , t∈R
n=−∞ n=−∞
130 Capitolul 1

şi
∞  
a0 X 2πnt 2πnt
+ an cos + bn sin , t∈R
2 n=1
T T

unde coeficienţii cn , an , bn sunt definiţi prin relaţiile (4.1) şi (4.2) se numesc
seria Fourier sub formă ”complexă” respectiv seria Fourier sub formă
”reală” asociate semnalului f ∈ L2P (0, T ) sau f ∈ L1P (0, T ).

Observaţie. Semnalul An : R → R,
2πnt 2πnt
An (t) = an cos + bn sin , t ∈ R, n ≥ 1
T T
se numeşte armonica (sau componenta armonică) de ordin n a lui f ; A1 (t) este
armonica fundamentală, iar A2 (t), A3 (t), . . . se numesc armonice superioare;
a0
A0 (t) = este armonica de ordin zero (sau componenta continuă).
2

4.2. Teorema convergenţei locale (Fourier-Dirichlet)

Dacă t0 este un punct fixat ı̂n intervalul (0, T ) şi f este un semnal din
L1P (0, T )cu proprietatea că există şi sunt finite atât limitele laterale f (t0 + 0),
f (t0 − 0), cât şi derivatele laterale ale lui f ı̂n t0 , atunci seria Fourier a lui
1
f ı̂n t0 este convergentă şi are suma [f (t0 + 0) + f (t0 − 0)], adică are loc
2
egalitatea
∞
X ∞
a0 X 1
cn en (t0 ) = + An (t0 ) = [f (t0 + 0) + f (t0 − 0)].
n=−∞
2 2
n=1

Observaţie. Convergenţa punctuală a seriei Fourier asociată unui semnal

f ∈ L1P (0, T ) se realizează dacă f satisface aşa-numitele condiţii ale lui
Dirichlet, relative la intervalul [0, T ) sau la intervalul [−l, l), pentru T = 2l:
(i) f are un număr finit de discontinuităţi, toate de speţa ı̂ntâi.
(ii) f are un număr finit de extreme (maxime sau minime), adică f este
monotonă pe (0, T ) sau intervalul (0, T ) se descompune ı̂ntr-un număr finit de
subintervale pe care f este monotonă.

4.3. Definiţie
Fie f ∈ L1P (0, T ) un semnal dat. Determinarea coeficienţilor Fourier cn
(sau an , bn ) ai semnalului f din formulele (4.1), (4.2) sau (4.3) se numeşte
Noţiuni de teoria semnalelor 131

analiza semnalului (sau analiza conţinutului său armonic), iar reconstrucţia

(recuperarea) semnalului f din coeficienţii săi Fourier se numeşte sinteza
semnalului fn.  o
n
Mulţimea , cn : n ∈ Z se numeşte spectrul semnalului f .
T

5 Formula integrală a lui Fourier (FIF)

5.1. Teoremă (Formula integrală Fourier)
Dacă funcţia-semnal f : R → K ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
1◦ f este absolut integrabilă pe R, i.e. f ∈ L1 (R)
2◦ f are ı̂n fiecare punct t ∈ R limite laterale finite şi derivate laterale
finite
3◦ f are ı̂n orice interval mărginit al axei reale un număr finit de puncte
ı̂n care nu este continuă sau derivabilă,
atunci are loc egalitatea
Z ∞ Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0) 1
(5.1) = dω f (t)ejω(x−t) dt, ∀ x ∈ R.
2 2π −∞ −∞

O formă echivalentă a formulei (5.1) este

Z ∞ Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0) 1 jωx
(5.2) = e dω f (t)e−jωt dt, ∀ x ∈ R.
2 2π −∞ −∞

Menţionăm că integralele de mai sus ı̂n raport cu ω se iau ı̂n sensul valorii
principale; astfel (5.2) ı̂nseamnă:
Z A Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0) 1 jωx
= lim e f (t)e−jωt dt, ∀ x ∈ R.
2 2π A→∞ −A −∞

Introducând frecvenţa ν ı̂n locul frecvenţei unghiulare ω, prin relaţia

ω = 2πν, obţinem:
Z ∞ Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0) 2πjνx
(5.3) = e dν f (t)e−2πjνt dt, ∀ x ∈ R.
2 −∞ −∞

Fiecare dintre egalităţile (5.1), (5.2) şi (5.3) constituie o variantă a

formulei integrale Fourier (pe scurt FIF).
Remarcăm faptul că dacă f este continuă ı̂n punctul fixat x ∈ R, atunci
membrul stâng din formulele (5.1), (5.2) şi (5.3) este egal cu f (x).
Amintim, de asemenea, că uneori condiţiile 2◦ şi 3◦ din Teorema 5.1 se
utilizează sub sintagma ”f este derivabilă pe porţiuni”.
132 Capitolul 1

5.2. Observaţie
FIF are loc şi ı̂n situaţia ı̂n care f ∈ L1 (R) ∩ C(R), iar funcţia
F : R → K, Z ∞
F (ω) = f (t)e−jωt dt, ∀ ω ∈ R
−∞

este, de asemenea, de clasă L1 (R).

5.3. Corolar
FIF poate fi pusă sub forma
Z ∞ Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0) 1
(5.4) = dω f (t) cos ω(x − t)dt, ∀ x ∈ R
2 π 0 −∞

sau
Z ∞ Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0)
(5.5) =2 dν f (t) cos 2πν(x − t)dt, ∀ x ∈ R.
2 0 −∞

5.4. Definiţie
Fiecare din egalităţile (5.1), (5.2) sau (5.3) constituie forma complexă
sau exponenţială a FIF, iar egalitatea (5.4) sau egalitatea (5.5) se numeşte
forma reală sau trigonometrică a FIF.

5.5. Corolar (FIF pentru funcţii-semnal pare)

Dacă f este o funcţie-semnal pară, atunci FIF are forma:
Z Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0) 2 ∞
= cos ωxdω f (t) cos ωtdt, ∀ x ∈ R.
2 π 0 0

5.6. Corolar (FIF pentru funcţii-semnal impare)

Dacă f este o funcţie-semnal impară, atunci FIF are forma:
Z Z ∞
f (x − 0) + f (x + 0) 2 ∞
= sin ωxdω f (t) cos ωtdt, ∀ x ∈ R.
2 π 0 0
Noţiuni de teoria semnalelor 133

6 Probleme
Enunţuri
Să se scrie formula integrală a lui Fourier pentru fiecare din semnalele de
mai jos şi să se deducă relaţiile indicate:
1. Poarta temporală simetrică de ”ı̂nălţime” 1 şi ”durată” 2a, i.e.
Z ∞ |t| ≤ a; Πa (t) = 0, dacă |t| > a.
Πa (t) = 1, dacă
π
Relaţia: sa(ω) cos ωdω = .
0 4
2. Semnalul triunghiular: T r(a; t) = a − |t|, dacă |t| ≤ |a|; T r(a; t) = 0,
dacă |t| > a;Za > 0.
∞  ωa  π
Relaţia: sa2 cos ωdω = 2 (a − 1), ∀ a ≥ 1.
0 2 a
1
3. Semnalul f : R → C, f (t) = 2 .
Z ∞ 2t t − 2jt + 3
e +1 4(n2 + 3)
Relaţiile: cos ntdt = ;
Z ∞ 2t 0 e3t n4 + 10n2 + 9
e −1 8n
3t
sin ntdt = 4 ; n ∈ N.
0 e n + 10n2 + 9

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

Z
e 2a ∞ e a (t) = 1, dacă |t| < 1;
1. Πa (t) = sa(aω) cos ωtdω, unde Π
π 0
e a (±1) = 1 ; Π
Π e a (t) = 0, dacă |t| > 1. Luând t = a = 1 rezultă relaţia
2
propusă. Z
a2 ∞ 2  ωa 
2. T r(a; t) = sa cos ωtdω, t ∈ R; luăm t = 1.
π 0 Z 2 Z
1 1 ∞ e2ω + 1 j ∞ e2ω − 1
3. 2 = cos ωtdω + sin ωtdω, t ∈ R.
t − 2jt + 3 4 0 e3ω 4 0 e3ω
Luăm apoi t = n.
134 Capitolul 1
Capitolul 2

Transformarea Fourier
integrală

Analiza Fourier a unui semnal periodic conduce, ı̂n definitiv, la o des-

compunere a semnalului ca suprapunere de ”unde” (semnale) sinusoidale (ar-
monice) de diferite frecvenţe. Dacă semnalul continual ı̂n timp f (t) nu este
periodic, o reprezentare similară nu mai este posibilă; totuşi, formula integrală
a lui Fourier sugerează introducerea unui instrument matematic nou, anume
”transformarea Fourier” sau ”transfurierea”, prin care semnalului f (din do-
meniul timp) i se asociază transformata Fourier (ı̂n domeniul frecvenţă) şi re-
ciproc. Astfel, se realizează un transfer bilateral de informaţie timp-frecvenţă,
cu aplicaţii inginereşti substanţiale.

1 Noţiuni şi definiţii fundamentale

Fie f ∈ L1 (R) un semnal continual dat şi ω ∈ R. Deoarece semnalul
continual pur de frecvenţă ω, dat de egalitatea eω (t) = ejωt = cos ωt + j sin ωt
are proprietatea
Z |eω (t)| = 1, deducem că |f (t)e−jωt | = |f (t)|, ∀ t ∈ R, aşadar
∞
integrala f (t)e−jωt dt este absolut convergentă.
−∞

1.1. Definiţia transformatei Fourier

Funcţia F : R → K, asociată unui semnal continual dat f ∈ L1 (R) prin
relaţia
Z ∞
(1.1) F (ω) = f (t)e−jωt dt = (f, eω ), ∀ ω ∈ R,
−∞
135
136 Capitolul 2

se numeşte transformata Fourier a semnalului (funcţiei) f (t).

Punând ω = 2πν, obţinem o formă uşor modificată a transformatei Fourier
a semnalului f , anume:
Z ∞
(1.2) Fe (ν) = f (t)e−2πjνt dt, ∀ ν ∈ R,
−∞

utilizată, de asemenea, ı̂n teoria semnalelor; este clar că

ω
Fe(ν) = F (2πν) sau F (ω) = Fe .
2π
Reamintim că ω este frecvenţa unghiulară iar ν = ω/2π este frecvenţa
curentă, care se măsoară ı̂n Hz.
e
Frecvent, F (sau Fe) se notează fb (respectiv fb). De asemenea, ı̂n teoria
semnalelor se spune că funcţiile f (t) şi F (ω) sau f (t) şi Fe(ν) formează o
pereche Fourier şi se notează f (t) ↔ F (ω) sau f (t) ↔ Fe(ν).

1.2. Spectru. Amplitudine. Fază

Funcţia ω 7→ F (ω) se numeşte spectrul ı̂n frecvenţă al semnalului continual
f (t). Funcţia A : R → [0, ∞), A(ω) = |F (ω)| se numeşte amplitudinea ı̂n
frecvenţă a semnalului f (t), iar mulţimea {(ω, A(ω)) : ω ∈ R} este spectrul ı̂n
amplitudine al lui f . De asemenea, funcţia φ : R0 → [0, 2π), φ(ω) = arg F (ω)
se numeşte faza ı̂n frecvenţă a semnalului f (t); aici R0 = R0 (f ) = R \ {ω ∈
R : F (ω) = 0}. Remarcăm egalitatea F (ω) = A(ω)ejφ(ω) , ∀ ω ∈ R0 .

1.3. Observaţii
(i) Unii autori definesc transformata Fourier a semnalului (funcţiei) f (t)
prin Z ∞
1
F (ω) = √ f (t)e−jωt dt, ∀ ω ∈ R;
2π −∞
proprietăţile sale sunt, ı̂n mod esenţial, aceleaşi cu proprietăţile transformatei
Fourier din Definiţia 1.1.
(ii) O definiţie a transformatei Fourier extinsă la semnale-funcţie din afara
clasei L1 (R) este următoarea. Fie f : R → K unZ semnal-funcţie dat şi D(f )
∞
mulţimea valorilor ω ∈ R pentru care integrala f (t)e−jωt dt este conver-
−∞
gentă; funcţia F : D(f ) → K,
Z ∞
F (ω) = f (t)e−jωt dt, ω ∈ D(f ),
−∞
Transformarea Fourier integrală 137

se numeşte transformata Fourier (restrânsă la D(f )) a semnalului f (t). De

P (t)
exemplu, dacă f (t) = , unde P şi Q sunt polinoame astfel ı̂ncât gradQ =
Q(t)
1 + gradP , iar Q are rădăcini reale simple sau rădăcini complexe cu orice ordin
de multiplicitate, atunci D(f ) = R \ {0}, iar integrala (luată ı̂n sensul valorii
principale) se calculează cu teorema reziduurilor.

1.4. Operatorul de transformare Fourier

Transformata Fourier fb asociată unui semnal dat f ∈ L1 (R) prin Definiţia
1.1 este o funcţie continuă şi mărginită pe R: ı̂ntr-adevăr, continuitatea lui
fb decurge din continuitatea integralei asociate (ı̂n raport cu parametrul ω),
iar mărginirea rezultă din egalitatea |e−jωt f (t)| = |f (t)|, ∀ t ∈ R, ∀ ω ∈ R şi
din faptul că f ∈ L1 (R), utilizând proprietăţi standard din teoria convergenţei
integralelor improprii; astfel F = fb ∈ C(R) ∩ L∞ (R).

1.4.1. Definiţia transformării Fourier

Operatorul F : L1 (R) → L∞ (R), definit prin f ∈ L1 (R) 7→ Ff ∈ L∞ (R),
unde Z ∞
(Ff )(ω) = f (t)e−jωt dt, ∀ ω ∈ R
−∞

se numeşte operatorul de transformare Fourier asociat spaţiului L1 (R),

pe scurt operatorul lui Fourier; aşadar Ff = fb = F .
Procedeul prin care fiecărui semnal-funcţie f ∈ L1 (R) i se asociază trans-
formata sa Fourier F = Ff = fb (ı̂n esenţă operatorul F) este cunoscut sub
numele ”transformarea Fourier” sau ”transfuriere”.
Notaţii. Vom utiliza scrierea (Ff )(ω) = F(f ; ω) sau (Ff )(ω) =
F{f (t); ω}, de asemenea, amplitudinea A(ω) şi faza ı̂n frecvenţă φ(ω) ale
unui semnal f (t) se notează frecvent, din motive de rigoare, A(f ; ω), respectiv
φ(f ; ω).

1.5. Exemplu
Transformata Fourier a semnalului
 dreptunghiular
h, a ≤ t ≤ b
Fie Πa,b;h (t) = Π(t) = ; a, b, h ∈ R, a < b, h > 0.
0, t ∈ [a, b]
Obţinem succesiv:
Z b
−h −jωt b
F(Π; ω) = F (ω) = h e−jωt dt = e
a jω a
138 Capitolul 2

h −jωa 2h ω(b − a) −jω a+b

= (e − e−jωb ) = sin e 2
jω ω 2
ω(b − a) −jω a+b
= h(b − a)sa e 2 , dacă ω 6= 0;
2
Z b
F(Π; 0) = F (0) = h dt = h(b − a).
a

În concluzie,
ω(b − a) −jω a+b
F(Π; ω) = h(b − a)sa e 2 , ∀ a ∈ R.
2
Pentru ”poarta simetrică”

h, |t| ≤ a
Πa;h (t) = ; a > 0, h > 0,
0, |t| > a

F(Πa;h , ω) = 2ahsa(aω), ∀ ω ∈ R.
În cazul general, amplitudinea ı̂n frecvenţă este:

ω(b − a)
A(ω) = A(Π; ω) = |F (ω)| = h(b − a) sa
2

iar faza ı̂n frecvenţă este:

φ(ω) = φ(Π; ω) = arg F (ω)



 a+b ω(b − a)
 − 2 ω
 (mod 2π), dacă sa
2
>0
=

 ω(b − a)
 π − a + bω

(mod 2π), dacă sa <0
2 2

1.6. Transformata Fourier integrală prin sinus.

Transformata Fourier integrală prin cosinus
1.6.1. Definiţie
Fie f ∈ L1 (0, ∞) un semnal dat şi f0 , f1 prelungirile prin paritate, respectiv
imparitate, ale lui f la R. Z ∞
(i) Funcţia Fcos : (0, ∞) → K; Fcos (ω) = f (t) cos ωtdt, ∀ ω > 0 se
0
numeşte transformata Fourier integrală prin cosinus a semnalului f .
Transformarea Fourier integrală 139

Z ∞
(ii) Funcţia Fsin : (0, ∞) → K; Fsin (ω) = f (t) sin ωtdt, ∀ ω > 0, se
0
numeşte transformata Fourier integrală prin sinus a semnalului f .
De obicei, Fcos şi Fsin se notează, mai scurt, Fc şi Fs ; de asemenea, se
utilizează notaţiile fbc , respectiv fbs .
Punând ω = 2πν, obţinem transformatele
Z ∞ Z ∞
e
Fc (ν) = e
f (t) cos 2πνtdt şi Fs (ν) = f (t) sin 2πνtdt, ∀ ν > 0.
0 0

1 j
Utilizând operatorul Fourier F şi notând Fc f = Ff0 , Fs f = Ff1 ,
2 2
putem scrie:  
1
Fc (ω) = fbc (ω) = Fc (f ; ω) = F f0 ; ω
2
 
b j
Fs (ω) = fs (ω) = Fs (f ; ω) = F f1 ; ω .
2
Aceste relaţii arată că proprietăţile transformatelor Fourier integrale
prin sinus şi cosinus decurg din proprietăţile transformatei Fourier integrale
(Definiţia 1.1).

2 Proprietăţi ale transformării Fourier integrale

Enumerăm, ı̂n cadrul acestui paragraf, 10 proprietăţi (sau seturi de pro-
prietăţi) privind transformarea Fourier, ı̂nsoţite de unele interpretări sau co-
mentarii.

2.1. Liniaritate, mărginire, continuitate

(i) Dacă f, g ∈ L1 (R) şi α, β ∈ K, atunci are loc egalitatea

F(αf + βg) = α · Ff + β · Fg

(ii) Transformata Fourier integrală Ff : R → K este o funcţie continuă

şi mărginită pe R, i.e. Ff ∈ C(R) ∩ L∞ (R), ∀ f ∈ L1 (R).

2.2. Teorema lui Riemann (comportarea la infinit a transfor-

matei Fourier)
Dacă f ∈ L1 (R), atunci lim |(Ff )(ω)| = 0.
|ω|→∞
140 Capitolul 2

2.3. Proprietăţi de deplasare (ı̂ntârziere sau modulaţie)

Fie f ∈ L1 (R) şi τ ∈ R date.
(i) Semnalul Tτ f ∈ L1 (R), unde (Tτ f )(t) = f (t − τ ), ∀ t ∈ R se numeşte
ı̂ntârziatul (sau translatatul) ı̂n timp al semnalului f cu ”τ ” (se mai notează
fτ ), Similar Tτ fb = Tτ (Ff ) este ı̂ntârziatul (sau translatatul) ı̂n frecvenţă
al semnalului f cu ”τ ”. Operatorul Tτ : K R → K R , unde (Tτ g)(t) = g(t − τ ),
∀ g ∈ K R , ∀ t ∈ R se numeşte operatorul de translaţie cu τ .
(ii) Produsul f eτ dintre semnalul f şi ”armonica” eτ (t) = ejτ t , t ∈ R,
i.e. t 7→ f (t)ejτ t , se numeşte modulaţia ı̂n timp a semnalului f , iar pro-
dusul Ff · e−τ = fbe−τ , i.e. ω 7→ (Ff )(ω)e−jωτ , se numeşte modulaţia ı̂n
frecvenţă a semnalului f . Operatorul Mτ : K R → K R , unde
(Mτ g)(t) = ejτ t g(t), ∀ g ∈ K R , ∀ t ∈ R
se numeşte operator de modulaţie.

2.3.1. Deplasarea ı̂n domeniul timp

Dacă f ∈ L1 (R) şi τ ∈ R, atunci are loc egalitatea
F{f (t − τ ); ω} = e−jτ ω F{f (t); ω}, ∀ ω ∈ R.
Aşadar,
F(Tτ f ) = Ff · e−τ = M−τ (Ff ),
adică translaţia (ı̂ntârzierea) ı̂n domeniul timp atrage prin transfuriere modu-
laţia ı̂n frecvenţă.
Observăm, de asemenea, că
A(Tτ f ; ω) = A(f ; ω) şi φ(Tτ f ; ω) = φ(f ; ω) − τ ω (mod 2π).

2.3.2. Deplasarea ı̂n domeniul frecvenţă

Dacă f ∈ L1 (R) şi τ ∈ R, atunci are loc egalitatea
F{f (t); ω − τ } = F{ejτ t f (t); ω}, ∀ ω ∈ R.
Aşadar,
Tτ (Ff ) = F(Mτ f ),
adică modulaţia ı̂n timp atrage prin transfuriere ı̂ntârzierea (translaţia) ı̂n
frecvenţă; altfel spus, multiplicarea semnalului cu ejτ t produce ”deplasarea”
spectrului său cu ”τ ”.
Transformarea Fourier integrală 141

2.4. Proprietăţi de similitudine (dilatarea sau comprimarea

ı̂n timp). Transferul de simetrie
2.4.1. Dacă f ∈ L1 (R) şi a ∈ R∗ , atunci are loc egalitatea

1 n ωo 1 b ω 
F{f (at); ω} = F f (t); ⇔ f[
(at) = f , ∀ ω ∈ R.
|a| a |a| a

1
Înlocuind a cu obţinem forma echivalentă
a
   
t
F f ; ω = |a|F{f (t); aω}, ∀ ω ∈ R.
a
 
t
Aşadar f (t) ↔ F (ω) ⇒ f ↔ |a|F (aω).
a
Astfel, luând a > 0, dacă semnalul f se ”dilată” de a ori (adică graficul său
se ”ı̂ntinde” de a ori), atunci spectrul lui f se ”dilată” (creşte) ı̂n amplitudine
de a ori şi se ”comprimă” de a ori ı̂n frecvenţă. În teoria semnalelor, se
spune că un semnal cu variaţie mai lentă (mai rapidă) ı̂n timp are ı̂n spectru
componente de frecvenţă mai mică (respectiv mai mare).

2.4.2. Transferul de simetrie

Fie f ∈ L1 (R) şi Ff = fb = F transformata sa Fourier. Funcţia (sem-
nalul) fs : R → K, fs (t) = f (−t), ∀ t ∈ R se numeşte simetrizata funcţiei
(semnalului) f . Are loc egalitatea:

F{f (−t); ω} = F{f (t); −ω} = F (−ω), ∀ ω ∈ R

i.e. Ffs = (Ff )s ⇔ fbs = (fb)s .

Altfel scris,
f (t) ↔ F (ω) ⇒ f (−t) ↔ F (−ω)

sau
f (t) ↔ F (ω) ⇒ fs (t) ↔ Fs (ω).

Aşadar, prin transfuriere, are loc un transfer de simetrie din domeniul timp
ı̂n domeniul frecvenţă.
Observăm că această proprietate este cazul particular de similitudine a = −1.
142 Capitolul 2

2.5. Proprietatea de dualitate

Dacă f ∈ L1 (R) ∩ C(R) şi Ff ∈ L1 (R), atunci are loc egalitatea:

F(Ff ; ω) = 2πf (−ω), ∀ ω ∈ R sau FFf = 2πfs

Aşadar,
f (t) ↔ F (ω) ⇒ F (t) ↔ 2πf (−ω)
sau
f (t) ↔ Fe (ν) ⇒ Fe (t) ↔ f (−ν).

Uneori această proprietate este denumită ”teorema simetriei”. Ea ne

arată că un semnal f de forma spectrului F va avea spectrul de forma sime-
trizatei semnalului f (multiplicată, eventual, cu 2π).

2.6. Proprietăţi de paritate

Fie f ∈ L1 (R) şi F = Ff .
2.6.1. (i) Dacă f este pară, atunci şi F este pară.
(ii) Dacă f este impară, atunci şi F este impară.
2.6.2. Să presupunem că f este un semnal real (f : R → R).
(i) Dacă f este pară, atunci F are valori reale, i.e. F (ω) ∈ R, ∀ ω ∈ R.
(ii) Dacă f este impară, atunci F este imaginară, i.e. jF (ω) ∈ R, ∀ ω ∈ R
(sau ReF (ω) = 0, ∀ ω ∈ R).

2.7. Trecerea la conjugata complexă

Fie f ∈ L1 (R) şi F = Ff . Notăm cu f şi F conjugatele complexe
ale funcţiilor semnal, respectiv spectru (adică f (t) = f (t), ∀ t ∈ R şi
F (ω) = F (ω), ∀ ω ∈ R). Definim transformata
Z Fourier conjugată Ff a
∞
semnalului f prin egalitatea (Ff )(ω) = f (t)ejωt dt, ∀ ω ∈ R. Operatorul
−∞
F : L1 (R) → L∞ (R), f 7→ Ff , se numeşte operatorul Fourier conjugat.
Au loc relaţiile:

2.7.1. Ff = F(f ) ⇔ F f = Ff ⇔ F f = F .

2.7.2. F{f (t); ω} = Ff (−ω), ∀ ω ∈ R i.e. Ff = F s .

2.7.3. Transformata Fourier conjugată F f : R → K este o aplicaţie continuă,

∀ f ∈ L1 (R).
Transformarea Fourier integrală 143

2.7.4. Dacă f este un semnal real, atunci F (ω) = F (−ω), ∀ ω ∈ R.

Aşadar, pentru a determina spectrul F (ω) al unui semnal real, este suficient
să cunoaştem valorile sale pe frecvenţe pozitive (adică F (ω), cu ω ≥ 0).

2.8. Teorema derivării semnalului

Dacă numărul natural n şi semnalul f ∈ C n (R) cu proprietatea f (k) ∈
L1 (R), ∀ k ∈ {0, 1, 2, . . . , n} sunt date, atunci are loc egalitatea

F(f (n) ; ω) = (jω)n F(f ; ω), ∀ ω ∈ R.

2.9. Teorema integrării semnalului

Dacă f ∈ C(R) ∩ L1 (R), atunci
Z t 
1
F f (x)dx ; ω = F(f ; ω), ∀ ω ∈ R∗ .
−∞ jω

2.10. Teorema derivării spectrului (transformatei)

Fie n ∈ N şi f : R → K date. Dacă funcţiile t 7→ tk f (t) sunt de clasă
L1 (R),∀ k ∈ {0, 1, 2, . . . , n} (pe scurt: tk f (t) ∈ L1 (R)), atunci transformata
Fourier Ff este de clasă C n (R) şi are loc egalitatea

(Ff )(n) = F((−jt)n f ).

O formă echivalentă a acestei egalităţi este:

j n (Ff )(n) = F(tn f (t))

sau
j n (F(f ; ω))(n) = F{tn f (t); ω}, ∀ ω ∈ R.

Observaţie. Transformata Fourier Ff este de clasă C ∞ (R) ı̂n fiecare din

următoarele situaţii:
(i) f ∈ L1 (R) şi suppf este mărginit.
(ii) tn f (t) ∈ L1 (R), ∀ n ∈ N.
Mai departe, vom demonstra Proprietăţile 2.8, 2.9 şi 2.10, iar demonstra-
ţiile Proprietăţilor 2.1-2.7 se constituie ı̂n exerciţii de seminar.
144 Capitolul 2

Demonstraţia Teoremei 2.8

Integrând prin părţi, obţinem pentru k ∈ {1, 2, 3, . . . , n}:
Z ∞
F{f (k) (t); ω} = (f (k−1) (t))′ e−jωt dt
−∞

∞
Z ∞
= f (k−1) (t)ej ωt + jω f (k−1) (t)e−jωt dt,
−∞ −∞
deci
∞
(2.8.1) F(f (k) ; ω) = f (k−1) (t)e−jωt + jωF(f (k−1) ; ω)
−∞

Demonstrăm că lim f (k−1) (t)e−jωt = 0. Din egalitatea

|t|→∞
Z t
f (k) (x)dx = f (k−1) (t) − f (k−1) (0), t ∈ R
0

şi din faptul că există

Z t Z ∞
(k)
lim f (x)dx = f (k) (x)dx
t→∞ 0 0

(deoarece f (k) ∈ L1 (R)), deducem că există lim f (k−1) (t); această ultimă
t→∞
limită este ı̂n mod necesar nulă, ı̂ntrucât f (k−1) ∈ L1 (R); ı̂ntr-adevăr, dacă
a
lim |f (k−1) (t)| = a 6= 0, atunci există t0 > 0 astfel ı̂ncât |f (k−1) (t)| ≥ ,
t→∞ 2
∀ t ≥ t0 , de unde rezultă relaţia
Z ∞ Z ∞ Z
(k−1) (k−1) a ∞
|f (t)|dt ≥ |f (t)|dt ≥ dt = ∞,
0 t0 2 t0

care contrazice ipoteza f (k−1) ∈ L1 (R). Aşadar, lim f (k−1) (t) = 0; similar se
t→∞
arată că lim f (k−1) (t) = 0. Astfel, lim f (k−1) (t) = 0 relaţie care ı̂mpreună
t→−∞ |t|→∞
cu |e−jωt | = 1 conduce la egalitatea lim f (k−1) (t)e−jωt = 0; de aici şi din
|t|→∞
(2.8.1) obţinem

F(f (k) ; ω) = jωF(f (k−1) ; ω), 1 ≤ k ≤ n.

Scriind această egalitate pentru k = 1, 2, 3, . . . , n şi ı̂nmulţind, membru cu

membru, cele n egalităţi astfel obţinute, rezultă relaţia din enunţ.
Transformarea Fourier integrală 145

Demonstraţia Teoremei 2.9

Z t
Funcţia g : R → K, g(t) = f (x)dx este de clasă C 1 (R) ∩ L1 (R); ı̂n
−∞
plus, g′ (t) = f (t), ∀ t ∈ R. Din Teorema derivării semnalului 2.8, pentru
1
n = 1, obţinem F(g′ ; ω) = jωF(g; ω) ⇔ F(g; ω) = F(f ; ω), ∀ ω 6= 0,
jω
adică egalitatea din enunţ.

Demonstraţia Teoremei 2.10

Pentru fiecare t ∈ R fixat, funcţia gt : R → K, gt (ω) = e−jωt f (t) este
(k) (k)
indefinit derivabilă şi gt (ω) = (−jt)k gt (ω), ∀ k ∈ N; astfel, |gt (ω)| =
k k
|t gt (ω)| = |t e −jωt k k
f (t)| ≤ t f (t)| şi cum funcţia t 7→ t f (t), 0 ≤ k ≤ n, este
(k)
(prin ipoteză) de clasă L1 (R), urmează că gt ∈ L1 (R). Ţinând seama de
proprietăţile integralelor improprii cu parametru, putem scrie:
Z ∞
(n) dn
F(f ; ω)) = gt (ω)dt
dω n −∞
Z ∞ n  Z ∞
d
= g (ω) dt =
n t
(−jt)n e−jωt f (t)dt = F{(−jt)n f (t); ω}.
−∞ dω −∞

3 Transformarea Fourier integrală inversă

Transformarea Fourier asociază unui semnal f ∈ L1 (R) o funcţie-spectru
F : R → K, F = Ff , continuă şi mărginită, dar nu obligatoriu de clasă L1 (R).
Examinăm acum problema existenţei unei transformări similare, care să aso-
cieze spectrului F (ω) semnalul originar f (t). În acest scop reluăm Formula
integrală a lui Fourier (FIF), ı̂n conformitate cu Teorema 5.1 şi Observaţia 5.2
din Capitolul 1; astfel, relaţia (5.2) din Cap.1 admite, cu limbajul transforma-
tei Fourier următoarea reprezentare.

3.1. Teoremă
Pentru orice funcţie-semnal f ∈ L1 (R) ∩ C(R), având proprietatea
Ff ∈ L1 (R), are loc egalitatea:
Z ∞
1
(3.1) f (t) = (Ff )(ω)ejωt dω, ∀ t ∈ R.
2π −∞
146 Capitolul 2

Utilizând operatorul conjugat F (definit la §2.7), relaţia (3.1) se scrie

1
f (t) = F (Ff ; t), ∀ t ∈ R,
2π
adică
 
1
(3.2) f= F F (f ), ∀ f ∈ C(R) ∩ L1 (R) astfel ı̂ncât Ff ∈ L1 (R).
2π
Relaţia (3.2) ne sugerează introducerea următoarei noţiuni:

3.2. Definiţie
1
Fie g ∈ L1 (R) o funcţie dată. Funcţia G : R → K, G = F g, i.e.
2π
Z ∞
1
G(t) = g(ω)ejωt dω, ∀ t ∈ R,
2π −∞

se numeşte transformata Fourier integrală inversă asociată funcţiei g.

Notăm, simbolic, G(t) = F −1 (g; t) = F −1 {g(ω); t}.
Astfel, relaţia (3.1) devine:

f (t) = (F −1 (Ff ))(t) = (F −1 F )(t), ∀ t ∈ R, sau f = (F −1 F)(f ),

F F −1
ceea ce sugerează schema f 7→ Ff 7→ f şi justifică atât adjectivul ”inversă”
asociat noţiunii introduse ı̂n Definiţia 3.2, cât şi notaţia adoptată.
În realitate ı̂nsă, simbolul F −1 nu semnifică inversa ı̂n sens clasic a ope-
ratorului F: ı̂ntr-adevăr, operatorul F : L1 (R) → L∞ (R) nu este injectiv,
deci nu este nici inversabil. De aceea, ne interesează să determinăm anumite
submulţimi (sau subspaţii) X ale spaţiului L1 (R) astfel ı̂ncât restricţia lui F
la X să fie injectivă.
Se demonstrează ([1], [24], [44]) că aplicaţia F = F|X : X → Y , cu Y =
F(X), este injectivă (deci inversabilă) dacă X = L1 (R)∩C(R) sau dacă X este
mulţimea funcţiilor de clasă L1 (R) ∩ C 2 (R) cu proprietatea {f ′ , f ′′ } ⊆ L1 (R);
ı̂n ultima situaţie, se arată că Y ⊂ L1 (R).
O rezolvare elegantă a inversabilităţii operatorului F are loc dacă X =
S(R) sau X = L2 (R), situaţie ı̂n care Y = X, [1], [24], [44].

3.3. Transformatele Fourier integrale inverse prin sin şi cos

Fie f ∈ L1 (0, ∞) o funcţie-semnal dată şi Fs f , Fc f transformatele sale
Fourier prin sin, respectiv cos.
Transformarea Fourier integrală 147

Formula integrală Fourier din Corolarele 5.5 şi 5.6, Capitolul 1, admite
următoarele reprezentări:
Z
2 ∞
(3.3) f (t) = (Fc f )(ω) cos ωtdω, ∀ t > 0,
π 0
respectiv
Z ∞
2
(3.4) f (t) = (Fs f )(ω) sin ωtdω, ∀ t > 0.
π 0

3.3.1. Definiţie
Dacă funcţia g ∈ L1 (0, ∞) este dată, atunci funcţiile Gcos : (0, ∞) → K şi
Gsin : (0, ∞) → K date de egalităţile
Z
2 ∞
Gcos (t) = g(ω) cos ωtdω, ∀ t > 0
π 0
şi Z ∞
2
Gsin (t) = g(ω) sin ωtdω, ∀ t > 0
π 0
se numesc transformatele Fourier integrale inverse prin cos, respectiv
sin ale funcţiei g şi se notează Fc−1 {g(ω); t}, respectiv Fs−1 {g(ω); t}.
Astfel, relaţiile (3.3) şi (3.4) devin:

f (t) = Fc−1 {Fc (f ; ω); t}, ∀ t > 0,

respectiv
f (t) = Fs−1 {Fs (f ; ω); t}, ∀ t > 0,
ceea ce justifică denumirea dată funcţiilor Gcos şi Gsin .

3.4. Exemple. Aplicaţii

3.4.1. Exemplu
Să se determine spectrul, amplitudinea şi faza ı̂n frecvenţă pentru funcţia
(semnalul-timp)

1
f : R → C, f (t) = , t ∈ R.
t2 + 4t + 8
148 Capitolul 2

Rezolvare Z ∞
e−jωt
F (ω) = dt
−∞ t2 + 4t + 8
(i) Dacă ω < 0, atunci din (6.2) capitolul 5, partea ı̂ntâi, cu λ = −ω
primim:
 
e−jωz e−jωz
F (ω) = 2πjRez 2
; −2 + 2j = 2πj
z + 4z + 8 2z + 4 z=−2+2j

e−jω(−2+2j) π π
= 2πj = e2ω e2jω = e2ω (cos 2ω + j sin 2ω).
4j 2 2
(ii) Dacă ω > 0, punând t = −x ı̂n F (ω) rezultă:
Z ∞
ejωx
F (ω) = dx
−∞ x2 − 4x + 8

şi din (6.2), capitolul 5, partea ı̂ntâi, cu λ = ω obţinem:

 
ejωt ejωz
F (ω) = 2πjRez ; 2 + 2j = 2πj
z 2 − 4z + 8 2z − 4 z=2+2j

ejω(2+2j) π π
= 2πj = e−2ω e2jω = e−2ω (cos 2ω + j sin 2ω).
4j 2 2
(iii) Dacă ω = 0, utilizând (5.6), cap.5, partea ı̂ntâi deducem:
Z ∞  
1 1
F (ω) = 2
dt = 2πjRez ; −2 + 2j
−∞ t + 4t + 8 z 2 + 4z + 8

1 1 π
= 2πj = 2πj = .
2z + 4 z=−2+2j 4j 2
Din (i), (ii) şi (iii) rezultă
π −2|ω| 2jω
F (ω) = e e , ∀ ω ∈ R.
2
Mai departe,
π −2|ω|
A(ω) = |F (ω)| = e , ∀ω∈R
2
şi
φ(ω) = arg F (ω) = 2ω (mod 2π).
Transformarea Fourier integrală 149

3.4.2. Exemplu
Să se calculeze transformata Fourier prin sinus a semnalului
1
f : (0, ∞) → C, f (t) = , t > 0.
t(t4 + 4)

Rezolvare
Z ∞ Z ∞
sin ωt 1 sin ωt
F (ω) = 4
dt = dt, ω > 0,
0 t(t + 4) 2 −∞ t(t4 + 4)

utilizând paritatea integrandului (integrala se ia ı̂n valoare principală).

cos ωt
Mai departe, deoarece funcţia t 7→ 4 este impară, primim via (6.2),
t(t + 4)
cap.5, partea ı̂ntâi:
Z ∞ Z ∞
1 ejωt 1 ejωt
F (ω) = Im 4
dt = dt
2 −∞ t(t + 4) 2j −∞ t(t4 + 4)

1
= πj[2Rez(f ; −1 + j) + 2Rez(f ; 1 + j) + Rez(f ; 0)],
2j
ejωz
unde f (z) = , ω > 0; ı̂ntr-adevăr ecuaţia z 4 + 4 = 0 ⇔ (z 2 + 2)2 −
z(z 4 + 4)
(2z)2 = 0 ⇔ (z 2 − 2z + 2)(z 2 + 2z + 2) = 0 are rădăcinile 1 ± j şi −1 ± j,
deci f are polii simpli 0, 1 ± j, −1 ± j. Întrucât

ejωz 1
Rez(f ; 0) = =
z ′ (z 4 + 4) z=0 4

iar pentru z1 ∈ {−1 + j, 1 + j} avem

ejωz ejωz1 ejωz1 1

Rez(f ; z1 ) = = 4 = = − ejωz1 ,
z(z 4 + 4)′ z=z1 4z1 4(−4) 16

obţinem:  
π 1 −jω−ω jω−ω 1
F (ω) = − (e +e )+
2 8 4
 
π ejω + e−jω π
= 1 − e−ω = (1 − e−ω cos ω), ∀ ω > 0.
8 2 8
150 Capitolul 2

3.4.3. Să se determine semnalul f ∈ L1 (R) care satisface egalitatea

Z ∞
2
f (t)e−jωt dt = ω 2 e−4ω , ω ∈ R.
−∞
Z ∞
Observaţie. O egalitate de forma f (t)e−jωt dt = g(ω), ω ∈ R, unde
−∞
g ∈ L1 (R) este un semnal dat, iar f ∈ L1 (R) este semnalul-funcţie necunos-
cut se numeşte ecuaţie integrală Fourier. Pentru rezolvare observăm că
egalitatea se scrie sub forma F(f ; ω) = g(ω), deci f (t) = F −1 (g; t), t ∈ R.
Alte tipuri de ecuaţii integrale Fourier sunt
Z ∞ Z ∞
f (t) cos ωtdt = g(ω), ω > 0 şi f (t) sin ωtdt = g(ω), ω > 0,
0 0

unde f, g ∈ L1 (0, ∞). Soluţiile lor sunt

f (t) = Fc−1 (g; t), t > 0 respectiv f (t) = Fs−1 (g; t), t > 0.
2
Rezolvare. Avem f (t) = F −1 (ω 2 e−4ω ; t), deci:
Z ∞
1 2 ω=−x
f (t) = ω 2 e−4ω ejωt dω ====
2π −∞
Z ∞
1 2 1 2
= x2 e−4x e−jxt dx = F(x2 e−4x ; t)
2π −∞ 2π
1 2 2 1 2
= j (F(e−4x ; t))′′ = − (F(e−4x ; t))′′ ,
2π 2π
ı̂n conformitate cu Teorema 2.10, unde n = 2, iar rolurile lui t şi ω sunt
preluate, respectiv, de x şi t. Obţinem
Z ∞ Z ∞
jt 2 t2
F(e −4x2
; t) = e−4x2 −jxt
e dx = e−(2x+ 4 ) − 16 dx
−∞ −∞
Z ∞ √
2x+ jt =u 2 /16 1 2 π −t2 /16
===== e−t
4
e−u du = e ,
2 −∞ 2
deci √
π −t2 /16 ′′ 1 2
f (t) = − (e ) = √ (8 − t2 )e−t /16 .
4π 256 π
3.4.4. Să se rezolve ecuaţia integrală Fourier
Z ∞
1
f (t) sin ωtdt = , ω > 0, a > 0 dat.
0 ω(ω + a2 )2
2
Transformarea Fourier integrală 151

 
1
Rezolvare. Avem f (t) = Fs−1 ; t , deci:
ω(ω 2 + a2 )2
Z ∞ Z ∞
2 sin ωt 2 1 ejωt
f (t) = 2 2 2
dω = · Im dω
π 0 ω(ω + a ) π 2 −∞ ω(ω 2 + a2 )2

    
1 ejωt ejωt
= Im 2πjRez ; aj + πjrez ;0
π ω(ω 2 + a2 )2 ω(ω 2 + a2 )2
"  ′ #
ejωt ejωt
= Re 2 lim + ′ 2
ω→aj ω(ω + aj)2 ω (ω + a2 )2 ω=0

 jωt 
e [jtω(ω + aj) − (ω + aj) − 2ω] 1
= Re 2 + 4
ω 2 (ω + aj)3 ω=aj a
 
e−at (−2a2 tj − 4aj) 1 1 h −at
 a i
= Re 2 + 4 = 1 − e 1 + t
a2 · 8a3 j a a4 2

4 Transformata Fourier a produsului de

convoluţie
Reamintim că produsul de convoluţie a două semnale f, g ∈ L1 (R) este
semnalul f ∗ g ∈ L1 (R), definit prin (vezi §1.4, Cap.1):
Z ∞
(f ∗ g)(t) = f (x)g(t − x)dx, ∀ t ∈ R.
−∞

Notăm F (ω) = F(f ; ω) şi G(ω) = F(g; ω).

4.1. Teorema produsului de convoluţie

Dacă f, g ∈ L1 (R), atunci f ∗ g ∈ L1 (R) şi are loc egalitatea

F(f ∗ g; ω) = F(f ; ω) · F(g; ω), ∀ ω ∈ R,

adică F(f ∗ g) = Ff · Fg.

152 Capitolul 2

Demonstraţie
Utilizând Teorema lui Fubini şi Proprietatea 2.3.1, obţinem:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
−jωt −jωt
F(f ∗ g; ω) = (f ∗ g)(t)e dt = e dt f (x)g(t − x)dx
−∞ −∞ −∞
Z ∞ Z ∞ Z ∞
−jωt
= f (x)dx g(t − x)e dt = f (x)e−jωx (Fg)(ω)dx
−∞ −∞ −∞
Z ∞
= (Fg)(ω) f (x)e−jωx dx = (Fg)(ω)(Ff )(ω)
−∞

= F(f ; ω)F(g; ω), ∀ ω ∈ R.

4.2. Teoremă
Dacă f, g ∈ S, atunci Ff ∗ Fg = 2πF(f g).

Demonstraţie

Z ∞
(Ff ∗ Fg)(ω) = (F ∗ G)(ω) = F (x)G(ω − x)dx
−∞
Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞
−j(ω−x)t −jωt
= F (x)dx g(t)e dt = g(t)e dt F (x)ejtx dx
−∞ −∞ −∞ −∞
Z ∞ Z ∞
−jωt −1
= 2π g(t)e F (F ; t)dt = 2π g(t)F −1 (Ff ; t)e−jωt dt
−∞ −∞
Z ∞
= 2π g(t)f (t)e−jωt dt = 2πF(f g)(ω), ∀ ω ∈ R,
−∞

deci Ff ∗ Fg = 2πF(f g).

4.3. Observaţii
(i) Egalitatea din Teorema 4.2 are loc, de asemenea, dacă f, g ∈ L1 (R),
iar Ff şi Fg sunt de clasă L1 (R) ∩ C(R).
(ii) Aplicând F −1 egalităţilor din Teoremele 4.1 şi 4.2 primim, ∀ f, g ∈ S:
Z ∞
1
(f ∗ g)(t) = F (ω)G(ω)ejωt dω, ∀ t ∈ R
2π −∞
Transformarea Fourier integrală 153

şi
Z ∞
1 −1 1
f (t)g(t) = F (F ∗ G; t) = 2 (F ∗ G)(ω)ejωt dω, ∀ t ∈ R.
2π 4π −∞

Prima egalitate are loc ı̂n condiţiile mai generale f ∈ L2 (R), g ∈ L1 (R).

4.4. Teorema lui Parseval

Dacă f ∈ L2 (R), atunci are loc egalitatea
Z ∞ Z ∞
2
2π |f (t)| dt = |F(f, ω)|2 dω
−∞ −∞

sau Z ∞ Z ∞
2
|f (t)| dt = e ; ν)|2 dν.
|F(f
−∞ −∞

Demonstraţie
În prima egalitate din Observaţia 4.3.(ii) luăm t = 0 şi obţinem
Z ∞ Z ∞
(4.1) 2π f (x)g(−x)dx = F (ω)G(ω)dω.
−∞ −∞

Fie acum g(t) = f (−t); rezultă

G(ω) = F{f (−t); ω} = F{f (t); −ω} = (Ff )(ω) = F (ω),

ı̂n conformitate cu Proprietăţile 2.4.2 (aplicate funcţiei f ) şi 2.7.2 (unde ω :=

−ω). Astfel (4.1) devine:
Z ∞ Z ∞
2π f (x)f (x)dx = F (ω)F (ω)dω,
−∞ −∞

adică egalitatea din enunţ (ı̂ntrucât |z|2 = z · z, ∀ z ∈ C).

4.5. Interpretarea energetică a Teoremei lui Parseval

Energia unui semnal f ∈ L2 (R) este (vezi §2.3, Cap.1)
Z ∞
E(f ) = |f (t)|2 dt.
−∞
154 Capitolul 2

1
Pe de altă parte, ”mărimea” |Ff (ω)|2 dω reprezintă energia degajată de
2π
armonicele lui f (t) situate ı̂ntr-o bandă de frecvenţă de lăţime dω şi conţinând
frecvenţa ω. Funcţia S(ω) = |(Ff )(ω)|2 se numeşte densitatea spectrală a
energiei sau caracteristica spectrală energetică, iar
Z ∞ Z ∞
1
E(Ff ) = E(F ) = |F (ω)|2 dω = |Fe (ν)|2 dν
2π −∞ −∞

este energia spectrală.

Astfel, formula lui Parseval (Teorema 4.4) se scrie sub forma

E(f ) = E(Ff ) ⇔ E(f ) = E(F )

şi exprimă o lege de conservare a energiei prin transfuriere.

5 Teorema eşantionării
5.1. Introducere
Fiind dat un semnal periodic de energie finită, i.e. f ∈ L2P (0, T ),
s-a demonstrat (Secţiunea 4.1, Cap.1) că, notând
Z T  
1 2πj
cn = f (t) exp − nt dt, n ∈ Z,
T 0 T

are loc egalitatea

∞
X  
2πj
f (t) = cn exp nt .
n=−∞
T

Astfel, semnalul periodic f este bine determinat prin cunoaşterea spectrului

său, deci printr-o informaţie spectrală discretă (Secţiunea 4.3, Cap.1).
Se pune problema unui rezultat similar pentru semnale-funcţie continuale f
care nu sunt periodice. Menţionăm că pentru prelucrarea numerică a semnale-
lor continuale, se efectuează o eşantionare ı̂n domeniul timp. Fie xn = f (nT ),
n ∈ Z; la fiecare T secunde semnalul este transformat ı̂ntr-un şir de impulsuri
(echidistante), de pas T . În timp real, ı̂ntre fiecare pereche de eşantioane con-
secutive (nT, (n + 1)T ), n ∈ Z, calculatorul prelucrează informaţia obţinută
anterior. Întrebarea este dacă (şi ı̂n ce condiţii) prin eşantionare nu se pierde
informaţie, adică ı̂n ce condiţii semnalul-funcţie f poate fi reconstruit din
eşantioanele sale.
Transformarea Fourier integrală 155

Teorema care urmează reprezintă un rezultat fundamental din teoria sem-

nalelor afirmând, ı̂n esenţă, că pentru o clasă largă de semnale prin eşantionare
nu se pierde informaţie. Teorema eşantionării a fost obţinută, ı̂n forma sa ma-
tematică, de către matematicianul englez Whittacker (1915) şi a fost regăsită
de către inginerul rus Kotelnikov (1933); ea a fost aplicată ı̂n tehnologia
comunicaţiilor de către inginerul american Shannon, ı̂ncepând cu mijlocul se-
colului al XX-lea.
Înainte de a formula teorema eşantionării numită, după autorii săi, Teo-
rema WKS, introducem următoarea noţiune:

5.2. Definiţie
Fie semnalul f ∈ L2 (R) şi numărul b > 0 date. Spunem că semnalul (de
energie finită) f este cu bandă mărginită de frecvenţă de lăţime 2b sau
că f este limitat ı̂n bandă de lăţime 2b dacă (Ff )(ω) = 0, ∀ ω ∈ R cu
|ω| ≥ b (altfel spus, suppFf ⊆ [−b, b]).
Similar, pentru a > 0 dat, un semnal f : R → K, cu suppf ⊆ [−a, a] se
numeşte semnal de durată finită, concentrat ı̂n intervalul [−a, a].

5.3. Teorema eşantionării (Teorema WKS)

π
Fie b > 0 un număr real dat şi T = (numit ”pas de eşantionare”). Dacă
b
f ∈ L2 (R) este un semnal (de energie finită) cu bandă mărginită de frecvenţă
de lăţime 2b, atunci are loc egalitatea:
∞
X ∞
X
(5.1) f (t) = f (nT )sa[b(t − nT )] = f (nT )sa(bt − nπ),
n=−∞ n=−∞

cu convergenţă ı̂n L2 (R).

Dacă, ı̂n plus, f este o funcţie continuă, atunci egalitatea (5.1) are loc
punctual, pentru orice t ∈ R.

5.4. Corolar
În ipotezele Teoremei WKS are loc formula de interpolare a lui Car-
tright:
∞
sin bt X (−1)n
f (t) = f (nT ) .
b n=−∞ t − nT
156 Capitolul 2

Demonstraţie
Avem
sin(bt − nπ) (−1)n sin bt sin bt (−1)n
sa[b(t − nT )] = = = ,
bt − nπ b(t − nT ) b t − nT

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

5.5. Observaţie
Deoarece seria care exprimă f (t) ı̂n Teorema WKS (formula (5.1)) are o
infinitate de termeni, ı̂n practică se utilizează o aproximare a sa, anume:
N
X
f (t) ≈ f (nT )sa(bt − nπ),
n=−N

cu N > 1 potrivit ales.

4
Exemplu. Fie f (t) = e−2|t| , t ∈ R. Se obţine F (ω) = . Luăm
+4 ω2
3 π 2π
b = 1500Hz = (ms)−1 , deci T = = ms. Putem admite, de asemenea,
2 b 3
că f este ”concentrat” ı̂n intervalul I = [−20, 20], deoarece f (t) ≈ 0, ∀ t ∈ R
cu |t| > 20. Alegem momentele de eşantionare astfel ı̂ncât −20 ≤ nT ≤ 20 ⇔
20 30
|n| ≤ = ≈ 9, 5. În concluzie, semnalul f (t) este bine determinat prin
T π    
2nπ 4π
cele 19 eşantioane f = exp − |n| , |n| ≤ 9:
3 3
9
X    
2nπ 3
f (t) ≈ f sa t − nπ .
3 2
n=−9

5.6. O reformulare a Teoremei WKS

ωmax b
Fie νmax = = . Frecvenţa νmax se numeşte frecvenţa lui Ny-
2π 2π
quist, iar νs = 2νmax se numeşte frecvenţa lui Shannon. Teorema WKS
poate fi enunţată astfel:
Orice semnal continuu f (t), limitat ı̂n bandă, având frecvenţa maximă
b
νmax = poate fi reconstituit din eşantioanele sale cu condiţia ca pasul (rata)
2π
1
de eşantionare să fie egal cu .
νs
Transformarea Fourier integrală 157

6 Complemente privind transformata Fourier

6.1. Localizare ı̂n timp şi frecvenţă. Principiul indeterminis-
mului
Z ∞
Fie f ∈ L2 (R) un semnal dat, E(f ) = kf k22 = |f (t)|2 dt energia sa şi
−∞
F (ω) = (Ff )(ω) = fb(ω) spectrul său Fourier. Presupunem că funcţiile tf (t)
şi ωF (ω) sunt de clasă L2 (R). Definim următoarele noţiuni relativ la semnalul
f: Z ∞
1
(i) Centrul temporal: t∗ = t|f (t)|2 dt
E(f ) −∞
(ii) Raza temporală: ∆t > 0, unde
Z ∞
1
(∆t)2 = 2 (t − t∗ )2 |f (t)|2 dt.
E (f ) −∞
(iii) Durata utilă: intervalul de timp [t∗ − ∆t, t∗ + ∆t].
Similar se definesc noţiunile de centru frecvenţial ω ∗ (sau ν ∗ ), rază
frecvenţială ∆ω (sau ∆ν) şi bandă de frecvenţă utilă [ω ∗ − ∆ω, ω ∗ + ∆ω]
(sau [ν ∗ − ∆ν, ν ∗ + ∆ν]), prin ı̂nlocuirea ı̂n integralele de la (i) şi (ii), a lui t
ω
cu ω (sau ν = ) şi a lui f (t) cu F (ω) (sau Fe(ν) = F (2πν), vezi secţiunea
2π
1.1).
Următorul rezultat arată că semnalele nenule nu pot fi localizate exact atât
ı̂n timp, cât şi ı̂n frecvenţă (de altfel, suppf şi supp(Ff ) nu pot fi simultan
mărginite, dacă f 6= 0).

6.1.1. Teoremă (Principiul indeterminismului sau

Principiul incertitudinii)
Dacă f : R → K este un semnal nenul astfel ı̂ncât
{f, f ′ , f (t), ω(Ff )(ω)} ⊆ L2 (R),
atunci are loc inegalitatea
1
(∆t)(∆ν) ≥ .
4π
1
O formă echivalentă a inegalităţii de mai sus este (∆t)(∆ω) ≥ .
2
Interpretare fizică: dacă ∆ν este ”mic” (adică banda de frecvenţă este
restrânsă (concentrată)), atunci ∆t (adică banda utilă a semnalului ı̂n timp)
trebuie să fie ”mare”. Reciproc, pentru a concentra studiul ı̂n timp al unui
semnal, trebuie să mărim gama de frecvenţe.
158 Capitolul 2

6.2. Corelaţie. Spectru ı̂ncrucişat

Dacă f, g ∈ L1 (R), sunt semnale date, definim funcţia lor de corelaţie
(numită şi funcţie de intercorelaţie) prin
Z ∞
(6.1) C(f, g; t) = f (t + τ )g(τ )dτ, ∀ t ∈ R.
−∞

Funcţia t 7→ A(f ; t) = C(f, f ; t), t ∈ R, se numeşte funcţia de

autocorelaţie.
Observăm că C(f, g; t) = C(g, f ; −t), ∀ t ∈ R.
Funcţia de corelaţie evaluează din punct de vedere energetic relaţia dintre
semnalele f şi g.
Aplicând transformata Fourier egalităţii (9.1) şi notând

F (ω) = F(f ; ω), G(ω) = F(g; ω) şi S(f, g; ω) = F(C; ω),

obţinem:

(6.2) S(f, g; ω) = F (ω)G(ω), ∀ ω ∈ R.

Funcţia S(f, g; ·) dată prin relaţia (6.2) se numeşte spectrul ı̂ncrucişat

(cross-spectrum) al semnalelor f şi g şi se utilizează ı̂n studiul semnalului
vocal. Autospectrul semnalului f este

AS(f ; ω) = S(f, f ; ω) = F (ω)F (ω) = |F (ω)|2 , ω ∈ R,

adică pătratul amplitudinii lui f (Secţiunea 1.2).

7 Transformata Fourier multidimensională

Fiind dat numărul real p > 0, notăm cu Lp (Rn ) mulţimea semnalelor
n-dimensionale f : Rn → K, cu proprietatea că funcţia f p este absolut inte-
grabilă pe Rn , adică integrala
Z Z ∞Z ∞ Z ∞
p
|f (t)| dt = ... |f (t1 , t2 , . . . , tn )|p dt1 dt2 . . . dtn
−∞ −∞ −∞
Rn

există şi este finită.

Notăm (ω, t) = ω1 t1 + ω2 t2 + · · · + ωn tn , unde ω = (ω1 , ω2 , . . . , ωn ) ∈ Rn şi
t = (t1 , t2 , . . . , tn ) ∈ Rn .
Transformarea Fourier integrală 159

7.1. Definiţie
Fiind dat semnalul f ∈ L1 (Rn ), funcţia Fn : Rn → K,
Z
(7.1) Fn (ω) = f (t)e−j(ω,t) dt, ω ∈ Rn ,
Rn

se numeşte transformata Fourier integrală n-dimensională (TFI-n) a

semnalului f .
Notaţie. Fn (ω) = fbn (ω) = (Fn f )(ω) = Fn (f ; ω).

7.2. Proprietăţi ale TFI-n

(i) Liniaritatea

Fn (αf + βg) = αFn (f ) + βFn (g), ∀ f, g ∈ L1 (Rn ), ∀ α, β ∈ K

(ii) Pentru orice f ∈ L1 (Rn ), funcţia Fn f = Fn , definită prin (7.1), este

continuă, mărginită şi tinde la zero spre infinit.
(iii) Dacă f ∈ L2 (Rn ), atunci are loc formula de inversare
(reconstrucţie)
Z
−n
f (t) = (2π) (Ff )(ω)ej(ω,t) dω.
Rn

7.3. Transformata Fourier bidimensională

Notând (x, y) = (t1 , t2 ) şi ω = (ω1 , ω2 ), primim ∀ f ∈ L1 (R2 ):

F2 {f (x, y); ω} = (F2 f )(ω1 , ω2 ) = F2 (ω1 , ω2 )

Z ∞ Z ∞
= f (x, y)e−j(xω1 +yω2 ) dxdy, ∀ ω = (ω1 , ω2 ) ∈ R2 .
−∞ −∞

Dacă T ∈ S2′ este o distribuţie bidimensională, definim transformata Fou-

rier bidimensională a distribuţiei T prin:

hF2 T, ϕi = hT, F2 ϕi, ∀ ϕ ∈ S2 .

160 Capitolul 2

7.3.1. Proprietăţi ale transformatei Fourier bidimensionale

(i) Liniaritatea, vezi 7.2.(i)
(ii) Separabilitatea F2 {f (x)g(y); ω1 , ω2 } = F(f ; ω1 )F(g; ω2 )
1 n ω1 ω2 o
(iii) Scalarea F2 {f (ax, by); ω1 , ω2 } = F2 f (x, y); , ,
|a||b| a b
∀ a, b ∈ R ∗

(iv) Translaţia F2 {f (x − a, y − b); ω} = e−j(aω1 +bω2 ) F2 {f (x, y); ω},

∀ a, b ∈ R
(v) Modularea F2 {f (x, y)ej(ax+by) ; ω} = F2 {f (x, y); ω1 − a, ω2 − b},
∀ a, b ∈ R
(vi) Convoluţia F2 {f (x, y) ∗ g(x, y); ω} = F2 (f ; ω)F2 (g; ω)
(vii) Înmulţirea F2 {f (x, y)g(x, y); ω} = F2 (f ; ω) ∗ F2 (g; ω)
Z ∞Z ∞
În cazul n = 2, f (x, y) ∗ g(x, y) = f (x − α, y − β)g(α, β)dαdβ,
−∞ −∞
∀ (x, y) ∈ R2
(viii) Conjugarea F2 {f (x, y); ω} = F 2 {f (x, y); −ω},
unde −ω = (−ω1 , −ω2 )

7.4. Aplicaţii ale transformării Fourier ı̂n prelucrarea imaginilor

7.4.1. Transmisia Radio
Utilizează transformarea Fourier unidimensională F1 (notată cu F ı̂n pri-
mele nouă paragrafe ale acestui capitol). Transmisia Radio se realizează, ı̂n
mod esenţial, după următoarea schemă (vezi [44]):

EMISIE ZGOMOT RECEPŢIE

6

?
? F1−1
f (t) -1
F
(F1 f )(ω) - CANAL DE - (F1 f )a (ω) ≈ (F1 f )(ω) - fa (t) ≈ f (t)
TRANSMISIE

unde fa şi (F1 f )a reprezintă semnalul f respectiv spectrul său F1 f , ”alterate”

ı̂n urma ”zgomotului” (factorilor perturbatori) care afectează transmisia.

7.4.2. Transmisia imaginilor

Unei imagini 2-dimensionale alb-negru, identificată cu o submulţime D ⊆
R2 , i se ataşează funcţia de strălucire f : R2 → R având suppf ⊆ D, funcţie
Transformarea Fourier integrală 161

care asociază fiecărui punct (x, y) nivelul de gri f (x, y) ı̂n acel punct. Practic,
se alege o reţea discretă 2-dimensională şi se ”măsoară” f doar ı̂n nodurile
reţelei, numite pixeli; astfel, ı̂n televiziune se consideră reţele de 512 × 512
pixeli.
Schema de transmisie a imaginilor este similară celei descrise la transmisiile
radio:

EMISIE ZGOMOT RECEPŢIE

? ?
f (x, y) -
F2
(F2 f )(ω1 , ω2 ) - CANAL DE
TRANSMISIE
- (F2 f )a (ω1 , ω2 ) ≈ (F2 f )(ω1 , ω2 ) -
F2−1
fa (x, y) ≈ f (x, y)

unde fa şi (F2 f )a reprezintă semnalul ”alterat”, respectiv ”spectrul alterat”

de ”zgomot” (factori perturbatori).

8 Probleme
Enunţuri
1. Să se calculeze spectrul Fourier, amplitudinea şi faza ı̂n frecvenţă pentru
fiecare din următoarele semnale f : R → K.
at + b
(i) f (t) = , m ∈ R, n ∈ R∗+ , a ∈ C, b ∈ C
t2
+ 2mt + m2 + n2
1
(ii) f (t) = 2 , m∈R
t − 2mt + m2 + 4
2j
(iii) f (t) = 2
t − 10t + 29
3t − 2
(iv) f (t) = 2
t − 2t + 10 
a − |t|, |t| ≤ a
(v) ”Fereastra triunghiulară” f (t) = ; a>0
0, |t| > a
(vi) f (t) = tn e−t u(t), n ∈ N
2
(vii) ”Fereastra gaussiană” f (t) = e−at , a > 0 şi fn (t) = f (n) (t)

 1, 0 < t < 1/2
(viii) Funcţia lui Haar f (t) = −1, 1/2 < t < 1

0, ı̂n rest
162 Capitolul 2

 2
t
(ix) ”Pălăria mexicană” f (t) = (1 − t2 ) exp −
2
2 /4
(x) f (t) = t2 e−jt
2t − j
(xi) f (t) =
t2 + 2jt + 3
3jt + 2
(xii) f (t) = .
jt2 + (3j − 2)t + j − 3
2. Să se calculeze transformatele Fourier prin cosinus pentru fiecare din
următoarele semnale f : R+ → K.
t2
(i) f (t) =
t6 + 1
t2 + 1
(ii) f (t) = , a>0
(t2 + 4)(t2 + a2 )
t2
(iii) f (t) =
t4 − 6t2 + 25
1
(iv) f (t) = 2 , a>0
(t + 4) (t2 + a2 )
2
3. Să se calculeze Fs (ω) = Fs {f (t); ω} pentru fiecare semnal
f : (0, ∞) → K.
1
(i) f (t) = , a>0
t(t4 + 4a4 )
1
(ii) f (t) = , a>0
t(t8 + 1)
t
(iii) f (t) =
t6 + 1
1
(iv) f (t) = 2
t(t + 4)2
4. Fie Fc (ω) = Fc (f ; ω); Gc (ω) = Fc (g; ω); Fs (ω) = Fs (f ; ω) şi Gs (ω) =
Fs (g; ω). Să se demonstreze egalităţile:
Z ∞ Z
π ∞
(i) Fc (ω)Gs (ω) sin ωxdω = g(t)[f (|x − t|) − f (x + t)]dt, x ∈ R+
0 4 0
Z ∞ Z
π ∞
(ii) Fc (ω)Gc (ω) cos ωxdω = g(t)[f (|x − t|) + f (x + t)]dt,
0 4 0
x ∈ R+
Transformarea Fourier integrală 163

Z ∞ Z ∞
π
(iii) Fc (ω)Gc (ω)dω = f (t)g(t)dt
0 2 0
Z ∞ Z ∞
π
(iv) Fs (ω)Gs (ω)dω = f (t)g(t)dt
0 2 0
5. Să se rezolve ecuaţiile integrale:
Z ∞ ( A
−jωt (a − |ω|), |ω| ≤ a
(i) f (t)e dt = a ; A > 0, a > 0
−∞ 0, |ω| > a
Z ∞ 
−jωt 0, |ω| ≥ 1
(ii) f (t)e dt =
−∞ 1, −1 < ω < 0
Z ∞ 
0, ω≤0
(iii) f (t)e−jωt dt = √ ; f (t) = 0, ∀ t < 0
−∞ 1/ ω, ω > 0
Z ∞
(iv) f (t)e−jωt = ω n e−ω u(ω), ω ∈ R
−∞
Z ∞
ω2
(vi) f (t) cos ωtdt = , ω>0
0 (ω 2 + 1)3
Z ∞
ω2
(vii) f (t) cos ωtdt = , ω>0
0 ω 4 + 64
Z ∞
1
(viii) f (t) cos ωtdt = √ , ω > 0
0 ω
Z ∞
(ix) f (t) sin ωtdt = e−2ω , ω > 0
0
1
6. (i) Se consideră semnalul f ∈ L1 (R) ∩ L2 (R), f (t) = .
(2 − jt)2
Să se determine energia semnalului f , centrul temporal şi centrul frecven-
ţial, raza temporală şi raza frecvenţială, durata utilă şi banda de frecvenţă utilă
şi să se verifice principiul indeterminismului (principiul incertitudinii).
(ii) Să se determine centrul temporal, raza temporală şi durata utilă pentru
semnalul complex f : R → C, f (t) = (t2 − 2jt − 2)−1 .
(iii) Să se determine spectrul ı̂ncrucişat (cross-spectrum) pentru perechea
de semnale f : R → R, f (t) = 2[u(t + 1) − u(t − 1)] şi g : R → R, f (t) =
(t2 + 2t + 5)−1 .
7. Să se calculeze transformatele Fourier 2D pentru următoarele semnale
f ∈ L1 (R2 ):
(i) f (x, y) = exp(−ax2 − by 2 ), (x, y) ∈ R2 , a > 0, b > 0
164 Capitolul 2

(ii) f (x, 2 3 −2x−3y u(x, y); (x, y) ∈ R2 ;

 y) = (x + y )e
1, x ≥ 0, y ≥ 0
u(x, y) =
0, ı̂n rest
 
ts
8. (i) Să se calculeze F ; ω , pentru s = 0 şi s = n, unde
(a + jt)n+1
a ∈ K, Re a > 0, n ∈ N şi să se deducă de aici F{t10 e2t u(−t); ω}.
 
−1 ω2
(ii) Să se calculeze Fc ; t , ω > 0.
ω8 + 1
(iii) Să se calculeze F{tn e−2t cos 3t ·Zu(t); ω}; n ∈ N.
∞
(iv) Să se rezolve ecuaţia integrală f (t)e−jωt dt = g(ω) unde g(ω) =
−∞
 ω −1
sh ∗
, dacă ω ∈ R şi g(0) = 0.
2
(v) Să se calculeze F{(ch at)−1 ; ω}; Za > 0.
∞
(vi) Să se rezolve ecuaţia integrală f (t) sin ωtdt = ω −α , ω > 0, unde
0
α ∈ (0, 1).

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

1. (i) Luăm pentru ı̂nceput a, b ∈ R şi fie F (ω; a, b) = F(f ; ω).
• Dacă ω < 0, atunci

F (ω; a, b) = 2πjRez[f (z)e−jωz ; −m + nj]

az + b −jωt π ωn
= 2πj e = e (−am + b + anj)ejωm .
2z + 2m z=−m+nj n
• Dacă ω > 0, atunci

F (ω; a, b) = 2πjRez[f (−z)ejωz ; m + nj]

π −nω
= e (−am + b − anj)ejωm .
n
Aşadar, dacă a, b ∈ R,
π −n|ω|
F (ω; a, b) =e (b − am − jan sgnω)ejωm , ω ∈ R∗ ;
n
π p
A(ω) = |F (ω; a, b)| = e−n|ω| (am − b)2 + a2 n2 ;
n
φ(ω) = mω + arg(b − am − jan sgnω) (mod 2π).
Transformarea Fourier integrală 165

Dacă a, b ∈ C, atunci

F (ω; a, b) = F (ω; Re a, Re b) + jF (ω; Im a, Im b).

π −2|ω| −jωm
(ii) F (ω) = e e ; ω ∈ R;
2
π −2|ω|
A(ω) = e ; φ(ω) = −mω (mod 2π).
2

(iii) F (ω) = πje−2|ω| e5jω , ω ∈ R,

π
A(ω) = πe−2|ω| ; φ(ω) = + 5ω (mod 2π).
2
π −3|ω|
(iv) F (ω) = e (1 − 9j sgnω)e−jω , ω ∈ R∗
3
π √
A(ω) = e−3|ω| 82, φ(ω) = −ω − (sgnω)arctg 9 (mod 2π).
3

ω
(v) F (ω) = a2 sa2 ; A(ω) = F (ω), φ(ω) = 0
2
n! n!
(vi) F (ω) = n+1
; A(ω) = p ;
(1 + jω) (1 + ω 2 )n+1

φ(ω) = −(n + 1)arctg ω (mod 2π)

r  
π ω2
(vii) F (ω) = exp − ; Fn (ω) = (jω)n F (ω)
a 4a ω ω
(viii) F (ω) = jω · exp(−jω/2) · sa2 ; A(ω) = |ω|sa2
2 2
π
φ(ω) = (sgnω) − ω/2 (mod 2π)
2
√
(ix) F (ω) = 2πω 2 exp(−ω 2 /2)
(vii)
(x) F (ω) = F{t2 exp(−jt2 /4); ω} = j 2 (F{exp(−jt2 /4); ω})′′ ==
√ √
= − 2π(1 − j)(exp(jω 2 ))′′ = 2 2π(1 − j)(2ω 2 − j) exp(jω 2 )

7 πj
(xi) F (ω) = − πj exp(−3ω), dacă ω > 0; F (ω) = exp(ω), dacă ω < 0.
2 2
(xii) F (ω) = 0, dacă ω < 0; F (ω) = 2πe−ω ejω [(5 − 6j)ejω + 3j − 5], ω > 0.
166 Capitolul 2

" √ #
π ω 3
2. (i) exp(−ω/2) 2 cos − exp(−ω/2)
6 2
 π

 [2(a2 − 1)e−aω − 3ae−2ω ], a 6= 2
 2a(a2 − 4)
(ii) Fc (ω) =


 π e−2ω (5 − 6ω), a=2
16
π
(iii) Fc (ω) = e−ω (2 cos 2ω − sin 2ω)
8


 π ae−2ω (2ω + 1)(a2 − 4) − 8ae−2ω + 16e−aω

 32 , a 6= 2
(a2 − 4)2
(iv) Fc (ω) =


 π e−2ω (4ω 2 + 6ω + 3),

a=2
512
π
3. (i) Fs (ω) = 4 (1 − e−aω cos aω)
8a
   
π −ω sin π/8 π −ω sin 3π/8 3π
(ii) Fs (ω) = 2− e cos ω cos −e cos ω cos
4 8 8
" √ √ !#
π −ω ω 3 √ ω 3
(iii) Fs (ω) = e − e−ω/2 cos − 3 sin
3 2 2
π
(iv) Fs (ω) = [1 − (ω + 1)e−2ω ]
16
4. Să demonstrăm (ii). Avem:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
Fc (ω)Gc (ω) cos ωxdω = Fc (ω) cos ωx g(t) cos ωtdt
0 0 0
Z ∞ Z ∞
= g(t)dt Fc (ω) cos ωx cos ωtdω
0 0
Z ∞
1
= g(t)dt Fc (ω)[cos ω|x − t| + cos ω(x + t)]dω
2 0
Z
1 π ∞
= · g(t)[Fc−1 (Fc (ω); |x − t|) + Fc−1 (Fc (ω); x + t)]dt
2 2 0
Z
π ∞
= g(t)[f (|x − t|) + f (x + t)]dt.
4 0
 
Aa 2 at
5. (i) f (t) = sa
2π 2
Transformarea Fourier integrală 167

 1
 −jt
− jt−jt ), t 6= 0
 2πt2 (1 − e

(ii) f (t) =


 3 , t=0
4π
r
1+j 2 n!
(iii) f (t) = , t>0 (iv) f (t) =
4 πt 2π(1 − jt)n+1
t + 4 −t/2 1 −t 2
(v) f (t) = 1 − e (vi) f (t) = e (t − t − 1)
8 8
1 2t
(vii) f (t) = e (cos 2t − sin 2t)
16
p 2t
(viii) f (t) = 2/(πt) (ix) f (t) =
π(t2 + 4)
π 8 p 3
6. (i) E(f ) = ; ∆t = √ ; ∆ω = 2 6(3π 2 − 3π + 1); t∗ = 0; ω ∗ = π;
   16 π  2
8 8 3π 3π
−√ , √ ; − ∆ω, + ∆ω .
π π 2 2
r " r r #
π ∗ 2 2 2
(ii) E(f ) = ; t = 0; ∆t = 2 ; −2 ,2 .
4 π π π
(iii) F (ω) = 4sa(ω); G(ω) = π exp(−|ω|) exp(jω);

S(f, g, ω) = F (ω)G(ω) = 4π exp(−|ω|)sa(ω) exp(−jω).

 
π ω12 ω22
7. (i) F (ω1 , ω2 ) = √ exp − −
ab 4a 4b
(2 + jω1 )2 + (3 + jω2 )3
(ii) F (ω1 , ω2 ) = 2 3
.
 (2 + jω + jω2 )4
 1 ) Z(3∞
1 e−jωt
8. (i) F ; ω = dt = Fn (ω)
(a + jt)n+1 −∞ (a + jt)
n+1
Integrandul are polul tk = ja, multiplu de ordin (n + 1), cu Im tk > 0.
Dacă ω < 0, atunci
 (n)
2πj n+1 e−jωt
F (ω) = lim (t − aj)
n! t→aj (a + tj)n+1

2πj −(n+1) 2π
= j (−jω)n eaω = (−1)n ω n eaω .
n! n!
168 Capitolul 2

Dacă ω > 0, atunci

Z ∞
ejωx
Fn (ω) = dx = 0,
−∞ (a − jx)n+1

deoarece integrandul are polul xk = −aj având Im (xk ) = −Re a < 0. Astfel,
2π
Fn (π) = (−1)n ω n eaω u(−ω),
n!
unde ω 6= 0 dacă n = 0.
În conformitate cu Teorema 2.10, obţinem:
n
X
n −n−1 n (n) n aω 1 k
F{t (a + jt) ; ω} = j F (ω) = 2π(−j) e u(−ω) C (aω)k ,
k! n
k=0

unde ω ∈ R∗ .
Mai departe din Teorema simetriei (Proprietatea de dualitate 2.5), pentru
a = 2, n = 10 şi f (t) = (2 + jt)−11 , deducem:

F{F10 (t); ω} = 2πf (−ω),

adică
10!
F{t10 e2t u(−t); ω} = .
(2 − jω)11
  Z
ω2 2 ∞ ω2
(ii)Fc−1 ;t = cos ωtdω = Fc (t).
ω8 + 1 π 0 ω8 + 1
Mai departe deducem:
Z
2 ∞ cos ωt 1h  π π π
dω = exp −t sin sin + t cos
π 0 ω8 + 1 2 8 8 8
   
3π 3π 3π
+ exp −t sin sin + t cos
8 8 8
Derivând această egalitate de două ori, obţinem Fc (t).
(iii) F (ω) = F{e−2t cos 3t · u(t); ω}
Z
1 ∞
= [exp t(−2 + 3j − ω) + exp t(−2 − 3j − ω)]dt
2 0
 
1 1 1
= + .
2 jω + 2 − 3j jω + 2 + 3j
Transformarea Fourier integrală 169

Derivând de n ori obţinem:

 
1 1 1
n! + , ω ∈ R.
2 (jω + 2 − 3j)n+1 (jω + 2 + 3j)n+1

(iv) f (t) = jsgn(−t)th(πt).

2π  πω  h  πω i−1
(v) exp 1 + exp .
a 2a h a
i
απ −1
(vi) f (t) = tα−1 Γ(α) sin .
2
170 Capitolul 2
Capitolul 3

Transformarea Fourier
discretă

1 Preliminarii
Z ∞
Fie F (ω) = f (t)e−jωt dt, ω ∈ R, spectrul Fourier al unui semnal f (t)
−∞
de clasă L1 (R). Există mai multe dificultăţi privind utilizarea practică a aces-
tei formule integrale. În primul rând, calculul integralei ı̂nsăşi este deseori
extrem de dificil; ı̂n plus, chiar dacă spectrul F (ω) se poate determina prin
metode directe, expresia sa este, ı̂n multe situaţii, complicată. De asemenea,
atât semnalul originar f (t) cât şi spectrul său ı̂n frecvenţă F (ω) sunt semnale
continuale; ı̂n practică, ı̂nsă, ne interesează valoarea spectrului pe anumite
puncte date. Toate aceste considerente conduc la ideea unei discretizări atât
pe axa timpului, cât şi pe axa frecvenţelor. Notând cu ∆t, respectiv ∆ω, paşii
de eşantionare, punem ı̂n evidenţă eşantioanele tn = n∆t, t ∈ Z pe axa tim-
pului, respectiv ωm = m∆ω, m ∈ Z, pe axa frecvenţelor. Spectrul eşantionat
este:
X∞ Z (n+1)∆t
F (m∆ω) = f (t)e−jm(∆ω)t dt, m ∈ Z.
n=−∞ n∆t

Utilizând formula aproximativă de calcul integral

Z b
g(t)dt ≈ (b − a)g(a),
a
171
172 Capitolul 3

obţinem:
∞
X
F (m∆ω) ≈ ∆t f (n∆t)e−jmn(∆t)(∆ω) .
n=−∞
Dificultatea acestei formule constă ı̂n faptul că seria care aproximează
spectrul are o infinitate de termeni; de aceea, suntem obligaţi să limităm
transformata la un interval de timp finit, luând ı̂n considerare o ”fereastră”
a semnalului pe un interval de timp ”semnificativ”. Pentru a fixa ideile, să
considerăm intervalul de timp [0, N ∆t], unde numărul N ∈ N∗ este dat şi fie
T = N · ∆t lungimea sa. În ceea ce priveşte ”lungimea” intervalului cores-
punzător din domeniul frecvenţă, se urmăreşte ca paşii de eşantionare ∆t şu
∆ν (unde ω = 2ων) să verifice relaţia N · ∆t · ∆ν = 1 ⇔ N · ∆t · ∆ω = 2π.
Astfel, formula de aproximare a spectrului F (ω) devine:
N −1  
T X T
F (m∆ω) ≈ f n e−2πjmn/N , 0 ≤ m ≤ N − 1.
N N
n=0

În acest mod, se realizează o asociere

 ı̂ntre ”semnalele finite de lungime
T
N ”, (xn )0≤n≤N −1 , unde xn = f n = f (tn ) şi (ym )0≤m≤N −1 , cu ym =
N
N −1
T X
xn exp(−2πjmn/N ). Din motive practice, semnalele de lungime N ,
N
n=0
(xn ) şi (ym ) se extind prin periodicitate la Z.
Notăm cu K N mulţimea semnalelor finite x : Z → K de lungime (perioadă) N .

2 Definiţia transformatei Fourier discrete

2.1. Definiţie
 
2πj
Fie N un număr natural nenul, w = wN = exp şi x : Z → K o
N
funcţie periodică având perioada N (numită semnal finit cu N eşantioane
sau semnal finit de lungime N ). Se numeşte transformata Fourier
discretă (pe scurt TFD) a semnalului x(n) funcţia X : Z → K, unde
N
X −1
X(m) = x(n)w−mn , ∀ m ∈ Z.
n=0

Numărul X(m) se numeşte eşantionul spectrului semnalului x pe

frecvenţa m.
Transformarea Fourier discretă 173

Notaţie. Se scrie X = Fd x sau X = T F Dx, aşa ı̂ncât X(m) =

(Fd x)(m) = Fd {x(n); m} sau X(m) = (T F Dx)(m) = T F D{x(n); m}, uneori
Xm = T F Dxn ; ı̂n anumite situaţii, pentru a pune ı̂n evidenţă numărul N se
(N )
scrie Fd ı̂n loc de Fd .
Observaţie. Deoarece wkN = 1, ∀ k ∈ Z, este clar că X(m + kN ) =
X(m), ∀ m ∈ Z, deci X este o funcţie periodică de perioadă N ; de aceea, ı̂n
Definiţia 2.1 este suficient să scriem 0 ≤ m ≤ N − 1 ı̂n loc de m ∈ Z. Sunt
utile, de asemenea, relaţiile wN = 1, wN/4 = j, wN/2 = −1, w3N/4 = −j,
wkN +r = wr , ∀ k, r ∈ Z.

2.2. Definiţie
(N )
Operatorul Fd = Fd : K N → K N , x ∈ K N 7→ X = Fd x = Fd (x, ·) ∈
N
K se numeşte operator de transformare Fourier discretă.
Procedeul prin care fiecărui semnal x ∈ K N i se asociază transformata sa
Fourier discretă X = Fd x se numeşte transformare Fourier discretă.

2.3. Teoremă (Formula discretă a lui Fourier)

Dacăx : Z→ K este un semnal finit de lungime (perioadă) N ∈ N∗ şi
2πj
w = exp , atunci are loc egalitatea
N

N −1 N −1
1 X mn X
x(n) = w x(k)w−mk , 0 ≤ n ≤ N − 1,
N
m=0 k=0

numită formula discretă a lui Fourier.

Demonstraţie
Să prelucrăm membrul al doilea al formulei, schimbând ordinea de sumare:
N −1 N −1 N −1 N −1
1 X mn X −mk 1 X X
(2.1) w x(k)w = x(k) (wn−k )m
N m=0 N m=0
k=0 k=0

Deoarece

N
X −1  1 − (wn−k )N
(wn−k )m = n−k
, dacă wn−k =6 1
 1 − w
N, dacă w n−k =1
m=0
174 Capitolul 3


6 n
0, dacă k =
= = N δk (n), 0 ≤ k ≤ N − 1, 0 ≤ n ≤ N − 1,
N, dacă k = n

din relaţia (2.1) primim:

N −1 N −1 N −1
1 X mn X −mk 1 X
w x(k)w = ·N · x(k)δk (n) = x(n),
N N
m=0 k=0 k=0

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

2.4. Observaţie
Ţinând seama de Definiţia 2.1, Formula discretă a lui Fourier se poate
scrie:
N −1
1 X
x(n) = X(m)wmn , 0 ≤ n ≤ N − 1.
N
m=0

N −1
1 X
Punând (Gd X)(n) = X(m)wmn , rezultă x(n) = (Gd (Fd x))(n), 0 ≤
N
m=0
n ≤ N − 1, deci x = (Gd Fd )(x), ∀ x ∈ K N ; analog se demonstrează egalitatea
x = (Fd Gd )(x), ∀ x ∈ K N . Ultimele două egalităţi arată că operatorul de
transformare Fourier discretă Fd : K N → K N (Definiţia 2.2) este inversabil şi
Fd−1 = Gd ; astfel este naturală introducerea următoarei noţiuni.

2.5. Definiţia transformatei Fourier discrete inverse

Fie y : Z → K un semnal discret dat, de clasă K N . Funcţia Y : Z → K,
N −1
1 X
unde Y (n) = y(m)wmn , ∀ n ∈ Z, se numeşte transformata Fourier
N
m=0
discretă inversă (TFDI) a semnalului y(m).
Notaţie. Scriem Y = Fd−1 y say Y = T F DI(y), deci

Y (n) = (Fd−1 y)(n) = Fd−1 {y(m); n}.

Are loc egalitatea

x(n) = (Fd−1 (Fd x))(n) = Fd−1 {Fd {x(n); m}; n}, 0 ≤ n ≤ N − 1.

Transformarea Fourier discretă 175

3 Forma matriceală a TFD

Fie x ∈ K N ,
N
X −1
(3.1) X(m) = (Fd x)(m) = x(n)w−mn , 0≤m≤N −1
n=0

şi
N −1
1 X
(3.2) x(n) = (Fd−1 )(m) = X(m)wmn , 0 ≤ n ≤ N − 1.
N
m=0

Notând W = WN = (w−(i−1)(l−1) )1≤i,l≤N , adică

 
1 1 1 ... 1
 1 w −1 w −2 ... w−(N −1) 
 
 1 w−2 w−4 ... w−2(N −1) 
 
 
W =  ... ... ... ... ... ,
 −k 
 1 w w−2k ... w −k(N −1) 
 
 ... ... ... ... ... 
1 w −(N −1) w −2(N −1) ... w −(N −1)2

x = (x(0), x(1), x(2), . . . , x(N − 1))T ,

X = (X(0), X(1), X(2), . . . , X(N − 1))T ,
sistemul de N egalităţi (3.1) care descrie T F D(x), i.e.


 X(0) = x(0) + x(1) + x(2) + · · · + x(N − 1)




 X(1) = x(0) + x(1)w−1 + x(2)w−2 + · · · + x(N − 1)w−(N −1)
 X(2) = x(0) + x(1)w−2 + x(2)w−4 + · · · + x(N − 1)w−2(N −1)

 ...



 X(N − 1) = x(0) + x(1)w−(N −1) + x(2)w−2(N −1) + . . .

 2
+x(N − 1)w−(N −1)

devine

(3.3) X = W x,

iar cele N egalităţi (3.2) care descriu T F DI(X) se scriu sub forma
1
(3.4) x= W X,
N
176 Capitolul 3

unde W este matricea conjugată a matricei W :

 
1 1 1 ... 1
 1 w w2 ... wN −1 
 
 1 w 2 w4 ... w2(N −1) 
 
 
W =  ... ... ... ... ...  = (w(i−1)(l−1) )1≤i,l≤N
 
 1 wk w2k ... wk(N −1) 
 
 ... ... ... ... ... 
2
1 w(N −1) w2(N −1) ... w(N −1)

Într-adevăr, deoarece |w−s | = |w|−s = 1 rezultă w−s · w−s = 1, deci

w−s = ws , 0 ≤ s ≤ (N − 1)2 .
1 1
Din (3.3) şi (3.4) deducem x = (W W )x şi X = (W W )X, ceea ce
N N
reprezintă, de fapt, formula Fourier discretă (Teorema 2.3) şi arată că W W =
1
W W = N IN (unde IN este matricea unitate de ordin N ), adică W −1 = W
N
(egalitate care se poate verifica şi direct).

3.1. Definiţie
Egalităţile (3.3) şi (3.4) reprezintă forma matriceală a TFD.

3.2. Exemple
Să scriem efectiv W2 , W3 , W4 .
(i) Pentru n = 2, avem w2 = eπj = −1, deci
 
1 1
W2 = = W 2,
1 −1

deci
     
X(0) 1 1 x(0) X(0) = x(0) + x(1)
= ⇔
X(1) 1 −1 x(1) X(1) = x(0) − x(1)

şi

 
1
    x(0) = 1 [X(0) + X(1)]

x(0) 1 1 X(0) 2
= ⇔ 1
x(1) 2 1 −1 X(1) 
 x(1) = [X(0) − X(1)]
2
Transformarea Fourier discretă 177

  √
2πj 1 3
(ii) Pentru n = 3, avem w = w3 = exp = − +j , deci (cu
3 2 2
w−1 = w = w2 şi w−2 = w, deoarece w3 = 1):

     
1 1 1 1 1 1 1 1 1
W3 =  1 w−1 w−2  =  1 w w  =  1 w2 w 
1 w−2 w−4 1 w w 1 w w2

     
1 1 1 1 1 1 1 1 1
W 3 =  1 w w2  =  1 w w  =  1 w w2 
1 w2 w4 1 w w 1 w2 w


 X(0) = x(0) + x(1) + x(2)
X(1) = x(0) + w2 x(1) + wx(2)

X(2) = x(0) + wx(1) + w2 x(2)


 1

 x(0) = [X(0) + X(1) + X(2)]

 3




1
x(1) = [X(0) + wX(1) + w2 X(2)]

 3





 1
 x(2) = [X(0) + w2 X(1) + wX(2)]
3

(iii) Pentru n = 4, avem w = w4 = eπj/2 = j, deci w−1 = −j şi

   
1 1 1 1 1 1 1 1
 1 −j −1 j   1 j −1 −j 
W4 =  
 1 −1 1 −1  , W4 =  
 1 −1 1 −1 
1 j −1 −j 1 −j −1 j



 X(0) = x(0) + x(1) + x(2) + x(3)

X(1) = x(0) − jx(1) − x(2) + jx(3)

 X(2) = x(0) − x(1) + x(2) − x(3)

X(3) = x(0) + jx(1) − x(2) − jx(3)
178 Capitolul 3

 1

 x(0) = [X(0) + X(1) + X(2) + X(3)]

 4





 1


 x(1) = 4 [X(0) + jX(1) − X(2) − jX(3)]



 1

 x(2) = [X(0) − X(1) + X(2) − X(3)]



 4





 x(3) = 1
[X(0) − jX(1) − X(2) + jX(3)]
4

4 Proprietăţi ale transformării Fourier discrete

4.1. Liniaritatea

Fd (αx + βy) = αFd x + βFd y, ∀ x, y ∈ K N , ∀ α, β ∈ K

4.2. Periodicitatea
Pentru orice x ∈ K N , funcţia X = Fd este periodică, de perioadă N (deci
X = Fd x ∈ K N ):

X(m + kN ) = X(m), ∀ m ∈ Z, ∀ k ∈ Z

4.3. Deplasări ciclice (ı̂n timp şi frecvenţă)

4.3.1. Fd {x(n − k); m} = w−km Fd {x(n); m}, ∀ x ∈ K N , ∀ k ∈ Z
Aşadar, o deplasare ı̂n timp cu k unităţi a semnalului originar induce o
2π
deplasare adiţională a fazei spectrului cu k, lăsând nemodificat modulul
N
spectrului.

4.3.2. Fd−1 {X(m − k); n} = wkn Fd−1 {X(m); n}, ∀ X ∈ K N , ∀ k ∈ Z.

4.4. Inversiunea ı̂n timp (sau transferul de simetrie)

4.4.1. Fd {x(−n); m} = Fd {x(n); −m}, ∀ x ∈ K N sau

Fd {x(N − n); m} = Fd {x(n); N − m}, ∀ x ∈ K N

Transformarea Fourier discretă 179

Introducând simetrizata semnalului y ∈ K N , anume ys (n) = y(−n) =

y(N − n), ∀ n ∈ Z, primim:

Fd xs = (Fd x)s .

4.4.2. Fd−1 {X(−m); n} = Fd−1 {X(m); −n} sau Fd−1 Xs = (Fd−1 X)s .

4.5. TFD pentru secvenţa complex conjugată

4.5.1. Fd {x(n); m} = F d {x(n); −m}, unde F d : K N → K N , F d x =
Fd x, ∀ x ∈ K N ; pe scurt, T F D(xn ) = X −m .
Altfel scris, Fd x = (F d x)s , ∀ x ∈ K N .

4.5.2. Fd {x(−n); m} = F d {x(n); m}, ∀ x ∈ K N sau T F D(x−n ) = X m ,

Fd xs = Fd x.

4.6. Proprietăţi de paritate

4.6.1. Dacă x ∈ K N este un semnal par (i.e. x(−n) = x(n), ∀ n ∈ Z sau
x(n) = x(N − n), 0 ≤ n ≤ N − 1), atunci X = Fd x este, de asemenea, un
semnal par.

4.6.2. Dacă x ∈ K N este un semnal impar (i.e. x(n) = −x(N − n) sau

x(−n) = −x(n)), atunci X = Fd x este un semnal impar.

4.7. TFD pentru semnale reale

Fie x ∈ RN (adică x este un semnal real, finit de lungime N ). Sunt
adevărate următoarele afirmaţii:

4.7.1. (Fd x)(−m) = (F d x)(m) sau X(−m) = X(m), ∀ m ∈ Z.

4.7.2. Dacă x este par, atunci X = Fd x este real (i.e. Fd x ∈ RN sau

Im X = 0 sau X = X) şi par.

4.7.3. Dacă x este impar, atunci X = Fd x este un semnal imaginar (i.e.

Re Fd x = 0 sau X = −X) şi impar.
Demonstraţiile acestor proprietăţi reprezintă simple exerciţii. Să demon-
străm, de exemplu, proprietăţile 4.3.1 şi 4.7.2.
180 Capitolul 3

N
X −1 NX
−k−1
n−k=i
4.3.1. Fd {x(n − k); m} = x(n − k)w−mn ==== x(i)w−m(k+i)
n=0 i=−k

NX
−k−1 N
X −1
= w−mk x(i)w−mi = w−mk x(i)w−mi = w−mk Fd {x(n); m}.
i=−k i=0

Am utilizat următoarea proprietate a funcţiilor periodice discrete:

N
X −1 NX
+p−1
N
(4.1) Dacă y ∈ K , atunci y(n) = y(n), ∀ p ∈ Z, adică suma a N
n=0 n=p
eşantioane consecutive (termeni consecutivi) ale (ai) şirului yn este aceeaşi.
În cazul nostru, y(n) = x(n)w−mn , p = −k.

N
X −1 N
X −1 0
X
n=−k
4.7.2. X(m) = x(n)w−mn = x(n)wmn === x(−k)w−km
n=0 n=0 k=1−N

0
X N
X −1
= x(k)w−km = x(k)w−km = X(m), via (4.1).
k=1−N k=0

5 Transformata Fourier discretă a produsului

de convoluţie
5.1. Definiţie
Fie x, y semnale finite de lungime N , date (i.e. x, y ∈ K N ). Semnalul
x ∗ y : Z → K,
N
X −1
(x ∗ y)(n) = x(k)y(n − k), ∀ n ∈ Z
k=0

se numeşte produsul de convoluţie (sau convoluţia circulară) a semna-

lelor x şi y.
Observaţie. Se constată imediat că (x ∗ y)(n + N ) = (x ∗ y)(n), ∀ m ∈ N,
deci x ∗ y ∈ K N ; de asemenea, x ∗ y = y ∗ x.

5.2. Teoremă
Dacă x, y ∈ K N atunci au loc egalităţile
Transformarea Fourier discretă 181

5.2.1. Fd (x ∗ y) = Fd x · Fd y sau T F D(x ∗ y) = T F Dx · T F Dy.

5.2.2. N · Fd (x · y) = (Fd x) ∗ (Fd y) sau N · T F D(xy) = (T F Dx) ∗ (T F Dy).

N
X −1 N
X −1
2
5.2.3. |(Fd x)(m)| = N |x(n)|2 , numită formula discretă a lui
m=0 m=0
Parseval.

Demonstraţie
Notăm X = Fd x şi Y = Fd y.

N
X −1
5.2.1. Fd (x ∗ y; m) = (x ∗ y)(n)w−mn
n=0

N −1 N −1
! N −1 N −1
X X X X n−k=i
= x(k)y(n − k) w−mn = x(k) y(n − k)w−mn ===
n=0 k=0 k=0 n=0

N
X −1 NX
−k−1 N
X −1 NX
−k−1
= x(k) y(i)w−m(k+i) = x(k)y −mk y(i)w−mi
k=0 i=−k k=0 i=−k

N
X −1 N
X −1
−mk
= x(k)y y(i)w−mi = Fd (x; m)Fd (y; m) = X(m)Y (m),
k=0 i=0

utilizând pe parcurs (4.1).

N −1
1 X
5.2.2. Fd−1 (X ∗ Y ; n) = (X ∗ Y )(m)wmn
N
m=0

N =1 N −1 N −1 N −1
1 X mn X 1 X X
= w X(k)Y (m − k) = X(k) Y (m − k)wmn
N m=0 N m=0
k=0 k=0

N −1 NX
−k−1
m−k=i 1 X
=== X(k) Y (i)wn(k+i)
N
k=0 i=−k

N −1
! N −1
!
1 X 1 X
=N X(k)wnk Y (i)wni
N N
k=0 k=0
182 Capitolul 3

= N (Fd−1 X)(n)(Fd−1 Y )(n) = N · x(n) · y(n), ∀ n ∈ Z.

Aşadar,
Fd−1 (X ∗ Y ) = N · x · y ⇔ N Fd (xy) = X ∗ Y = (Fd x) ∗ (Fd y).

5.2.3. Din 5.2.1, scris sub forma Fd (x ∗ y; m) = X(m)Y (m) rezultă

(x ∗ y)(n) = Fd−1 (XY ; n) ⇔
N
X −1 N −1
1 X
x(k)y(n − k) = X(m)Y (m)wmn , ∀ n ∈ Z.
N
k=0 m=0
Punând n = 0 ı̂n ultima egalitate obţinem:
N
X −1 N −1
1 X
(5.1) x(k)y(−k) = X(m)Y (m).
N
k=0 m=0

Luăm y(k) = x(−k) şi ı̂n conformitate cu Proprietatea 4.5.2, primim:

Y (m) = Fd {x(−k); m} = F d {x(k); m} = X(m),
iar relaţia (5.1) devine:
N
X −1 N −1 N −1 N −1
1 X X
2
X
x(k)x(k) = X(m)X(m) ⇔ |X(m)| = N |x(n)|2 .
N
k=0 m=0 m=0 n=0

5.3. Corelaţia circulară

Dacă x, y ∈ K N , atunci semnalul x ◦ y ∈ K N , unde
N
X −1
(x ◦ y)(n) = x(k + n)y(k), ∀ n ∈ Z,
k=0
se numeşte corelaţia circulară a semnalelor x şi y. Observăm că, ı̂n general,
x ◦ y 6= y ◦ x. Pe de altă parte, are loc egalitatea
Fd (x ◦ y) = Fd x · F d y = X · Y .
Într-adevăr, observăm că notând z(n) = y(−n) putem scrie x ◦ y = x ∗ z,
deci
Fd (x ◦ y) = Fd (x ∗ z) = X · Z = XY ,
deoarece
Z(m) = (Fd z)(m) = Fd (y(−n); m) = F d {{y(n); m} = Y (m),
ı̂n conformitate cu Proprietatea 4.5.2.
Transformarea Fourier discretă 183

6 Transformata Fourier rapidă

(Fast Fourier Transform)
6.1. Motivaţie
Să reluăm formula de calcul pentru un semnal finit de lungime N :

N
X −1
X(m) = x(n)w−mn , 0 ≤ m ≤ N − 1.
n=0

Calculul direct al eşantionului spectral X(m) pe frecvenţa m necesită N

ı̂nmulţiri (multiplicări) complexe şi N − 1 adunări complexe (includem la
”ı̂nmulţiri” şi produsele cu w0 , w−N/2 pentru N par ş.a.m.d.). În total avem
de efectuat N 2 ı̂nmulţiri (produse) complexe şi N (N − 1) adunări complexe
(presupunem că valorile w−mn , 0 ≤ m, n ≤ N − 1, sunt stocate). Deoa-
rece o ı̂nmulţire complexă revine la patru ı̂nmulţiri reale, iar o adunare reală
ı̂nseamnă două adunări complexe şi ţinând seama că la fiecare produs complex
(a + bj)(c + dj) = ac − bd + j(ad + bc) avem şi două sumări reale, rezultă că
numărul total de ı̂nmulţiri reale este 4N 2 , iar numărul total de sumări reale
este 4N 2 − 2N ; ı̂n final, avem 8N 2 − 2N operaţii reale.
De exemplu, pentru N = 210 = 1024 ar fi necesare 4.194.304 multiplicări
reale şi 8.386.560 operaţii reale (adunări şi ı̂nmulţiri).
Aşadar, calculul direct al TFD prin intermediul computerului ridică se-
rioase probleme legate de timpul de execuţie şi de memoria computerului.
Astfel, practica a impus ı̂n mod evident elaborarea unor algoritmi performanţi
de calcul al TFD; primul algoritm de acest tip, numit ”Fast Fourier Trans-
form” (FFT), a apărut ı̂n anul 1965, aparţine cercetătorilor americani J. W.
Cooley şi J. W. Tuckey şi se bazează ı̂n esenţă pe structura specială a ma-
triciei W , mai precis pe facilităţile de calcul oferite de grupul multiplicativ
UN = {1, wN , wN 2 , . . . , wN −1 } şi pe o reorganizare abilă a calculelor din ex-
N
presia lui X(m). În ultimele decenii, s-au obţinut algoritmi de tip FFT mai
performanţi, pentru N convenabil ales, utilizând rezultate rafinate din teoria
numerelor.
Prezentăm ı̂n continuare doi algoritmi de tip FFT.

6.2. Algoritmul diviziunii ı̂n timp (DIT-FFT)

k
Să presupunem că N = 2s , s ∈ N∗ ; dacă x ∈ K N/2 , notăm T F Dx cu
(N/2k )
Fd (x), 0 ≤ k ≤ s.
184 Capitolul 3

6.2.1. Etapa 1
Divizăm suma care exprimă
N
X −1
(N )
X(m) = x(n)w−mn = Fd (x; m)
n=0

ı̂n părţile corespunzătoare ”timpilor” pari şi impari:

N/2−1 N/2−1
X X −(2n+1)m 2πj
−2mn
X(m) = x(2n)wN + x(2n + 1)wN , wN = exp .
N
n=0 n=0

Notăm x1 (n) = x(2n) şi x2 (n) = x(2n + 1), 0 ≤ n ≤ N/2 − 1 şi utilizăm
relaţiile    
2k 2πj 2πjk k
wN = exp 2k = exp = wN/2 , k∈Z
N N/2
şi
−(2n+1)m −m −mn
wN = wN wN/2 .
Obţinem
N/2−1 N/2−1
X X
−mn −m −mn
(6.1) X(m) = x1 (n)wN/2 + wN x2 (n)wN/2
n=0 n=0

Notăm
N/2−1
X
−mn
(6.2) X1 (m) = x1 (n)wN/2
n=0

şi
N/2−1
X
−mn
X2 (m) = x2 (n)wN/2 , 0 ≤ m ≤ N − 1.
n=0
Observăm că
  N/2−1
X
N −mn −n·N/2
(6.3) Xi m+ = xi (n)wN/2 wN/2
2
n=0

N/2−1
X N
−mn
= xi (n)wN/2 , 0≤m≤ − 1, i ∈ {1, 2}
2
n=0
Transformarea Fourier discretă 185

şi

−(m+N/2) −m −N/2 −m N
(6.4) wN = wN wN = −wN , 0≤m≤ − 1.
2

Din (6.1), (6.2) şi (6.3) deducem



 −m N

 X(m) = X1 (m) + wN X2 (m), 0 ≤ m ≤ −1
   2
(6.5) N −m N
 X m+ = X1 (m) − wN X2 (m), 0 ≤ m ≤ − 1,

 2 2

 unde X = F (N/2) (x ), x ∈ K N/2 , i ∈ {1, 2}.
i d i i

În concluzie, calculul eşantioanelor spectrale X(m), 0 ≤ m ≤ N − 1, ale

semnalului finit x de lungime N revine la calculul transformărilor Fourier
discrete ale semnalelor finite x1 şi x2 de lungime N/2; se mai spune că o
secvenţă (semnal) de lungime N (sau un N -punct) se divide ı̂n două secvenţe
de lungime N/2 (sau ı̂n două N/2-puncte). Presupunând că X1 (m) şi X2 (m)
N
sunt cunoscute, numărul multiplicărilor complexe ale etapei I este , deoarece
2
−m
termenul wN X2 (m) poate fi determinat o singură dată pentru fiecare m şi
folosit ı̂n ambele egalităţi (6.5); numărul adunărilor (sumărilor) complexe este
N N
+ = N.
2 2
Reprezentăm relaţiile (6.5) sub forma unui graf-fluture, definit de urmă-
toarea schemă, care ataşează numerelor date a, b, λ suma a + b şi diferenţa
a − b, respectiv produsul λa:

a a+b

a λ λa

b a−b

De aici rezultă schema:

186 Capitolul 3

a a + λb

λ
b a − λb

Astfel, relaţiile (6.5) se exprimă sub forma următorului ”graf (schemă)-

fluture”:

X1 (m) X(m)

−m
wN
N


X2 (m) X m+ 2

N
0≤m≤ − 1.
2
Să exemplificăm cu cazul N = 8.

X1 (0) X(0)

X1 (1) X(1)

X1 (2) X(2)

X1 (3) w80 X(3)

X2 (0) w8−1 X(4)

X2 (1) w8−2 X(5)

X2 (2) w8−3 X(6)

X2 (3) X(7)
Transformarea Fourier discretă 187

6.2.2. Etapa 2
N
Realizăm diviziunea ı̂n timp a spectrelor X1 (m) şi X2 (m) de lungime ,
2
similar cu Etapa 1:

 −m
 X1 (m)

= X11 (m) + wN/2

X12 (m)
N
N −m 0≤m≤ −1
 X1 m + = X11 (m) − wN/2 X12 (m) 4
4

 −m
 X2 (m)

= X21 (m) + wN/2

X22 (m)
N
N −m 0≤m≤ −1
 X2 m + = X21 (m) − wN/2 X22 (m) 4
4

unde

N/4−1
X (N/4)
−mn
Xik (m) = xik (n)wN/4 = (Fd xik )(m), xik ∈ K N/4 , 1 ≤ i, k ≤ 2
n=0

şi xi1 (n) = xi (2n), xi2 (n) = xi (2n + 1), 0 ≤ n ≤ N/4 − 1, deci

x11 (n) = x1 (2n) = x(4n), x12 (n) = x1 (2n + 1) = x(4n + 2),

x21 (x) = x2 (2n) = x(4n + 1), x22 (n) = x2 (2n + 1) = x(4n + 3).

N
Se constată că numărul produselor complexe este , deoarece considerând
2
N
Xik (m) cunoscute, atât X1 (m) cât şi X2 (m) necesită produse complexe.
4
Numărul sumărilor complexe este N .
Mai departe, se continuă similar cu etapele 3, 4, . . . , s = log2 N .

6.2.3. Graful FFT ı̂n 8 puncte, cu diviziune ı̂n timp N = 23 = 8

Prezentăm graful fluture al algorimului DITFFT, pentru N = 8.

188 Capitolul 3

X11 (0) X1 (0) X(0)

x(0)

X11 (1) X1 (1)

x(4) X(1)
w0
X1 (2) X(2)
x(2) X12 (0)
w −2
X1 (3) X(3)
x(6) X12 (1) w0

X21 (0)
x(1) X2 (0) w −1 X(4)

X21 (1) w −2
x(5) X2 (1) X(5)
w0
x(3) X22 (0) X2 (2) w
−3 X(6)
w −2
x(7) X22 (1) X2 (3) X(7)

Etapa 3 Etapa 2 Etapa 1

6.2.4. Procedeul de inversare a biţilor

Graful fluture de mai sus arată că pentru ca secvenţa de ieşire X(m) să
apară ı̂n ordine naturală (crescătoare), de la X(0) la X(7), trebuie ca ordinea
de introducere a semnalului de intrare x(n) să fie x(0), x(4), x(2), x(6), x(1),
x(5), x(3), x(7). Această ordine se obţine prin aşa-numitul procedeu de ”in-
versare a biţilor” valabil pentru orice N = 2s , dar pe care ı̂l exemplificăm ı̂n
cazul N = 23 = 8.

n Reprezentarea Reprezentarea lui n

binară a lui n n cu ”biţii inversaţi” după ”inversarea biţilor”
0 000 000 0
1 001 100 4
2 010 010 2
3 011 110 6
4 100 001 1
5 101 101 5
6 110 011 3
7 111 111 7
Transformarea Fourier discretă 189

6.2.5. Numărul operaţiilor ı̂n algoritmul DITFFT

La fiecare etapă, numărul ı̂nmulţirilor complexe (incluzând aici şi ı̂nmul-
ţirile cu wN0 = 1, w−N/2 = −1, W −N/4 = j ş.a.m.d.) este N , iar numărul
N N
2
sumărilor (adunări, scăderi) complexe este N . Dacă N = 2s , avem s = log2 N
etape.
Aşadar, numărul ı̂nmulţirilor (multiplicărilor) complexe cu algoritmul
N
DITFFT este log2 N , iar numărul sumărilor complexe este N log2 N ;
2
ı̂ntrucât o ı̂nmulţire complexă reprezintă 4 produse reale, iar o sumare com-
N
plexă necesită 2 sumări reale, rezultă 4 log2 N + 2N log2 N = 4N log2 N
2
operaţii reale, număr semnificativ mai mic decât 8N 2 − 2N operaţii reale aso-
ciate calculului direct: ı̂ntr-adevăr
8N 2 − 2N 2N 1 2N
= − ≈ .
4N log2 N log2 N 2 log2 N log2 N
De exemplu, dacă N = 210 , primim
8N 2 − 2N 2 · 210 1 2048
= − ≈ ≈ 200,
4N log2 N 10 20 10
aşadar numărul operaţiilor scade de aproximativ 200 de ori utilizând algo-
ritmul DITFFT (numărul exact al operaţiilor reale este 8.386.560, respectiv
40.960).
Preluăm, după [2], următorul tabel comparativ privind timpii de execuţie
(calcul) pentru TFD, prin aplicarea directă a formulelor de calcul, respectiv
prin aplicarea formulelor de calcul rapid:
N Direct FFT (TFR)
212 8′ 30′′
216 30 h 1′
218 20 săptămâni 5′
220 1 an 20′

6.3. Algoritmul diviziunii ı̂n frecvenţă (DIFFFT)

(N )
Luăm N = 2s şi scriem X(m) = (Fd x)(m) sub forma:
N/2−1 N −1
X X
−mn −mn
(6.6) X(m) = x(n)wN + x(n)wN , 0 ≤ m ≤ N − 1.
n=0 m=N/2
190 Capitolul 3

Etapa 1
N
Efectuăm schimbarea de indice k = n− ı̂n suma a doua din (6.6) şi ţinem
2
−m(k+N/2) −mk N/2 −mk
seama că wN = wN (wN )−m = (−1)m wN . Din (6.6) primim:
N/2−1   
X N
m −mn
(6.7) X(m) = x(n) + (−1) x n + wN , 0 ≤ m ≤ N − 1.
2
n=0

0 ≤ m ≤ N − 1.
Scriem acum X(m) pe eşantioanele corespunzătoare frecvenţelor pare şi
−n(2m+1) −n −mn
impare, utilizând relaţia wN = wN wN/2 . Din (6.7) rezultă:

 N/2−1   

 X N

 X(2m) = x(n) + x n + −mn
wN/2 ,

 2

 n=0

 N

 0≤m≤ −1

 2
(6.8)

 N/2−1   

 X N

 −n −mn

 X(2m + 1) = x(n) − x n + wN wN/2 ,

 2

 n=0

 N
 0≤m≤ −1
2
Punând
  

 N

 x1 (n) = x(n) + x n +
 2
(6.9)   

 N N

 −n
 x2 (n) = x(n) − x n + wN , 0≤n≤ − 1,
2 2
(N )
şi ţinând seama că x1 ∈ K N/2 , x2 ∈ K n/2 şi X = Fd x, relaţiile (6.8) se
scriu:

 (N ) (N/2)
 (Fd x)(2m) = (Fd
 x1 )(m) şi
(6.10)

 (F (N ) x)(2m + 1) = (F (N/2) x2 )(m), 0 ≤ m ≤ N − 1

d d 2
(N )
Astfel, calculul spectrului discret Fd x revine la calculul spectrelor dis-
(N/2) (N/2)
crete Fd x1 şi Fd x2 . Remarcăm că pentru calculul valorilor semnalelor
Transformarea Fourier discretă 191

N N
x1 (n) şi x2 (n) din (6.9) sunt necesare 0 + = multiplicări complexe şi
2 2
N N
+ = N sumări complexe; acest calcul se realizează după următorul
2 2
graf-fluture:
x(n) + x1 (n)
+

−n
+ wN
N

-
x n+ 2
x2 (n)

Mai departe, se continuă similar cu etapele 2, 3, . . . , s = log2 N .

Numărul operaţiilor ı̂n algoritmul DIFFFT
N
Însumând numerele de operaţii de la etapele descrise, rezultă log2 N
2
ı̂nmulţiri complexe, N log2 N sumări complexe, deci 4N log2 N operaţii reale,
acelaşi număr ca şi ı̂n cazul algoritmului DITFFT (secţiunea 6.2.5).

Redăm alăturat graful-fluture complet al algoritmului DIFFFT ı̂n

situaţia N = 23 = 8 (w = w8 ).
+ + +
x(0) + + + X(0)

+ +
x(1) + + − X(4)

x(2) + + w0 +
X(2)
+ − +

x(3) + + w−2 +
X(6)
+ − −

+ w0 + +
x(4) − + + X(1)

+ w−1 + +
x(5) − + − X(5)

x(6) + w−2 + w0 +
X(3)
− − +

x(7) + w−3 + w−2 +

X(7)
− − −
Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3
192 Capitolul 3

Pentru a obţine valorile X(m) ı̂n ordine naturală (adică X(0), X(1),
X(2), . . . , X(7)), se introduc valorile x(n) ı̂n ordinea dată de procedeul de
inversare a biţilor şi se reorganizează corespunzător graful-fluture de mai sus.

6.4. Transformata Fourier rapidă a inversei TFD utilizând

algoritmi de calcul rapid pentru TFD
În această secţiune, descriem modul de calcul rapid al TFDI, utilizând
algoritmi FFT pentru TFD, fără nici o modificare ı̂n algoritmul FFT originar.
Fie

N −1
1 X
(6.11) x(n) = T F DI{X(m)} = X(m)wmn .
N m=0

Trecând la conjugata complexă ı̂n (6.11) primim:

N
X −1
(6.12) N x(n) = X(m)w−mn .
m=0

Membrul drept al egalităţii (6.12) reprezintă TFD pentru semnalul finit (de
lungime N ) X(m) şi poate fi calculat utilizând un algoritm FFT (de exemplu
DITFFT sau DIFFFT). Aplicând acum conjugata complexă egalităţii (6.12)
obţinem semnalul originar:

N −1
1 X
x(n) = X(m)w−mn .
N
m=0

Astfel, un singur algoritm FFT determină atât TFD cât şi TFDI.

7 Transformata Fourier discretă bidimensională

(TFD2D)
Fie M, N numere naturale nenule date,
   
2πj 2πj
wM = exp şi wN = exp .
M N
Transformarea Fourier discretă 193

7.1. Definiţie
Fiind dat semnalul finit 2D x : Z × Z → K de lungime M N (i.e. x(m +
k1 M, n + k2 N ) = x(m, n), ∀ k1 , k2 ∈ Z, ∀ (m, n) ∈ Z × Z), funcţia (semnalul
finit de lungime M N )
M
X −1 N
X −1
−ln
X :Z×Z→K X(k, l) = x(m, n)wn−km wN ,
m=0 n=0

se numeşte transformata Fourier discretă bidimensională

(TFD2D) a semnalului x.
Notaţie. X(k, l) = F2d {x(m, n); (k, l)} = (F2d x)(k, l) sau
x(m, n) ↔ X(k, l).

7.2. Definiţie
Transformata Fourier discretă inversă 2D (TFDI2D) a unui semnal
finit y : Z × Z → K de lungime M N este funcţia (semnalul finit de lungime
MN)
M −1 N −1
1 X X km ln
Y : Z × Z → K, Y (m, n) = y(k, l)wM wN .
MN
k=0 l=0

7.3. Observaţie
Dacă y(k, l) = X(k, l) = F2d {x(m, n); (k, l)} = (F2d x)(k, l), unde x : Z ×
Z → K, atunci Y (m, n) = x(m, n), adică:
M
X −1 N
X −1
km ln
x(m, n) = (F2d x)(m, n)wM wN , ∀ (m, n) ∈ Z × Z.
k=0 l=0

7.4. Notaţie
−1 −1
Scriem Y (m, n) = F2d {y(k, l); (m, n)} = (F2d y)(m, n).
Astfel, au loc relaţiile:

7.4.1. X(k, l) = F2d {x(m, n); (k, l)} ⇔

−1
x(m, n) = F2d {X(k, l); (m, n)}.

−1
7.4.2. x(m, n) = F2d {(F2d x)(k, l); (m, n)}.
194 Capitolul 3

7.5. Definiţie
În cazul M = N , se definesc TFD2D unitară şi TFDI2D unitară prin
relaţiile:
N −1 N −1
1 X X
X(k, l) = x(m, n)w−(km+ln) , 0 ≤ k, l ≤ N − 1
N
m=0 n=0

N −1 N −1
1 X X
x(m, n) = X(k, l)wmk+nl , 0 ≤ m, n ≤ N − 1,
N
k=0 l=0

unde w = wN = exp(2πj/N ).
Notăm
X(k, l) = Fe2d {x(m, n); (k, l)}
x(m, n) = Fe2d
−1
{X(k, l); (m, n)}.

7.6. Transformata Fourier rapidă 2D

Deoarece transformarea TFD2D (unitară) este separabilă, relaţiile din
Definiţia 7.5 sunt echivalente cu 2N transformări DFT unidimensionale.
Aplicând algoritmul FFT (§6), fiecare din cele 2N transformări necesită
4N log2 N operaţii reale; ı̂n final rezultă 8N 2 log2 N operaţii reale.

7.7. Transformata Cosinus Discretă (DCT)


 1

 √ , dacă n = 0

 N
Fie α(n) = r ; N ∈ N∗ , n ∈ N.



 2
 , dacă 1 ≤ n ≤ N − 1
N

7.7.1. În cazul 1D, DCT a unui semnal x ∈ K N se defineşte prin

N
X −1
(2n + 1)m
C(m) = α(m) x(n) cos π; 0 ≤ m ≤ N − 1,
2N
n=0

iar inversa ei este

N
X −1
(2n + 1)m
x(n) = α(m)C(m) cos π; 0 ≤ n ≤ N − 1.
2N
m=0
Transformarea Fourier discretă 195

7.7.2. În cazul 2D, DCT a unui semnal finit x(m, n) de lungime N 2 , este:

N
X −1 N
X −1
(2m + 1)kπ (2n + 1)lπ
C(k, l) = α(k)α(l) x(m, n) cos cos ,
2N 2N
m=0 n=0

pentru 0 ≤ k, l ≤ N − 1, iar inversa ei este

N
X −1 N
X −1
(2m + 1)kπ (2n + 1)lπ
x(m, n) = α(k)α(l)C(k, l) cos cos ,
2N N
k=0 l=0

pentru 0 ≤ k, l ≤ N − 1.

7.8. Transformata Sinus Discretă (DST)

7.8.1. În cazul 1D, DST a unui semnal x ∈ K N este:

N −1
2 X π(m + 1)(n + 1)
S(m) = x(n) sin , 0 ≤ m ≤ N − 1,
N +1 N +1
n=0

iar inversa ei este

N −1
2 X π(n + 1)(m + 1)
x(n) = S(m) sin , 0 ≤ n ≤ N − 1.
N +1 N +1
m=0

7.8.2. În cazul 2D, DST a unui semnal x(m, n), finit de lungime N 2 , este

N −1 N −1
2 X X π(m + 1)(k + 1) π(n + 1)(l + 1)
S(k, l) = x(m, n) sin sin ,
N +1 N +1 N +1
m=0 n=0

pentru 0 ≤ k, l ≤ N − 1, iar inversa ei este

N −1 N −1
2 X X π(k + 1)(m + 1) π(l + 1)(n + 1)
x(m, n) = S(k, l) sin sin ,
N +1 N +1 N +1
k=0 l=0

pentru 0 ≤ m, n ≤ N − 1.
196 Capitolul 3

8 Probleme
Enunţuri
1. Să se demonstreze egalitatea

 N, dacă wm = a
n
Fd (a ; m) = 1 − aN ; a ∈ K,

−m
, dacă wm 6= a
1 − aw
unde x ∈ K N , x(n) = an , N dat.
2. Să se calculeze Fd (x; m) pentru următoarele semnale finite:
(i) x(n) = 1, x ∈ K 100
(ii) x(n) = (−1)n , x ∈ K 1000
(iii) x(n) = (−1)n , x ∈ K 1001
j−1 n
(iv) x(n) = √ , x ∈ K 50
2 !
√ n
3−j
(v) x(n) = , x ∈ K 180
2
(vi) x(n) = j n , x ∈ K 56
n 38
 , x∈
(vii) x(n) = (−j) nK
−1 − j
(viii) x(n) = √ , x ∈ K 800 .
2
3. Se consideră semnalul x ∈ K N , x ∈ K N ;

1; 0 ≤ n ≤ s şi N − s ≤ n ≤ N − 1
x(n) = ,
0; s + 1 ≤ n ≤ N − s − 1
unde s ∈ N∗ este dat, 1 ≤ s < N/2.
(i) Să se calculeze Fd (x; m).
(ii) Să se stabilească egalitatea
N
X −1
1 − cos(2πm(2s + 1)/N )
= (2s + 1)(N − 2s − 1).
m=1
1 − cos(2πm/N )

4. Să se calculeze Fd (x; n) şi să se stabilească egalitatea dată, ı̂n următoa-
rele situaţii: 
8 1, n ∈ {0, 1, 2, 6, 7}
(i) x ∈ K ; x(n) =
0, n ∈ {3, 4, 5}
7
X 1 − cos(5mπ/4)
= 15
1 − cos(mπ/4)
m=1
Transformarea Fourier discretă 197


1; n ∈ {0, 1, 2, 3, 4, 5, 10, 11}
(ii) x ∈ K 12 ; x(n) =
0; n ∈ {6, 7, 8, 9}

11
X 1 − cos(4mπ/3)
= 32.
1 − cos(mπ/6)
m=1


1; 0 ≤ n ≤ 4 sau 12 ≤ n ≤ 15
(iii) x(n) = ; x ∈ K 16
−1; 5 ≤ n ≤ 11

7
X (2m + 1)π
ctg 2 = 56.
16
m=0

5. Să se stabilească egalităţile:


 wm
 1≤m≤N −1
 1 − wm ,
 N
(i) (i) Fd (n + s; m) =


 N s + N (N − 1) , m = 0

2
unde s ∈ N este dat,  iar x(n) = n + s este un semnal finit de lungime N ∈ N∗ .
m m
 20w (4 − 5w )
, 1≤m≤9
(ii) Fd (n2 ; m) = (1 − wm )2

285, m = 10,
unde x(n) = n2 ∈ K 10 . 
 800
, 1 ≤ m ≤ 99
(iii) Fd (8n + 7; m) = w −m −1
 40300, m=0
unde x(n) = 8n + 7 ∈ K . 100

6. Utilizând forma matriceală a TFD să se calculeze X(m) pentru fiecare

semnal x ∈ K 4 şi să se verifice identitatea lui Parseval.
(i) x = (j − 2, 0, 1, 2j)T
(ii) x = (1 + 5j, 3 − 4j, 0, −1 + 2j)T
(iii) x = (3 + 5j, 1, 2 − j, 0)T
(iv) x = (3, j, 1 + 3j, −j)T .
7. Utilizând forma matriceală a TFD să se determine x ∈ K 4 pentru
fiecare X ∈ K 4 dat.
(i) X = (3 + j, 2 + 2j, −1 − j, −2j)5
(ii) X = (3, 1 + 2j, −1, 1 − 2j)T
(iii) X = (6, −2j, 2j, 2 + 4j)T .
198 Capitolul 3

Indicaţii. Soluţii. Răspunsuri

N
X −1
1. Fd (an ; m) = (aw−m )n ; am obţinut o progresie geometrică de raţie
n=0
q = aw−m , cu N termeni; utilizăm wkN = 1, ∀ k ∈ Z.
2. (i) Fd (1; m) = 0, dacă 1 ≤ m ≤ 99; Fd (1; 0) = 100
(ii) Fd ((−1)n ; m) = 0, dacă 0 ≤ m ≤ 999, m 6= 500; Fd ((−1)n ; 500) =
1000
(iii) Fd ((−1)n ; m) = 2(1 −m −1
 + w ) , 0 ≤ m ≤ 1000
πj
(iv) X(m) = (1 + j)/ 1 − exp(75 − 4m) , 0 ≤ m ≤ 99
100
(v) X(m) = 0, 0 ≤ m ≤ 179, m 6= 165; X(165) = 180
(vi) X(m) = 56δ14 h (m), 0 ≤m πm≤ 55i
(vii) X(m) = 2/ 1 + j exp − j , 0 ≤ m ≤ 37
19
(viii) X(m) = 800δ500 (m)= 800δ(m − 500), 0 ≤ m ≤ 799
Xs  ms 1 − w−m(2s+1)
3. X(m) = w −mn
= w , m 6= 0
 1 − w−m
n=−s 2s + 1, m=0
 
k kπ kπ
Utilizându-se egalitatea 1 − w = −2j sin exp j , rezultă
N N

m(2s + 1) mπ
X(m) = sin π/ sin , 1 ≤ m ≤ N − 1.
n N

În final, se aplică formula lui Parseval.

X7 X5 X2
−mn −mn
4. (i) X(m) = x(n)w = x(n)w = (w−m )n .
n=0
 n=−2 n=−2
 5, m=0
În final X(m) = sin(5mπ/8) ; adică X(0) = 5;
 , 0 < m ≤ 7,
√ sin(mπ/8) √
X(1) = X(7) = 2+1; X(2) = X(6) = −1; X(3) = X(5) = 1− 2; X(4) = 1.
5
( 2πm  mπ −1
X e−πmj/4 sin sin , m 6= 0
−mn
(ii) X(m) = w = 3 12
n=−2 8, m=0
Se aplică formula(lui Parseval.
2 · (−1)m/2 ; m par
(iii) Fd (x; m) = (m−1)/2 mπ ; 0 ≤ m ≤ 15
2 · (−1) ctg ; m impar
16
Transformarea Fourier discretă 199

6. (i) X = (3j − 1; j − 5; −1 − j; j − 1)T

3
X 3
X
2
|X(m)| = 10 + 26 + 2 + 2 = 40; 4 |x(n)|2 = 4(5 + 0 + 1 + 4) = 40
m=0 m=0

(ii) X = (3 + 3j; j − 5; 7j − 1; 7 + 9j)T ;

(iii) X = (6 + 4j; 1 + 5j; 4 + 4j; 1 + 7j)T
(iv) X = (4 + 3j; 4 − 3j; 4 + 3j; −3j)T
1
7. x = W X;
4
(i) x = (1, j, 0, 2)T ;
(ii) x = (1, 0, 0, 2)T ;
(iii) x = (2 + j; 3 − j; 1; 0)T .
200 Capitolul 3
Capitolul 4

Transformarea Laplace

1 Preliminarii
Transformata Fourier integrală, introdusă ı̂n Capitolul 2 se aplică sem-
nalelor-funcţie din L1 (R), spaţiu din care nu fac parte clase importante de
funcţii precum polinoamele, funcţiile trigonometrice de tip sin, cos ş.a. Difi-
cultăţile legate de neapartenenţa semnalului-timp la clasa L1 (R) se pot evita
considerând, de exemplu, funcţii de forma fα (t) = f (t)e−αt , α ∈ R, astfel
ı̂ncât f 6∈ L1 (R) şi fα ∈ L1 (R); asemenea situaţii sunt posibile, de exemplu
f (t) = u(t) şi α > 0. Obţinem:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
−αt −jωt −(α+jω)t
(Ffα )(ω) = f (t)e e dt = f (t)e dt = f (t)e−st dt,
−∞ −∞ −∞

unde s = α + jω ∈ C. Z ∞
În ipoteza convergenţei integralei f (t)e−st dt, am obţinut o transfor-
−∞
mată nouă a funcţiei f (t) care se numeşte transformata Laplace bilaterală
a lui f (t):
Z ∞
(1.1) FB (s) = LB {f (t)}(s) = f (t)e−st dt.
−∞

Numărul s = α + jω, a cărui parte imaginară este Im s = ω, se numeşte

frecvenţă complexă.
Pe de altă parte, majoritatea semnalelor care intervin ı̂n practica ingi-
nerească devin ”semnificative” de la un timp t0 , care poate fi luat t0 = 0;
admitem aşadar că f (t) = 0, ∀ t < 0 şi introducem transformata Laplace
201
202 Capitolul 4

unilaterală asociată semnalului f (t) drept funcţia F : D → K,

Z ∞
(1.2) F (s) = L{f (t)}(s) = f (t)e−st dt, s ∈ D,
0

unde D = D(f ) este mulţimea de convergenţă a integralei din (1.2).

În paragraful următor, descriem o clasă de funcţii-semnal f (t) reprezenta-
tivă pentru transformata Laplace.

2 Clasa funcţiilor ”original”

2.1. Definiţie
O funcţie f : R → K se numeşte funcţie-original sau original Laplace
(pe scurt: original) dacă ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
(i) f (t) = 0, ∀ t < 0
(ii) f este segmentar continuă, adică are ı̂n orice interval mărginit din
R un număr finit de puncte de discontinuitate, toate de speţa ı̂ntâi
(iii) f este de ordin exponenţial, adică există M ≥ 0 şi există a =
a(f ) ≥ 0 astfel ı̂ncât |f (t)| ≤ M eat , ∀ t ≥ 0.
Notaţie. Mulţimea funcţiilor original se notează cu O.

2.2. Definiţie
(i) Numărul a = a(f ) din condiţia (iii) a Definiţiei 2.1 se numeşte indice
de creştere al originalului f . Notăm cu M (f ) mulţimea indicilor de creştere
ai originalului f .
(ii) Numărul σ0 = σ0 (f ) = inf{a : a ∈ M (f )}, i.e. ”cel mai mic” indice de
creştere al originalului f , se numeşte abscisa de convergenţă a originalului
f.
Observaţie. Dacă f este mărginită, atunci σ0 (f ) = 0.

2.3. Convenţie

0, t < 0
Fie u : R → R, u(t) = funcţia treaptă-unitate a lui Heaviside;
1, t ≥ 0
remarcăm că σ0 (u) = 0 şi u ∈ O. Dacă ϕ : R → K este o funcţie care
ı̂ndeplineşte condiţiile (ii) şi (iii) din Definiţia 2.1, atunci funcţia f = ϕ · u
devine o funcţie-original şi f (t) = ϕ(t), ∀ t ≥ 0. Pe parcursul acestui capitol,
cu sau fără menţionare explicită, prin f (t) se ı̂nţelege funcţia u(t)f (t). De
Transformarea Laplace 203

exemplu, prin f (t) = eat ı̂nţelegem


at 0, t<0
f (t) = e u(t) =
eat , t ≥ 0.

2.4. Structura algebrică a mulţimii O

2.4.1. Dacă f, g ∈ O, atunci αf + βg ∈ O şi f g ∈ O, ∀ α, β ∈ K.
n
X
2.4.2. Dacă fk ∈ O şi λk ∈ K, 1 ≤ k ≤ n, n ∈ N∗ , atunci λk fk ∈ O şi
k=1
n
Y
fk ∈ O; ı̂n particular f n ∈ O, ∀ f ∈ O.
k=1
Demonstraţiile acestor proprietăţi sunt imediate. Astfel, structura alge-
brică (O, +, ·, K) este un spaţiu vectorial (liniar).

2.5. Exemple

Re a, Re a ≥ 0
2.5.1. f (t) = eat ∈ O, ∀ a ∈ K şi σ0 (f ) =
0, Re a < 0

1 jωt
2.5.2. sin ωt = (e − e−jωt ) ∈ O; analog cos ωt ∈ O, sh ωt ∈ O,
2j
ch ωt ∈ O, ∀ ω ∈ R.

2.5.3. f (t) = tn ∈ O, ∀ n ∈ N.

2.5.4. tn eat , tn sin ωt, eat cos ωt sunt funcţii original, ∀ n ∈ N, a ∈ K, ω ∈ R.

2
2.5.5. et 6∈ O deoarece nu este de ordin exponenţial; de asemenea
1 0, √ t≤0
√ = nu este o funcţie original, deoarece are ı̂n t = 0
t 1/ t, t >0
o discontinuitate de speţa a doua.

2.5.6. Fie n ∈ N, fk ∈ O, 0 ≤ k ≤ n + 1 şi numerele reale tk , 0 ≤ k ≤ n + 1,

cu 0 = t0 < t1 < t2 < · · · < tn+1 date. Definim f : R → K prin f (t) = fk (t),
dacă tk ≤ t < tk+1 , 0 ≤ k ≤ n, t0 = 0 şi f (t) = fn+1 (t), t ≥ tn+1 . Are loc
egalitatea
n
X
f (t) = [u(t − tk ) − u(t − tk+1 )]fk (t) + u(t − tn+1 )fn+1 (t).
k=0
204 Capitolul 4

3 Definiţia transformatei Laplace şi proprietăţile

standard ale transformării Laplace
3.1. Definiţie
Fiind dat un original f ∈ O, definim semiplanul

∆0 = ∆0 (f ) = {s ∈ C : Re s > σ0 = σ0 (f )}.
Z ∞
Funcţia F : ∆0 (f ) → K, F (s) = f (t)e−st dt, ∀ s ∈ ∆0 se numeşte
0
transformata Laplace a originalului f . Z
∞
Notaţie. Scriem F (s) = L{f (t)}(s) = f (t)e−st dt, s ∈ ∆0 ; din motive
0
de simplificare a notaţiei, se scrie uneori L{f (t)} ı̂n loc de L{f (t)}(s).
Observaţie. Se arată [11], [24] că integrala care defineşte F (s) este absolut
convergentă pe ∆0 , iar transformata Laplace F = Lf este o funcţie olomorfă
pe mulţimea ∆0 ; de asemenea F (s) → 0, dacă Re s → ∞. În plus, derivatele
funcţiei complexe F se calculează urmând, formal, regula de derivare a unei
integrale cu parametru (Teorema 3.10). Astfel, polii (punctele singulare) ale
transformatei Laplace F (mai precis ale extinderii sale Fe la ”domeniul maxim”
de definiţie pentru F (s)) sunt situaţi ı̂n afara semiplanului ∆0 (f ); aşadar
dacă s = a este un punct singular (de obicei pol) al funcţiei Fe (s), atunci
σ0 (f ) ≥ Re a.
Introducem acum noţiunea de operator de transformare Laplace.
Pentru fiecare a ∈ R, punem ∆(a) = {s ∈ C : Re s ≥ a} şi observăm că
dacă a ≥ 0 şi f ∈ O cu σ0 (f ) = a, atunci ∆(a) = ∆0 (f ).

3.2. Definiţie
[
Operatorul L : O → K ∆(a) , f 7→ Lf , unde
a≥0

Z ∞
(Lf )(s) = L{f (t)}(s) = f (t)e−st dt, ∀ s ∈ ∆0 (f ),
0

se numeşte operator de transformare Laplace.

Aşadar, operatorul de transformare Laplace asociază fiecărei funcţii origi-
nal f transformata sa Laplace F = Lf ; acest procedeu (operatorul L) este
cunoscut sub sintagma ”transformarea Laplace”.
Transformarea Laplace 205

3.3. Exemple
1
3.3.1. L{eat } = , Re s > Re a, a ∈ K
s−a
Într-adevăr,
Z ∞ Z ∞
at at −st 1 t(a−s) ∞
L{e } = e e dt = e(a−s)t dt = e
0 0 a−s 0

1 t(a1 −s1 ) jt(a2 −s2 ) ∞

= e e ,
a−s 0

unde a = a1 + ja2 şi s = s1 + js2 .

Dacă s1 > a1 rezultă că lim et(a1 −s1 ) = 0; ţinând seama că
t→∞
|ejt(a2 −s2 ) | = 1, obţinem

1 1
L{eat } = (0 − 1) = , ∀s∈C
a−s s−a
cu s1 > a1 ⇔ Re s > Re a.

Γ(α + 1)
3.3.2. L{tα } = , ∀ α > −1, Re s > 0 (deşi tα 6∈ O, pentru −1 ≤ α <
sα+1   r
n n! 1 π
0); ı̂n particular L{t } = n+1 , dacă Re > 0; L √ = ; L{u(t)} =
s t s
1
L{1} = , Re s > 0.
s
Într-adevăr, dacă s ∈ R,
Z ∞ Z ∞ α
st=α x −x dx
L{tα } = tα e−st dt = e
0 0 sα s
Z ∞
1 Γ(α + 1)
= xα e−x dx = .
sα+1 0 sα+1
Pentru s ∈ C, cu Re s > 0, se utilizează principiul identităţii funcţiilor olo-
morfe.
Mai departe, listăm principalele proprietăţi ale transformării Laplace. În
lipsa
Z altor precizări, presupunem că f ∈ O şi notăm F (s) = L{f (t)}(s) =
∞
f (t)e−st dt, s ∈ ∆0 (f ). Primul grup de proprietăţi creează facilităţi ı̂n
0
determinarea efectivă a transformatei Laplace pentru funcţii uzuale, de aceea
ele se numesc proprietăţi de calcul ale transformării Laplace.
206 Capitolul 4

3.4. Liniaritatea transformării Laplace

L{αf (t) + βg(t)} = αL{f (t)} + βL{g(t)}, ∀ α, β ∈ K, ∀ f, g ∈ O

3.5. Teorema asemănării (teorema comprimării timpului sau

teorema schimbării de scală)
1 s
Dacă a > 0, atunci L{f (at)}(s) = F .
a a

3.6. Teorema ı̂ntârzierii originalului

Dacă a > 0, atunci L{f (t − a)}u(t − a) = e−as F (s);
e−as se numeşte factor de ı̂ntârziere.

3.7. Teorema accelerării (sau teorema translaţiei la dreapta)

Z a
Dacă a > 0, atunci L{f (t + a)}(s) = e−as F (s) − e−as f (t)e−st dt.
0

3.8. Teorema deplasării imaginii

Dacă a ∈ K, atunci L{eat f (t)}(s) = F (s − a) unde Re s > σ0 (f ) + Re a.

3.9. Teorema derivării originalului

3.9.1. Dacă f ∈ O şi f ′ ∈ O, atunci
L{f ′ (t)}(s) = sF (s) − f (0 + 0).

3.9.2. Dacă f (k) ∈ O, 0 ≤ k ≤ n, n ∈ N∗ , atunci

n−1
X
L{f (n) (t)}(s) = sn F (s) − sn−k−1 f (k) (0 + 0).
k=0

3.10. Teorema derivării imaginii

Dacă n ∈ N∗ , atunci
L{tn f (t)}(s) = (−1)n F (n) (s)
sau
F (n) (s) = (−1)n L{tn f (t)}(s),
unde Re s > σ0 (f ).
Transformarea Laplace 207

3.11. Teorema integrării originalului

Z t
Fie g : R → K, g(t) = f (x)dx, ∀ t ∈ R. Atunci g ∈ O şi
0
Z t 
1 1
L f (x)dx = F (s) = L{f (t)}(s),
0 s s

unde Re s > σ0 (f ).

3.12. Teorema integrării imaginii

f (t)
Dacă f ∈ O şi ∈ O, atunci
t
  Z ∞ Z ∞
f (t)
L (s) = F (y)dy = L{f (t)}(y)dy,
t s s
 
f (t)
unde Re s > σ0 .
t

3.13. Corolar
Z ∞ Z ∞
f (t)
dt = F (s)ds.
0 t 0

3.14. Transformata Laplace a funcţiilor periodice

Dacă f ∈ O, iar restricţia lui f la intervalul [0, ∞) este o funcţie periodică,
adică există T > 0 astfel ı̂ncât f (t + T ) = f (t), ∀ t ≥ 0, atunci are loc
egalitatea:
Z T
1
L{f (t)}(s) = f (t)e−st dt.
1 − e−sT 0

3.15. Dezvoltarea ı̂n serie a originalului

∞
X
Dacă f ∈ O se poate dezvolta ı̂n serie Mc-Laurin f (t) = an tn , ∀ t ≥ 0,
n=0
atunci
∞
X n!
F (s) = an .
sn+1
n=0
208 Capitolul 4

∞
X
Mai general, dacă f (t) = tα an tn , α > −1, t ∈ R+ , atunci
n=0

∞
X Γ(n + α + 1)
F (s) = an .
sn+α+1
n=0

Demonstrăm mai departe Teoremele 3.9, 3.12, 3.13 şi 3.14, celelalte pro-
prietăţi rezultând prin calcul standard.

Demonstraţia Teoremei 3.9

3.9.1. Integrând prin părţi, obţinem
Z ∞ Z ∞
∞
′
L{f (t)}(s) = f ′ (t)e−st dt = f (t)e−st +s f (t)e−st dt
0 0 0

= sF (s) − f (0 + 0),
deoarece lim f (t)e−st = f (0 + 0) şi lim f (t)e−st = 0; ı̂ntr-adevăr
t→0 t→∞
t>0

|f (t)e−st | ≤ M eσ0 t e−tRe s = M et(σ0 −Re s)

şi cum Re s > σ0 rezultă lim et(σ0 −Re s) = e−∞ = 0, deci lim f (t)e−st = 0.
t→∞ t→∞
3.9.2. Punând f (k) ı̂n loc de f , 0 ≤ k ≤ n − 1, primim:

L{f (k+1) (t)} = sL{f (k) (t)} − f (k) (0 + 0).

Scriind această egalitate pentru k = 0, 1, 2, . . . , n − 1 şi ı̂nmulţind membru

cu membru cele n egalităţi astfel obţinute, după simplificări standard rezultă
relaţia din enunţ.

Demonstraţia Teoremei 3.12

Z ∞
Fie G(s) = F (y)dy, ceea ce implică
s

(3.1) G′ (s) = −F (s).

f (t)
Notăm h(t) = ; utilizând Teorema 3.10 primim:
t
(3.2) F (s) = L{f (t)} = L{th(t)} = −(L{h(t)})′ .
Transformarea Laplace 209

Din (3.1) şi (3.2) obţinem G′ (s) = (L{h(t)})′ , deci

(3.3) L{h(t)}(s) = G(s) + C.

Trecând la limită pentru s → ∞ (s ∈ R) rezultă

lim L{h(t)}(s) = lim G(s) + C;

s→∞ s→∞

deoarece lim G(s) = 0 (conform definiţiei lui G) şi lim L{h(t)}(s) = 0,

s→∞ s→∞
obţinem C = 0, de unde deducem via (3.3):
  Z ∞
f (t)
L (s) = G(s) = F (y)dy.
t s

Corolarul 3.13 rezultă luând s = 0 ı̂n egalitatea din enunţul teoremei,

scrisă sub forma Z ∞ Z ∞
f (t) −st
e dt = F (y)dy.
s t s

Demonstraţia Teoremei 3.14

Utilizând egalitatea f (x + kT ) = f (x), ∀ k ∈ N, obţinem:
Z ∞ Z (n+1)T
−st
L{f (t)}(s) = e f (t)dt = lim e−st f (t)dt
0 n→∞ 0

n Z
X (k+1)T n Z
X T
−st t−kT =x
= lim f (t)e dt ==== lim f (x + kT )e−sx e−skT dx
n→∞ n→∞
k=0 kT k=0 0
Z T  n
X Z T X
∞
−sx −skT −st
= f (x)e dx lim e = f (t)e dt (e−sT )n
0 n→∞ 0
k=0 n=0
Z T
1
= f (t)e−st dt,
1 − e−sT 0

deoarece |e−sT | = e−T Re s < 1, ∀ s ∈ ∆0 (Re s > σ0 ≥ 0).

3.16. Exemple (Dicţionar de transformate Laplace

fundamentale)
Prezentăm o listă de transformate Laplace fundamentale (elementare), al
căror calcul utilizează proprietăţile (teoremele) demonstrate anterior.
210 Capitolul 4

1
3.16.1. L{eat } = , Re s > Re a, a ∈ K
s−a

Γ(α + 1)
3.16.2. L{tα } = , α > −1; Re s > 0
sα+1
n!
3.16.3. L{tn } = , n ∈ N, Re s > 0
sn+1
1
3.16.4. L{1} = L{u(t)} = , Re s > 0
s
  r
1 π
3.16.5. L √ = , Re s > 0
t s
s
3.16.6. L{cos at} = , a ∈ R, Re s > 0
s2 + a2
a
3.16.7. L{sin at} = , a ∈ R, Re s > 0
s2 + a2
s
3.16.8. L{ch at} = , a ∈ R, Re s > |a|
s2 − a2
a
3.16.9. L{sh at} = , a ∈ R, Re s > |a|
s2 − a2

Γ(α + 1)
3.16.10. L{tα eat } = , α > −1, a ∈ K, Re s > Re a
(s − a)α+1

n!
3.16.11. L{tn eat } = , n ∈ N, a ∈ K, Re s > Re a
(s − a)n+1

s−λ
3.16.12. L{eλt cos at} = , Re s > Re λ, a ∈ R, λ ∈ K
(s − λ)2 + a2
a
3.16.13. L{eλt sin at} = , Re s > Re λ, a ∈ R, λ ∈ K
(s − λ)2 + a2

s−λ
3.16.14. L{eλt ch at} = , Re s > Re λ + |a|, a ∈ R, λ ∈ K
(s − λ)2 − a2
a
3.16.15. L{eλt sh at} = , Re s > Re λ + |a|, a ∈ R, λ ∈ K
(s − λ)2 − a2
Transformarea Laplace 211

s2 − a2
3.16.16. L{t cos at} = , Re s > 0, a ∈ R
(s2 + a2 )2
2as
3.16.17. L{t sin at} = , Re s > 0, a ∈ R
(s2 + a2 )2
1 π  1 1 1
3.16.18. L{Si(t)} = − arctg s = arcctg s = arctg ,
s 2 s s Z s
t
sin x
Re s > 0, unde ”Si” este funcţia ”sinus-integral”, Si(t) = dx,
0 x
∀ t > 0.
Menţionăm că prin ”arctg ” se ı̂nţelege ramura olomorfă a funcţiei
 π  multi-
forme ”arctg ” care pentru s ∈ R şi s > 0 ia valori ı̂n intervalul 0, .
2
1
3.16.19. (i) L{J0 (t)} = √
2
s +1
√
( s2 + 1 − s)n
(ii) L{Jn (t)} = √ , n∈N
s2 + 1
√
( s2 + 1 − s)ν
3.16.20. L{Jν (t)} = √ , ν > −1.
s2 + 1  2m+ν
∞
X
m 1 t
Reamintim că Jν (t) = (−1)
m!Γ(m + ν + 1) 2
m=0
sunt funcţiile lui Bessel de ordin ν.
Rezolvare.
Exemplele 3.16.1-3.16.5. Provin din Exemplele 3.3.1 şi 3.3.2.
Transformatele 3.16.6-3.16.9 utilizează definiţia complexă a semnale-
lor aferente, liniaritatea transformării Fourier (Proprietatea 3.4) şi Exemplul
3.16.1. De exemplu:
 
1 jat −jat 1
L{sin at} = L (e − e ) = (L{ejat } − L{e−jat })
2j 2j
 
1 1 1 a
= − = 2 ,
2j s − aj s + aj s + a2
unde Re s > Re (±aj) = 0.
Transformatele 3.16.10-3.16.15 se bazează pe Teorema 3.8 a deplasării
imaginii şi pe Exemplele 3.16.1-3.16.3, 3.16.6, 3.16.7. De exemplu:
Γ(α + 1) Γ(α + 1)
L{tα eat }(s) = L{tα }(s − a) = = .
sα+1 s=s−a (s − a)α+1
212 Capitolul 4

Exemplele 3.16.16-3.16.17 folosesc Teorema derivării imaginii 3.10; ast-

fel,  ′
1 ′ s s2 − a2
L{t cos at} = (−1) (L{cos at}) = − =
s2 + a2 (s2 + a2 )2
Exemplul 3.16.18 utilizează Teoremele 3.11 şi 3.12:
Z t    Z
sin x 1 sin t 1 ∞
L{Si(t)} = L dx = L = L{sin t}(y)dy
0 x s t s s
Z
1 ∞ 1 1 ∞ 1 π 
= dy = arctg y = − arctg s
s s y2 + 1 s s s 2

3.16.19. Transformata Laplace a funcţiilor lui Bessel Jn (t), n ≥ 0

(i) Utilizând Teorema 3.15 şi Exemplul 3.16.3 obţinem
(∞ ) ∞
X (−1)n 1X (2n)! 1
2n
(3.4) L{J0 (t)} = L t = (−1)n 2n · .
22n (n!)2 s 2 (n!)2 s2n
n=0 n=0

Să considerăm seria binomială

∞
X α(α − 1) . . . (α − n + 1)
(1 + z)α = 1 + z n , α ∈ C, |z| < 1;
n=1
n!

1
pentru z = s−2 şi α = − , primim
2
    
1 3 5 2n − 1
∞ −
X − − ... −
2 2 2 2 1
(3.5) (1 + s−2 )−1/2 = 1 + · 2n
n! s
n=1
∞
X (−1)n (2n)! 1
= · .
(n!)2 22n s2n
n=0
Din (3.4) şi (3.5) deducem:
1 1
L{J0 (t)} = (1 + s−2 )−1/2 = √ .
s 2
s +1
(ii) Utilizăm metoda inducţiei matematice. Deoarece J1 (t) = −J0′ (t), din
Teorema 3.9.1 rezultă

L{J1 (t)} = −L{J0′ (t)} = −sL{J0 (t)} + J0 (0)

Transformarea Laplace 213

√
1 s2 + 1 − s
= −s √ +1= √ .
s2 + 1 s2 + 1
√
( s2 + 1 − s)k
Presupunem egalitatea L{Jk (t)} = √ adevărată pentru k ∈
s2 + 1
{0, 1, 2, . . . , n−1} şi o demonstrăm pentru k = n ≥ 2. Din relaţiile de recurenţă
pentru funcţiile lui Bessel Jn (t) = Jn−2 (t) − 2Jn−1 ′ (t), n ≥ 2, din Teorema
3.9.1 şi din egalitatea Jn−1 (0) = 0, ∀ n ≥ 2, primim succesiv:

′
L{Jn (t)} = L{Jn−2 (t)} − 2L{Jn−1 (t)} = L{Jn−2 (t)} + 2sL{Jn−1 (t)}

√ √
( s2 + 1 − s)n−2 ( s2 + 1 − s)n−1
= √ − 2s √
s2 + 1 s2 + 1
√
( s2 + 1 − s)n−2 p
= √ (1 − 2s s2 + 1 + 2s2 )
s2 + 1
√ √
( s2 + 1 − s)n−2 p 2 2 ( s2 + 1 − s)n
= √ ( s + 1 − s) = √ .
s2 + 1 s2 + 1

În continuare, vom enumera o serie de proprietăţi care descriu com-

portarea asimptotică a originalului şi transformatei Laplace.

3.17. Comportarea la infinit a transformatei

Dacă f ∈ O şi F (s) = L{f (t)}, atunci lim F (s) = 0.
Re s→∞
Observaţii. (i) Relaţia lim F (s) = 0 este, de asemenea, adevărată dacă
 π π s→∞
arg s ∈ − , .
2 2
(ii) Din Teorema 3.17 rezultă că nu orice funcţie complexă (chiar olomorfă)
este imaginea Laplace a unei funcţii original; de exemplu, nu există f ∈ O
astfel ı̂ncât L{f (t)}(s) = 1 sau L{f (t)} = P (s), unde P este un polinom
nenul. Acest ”defect” se va remedia ı̂n cadru distribuţional (capitolul 6).

3.18. Teorema valorii iniţiale

Dacă f ∈ O şi f ′ ∈ O, atunci lim sF (s) = f (0 + 0).
Re s→∞  π π
Observaţie. Relaţia lim sF (s) = f (0 + 0) are loc dacă arg s ∈ − , .
s→∞ 2 2
214 Capitolul 4

3.19. Teorema valorii finale

def
Dacă f ∈ O şi f ′ ∈ O, f ′ este mărginită şi există f (∞) == lim f (t),
t→∞
atunci lim sF (s) = f (∞).
s→0
Un rezultat important din teoria transformatei Laplace descrie acţiunea
transformatei Laplace asupra produsului de convoluţie a două ori-
ginale Laplace şi stabileşte, ca o consecinţă, formula lui Duhamel, aplicată
frecvent ı̂n electrotehnică.
În primul rând, să observăm că produsul de convoluţie a două originale
Laplace f şi g există şi se poate descrie prin oricare din următoarele egalităţi
(§1.4, Cap.1):
Z ∞ Z t
(f ∗ g)(t) = f (x)g(t − x)dx = f (x)g(t − x)dx, t ≥ 0.
0 0

3.20. Teorema produsului de convoluţie

Dacă f, g ∈ O, F (s) = L{f (t)}(s) şi G(s) = L{g(t)}(s), atunci:
(i) f ∗ g ∈ O
(ii) Are loc egalitatea L{(f ∗ g)(t)}(s) = F (s)G(s).

Demonstraţie
(i) Este clar că f ∗ g ı̂ndeplineşte primele două condiţii ale unui original
Laplace (Definiţia 2.1). Să arătăm că f este de ordin exponenţial. Din ipoteză
rezultă că ∃ M1 , M2 ≥ 0 şi ∃ s1 , s2 ≥ 0 astfel ı̂ncât |f (t)| ≤ M1 es1 t şi |g(t)| ≤
M2 es2 t , ∀ t ≥ 0. Atunci
Z t Z t
s1 x s2 (t−x) s2 t
|(f ∗ g)(t)| ≤ M e e dx = M e e(s1 −s2 )x dx,
0 0

unde M = M1 M2 . Dacă s1 = s2 , utilizând inegalitatea t < et , ∀ t ≥ 0, rezultă

|(f ∗ g)(t)| ≤ M tes2 t ≤ M e(s2 +1)t .

Dacă s1 > s2 , deducem

M t M M
|(f ∗ g)(t)| ≤ es2 t e(s1 −s2 )x = (es1 t − 1) ≤ es1 t .
s1 − s2 0 s1 − s2 s1 − s2
Dacă s1 < s2 , similar, obţinem
M
|(f ∗ g)(t)| ≤ es2 t .
s2 − s1
Transformarea Laplace 215

Astfel, f ∗g ı̂ndeplineşte şi condiţia de creştere exponenţială a unui original

Laplace, deci f ∗ g ∈ O.
(ii) Utilizând Teorema 3.6 şi Teorema lui Fubini (de schimbare a ordinii
de integrare), obţinem:
Z ∞ Z ∞
−sx
F (s)G(s) = G(s) f (x)e dx = f (x)G(s)e−sx dx
0 0
Z ∞ Z ∞ Z ∞
= f (x)L{g(t − x)}(s)ds = f (x)dx g(t − x)e−st dt
0 0 0
Z ∞ Z ∞
= e−st dt f (x)g(t − x)dx
0 0
Z ∞
= (f ∗ g)(t)e−st dt = L{(f ∗ g)(t)}(s),
0

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia teoremei.

3.21. Formula lui Duhamel

Dacă f ∈ O, g ∈ O şi g este o funcţie derivabilă atunci, cu notaţia

F (s) = L{f (t)}(s), G(s) = L{g(t)}(s),

are loc egalitatea

 Z t 
′
sF (s)G(s) = L f (t)g(0) + f (x)g (t − x)dx (s),
0

numită formula lui Duhamel.

Demonstraţie
Derivând egalitatea
Z t
(f ∗ g)(t) = f (x)g(t − x)dx,
0

obţinem
Z t
′
(f ∗ g) (t) = f (t)g(0) + f (x)g′ (t − x)dx;
0
216 Capitolul 4

aplicând operatorul de transformare Laplace acestei egalităţi de funcţii origi-

nal, rezultă:
 Z t 
′ ′
(3.6) L{(f ∗ g) (t)}(s) = L f (t)g(0) + f (x)g (t − x)dx .
0

Pe de altă parte, din Teorema 3.9.1 şi din Teorema 3.20, observând că
(f ∗ g)(0) = 0, primim:

(3.7) L{(f ∗ g)′ (t)}(s) = sL{(f ∗ g)(t)} − (f ∗ g)(0 + 0) = sF (s)G(s).

Relaţiile (3.6) şi (3.7) demonstrează Formula lui Duhamel.

În finalul acestui paragraf, descriem comportarea transformării La-
place la derivarea sau integrarea ı̂n raport cu un parametru

3.22. Definiţie
Fie I ⊆ R un interval nevid şi f : R × I → K, (t, u) 7→ f (t, u), o funcţie
dată. Pentru fiecare u ∈ I fixat definim funcţia gu : R → K, gu (t) = f (t, u).
Funcţia f se numeşte original Laplace ı̂n raport cu t dacă gu ∈ O, ∀ u ∈ I;
utilizăm notaţia f (t, u) ∈ O(t). Z ∞
Fie F (s, u) = L{f (t, u)}(s, u) = f (t, u)e−st dt.
0

3.23. Teoremă
Fie f (t, u) ∈ O(t).

∂f ∂f
3.23.1. Dacă există derivata parţială (t, u), ∀ (t, u) ∈ R × I şi ∈ O(t),
∂u ∂u
atunci  
∂F ∂f
(s, u) = L (t, u) (s, u),
∂u ∂u
adică Z ∞
∂ ∂f
L{f (t, u)}(s, u) = (t, u)e−st dt.
∂u 0 ∂u

3.23.2. Are loc egalitatea

Z b  Z b
L f (t, u)du (s) = F (s, u)du, ∀ a, b ∈ I.
a a
Transformarea Laplace 217

4 Inversarea transformării Laplace

4.1. Formula lui Mellin-Fourier de inversare a transformării
Laplace
Dacă f ∈ O este o funcţie continuă, σ0 = σ0 (f ) este abscisa de convergenţă
a originalului f şi F (s) = L{f (t)}, atunci pentru orice σ ∈ R cu σ > σ0 fixat
şi pentru orice t ≥ 0 are loc egalitatea
Z σ+j∞
1
f (t) = F (s)est ds,
2πj σ−j∞
numită formula Mellin-Fourier asociată funcţiei f ∈ O ∩ C(R).

4.2. Observaţie
Utilizând Teorema reziduurilor şi presupunând că singularităţile funcţiei
complexe s 7→ F (s)est , adică singularităţile lui s 7→ F (s), situate ı̂n semiplanul
Re s < σ0 sunt ı̂n număr finit, primim:
X
f (t) = Rez[F (s)est ; sk ].
Re sk <σ0

4.3. Corolar
Restricţia operatorului L din Definiţia 3.2 la O ∩C(R) este injectivă, adică
∀ f, g ∈ O ∩ C(R) astfel ı̂ncât Lf = Lg rezultă f = g.

Demonstraţie
Este o consecinţă directă a Teoremei 4.1.

4.4. Observaţie
Dacă ı̂n Teorema 4.1 renunţăm la condiţia de continuitate pe R a origina-
lului f , atunci membrul stâng f (t) al Formulei Mellin-Fourier se ı̂nlocuieşte
f (t − 0) + f (t + 0)
cu , ∀ t ≥ 0; similar pentru Observaţia 4.2 şi Corolarul 4.3.
2
Formula lui Mellin-Fourier (Teorema 4.1) indică un mod de calcul al origi-
nalului f (t) dacă se cunoaşte imaginea sa Laplace F (s). Teorema următoare
(pe care o enunţăm fără demonstraţie) formulează condiţii suficiente ca o
funcţie complexă F (s) să fie imaginea unui original f (t) şi reprezintă, alături
de Formula Mellin-Fourier, baza definirii transformării Laplace inverse.
218 Capitolul 4

4.5. Teoremă
Fie F (s) o funcţie complexă, cu următoarele proprietăţi:
(i) ∃ σ0 ≥ 0 astfel ı̂ncât F este olomorfă pe semiplanul ∆0 = {s ∈ C :
Re s ≥ σ0 }.
(ii) lim F (s) = 0, uniform ı̂n raport cu arg s pe orice semiplan ∆0 (σ) =
|s|→∞
{s ∈ C : Re s > σ}, unde σ > σ0 este un număr real dat.
Z σ+j∞
(iii) Integrala F (s)ds este absolut convergentă, pentru orice σ > σ0
σ−j∞
fixat.
În aceste condiţii, funcţia f : R → K,

 0, Z t<0
σ+j∞
(4.1) f (t) = 1
 F (s)est ds, t ≥ 0
2πj σ−j∞

are următoarele proprietăţi:

1◦ f ∈ O
2◦ L{f (t)}(s) = F (s), ∀ s ∈ ∆0 .

4.6. Definiţie
Fie F (s) o funcţie complexă cu proprietăţile (i), (ii) şi (iii) din Teorema
4.5. Funcţia original f : R → K dată de relaţia (4.1) se numeşte transfor-
mata Laplace inversă a funcţiei F (s).
Ţinând seama de Corolarul 4.3 şi de Observaţia 4.4, deducem că opera-
torul de transformare Laplace L din Definiţia 3.2 (mai exact o restricţie a
sa notată identic) este inversabil, de aceea originalul f (t) din Definiţia 4.6
se notează f (t) = L−1 {F (s)}(t), uneori f (t) = L−1 {F (s)}. Operatorul L−1
se numeşte operator de transformare Laplace inversă. Din Teorema 4.5.(2◦ )
obţinem relaţiile:

 L{f (t)}(s) = F (s) ⇔ f (t) = L−1 {F (s)}(t), adică
(4.2)

f (t) = L−1 {L{f (t)}(s)}(t), t ≥ 0.

5 Proprietăţi ale transformării Laplace inversă

Proprietăţile transformării Laplace din paragraful 3 admit, ı̂n baza
Definiţiei 4.6 şi a relaţiilor (4.2), o exprimare ı̂n termenii transformării Laplace
Transformarea Laplace 219

inverse. Listăm cele mai importante proprietăţi ale operatorului L−1 , uti-
lizând notaţiile F (s) = L{f (t)}(s), G(s) = L{g(t)}(s), f (t) = L−1 {F (s)}(t),
cu f, g ∈ O.

5.1. Liniaritatea
L−1 {αF (s) + βG(s)} = αL−1 {F (s)} + βL−1 {G(s)}, ∀ α, β ∈ K
   
1 t 1 −1 t
5.2. L−1 {F (as)}(t) = f u(t) = L {F (s)} u(t), ∀ a > 0
a a a a

5.3. L−1 {e−as F (s)}(t) = f (t − a)u(t − a)

= L−1 {F (s)}(t − a)u(t − a), ∀ a ≥ 0

5.4. L−1 {F (s − a)}(t) = eat f (t)u(t) = eat L−1 {F (s)}(t), ∀ a ∈ K

5.5.1. L−1 {sF (s)} = f ′ (t)u(t), dacă f ′ ∈ O şi f (0 + 0) = 0

5.5.2. L−1 {sn F (s)} = f (n) (t)u(t), dacă f (k) ∈ O, 0 ≤ k ≤ n şi

f (k) (0 + 0) = 0, 0 ≤ k ≤ n − 1

5.6.1. L−1 {F ′ (s)} = −tf (t)u(t)

5.6.2. L−1 {F (n) (s)} = (−1)n tn f (t)u(t)

  Z t
F (s)
5.7. L−1 = u(t) f (x)dx
s 0
Z ∞ 
f (t) f (t)
5.8. L−1 F (y)dy = u(t), dacă ∈O
s t t

5.9. L−1 {F (s)G(s)} = (f ∗ g)(t)u(t)

= (L−1 {F (s)}(t) ∗ L−1 {G(s)}(t))u(t).

Z σ+j∞
1
5.10. L{f (t)g(t)}(s) = F (y)G(s − y)dy, unde σ > σ0 (f ) este
2πj σ−j∞
fixat.
220 Capitolul 4

6 Calculul transformatei Laplace inverse

Din Teorema 4.1 şi Observaţia 4.2 rezultă următoarea formulă de calcul
privind transformarea Laplace inversă:
X
L−1 {F (s)}(t) = Rez(F (s)est ; sk ).
Re sk <σ0

În practică, se utilizează dicţionarul (tabelul) de transformate directe La-

place (secţiunea 3.16) şi proprietăţile transformării Laplace, care conduc la
calcule mai rapide. Iată câteva exemple:
 
1 −1 1
at
6.1. L{e } = ⇔ L = eat u(t)
s−a s−a
 
n n! −1 1 tn−1
6.2. L{t } = n+1 ⇔ L = u(t)
s sn (n − 1)!
 
n at n! −1 1 tn−1 at
6.3. L{t e } = ⇔ L = e u(t)
(s − a)n+1 (s − a)n (n − 1)!
 
s −1 s
6.4. L{cos at} = 2 ⇔ L = u(t) cos at
s + a2 s2 + a2
 
a −1 1 1
6.5. L{sin at} = 2 2
⇔ L 2 2
= u(t) sin at
s +a s +a a
 
s s
6.6. L{ch at} = 2 ⇔ L−1 = u(t)ch at
s − a2 s2 − a2
 
a −1 1 1
6.7. L{sh at} = 2 2
⇔ L 2 2
= u(t)sh at
s −a s −a a
  r  
1 π 1 u(t)
6.8. L √ = ⇔ L−1 √ =√
t s s πt
Sunt utile, de asemenea, următoarele două rezultate, cunoscute sub numele
de Teoremele lui Heaviside.

6.9. Prima teoremă a lui Heaviside

Dacă funcţia F (s) se poate dezvolta ı̂n serie Laurent de forma
∞
X an
F (s) = ,
sn+1
n=0
Transformarea Laplace 221

seria fiind convergentă pentru |s| > R, cu R > 0 fixat, atunci originalul f (t)
este dat de egalitatea
∞
X an
f (t) = u(t) tn , t ∈ R.
n=0
n!

6.10. A doua teoremă a lui Heaviside (Calculul transformatei

Laplace inverse a unei funcţii raţionale)
P (s)
Dacă F (s) = este o funcţie raţională, cu gradP < gradQ şi (P, Q) =
Q(s)
1, atunci f (t) = L−1 {F (s)} este suma originalelor corespunzătoare fracţiilor
simple ı̂n care se descompune F (s).

6.11. Transformata Laplace inversă a fracţiilor simple

 
1
6.11.1. L−1 = eat u(t), a ∈ K
s−a
 
1 tn−1 at
6.11.2. L−1 = e u(t), n ∈ N∗ , a ∈ K
(s − a)n (n − 1)!
 
−1 s
6.11.3. L = u(t) cos at, a ∈ R
s2 + a2
 
−1 1 1
6.11.4. L 2 2
= u(t) sin at, a ∈ R
s +a a
 
s 1
6.11.5. L−1 2 2 2
= tu(t) sin at, a > 0.
(s + a ) 2a
Într-adevăr,
   ′ 
−1 s 1 1 5.6.2
L = − L−1 ===
(s + a2 )2
2 2 s + a2
2 n=1

 
1 1 1
= − (−1)1 tu(t)L−1 = tu(t) sin at
2 s + a2
2 2a

 
1 1
6.11.6. L−1 = (sin at − at cos at)u(t)
(s2 + a2 )2 2a3
222 Capitolul 4

Într-adevăr,
   
−1 1 −1 1 1 5.9
L =L · =
(s2 + a2 )2 s2 + a2 s2 + a2
   
−1 1 −1 1 1
=L 2 2
(t) ∗ L 2 2
(t) = 2 (sin at) ∗ (sin at)
s +a s +a a
Z t Z t
1 1
= 2 sin ax sin a(t − x)dx = 2 [cos(2ax − at) − cos at]dt
a 0 2a 0
 
1 1 t t
= 2 sin(2ax − at) − (cos at)x
2a 2a 0 0

1
= (sin at − at cos at)u(t)
2a3
 
As + B
6.11.7. L−1 , n ≥ 3; se stabilesc formule de recurenţă.
(s2 + a2 )n

6.12. Exemple
   
3s + 2 3s + 2
6.12.1. L−1 =L −1
4s2 + 4s + 5 (2s + 1)2 + 4
     

 
 
 1 1
  
3 s + 2 + 2 
1 −1  3s + 2  1
−1

5.4
= L  2 = L  2 =
4 
 1 
 4 
 1 


 s+ 
+ 1 
 s+ 
+1 
2 2
 
 1     
1 −t/2 −1  3s + 2  1 −t/2 −1 s 1 −1 1
= e L 2
= e 3L + L
4 
s +1  4 s2 + 1 2 s2 + 1

1 −t/2
= e (6 cos t + sin t)u(t)
8
   
2s − 5 2(s − 5) + 5 5.4
6.12.2. L−1 =L −1 =
(s2 − 10s + 34)2 [(s − 5)2 + 9]2
      
5t −1 2s + 5 5t −1 s −1 1
=e L = e 2L + 5L
(s2 + 9)2 (s2 + 9)2 (s2 + 9)2
Transformarea Laplace 223

 
5t 1 1
=e t sin 3t + 5 (sin 3t − 3t cos 3t) u(t)
3 54
1 5t
= e (18t sin 3t + 5 sin 3t − 15 cos 3t)u(t)
54
  ( ∞  m )
1 1 X 1 1
6.12.3. L−1 e−1/s = L−1 −
sn+1 sn+1 m! s
m=0
( ∞
) ∞
X (−1)m 1 X (−1)m tm+n
−1
=L · m+n+1 = ·
m! s m! (m + n)!
m=0 m=0

∞
X  √ 2m+n
(−1)m 2 t √
= tn/2 = tn/2 Jn (2 t),
m!(m + n)! 2
m=0
unde Jn este funcţia lui Bessel de speţa ı̂ntâi şi de ordin n, vezi 3.6.19.
   
−1 s −1 1
6.12.4. L =L
s4 + 4 (s2 + 2)2 − 4s2
 
−1 s
=L
(s2 − 2s + 2)(s2 + 2s + 2)
 2 2 
−1 1 (s + 2s + 2) − (s − 2s + 2)
=L ·
4 (s2 − 2s + 2)(s2 + 2s + 2)
 
1 −1 1 1
= L −
4 s2 − 2s + 2 s2 + 2s + 2
   
1 −1 1 1 −1 1
= L − L
4 (s − 1)2 + 1 4 (s + 1)2 + 1
 
1 t 1 1
= e sin t − e−t sin t u(t) = sin t · sht · u(t).
4 4 2

7 Aplicaţii ale transformării Laplace

7.1. Ecuaţii diferenţiale liniare (E.d.l.)
7.1.1. E.d.l. cu coeficienţi constanţi
Să considerăm ecuaţia diferenţială

(7.1) a0 x(n) (t) + a1 x(n−1) (t) + a2 x(n−2) (t) + · · · + an x(t) = f (t), a0 6= 0,

224 Capitolul 4

unde f ∈ O este dată, iar x ∈ O este semnalul (funcţia) necunoscută, de clasă

C n (I).
Ataşăm e.d.l. (7.1) condiţiile iniţiale (Cauchy)

(7.2) x(0) = x0 , x′ (0) = x1 , x′′ (0) = x2 , . . . , x(n−1) (0) = xn−1 ,

unde xk ∈ R, 0 ≤ k ≤ n − 1, sunt date.

Aplicăm e.d.l. (7.1) transformarea Laplace şi folosim Teorema derivării ori-
ginalului (Teorema 3.9); notând X(s) = L{x(t)} şi F (s) = L{f (t)}, obţinem:
" n−1
# " n−2
#
X X
a0 sn X(s) − sn−k−1 xk + a1 sn−1 X(s) − sn−2−k xk + · · · +
k=0 k=0

+an X(s) = F (s),

de unde primim:

(7.3) P (s)X(s) = F (s) + G(s),

unde P (s) = a0 sn + a1 sn−1 + a2 sn−2 + · · · + an şi

n−1
X n−1−i
X
G(s) = ai sn−k−i−1 xk .
i=0 k=0

Egalitatea (7.3) se numeşte ecuaţia operaţională asociată e.d.l. (7.1). Din

F (s) + G(s)
(7.3) rezultă X(s) = , de unde x(t) = L−1 {X(s)}(t).
P (s)
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia diferenţială x′′ + 4x = e−t , cu condiţiile
iniţiale x(0) = 0, x′ (0) = 1.
Rezolvare. Notând X(s) = L{x(t)}(s), obţinem

1 s+2
s2 X(s) − s · 0 − 1 + 4X(s) = ⇔ X(s) = ⇔
s+1 (s + 1)(s2 + 4)

1 1 1 s 6 1
X(s) = · − · 2 + · 2 ,
5 s+1 5 s +4 5 s +4
deci
1 −t 1 3
x(t) = L−1 {X(s)} = e − cos 2t + sin 2t, t ≥ 0.
5 5 5
Transformarea Laplace 225

7.1.2. E.d.l. cu coeficienţi variabili

În această situaţie, ı̂n ecuaţia (7.1) ak devin funcţii de variabila t.
Ecuaţia operatorială corespunzătoare ecuaţiei (7.3) este o ecuaţie diferen-
ţială.
Exemplu. tx′′ + x′ + 4tx = 0; x(0) = 3, x′ (0) = 0.
Rezolvare. Fie X(s) = L{x(t)}. Obţinem:

L{x′′ (t)} + L{x′ (t)} + 4L{tx(t)} = 0 ⇔

(−1)(s2 X(s) − 3s)′ + sX(s) − 3 + 4(−1)X ′ (s) = 0 ⇔

dX s C
(s2 + 4)X ′ (s) = −sX(s) ⇔ =− 2 ds ⇔ X(s) = √ .
X s +4 s2 + 4
Din Teorema valorii iniţiale (Teorema 3.18) lim sX(s) = x(0) rezultă
s→∞
C = 3. Deci  
3
x(t) = L−1 √ = J0 (2t).
s2 + 4

7.2. Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare

Se procedează similar cu Secţiunea 7.1, notând X(s) = L{x(t)}, Y (s) =
L{y(t)} şi utilizând proprietăţile transformării Laplace.
Exemplu.
 ′
x − x + 2y = 0 1
′′ ′ ; x(0) = 0; x′ (0) = −1; y(0) =
x + 2y = 2t − cos t 2

Rezolvare. Fie X(s) = L{x(t)} şi Y (s) = L{y(t)}. Sistemul operatorial

devine: 
 (s − 1)X(s) + 2Y (s) = 0 | · (−s)
2 s ⇔
 s2 X(s) + 2sY (s) = 2 − 2
s s +1
 
 2 1
 (s − 1)X(s) + 2Y (s) = 0  X(s) = − 2
s 3 s +1 ⇔
2 s ⇔ s−1
 sX(s) = 2 − 2 
 Y (s) = − X(s)
s s +1 2

 2 1
 X(s) = 3 − 2
s s +1 ⇔
 1 1 s 1
 Y (s) = − 2 + 3 + −
s s 2(s2 + 1) 2(s2 + 1)
226 Capitolul 4


 x(t) = L−1 {X(s)} = t2 − sin t
t2 1
 y(t) = L−1 {Y (s)} = − t + (cos t − sin t)
2 2

7.3. Ecuaţii integrale sau integro-diferenţiale de tip convolutiv

Să considerăm o ecuaţie integrală de tip Volterra:
Z t
(7.4) ax(t) + b k(t − τ )x(τ )dτ = cf (t),
0

ı̂n care funcţiile k(t) şi f (t) sunt originale date.

Punem (7.4) sub forma ax(t) + bk(t) ∗ x(t) = cf (t).
Utilizând transformarea Laplace, primim:
cF (s)
aX(s) + bK(s)X(s) = cF (s) ⇔ X(s) = ,
a + bK(s)
deci x(t) = L−1 {X(s)}(t).
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia integro-diferenţială
Z t Z t
x′ (t) − x(t) + (t − τ )x′ (τ )dτ − x(τ )dτ = t, x(0) = 1.
0 0
Rezolvare. Scriem ecuaţia sub forma:
x′ (t) − x(t) + t ∗ x′ (t) − 1 ∗ x(t) = t
şi aplicăm operatorul de transformare Laplace. Obţinem:
1 1 1
sX(s) − 1 − X(s) + 2
[sX(s) − 1] − X(s) = 2 ⇔
s s s
s2 + 2 A B C
X(s) =2
= 2+ + .
s (s − 1) s s s−1
Rezultă A = −2, B = −2, C = 3.
3 2 2
Astfel, X(s) = − 2 − , deci x(t) = 3et − 2t − 2.
s−1 s s

7.4. Ecuaţii cu argument modificat

n
X
Sunt ecuaţii de forma ak x(t − k) = f (t) sau
k=0
n
X
[ak x′ (t − k) + bk x(t − k)] = f (t); x(0) = x0 ,
k=0
Transformarea Laplace 227

unde ak , bk ∈ R, 0 ≤ k ≤ n (desigur, pot să apară x′′ , x′′′ ş.a.m.d.).

Pentru rezolvare, se aplică operatorul de transformare Laplace şi se utili-
zează Teorema ı̂ntârzierii originalului (Teorema 3.6) şi Teorema derivării ori-
ginalului (Teorema 3.9).
Exemplu. x′′ (t) + 2x′ (t − 1) = t; x(0) = x′ (0) = 0.
Rezolvare. Fie X(s) = L{x(t)}. Deoarece

L{x(t − a)} = e−as L{x(t)},

obţinem
1
s2 X(s) + 2e−s sX(s) = ,
s2
deci
1 1 1
X(s) = = 4· .
s2 (s2 −s
+ 2se ) s e−s
1+2
s
X ∞
1
Utilizând seria geometrică: = (−1)n q n , |q| < 1, primim
1 + q n=0
∞ ∞
1 X n −ns
n2 e
X
n ne
−ns
X(s) = (−1) = (−1) 2 .
s4 sn sn+4
n=0 n=0

De aici
∞
X   ∞
X  
n n −1 e−ns n n −1 1
x(t) = (−1) 2 L = (−1) 2 L (t − n)
n=0
sn+4 n=0
sn+4

∞ [t]
X − n)n+3 X (t − n)n+3
n n (t
= (−1) 2 u(t − n) = (−1)n 2n
(n + 3)! (n + 3)!
n=0 n=0

7.5. Ecuaţii cu derivate parţiale

Se rezolvă similar cu ecuaţiile diferenţiale, aplicând Teorema 3.23 privind
comportarea transformării Laplace la derivarea ı̂n raport cu un parametru.

7.6. Calculul unor integrale improprii

Se utilizează Teorema 3.23 sau Corolarul 3.13.
Z ∞
sin3 x
7.6.1. Să calculăm, de exemplu, integrala I = dx.
0 x2
228 Capitolul 4

Z ∞
sin3 tx
Fie I(t) = dx; t ≥ 0. Aplicând transformarea Laplace, obţinem:
0 x2
Z ∞  Z ∞
sin3 tx 1
L{I(t)} = L dx = L{sin3 tx}dx
0 x2 0 x2
 Z ∞ 
1 3 1
= L sin tx − sin 3tx dx
0 x2 4 4
Z ∞  
1 3 x 1 3x
= · − · dx
0 x2 4 x2 + s2 4 s2 + 9x2
Z Z
3 ∞ 1 3 ∞ 1
= 2 2
ds − dx
4 0 x(x + s ) 4 0 x(9x + s2 )
2

Z  
3 ∞ 1 1 x
= − dx
4 0 s2 x x2 + s2
Z  
3 ∞ 1 1 9x 3 9x2 + s2 x=∞ 3 ln 3
− − = ln = ;
4 0 s2 x 9x2 + s2 8s2 x2 + s2 x=0 4s2
astfel  
3 ln 3 −1 1 3 ln 3
I(t) = L = t,
4 s2 4
3 ln 3
deci I = I(1) = .
4
Z ∞
cos2 t − cos2 2t
7.6.2. Să se calculeze integrala I = dt.
0 t
Utilizând egalitatea din Corolarul 3.13
Z ∞ Z ∞
f (t)
dt = L{f (t)}(s)ds,
0 t 0

obţinem
Z ∞ Z ∞
2 1 2
I= L{cos t − cos 2t}(s)ds = L{cos 2t − cos 4t}(s)ds
0 2 0

Z ∞ 
1 1 1 1 s2 + 16 ∞ 1 1
= 2
− 2 ds = − ln 2 = ln 4 = ln 2.
2 0 s + 4 s + 16 4 s +4 0 4 2
Transformarea Laplace 229

8 Probleme
Enunţuri
1. Să se calculeze transformata Laplace pentru fiecare din originalele
(funcţiile) de mai jos.
√
(i) f (t) = e−5t cos2 3t (ii) f (t) = (3e2t − 5te−10t )/ t
sin at + cos 2bt − 1 t2 sh 2t + 2 sin2 3t
(iii) f (t) = ; a, b 6= 0 (iv) f (t) =
t t
(v) Polinoamele Laguerre Ln (t) = (n!)−1 et (tn e−t )(n) , n ≥ 0
Z ∞
cos x
(vi) Cosinus integral Ci(t) = dx, t > 0
t x
Z ∞ −x
e
(vii) Exponenţial integral Ei(t) = dx, t > 0
t x
√ √ √
(viii) f (t) = sin t (ix) f (t) = t cos t
√
(x) f (t) = n + 1 − t, n ≤ t < n + 1, n ∈ N (xi) f (t) = Erf( t)
 π
 0≤t<
 sin t,

2
(xii) f (t) = π
 cos 2t, ≤ t < π

 2
sin3t, t ≥ π
 2−t
 e , 0≤t<3
(xiii) f (t) = 0, 3≤t<5

f (t − 5), t ≥ 5
 t
 e, 0≤t<1
(xiv) f (t) = cos t, 1 ≤ t < 2

t, t≥2
2. Utilizând definiţia şi proprietăţile de calcul ale transformatei Laplace,
să se calculeze integralele improprii:
Z ∞ Z ∞ −t 3
−2t 2 e sin 2t
(i) te cos 3tdt (ii) dt
0 0 t
Z ∞ Z ∞
3 2 −4t sin2 2t −5t
(iii) (t + 5 cos 3t)e dt (iv) e dt
0 0 t
3. Utilizând metoda transformării Laplace, să se rezolve ecuaţiile diferen-
ţiale de mai jos, cu condiţii iniţiale date.
230 Capitolul 4

(i) x′′′ − 6x′′ + 16x′ − 16x = e−t , x(0) = x′ (0) = 0, x′′ (0) = 2
(ii) x′′ + 9x = t, x(0) = 1, x′ (0) = 1
(iii) xiv − x′′ = sin t, x(0) = x′ (0) = 0, x′′ (0) = 1, x′′′ (0) = 2
(iv) x′′′ − 5x′′ + 9x′ − 5x = e−t , x(0) = x′ (0) = 0, x′′ (0) = 0
(v) x′′′ + 4x′ = t, x(0) = 0, x′ (0) = 1, x′′ (0) = 2
1
(vi) x′′ + x = , x(0) = 1, x′ (0) = 2
cos t
1
(vii) x′′ + 4x = , x(0) = 1, x′ (0) = 2
4 + cos 2t
(viii) tx′′ + (1 − 2t)x′ − 2x = 0, x(0) = 1, x′ (0) = 2
(ix) tx′′ + (2t − 1)x′ + (t − 1)x = 0, x(0) = 1, x′ (0) = a, a ∈ R
(x) x′′ (t) + 2x′ (t − 2) + x(t − 4) = t, x(0) = x′ (0) = 0
4. Utilizând metoda transformării Laplace, să se rezolve următoarele sis-
teme de ecuaţii diferenţiale cu condiţii iniţiale date:
(i) x′ − y ′ + 2y = 2x − sin t, 2x′ + y ′′ + y = 0, x(0) = y(0) = y ′ (0) = 0
(ii) x′ + 2y = x, x′′ + cos t = 2(t − y ′ ), x(0) = 0, x′ (0) = −1,
y(0) = 1/2
(iii) x′′ + y + z + 1 = 0, x + y ′′ = z, x′ + y ′ = z ′′ , x(0) = 0, x′ (0) = 1,
y(0) = y ′ (0) = 0, z(0) = −1, z ′ (0) = 1
5. Să se rezolve următoarele ecuaţii integrale şi integro-diferenţiale de tip
convolutiv:
Z t
(i) 6x(t) = 6 cos t + (t − τ )3 x(τ )dτ
0
Z t
(ii) x(t) = cos t + (τ − t) cos(τ − t)x(τ )dτ
0
Z t Z t
(iii) x′′ (t)+x(t)+sh t = sh (t−τ )x(τ )dτ − ch (t−τ )x′ (τ )dτ , x(0) = 1,
0 0
x′ (0) = −1
Z t
(iv) x′′ (t) + 2x′ (t) = 2 sin(t − τ )x′ (τ )dτ + cos t, x(0) = x′ (0) = 0
0
Z t Z t
′
(v) x′ (t) + (t − τ )x (τ )dτ = t + x(t) + x(τ )dτ , x(0) = 1
0 0
Transformarea Laplace 231

6. Să se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii integrale:

 Z t



 x(t) + e2(t−τ ) y(τ )dτ = 1
 0
(i)

 Z t


 x(τ )dτ = y(t) − e2t
0
 Z t



 x(t) = cos t + y(τ )dτ

 0



 Z t

(ii) y(t) + z(τ )dτ = 1

 0





 Z t


 z(t) − cos t = x(τ )dτ − 1
0
 Z t Z t

 2(t−τ )

 x(t) + 2 e x(τ )dτ = u(t) + y(τ )dτ
 0 0
(iii)  

 Z t Z t


 y(t) + x(τ )dτ = 4 t + (t − τ )y(τ )dτ
0 0

7. Să se rezolve, utilizând metoda transformării Laplace, ecuaţia cu deri-

vate parţiale:
π
utt − uxx + 2ut = 4x + 8et cos x, 0 ≤ x ≤ , t ≥ 0, u(x, 0) = cos x,
π  2
ut (x, 0) = 2x, ux (0, t) = 2t, u , t = πt
2
8. Să se demonstreze egalităţile
Z ∞ 
sin x 2 π
(i) dx =
0 x 2
Z ∞ r
1 2π
(ii) cos(tx2 )dx = , t>0
0 4 t
Z ∞
cos 2x π
(iii) 2
dx = 2
0 1+x 2e
Z ∞
2
(iv) te−t Ei(t)dt = ln √
0 e
9. Fie f, g ∈ O şi F (s) = L{f (t)}(s), G(s) = L{g(t)}(s).
232 Capitolul 4

(i) Să se demonstreze egalitatea

Z ∞ Z ∞ Z ∞
g(y)
f (x)dx dy = F (s)G(s)ds.
0 0 x+y 0

Z ∞Z ∞
sin x sin y
(ii) Să se calculeze integrala dublă dxdy.
0 0 x+y
10. Tratamentul termochimic de nitrurare este guvernat de legea a doua
∂c ∂2c
a lui Fick = D 2 , unde c(x, τ ) este concentraţia piesei supuse nitrurării
∂τ ∂x
la adâncimea x ≥ 0 şi la timpul τ ≥ 0, iar D este coeficientul de difuzie (dat).
Să se determine c(x, τ ) ştiind că la momentul τ = 0 concentraţia este nulă, iar
”cantitatea de substanţă” care difuzează este aceeaşi ı̂n fiecare moment τ > 0,
adică are loc egalitatea
Z ∞
c(x, τ )dx = q = constant, ∀ τ > 0.
0

Indicaţii. Soluţii. Răspunsuri

1
1. (i) L{e−5t cos2 3t}(s) = L{cos2 3t}(s + 5) = L{1 + cos 6t}(s + 5)
2
   
1 1 s 1 1 s+5
= + = +
2 s s2 + 36 s=s+5 2 s + 5 s2 + 10s + 61
 
√ √ √ 3 15
(ii) 3L{1/ t}(s − 2) − 5L{ t}(s + 10) = π √ − √
s − 2 2(s − 2) s − 2
Z ∞ Z ∞ 
a y 1
(iii) L{sin at + cos 2bt − 1}(y)dy = + − dy
s s y 2 + a2 y 2 + 4b2 y

1 y ∞ 1 y 2 + b2 ∞ π s
=a· arctg + ln = sgna + ln √
|a| |a| s 2 y2 s 2 s2 + b2
Z ∞
(iv) L{tsh 2t}(s) + L{1 − cos 6t}(y)dy = −(L{sh 2t}(s))′
s
Z ∞  √
1 y −4s s2 + 36
+ − dy = 2 + ln
s y y 2 + 36 (s − 4)2 s
Transformarea Laplace 233

ln(s2 + 1) ln(1 + s)
(v) (s − 1)n s−n−1 (vi) (vii)
2s s
∞ r  
√ X 1 1 π 1
n+ 12
(viii) L{sin t}(s) = L{t }(s) = exp −
n=0
(2n + 1)! 2s s 4s
r    
π 1 1 1
(ix) · 1− exp −
s 2s 2s 4s
1 1
(x) (s + e−s − 1) (xi) √
s2 (1
−e )−s s s+1
h  π i
(xii) f (t) = (sin t) u(t) − u t −
2
h  π  i
+(cos 2t) u t − − u(t − π) + (sin 3t)u(t − π)
2

(xiii) f este periodică; T = 5

(xiv) Pentru t ∈ R+ \ {1, 2} avem (vezi 2.5.6):

f (t) = et [u(t) − u(t − 1)] + (cos t)[u(t − 1) − u(t − 2)] + tu(t − 2)

= et u(t) − e · et−1 u(t − 1) + cos 1 cos(t − 1)u(t − 1) − sin 1 sin(t − 1)u(t − 1)

− cos 2 cos(t − 2)u(t − 2) + sin 2 sin(t − 2)u(t − 2) + (t − 2)u(t − 2) + 2u(t − 2),
deoarece

cos t = cos(t − n + n) = cos(t − n) cos n − sin(t − n) sin n, n ∈ {1, 2}.

Utilizând Teorema 3.6, obţinem

1 − e1−s e−s (s cos 1 − sin 1) e−2s (sin 2 − s cos 2) e−2s (1 + 2s)

F (s) = + + + .
s−1 s2 + 1 s2 + 1 s2
23
2. (i) L{t cos2 3t}(2) =
200
 3  Z ∞  
sin 2t 3 1 1 1
(ii) L (1) = L{sin 2t}(s)ds = π − 3arctg + arctg
t 1 4 2 6
1399 1 1
(iii) (iv)ln 41 − ln 5
1664 4 2
1 7 e2t
3. (i) x(t) = − e−t + e2t − (29 cos 2t + 2 sin 2t)
39 12 52
234 Capitolul 4

1 8
(ii) x(t) = t + cos 3t + sin 3t
9 27
3 1 21 1 1
(iii) x(t) = − t − + e2t − e−2t + sin t
4 4 80 80 5
1 −t 1 t 1 2t 1 2t
(iv) x(t) = − e + e − e cos t + e sin t
20 4 5 10
1 2 1
(v) x(t) = (t + 7 sin2 t) + sin 2t
8 2
(vi) x(t) = t sin t + cos t ln | cos t| + cos t + 2 sin t
 
1 4 + cos 2t
(vii) x(t) = 1 + ln cos 2t+
4 5
√ !
t 2 3tg t
+ 1 + − √ arctg √ sin 2t
2 15 5

(viii) x(t) = e2t (ix) x(t) = (ct2 + 1)e−t , x ∈ R; pentru a = −1

[t/2]
X
(x) x(t) = (−1)n (n + 1)(t − 2n)n+3 /(n + 3)!
n=0
1 1
4. (i) x = (1 + 3t)e−t + e2t
9 9
1 4 1
y= (1 + 3t)e−t + e2t − (cos t + 2 sin t)
9 45 5

t2 1
(ii) x = t2 − sin t; y = − t + (cos t − sin t)
2 2
(iii) x = sin t; y = cos t − 1; z = sin t − cos t
1
5. (i) x(t) = (ch t + 3 cos t − t sin t)
4
1 √
(ii) x(t) = (1 + 2 cos t 3)
3
1 √ √ √
(iii) x(t) = (e−t + 2 cos t 2 − 2 sin t 2)
3
(iv) x(t) = 1 − e−t − te−t
(v) x(t) = 3et − 2(t + 1)
6. (i) x(t) = et (3 − 2et ); y(t) = 3et − 2
Transformarea Laplace 235

(ii) x = sin t + cos t; y = cos t; z = sin t

8 1
(iii) x = (1 − t)e−t ; y = (e2t − e−t ) + te−t
9 3
7. Punând U (x, s) = L{u(x, t)}(x, s), obţinem ecuaţia operatorială
   
2 2 8
Uxx − (s + 2x)U = −2x 1 + − (cos x) s − 2 − ,
s s−1
a cărei soluţie generală este
p p
U (x, s) = C1 (s) exp(x s2 + 2s) + C2 (s) exp(−x s2 + 2s)
2x (s2 + s + 6) cos x
+ + .
s2 (s + 1)2 (s − 1)
Utilizând condiţiile la limită rezultă C1 (s) = C2 (s) = 0; soluţia este
u(x, t) = 2xt + [2et − (3t + 1)e−t ] cos x.
Z ∞ 
sin2 tx
8. (i) Se calculează L dx
0 x2
ln(s + 1) 1
(iv) L{tEi(t)}(s) = −(L{Ei(t)}(s))′ = 2
− ,
s s(s + 1)
vezi Problema 1(vii); astfel integrala dată este L{tEi(t)}(1).

Z ∞9. (i) Se efectuează substituţia x + y = t şi se obţine

(f ∗ g)(t)
dt, după care se utilizează Corolarul 4.3 şi Teorema 3.20.
0 t
Z ∞
1 π
(ii) 2 + 1)2
ds =
0 (s 4
10. Notăm C(x, s) = L{c(x, τ )}(x, s); rezultă ecuaţia diferenţială
2
d C s
− C = 0, cu soluţia generală
dx2 D
p p
C(x, s) = A(s) exp(−s s/D) + B(s) exp(s s/D).

Z ∞ s) este mărginită pentruZ x∞→ ∞, deducem B(s) = 0, iar din

Deoarece C(x,
q
egalitatea c(x, τ )dx = q primim C(x, s)dx = , de unde A(s) =
0  0r  s
√ q s
q/ Ds. Astfel, C(x, s) = √ exp −x ; ı̂n final
Ds D
 
q x2
c(x, τ ) = √ exp − .
Dπτ 4Dτ
236 Capitolul 4
Capitolul 5

Transformarea z

1 Definiţia transformatei z
1.1. Preliminarii
Fie f : R → K o funcţie-semnal căreia i se poate asocia transformata
Laplace bilaterală
Z ∞
FB (s) = LB {f (t)}(s) = f (t)e−st dt, s ∈ D(f ) ⊆ C.
−∞

Să considerăm o discretizare a axei reale, prin eşantioanele echidistante

tn = n∆T , n ∈ Z. Utilizând formula aproximativă de calcul integral
Z b
g(t)dt ≈ (b − a)g(a),
a

primim:
∞ Z
X (n+1)∆T ∞
X
LB {f (t)}(s) = f (t)e−st dt ≈ ∆T f (n∆T )e−sn∆T .
n=−∞ n∆T n=−∞

Notând z = es∆T , obţinem următoarea formulă de aproximare a transfor-

matei Laplace bilaterale printr-o serie Laurent centrată ı̂n origine:
∞
X
LB {f (t)}(s) ≈ FB (z) = ∆T f (n∆T )z −n .
n=−∞

Dacă f ∈ O, atunci transformata Laplace unilaterală se aproximează

printr-o serie Laurent ı̂n jurul originii, a cărei parte analitică (tayloriană)
237
238 Capitolul 5

conţine un singur termen:

∞
X f (n∆T )
L{f (t)} ≈ F (z) = ∆T .
zn
n=0

Reamintim că, ı̂n conformitate cu notaţiile introduse ı̂n Cap.1, Sd repre-

zintă mulţimea semnalelor discrete x : Z → K, iar Sd+ = {x ∈ Sd : x(n) =
0, ∀ n < 0} reprezintă mulţimea semnalelor discrete cu suport pozitiv.

1.2. Definiţia transformatei z bilaterale

Fiind dat un semnal discret x (x ∈ Sd ), notăm cu U = U (x) coroana cir-
∞
X
culară de convergenţă a seriei Laurent x(n)z −n . Funcţia XB : U → C,
n=−∞
∞
X
XB (z) = x(n)z −n , z ∈ U , se numeşte transformata z (uneori trans-
n=−∞
formata ı̂n z) bilaterală sau transformata Laplace discretă bilaterală
asociată semnalului x.
Notaţie. Scriem ZB {x(n)}(z) = XB (z), z ∈ U sau XB = ZB (x).

1.3. Definiţia transformatei (z) (unilaterală sau standard)

Fiind dat un semnal x ∈ Sd+ , notăm U = U (x) mulţimea (domeniul) de
X∞ X∞
x(n) x(n)
convergenţă a seriei Laurent n
. Funcţia X : U → C, X(z) = ,
n=0
z n=0
zn
z ∈ U , se numeşte transformata z (uneori transformata ı̂n z) unilaterală
sau standard asociată semnalului x ∈ Sd+ .

1.3.1. Observaţie
În acest caz, U (x) este (sau conţine) exteriorul unui disc cu centrul ı̂n
origine (coroană circulară de rază ”mare” infinită), adică există R(x) > 0
astfel ı̂ncât U (x) = {z ∈ C : |z| > R(x)}.

1.3.2. Notaţie
Scriem Z{x(n)}(z) = X(z), z ∈ U sau X = Z(x); uneori, pentru simpli-
tate, se scrie Z{x(n)} ı̂n loc de Z{x(n)}(z). În teoria semnalelor se utilizează
notaţia x(n) ↔ X(z).
Transformarea z 239

1.3.3. Observaţie
Dacă x ∈ Sd+ este mărginit, atunci U (x) conţine exteriorul discului unitate,
i.e. {z ∈ C : |z| > 1} ⊆ U (x).
Într-adevăr, există M > 0 astfel ı̂ncât |x(n)| ≤ M, ∀ n ∈ N, deci
X∞  
1 n
|Z{x(n)}(z)| ≤ M ,
|z|
n=0

iar această serie este convergentă ∀ z ∈ C cu |z| > 1.

În cele ce urmează, ne vom referi cu precădere la transformata ı̂n z uni-
laterală şi vom adopta notaţia X(z) = Z{x(n)}(z), atât pentru transformata
z unilaterală, cât şi pentru transformata z bilaterală, tipul transformatei z
utilizate rezultând din context (după apartenenţa semnalului x la Sd sau la
Sd+ ).

1.4. Definiţia transformării (operatorului de transformare) z

Operatorul Z care asociază fiecărui semnal discret x ∈ Sd (sau x ∈ Sd+ )
Z
transformata sa z, adică x 7→ X = Z(x) se numeşte operator de trans-
formare z; ca procedeu de asociere ı̂ntre x şi X = Z(x), operatorul defineşte
noţiunea de ”transformare z”.

1.5. Exemple
X∞
δk (n)
1.5.1. Z{δk (n)}(z) = n
= z −k , z ∈ C∗ , ∀ k ∈ Z fixat.
n=−∞
z
Reamintim că impulsul discret al lui Dirac δk ∈ S se defineşte prin δk (n) =
1, dacă n = k; δk (n) = 0, dacă n 6= k (Cap.1, §2.4.3). În particular, pentru
δ = δ0 ∈ Sd+ , avem Z{δ(n)}(z) = 1, z ∈ C.

1.5.2. Pentru a 6= 0, avem

∞  
X
n a n 1 z
Z{u(n)a }(z) = = a = z − a , dacă |z| > |a|.
n=0
z 1−
z
z
În particular, Z{u(n)} = , |z| > 1; deseori se scrie
z−1
z
Z{1} = , |z| > 1.
z−1
240 Capitolul 5

2 Proprietăţi ale transformării z

Enumerăm cele mai importante proprietăţi ale transformării z. Notăm
X(z) = Z{x(n)}(z), Y (z) = Z{y(n)}(z) sau X = Z(x), Y = Z(y), pentru
x, y ∈ Sd (sau Sd+ ).

2.1. Liniaritatea
Z(αx + βy) = αZ(z) + βZ(y), ∀ x, y ∈ Sd , ∀ α, β ∈ K, egalitatea fiind
valabilă pe U (x) ∩ U (y).

2.2. Injectivitatea
Dacă Z(x) = Z(y), atunci x = y, ∀ x, y ∈ Sd+ .

2.3. Olomorfia
Dacă x ∈ Sd , atunci funcţia X = Z(x) : U (x) → C este olomorfă pe
coroana U (x).
Observaţie. În general, U (x) nu coincide cu mulţimea de definiţie
a funcţiei complexe X(z). Astfel, conform Exemplului 1.5.2, X(z) =
z
Z{u(n)}(z) = are drept ”coroană” de convergenţă exteriorul discu-
z−1
lui unitate, anume U (x) = {z ∈ C : |z| > 1}, dar mulţimea (domeniul) de
z
definiţie a funcţiei X(z) = este C \ {1}.
z−1

2.4. Teorema asemănării (Teorema schimbării de scală)

Dacă x ∈ Sd şi a ∈ K ∗ , atunci
z  z
Z{an x(n)}(z) = X = Z{x(n)} .
a a

2.5. Teorema translaţiei la stânga (Teorema ı̂ntârzierii)

2.5.1. Dacă x ∈ Sd şi m ∈ Z, atunci Z{x(n + m)}(z) = z m X(z).

2.5.2. Dacă x ∈ Sd+ şi p ∈ N∗ , atunci are loc egalitatea

p−1
X
p
Z{x(n + p)} = z X(z) − x(k)z p−k .
k=0
Transformarea z 241

2.6. Teorema translaţiei la dreapta

Dacă x ∈ Sd+ şi p ∈ N∗ , atunci Z{x(n − p)}(z) = z −p X(z).

2.7. Teorema derivării (teorema ı̂nmulţirii cu n)

Dacă x ∈ Sd , atunci Z{nx(n)}(z) = −z(Z{x(n)})′ (z) = −zX ′ (z).

2.8. Transformata ı̂n z a funcţiilor periodice

Dacă x ∈ Sd+ este periodică (adică există N ∈ N∗ astfel ı̂ncât
x(n + N ) = x(n), ∀ n ∈ N), atunci
N −1
z N X x(n)
X(z) = N , |z| > 1.
z − 1 n=0 z n

2.9. Teorema convoluţiei

2.9.1. Definiţie
Fiind date semnalele x, y ∈ Sd , definim produsul de convoluţie x ∗ y ∈
Sd prin
X∞
(x ∗ y)(n) = x(k)y(n − k), ∀ n ∈ Z.
n=−∞
n
X
Dacă x, y ∈ Sd+ , atunci (x∗y)(n) = x(k)y(n−k), ∀ n ∈ Z şi x∗y ∈ Sd+ .
k=0

2.9.2. Teoremă
Dacă x, y ∈ Sd (ı̂n particular x, y ∈ Sd+ ), atunci Z{(x ∗ y)(n)}(z) =
X(z)Y (z), z ∈ U (x) ∩ U (y), i.e. Z(x ∗ y) = Z(x)Z(y) pe U (x) ∩ U (y).

2.10. Teorema sumării

Fiind dat semnalul x ∈ Sd+ , definim semnalul s(x; ·) ∈ Sd+ prin s(x; n) =
n
X
u(n) x(k), ∀ n ∈ Z. Are loc egalitatea
k=0
( n )
z X z
Z{s(x, n)}(z) = X(z) ⇔ Z x(k) (z) = Z{x(n)}(z).
z−1 z−1
k=0
242 Capitolul 5

2.11. Teorema privind produsul semnalelor

(Teorema convoluţiei complexe)
Fie x, y ∈ Sd+ , z ∈ U (xy), r > 0 un număr real cu proprietatea
|z|
R(x) < r < şi (γ) cercul de ecuaţie |τ | = r. Are loc egalitatea
R(y)
Z
1 X(τ )  z 
Z{x(n)y(n)}(z) = Y dτ.
2πj τ τ
γ

X(τ )  z 
Observaţie. Dacă funcţia τ 7→ Y are punctele singulare
τ τ
τ1 , τ2 , . . . , τn , atunci, aplicând teorema reziduurilor, obţinem
 
X(τ )  z 
Xn
Z{x(n)y(n)}(z) = Rez Y ; τk .
τ τ
k=1

2.12. Teorema valorii iniţiale

Dacă x ∈ Sd+ , atunci lim X(z) = x(0).
z→∞
Observaţie. x(1) = lim z[X(z) − x(0)];
z→∞  
2 x(1)
x(2) = lim z X(z) − x(0) − .
z→∞ z

2.13. Teorema valorii finale

Dacă x ∈ Sd+ şi există (ı̂n C) x(∞) := lim x(n), atunci
n→∞

z−1
lim X(z) = x(∞).
z→1 z
|z|>1

2.14. Derivarea ı̂n raport cu un parametru

Dacă semnalul x = x(n; τ ) ∈ Sd depinde de parametrul τ ∈ I ⊆ R şi
X(z; τ ) = Z{x(n; τ )}(z; τ ), iar funcţia f : I → K, f (τ ) = x(n; τ ) este deriva-
bilă pentru fiecare n ∈ Z fixat, atunci are loc egalitatea
 
∂x ∂X
Z (n; τ ) (z; τ ) = (z; τ ).
∂τ ∂τ
Mai departe, demonstrăm Teoremele 2.5.2, 2.7, 2.9 şi 2.10.
Transformarea z 243

∞
X x(n + p) n+p=k
Teorema 2.5.2. Z{x(n + p)} = ====
n=0
xn

∞ ∞ p−1
! p−1
X x(k) X x(k) X x(k) X
= = zp − p
= z X(z) − x(k)z p−k
z k−p zk zk
k=p k=0 k=0 k=0

∞
X
Teorema 2.7. Z{nx(n)}(z) = nx(n)z −n
n=−∞

∞ ∞
!′
X X
= −z x(n)(z −n )′ = −z x(n)z −n = −z · X ′ (z).
n=−∞ n=−∞

Teorema 2.9. Fie x, y ∈ Sd . Obţinem, cu regula produsului a două serii

convergente:
X∞ ∞ ∞
x(n) X y(m) X an
X(z)Y (z) = n m
= ,
n=−∞
z m=−∞
z n=−∞
zn
∞
X
unde an = x(k)y(n − k) = (x ∗ y)(n); aşadar:
k=−∞

X∞
(x ∗ y)(n)
X(z)Y (z) = = Z{(x ∗ y)(n)}(z).
n=−∞
zn

Teorema 2.10. Observăm că s(x; n) = u(n) ∗ x(n). În conformitate cu

Teorema 2.9 primim
z
Z{s(x; n)}(z) = Z{u(n)}Z{x(n)} = X(z).
z−1

3 Transformata z inversă
3.1. Preliminarii
Fie X(z) o funcţie complexă, olomorfă ı̂n domeniul {z ∈ C : r < |z| < R},
cu r, R date, 0 < r < R. Ne propunem să determinăm un semnal x ∈ Sd astfel
ı̂ncât Z(x) = X. Pornim de la egalitatea
∞
X
z n−1 X(z) = ak z n−k−1 , n ∈ N,
k=−∞
244 Capitolul 5

pe care o integrăm
Z pe uncerc (γ) : |z| = ρ, ρ ∈ (r, R) fixat.
2πj, m = −1
Deoarece z m dz = = 2πjδ−1 (m), obţinem:
0, m 6= −1
γ

Z ∞
X Z ∞
X
z n−1 X(z)dz = ak z n−k−1 dz = ak · 2πjδk (n) = 2πjan ,
γ k=−∞ γ k=−∞

egalitate care sugerează definiţia transformatei z inverse, luând x(n) = an .

3.2. Definiţia transformatei z inverse

Dacă X(z) este o funcţie complexă, olomorfă pe domeniul {z ∈ C : r <
|z| < R}, unde 0 < r < R (cu r, R date) şi γ este un cerc cu centrul ı̂n origine
de rază ρ ∈ (r, R), atunci semnalul discret x ∈ Sd , unde
Z
1
(3.1) x(n) = z n−1 X(z)dz, n ∈ Z
2πj
γ

se numeşte transformata z inversă a funcţiei complexe X(z).

Notaţie. x(n) = Z −1 {X(z)}(n), n ∈ N sau x = Z −1 (X). Putem scrie,
formal:
X(z) = Z{x(n)}(z) ⇔ x(n) = Z −1 {X(z)}(n)
şi
Z −1 {Z{x(n); z}; n} = x(n).
 
z z
Exemple. (i) Z{an u(n)}(z) = ⇔ Z −1 (n) = an u(n).
z−a z−a
(ii) Z{δk (n)}(z) = z −k ⇔ Z −1 {z −k }(n) = δk (n).

3.3. Metode pentru determinarea transformatei z inverse

3.3.1. Metoda reziduurilor
Aplicând teorema reziduurilor integralei din membrul drept al relaţiei (3.1)
şi observând că interiorul cercului γ conţine toate singularităţile din C ale
funcţiei z 7→ z n−1 X(z), n ∈ Z, obţinem:
m
X
−1
x(n) = Z {X(z)}(n) = Rez[z n−1 X(z); zk ], n ∈ Z,
k=1
Transformarea z 245

unde z1 , z2 , . . . , zm sunt singularităţile (din C) ale funcţiei gn (z) = z n−1 X(z).

Observaţie. Numărul x(0) se poate calcula şi cu teorema valorii iniţiale
(Teorema 2.12): x(0) = lim X(z).
z→∞

3.3.2. Metoda dezvoltării ı̂n serie

Dacă X(z) se poate dezvolta ı̂ntr-o serie de forma
∞
X
(3.2) X(z) = an z −n , |z| > R,
n=−∞

atunci x(n) = an , n ∈ Z.
Exemplu. Fie a ∈ K ∗ şi |z| > |a|; avem

1 X  a n X an
∞ ∞ ∞
X
1 1 1 an−1
= · = = = ,
z−a z 1− a z n=0 z n=0
z n+1 n=1 z n
z
deci  
−1 1
x(n) = Z (n) = an−1 u(n − 1), n ∈ Z.
z−a
Observaţie. Dacă x ∈ Sd+ se poate utiliza formula:
  (n)
1 1
x(n) = u(n) X .
n! z z=0

3.3.3. Transformata z inversă a funcţiilor raţionale

P (z)
Să presupunem că X(z) = , unde P şi Q sunt polinoame.
Q(z)
1◦ gradP < gradQ. În acest caz, funcţia raţională X(z) se descompune
ı̂n fracţii simple, care se dezvoltă ı̂n serie Laurent, utilizând serii de puteri
standard (geometrică, exponenţială, binomială
 ş.a.).
1 1 1 1
Exemplu. X(z) = = − .
z(z + 2j) 2j z z + 2j
Dacă |z| > 2, atunci
∞
X
1 1 1 2n j n
= · = (−1)n ,
z + 2j z 2j z n+1
1+ n=0
z
246 Capitolul 5

deci !
∞
1 1 1 X (−1)n 2n−1 j n−1
X(z) = − + ;
2j z z zn
n=2

astfel x(n) = (−2j)n−2 u(n − 2), ∀ n ∈ Z.

P (z)
2◦ X(z) = z ; gradP < gradQ. Este o situaţie frecventă, ı̂ntrucât
Q(z)
transformatele z ale funcţiilor elementare sunt de această formă. Se descom-
X(z)
pune ı̂n fracţii simple şi se utilizează dicţionarul de transformate z.
z
z
Exemplu. X(z) = 2 , |z| > 2. Avem
z − (2 + j)z + 2j
 
X(z) 1 1 1
= − ,
z 2−j z−2 z−j

deci  
1 z z
X(z) = − .
2−j z−2 z−j
 
−1 z
Utilizând relaţia Z (n) = an · u(n), primim
z−a

2n − j n 1
x(n) = · u(n) = (2 + j)(2n − j n )u(n).
2−j 5

Observaţie. Această metodă se poate aplica şi la 1◦ , scriind X(z) =

P (z)
z . Astfel, exemplul de la 1◦ se scrie
zQ(z)

X(z) 1 j 1 1 1 1
= 2 =− · 2 + − · ,
z z (z + 2j) 2 z 4z 4 z + 2j

deci
j 1 1 1 z
X(z) = − · + − · ;
2 z 4 4 z + 2j
astfel (vezi Secţiunea 3.2),

j 1 1
x(n) = Z −1 {X(z)}(n) = − δ1 (n) + δ0 (n) − (−2j)n u(n),
2 4 4

vezi secţiunea 3.2; ı̂n final x(n) = (−2j)n−2 u(n − 2).

Transformarea z 247

3◦ gradP ≥ gradQ. Utilizând teorema ı̂mpărţirii cu rest, scriem

P = Q · C + R, gradR < gradQ, deci

R(z)
X(z) = C(z) + ;
Q(z)

se poate scrie, de asemenea

X(z) R1 (z)
= C1 (z) + .
z Q(z)

Se revine astfel la 1◦ (sau 2◦ ), iar pentru polinomul C(z) sau C1 (z) se utilizează
relaţia Z −1 {z k }(n) = δ−k (n) şi liniaritatea transformării inverse.
z3
Exemplu. X(z) = , |z| > 3. Avem
z+3

X(z) z2 9
= =z−3+ ,
z z+3 z+3

deci
z
X(z) = z 2 − 3z + 9 ;
z+3
astfel x(n) = δ−2 (n) − 3δ−1 (n) + 9(−3)n u(n), n ∈ Z.
a0 z N + a1 z N −1 + · · · + aN −1 z
Observaţie. Dacă X(z) = , |z| > 1 şi N ∈
zN − 1
N∗ dat, atunci ı̂n conformitate cu Teorema 2.8, rezultă x(n) = an , 0 ≤ n ≤
N − 1, x(n) = x(n + N ), ∀ n ∈ N şi x(n) = 0, ∀ n < 0.
4◦ Utilizarea algoritmului de ı̂mpărţire a polinoamelor
Dacă descompunerea ı̂n fracţii simple este dificilă (de exemplu, rădăcinile
polinomului Q nu se pot găsi rapid), pentru a determina un număr conve-
nabil de valori ale semnalului x ∈ Sd se poate utiliza algoritmul ı̂mpărţirii
polinoamelor.
z 3 + 2z 2 − 1, 5z + 0, 5
Exemplu. X(z) =
z 2 − 2, 5z + 3
Efectuând ı̂mpărţirea obţinem

6, 75 3, 875
X(z) = z + 4, 5 + + + ...
z z2

Astfel x(n) = 0, ∀ n ≤ −2, x(−1) = 1, x(0) = 4, 5, x(1) = 6, 75, x(2) =

3, 875, . . .
248 Capitolul 5

4 Dicţionar de transformate z
În acest paragraf, listăm transformatele z (directe şi inverse) pentru sem-
nale standard, des utilizate ı̂n aplicaţii.

4.1. Z{δk (n)} = z −k ⇔ Z −1 {z k } = δ−k (n)

Aici z ∈ C∗ dacă k > 0 şi z ∈ C dacă k ≤ 0.
În particular Z{δ(n)} = 1 ⇔ Z −1 {1} = δ(n), z ∈ C.
 
z z
4.2. Z{u(n)} = ⇔ Z −1 = u(n), |z| > 1
z−1 z−1
 
z −1 z
4.3. Z{nu(n)} = ⇔ Z = nu(n), |z| > 1
(z − 1)2 (z − 1)2
 
z(z + 1) −1 z(z + 1)
2
4.4. Z{n u(n)} = ⇔ Z = n2 u(n), |z| > 1
(z − 1)3 (z − 1)3
 
z −1 z
n
4.5. Z{a u(n)} = ⇔ Z = an u(n), a ∈ K ∗ , |z| > 1
z−a z−a
 
az −1 z
n
4.6. Z{na u(n)} = ⇔ Z = nan−1 u(n), a ∈ K ∗ ,
(z − a)2 (z − a)2
|z| > 1
 
z −1 z
an
4.7. Z{e u(n)} = ⇔ Z = ean u(n), a ∈ K, |z| > eRe a
z − ea z − ea
z sin a
4.8. Z{u(n) sin an} = 2 ⇔
 z
 − 2z cos a + 1
z sin a
Z −1 2
= u(n) sin an, a ∈ R, |z| > 1
z − 2z cos a + 1
z(z − cos a)
4.9. Z{u(n) cos an} = 2 ⇔
 z + 2z cos a + 1

z(z − cos a)
Z −1 2
= u(n) cos an, a ∈ R, |z| > 1
z − 2z cos a + 1
zsh a
4.10. Z{u(n)sh an} = 2 ⇔
 z − 2zch a + 1
zsh a
Z −1 2
= u(n)sh an, a ∈ R, |z| > e|a|
z − 2zch a + 1
z(z − ch a)
4.11. Z{u(n)ch an} = 2 ⇔
  z − 2zch a + 1
z(z − ch a)
Z −1 = u(n)ch an, a ∈ R, |z| > e|a|
z22 + ch az + 1
Transformarea z 249

   
u(n) z −1 z u(n)
4.12. Z = z ln ⇔ Z z ln = , |z| > 1;
n+1 z−1 z−1 n+1
pentru ln se alege determinarea principală.
În ceea ce priveşte demonstraţiile relaţiilor 4.1-4.12, menţionăm că 4.1, 4.2,
4.5 şi 4.7 apar ı̂n Exemplul 1.5. Relaţiile 4.3, 4.4 şi 4.6 utilizează Teorema 2.7;
de exemplu
 ′
n n ′ 4.5 z az
Z{na u(n)} = −z(Z{a u(n)}) = −z = .
z−a (z − a)2
Relaţiile 4.8-4.11 utilizează definiţia ı̂n complex a semnalelor discrete afe-
rente şi liniaritatea operatorului Z; de exemplu
 
1 jan −jan
Z{u(n) sin an} = Z u(n)(e −e )
2j
 
1 ja n 1 −ja n 4.7 1 z z
= Z{u(n)(e ) } − Z{u(n)(e ) } = −
2j 2j 2j z − ejan z − e−jan
1 z(ejan − e−jan ) z sin a
= · 2 = 2
2j z − (ejan + e−jan ) + 1 z − 2z cos a + 1
Relaţia 4.12 se demonstrează direct:
  X ∞ ∞
1/z=t X t
u(n) 1 n
Z = n
====
n+1 n=0
(n + 1)z n=0
n+1
∞ Z Z ∞
! Z
1X t n 1 t X n 1 t 1
τ dτ = τ dτ = dτ
t n=0 0 t 0 n=0 t 0 1−τ
1 t 1 t=1/z z
= − ln(1 − τ ) = − ln(1 − t) ==== z ln ,
t 0 t z−1
1
unde |t| = < 1, deci |z| > 1.
|z|

5 Aplicaţii ale transformării z

5.1. Rezolvarea ecuaţiilor cu diferenţe
5.1.1. Definiţie
Prin ecuaţie cu diferenţe (finite), cu coeficienţi constanţi, se ı̂nţelege
o egalitate de forma
(5.1) am x(n + m) + am−1 x(n + m − 1) + · · · + a0 x(n) = y(n), n ∈ N,
250 Capitolul 5

unde m ∈ N∗ , ak ∈ K, 0 ≤ k ≤ m şi y ∈ Sd+ sunt date, iar x ∈ Sd+ este funcţia-

semnal necunoscută. Ecuaţiei (5.1) i se ataşează condiţiile iniţiale x(k) = xk ,
0 ≤ k ≤ m − 1, unde numerele xk ∈ K, 0 ≤ k ≤ m − 1 sunt date.
Notând x(n) = xn şi y(n) = yn , observăm că, de fapt, ecuaţia (5.1) repre-
zintă o relaţie de recurenţă relativ la şirul (xn )n∈N :

am xn+m + am−1 xn+m−1 + · · · + a0 xn = yn ,

cu eşantioanele (termenii) x0 , x1 , x2 , . . . , xm−1 date.

Pentru a rezolva ecuaţia cu diferenţe (5.1), care reprezintă un analog discret
al unei ecuaţii diferenţiale liniare de ordin m cu coeficienţi constanţi, utilizăm
transformarea z. Aplicând operatorul Z ambilor membri ai ecuaţiei (5.1),
notând X(z) = Z{x(n)}, Y (z) = Z{y(n)} şi aplicând Teorema 2.5.2, obţinem:

am [z m X(z) − (z m x0 + z m−1 x + · · · + zxm−1 )]+

+am−1 [z m−1 X(z) − (z m−1 x0 + · · · + zxm−2 )] + · · · + a0 X(z) = Y (z),

i.e.
Y (z) + Q(z)
X(z) = ,
P (z)
unde P (z) = am z m + am−1 z m−1 + · · · + a1 z + a0 este polinomul caracteristic
al ecuaţiei (5.1), iar polinomul Q(z) = am x0 z m + (am−1 x1 + x0 am )z m−1 +
· · · + x0 a1 z reprezintă ”efectul” condiţiilor iniţiale. De aici rezultă x(n) =
Z −1 {X(z)}(n), calculul transformatei z inverse utilizând una din metodele de
la secţiunea 3.3.
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia cu diferenţe

x2 (n + 2) = 8x(n)x(n + 1), n ≥ 0,

unde x ∈ Sd+ , x(n) > 0, ∀ n ∈ N şi x(0) = 2, x(1) = 2.

Rezolvare. Logaritmând ecuaţia dată ı̂n baza 2, primim:

2 log2 x(n + 2) = 3 + log2 x(n + 1) + log2 x(n).

Punem y(n) = log2 x(n), obţinem

2y(n + 2) = 3 + y(n + 1) + y(n)

şi notăm Y (z) = Z{y(n)}. Aplicând transformata ı̂n z şi ţinând seama că
y(0) = 1, y(1) = 1, primim:

2[z 2 Y (z) − z 2 y(0) − zy(1)] = 3Z{u(n)} + zY (z) − zx(0) + Y (z) ⇔

Transformarea z 251

z(2z 2 − z + 2)
Y (z) = .
(z − 1)2 (2z + 1)
Determinăm y(n) = Z −1 {Y (z)} prin două metode.
Metoda 1 (Metoda reziduurilor)
În conformitate cu §3.3.1, avem
 
1
y(n) = Rez(Yn (z); 1) + Rez Yn (z); − ,
2

z n (2z 2 − z + 2)
unde Yn (z) = z n−1 Y (z) = . Avem:
(z − 1)2 (2z + 1)

Rez(Yn (z); 1) = lim ((z − 1)2 Yn (z))′

z→1

[nz n−1 (2z 2 − 1) + z n (4z − 1)](2z + 1) − 2z n (2z 2 − z + 2) 1

= lim 2
=n+
z→1 (2z + 1) 3
   
1 z n (2z 2 − z + 2) 2 1 n
Rez Yn (z); − = = −
2 (z − 1)2 (2z − 1)′ z=−1/2 3 2
 n
1 2 1
Astfel, y(n) = n + + − , n ∈ N.
3 3 2
Metoda 2 (Descompunerea ı̂n fracţii simple pentru Y (z)/z)
În conformitate cu 3.3.3.(2◦ ), avem

Y (z) 2z 2 − z + 2 A B C
= 2
= 2
+ + ,
z (z − 1) (2z + 1) (z − 1) z − 1 2z + 1

1 4
unde A = 1, B = , C = , deci
3 3
z 1 1 4 1
Y (z) = 2
+ · + · ;
(z − 1) 3 z − 1 3 2z + 1

astfel    
−1 z −1 1 1
y(n) = Z {Y (z)} = Z + Z
(z − 1)2 3 z−1
   n
4 1 1 1 2 1
+ · Z =n+ + − , n ∈ N.
3 2 z + 1/2 3 3 2
În final, x(n) = 2y(n) .
252 Capitolul 5

5.2. Studiul sistemelor liniare discrete invariante ı̂n timp

Să considerăm un sistem liniar discret (Sd , Sd , L) invariant ı̂n timp, adică
∀ x ∈ Sd are loc relaţia L(x) ∗ δk = L(x ∗ δk ), ∀ k ∈ Z ⇔ ∀ x, y ∈ Sd , cu
y(n) = L(x(n)) rezultă y(n + k) = L(x(n + k)), ∀ k ∈ Z.
Notăm cu h = L(δ) răspunsul impuls al sistemului.

5.2.1. Teoremă
Are loc egalitatea L(x) = h ∗ x, ∀ x ∈ Sd .

Demonstraţie
∞
X
Întrucât L(δk ) = L(δ ∗ δk ), ∀ k ∈ Z şi x = x(k)δk , ∀ x ∈ Sd , obţinem
k=−∞
succesiv:
∞
X ∞
X
L(x) = x(k)L(δk ) = x(k)L(δ ∗ δk )
k=−∞ k=−∞
∞
X ∞
X ∞
X
= x(k)(L(δ) ∗ δk ) = x(k)(h ∗ δk ) = h ∗ x(k)δk = h ∗ x,
k=−∞ k=−∞ k=−∞

ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.

Astfel, sistemele liniare discrete invariante ı̂n timp (SLDIT) sunt de tip
convoluţie (la fel şi pentru SLAIT).

5.2.2. Exemplu
Se consideră sistemul liniar invariant ı̂n timp (Sd+ , Sd , L) având răspunsul
impuls h = L(δ) = δ−1 + 2δ − 3δ1 . Să se determine intrarea x ∈ Sd+ ştiind că
ieşirea este y(n) = (−3)n u(n), unde y = L(x).
Rezolvare. Din L(x) = y rezultă h ∗ x = y. Aplicând transformarea z,
obţinem H(z)X(z) = Y (z), adică

Y (z) z2
X(z) = = .
H(z) (z + 3)2 (z − 1)

De aici,

X(z) z 3 1 1 1 1 1
= 2
= · 2
− · + · ,
z (z + 3) (z − 1) 4 (z + 3) 16 z + 3 16 z − 1
Transformarea z 253

de unde
x(n) = Z −1 {X(z)}
     
3 −1 z 1 −1 1 1 −1 1
= Z − Z + Z
4 (z + 3)2 16 z+3 16 z−1
 
3 1 1 1
= n(−3)n−1 − (−3)n + u(n) = [1 − (4n + 1)(−3)n ]u(n).
4 16 16 16

5.3. Studiul filtrelor digitale

Să considerăm un filtru digital (numeric) de tip (Sd , Sd , L), cu proprietatea
că pentru orice x ∈ Sd eşantioanele y(n) ale semnalului de ieşire y = L(x)
verifică o relaţie de forma
s
X p
X
(5.3) ak y(n − k) = bi x(n − i), ∀ n ∈ Z,
k=0 i=0

unde s ∈ N, p ∈ N, iar ak (0 ≤ k ≤ s) şi bi (0 ≤ i ≤ p) sunt numere din K,

cu a0 6= 0. Observăm că (5.3) reprezintă o ecuaţie cu diferenţe (finite) de tip
(5.2).
Exemplu. Se consideră un filtru digital care verifică relaţia

6y(n − 2) − y(n − 1) − y(n) = x(n) + 3x(n − 1), ∀ n ∈ Z.

Să se determine ieşirea y dacă sistemul este ı̂n repaus până la momentul
n = 0 (adică y ∈ Sd+ ), iar semnalul de intrare este x(n) = u(n), ∀ n ∈ Z.
Rezolvare. Aplicăm transformarea z; punând X = Z(x) şi Y = Z(y),
primim
   
6 1 3 −z 2
− − 1 Y (z) = 1 + X(z) ⇔ Y (z) = .
z2 z z (z − 1)(z − 2)

Astfel,
Y (z) −z 1 2
= = − ,
z (z − 1)(z − 2) z−1 z−2
aşadar
   
−1 z −1 z
y(n) = Z − 2Z = (1 − 2n+1 )u(n).
z−1 z−2
254 Capitolul 5

5.4. Discretizarea unor ecuaţii diferenţiale

O ecuaţie diferenţială se discretizează considerând, de exemplu, o diviziune
(t0 , t1 , t2 , . . . , tn ) echidistantă de pas h (deci tn = t0 +nh, n ≥ 1) şi aproximând
derivatele funcţiei necunoscute x(t) pe nodurile tn , n ≥ 0, ı̂n diverse moduri
x(t + h) − x(t)
(cel mai direct se ia x′ (t) ≈ ). Rezultă o ecuaţie cu diferenţe
h
finite, care se rezolvă aplicând tehnica transformării z.

6 Probleme
Enunţuri
1. Să se determine transformatele z pentru următoarele semnale discrete:
nπ
(i) x(n) = 5n · 2n+1 + 6 sin2 , x ∈ Sd+
4
n
(ii) x(n) = 3n2 δ−4 (n) − 5δ2 (n + 10) + 2ch u(n), x ∈ Sd
2
n2
(iii) x(n) = · (−1)n , x ∈ Sd+
n2 + 5n + 4
(−1)n
(iv) x(n) = , x ∈ Sd+
2n + 1
n2 + 1
(v) x(n) = n , x ∈ Sd+
2 n!
2. Utilizând transformarea z, să se calculeze suma pentru fiecare din ur-
mătoarele serii numerice:
∞
X n2 + 2n + 5
(i)
n=1
3n
∞
X (−1)n (2n2 + 7)
(ii)
n=0
3n
nπ
∞ (−1)n n2 + cos
X
(iii) 3
2n
n=2

∞ n sin
nπ
X
(iv) 6
3n
n=1
Transformarea z 255

nπ
∞ 1 + (−1)n sin
X
(v) 2
n=0
3n
2nπ
∞ n cos
X + (−1)n
(vi) 3
2n
n=1
∞
X n2
(vii)
2n (n + 1)
n=2
∞
X (−1)n (n + 2)2n+1
(viii)
3n (n2 + 4n + 3)
n=1

3. Să se calculeze:
(i) Z{x(n)}, unde x(n) = 0, ∀ n ≤ 0, x(1) = 1, x(2) = 2, x(3) = 3 şi
x(n + 4) = x(n), ∀ n ∈ N.
 2 
−1 z + 2z − 6
(ii) Z
z−2
 3 
−1 z + 3z + 7
(iii) Z
z2 − z + 1
 
cos(π/z)
(iv) Z −1
z−1
( n )
X
(v) Z k(k + 2)
k=1

4. Utilizând metoda transformării z, să se rezolve următoarele ecuaţii sau

sisteme de ecuaţii cu diferenţe (finite), unde x ∈ Sd+ :
(i) x(n + 2) + 3x(n + 1) + 2x(n) = (−5)n , n ≥ 0, x(0) = 2, x(1) = −1
(ii) x(n + 2) − x(n + 1) + j(x(n) − x(n + 1)) = j n , n ≥ 0, x(0) = x(1) = 0
(iii) xn+2 − 4xn+1 + 4xn = 3n , n ≥ 0, x0 = 0, x1 = 2
(iv) 2x(n + 1) + x(n − 1) = 3x(n) + 2, x(0) = 1, x(1) = 2.
(v) x(n + 2)x2 (n + 1) = ex3 (n), n ≥ 0, x(0) = x(1) = 1
(vi) x(n + 1)x2 (n − 1) = 2x2 (n)x(n − 2), n ≥ 2,
x(0) = x(1) = 8, x(2) = 4
256 Capitolul 5

(vii) 9(n + 2)(n + 3)x(n) + (n + 1)(n + 2)x(n + 2)+

+6(n + 1)(n + 3)x(n + 1) = (−2)n (n + 1)(n + 2)(n + 3),

n ≥ 0, x(0) = 3, x(1) = 6

(viii) 16(n + 1)(n + 2)x(n + 2) + 8(n + 1)(n + 3)x(n + 1)

+(n + 2)(n + 3)x(n) = (−1)n (n + 1)(n + 2)(n + 3),

n ≥ 0, x(0) = 1, x(1) = 4

(ix) (n + 2)x(n + 2) + (n + 1)x(n + 1) + x(n) = 0, n ≥ 0, x(0) = 1, x(1) = 0


2x(n − 1) = 3x(n) − y(n − 1)
(x) ; n ≥ 1, x(0) = 0, y(0) = 1
x(n − 1) + y(n − 1) = 2y(n)
5. Se consideră SLDIT (Sd , Sd , L), L(x) = h ∗ x. Să se determine intrarea
x ∈ Sd ı̂n fiecare din situaţiile de mai jos, ştiind că ieşirea y = L(x) ∈ Sd şi
răspunsul-impuls h = L(δ) sunt date.

(i) h = δ−2 + 2δ−1 − 3δ, y(n) = (−1)n 3n u(n)

(ii) h = δ−1 + 3δ − 4δ1 , y(n) = 2n u(n)

(iii) h = δ−1 − 2δ0 − 3δ1 , y(n) = δ2 (n)

(iv) h = δ−2 − jδ−1 , y(n) = (−1)n u(n)

(v) h = δ−2 + δ−1 + δ, y(n) = 2n u(n)

(vi) h = δ−2 + 2δ−1 + 4δ, y(n) = (−1)n u(n)

(vii) h = δ2 + δ0 , y = δ−3 + δ−2 .

6. Se consideră un filtru digital care verifică o relaţie dată. Să se determine

ı̂n fiecare situaţie ieşirea y dacă sistemul este ı̂n repaus până la momentul
n = 0 (i.e. y ∈ Sd+ ), iar semnalul de intrare x(n) este dat:
(i) (j + 1)y(n − 2) − y(n − 1) + y(n) = x(n − 2) + jx(n), x(n) = j n u(n)

(ii) y(n − 2) + y(n) = x(n) + 2x(n − 1), x(n) = 2n u(n)

(iii) y(n − 3) − y(n − 2) − y(n − 1) + y(n) = x(n − 2) + 2x(n − 1) + x(n),
x(n) = (−1)n u(n).
Transformarea z 257

Indicaţii. Soluţii. Răspunsuri

n nπ o
1. (i) Z{x(n)}(z) = 10Z{n · 2n }(z) + 3Z 1 − cos (z)
2
z  
z z2 20z 3z 3z 2
= 10Z{n} +3 − 2 = + − , |z| > 2
2 z−1 z +1 (z − 2)2 z − 1 z 2 + 1

  −1
1 1
(ii) 48z 4 − 5z 8 + 2 z 2 − zch z 2 − 2zch + 1
2 2
 
n2
(iii) Z{x(n)}(z) = Z (−z);
n2 + 5n + 4

n2 5n + 4 1 1 16 1
2
=1− =1+ · − · .
n + 5n + 4 (n + 1)(n + 4) 3 n+1 3 n+4

1
Notând y(n) = , avem
n+1
   
1 z 1
Z = z ln şi Z = Z{y(n + 3)}
n+1 z−1 n+4
   
√ 1 1 1 1
(iv) zarctg √ , |z| > 1 (v) 1+ + 2 exp
z 2z 4z 2z
11
2. (i) s = Z{n2 + 2n + 5}(3) − x(0) =
2
 4
3
(ii) Z{2n2+ 7}(−3) =
2
n nπ  19
(iii) Z{n2 }(−2) + Z cos (2) − x(0) − x(1) =
3 108
√
12(127 + 60 3)
(iv)
5329
6 58
(v) (vi) −
5 147
 2 
n 1 1
(vii) Z (2) − = 2 ln 2 −
n+1 4 4
39 5 17
(viii) ln −
8 3 6
258 Capitolul 5

3. (i) După Teorema 2.8, cu N = 4,

 
z4 0 1 2 3 z(z 2 + 2z + 3)
Z{x(n)} = 4 + + 2+ 3 = , |z| > 1
z −1 1 z z z z4 − 1
 
z
(ii) Z −1 z+3+ = δ−1 (n) + 3δ(n) + 2n u(n)
z−2
 
z+2
(iii) Z −1 z+1+3 2
z −z+1
 
−1 z+2
= δ−1 (n) + δ(n) + 3Z ;
z2 − z + 1
 
z+2 z+2 A Bz + C
= z = z +
z2 − z + 1 z(z 2 − z + 1) z z2 − z + 1
 
2 2z − 3 2z 2 − 3z
=z − 2 =2− π
z z −z+1 z 2 − 2z cos + 1
3
 π
2z z − cos − 2z
=2− 3
π
z 2 − 2z cos + 1
3
 π π
z z − cos z sin 2
= 2−2 3 +2 3 ·√ ;
π π 3
z 2 − 2z cos + 1 z 2 − 2z cos + 1
3 3
ı̂n final obţinem:
nπ 4 nπ
δ−1 (n) + 7δ(n) − 6u(n) cos + √ u(n) sin
3 3 3

(iv) Metoda reziduurilor:


 0,m
 n≤0
−1 X 2 k
 
Z {X(z)} = (−π ) n−1

 , n ≥ 1, m =
(2k)! 2
k=0

z z 2 (3z − 1)
(v) [Z{n2 } + 2Z{n}] = , |z| > 1
z−1 (z − 1)4
Transformarea z 259

4. (i) x(n) = (−1)n (39 − 2n+4 + 5n )u(n)/12

(ii) x(n) = j[1 − j n + nj n (1 + j)]/2
(iii) x(n) = 3n − 2n + n · 2n−1
(iv) x(n) = 2n − 1 + 21−n
1 n 1
(v) x(n) = exp(y(n)), y(n) = − + + (−3)n
16 4 16
nπ
(vi) x(n) = 2y(n) ; y(n) = n + 1 + 2 cos
3
(vii) x(n) = (n + 1)[(−2)n + 11n(−3)n−1 + 2(−3)n ]
   
n+1 n 1 n
(viii) x(n) = (−1) + 4(2 − 21n) −
9 4
(ix) Fie X(z) = Z{x(n)}; atunci

Z{(n + 1)x(n + 1)} = zZ{nx(n)} − z · 0 · x(0),

Z{(n + 2)x(n + 2)} = z 2 Z{nx(n)} − z 2 · 0 · x(0) − z · 1 · x(1),

iar Z{nx(n)} = −zX ′ (z). Ecuaţia operatorială este

z 2 (z + 1)X ′ (z) + X(z) = 0,

i.e. o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile. Obţinem

z + 1 −1/z
X(z) = C e ;
z
din Teorema valorii iniţiale (Teorema 2.12) avem lim X(z) = x(0), deci C =
z→∞
1. Astfel,
 
−1 z + 1 −1/z
x(n) = Z e = Rez{(z n−2 + z n−1 )e−1/z ; 0};
z

deoarece z = 0 este punct singular esenţial pentru funcţia z 7→ (z n−2 +

z n−1 )e−1/z , utilizăm dezvoltarea ı̂n serie a lui e−1/z şi identificăm coeficientul
lui z −1 = 1/z, anume

(−1)n+1 (n − 1)
x(n) = , n ≥ 0.
n!
260 Capitolul 5

(x) Punem X(z) = Z{x(n)}, Y (z) = Z{y(n)}; soluţia este

  n   
2 1 2 3 1 n
x(n) = 1− ; y(n) = +
5 6 5 5 6
 
1 n n−1 1 n
5. (i) x(n) = − (−3) − (−3) u(n)
16 4 16
u(n)
(ii) x(n) = [10 · 2n − 6 + (−1)n+1 22n+2 ]
30
1 2 1 1
(iii) x(n) = − δ1 (n) + δ0 (n) + 3n u(n) + (−1)n+1 u(n)
3 9 36 4
1+j n 1−j
(iv) x(n) = jδ0 (n) − j u(n) + (−1)n u(n)
2 2
 
1 n 2nπ 5 2nπ
(v) x(n) = 2 − cos − √ sin u(n)
7 3 3 3
 
1 n n 2nπ
(vi) x(n) = (−1) − 2 cos u(n)
3 3
 nπ nπ 
(vii) x(n) = δ−3 (n) + δ−2 (n) − δ−1 (n) + u(n) sin − cos
2 2
13j + 9 n 3 + j n−1 12j − 9
6. (i) x(n) = j − nj + (1 − j)n
25 5 25
z 2 (z + 2)
(ii) Y (z) = ,
(z − 2)(z 2 + 1)
 
8 n 3 nπ 4 nπ
y(n) = · 2 − cos + sin u(n)
5 5 2 5 2
   
1 1 1 1 2 z
(iii) 3
− 2 − + 1 Y (z) = 2
+ +1 ;
z z z z z z+1

z2 z z
Y (z) = 2
= + .
(z − 1) z − 1 (z − 1)2

În final, y(n) = (n + 1)u(n).

Capitolul 6

Noţiuni de teoria
distribuţiilor. Transformatele
Fourier şi Laplace ale
distribuţiilor

1 Introducere
O serie de probleme de fizică matematică, teoria circuitelor electrice, me-
canică cuantică, electromagnetism au condus la studiul aşa-numitelor ”funcţii
impulsive” sau ”funcţii cu creştere explozivă”, adică a unor tensiuni electrice,
forţe mecanice, densităţi care au valori foarte mari şi acţionează ı̂n timp foarte
scurt, iar integrala lor ı̂n raport cu timpul este finită.
Un exemplu de acest tip provine din fizică şi se referă la densitatea unei
sarcini punctiforme (punct material) de masă m, plasată ı̂n originea axei reale.
Pentru a defini această noţiune, se consideră o ”ı̂mprăştiere uniformă” a acestei
mase ı̂ntr-un interval (−ε, ε), cu ε > 0 dat şi se defineşte densitatea medie
(liniară) drept funcţia reală δε , cu

( m
, dacă |x| < ε
δε (x) = 2ε
0, dacă |x| ≥ ε

Z ∞
având proprietatea δε (x)dx = m, ∀ ε > 0. Trecând la limită pentru ε → 0
−∞
261
262 Capitolul 6

se obţine o ”funcţie” δ, cu

∞, dacă x = 0
δ(x) =
0, dacă x 6= 0
Z ∞
care satisface egalitatea δ(x)dx = m, ceea ce arată că definirea noţiunii
−∞
de densitate liniară a ”masei” punctiforme m plasată ı̂n origine excede cadrul
analizei matematice standard.
Manipularea ”empirică” a ”funcţiei” δ (introdusă de P.A.M. Dirac ı̂n anul
1926) şi a altor ”funcţii” analoage s-a dovedit comodă şi a generat o serie
de rezultate validate de practică. Înglobarea acestor tehnici empirice ı̂ntr-o
teorie matematică riguroasă şi eficientă devenise ı̂nsă necesară. Acest ”salt
calitativ” s-a produs la mijlocul secolului al XX-lea prin introducerea noţiunii
de distribuţie (funcţie generalizată) şi s-a datorat matematicianului francez L.
Schwartz (care ı̂n anii 1950-1951 a scris primul tratat de teoria distribuţiilor,
ı̂n două volume) şi matematicienilor ruşi S.L. Sobolev, I.M. Ghelfand şi G.E.
Şilov. Cadrul natural de expunere şi dezvoltare a teoriei distribuţiilor ı̂l con-
stituie analiza funcţională, noţiunea de distribuţie ı̂nsăşi fiind concepută ca
o funcţională liniară şi continuă; astfel, corespondentul riguros matematic
al noţiunii de ”funcţie impulsivă” sau ”funcţie cu creştere explozivă” este
distribuţia lui Dirac sau impulsul unitar aplicat la momentul t = a.
Semnalăm, de asemenea, că ı̂n cadrul teoriei distribuţiilor s-au descope-
rit interpretări şi rezolvări riguroase pentru noţiuni şi probleme care nu se
pot aborda ı̂n cadrul analizei matematice standard sau al teoriei clasice a
ecuaţiilor diferenţiale: integrale cu singularităţi, derivatele unor funcţii dis-
continue, soluţii generalizate ale unor ecuaţii cu derivate parţiale.

2 Spaţii de funcţii test (spaţii fundamentale)

Funcţiile-test sunt, ı̂n general, funcţii cu un anumit grad de regularitate
(sau funcţii cu ”comportare bună”). Spaţiile de funcţii-test (numite şi spaţii
fundamentale) constituie mulţimile pe care se definesc funcţionalele care re-
prezintă distribuţiile.
Prezentăm două asemenea spaţii, introduse ı̂n Capitolul 1.

2.1. Spaţiul standard al funcţiilor test

Este spaţiul D = C0∞ (R) al funcţiilor ϕ ∈ C ∞ (R) care au suport compact
(secţiunea 1.3, Capitolul 1).
Noţiuni de teoria distribuţiilor 263

Mai general, se consideră spaţiul Dn = C0∞ (Rn ) al funcţiilor ϕ : Rn → R

indefinit derivabile şi cu suport compact.

2.2. Spaţiul funcţiilor rapid descrescătoare

Este spaţiul S = S(R) descris ı̂n secţiunea 1.7, Capitolul 1.
Mai general, se consideră spaţiul Sn = S(Rn ) al funcţiilor indefinit deriva-
bile ϕ ∈ C ∞ (Rn ), cu proprietatea că ϕ şi derivatele sale de orice ordin descresc
1
spre zero, pentru |x| → ∞, mai ”repede” decât orice putere naturală a lui ,
p |x|
unde |x| = x21 + x22 + · · · + x2n , cu x = (x1 , x2 , x3 , . . . , xn ) ∈ Rn .
Pentru detalii privind spaţiile de funcţii test, se pot consulta [2], [19], [24].

3 Definiţia noţiunii de distribuţie

Să notăm cu F unul din spaţiile fundamentale (spaţii de funcţii-test) D
sau S.

3.1. Definiţie
Se numeşte distribuţie asociată spaţiului F orice funcţională liniară şi
continuă definită pe F.
Aşadar, o distribuţie este o funcţională T : F → R (sau C) care asociază
fiecărei funcţii-test ϕ ∈ F un număr real (sau complex) T ϕ, notat de obicei
cu hT, ϕi, şi care ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
(i) Liniaritatea: ∀ λ, µ ∈ R, ∀ ϕ, ψ ∈ F are loc egalitatea

hT, λϕ + µψi = λhT, ϕi + µhT, ψi

(ii) Continuitatea: Pentru orice şir de funcţii-test (ϕk )k≥1 din F cu pro-
F
→ 0, pentru k → ∞, rezultă lim hT, ϕk i = 0 (ı̂n R).
prietatea ϕk −
k→∞
Notaţie. Mulţimea distribuţiilor se notează cu F ′ (sau F ∗ ). În anu-
mite situaţii, o distribuţie T ∈ F ′ se notează T (t) sau T (x), punând astfel ı̂n
evidenţă variabila funcţiei-test ϕ: ϕ(t) sau ϕ(x).

3.2. Egalitatea distribuţiilor

Distribuţiile T ∈ F ′ şi S ∈ F ′ sunt egale, notaţie T = S, dacă hT, ϕi =
hS, ϕi, ∀ ϕ ∈ F.
264 Capitolul 6

3.3. Tipuri de distribuţii

• Dacă F = D, atunci distribuţiile T ∈ D ′ se numesc distribuţii standard
(sau funcţii generalizate).
• Dacă F = S, atunci distribuţiile T ∈ S ′ se numesc distribuţii temperate.

4 Exemple reprezentative de distribuţii

În acest paragraf, ne referim la distribuţiile standard 1-dimensionale (D ′ ).

4.1. Distribuţii regulate sau distribuţii de tip funcţie

Fie f : R → K o funcţie local integrabilă, i.e. f ∈ L1loc (vezi Cap.1, §1.4).
Asociem funcţiei f funcţionala notată Tf sau f , definită prin
Z ∞
(4.1) hTf , ϕi = hf , ϕi = f (t)ϕ(t)dt, ∀ ϕ ∈ D.
−∞

Să remarcăm că integrala care defineşte funcţionala f se calculează de fapt

pe un interval compact [a(ϕ), b(ϕ)], deoarece ϕ este nulă ı̂n afara suportului
său compact.

4.1.1. Definiţie
Distribuţia Tf (sau f ) din D ′ , dată prin relaţia (4.1) se numeşte distri-
buţie regulată sau distribuţie de tip funcţie asociată funcţiei f ∈ L1loc .

4.1.2. Exemple
Distribuţia sinus (ataşată funcţiei local integrabile sin) este
Z ∞
sin : D → R, hsin, ϕi = ϕ(t) sin tdt, ∀ ϕ ∈ D.
−∞

Distribuţia exponenţială este

Z ∞
exp : D → R, hexp, ϕi = ϕ(t)et dt, ∀ ϕ ∈ D.
−∞

Distribuţia constantă este

Z ∞
a : D → R, ha, ϕi = a ϕ(t)dt, ∀ ϕ ∈ D,
−∞
Noţiuni de teoria distribuţiilor 265

unde a ∈ R este o constantă dată (care generează funcţia local integrabilă

x 7→ a, ∀ x ∈ R); pentru a = 0, obţinem distribuţia nulă 0.
Se poate spune că definirea distribuţiilor de tip funcţie reprezintă un pro-
cedeu de ”fabricare” de distribuţii.

4.1.3. Observaţie
Există un izomorfism liniar de la L1loc la mulţimea distribuţiilor de tip
funcţie, prin care fiecărei funcţii f ∈ L1loc i se asociază distribuţia f ; astfel,
funcţiile local integrabile pot fi identificate cu distribuţiile regulate asociate.
De aceea, funcţiile local integrabile (practic, toate funcţiile reale uzuale) se
pot considera cazuri particulare de distribuţii; de multe ori, prin abuz de
notaţie, distribuţia f se notează f (identic cu funcţia local-integrabilă origi-
nară), distincţia dintre funcţie şi distribuţie rezultând din contextul expunerii.

4.1.4. Generalizare
Dacă f : Rn → R este o funcţie local-integrabilă pe Rn (adică integrabilă
pe orice compact din Rn ), se poate defini distribuţia regulată n-dimensională
(de tip funcţie) asociată lui f , Tf : Dn → R,
Z
hTf , ϕi = hf , ϕi = f (x)ϕ(x)dx
Rn
Z ∞ Z ∞ Z ∞
= ... f (x1 , x2 , . . . , xn )ϕ(x1 , x2 , . . . , xn )dx1 dx2 . . . dxn ,
−∞ −∞ −∞
∀ ϕ ∈ Dn . De exemplu, ı̂n cazul 2-dimensional,
Z ∞Z ∞
hTf , ϕi = hf , ϕi = f (x, y)ϕ(x, y)dxdy, ∀ ϕ ∈ D2 .
−∞ −∞

4.2. Distribuţia lui Heaviside

Este distribuţia regulată (de tip funcţie) asociată funcţiei treaptă-unitate
u a lui Heaviside (§2.4.2, cap.1). Se notează H = Tu = u; aşadar
Z ∞ Z ∞
H : D → R, hH, ϕi = u(t)ϕ(t)dt = ϕ(t)dt, ∀ ϕ ∈ D.
−∞ 0

În cazul n-dimensional, distribuţia lui Heaviside se defineşte similar; de

exemplu, ı̂n cazul 2-dimensional, funcţia treaptă unitate este

1, x ≥ 0, y ≥ 0
u(x, y) =
0, ı̂n rest
266 Capitolul 6

deci Z ∞Z ∞
hH, ϕi = hu, ϕi = ϕ(x, y)dxdy, ∀ ϕ ∈ D2 .
0 0

4.3. Distribuţia lui Dirac

1
Să considerăm funcţia impuls de durată , n ≥ 1, aplicată ı̂n punctul t = a
n
( 1
n, a ≤ t ≤ a +
δa,n (t) = n
0, ı̂n rest

Definim distribuţia regulată (de tip funcţie) δa,n asociată:

Z ∞ Z a+1/n
hδa,n , ϕi = δa,n (t)ϕ(t)dt = n ϕ(t)dt, ∀ ϕ ∈ D.
−∞ a

Aplicând
 teorema de medie integralei de mai sus, rezultă existenţa unui
1
punct tn ∈ a, a + cu proprietatea
n
 
1
hδa,n , ϕi = n a + − a ϕ(tn ) = ϕ(tn ).
n
Trecând la limită pentru n → ∞, utilizând continuitatea lui ϕ şi faptul că
tn → a (dacă n → ∞) rezultă:

lim hδa,n , ϕi = lim ϕ(tn ) = ϕ(a), ∀ ϕ ∈ D.

n→∞ n→∞

Introducem funcţionala δa : D → R,

hδa , ϕi = ϕ(a) = lim hδa,n , ϕi, ∀ ϕ ∈ D.

n→∞

Se arată că δa este o distribuţie.

4.3.1. Definiţie
Fie a ∈ R un număr dat. Distribuţia δa : D → R, unde hδa , ϕi = ϕ(a),
∀ ϕ ∈ D, se numeşte distribuţia lui Dirac sau impulsul unitar pur
aplicat la momentul t = a.
Dacă a = 0, distribuţia δ0 se notează δ; aşadar

hδ, ϕi = ϕ(0), ∀ ϕ ∈ D.
Noţiuni de teoria distribuţiilor 267

4.3.2. Observaţie
Se spune că distribuţia δa extrage valoarea funcţiei-test din momentul
”apariţiei impulsului”. În teoria semnalelor, această proprietate se numeşte
sondare (sau filtrare temporală), dacă se referă la domeniul timp, respectiv
filtrare, dacă se referă la domeniul frecvenţă.

4.3.3. Generalizare
Dacă a ∈ Rn , distribuţia n-dimensională δa : Dn → R se defineşte similar
cu cazul unidimensional,

hδa , ϕi = ϕ(a), ∀ ϕ ∈ Dn .

4.4. Distribuţii singulare

O distribuţie T ∈ D ′ se numeşte distribuţie singulară dacă T nu este
distribuţie de tip funcţie (distribuţie regulată).
Exemplul clasic de distribuţie singulară ı̂l constituie distribuţia lui Dirac.

5 Operaţii cu distribuţii
5.1. Transformări liniare de distribuţii
5.1.1. Definiţie
Dacă T = T (t) ∈ D ′ este o distribuţie dată, iar a 6= 0 şi b sunt numere
reale date, distribuţia T (at + b) ∈ D ′ se defineşte prin egalitatea
  
1 t−b
hT (at + b), ϕ(t)i = T (t), ϕ , ∀ ϕ ∈ D.
|a| a

5.1.2. Distribuţia δ(at + b)

Are loc egalitatea  
1 b
δ(at + b) = δ t+ .
|a| a

Într-adevăr,
  
1 t−b
hδ(at + b), ϕ(t)i = δ(t), ϕ
|a| a
268 Capitolul 6

   
1 t−b 1 b
= ϕ = ϕ − .
|a| a t=0 |a| a
Pe de altă parte,
      
1 b 1 b
δ t+ , ϕ(t) = δ(t), ϕ t −
|a| a |a| a
   
1 b 1 b
= ϕ t− = ϕ − .
|a| a t=0 |a| a

5.2. Translaţia distribuţiilor

5.2.1. Definiţie
Fie T = T (t) ∈ D şi a ∈ R date. Translaţia cu ”a” a distribuţiei T este
transformarea liniară T (t − a), i.e.:

hT (t − a), ϕ(t)i = hT (t), ϕ(t + a)i, ∀ ϕ ∈ D.

Distribuţia τa T ∈ D ′ , unde (τa T )(t) = T (t − a) se numeşte translaţie cu

a a distribuţiei T .
Observăm că τa f = τa f , ∀ f ∈ L1loc .

5.2.2. Distribuţia δ(t − a)

În cazul particular al distribuţiei δ, obţinem:

hδ(t − a), ϕ(t)i = hδ(t), ϕ(t + a)i = ϕ(t + a)

t=a

= ϕ(a) = hδa (t), ϕ(t)i, ∀ ϕ ∈ D.

De aici rezultă egalitatea frecvent utilizată:

(5.1) δa (t) = δ(t − a), ∀ a ∈ R ⇔ τa δ = δa , ∀ a ∈ R.

O interpretare a egalităţii hδ(t−a), ϕ(t)i = ϕ(a) este următoarea: dacă T ∈

D′ şi ϕ ∈ D,
Z ı̂n loc de hT, ϕi se utilizează uneori notaţia (specifică distribuţiilor
∞
regulate) T (t)ϕ(t)dt; astfel egalitatea de mai sus devine:
−∞
Z ∞
δ(t − a)ϕ(t)dt = ϕ(a),
−∞

numită formula de filtrare (vezi şi Observaţia 4.3.2).

Noţiuni de teoria distribuţiilor 269

5.3. Omotetia (dilatarea sau contracţia) distribuţiilor

5.3.1. Definiţie.
Fie T = T (t) ∈ D şi a ∈ R∗ date. Omotetia (de parametru sau raport a)
a distribuţiei T este transformarea liniară T (at), i.e.:
  
1 t
hT (at), ϕ(t)i = T (t), ϕ , ∀ ϕ ∈ D.
|a| a

De obicei, se spune că omotetia este o ”dilatare” dacă a > 1, respectiv o

contracţie dacă a ∈ (0, 1).

5.3.2. Simetria distribuţiilor

Este omotetia de raport (parametru) a = −1, i.e. T (−t):

hT (−t), ϕ(t)i = hT (t), ϕ(−t)i, ∀ ϕ ∈ D.

Distribuţia Ts ∈ D ′ definită prin Ts (t) = T (−t) i.e.

hTs (t), ϕ(t)i = hT (t), ϕ(−t)i, ∀ ϕ ∈ D

se numeşte simetrica distribuţiei T .

O distribuţie T se numeşte pară dacă Ts = T , respectiv impară dacă
Ts = −T .

5.3.3. Distribuţia δ(at)

În cazul particular al distribuţiei δ, obţinem:
(i) Omotetia:
    
1 t ϕ(0) 1
hδ(at), ϕ(t)i = δ(t), ϕ = = δ(t), ϕ(t) , ∀ ϕ ∈ D,
|a| a |a| |a|

deci
1 1
δ(at) = δ(t) = δ.
|a| |a|
(ii) Simetria
δ(−t) = δ(t) ⇔ δs = δ,
deci δ este o distribuţie pară.
În general: (δa )s = δ−a .
270 Capitolul 6

5.4. Înmulţirea unei distribuţii cu o funcţie

5.4.1. Definiţie
Fie T ∈ D ′ , n ≥ 1, o distribuţie dată şi α ∈ C ∞ (R) o funcţie reală dată.
Distribuţia αT ∈ D ′ se defineşte prin egalitatea

hαT, ϕi = hT, αϕi, ∀ ϕ ∈ D.

5.4.2. Proprietatea filtrantă a distribuţiei lui Dirac (n = 1)

Are loc egalitatea:

α(t)δ(t − a) = α(a)δ(t − a).

Într-adevăr,

hα(t)δ(t − a), ϕ(t)i = hδ(t − a), α(t)ϕ(t)i

= hδ(t), α(t + a)ϕ(t + a)i = α(a)ϕ(a) = α(a)hδa (t), ϕ(t)i

= hα(a)δ(t − a), ϕ(t)i, ∀ ϕ ∈ D.
În particular, pentru a = 0, primim:

αδ = α(0)δ, ∀ α ∈ C ∞ (R).

5.4.3. Exemple
(i) tn δ = 0, (exp tn )δ = δ, ∀ n ≥ 1
(ii) (cos t)δ = δ,

   0,
kπ   k par
(sin t) δ t − = k−1 kπ
2  (−1) 2 δ t − , k impar
2

Rezolvare. (i) Din 5.4.2 rezultă (exp tn )δ = exp(tn ) δ = δ;

t=0

tn δ = tn δ = 0.
t=0

(ii) Din 5.4.2 primim:

(cos t) δ = (cos t) δ = δ.
t=0
Noţiuni de teoria distribuţiilor 271

Mai departe,
     
kπ kπ kπ kπ
(sin t) δ t − = sin t δ t− = sin δ t− ;
2 t= kπ
2
2 2 2

kπ kπ k−1
pentru k par, avem sin = 0, iar pentru k impar rezultă sin = (−1) 2 .
2 2

5.5. Derivarea distribuţiilor

5.5.1. Definiţie
Fie T ∈ D ′ şi n ∈ N∗ date. Se numeşte derivata de ordin n a
distribuţiei T distribuţia T (n) ∈ D ′ definită prin egalitatea

hT (n) , ϕi = (−1)n hT, ϕ(n) i, ∀ ϕ ∈ D.

5.5.2. Observaţii
(i) Definiţia este corectă, deoarece se poate arăta pe cale standard că
funcţionala T (n) definită prin 5.5.1 este o distribuţie.
(ii) Orice distribuţie T ∈ D ′ este indefinit derivabilă.

5.5.3. Exemple
(i) Derivata distribuţiei lui Heaviside este distribuţia lui Dirac: H ′ = δ.
Într-adevăr, ∀ ϕ ∈ D avem:
Z ∞ 0
hH ′ , ϕi = −hH, ϕ′ i = − ϕ′ (t)dt = ϕ(t) = ϕ(0) = hδ, ϕi,
0 −∞

deoarece lim ϕ(t) = ∞; aşadar H ′ = δ.

t→∞
Mai general, are loc relaţia
 
b
(H(at + b))′ = (sgna)δ t + .
a

(ii) Derivatele distribuţiei lui Dirac

Pentru fiecare n ∈ N primim:

hδ(n) , ϕi = (−1)n hδ, ϕ(n) i = (−1)n ϕ(n) (0).

Derivatele δ(n) , n ≥ 1, se numesc impulsuri unitare de ordin superior.

272 Capitolul 6

(iii) Derivata distribuţiei asociate funcţiei caracteristice a unui interval

Fie χ = χ[−a,a] funcţia caracteristică a intervalului [−a, a], a > 0, i.e.:

1, dacă t ∈ [−a, a]
χ(t) =
0, dacă t 6∈ [−a, a]

Deoarece χ(t) = u(t + a) − u(t − a), ∀ t ∈ R \ {a}, obţinem egalitatea

distribuţională

χ′ (t) = (H(t + a))′ − (H(t − a))′ = δ(t + a) − δ(t − a),

ı̂n conformitate cu (i).

(iv) Derivata de ordinul n a produsului αT
Dacă α ∈ C ∞ (R), T ∈ D ′ şi n ∈ N, atunci are loc egalitatea
n
X
(n)
(αT ) = Cnk α(n−k) T (k) ,
k=0

unde α(0) = α şi T (0) = T .

Demonstraţia utilizează metoda inducţiei matematice.

5.5.4. Derivata ı̂n sens distribuţional a unei funcţii de clasă C 1 sau

C 1 pe porţiuni
(i) Să presupunem pentru ı̂nceput că funcţia f : R → R este de clasă
C 1 (R). În acest caz are loc egalitatea

f ′ = (f )′ sau Tf ′ = Tf′ .

Într-adevăr, ∀ ϕ ∈ D, integrând prin părţi, obţinem:

Z ∞ ∞
Z ∞
′
hTf ′ , ϕi = f (t)ϕ(t)dt = f (t)ϕ(t) − f (t)ϕ′ (t)dt
−∞ −∞ −∞
Z ∞
=− f (t)ϕ′ (t)dt = −hTf , ϕ′ i = hTf′ , ϕi,
−∞
ceea ce demonstrează egalitatea propusă.
(ii) Mai departe, fie a ∈ R fixat şi fie f : R → R o funcţie de clasă C 1 pe
intervalele (−∞, a) şi (a, ∞), iar ı̂n punctul a are un salt

s(a) = f (a + 0) − f (a − 0).
Noţiuni de teoria distribuţiilor 273

Pentru fiecare ϕ ∈ D, integrând prin părţi şi ţinând seama că suppϕ este o
mulţime compactă, primim:
Z ∞
′ ′
hTf , ϕ i = −hTf , ϕi = − f (t)ϕ′ (t)dt
−∞

Z a Z ∞
=− f (t)ϕ′ (t)dt − f (t)ϕ′ (t)dt
−∞ a

a
Z a ∞
Z ∞
′
= −f (t)ϕ(t) + f (t)ϕ(t)dt − f (t)ϕ(t) + f ′ (t)ϕ(t)dt
−∞ −∞ a a
Z ∞
= ϕ(a)[f (a + 0) − f (a − 0)] + f ′ (t)ϕ(t)dt
−∞

= ϕ(a)s(a) + hTf ′ , ϕi = hs(a)δs + Tf ′ , ϕi.

Am stabilit astfel egalitatea

(5.2) Tf′ = s(a)δa + Tf ′ sau (f )′ = s(a)δa + f ′

Identificând, prin abuz de notaţie, o funcţie f ∈ L1loc cu distribuţia de tip

funcţie asociată f relaţia (5.2) devine:

f ′ (t) = s(a)δ(t − a) + fe′ (t), t ∈ R,

unde semnul ”∼” arată că derivata se ia ı̂n sens uzual.

De exemplu, pentru funcţia treaptă unitate a lui Heaviside, relaţia (5.2)
devine:
(u)′ = s(0)δ + u′ , adică H ′ = δ,
Z ∞
deoarece s(0) = 1 şi hu′ , ϕi = u′ (t)ϕ(t)dt = 0 = h0, ϕi, ∀ ϕ ∈ D, deci
−∞
u′ = 0.
(iii) În sfârşit dacă a1 < a2 < · · · < ap sunt numere reale fixate iar
f : R → R este o funcţie de clasă C 1 pe intervalele (−∞, a1 ), (a1 , a2 ), . . . ,
(ap−1 , ap ) şi (ap , ∞), având salturile s(ak ) = f (ak + 0) − f (ak − 0) ı̂n punctele
ak , 1 ≤ k ≤ p, atunci se demonstrează, similar cu (ii), egalitatea:
p
X p
X
(5.3) Tf′ = s(ak )δak + T f′ ⇔ (f ) = ′
s(ak )δak + f ′
k=1 k=1
274 Capitolul 6

sau, prin abuz de notaţie,

p
X
(5.4) f ′ (t) = fe′ (t) + s(ak )δ(t − ak ).
k=1

Reluând exemplul funcţiei caracteristice (5.5.3,(iii)), din (5.4) primim:

χ′ (t) = χ
e′ (t) + s(−a)δ(t + a) + s(a)δ(t − a) = δ(t + a) − δ(t − a),

deoarece s(−a) = 1, s(a) = −1 şi

Z ∞
′ ′
he
χ (t), ϕ(t)i = hχ , ϕi = χ′ (t)ϕ(t)dt = 0, ∀ ϕ ∈ D.
−∞

5.5.5. Derivata unei distribuţii n-dimensionale

Fie T ∈ Dn′ o distribuţie n-dimensională, α = (α1 , α2 , . . . , αn ) ∈ Nn un
∂ α1 +α2 +···+αn
multi-indice şi Dα = operatorul de derivare parţială asociat
∂xα1 1 ∂xα2 2 . . . ∂xαnn
lui α (vezi §2).
Derivata Dα a distribuţiei T este, prin definiţie, distribuţia Dα T ∈ Dn′ ,
dată de egalitatea:

hDα T, ϕi = (−1)α1 +α2 +···+αn hT, D α ϕi, ∀ ϕ ∈ Dn .

Are loc incluziunea suppDα T ⊆ suppT .

De asemenea, remarcăm că derivata unei distribuţii n-dimensionale (n ≥ 2)
nu depinde de ordinea de derivare.
Exemple.
(i) Dacă n = 2 şi α = (1, 1), atunci derivata mixtă D(1,1) T se defineşte
prin:
hD(1,1) T, ϕi = (−1)2 hT, D (1,1) ϕi, ∀ ϕ ∈ D2
sau    
∂2T ∂2ϕ
T (x, y), ϕ(x, y) = T (x, y), (x, y) .
∂x∂y ∂x∂y
∂2T ∂2T
Se observă că = .
∂x∂y ∂y∂x
(ii) Dacă n = 3 şi α = (3, 1, 1), atunci

hD(3,1,1) T, ϕi = (−1)5 hT, D (3,1,1) ϕi

Noţiuni de teoria distribuţiilor 275

sau
   
∂5T ∂5ϕ
(x, y, z), ϕ(x, y, z) = − T (x, y, z), 3 (x, y, z) ,
∂x3 ∂y∂z ∂x ∂y∂z
∀ ϕ ∈ D3 .
∂5T ∂5T
Este clar că, de exemplu, = .
∂x3 ∂y∂z ∂y∂x3 ∂z

6 Produsul de convoluţie a două distribuţii

6.1. Definiţie
Fie T, S ∈ D ′ , T = T (x), S = S(y) distribuţii date. Dacă funcţionala
T ∗ S : D → R, dată prin

hT ∗ S, ϕi = hT (x), hS(y), ϕ(x + y)ii, ∀ ϕ ∈ D

există şi reprezintă o distribuţie, atunci T ∗ S se numeşte produsul de

convoluţie al distribuţiilor T şi S.

6.2. Proprietăţi ale produsului de convoluţie

(i) Comutativitatea. Dacă S, T ∈ D ′ şi T ∗ S există, atunci există S ∗ T
şi T ∗ S = S ∗ T .
(ii) Element neutru. Distribuţia δ este element neutru pentru convoluţia
distribuţiilor, i.e.: T ∗ δ = δ ∗ T = T , ∀ T ∈ D ′ .
Generalizare. T ∗ δa = T (t − a) = τa T , ∀ a ∈ R.
(iii) Derivarea. Dacă T, S ∈ D ′ şi există T ∗ S, atunci

T (m) ∗ S = T ∗ S (m) = (T ∗ S)(m) , ∀ m ∈ N.

(iv) T ∗ δ(m) = T (m) , ∀ m ∈ N, ∀ T ∈ D ′

În particular, T ∗ δ′ = δ′ ∗ T = T ′ , ∀ T ∈ D ′ .
(v) În general, produsul de convoluţie nu este asociativ.
Într-adevăr, luând T = 1, S = δ′ , R = H = u, obţinem:
(iv)
(T ∗ S) ∗ R = (1 ∗ δ′ ) ∗ H === 1′ ∗ H = 0 ∗ H = 0
(iv) (ii)
T ∗ (S ∗ R) = T ∗ (δ′ ∗ H) === 1 ∗ H ′ = 1 ∗ δ === 1.
Pentru demonstraţii şi alte proprietăţi ale produsului de convoluţie, se pot
consulta [2], [19], [24], [44].
276 Capitolul 6

7 Transformarea Fourier a distribuţiilor

Pentru a defini transformata Fourier a distribuţiei T , să considerăm cazul
particular al distribuţiei de tip funcţie f , unde f ∈ L1 (R). După un calcul
formal, obţinem: Z ∞
hFf , ϕi = (Ff )(ω)ϕ(ω)dω
−∞
Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞
= ϕ(ω)dω f (t)e−jωt dt = f (t)dt ϕ(ω)e−jωt dω
−∞ −∞ −∞ −∞
Z ∞
= f (t)(Fϕ)(t)dt = hf , Fϕi, ∀ ϕ ∈ S.
−∞
Mai departe, fie T o distribuţie temperată (T ∈ S ′ ) şi FT : S → K
funcţionala definită prin (FT )(ϕ) = T (Fϕ), ∀ ϕ ∈ S, unde Fϕ este transfor-
mata Fourier a semnalului ϕ. Este clar că FT este liniară (deoarece F : S → S
S S
este liniară); pe de altă parte, dacă ϕn −
→ 0, rezultă Fϕn −
→ 0 (deoarece F
este un operator continuu), deci T (Fϕn ) → 0 (ı̂ntrucât T este o funcţională
continuă). Astfel, funcţionala FT este o distribuţie (FT ∈ S ′ ).

7.1. Definiţie
Fie T o distribuţie temperată (T ∈ S ′ ) şi F : S → S operatorul de trans-
formare Fourier (ϕ ∈ S 7→ Fϕ ∈ S). Distribuţia temperată FT : S → K,
unde
(7.1) hFT, ϕi = hT, Fϕi, ∀ ϕ ∈ S
se numeşte transformata Fourier a distribuţiei T .
Se mai utilizează notaţia Tb sau F(T ) pentru FT ; astfel (7.1) se poate scrie:
hTb, ϕi = hT, ϕi,
b ∀ ϕ ∈ S.
Observaţie. Relaţia (7.1) se mai poate scrie (cu convenţia stabilită pentru
distribuţii la §3):
(7.2) h(FT )(x), ϕ(x)i = hT (x), (Fϕ)(x)i, ∀ ϕ ∈ S
sau
h(FT )(t), ϕ(t)i = hT (ω), (Fϕ)(ω)i, ∀ ϕ ∈ S.
O generalizare a relaţiei (7.2) este următoarea:
D x E D  x E
(7.3) (FT ) , ϕ(x) = T (x), (Fϕ) , ∀ a ∈ R∗ .
a a
Noţiuni de teoria distribuţiilor 277

7.2. Proprietăţi ale transformării Fourier a distribuţiilor

În general, aceste proprietăţi extind proprietăţile transformării Fourier a
funcţiilor uzuale (standard). Demonstraţiile acestor proprietăţi se pot găsi ı̂n
[19], [24], [44].

7.2.1. Liniaritate, continuitate, inversabilitate

Operatorul de transformare Fourier a distribuţiilor F : S ′ → S ′ , T 7→ FT ,
este o aplicaţie liniară, bijectivă şi continuă, având inversa F −1 : S ′ → S ′
1
(definită prin T 7→ F −1 T , unde hF −1 T, ϕi = hT, Fϕs i = hT, F −1 ϕi) de
2π
asemenea continuă.
Observaţie. Similar cu cazul transformării Fourier a funcţiilor, ne vom
referi la procedeul de asociere T 7→ FT prin sintagma ”transformarea Fourier
a distribuţiilor”.

7.2.2. Transformata Fourier a distribuţiilor de tip funcţie

(regulate)
Fie f ∈ L1 (R) sau f ∈ L2 (R) şi Tf = f distribuţia regulată asociată. Are
loc egalitatea Ff = Ff sau Ff = fb.
Observaţie. Egalitatea de mai sus arată că definiţia dată transforma-
tei Fourier a distribuţiilor este naturală, deoarece această definiţie extinde
definiţia transformatei Fourier a funcţiilor.

7.2.3. Transformata Fourier a derivatei de ordin n

Pentru orice n ∈ N şi T ∈ S ′ are loc egalitatea

F(T (n) ) = (jω)n F(T ) sau Td b.

(n) = (jω)n T

Observaţie. Semnificaţia acestei egalităţi (similar şi pentru următoarele

proprietăţi) este următoarea: dacă α : R → K este funcţia de clasă C ∞ (R)
dată de α(ω) = (jω)n , ∀ ω ∈ R, atunci F(T (n) ) = α · F(T ).

7.2.4. Derivata de ordin n a transformatei Fourier

Pentru orice n ∈ N şi T ∈ S ′ are loc egalitatea

(FT )(n) = F((−jt)n T ).

278 Capitolul 6

7.2.5. Transformata Fourier a distribuţiei T (at + b)

Dacă T ∈ S ′ şi a, b ∈ R, a 6= 0, atunci are loc egalitatea:
  ω
1 bω
F(T (at + b)) = exp j (FT ) .
|a| a a

7.2.6. Proprietăţi de similitudine (deplasare, ı̂ntârziere)

Pentru orice a ∈ R şi T ∈ S ′ au loc egalităţile:
(i) τa (FT ) = F(ejat T ) ⇔ (FT )(ω − a) = F(eajt T )
(ii) F(τa T ) = e−jaω F(T ) ⇔ F(T (t − a)) = e−jaω F(T ).

7.2.7. Transferul de simetrie

(i) ∀ T ∈ S ′ are loc egalitatea

F(Ts ) = (FT )s = 2πF −1 (T ) ⇔

F(T (−t)) = (FT )(−ω) = 2π(F −1 T )(ω).

(ii) ∀ T ∈ S ′ are loc egalitatea F(FT ) = 2πTs , unde Ts este ”simetrica”
distribuţiei T (§5.3.2).

7.2.8. Transformata Fourier a produsului de convoluţie

(i) Dacă S ∈ S ′ şi T ∈ S ′ , atunci S ∗ T ∈ S ′ şi

F(S ∗ T ) = F(S)F(T ).

(ii) Dacă T ∈ S ′ şi f ∈ S, atunci

F(T ∗ f ) = F(T ) · F(f ) şi F(f T ) = F(f ) ∗ F(T ).

7.3. Transformata Fourier pentru distribuţii remarcabile

7.3.1. Fδ = 1.
7.3.2. F(1) = 2πδ.
7.3.3. F(ejat ) = 2πδa = 2πδ(ω − a), ∀ a ∈ R.
7.3.4. F(δa ) = e−jat ⇔ F(δ(ω − a)) = e−jat , ∀ a ∈ R.
7.3.5. F(δ(n) ) = (jω)n = T(jω)n , ∀ n ∈ N.
Noţiuni de teoria distribuţiilor 279

7.3.6. F(cos at) = π[δ(ω − a) + δ(ω + a)].

7.3.7. F(sin at) = πj[δ(ω + a) − δ(ω − a)].
7.3.8. F(tn ) = 2πj n δ(n) , ∀ n ∈ N.
√  
−a 2 t2 π ω2
7.3.9. F(e )= exp − 2 , ∀ a > 0.
a 4a
7.3.10. F(T cos at) = π[(FT )(ω + a) + (FT )(ω − a)], ∀ T ∈ E ′ .
Demonstraţiile acestor proprietăţi se pot găsi ı̂n [19], [24], [44].

7.4. Noţiunea generală de semnal deterministic

Definim acum noţiunea cea mai generală de semnal, care cuprinde toate
cazurile particulare semnificative.
Definiţie. Se numeşte semnal deterministic orice distribuţie temperată
(deci orice element din S ′ ).
Remarcăm că spaţiul S ′ cuprinde funcţiile din L1 (R), L2 (R), S, D, poli-
noamele de orice grad, funcţiile continue ”temperate”, ca şi distribuţiile δ şi
δ(n) , n ≥ 1.

8 Transformata Laplace a distribuţiilor

′ = D ′ (R) mulţimea distribuţiilor T ∈ D ′ cu suppT ⊆ [0, ∞), adică
Fie D+ +
hT, ϕi = 0, ∀ ϕ ∈ D cu suppϕ ⊆ (−∞, 0); altfel spus, putem lua T : D+ → K,
unde D+ = {ϕ ∈ D : suppϕ ⊆ [0, ∞)}.

8.1. Definiţie
Fie T ∈ D+ ′ o distribuţie dată, cu proprietatea că există σ ∈ R astfel
0
ı̂ncât pentru orice s ∈ C cu Re s > σ0 , distribuţia e−st T este temperată (adică
e−st T ∈ S ′ ). Transformata Laplace a distribuţiei T este definită prin

L{T (t)}(s) = hT (t), e−st i, Re s > σ0 .

8.2. Exemple
8.2.1. L{δ(t)}(s) = 1

8.2.2. L{δ(n) (t)}(s) = sn .

280 Capitolul 6

8.2.3. Dacă f ∈ O, atunci

L{f (t)}(s) = L{f (t)}(s) ⇔ L{Tf (t)}(s) = L{f (t)}(s);

aşadar transformata Laplace a distribuţiei regulate (de tip funcţie) asociate

originalului f coincide cu transformata Laplace a lui f , ceea ce demonstrează
că definiţia transformatei Laplace a distribuţiilor este naturală.

Rezolvare
8.2.1. L{δ(t)}(s) = hδ(t), e−st i = e−st = 1.
t=0

8.2.2. L{δ(n) (t)}(s) = hδ(n) (t), e−st i = (−1)n hδ(t), (e−st )(n) i

= (−1)n (−s)n e−st = sn

t=0

8.2.3. L{f (t)}(s) = hf (t), e−st i

Z ∞ Z ∞
−st
= f (t)e dt = f (t)e−st dt = L{f (t)}(s)
−∞ 0

8.3. Observaţie
Introducând, formal, transformata inversă L−1 , relaţiile 8.2.1 şi 8.2.2 se
scriu
L−1 {1}(t) = δ(t), L−1 {sn }(t) = δ(n) (t).

8.4. Proprietăţi ale transformatei Laplace a distribuţiilor

1 s
8.4.1. Teorema asemănării. L{T (at)}(s) = L{T (t)} ,a>0
a a
8.4.2. Teorema ı̂ntârzierii. L{T (t − a)}(s) = e−as L{T (t)}(s), a > 0

8.4.3. Teorema derivării. L{T (n) (t)}(s) = sn L{T (t)}(s), n ∈ N

8.4.4. Teorema translaţiei L{eat T (t)}(s) = L{T (t)}(s − a), a ∈ K

8.4.5. Teorema produsului de convoluţie.

L{(T ∗ S)(t)}(s) = L{T (t)}(s)L{S(t)}(s).

Noţiuni de teoria distribuţiilor 281

Demonstraţie
1 s 1 s
8.4.1. L{T (at)}(s) = hT (at), e−st i = hT (t), e− a t i = L{T (t)}
a a a

8.4.2. L{T (t − a)}(s) = hT (t − a), e−st i = hT (t), e−s(t+a) i

= hT (t), e−sa e−st i = e−as hT (t), e−st i = e−as L{T (t)}(s)

8.4.3. L{T (n) (t)}(s) = hT (n) (t), e−st i = (−1)n hT (t), (e−st )(n) i

= (−1)n hT (t), (−1)n sn e−st i = sn hT (t), e−st i = sn L{T (t)}(s)

8.4.4. L{eat T (t)}(s) = heat T (t), e−st i = hT (t), e−(s−a)t i = L{T (t)}(s − a)

8.4.5. L{(T ∗ S)(t)}(s) = h(T ∗ S)(t), e−st i = hT (t), hS(x), e−s(t+x) ii

= hT (t), hS(x), e−sx e−st ii = hT (t), e−st hS(x), e−sx ii

= hS(x), e−sx i · hT (t), e−st i = L{S(t)}(s) · L{T (t)}(s)

8.5. Exemple
1
8.5.1. L{δ(at)}(s) = sau
a
 
1 1
L−1 (t) = δ(at) = δ(t), a > 0
a a

8.5.2. L{δ(t − a)}(s) = e−as sau

L−1 {e−as }(t) = δ(t − a) = δa (t), a > 0

8.5.3. L{δ(n) (t − a)}(s) = e−as sn sau

L−1 {sn e−as }(t) = δ(n) (t − a) = δa(n) (t), a > 0, n ∈ N

 
e−s (1 + 3s4 e−s )
8.5.4. Să se calculeze L−1 (t).
s2 + 4
282 Capitolul 6

Rezolvare
1 s 1 1
7.4.1
8.5.1. L{δ(at){(s) === L{δ(t)} = ·1=
a a a a
7.4.2
8.5.2. L{δ(t − a)}(s) === e−as L{δ(t)}(s) = e−as · 1 = e−as
7.4.3
8.5.3. L{δ(n) (t − a)}(s) === sn L{δ(t − a)}(s) = sn e−as
 −s 
−1 e (1 + 3s4 e−s )
8.5.4. L (t)
s2 + 4
 −s   4 
−1 e −1 s −2s
=L (t) + 3L e (t)
s2 + 4 s2 + 2
   4 
7.4.4 −1 1 −1 s
=== L (t − 1) + 3L (t − 2)
s2 + 4 s2 + 4
 
1 −1 2 16
= sin 2(t − 1) + 3L s −4+ 2 (t − 2)
2 s +4
1
= sin 2(t − 1) + 3δ′′ (t − 2) − 12δ(t + 2) + 24 sin 2(t − 2).
2

9 Probleme
Enunţuri
1. Să se demonstreze formulele:
(i) αδ′ = α(0)δ′ − α′ (0)δ, ∀ α ∈ C ∞ (R)
(ii) tδ(m) = −mδ(m−1) ; m ≥ 1
(iii) αδ′′ = α′′ (0)δ − 2α′ (0)δ′ + α(0)δ′′
(iv) tk δ(m) = 0; 0 ≤ m ≤ k − 1, k ≥ 1
(v) tm δ(m) = (−1)m m!δ; m ≥ 0
(vi) tm δ(m+k) = (−1)m Am m+k δ
(k) ; m, k ∈ N∗
Xm
(vii) αδ(m) = (−1)m (−1)i Cm i (m−i)
α (0)δ(i) ; α ∈ C ∞ (R), m ∈ N.
i=0
2. Să se determine a, b, c, d ∈ Z astfel ı̂ncât

(t4 + t3 + t2 + t + 1)δ′′′ = aδ′′′ + bδ′′ + cδ′ + dδ.

3. Să se stabilească următoarele formule:

(i) (αH)′ = α(0)δ + α′ H; α ∈ C ∞ (R)
Noţiuni de teoria distribuţiilor 283

(ii) (αH)′′ = α′′ H + α′ (0)δ + α(0)δ′ ; α ∈ C ∞ (R)

Xn
(n)
(iii) (αH) = α H + (n) α(n−k) (0)δ(k−1) ; α ∈ C ∞ (R), n ∈ N
k=1
n
X
(iv) (eat H)(n) = an eat H + an−k δ(k−1) ; a ∈ R, n ∈ N
 k=1
m!δ(n−m−1) , m<n
(v) (tm H)(n) = ; m, n ∈ N
Anm tm−n H, m≥n
(vi) H ′ (−t) = δ(t)
(vii) T (3) , unde T = (t3 + 2t2 + 1)H
4. Să se calculeze:
(i) (H(t) sin t)′ (ii) Ttsgnt′

(iii) Tt′m sgnt (iv) (H(t)ch t)′

(v) Tf′ , unde f (t) = et u(t)

 1, t≤0
(vi) Tf′ , unde f (t) = t + 2, 0 < t ≤ 1
 2
t + 1, t > 1
5. Să se rezolve ı̂n cadru distribuţional ecuaţiile diferenţiale:
(i) x′ (t) − 2tx(t) = δ′′ (t)
(ii) x′ (t) − x(t) cos t = δ′ (t)
(iii) xiv (t) + 2x′′ (t) + 9x(t) = δ′′ (t), x(0) = x′ (0) = x′′ (0) = x′′′ (0) = 0
6. Să se demonstreze egalitatea f ∗ g = f ∗ g, ∀ f, g ∈ L1loc .
7. Să se calculeze ı̂n D ′ :
(i) tm H(t) ∗ tn H(t), m, n ∈ N
2 2
(ii) e−t ∗ e−3t
2 2
(iii) te−t ∗ e−3t
(iv) e−|t| ∗ e−|t|
2 2
(v) te−at ∗ e−at
(vi) H(a − |t|) ∗ H(a − |t|)
(vii) e−|t| ∗ H(t) sin t.
8. Să se demonstreze următoarele egalităţi:
(i) Fδ = 1
(ii) F(δ(n) ) = ((jω)n ) = T(jω)n , ∀ n ∈ N
(iii) F(tn ) = 2πj n δ(n) , √∀ n ∈ N 
2 2 π ω2
(iv) F(exp(−a t )) = exp − 2 , a > 0.
a 4a
284 Capitolul 6

Soluţii. Indicaţii. Răspunsuri

1. (i) hαδ′ , ϕi = hδ′ , αϕi = −hδ, (αϕ)′ i

= −(αϕ)′ (0) = −α(0)ϕ′ (0) − α′ (0)ϕ(0) = −α(0)hδ, ϕ′ i − α′ (0)hδ, ϕi

= α(0)hδ′ , ϕi − α′ (0)hδ, ϕi = hα(0)δ′ − α′ (0)δ, ϕi, ∀ ϕ ∈ D

(iv) htk δ(m) , ϕi = hδ(m) , tk ϕi = (−1)m hδ, (tk ϕ)(m) i
m
X
m
= (−1) (t ϕ) k (m)
(0) = (−1) m i
Cm Am−i
k tk−m+i ϕ(i) (t) = 0,
t=0
i=0

deoarece k − m + i ≥ 1, ∀ i ∈ {0, 1, 2, . . . , m}
m
X
o m−i i (i)
(v) htm δ(m) , ϕi = (−1)m (tm ϕ)(m) (0) = (−1)m Cm Am t ϕ (t)
t=0
i=0
" m
#
X
m 0 m i
= (−1) Cm Am ϕ(0) + Cm Am−i i i
m t ϕ (t)
t=0
i=1

= (−1)m m!ϕ(0) = h(−1)m m!δ, ϕi, ∀ ϕ ∈ D

(vi) htm δ(m+k) , ϕi = (−1)m+k (tm ϕ)(m+k) (0)

m+k
X
= (−1)m+k i
Cm+k (tm )(m+k−i) ϕ(i) (t)
t=0
i=0

k−1
X
= (−1)m+k i
Cm+k (tm )(m+k−i) ϕ(i) (t) + Cm+k
k
(tm )(m) ϕ(k) (t)
i=0

k+m
!
X
i
+ Cm+k (tm )(m+k−i) ϕ(i) (t) = (−1)m+k Cm+k
k
m!ϕ(k) (0)
t=0
i=k+1

= (−1)m+k hAm (k) m m

m+k δ, ϕ i = (−1) hAm+k δ
(k)
, ϕi, ∀ ϕ ∈ D.

(vii) hαδ(m) , ϕi = (−1)m (α(t)ϕ(t))(m)

t=0

m
X m
X
m i (m−i)
= (−1) Cm α (0)ϕ(i) (0) = (−1) m i (m−i)
Cm α (0)hδ, ϕ(i) i
i=0 i=0
Noţiuni de teoria distribuţiilor 285

* m
+
X
= (−1)m (−1)i Cm
i (m−i)
α (0)δ(i) , ϕ , ∀ ϕ ∈ D
i=0
2. a = 1, b = 3, c = −6, d = 6.
3. (iii) Metoda inducţiei matematice; vezi [24].
(vi) hH ′ (−t), ϕ(t)i = hH ′ (t), ϕ(−t)i = hδ(t), ϕ(−t)i

= ϕ(−t) = ϕ(0) = hδ(t), ϕ(t)i, ∀ ϕ ∈ D

t=0

(vii) δ′′ + 4δ + 6H
4. (vi) Metoda 1. Utilizăm (5.3), cu s(0) = 1, s(1) = −1;

Tf′ = δ − δ1 + Tf ′ ,

unde f ′ = u(t) − u(t − 1) + 2tu(t − 1); astfel,

Tf′ = δ(t) − δ(t − 1) + H(t) + (2t − 1)H(t − 1).

Metoda 2. f (t) = 1 − u(t) + (t + 2)[u(t) − u(t − 1)] + (t2 + 1)u(t − 1) sau

f (t) = 1 + (t + 1)u(t) + (t2 − t − 1)u(t − 1),

deci

Tf′ = u(t) + (t + 1)u′ (t) + (2t − 1)u(t − 1) + (t2 − t − 1)u′ (t − 1) · 1

= H(t) + (t + 1)δ(t) + (2t − 1)H(t − 1) + (t2 − t − 1)δ(t − 1)

= δ(t) − δ(t − 1) + H(t) + (2t − 1)H(t − 1),
deoarece H ′ = u′ = δ şi α(t)δ(t − a) = α(a)δ(t − a).
5. (i) x(t) = (c + δ′ − 2H) exp(x2 ), c ∈ R
(ii) x(t) = (c + δ − H) exp(sin √ x)
1 √ 2 √
(iii) x(t) = sh tch (t 2) + ch t sin(t 2)
2 4
6. hf ∗ g, ϕi = hf (t), hg(u), ϕ(t + u)ii
 Z ∞  Z ∞ Z ∞
t+u=x
= f (t), g(u)ϕ(t + u)du = f (t)dt g(u)ϕ(t + u)du ===
−∞ −∞ −∞
Z ∞ Z ∞ Z ∞
= ϕ(x)dx f (t)g(x − t)dt = ϕ(x)(f ∗ g)(x)dx
−∞ −∞ −∞

= hf ∗ g, ϕi, ∀ ϕ ∈ D
286 Capitolul 6

m!n!
7. (i) tm+n+1 H(t)
(m + n + 1)! Z ∞
2 2 2 2 2 2
(ii) e−t ∗e−3t =e −3t ∗e −t = e−3x e−(t−x) dx
−∞
Z ∞   Z √
t 2
− 34 t2 3t2 1 ∞ −u2 π −3t2 /4
= e−(2x− 2 ) dx = exp − · e du = e ,
−∞ 4 2 −∞ 2
2 2 2
deci e−t ∗ e−3t = e−3t Z/4 .
∞
2 2 2 2
(iii) te−t ∗ e−3t = xe−x e−3(t−x) dx
−∞
Z ∞ 
 Z  
2
−(2x− 23 t) − 43 t2 2x− 32 t=u 3t2 1 ∞ 3 2
= xe dx ==== exp − · u + t e−u du
−∞ 4 4 −∞ 2
√  
3 π 3t2
= t exp − = f (t),
8 4
deci rezultatul este f .
(iv) Tf ; f (t) =r(1 + |t|)e−|t|
 
1 π at2
(v) Tf ; f = t exp −
2 2a 2
(vi) (2a − |t|)H(2a − |t|)
1
(vii) et + (sin t − sh t)H(t).
2 Z ∞
8. (i) hFδ, ϕi = hδ, Fϕi = (Fϕ)(0) = ϕ(t)e−jωt dt
−∞ ω=0
Z ∞
= ϕ(t)dt = h1, ϕi, ∀ ϕ ∈ S.
−∞

(ii) F(δ(n) ) = (jω)n F(δ) = (jω)n 1 = (jω)n

(iii) Din Proprietatea 7.2.4 şi din 7.3.2 cu T = 1, primim:

(F1)(n) = F{(−jt)n 1} ⇔ 2πδ(n) = F((−jt)n ).

Capitolul 7

Complemente privind
transformările integrale şi
discrete. Analiza wavelet

1 Transformata Fourier a unui semnal discret

1.1. Preliminarii
Fie f ∈ L1 (R) un semnal dat şi F (ω) = F(f ; ω) spectrul său Fourier.
Avem:
Z ∞ X∞ Z n+1
−jωt
F (ω) = f (t)e dt = f (t)e−jωt dt,
−∞ n=−∞ n

de unde, utilizând formula de aproximare din Cap.3, §1, obţinem:

∞
X
F (ω) ≈ f (n)e−jωn .
n=−∞

Limitând semnalul f la o ”fereastră” de timp [0, N ], am definit ı̂n Capi-

tolul 3, transformata Fourier discretă; această limitare se poate realiza, de
exemplu, dacă semnalul f este periodic. În cele ce urmează vom considera
seria aproximantă a spectrului pe toată ”plaja” valorilor ı̂ntregi ale lui n.

1.2. Definiţie
Fie x ∈ Sd un semnal discret de clasă l1 (Cap.1, secţiunea 1.6, 3◦ ).
287
288 Capitolul 7

∞
X
Funcţia F∞ : R → K, F∞ (ω) = x(n)e−jωn , se numeşte transfor-
n=−∞
mata Fourier a semnalului discret x ∈ Sd (pe scurt TFSD).
• Observaţie. TFSD F∞ (ω) este un semnal continual complex, de varia-
bilă reală (frecvenţa ω), asociat semnalului discret x ∈ Sd , spre deosebire de
transformata Fourier discretă (TFD, capitolul 3), care este un semnal discret
complex de variabilă reală (frecvenţa m), asociat unui semnal discret periodic
x ∈ KN .
• Notaţie. Scriem F∞ (ω) = (F∞ x)(ω) = F∞ {x(n); ω}.
• Periodicitate. Observăm că F∞ (ω + 2kπ) = F∞ (ω), ∀ ω ∈ R, ∀ k ∈ Z,
aşadar F∞ = F∞ x este o funcţie periodică de perioadă (principală) 2π.
• Legătura cu transformata z. (F∞ x)(ω) = (Zx)(ejω ), ∀ ω ∈ R.

1.3. Problema inversă determinării TFSD

• Prin calcul direct, obţinem:
Z ∞ Z π
1 π
1 X
F∞ (ω)ejωm dω = x(n) ejω(m−n) dω
2π −π 2π n=−∞ −π

∞
1 X
= 2πx(n)δm (n) = x(m).
2π n=−∞

• Definiţie. Fie F : R → C o funcţie continuă şi periodică, de perioadă

2π. Z π
1
Semnalul x ∈ Sd , x(n) = F (ω)ejωn dω, se numeşte transformata
2π −π
Fourier de tip semnal discret inversă asociată funcţiei F (ω).
• Notaţie. x(n) = (F∞−1 X)(n) = F −1 {X(ω); n}.
∞
• Observaţie. Are loc egalitatea:

−1
x(n) = F∞ {(F∞ x)(ω); n}.

1.4. Exemplu. Semnalul dreptunghiular discret

Fie m ∈ N∗ un număr dat şi x ∈ Sd ,

1; |n| ≤ m
Π(n) =
0; |n| > m.
Complemente privind transformările integrale şi discrete 289

Avem:
m
X
F∞ (ω) = (Fd Π)(m) = exp(−jωn).
n=−m

Dacă ω ∈ 2πZ, obţinem F∞ (0) = 2m + 1.

6 2πZ, atunci
Dacă ω =

1 − (ejω )2m+1
F∞ (m) = ejωm ,
1 − ejω
ω jω/2
de unde utilizând formula 1 − ejω = −2j sin e , deducem
2
ω(2m + 1) ω
F∞ (m) = sin / sin .
2 2
Aşadar, 

 ω(2m + 1)
 sin

2
F∞ (m) = ω , ω 6∈ 2πZ

 sin

 2
2m + 1, ω ∈ 2πZ,
adică F∞ (m) reprezintă ”nucleul Dirichlet”.

2 Aplicaţii ale transformărilor integrale şi discrete

ı̂n teoria probabilităţilor
2.1. Noţiuni generale din teoria variabilelor aleatoare
Fie (E, K, P ) un câmp de probabilitate dat.
• Se numeşte variabilă aleatoare unidimensională (pe scurt: v.a. 1D) aso-
ciată câmpului (E, K, P ) o funcţie X : E → R cu proprietatea că pentru orice
x ∈ R mulţimea {ω ∈ E : X(ω) < x}, notată pe scurt {X < x}, este un
eveniment, i.e. {X < x} ∈ K.
• Unei v.a. 1D X i se asociază funcţia de repartiţie

F = FX : R → [0, 1], F (x) = P (X < x), ∀ x ∈ X.

Se ştie că F este o funcţie monoton crescătoare pe R, F este continuă la

stânga ı̂n fiecare punct x ∈ R, F (−∞) = 0, F (∞) = 1 şi P (a ≤ X < b) =
F (b) − F (a), ∀ a, b ∈ R, a < b.
290 Capitolul 7

2.1.1. Variabile aleatoare 1D discrete

• O v.a. 1D X se numeşte v.a. discretă dacă mulţimea X(E) este discretă
(adică finită sau numărabilă).
• Notând X(E) = {xi : i ∈I} şi pi = P (X = xi ), definim tabloul de
xi X
distribuţie (repartiţie) al v.a. X: , cu pi = 1.
pi i∈I
i∈I
Dacă mulţimea discretă de indici I este finită,atunci v.a. X se numeşte

x1 x2 x3 . . . xn
v.a. simplă, iar tabloul său de distribuţie este X : ,
p1 p2 p3 . . . pn
Xn
unde I = {1, 2, 3, . . . , n}, n ∈ N∗ şi pi = 1.
i=1
  X∞
x1 x2 x3 . . . xn . . .
Dacă I = N∗ , atunci X : ; pn = 1.
p1 p2 p3 . . . pn . . .
n=1
• Introducem semnalul discret x ∈ Sd , astfel: x(n) = xn dacă n ∈ I;
x(n) = 0, dacă n ∈ Z \ I şi punem pn  = 0, ∀n ∈ Z \ I.
x(n)
În aceste condiţii putem scrie X : .
pn n∈Z
Numim x ∈ Sd semnalul discret asociat v.a. discrete X, extins la Z, pe
scurt s.d.e. asociat v.a. 1D X.
• Funcţia discretă f = fX : X(E) → [0, 1], f (xi ) = pi , i ∈ I, se numeşte
funcţia ”masă de probabilitate” (pmf) sau funcţia de frecvenţă asociată v.a.
discrete X. Utilizând s.d.e. x ∈ Sd asociat v.a. X, putem scrie f (xn ) =
(f ◦ x)(n) = pn , ∀ n ∈ Z. Are loc egalitatea
X ∞
X
f (xi ) = (f ◦ x)(n) = 1.
i∈I n=−∞

2.1.2. Variabile aleatoare 1D continue

• O funcţie f : R → R se numeşte densitate de probabilitate (pe scurt pdf)
dacă f este integrabilă (pe R), pozitivă (pe R) şi satisface egalitatea
Z ∞
f (x)dx = 1.
−∞

• O v.a. 1D X având funcţia de repartiţie F se numeşte variabilă aleatoare

continuă dacă există o pdf f astfel ı̂ncât
Z x
F (x) = f (t)dt, ∀ x ∈ R.
−∞
Complemente privind transformările integrale şi discrete 291

Z b
Se demonstrează că P (a ≤ X < b) = f (x)dx, ∀ a, b ∈ R, a < b şi
a
P (X = a) = 0, ∀ a ∈ R (de altfel, unii autori definesc noţiunea de v.a.
continuă tocmai prin această ultimă relaţie).

2.2. Caracteristici numerice (statistice) ale v.a. 1D

Fie X o v.a. 1D şi r ∈ N date.
2.2.1. Momentul de ordinul r al v.a. X se defineşte astfel:
X ∞
X
Mr (X) = xri pi = (x(n))r (f ◦ x)(n), dacă X este o v.a. discretă
i∈I n=−∞
Z ∞
Mr (X) = xr f (x)dx, dacă X este o v.a. continuă.
−∞

Utilizând transformatele integrale şi discrete obţinem:

Mr (X) = F∞ {(x(n))r (f ◦ x)(n); 0}

= Z{(x(n))r (f ◦ x)(n)}(1), dacă X este o v.a. discretă

Mr (X) = F{xr f (x); 0}, dacă X este o v.a. continuă.
Dacă X este o v.a. continuă, iar pdf a v.a. X are proprietatea f (x) = 0,
∀ x < 0, atunci Mr (X) = L{xr f (x)}(0).
2.2.2. Valoarea medie a v.a. X este momentul său de ordin 1, i.e.:
X
M (X) = E(X) = pi xi = F∞ {x(n)(f ◦ x)(n); 0}
i∈I

= Z{x(n)(f ◦ x)(n)}(1), dacă X este o v.a. discretă;

Z ∞
M (X) = E(X) = xf (x)dx = F{xf (x); 0}, dacă X este o v.a. continuă
−∞

M (X) = E(X) = L{xf (x); 0}, dacă X este o v.a. continuă şi f ∈ O.
2.2.3. Momentul centrat de ordinul r al v.a. X se defineşte astfel:

µr (X) = Mr (X − m) = M ((X − m)r ), unde m = M (X), i.e. :

X ∞
X
µr (X) = (xi − m)r pi = (x(n) − m)r (f ◦ x)(n)
i∈I n=−∞
292 Capitolul 7

= F∞ {(x(n) − m)r (f ◦ x)(n); 0} = Z{(x(n) − m)r (f ◦ x)(n); 1}

Z ∞
µr (X) = (x − m)r f (x)dx = F{(x − m)r f (x); 0},
−∞

dacă X este o v.a. discretă, respectiv continuă.

2.2.4. Dispersia sau varianţa v.a. X este, prin definiţie, numărul real

D2 (X) = V ar(X) = µ2 (X), i.e.

X ∞
X
D2 (X) = (xi − m)2 pi = (x(n) − m)2 (f ◦ x)(n)
i∈I n=−∞

= F∞ {(x(n) − m)2 (f ◦ x)(n); 0} = Z{(x(n) − m)2 (f ◦ x)(n); 1};

Z ∞
2
D (X) = V ar(X) = (x − m)2 f (x)dx = F{(x − m)2 f (x); 0},
−∞

dacă X este o v.a. discretă, respectiv continuă;

D2 (X) = V ar(X) = L{(x−m)2 f (x); 0}, dacă X este o v.a. continuă şi f ∈ O.
p
• Abaterea medie pătratică a v.a. X este σ(X) = D2 (X).
• Are loc formula dispersiei D2 (X) = V ar(X) = M (X 2 ) − M 2 (X) =
M2 (X) − M12 (X), pentru orice v.a. 1D X (discretă sau continuă).

2.2.5. Exemple
 n
4
• Exemplul 1. Funcţia f : N∗→ R, f (n) = pn = a , a > 0, este
5
pmf pentru o v.a. discretă X. Să se determine a > 0 şi să se calculeze media
şi dispersia v.a. X.
Rezolvare. Observăm
 n că pmf a v.a. X se poate defini, de asemenea, prin
4
f : Z → R, f (n) = a u(n−1), n ∈ Z, unde u este funcţia treaptă-unitate
5
∞
X X∞
discretă a lui Heaviside. Din condiţia pn = f (n) = 1, primim:
n=1 n=1
   
5 1 4 5 1
Z{u(n − 1)} = ⇔ Z{u(n)} = ⇔
4 a 5 4 a

4 z 1 1
· = ⇔ a= .
5 z−1 z=5/4 a 4
Complemente privind transformările integrale şi discrete 293

Mai departe,
∞
X ∞
X
u(n − 1) nu(n)
M (X) = E(X) = a n =a
(5/4)n (5/4)n
n=1 n=1

 
5 1 z
= a · Z{nu(n)} = · = 5;
4 4 (z − 1)2 z=5/4

∞
X  
2 n2 u(n) 1 5 1 z(z + 1)
M (X ) = a = Z{n2 u(n)} = · = 45,
(5/4)n 4 4 4 (z − 1)3 z=5/4
n=1

deci D2 (X) = M (X 2 ) − M 2 (X) = 20.

• Exemplul 2. Funcţia f : R → R, f (x) = ax2 e−3x u(x), a > 0, reprezintă
pdf pentru o v.a. 1D X. Să se determine a şi să se calculeze momentele de
ordin r, media, dispersia şi abaterea
Z medie pătratică ale v.a. X.
∞
Rezolvare. Din condiţia f (x)dx = 1, deducem:
−∞
Z ∞
2! 27
a x2 e−3x dx = 1 ⇔ aL{x2 }(3) = 1 ⇔ a · 3
=1 ⇔ a= .
0 3 2

Mai departe,
Z ∞
Mr (X) = a xr+2 e−3x dx = aL{xr+2 }(3)
0

27 (r + 2)! 1 (r + 2)!
= · = · , r ≥ 0; M (X) = M1 (X) = 1;
2 3r+3 2 3r
1 1
D2 (X) = M2 (X) − M12 (X) = ; σ(X) = √ .
3 3

2.3. Funcţia caracteristică a unei variabile aleatoare 1D

2.2.1. Definiţie
Fie X o v.a. 1D. Funcţia

ϕ = ϕX : R → C, ϕ(t) = M (ejtX ) = E(exp(jtX)), t∈R

se numeşte funcţia caracteristică a v.a. X.

294 Capitolul 7

2.2.2. Formule de calcul

• X este v.a. continuă
Z ∞
ϕ(t) = f (x)ejtx = (Ff )(−t) = F{f (x); −t};
−∞

ϕ(t) = 2π(F −1 f )(t) = 2πF −1 {f (x); t}

• X este v.a. discretă
X ∞
X
ϕ(t) = pi exp(jtxi ) = (f ◦ x)(n) exp(jtx(n))
i∈I n=−∞

• Dacă x(n) = n, ∀ n ∈ I, atunci

ϕ(t) = F∞ (f ◦ x)(t) = Z(f ◦ x)(ejt ) sau

ϕ(t) = F∞ {f (n); t} = Z{f (n)}(ejt ).

2.2.3. Calculul momentelor de ordin r

Are loc egalitatea Mr (X) = j −r ϕ(r) (0).

Demonstraţie
Din egalitatea ϕ(t) = (Ff )(−t) şi din Proprietatea 2.10, Cap.2 (Teorema
derivării spectrului Fourier), deducem:

ϕ(r) (t) = ((Ff )(−t))(r) = (−1)r (Ff )(r) (−t) = (−1)r j −r F{xr f (x); −t}

de unde rezultă:
F{xr f (x); −t} = j −r ϕ(r) (t)
şi
Mr (X) = F{xr f (x); 0} = j −r ϕ(r) (0).

2.2.4. Exemplu
Fie m şi σ > 0 numere reale date. O variabilă aleatoare continuă X având
pdf f : R → R,
 
1 (x − m)2
f (x) = √ exp − , x ∈ R,
σ 2π 2σ 2
Complemente privind transformările integrale şi discrete 295

se numeşte variabilă aleatoare normală (de tip Gauss).

Să se determine funcţia caracteristică, media şi dispersia unei v.a. de tip
Gauss. Z ∞  
(x − m)2
Rezolvare. ϕ(t) = F{f (x); −t} = exp jtx − 2
dx.
−∞ √ 2σ √
Utilizând schimbările de variabilă x − m = τ σ/ 2 şi τ − jtσ/ 2 = y,
primim:
Z "   #  2 2
exp(jtm) ∞ jtσ 2 t σ
ϕ(t) = √ exp − τ − √ exp − dτ
π −∞ 2 2
 2 2Z ∞  
exp(jtm) t σ 2 t2 σ 2
= √ exp − exp(−y )dy = exp jtm − ;
π 2 −∞ 2
 
−1 ′ −1 2 t2 σ 2
M (X) = j ϕ (0) = j (jm − tσ ) exp jtm − = m;
2 t=0

D2 (X) = M (X 2 ) − M 2 (X) = j −2 ϕ′′ (0) − (j −1 ϕ′ (0))2 = σ 2 .

2.2.5. Teorema de inversiune

Dacă ϕ ∈ L1 (R), atunci pdf f a v.a. X există, este mărginită, continuă şi
verifică egalitatea
Z ∞
1 1
f (x) = ϕ(t)e−jtx dt = (Fϕ)(x) = (F −1 ϕ)(−x), ∀ x ∈ R.
2π −∞ 2π

3 Transformarea Hilbert integrală

3.1. Definiţie
Dacă f ∈ L2 (R) este un semnal dat, definim transformata Hilbert a
semnalului f (x) drept semnalul (funcţia) H ∈ L2 (R), unde
Z
1 ∞ f (x)
H(t) = dx, ∀ t ∈ R,
π −∞ t − x
iar integrala se ia ı̂n sensul valorii principale.
Notaţie. H(t) = (Hf )(t) = H{f (x); t}.
Operatorul H : L2 (R) → L2 (R), f 7→ Hf se numeşte operator de trans-
formare Hilbert (sau transformarea Hilbert) ı̂n L2 (R).
296 Capitolul 7

3.2. Proprietăţi ale transformării Hilbert

3.2.1. Liniaritatea H(αf + βg) = αHf + βHg; ∀f, g ∈ L2 (R), ∀α, β ∈ K.

1
3.2.2. H(t) = f (t) ∗ .
πt
3.2.3. Relaţia cu transformarea Fourier

F{H(t); ω} = −j(sgnω)F{f (t); ω}, ∀ f ∈ L2 (R).

3.2.4. Transformata inversă. Dacă H(t) = H{f (x); t}, atunci

Z
1 ∞ H(t)
f (x) = − dt, ∀ f ∈ L2 (R).
π −∞ x − t

Se notează f (x) = H−1 {H(t); x}.

Au loc relaţiile: (i) H−1 = −H, deci H2 = −id(L2 (R)) şi H4 = id(L2 (R).
(ii) f (x) = F −1 {j(sgnω)F{H(t); ω}; x}.

3.2.5. Proprietatea de ortogonalitate

Z ∞
2
Dacă f ∈ L (R), atunci f (t)H(t)dt = 0.
−∞

3.2.6. Convoluţia. Dacă f, g ∈ L2 (R), atunci

H{(f ∗ g)(x); t} = H{f (x); t} ∗ g(t) = f (t) ∗ H{g(x); t}.

3.2.7. Proprietatea energetică

Z ∞ Z ∞
2
2
Dacă f ∈ L (R), atunci |f (t)| dt = |H(t)|2 dt.
−∞ −∞

4 Relaţii de transformare Hilbert. Transformarea

Hilbert discretă
Transformările de tip Hilbert pe care le prezentăm ı̂n acest paragraf facili-
tează stabilirea de relaţii ı̂ntre părţile reală şi imaginară (sau ı̂ntre modulele şi
fazele) ale transformatelor Fourier asociate semnalelor discrete; aceste relaţii
se numesc, ı̂n mod uzual, relaţii de transformare Hilbert.
Complemente privind transformările integrale şi discrete 297

4.1. Relaţii de transformare Hilbert asociate semnalelor din l1

Fiind dat semnalul x ∈ Sd , definim semnalele x(p) şi x(i) din Sd prin:
1 1
x(p) (n) = [x(n) + x(−n)], respectiv x(i) (n) = [x(n) − x(−n)], n ∈ Z
2 2
numite semnalul par (partea pară), respectiv semnalul impar (partea impară)
asociate semnalului x ∈ Sd .
Introducem semnalul s ∈ Sd+ astfel:
s(n) = 2, dacă n > 0; s(0) = 1; s(n) = 0, dacă n < 0.
Au loc relaţiile:
(4.1) x = x(p) s şi x = x(i) s + x(0)δ.
Să considerăm acum transformarea de tip Fourier (§1)
∞
X
F∞ (ω) = (F∞ x)(ω) = x(n)e−jωn
n=−∞
∞
X ∞
X
= x(n) cos nω − j x(n) sin nω,
n=−∞ n=−∞
unde x ∈ Sd ∩ l1 ; notăm P = Re F∞ (ω) şi Q = Im F∞ (ω).
Are loc egalitatea
(4.2) (F∞ x)(ω) = (Zx)(ejω ) sau F∞ (ω) = X(ejω ); ω ∈ R; x ∈ Sd ∩ l1 .

(i) Relaţii de tip Hilbert pentru semnale din l1

Se constată prin calcul direct că pentru semnale reale din Sd ∩ l1 avem:
∞
X
(F∞ x(p) )(ω) = P (ω) = x(n) cos nω
n=0
∞
X
−j(F∞ x(i) )(ω) = Q(ω) = − x(n) sin nω.
n=0
Ţinând seama de relaţia (4.2) deducem:
Transformata z a semnalului (real) x ∈ Sd ∩ l1 poate fi determinată (re-
cuperată) dacă se cunoaşte doar partea reală (sau imaginară) a sa pe cercul
unitate.
Într-adevăr, dacă se cunoaşte P (ω), atunci x(p) se determină potrivit for-
mulei din Definiţia 1.3, iar din (4.1) rezultă x; similar pentru Q(ω).
298 Capitolul 7

(ii) Relaţii de tip Hilbert pentru semnale din Sd+ ∩ l1

Să determinăm acum transformata z a unui semnal x ∈ Sd+ ∩ l1 , cunoscând
modulul (sau faza sa) pe cercul unitate.
Scriind z = r exp(jω), r > 1, obţinem:
∞
X
H(ω) = (Zx)(z) = x(p) (n)s(n)r −n e−jnω = F∞ {x(n)s(n)r −n ; ω}.
n=0

Prin calcul direct, [11], [43] rezultă:

Z π
1 1 + r −1 exp j(θ − ω)
(4.3) H(ω) = P (ejθ ) dθ, P = Re H = Re Zx,
2π −π 1 − r −1 exp j(θ − ω)

ceea ce dă expresia lui (Zx)(z) pentru |z| = r > 1, cunoscând partea reală a
transformatei z pe cercul unitate.
Trecând la limită ı̂n (4.3) pentru r → 1, r > 1, obţinem:
Z π
1 θ−ω
(4.4) Q(ω) = Im H(ω) = v.p. P (ejθ )ctg dθ.
2π −π 2
Similar, primim:
Z π
1 θ−ω
(4.5) P (ω) = Re H(ω) = x(0) − v.p. Q(ejθ )ctg dθ.
2π −π 2

Definiţie. Fie g ∈ C(R) o funcţie Z π reală şi periodică, de perioadă 2π.

θ−ω
Funcţia H : R → R, H(ω) = v.p. g(θ)ctg dθ, ω ∈ R, se numeşte
−π 2
transformata Hilbert a funcţiei periodice g.
Se notează H = Hg.e
Relaţiile de tip Hilbert (4.4) şi (4.5) devin:

 P = Re Zx = x(0) − 1 HQ
 e
(4.6) 2π
 1 e
 Q = Im Zx = HP, ∀ x ∈ Sd+ ∩ l1
2π

4.2. Relaţii de transformare Hilbert pentru semnale cauzale din

K N . Transformarea Hilbert discretă
Să considerăm, pentru N ∈ N par, N ≥ 2, un semnal real x ∈ K N , care
N
satisface condiţia x(n) = 0, dacă + 1 ≤ n ≤ N − 1. Introducem semnalul
2
Complemente privind transformările integrale şi discrete 299

t ∈ K N astfel:
 
N N
t(0) = t = 1; t(n) = 2, dacă 1 ≤ n ≤ − 1;
2 2
N
t(n) = 0, dacă + 1 ≤ n ≤ N − 1.
2
Au loc egalităţile:

x = x(p) t; x = x(i) t + x(0)δ + x(N/2)δN/2 .

Prin calcul direct, notând T = Fd t ∈ K N , avem:

πm
T (0) = N ; T (m) = −2jctg , dacă m par; T (m) = 0, dacă m impar.
N
Fie X = Fd x = U + jV . Au loc relaţiile [43]:

U = Fd x(p) şi V = Fd x(i) .

Introducând semnalul T ∗ ∈ K N , T ∗ = T − N δ, primim:

πm
(4.7) T ∗ (m) = −2jctg dacă m par; T ∗ (m) = 0, dacă m impar.
N
Prin calcul direct se deduc relaţiile [43]:

N −1


 j X

 V (m) = Im X(m) = − U (n)T ∗ (m − n)
 N
n=0
(4.8)  

 j
NX−1
N

 ∗ m
 U (m) = Re X(m) = N
 V (n)T (m − n) + x(0) + (−1) x
n=0
2

Aşadar:
N
TFD X = Fd x a semnalului cauzal x ∈ K N , cu x(n) = 0 pentru +
2
1 ≤ n ≤ N − 1, se poate recupera (determina) din cunoaşterea semnalelor
U = Re X, respectiv V = Im X.
Introducem acum noţiunea de transformare Hilbert discretă.
Definiţie. Fie y ∈ K N un semnal real dat.
N
X −1
N
Semnalul Y ∈ K , Y (m) = −j y(n)T ∗ (m − n), 0 ≤ m ≤ N − 1, cu T ∗
n=0
definit prin (4.7), se numeşte transformata Hilbert discretă a semnalului
y.
300 Capitolul 7

Se notează Y = Hd y, iar Hd se numeşte operator de transformare Hilbert

discretă.
Astfel, relaţiile de transformare Hilbert (3.8) se scriu
 
1 N 1
V = Hd U ; U = x(0) + x σ − Hd V,
N 2 N

unde σ ∈ K N , σ(m) = (−1)m , 0 ≤ m ≤ N − 1.

5 Transformarea Mellin
5.1. Definiţie
Fie f : [0, ∞) → R o funcţie cu proprietatea că există α, β ∈ R, α < β
şi există C1 , C2 > 0 astfel ı̂ncât |f (x)| < C1 x−α , dacă x ∈ (0, 1) şi |f (x)| <
C2 x−β dacă x > 1.
Transformata Mellin a funcţiei f (x) este funcţia
Z ∞
M : {s ∈ C : α < Re s < β} → K, M (s) = f (x)xs−1 dx.
0

Notaţie. M (s) = (Mf )(s) = M{f (x); s}.

Operatorul M, care ataşează fiecărei funcţii f cu proprietăţile din Definiţia
5.1 transformata sa Mellin, se numeşte operator de transformare Mellin.

5.2. Proprietăţi ale transformatei Mellin

5.2.1. Liniaritatea M(λf + µg) = λMf + µMg, ∀ λ, µ ∈ K.

5.2.2. Transformata inversă Mellin. Fie M (s) o funcţie complexă olomorfă

ı̂n banda α < Re s < β, cu α ∈ R, β ∈ R, α < β.
Transformata Mellin inversă a funcţiei M (s) este f : [0, ∞) → R,
Z σ+j∞
1
f (x) = M (s)x−s ds,
2πj σ−j∞

unde σ ∈ (α, β) este fixat.

Se notează f (x) = M−1 {M (s); x}.

5.2.3. Formulă de calcul. Presupunem că f este o funcţie complexă, olomorfă

pe C exceptând un număr finit de poli zk , 1 ≤ k ≤ n, care nu se află pe
Complemente privind transformările integrale şi discrete 301

semiaxa reală pozitivă, iar s ∈ C \ Z. Atunci are loc egalitatea

n
exp(−πsj) X
M{f (x); s} = − Rez[f (z)z s−1 ; zk ].
sin(sπ)
k=1

6 Transformata Radon bidimensională (2D)

Este definită de relaţia
Z ∞ Z ∞
(Rf )(u, a) = f (x, y)δ(u1 x + u2 y − a)dxdy,
−∞ −∞

unde u = (u1 , u2 ) ∈ R2 , u21 + u22 = 1, a ∈ R, iar δ este impulsul lui Dirac.

Notând s = a, cos θ = u1 , sin θ = u2 , 0 ≤ θ cu s ∈ R, 0 ≤ θ < π, obţinem
Z ∞Z ∞
(6.1) (Rf )(u, a) = g(s, θ) = f (x, y)δ(x cos θ + y sin θ − s)dxdy.
−∞ −∞

Punând x = s cos θ − t sin θ, y = s sin θ + t cos θ, t ∈ R, relaţia (6.1) devine

(păstrând notaţia Rf ):
Z ∞
(6.2) (Rf )(s, θ) = f (s cos θ − t sin θ, s sin θ + t cos θ)dt.
−∞

Transformata Radon inversă. Dacă g(s, θ) = (Rf )(s, θ), s ∈ R, 0 ≤ θ < π,

atunci
Z π Z ∞ ∂g
1 ∂s
f (x, y) = 2 dθ ds, (x, y) ∈ R2 .
2π 0 −∞ x cos θ + y sin θ − s
Problema inversării transformării Radon este de mare interes ı̂n tomografia
computaţională, unde se reconstruiesc imagini multidimensionale (2D sau 3D)
din secţiuni-segmentări ale lor sau din proiecţii.

7 Transformarea Gabor (Transformarea Fourier cu

fereastră glisantă)
Fie f : R → K un semnal-funcţie care admite spectru Fourier (de exemplu
f ∈ L1 (R)), dat de
Z ∞
F (ω) = (Ff )(ω) = f (t)e−jωt dt, ω ∈ R.
−∞
Există câteva dezavantaje ale acestei formule:
302 Capitolul 7

• pentru a calcula spectrul unei singure frecvenţe F (ω0 ) trebuie să cu-
noaştem semnalul f (t) pe ı̂ntreaga axă reală, deci este obligatoriu să
folosim atât informaţia trecută cât şi cea viitoare despre semnal; si-
milar, reconstituirea lui f prin formula de inversare este posibilă doar
cunoscând F pe toată plaja de valori ale frecvenţelor

• integrala improprie care exprimă spectrul F (ω) nu este rapid conver-

gentă;

• nu reflectă faptul că frecvenţele se dezvoltă ı̂n timp

• apar dificultăţi şi chiar defecţiuni la prelucrarea ı̂n timp real pe calcula-
tor.

În practică este suficient să cunoaştem semnalul f pe intervale de timp ast-
fel ı̂ncât informaţia spectrală să fie generată ı̂ntr-o bandă de frecvenţă pres-
crisă. În acest mod, s-a ajuns la ideea de fereastră flexibilă timp-frecvenţă
care să se ı̂ngusteze pentru frecvenţe ı̂nalte şi să se lărgească pentru frecvenţe
joase. Ferestrele unui semnal sunt restricţii ale lui f la anumite intervale
de timp [t1 , t2 ] sau ale spectrului fb la anumite benzi (intervale) de frecvenţă
[ω1 , ω2 ]. Din punct de vedere matematic, ”trunchierea” unui semnal f la un
interval [a, b] sau ”deschiderea” unei ”ferestre” dreptunghiulare pe [a, b] este
realizată prin multiplicarea semnalului f cu semnalul dreptunghiular χ[a,b] .
Studiul ferestrelor flexibile timp-frecvenţă a fost fundamentat de Nyqu-
ist, N. Wiener şi, mai ales D. Gabor. Într-o primă fază s-a considerat doar
translaţia de ferestre, studiind separat comportarea lui f şi fb = Ff pe in-
tervale de forma [t1 − α, t2 − α], respectiv [ω1 − β, ω2 − β], pentru α, β ∈ R.
Ulterior, apariţia analizei wavelet a permis o bună localizare, simultan ı̂n timp
şi frecvenţă, a unui semnal.
Ne referim, pentru ı̂nceput, la studiul separat al semnalului f şi al spec-
trului fb = Ff prin translaţia de ferestre (ferestre glisante).

7.1. Definiţie
Se numeşte fereastră orice funcţie nenulă h : R → K astfel ı̂ncât h ∈
L1 (R) ∩ L2 (R) şi t · h(t)Z ∈ L2 (R).
∞
1
Numărul t∗ = t|h(t)|2 dt se numeşte centrul ferestrei, iar
khk22 −∞
Z ∞ 1/2
1 ∗ 2 2
∆h = (t − t ) |h(t)| dt se numeşte raza ferestrei.
khk2 −∞
Lărgimea ferestrei este egală cu 2∆h .
Complemente privind transformările integrale şi discrete 303

În anul 1940, D. Gabor a introdus următoarea noţiune:

7.2. Definiţie
Fie h o funcţie-fereastră dată. Aplicaţia Fh : L2 (R) → K R×R , dată de
f 7→ Fh f , unde
Z ∞
(7.1) (Fh f )(b, ω) = Fh (f ; b, ω) = f (t)h(t − b)e−jtω dt, ∀ (b, ω) ∈ R × R
−∞

reprezintă transformarea Gabor sau transformarea Fourier cu fereas-

tra glisantă h. Funcţia Fh f : R × R → K, dată prin relaţia (7.1) se numeşte
transformata Fourier a semnalului f cu fereastra glisantă h sau trans-
formata Gabor.
Astfel, transformata Gabor Fh f este o funcţie depinzând de două variabile
(parametri): variabila temporală b şi variabila frecvenţială ω.
Pentru detalii, se pot consulta [24], [44].

7.3. Observaţie
Alegând ferestre convenabile h, din informaţii asupra lui f (t) se deduc
informaţii locale asupra lui (Fh f )(b, ω) şi reciproc. Există ı̂nsă un inconve-
nient: faptul că pentru h se consideră doar translaţii h(t − b), deci fereastra
are o durată fixă, reprezintă un handicap ı̂n prelucrarea unor clase importante
de semnale (de exemplu prospecţiuni geologice sau semnalul vocal, mai precis
recunoaşterea vocii). Pentru a evita acest neajuns, J. Morlet a propus (1983)
o modificare esenţială, anume ca fereastra să fie variabilă atât prin translaţie-
glisare, cât şi prin dilatare sau contracţie. În acest mod s-au pus bazele analizei
wavelet sau analizei undinelor.

8 Analiza wavelet
8.1. Introducere
Fie ψ : R → K o funcţie dată. Pentru orice (a, b) ∈ R∗ × R se consideră
funcţia ψa,b : R → K, unde
 
1 t−b
ψa,b (t) = p ψ .
|a| a
304 Capitolul 7

Familia de funcţii {ψa,b : (a, b) ∈ R∗ × R}, numită şi set de funcţii de

bază generate de ψ, depinde de parametrii a şi b: parametrul a se referă la
contracţii sau dilatări, iar b se referă la translatarea graficului funcţiei ψ.
Cazuri particulare. Dacă a = 1, funcţia ψ1,b (t) = ψ(t − b) reprezintă o
translaţie (glisare). Dacă a > 1, avem o dilatare (ı̂n timp), iar pentru 0 < a < 1
se obţine o contracţie.
Iată câteva situaţii de acest tip, pornind de la o funcţie ψ : R → K, cu
suppψ = [−1, 1].
ψ(t)
6

ψ2,0 (t) = √1 ψ t
2 2
h
6

√
- h/ 2
-1 1 t -
-2 -1 O 1 2 t
√
ψ1/2,0 (t) = 2ψ(2t)
6
ψ1;2 (t) = ψ(t − 2)
√ 6
h 2
h

O -
−1/2 1/2 t -
O 1 2 3 t
 
t−2
ψ1/4;2 (t) = 2ψ 1/2

2h

-
O 3 5
1 2 2 2 3 t
Complemente privind transformările integrale şi discrete 305

8.2. Definiţie
O funcţie ψ : R → K se numeşte undină sau funcţie wavelet dacă
ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
(i) ψ ∈ L1 (R)Z∩ L2 (R)
∞
def |(Fψ)(ω)|2
(ii) C(ψ) = dω < ∞.
−∞ |ω|

8.3. Observaţie
Din definiţia precedentă rezultă că ψb = Z
Fψ este o funcţie continuă şi
∞
b
mărginită; ı̂n plus (Fψ)(0) = ψ(0) = 0 i.e. ψ(t)dt = 0.
−∞

8.4. Exemple
8.4.1. Funcţia lui Haar (primul exemplu istoric de funcţie wavelet)
 1

 1,
 0<t<
2
Este funcţia ψH : R → R, ψH (t) = 1
 −1, <t<1

 2
0, ı̂n rest
1 ω 
Spectrul ı̂n frecvenţă este F(ψH ; ω) = ψbH (ω) = jωe−jω/2 sa2 . Avem
4 4
lim ψbH (ω) = 0, dar convergenţa spre zero este lentă. Graficul funcţiei ψH
|ω|→∞
şi graficul amplitudinii sale ı̂n frecvenţă |F(ψH )| sunt redate alăturat.

ψH (t)
6
1

-
O 1/2 1 t

-1
306 Capitolul 7

|F(ψH )|
6

... . .-
.
−6π −4π −2π O 2π 4π 6π ω

8.4.2. Pălăria mexicană


t2
Este funcţia ψM : R → R, ψM (t) = (1 − t2 ) exp
− .
2
Observăm că ψM (t) = (− exp(−t2 /2))′′ . Spectrul ”pălăriei mexicane” este

√
(FψM )(ω) = ψbM (ω) = 2πω 2 exp(−ω 2 /2).

Graficele pentru undina ψM şi pentru amplitudinea sa ı̂n frecvenţă |FψM |

sunt redate alăturat.

ψM (t)
6

√ √
− 3 3
-
-1 O 1 t
Complemente privind transformările integrale şi discrete 307

kF(ψM )k(ω)
6 √
2 2π/e

-
√ √ ω
− 2 2

8.5. Definiţia transformatei wavelet integrale a unui semnal

de energie finită
Fie ψ o undină (funcţie wavelet) şi f ∈ L2 (R) date.
Funcţia Wψ f : R∗ × R → K, unde
Z ∞ Z ∞  
1 t−b
(8.1) (Wψ f )(a, b) = f (t)ψ a,b (t)dt = p f (t)ψ dt,
−∞ |a| −∞ a
∀ (a, b) ∈ R∗ × R, se numeşte transformata wavelet integrală a semnalului
de energie finită f , relativ la undina ψ.
Observăm că (Wψ f )(a, b) = (f, ψa,b ).
Numerele cf (a, b) = (Wψ f )(a, b), definite prin (8.1) se numesc coeficienţii
lui f relativ la ψ.

8.6. Definiţia transformării wavelet integrale

∗
Fie ψ o funcţie wavelet (undină) dată. Operatorul Wψ : L2 (R) → K R ×R ,
f 7→ Wψ f , unde Wψ f este transformata wavelet integrală a semnalului f
relativ la ψ, dată prin (8.1), reprezintă transformarea wavelet integrală
asociată undinei ψ.

8.7. Proprietăţi ale transformării wavelet

8.7.1. Translaţie, scalare
Fie f ∈ L2 (R), τ ∈ R şi α > 0 date. Pentru orice (a, b) ∈ R∗ × R au loc
relaţiile:
308 Capitolul 7

1◦ |(Wψ f )(a, b)| ≤ E(f )

2◦ (Wψ (Tτ f ))(a, b) = (Wψ f )(a, b − τ ), unde Tτ f este translaţia lui f cu τ ,
i.e. (Tτ f )(t) = f (t − τ ), ∀ t ∈ R.
3◦ Dacă g : R → R, g(t) = f (αt), ∀ t ∈ R, atunci
1
(Wψ g)(a, b) = (Wψ f )(αa, αb).
α

8.7.2. Teorema de conservare a energiei semnalelor

Dacă f ∈ L2 (R), atunci are loc egalitatea
Z ∞Z ∞
2 1 1
E (f ) = |(Wψ f )(a, b)|2 dadb,
C(ψ) −∞ −∞ a2
Z ∞
|(Fψ)(ω)|2
unde C(ψ) = dω (vezi Definiţia 8.2).
−∞ |ω|

8.7.3. Formula de reconstrucţie-inversare

Fie ψ : R → K o funcţie wavelet şi C(ψ) > 0 dată ı̂n Definiţia 8.2. Dacă
f ∈ C(R) ∩ L1 (R) ∩ L2 (R) şi Ff = fb ∈ L1 (R), atunci are loc egalitatea
Z ∞Z ∞
1 1
f (t) = (Wψ f )(a, b)ψa,b (t)dadb, ∀ t ∈ R.
C(ψ) −∞ −∞ a2

9 Probleme
Enunţuri
1. Să se calculeze transformatele Hilbert pentru fiecare din următoarele
funcţii:
p
|x| sin x
(i) f (x) = 2 u(x) (ii) f (x) = sin ax (iii) f (x) =
x − 2x + 2 x
sin x 1
(iv) f (x) = (v) f (x) = 2
x(x2 + 1) x +1
2. Să se calculeze transformatele Mellin pentru următoarele funcţii:
1 5
(i) f (x) = 3 pentru s =
x +8 3
α
(ii) f (x) = x e −ax , α ≥ 0, a > 0, x ≥ 0
(iii) f (x) = cos x, x ≥ 0
Complemente privind transformările integrale şi discrete 309

3. Pentru fiecare din ferestrele (semnalele) de mai jos, să se calculeze

energia, centrul şi raza:
(i) h(t) = tn e−t u(t), n ∈ N
(ii) h(t) = ga (t) = exp(−at2 ), a > 0
(iii) h(t) = ΠA (t), A > 0; (iv) h(t) = T r(t)
1 1
(v) h(t) = 2 (vi) h(t) = 2
t + 2t + 2 t + 2j
exp(jt) cos t
(vii) h(t) = 2 (viii) h(t) =
t − 2jt + 3 (t + j)2
sin t sin(πt)
(ix) h(t) = (x) h(t) = √ .
t(t + j) t t2 − 2t + 2
4. Să se calculeze transformata Fourier a semnalului f cu fereastra glisantă
h ı̂n următoarele situaţii:
(i) f (t) = e−t u(t); h(t) = Π(t)
(ii) f (t) = t exp(−t2 ); h(t) = exp(−t2 )
5. Să se calculeze transformata wavelet integrală a semnalului f relativ la
undina ψ ı̂n următoarele situaţii:
(i) f (t) = Π(t); ψ(t) = ψM (t)
(ii) f (t) = T r(t); ψ(t) = (1 + jt)−2
(iii) f (t) = Π(t); ψ(t) = (1 + jt)−2
6. Fie a > 0 şi p ∈ (0, 1). Variabila aleatoare 1D discretă X are pmf
f : N∗ → R, fX (n) = apn−1 , ∀ n ≥ 1.
Ştiind că M (X) = 10, să se determine numerele reale a şi p, funcţia
caracteristică a v.a. X şi să se calculeze dispersia v.a. X.
7. Variabila aleatoare 1D continuă X are pdf f (x) = 32x2 e−4x u(x), x ∈ R.
Să se calculeze Mn (X), M (X) şi D2 (X).
√
8. Funcţia f : R → R, f (x) = a xe−3x u(x), x ∈ R, este pdfppentru o v.a.
1D continuă X, cu a > 0 potrivit ales. Să se arate că a = 6 3/π şi să se
calculeze Mn (X) şi σ(X). q
2 √ x2
9. Funcţia f : R → R, f (x) = 2+ 2· , x ∈ R este pdf pentru
π 1 + x8
o v.a. X. Să se calculeze Mn (X) (dacă există) şi D (X). 2

10. Să se determine pdf pentru v.a. 1D continuă X, având funcţia carac-
teristică dată (t ∈ R):
(i) ϕ(t) = (4t2 + 1)−2 ; (ii) ϕ(t) = (t2 + 1) exp(−|t|).

Răspunsuri
p √ p p √
1. (i) [t 2 2 + 2 + 2u(−t) |t| − 2 1 + 2] · 2−1 (t2 − 2t + 2)−1 .
310 Capitolul 7

1 − cos t
(ii) −(sgna) cos at; (iii)
t
t2 + 1 − t2 e−1 − cos t t
(iv) 2
(v)
t(t + 1) 1 + t2
 
√
3 4π −1 Γ(α + s)
2. (i) 6 2 sin ; (ii)
9 aα+s
(iii) Fie s−1 −x ; F (ω) = F (f ; ω); G (ω) = F (g; ω) şi
Z f∞(x) = x ; g(x) = eZ ∞ c c c c
π
egalitatea Fc (ω)Gc (ω)dω = f (x)g(x)dx, vezi Cap.3, §11;
0 2 0
sπ
rezultă M(cos x; s) = Γ(s) cos , 0 < s < 1.
2
Z ∞
3. (i) E(h) = khk22 = t2n e−2t dt = 2−2n−1 Γ(2n + 1) = (2n)! · 2−2n−1 ;
0
Z ∞
22n+1 2n + 1
t∗ = t2n+1 e−2t dt = ;
(2n)! 0 2
Z ∞ 2
22n+1 2n + 1 2n + 1
∆2h = t− t2n e−2t dt = ,
(2n)! −∞ 2 4
1√
deci ∆h = 2n + 1
2 r
π ∗ 1
(ii) E(ga ) = ; t = 0; ∆h = √
2a 2 √a
∗
(iii) E(ΠA ) = 2A; t = 0; ∆h = A/ √3.
(iv) E(T rt) = 2/3; t∗ = 0; ∆p h = 1/ 10.
(v) π/2; −1; 1; (vi) 1; 0; π/2 p
√
(vii) π/77; 0; 77/2; √(viii) π(1 − 3e−2 )/4; 0; 2(e2 + 3)−1
(ix) πe−2 (1 + e2 )/2; 0; th1 p
(x) π 3 /2; π −2 (1 − e−2π )/2; π −2 (1 + e−2π )(2π 2 + π − 1 + e−2π )/2.
Z b+1
4. (i) (Fh f )(b, w) = e−t u(t)e−jωt dt =
b−1

 0, b < −1, ω ∈ R

  



 1 cos(ω + ωb) − j sin(ω + ωb)

 1− , −1 ≤ b < 1, ω ∈ R

 1 + jω exp(1 + b)

= 1 cos(ω − ωb) + j sin(ω − ωb)

 −

 1 + jω exp(1 − b)



 

 cos(ω + ωb) − j sin(ω + ωb)
 − , b ≥ 1, ω ∈ R
exp(1 + b)
Complemente privind transformările integrale şi discrete 311

p
(ii) π/2(2b" − jω/2) exp(b2 − 2bωj −! ω 2 /4)
 2   !#
1 1−b 1+b 2
5. (i) p (1 − b) exp − + (1 + b) exp −
|a| a a
 2 2

1 a −b 2ab
(ii) p a2 ln 1 + 2 2 2
+ 2 j
|a| (a + b ) (a + b2 )2
1 2a2
(iii) p · 2 .
|a| a + 1 − b2 + 2jab
6. a = 1/10; p = 9/10; ϕ(t) = ejt (10 − 9ejt ); D2 (X) = 90.
7. Mn (X) = (n + 2)! · 2−2n−1 ; D2 (X) = 3/16. √
8. Mn (X) = 2−2n−1 · 3−n An+1 2n+2 ; σ(X) = 1/ 6. √
9. M1 (X) = M3 (X) = 0; M2 (X) = 1; M4 (X) = 1 + 2;
Mn (X) nu există pentru n ≥ 5; D2 (X) = 1.
10. Se aplică Teorema 2.2.5. 
1 |x|
(i) f (x) = (2 + |x|) exp −
16 2
x4 − 4x2 + 3
(ii) Din F{t2 ϕ(t); x} = j 2 ((Fϕ)(x))′′ rezultă f (t) = .
π(x2 + 1)2
312 Capitolul 7
Bibliografie

[1] Agratini O., Chiorean I., Coman Gh., Trı̂mbiţaş R., Analiză numerică
şi teoria aproximării, Vol.3, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2002.

[2] Brânzănescu V., Stănăşilă O., Matematici speciale, Ed. All, 1998.

[3] Burrus C. S., Parks T. W., Frequency Analysis, Bruel & Kjaer, 1987.

[4] Cartianu Gh. şi col., Semnale. Circuite. Sisteme, EDP, Bucureşti, 1980.

[5] Câşlaru C., Prepeliţă V., Drăguşin C., Matematici speciale, Ed. Fair
Partners, Bucureşti, 2002.

[6] Corovei I., Pop V., Transformate integrale, U. T. Cluj-Napoca, 1993.

[7] Corovei I., Gurzău M., Ivan M., Tomuţa F., Probleme de matematici
speciale, Lito U. T. Cluj-Napoca, 1988.

[8] Crstici B., Bânzaru T., Lipovan O. şi col., Matematici speciale, EDP,
Bucureşti, 1981.

[9] Dragu I., Iosif I. M., Prelucrarea numerică a sistemelor discrete ı̂n timp,
Ed. Militară, Bucureşti, 1985.

[10] Evgrafov M. şi col., Recueil de problèmes sur la théorie des fonctions
analytiques, Ed. Mir, Moscou, 1974.

[11] Gavrea, I., Matematici speciale, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2006.

[12] Gârlaşu S., Prelucrarea ı̂n timp real a semnalelor fizice, Ed. Scrisul
Românesc, Craiova, 1978.

[13] Gonzales R. C., Woods R. E., Digital Image Processing, Addison Wesley
Publ. Comp., Massachusets, 1992.
313
314 BIBLIOGRAFIE

[14] Hamburg P., Mocanu P., Negoescu M., Analiză matematică (Funcţii com-
plexe), EDP, Bucureşti, 1982.

[15] Homentcovschi D., Funcţii complexe cu aplicaţii ı̂n ştiinţă şi tehnică, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1986.

[16] Iacob C. şi col., Matematici clasice şi moderne, vol. III, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1981.

[17] Indolean I., Mureşan V., Matematici speciale, Lito U. T. Cluj-Napoca,

1987.

[18] Jaeger J. C., Newstead G. H., Introducere ı̂n teoria transformatei Laplace
cu aplicaţii ı̂n tehnică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1971.

[19] Kecs W., Teodorescu P. P., Introducere ı̂n teoria distribuţiilor cu aplicaţii
ı̂n tehnică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1975.

[20] Kecs W., Complemente de matematici cu aplicaţii ı̂n tehnică, Ed. Teh-
nică, Bucureşti, 1981.

[21] Lungu N., Matematici cu aplicaţii tehnice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990.

[22] Mitrea A. I., Analiză matematică ı̂n complex, Ed. Mediamira, Cluj-
Napoca, 2005.

[23] Mitrea A. I., Lungu N., Dumitraş D., Capitole speciale de matematică,
Ed. Albastră (Microinformatica), Cluj-Napoca, 1996.

[24] Mitrea A. I., Matematici pentru tehnologia informaţiei. Transformări in-

tegrale şi discrete, Ed. Mediamira, 2005.

[25] Mitrea A. I., Variabile şi semnale aleatoare, Ed. UT Pres, Cluj-Napoca,
2006.

[26] Mocanu C. I., Teoria circuitelor electrice, EDP, Bucureşti, 1979.

[27] Mocanu P., Funcţii complexe, Lito UBB, 1972.

[28] Mocică, Gh., Probleme de funcţii speciale, EDP Bucureşti, 1988.

[29] Moon, T.K., Stirling W.C., Mathematical Methods and Algorithms for
Signal Processing, Prentice Hall, New Jersey, 2000.
BIBLIOGRAFIE 315

[30] Myskis, A.D., Advanced Mathematics for Engineers, Mir Publ., Moscow,
1975.

[31] Niţă A., Stănăşilă T., 1001 de probleme rezolvate şi exerciţii fundamentale
(coordonator Stănăşilă O.), Ed. All, Bucureşti, 1997.

[32] Opriş Gh., Matematici speciale, Lito UTCN, 1990.

[33] Oran Brigham, E., Fast Fourier Transform, Prentice Hall Inc., 1974.

[34] Pavel G., Tomuţa F., Gavrea I., Matematici speciale. Aplicaţii, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1981.

[35] Popescu V., Semnale, Circuite şi Sisteme (partea I), Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002.

[36] Precupanu A., Funcţii reale, EDP, Bucureşti, 1976.

[37] Prepeliţă V., Câşlaru C., Drăguşin C., Matematici speciale, Ed. Fair Part-
ners, Bucureşti, 2002.

[38] Randall R. B., Techn B., Frequency Analysis, Bruel & Kjaer, 1987.

[39] Rudner V., Nicolescu C., Probleme de matematici speciale, EDP,

Bucureşti, 1982.

[40] Rusu C., Popescu V., Ţopa M., SCS - Culegere de probleme, U. T. Cluj-
Napoca, 1997.

[41] Selinger V., Blaga L., Dezsö G., Matematici speciale - Culegere de pro-
bleme, Lito UTCN, 1984.

[42] Smirnov V. I., Matematici speciale, vol. II, EDP, Bucureşti, 1960.

[43] Stanomir D., Stănăşilă O., Metode matematice ı̂n teoria semnalelor, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1980.

[44] Stănăşilă O., Analiza matematică a semnalelor şi undinelor, Ed. Matrix
Rom, Bucureşti, 1997.

[45] Stănăşilă T., Niţă A., 1000 de probleme rezolvate şi exerciţii fundamentale
(coordonator O. Stănăşilă), Ed. All, Bucureşti, 1997.

[46] Stoka M., Funcţii de variabile reale şi funcţii de variabilă complexă, EDP,
Bucureşti, 1964.
316 BIBLIOGRAFIE

[47] Stolojanu I. G., Podaru V., Cetină F., Prelucrarea numerică a semnalului
vocal, Ed. Militară, Bucureşti, 1984.

[48] Şabac I. Gh., Matematici speciale, EDP, Bucureşti, 1981.

[49] Toader Gh., Capitole de Matematici Speciale, U. T. Press, Cluj-Napoca,

2004.

[50] Ţopa M. D., Semnale, Circuite şi Sisteme (partea a doua), Casa Cărţii
de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002.

[51] Trandafir R., Probleme de matematici pentru ingineri, Ed. Tehnică, Bu-
cureşti, 1977.

[52] Vladimirov V. şi col., Culegere de probleme de ecuaţiile fizicii matematice,

Ed. Şt. Encicl., Bucureşti, 1981.

[53] Vlaicu A., Prelucrarea digitală a imaginilor, U. T. Cluj-Napoca, 1996.

[54] Dicţionar de Analiză Matematică, Ed. Şt. Encicl., Bucureşti, 1989.

[55] Spectrum Analysis and FFT, Motorola, 2000.

[56] Discrete Fourier Transform and FFT, Motorola, 2001.

[57] The fundaments of Signal Analysis, Hewlett-Packard, 1990.

Index
abscisa de convergenţă a originalului
f , 202
algoritmul diviziunii ı̂n frecvenţă (DI-
FFFT), 189
algoritmul diviziunii ı̂n timp (DIT-
FFT), 183
amplitudinea ı̂n frecvenţă, 136
analiza wavelet, 303
aplicaţia (funcţia) putere, 47
aplicaţia (funcţia) radical, 44
aplicaţii ale teoremei reziduurilor şi
ale teoremei semireziduurilor
la calculul unor tipuri de in-
tegrale reale, 93
aplicaţii ale transformării z, 249
aplicaţii ale transformării Laplace,
223
aplicaţii multivoce, 44
argument al unui număr complex, 16
autocorelaţie, 158
bandă de frecvenţă utilă, 157
centru frecvenţial, 157
centrul temporal, 157
coeficient de deformare liniară, 40
comportarea unei funcţii complexe la faza ı̂n frecvenţă, 136
infinit, 28
condiţiile Cauchy-Riemann, 30
corelaţie, 158
deplasări ciclice (ı̂n timp şi frecvenţă), formula discretă a lui Parseval, 181
317
178
deplasarea ı̂n domeniul frecvenţă, 140
deplasarea ı̂n domeniul timp, 140
derivarea distribuţiilor, 271
derivata unei distribuţii n-
dimensionale, 274
dicţionar de transformate z, 248
dicţionar de transformate Laplace
fundamentale, 209
diferenţiala unei funcţii complexe, 37
distribuţia lui Dirac, 266
distribuţia lui Heaviside, 265
distribuţie, 263
distribuţii regulate sau distribuţii de
tip funcţie, 264
distribuţii singulare, 267
distribuţii standard, 264
distribuţii temperate, 264
domeniu, 19
durata utilă, 157
eşantionul semnalului x la momentul
t, 120
ecuaţii binome, 23
energia unui semnal, 122
fereastră, 302
filtru, 128
forma matriceală a TFD, 176
formula discretă a lui Fourier, 173
318
formula integrală a lui Fourier, 131
formula lui Cauchy, 61
formula lui Duhamel, 215
formula lui Mellin-Fourier de inversare
a transformării Laplace, 217
frecvenţa lui Nyquist, 156
frecvenţa lui Shannon, 156
funcţia (aplicaţia) logaritmică, 46
funcţia caracteristică a unei variabile
aleatoare 1D, 293
funcţia lui Haar, 305
funcţie ı̂ntreagă, 33, 40
funcţie complexă de variabilă com-
plexă, 27
funcţie complexă de variabilă reală, 27
funcţie cu descreştere rapidă, 119
funcţie wavelet, 305
funcţie-original, 202
funcţii generalizate, 264
funcţii meromorfe, 82
funcţii monogene, 29
funcţii olomorfe, 33
funcţii omografice (circulare), 43
graf (schemă)-fluture, 186
graful fluture al algoritmului DIT-
FFT, 187
graful-fluture al algoritmului DIF-
FFT, 191
impulsul lui Dirac, 123
indice de creştere al originalului f , 202
inmulţirea unei distribuţii cu o
funcţie, 270
integrala curbilinie a unei funcţii com-
plexe, 56
inversiunea ı̂n timp (sau transferul de
simetrie), 178
logaritmul unui număr complex, 24
INDEX
mulţime conexă, 19
numărul operaţiilor ı̂n algoritmul DI-
FFFT, 191
numărul operaţiilor ı̂n algoritmul
DITFFT, 189
omotetia (dilatarea sau contracţia)
distribuţiilor, 269
operator de transformare z, 239
operator de transformare Fourier, 137
operator de transformare Fourier dis-
cretă, 173
operator de transformare Laplace, 204
operator Fourier conjugat, 142
ordin al unui pol, 81
original Laplace, 202
pălăria mexicană, 306
partea reală şi partea imaginară ale
unei funcţii complexe, 27
planul complex, 16
planul complex extins, 18
pol, 80
procedeul de inversare a biţilor, 188
produsul de convoluţie x ∗ y ∈ Sd , 241
produsul de convoluţie (sau convoluţia
circulară) a semnalelor x şi y,
180
produsul de convoluţie a două
distribuţii, 275
produsul de convoluţie a două funcţii
local-integrabile, 117
proprietatea de dualitate, 142
proprietatea filtrantă a distribuţiei lui
Dirac, 270
punct ordinar, 79
punct singular, 79
punct singular esenţial, 80
punct singular izolat, 80
INDEX 319

puncte regulare, 80 simetria distribuţiilor, 269

puterea complexă a numărului e, 21 singularităţi eliminabile, 80
sistem liniar, 127
rădăcină complexă de ordin n, 22 sisteme liniare invariante ı̂n timp
rădăcinile de ordinul n ale unităţii, 23 (SLIT), 127
rază frecvenţială, 157 spaţii de funcţii cu suport compact,
rază temporală, 157 116
relaţii de transformare Hilbert, 296,
spaţii de funcţii discrete (şiruri), 119
298
spaţii de funcţii periodice, 118
reprezentarea algebrică a numerelor
spaţiile C s (I), s ∈ N, 115
complexe, 16
spaţiile Lp (I), 116
reprezentarea trigonometrică a nume-
spaţiul lp , 119
relor complexe, 16
spaţiul şirurilor (funcţiilor discrete) cu
reziduul ı̂n punctul de la infinit, 87
suport pozitiv, 119
reziduuri, 82
spaţiul funcţiilor local-integrabile, 117
semnal, 120 spaţiul funcţiilor rapid descrescătoare,
semnal analogic, 121 263
semnal cuantizat, 121 spaţiul funcţiilor rapid descrescătoare
semnal determinist, 121, 279 (spre zero), 120
semnal digital, 121 spaţiul semnalelor finite de lungime
semnale aleatoare, 121 N , 119
semnale continuale, 121 spaţiul standard al funcţiilor test, 262
semnale discrete, 121 spectrul ı̂ncrucişat (cross-spectrum),
semnalul dreptunghiular (poartă tem- 158
porală), 124 studiul filtrelor digitale, 253
semnalul sinus-atenuat (funcţia studiul sistemelor liniare discrete in-
fantă), 124 variante ı̂n timp, 252
semnalul sinusoidal, 122
semnalul treaptă-unitate (Heaviside), teorema convergenţei locale (Fourier-
123 Dirichlet), 130
semnalul triunghiular (dinte de teorema convoluţiei, 241
fierăstrău), 124 teorema derivării (teorema ı̂nmulţirii
seria binomială, 68 cu n), 241
seria geometrică, 67 teorema derivării imaginii, 206
seria logaritmică, 68 teorema derivării originalului, 206
serii exponenţiale, circulare, hiperbo- teorema derivării semnalului, 143
lice, 68 teorema derivării spectrului (transfor-
serii Laurent, 69 matei), 143
serii Taylor, 65 teorema eşantionării (teorema WKS),
320
155
teorema integrării imaginii, 207
teorema integrării originalului, 207
teorema integrării semnalului, 143
teorema lui Cauchy, 58
teorema lui Parseval, 153
teorema produsului de convoluţie, 214
teorema reziduurilor, 88
teorema semireziduurilor, 91
transferul de simetrie, 141
transformări liniare de distribuţii, 267
transformarea z, 239
transformarea Fourier, 137
transformarea Fourier a distribuţiilor,
277
transformarea Fourier cu fereastra gli-
santă, 303
transformarea Gabor, 301
transformarea Hilbert discretă, 298
transformarea Hilbert integrală, 295
transformarea Laplace, 204
transformarea wavelet integrală, 307
transformata z a funcţiilor periodice,
241
transformata z bilaterală, 238
transformata z inversă, 244
transformata z inversă a funcţiilor
raţionale, 245
transformata z unilaterală, 238
transformata Cosinus Discretă
(DCT), 194
transformata Fourier, 136
transformata Fourier a derivatei de or-
din n, 277
transformata Fourier a distribuţiei T ,
276
transformata Fourier a distribuţiilor
de tip funcţie, 277
transformata Fourier a produsului de
INDEX
convoluţie, 151
transformata Fourier a unui semnal
discret, 287
transformata Fourier bidimensională,
159
transformata Fourier conjugată, 142
transformata Fourier discretă (TFD),
172
transformata Fourier discretă a pro-
dusului de convoluţie, 180
transformata Fourier discretă bidi-
mensională (TFD2D), 193
transformata Fourier discretă inversă
(TFDI), 174
transformata Fourier discretă inversă
2D (TFDI2D), 193
transformata Fourier integrală n-
dimensională, 159
transformata Fourier integrală in-
versă, 146
transformata Fourier integrală prin
cosinus, 138
transformata Fourier integrală prin si-
nus, 139
transformata Fourier pentru
distribuţii remarcabile,
278
transformata Fourier rapidă (Fast
Fourier Transform), 183
transformata Fourier rapidă 2D, 194
transformata Gabor, 303
transformata Hilbert a unei funcţii pe-
riodice, 298
transformata Hilbert discretă, 299
transformata Laplace, 204
transformata Laplace a distribuţiilor,
279
transformata Laplace a funcţiilor lui
Bessel, 212
INDEX 321

transformata Laplace a funcţiilor pe-

riodice, 207
transformata Laplace bilaterală, 201
transformata Laplace discretă bilate-
rală, 238
transformata Laplace inversă, 218
transformata Laplace inversă a
fracţiilor simple, 221
transformata Laplace unilaterală, 202
transformata Mellin, 300
transformata Radon 2D, 301
transformata Sinus Discretă (DST),
195
transformata wavelet integrală, 307
translaţia distribuţiilor, 268

undină, 305
unghi de rotaţie, 40

valoare principală ı̂n sens Cauchy a

unei integrale, 90